cuget ri, trăiri, sentimente -...

Poezia arderilor mele sufletesti Cioroianu Iulian Marian

Cugetări, trăiri, sentimente

într-un curcubeu de ...

alese cuvinte

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2010

ISBN 978-606-577-109-3


2

Cugetări,

trăiri,

sentimente într-un curcubeu de ... alese cuvinte


3

Prefaţă

Trecutul este pentru viitor doar Începutul. Prin trecut s-au format amintirile,

prin prezent cugetăm, trăim, simţim surprizele vieţii iar speranţa ne călăuzeşte calea către viitor.

Scriu poezia arderilor mele sufleteşti izvorâtă din patima-mi nesfârşită şi deseori neînţeleasă pentru căutarea fericirii absolute. Pătrund uneori prin ceaţa deasă a puternicelor sentimente, trăirilor şi cugetărilor personale fără a ţine sea-ma de prezentul crud dar real şi uit de seninătatea cotidiană. Şi bine fac; mă simt acel Om creat de Dumnezeu cu-n suflet curat şi cu o inimă mare care-şi croieşte calea către Rai. Ei bine, uns cu picăturile ceţii revin cu trup şi suflet pe Pământ şi cu optimismul necesar idealurilor mele păşesc cu încredere pe covo-rul roşu al providenţei. Prin clepsidra timpului trecem cu toţii dar cu inima şi sufletul curate în faţa lui Dumnezeu avem şanse mai mari de a ajunge Dincolo aşa cum ne-am născut.

Te sfătuiesc să lecturezi acest curcubeu de alese cuvinte pentru a te familia-riza cu Mine - o umbră-n timp a lui Adam, pentru a simţi asemeni mie curenţii reci sau calzi ai propriului suflet la intersecţia cu dragostea, pentru încercarea de a pătrunde în propriul tău univers al cunoaşterii de sine, pentru a-ţi compara frustrările, cugetările, sentimentele, trăirile cu cele desenate de mine, pentru a-ţi găsi - sub masca versurilor mele - acel şablon cu care poţi descătuşa inima pen-tru cineva sau pentru ceva la care Tu în viaţă ai aspira. Citeşte şi cel puţin te vei inspira.

Simţăminte

Gândul zboară nevrednic, Visele se-mprăştie-n neant,

Sufletu-mi stă alături de inima-mi . Speranţa mea aşteaptă Ca visele, gândurile,

Sufletul şi inima ta Să se-oglindească

în lăcaşul de-aşteptare Al ochilor inimii mele

Care tînjeşte cu sufletul după TINE .

Iulian, cu sufletul şi inima curate .


4

Am nevoie de Tine

Am nevoie de Tine

Ca să ne fie în doi bine, Am nevoie de inima ta

Ca să-mi pot trăi fericit viaţa, Am nevoie de-al tău suflet

Ca să am pe buze un sincer zâmbet, Am nevoie de trupul tău

Şi-am să-l ascult pe Dumnezeu, Am nevoie de-al tău sărut

Şi voi primi dragostea ta sub al fericirii mele scut. Şi dacă toate mi le vei acorda,

Eu din inima-mi nu te voi elibera, În amintiri şi-n prezent Eu te voi păstra

Şi chiar în Viaţa De Apoi cu sufletu-mi te voi veghea, Căci Tu eşti Aleasa Mea !

Draga mea - tu chiar pari a fi ca iarna !

Draga mea - tu chiar pari a fi ca iarna ! Decembrie – mai călduroasă,

Ianuarie – mai ţâfnoasă, Şi - deşi prin nămeţi m-ai umblat

În februarie oricum te-ai mai calmat Dar acum în martie - căldura n-ai acceptat.

Vrei acum să-ţi arăţi din nou pretinsa-ţi răutate Care de fapt e trădată de adevarata ta bunătate.

Căci şi iarna prin zăpada sa, Le arată copiilor - căldura.

Eu sunt convins că incandescenta sufletului tău poate topi inima oricui nu vrea să-ţi facă rău!

Pururea optimist şi respectuos,

Iulian.


5

Astazi este ziua mea!

Astazi este ziua mea, În care m-as bucura, Dacă tu ai accepta

Sa mergi cu mine la “cafea” !

Eu la 35 de ani n-am nevoie de multi fani Şi nici chiar de prea multi bani. Eu imi doresc fete fine ca tine,

Inima să-mi aline şi fără suspine!

În caz ca nu vei accepta, Eu continuu te voi respecta

Iar mintea şi inima mea Isi vor aminti mereu de fata mea ! … Nu vreau vreodata a te supara !

Cu mult respect şi stimă, În Viaţă poate te alină,

Draga mea, te vreau !

Vreau ca … sufletul tău, inima ta şi trupul tău Să fie alături de mine.

Ș i, întotdeauna, la bine şi la rău, Toate astea deloc să nu suspine!

Iulian.


6

Doar pentru TINE, O picatură de dragoste

Iubire !

Ţi-am lăsat aici …deseori ... O picatură de dragoste

Revarsătă într-un buchet de flori !

Caută-te, Caută-te, Şi poate te regăseşti !

Iar, dintre flori când TU apari

Că …te vei evidenţia… Eu, te mai rog un singur lucru:

Lasă-te mângâiată tandru

De mâinile mele, De visele mele, De iluziile mele.

Lasă-te alintată plăcut De sinceritatea mea, De onestitatea mea,

De toată “poezia mea” Ce izvorăşte din dragostea

Ce ţi-o port şi o păstrez Ca un talisman preţios.

Lasă-te dusă de gândul meu tăcut

Dar nu prefăcut, Căci cu TINE-aş fi petrecut :

secundele, minutele, zilele dar mai ales nopţile, Perioade de-analiză, Perioade şi de criză, C-o relaţie stabilă

Mereu e-o cauză nobilă Şi dragoste-aş fi facut

Dacă TU m-ai fi plăcut !


7

Lasă-te dusă de curate sentimente

Şi pune-ţi pe tapet visele TALE curente Că ai o varstă-naintată

Şi-ţi pot garanta o viaţă curată !

Este ultima mea poezie Pusă pe hârtie

Iarăşi visele-mi se-mprăştie Când viaţa-mi e din nou iluzorie !

Atât am avut de spus

Cum că viaţa mi s-a scurs, Speranţa moare totuşi ultima,

DAR, …, MOARE !

Şi-as mai fi avut un dor, Cu TINE să fac amor, Cu TINE să mor aşa

Ca un adevărat PAŞA, Cu TINE să-mi fac “piaţa”

Cu TINE să-mi închei viaţa !

Pentru ultima oară (poate nu !?!): Te ador, Te amor, Te iubesc !

O spun SINCER, Fără fler,

fără de la vreun balon dezumflat – aer În faţa stelelor de pe cer

Ca un jurământ Prin al meu cuvânt !

Păstrează-mă în “CUTIUŢA TA”

Ce-ţi serveşte INIMA, Măcar aşa !

Parc-aş fi rescris …

Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de razboi !


8

Războiul viselor nu al faptelor,

Oricum rămâi prietena mea Şi … deşi voiam mai mult

Îmi place măcar atâta .

Fii sinceră cu sentimentele tale, cu visele tale, cu idealurile tale, cu speranţele tale, cu viitorul tău Lasă-le să se descătuşeze, Lasă-le să-şi facă loc Fără reţineri, fără prejudecăţi … dar cu judecata de apoi, EXPUNE-TE, EXTERIORIZEAZĂ-TE, TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA CĂ DOAR PE ASTA O AI ! Nu te reţine de la nimic în viaţă căci nu se merită să rămâi cu păreri de rău ! FĂRĂ EZITARE: IUBEŞTE ŞI VEI FI IUBITA !

Când dragostea se destramă

Când dragostea se destramă

Şi Ea nu te mai bagă în seamă Parcă Pământu-ţi fuge de sub picioare

Iar sufletului trebuie să-i dai de mâncare Căci altfel, în timp, el moare !

Şi nu lăsa sufletul să moară

Căci nu mai poţi în viată urca pe acea scară Care te duce spre absolut

Iar uneori către un nimic mut !

Dar şi nimicul e ceva În viaţa asta a ta

În care nu ştii ce vrei Dar din paharul vieţii tot bei !


9

Capcana copilăriei

1 Iunie e-o zi

Cu-amintire de copii, Ei sunt floarea vieţii noastre Cu-a lor sincerităţi albastre.

Măcar odată pe an

Noi cei mari facem un plan:

Tot ce-am avut noi bun în viaţă - Amintiri, bunuri, dragostea noastră -

Nici-odată nu îngheaţă Ci din contră se rezumă

Adulţi fiind, doar la o copilărie bună.

Copii am fost şi suntem încă Pîn’ce Pământul ne mănâncă.

Copii avem sau vom avea,

Noi trebuie să respectăm dragostea. C-aşa salvăm Planeta.

Copii am fost şi suntem încă

În cuget şi-n simţiri, În viaţă nu trecem pe lângă

Trăiri, iubiri şi amintiri.

Noi toţi am fost, suntem, vom fi Prinşi în capcana propriei copilării.

Şi nici-odată nu vom afla Când ne va părăsi copilăria.

Dar … ne dorim asta ?!

Te respect, draga mea !


10

Capcana vieţii

Nu ştiu să mă bucur

Nu ştiu să visez Nu ştiu să iubesc

Nu ştiu să invidiez.

Sunt prins în capcană Ca şi ursul în blană:

Te-nvăluieşte de căldură Te ajută să trăieşti !

Dar viaţa-i ca o bordură Pe care-o arunci uneori cu ură

Şi, lovind ceva, tu supravieţuieşti !

Acel ceva-i ca o comoară Ce din ceruri ea nu zboară,

Acel ceva ne priveşte Dar niciodată nu ne pedepseşte .

Noi ne pedepsim singuri Dacă trăim ca în aburi Şi nu ne curăţăm serios Şi nu cerem impetuos Cerurilor … să trăim,

Să glumim, să iubim, să nu sărăcim.

Capcana vieţii nu-i una a trupului Ci una a gândului

Căci gândul ne duce la bine, Gândul ne aduce suspine, Gândul ne închide-n sine, Gândul ne aduce la bine

Gândul ne scoate din ruine, Doar gândul … El este viaţa !


11

Cu gândul gândeşti,

Cu gândul urăşti, Cu El iubeşti, Cu El jeleşti,

Cu El trudeşti, Cu El trăieşti.

Coadă la … viaţă

Când preiau o coadă mică La bufet la “nea Costică” De vecini mă plictisesc

Ori banii îi irosesc Şi ... cu produse vechi mă chinuiesc.

Când stau la o coadă mare Atunci tre’ să am răbdare

Ştiu că produsul e bun Şi nu mă feresc de consum.

Dacă autoservirea e-o şansă

Eu atunci intru în branşă Şi sunt nevoit s-aleg

Un produs bun şi întreg, Calitate, garanţie

Şi consumu-i împărăţie !

Dificilă-i alegerea-n viaţă !


12

Ce este dragostea ?

Dragostea-i ca o căldare, Cu care te duci la Mare !

Astăzi iei apă puţină

Pentru alţii să rămână.

Mâine iei mai multă apă, Pentru că cei doi s-adapă !

Şi aşa te duci o viaţă

Să negociezi ca la piaţă .

Apa Mării e sărată Şi la preţ e ridicată.

Cînd apa Mării-i dulce

Dragostea mult nu te duce, Termenul a expirat

Căci gunoiul s-a scăldat.

De aceea preţu-i mic Şi consumul regândit !

Dar căldarea când se varsă

Ocna apei nu te lasă : Ori se-mprăştie prin Casă

Rămânând aşa mereu, Ori cu mopul e-adunată Şi-napoi la Mare dată !

PS: Fluxul dragostei nu poate fi oprit nicicum !


13

Curba vieţii – procesul vieţii

Întotdeauna mi-am promis Să n-ajung la compromis. Clepsidra vieţii e un vis

Ce nu poate fi atins Dar nici nu mi l-aş fi dorit Întreaga viaţa-s fi dormit.

Curba vieţii-i necesară

Pentru-o situaţie mai clară În viaţa mea particulară,

În social, în inimă,…, afară.

Destinul din pădure-alege, Doar fructu-oprit El îl culege.

Noi, muritorii, aşteptăm Pân-ce primim darul – răbdăm.

Îs clipe de rătăcire

Ori chiar de neîmplinire? Căci supărat acum fiind

În cursa vieţii eu mă prind Şi mă opresc cam des din cugetare Căci mă-ntreb – ce rost mai are ?!

Ochi de... POET.

Cu ochii mărunţi privind, Sufletu-mi suferă-n taină ...

(flămând) Ochii care nu se văd

Se uită ... Dar inima-i ţine minte iar sufletele îi percep .

Iulian, cu sufletul şi cu inima curate .


14

De Crăciun, din nou iubeşti !

Dragostea-i ca o victimă … grasă,

De vrei s-o păstrezi – cu greu se lasă. De-i dau drumu-n libertate Ea din minţi chiar te scoate

Şi de Ea nu poţi scăpa Pân’ce nu faci alegerea. De Crăciun sărbătoreşti

O zi când din nou iubeşti Că iubirea nu-i reală

Ea aşa vrea mereu sa pară!

Eu nu pot vorbi acum A doua zi de Crăciun Şi nu mă pot bucura !

E o alta zi a mea În care-mi se vede tristetea. Sunt un băiat sentimental

Cu un spirit luat de val Nu-i un val de fericire Ci unul de amintire:

Îmi amintesc că demult Viaţa trebuia s-o-nfrunt

Eu am lăsat-o mult în spate Şi-am fugit… nu ştiu karate!

Am lăsat-o mult în urmă Oaia mea nu este-n turmă,

E plecată la vânat Dar nu spune … terminat !

Eu acum nu sunt bărbat Ci doar un copil alintat,

Un copil matur, uzat, De curtoazie amânat,

Că bărbat n-am putut fi Şi nici femei a iubi.


15

Acum mă simt chiar penibil

Dar totul este posibil: Un bărbat maturizat…

Nu pot fi Pân’ ce adevarata dragoste

Nu mi-o voi găsi !

Urare de Crăciun

Cu gândirea şi norocul Parcă ne jucăm cu focul,

Cu sufletul şi iubirea Noi ne pierdem doar cu firea.

Dar ne revenim imediat Şi purcedem la serbat

Căci Crăciunul e cu noi Şi devenim mai vioi Că avem de petrecut

Un an nou, rodnic, plăcut.

LA MULŢI ANI ! Să ne vedem cu bine în noul an !

S-avem mare spor la bani Şi-n dragoste s-avem fani .

Nelinişte

Datorită ţie ... Inima îmi scrie

Versuri pe hârtie !

Inima mă doare, Vrea să mă doboare,

Nu vrea să îmi zboare, Pe alte culmi

fără alte lumi .


16

Întoarcerea la Dumnezeu

Dă-mi Doamne înapoi ce aveam de la Tine,

Dă-mi Doamne încrederea ce ar trebui să vină de la sine, Ajută-mă Doamne să-mi regăsesc liniştea, Ajută-mă Doamne să-mi clădesc iubirea.

În schimb eu Te voi asculta

Şi nicicând nu Te voi mai uita.

Dă-mi Doamne doar un semn Şi-ţi voi urma acest sublim îndemn.

Arată-mi Doamne o cale Şi-ţi promit că nu o voi mai lua la vale.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu !

Floare de sezon

Încep să cred că relaţia noastră este ca o floare de sezon (asemeni ţie)

care trândăveşte mult timp până să dea rodul aşteptat, se deschide doar pentru a fura inima grădinarului, după care încet-încet se-nchide în mod neaşteptat parcă aşteptând, ca un boboc, renaşterea sa.

Aici intervin cauze diverse (alimentaţie excesivă, diversificată ori lipsă de alimentaţie) care întorc procesul vieţii ce părea trasat pe linia răsări-tului, neabătut.

Mă-ntreb: să văd floarea cum se ofileşte sub ochii mei ... poate mai există sevă în rădăcinile sale ori să las tulpina florii să se-ntindă ca fasolea dar fără să-nflorească pentru mine. Mai am o soluţie de rezervă (dar asta e cu totul altă poveste) – să însămânţez altă floare (relaţie).

PS: poţi decide ceva cîndva concret: ofilirea florii noastre ori hrănirea acestuia pentru speranţa însănătoşirii.

Timpul, raţiunea, alimentaţia, providenţa sunt câţiva dintre factorii ce pot ajuta floarea noastră.

Fac apel şi la Tine: SOS natura. Nu aştepta / nu lăsa să se ofilească ceva ce pare trainic şi frumos.


17

Către Draga mea: Curăţenia sufletului meu afectată de scamele colorate ale vieţii mai trebuie smerită măcar uneori de către Puterea izvorâtă din harul Dumnezeiesc. Citeşte cu mare atentie acest mesaj şi-mi identifici frământările. Atât. Sunt Sărbătorile Pascale, dar încă bate vântul în cazarma sufletului meu aici unde şi inima-mi deşi caldă-suspină necontenit. Nu îinţeleg, Draga mea. Eu mi-am deschis mereu inima, sufletul, cugetarea a fost legea firii ca şi simţirea. Gesturile au curs de pe canalele nevăzute ale iubirii intrinseci ce ţi-o port. Tu nu crezi în iubire pentru că probabil nu o cunoşti. Eu – prin tine – am văzut ce e iubirea şi mă bucur. Am veselia-n suflet şi o păzesc cu stricteţe. Cineva-mi spunea: Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard; de-asta insist: dar vrabia parcă deja mi-a zburat şi…nu ştiu dacă... te mai pot recupera. Am încă răbdare dar nu ştiu cât să mai aştept să mi se-ntoarcă vrabia (transformă-te în porumbel călător – Draga mea- te rog! - Dacă simţi că … te întorci la locul tău). E târziu la vârsta mea dar ... ar fi prea devreme dacă Tu vrei să faci parte din Universul meu diplomatic. Spunei inimii tale să-şi deschidă larg uşa dragostei şi să-şi împrăştie căldura degajată pe toate ce au desenat acelaşi traseu incandescent ca al meu. Fii mai sensibilă, Draga mea, şi vezi ce faci cu cheile dragostei; nu le pierde şi nu le irosi oriunde şi oricând. Profit de prezenţa dragostei adevarate şi lasă-l pe Dumnezeu să-ţi rezolve Dilemele materiale, Pământeşti. Desenează-mi inima ta şi voi încerca să te scap de culorile închise. Desenează inima mea şi vei vedea că e mult roşu aprins. Doar Tu vezi asta şi eu … simt. Dă-ţi seama că indicii economici, materiali, psihologici ori egocentrismul extrem nu duce decât la Singurătate, Absolutism, Iresponsabilitate, Irealism, Îmbătrânire… Calea Ta este Lumina, Dumnezeu este Puterea, Eu … o posibilă alegere a Libertăţii-n doi ! … ştii ce este asta?! … nici eu nu ştiu dar … hai s-o-ncercam amândoi. Eu … de la Tine-ncoace ştiu ce e iubirea iar Tu … o putem învăţa ! Şi-ţi vei trăi cu adevărat viaţa !

Iulian C.


18

D-ale mele Fluctuaţia vieţii mele este relativ constantă şi continuă către orizonturi-nainte trasate. Privită de sus, de pe culmile speranţei ce-mi alimentează frecvent su-fletul, viaţa-mi pare a fi ca o curbă continuă spre absolutul uman ce se trans-formă uneori într-o dreaptă perfect egală cu idealurile mele. Curba nu apare niciodată abrupta în viziunea oglindirii sufletului meu în faţa trainicei sper-anţe. Punctele de extrem pe axa vieţii cotidiene nu pot fi atinse decât la burduşirea sufletului propriu cu fericirea decretată ca fiind “lumina continuă ca o dreap-tă a sufletului pereche călăuzitor în Dumnezeiasca lume a vecină-tăţii absolutului uman”. Ne-ndreptăm vieţile către viitor, către căldura verii. Şi clipele la fel. Parcă rămân captive între acele ceasornicului neobosit al universului. Secun-dele, minutele, orele, zilele, stelele, ..., toate dansează-n jurul nostru, al fiecă-ruia, de parc-ar fi slugile noastre umile. Şi Soarele parcurge dealtfel neostenit întreaga Arcă - uneori plin de căldură, alteori pierde căldura în negura nopţi-lor – parcă pentru ca NOI să remarcăm că EL mereu ne zâmbeşte. Dar NOI ... ne căznim parcă să fugim de toate aceste făcături Dumne-zeieşti în timp născute dinspre Răsărit, NOI alergând către Apus. Vrem nu-mai Trecutul, Întunericul, călcăm Prezentul şi invocăm doar lumina Viitoru-lui. Ne neglijăm. Asta facem NOI.

D-ale mele

De ce sunt Eu atât de MIC, Par a nu fi bun la nimic ?!

De ce-mi par a fi unic,

Gândesc profund ca un străbunic ?!

De ce sunt prea sentimental, Cu-n mic impuls sunt luat de val ?!

De ce-s oare nepriceput,

La tot ce fac parcă-i un bun început ?!


19

De ce par mereu neajutorat,

Deşi am pretenţii de-mpărat ?!

De ce-mi e-nchisă a vieţii poartă, Ce – sunt certat cu-a mea soartă ?!

De ce – deşi-s bogat sentimental, moral, emoţional, spiritual,

În plus, să zicem fizic şi material, Sufletu-mi e negativ încărcat ?!

De ce în inima-mi e-o neagră pată

Când fericirea-mi ceri mereu ca răsplată ?!

De ce-n jurul meu toţi joacă, Intră-n horă,

Iar eu neputincios privesc atârnat, În copacul vieţii ca de-o cracă,

Ca un copil – şi nu ca un bărbat, Şi nu-i aduc Mamei în casă - o noră ?!

De ce Dumnezeule? De ce?

În sufletu-mi e mare durere,

Simt uneori că pentru-nainte nu mai am putere Să-ţi cer Ţie Dumnezeule-ndurare

Pentru-n viaţă-a mea plecare Să nu mă legi strâns la picioare.

Iulian C.


20

Găseşte-ţi fericirea

Draga mea nu renunţa În a-ţi găsi perechea

Pentru-a-ţi ferici inima.

Draga mea nu te opri Un drum în viaţă a-ţi croi.

Draga mea nu trebuie să oboseşti

Şansa-n viaţă să-ţi găseşti.

Draga mea nu poţi şti Dacă nu chiar Eu ursitul îţi pot fi.

Draga mea nu poţi nega

Că nu pot fi o şansă în viaţa ta.

Draga mea nu mă poţi pierde ! De unde ştii că nu-s chiar semaforul verde.

Draga mea nu risca

Că astfel îţi neglijezi viaţa.

Draga mea hai impreună să-ncercăm Bulgării de zăpadă rece să-i permutăm,

Căldura-n cuplu s-o aducem Şi viaţa-mpreună cu lumina-n suflet să ne-o conducem.

Şi de n-oi merge cu mine

L-acest drum plin de suspine Eu îţi doresc numai bine Şi…fericirea de o cauţi Cu sortitul ea îţi vine!

Cu respect, Iulian.


21

Eu te aştept !

Tu mi-ai deschis ochii, Tu mi-ai deschis inima, Tu mi-ai trezit sufletul.

Dacă ai cheia de acces către Mine Eu eliberez calea dreaptă aşteptându-te pe Tine.

Prin aceste trei universuri de cunoaştere Eu am fost până acum doar în recunoaştere.

De-ai găsit culoarul potrivit

Şi cheia-i nimerit, Tu-acum trebuie sa profiţi

Ochii frumoşi şi inima-ţi caldă la mine să veniţi. Eu pentru tine mă pregătesc acum Şi vreau a nu te pierde nicidecum .

Ochii mei mereu te văd şi pe-nserat ,

Focarul inimii mele va arde pentru tine neîncetat, Iar sufletu-mi pentru tine-i mereu deschis

Iar lumina-mi din interior s-a aprins.

Aştept să bâjbâi şi tu să-mi găseşti ochii şi menirea, Aştept să văd cum inima-ţi se topeşte lângă focarul meu,

Aştept să iei lumină din lumina mea , Aştept ca-n mintea ta eu să fiu iubirea

Deşi tu pentru mine eşti ca un zeu Vreau ca dragostea ta către mine să fie ca un veritabil leu.

Eu te aştept.

Cu-n interes ce-n iarnă poartă fes, Te-aşteaptă la caldură preluată dintr-o dragoste pură,

Iulian


22

De nu s-ar termina?

A fost odată ca-ntr-un vis

<Şi nu-i deloc un capitol închis> Un gând frumos, un gest nobil,

Un fapt în parte împlinit Dar cu un scop, cred, grăbit-stabilit.

Un fapt al unui mare-abil-copil Căruia gândurile i s-au dus deja către azil.

Făr’ să realizeze că el singur e ca un ceas stat, E deprimat, dezorientat, este neexperimentat.

Şi…supravieţuirea-ti cere al tău greu compromis, Pentru-aţi atinge acel real vis. Dar visul trebuie continuat, Gândul trebuie alimentat,

Gestul trebuie-ncărcat Iar faptul- definitivat.

Şi oricine-are nevoie-n viaţă, De gânduri bune, de povaţă,

De unitate şi respect Pentru-a urma un drum corect.

Eu sunt de vina pentru tot?!

Eu sunt de vină Că nu am “splină”

Ori … “coloană vertebrală”! Sau poate o simpatică parte dorsală!

Eu sunt vinovat

Că nu am călcat … în rahat, Că în viaţă-s împiedicat

Şi nu pot fi pentru nimeni Un adevărat ... Bărbat.


23

Eu cred că nu pot fi real, Gândesc mereu imaginar,

Nu văd lucrurile-n clar Şi ... pentru femei rămân hilar.

Eu sunt de vină pentru tot,

Rămân mereu un idiot Un om lipsit de cucerire

Şi bun poate doar pentru ... “uneltire”.

Mi-e teamă să rămân aşa, Frate iubit doar cu cartea,

Asociat cu toată lumea În dragoste ... nici ca “prostimea”.

Ce pot să fac să-ntorc placa?

Să las singurătatea, neliniştea, Să nu-ncurajez criza,

Ce-o simt în suflet ca... la Mare briza?! Să fiu mai îndrăzneţ

Şi- dragoste mai isteţ?!

Sunt vinovat mereu că o păţesc De cine-mi dictează inima mă-ndrăgostesc,

Şi ... de regulă greşesc. Destul de rar chiar şi iubesc.

Dar nici noroc deloc nu am Căci raţiunea ce-o aveam, Cu iubit-aleasă-o risipesc

Dar măcar acum simt că trăiesc! Da. Sunt pentru multe vinovat

Dar nu sunt totuşi timorat !

Iulian


24

Fabula - ca o pildă!

Un motan şi o pisică au pornit o ceartă mică. Pentru-o rolă de caşcaval, scandalul este pe val. De nu se opresc la timp, felinele pierd chiar totul: şi lapticu şi pişcotul. Rola trebuie “oprită” şi tăiată şi pitită. Stăpânul trebuie din cascaval să oprească, câte puţin din el să le dăruiască, ca în mod normal pisicile alături să crească. Pisica şi motanul, ambiţioase fiind, pentru viaţa lor dau cu banul făr’ să gândească planul, de sfatul stăpânului nepoftind; fiind mici şi făr’ de trai, au făcut ce au vrut dar … Vai ! Pisica s-a-nţepat în scai, motanu’i lovit de tram-vai. Felinele epuizate, nemâncate şi slăbite, de răutăţi isprăvite şi-obosite şi rănite, s-au întors împreună la stăpân şi i-au cerut tot cei bun. Stăpânul iubindu-le, le-a primit certându-le; ştiind isprava ce-au facut, fe-linele au tăcut, au mâncat şi au băut, au văzut că au greşit dar de cascaval n-au mai pomenit. Stăpânul cu inima mare a scos totuşi de la păstrare o mică felie pentru gus-tare, sfătuindu-i pe amândoi – pisoi - că-n viaţă nu trebuie să fie eroi ci, la bine şi la rău, amândoi. Indiciu: Stăpânul poate fi Destinul, Destinul - coordonat de D-zeu, D-zeu e în fiecare dintre noi Şi … în NOI totodată.

Cu respect,

Iulian.


25

Femeia … femeia …

Lacrimi pe hârtie, Gusturi amăruie Inima mea ştie:

Tandreţe, sinceritate

De bune ele sunt luate, Dar de iubire-aruncate !

Bunul simţ şi demnitatea

Încearcă să-şi joace cartea Dar odată cu dreptatea Ele-s duse la gunoi . Femeile nu-s ca noi,

Bărbaţii gen - tandri şi moi !

Ele vor activitate Nu ce scrie doar în carte,

Pentru iubire şi-amor Tot ce-i bărbătesc ele vor,

Dar nu ce-i bun şi adormitor Ci doar ce le dă un anumit fior !

Asta-i femeia şi trebuie respectată

Cu mângâieri prelungi şi-o dragoste curată ! Ea e simbolul vieţii Şi ceasul libertăţii !


26

Globul de cristal

Globul de cristal e casa

Unde sufletu-şi ia masa ! Mâncare e din belşug

Numai după ce tragi ca la plug .

Mâncare-i pe săturate După multe-ncercări ratate

Mâncarea este pe masa

Dacă se munceşte-n casă

Aşa-i globul de cristal, Ca şi dragostea pe val !

Când un cristal se dezlipeşte

Sufletul mi se goleşte.

Când tot globul se destramă Sufletu-mi rămâne-n vamă.

Şi totuşi ...

Când cu inima gândeşti

Tot globul tu mi-l răpeşti, Sufletul se-nchide bine Şi, de bine, el suspine .


27

În căutarea timpului pierdut

Am pândit în spatele multor uşi

Dar ... soarta încă nu mi-am găsit ?!

Nu - nu poţi greşi ! Este eronat s-afirmi că-n neant ai nimerit .

Întotdeauna timpul pierdut se poate defini,

Cu consideraţii grele El se poate eronat acoperi .

Dar, în timp ce lumea în care trăim Noi, oamenii, evităm să ne mai iubim,

Dacă ar exista un gol în istorie În viaţa oricui, în amintire, n-ar mai exista nici o victorie.

În căutarea timpului pierdut

Doar definiri ale clipelor trecute am văzut Ș i, nu ne ferim să le clasificăm

Ca pentru viitor să le reevaluăm.

Iată cum pot eu descrie O frântură din memorie !

Iată cum vreau a generaliza O idilă din viaţa mea !

Totu-i despre clipele cu Draga mea,

Doar aşa neliniştea-mi se poate alina !


28

În umbra lucrurilor viitoare

În umbra lucrurilor viitoare

Tu nu-ţi găseşti a ta stabilă stare Căci inima-ţi e incapabilă

Să analizeze dragostea inflamabilă, Deşi raţiunea-i abruptă Şi gândirea e coruptă !

Aşa-i când femeia apare

În viaţa mea chiar ca o floare. În primavară la-nceput

Trăiri în Mine au crescut !

Când floarea este un boboc De frumuseţe nu e loc

Căci femeia-i sclipitoare Mai mult ca raza de sub soare.

Când floarea este larg deschisă

Şi dragostea îmi e permisă Mă uit la femeia mea

Şi văd în Ea numai Iubirea .

C-aşa-s femeile din lumea-ntreagă Nimeni nu poa’ să le-nteleagă,

Că deşi sunt foarte dificile Ele creează mici idile,

Bărbaţii oricum toţi cedează, Pe ele asta le favorizează, O cale-ndragoste s-aleagă

Şi-o viată pe-acest drum sa meargă.

Femeia-i de nepreţuit, Căci orice sum-ai fi cheltuit, Iubire-adevarată o apreciază

Şi, astfel, bucurie-n suflet îţi creează.


29

La mulţi ani, femeie,

Tu eşti adevărata cheie, În drumul spre viitor

Cu Tine-n braţe vreau să mor !

Lumina Ta …

Lumina ochilor Tăi Ce se disting ca doi Dumnezei Unul la Răsărit şi altul la Apus, Dar sub acelaşi Univers impus,

Se contopeşte cu Lumina … sufletului Tău

… făurit de acelaşi Dumnezeu … dar … pentru EL nu e greu !!!

Dar când Lumina sufletului s-aprinde-n Casa Ta

Eu în umbra-ţi stau de veghe Şi … te aştept Măria Ta !

Aş lua Lumina ta în palme

Şi-aş bea-o până la … Apus . Din umbra-aş ieşi-nainte

Ca să-ţi fiu al Tău părinte. Şi până când lumina-ţi va apune

Tu să stai în umbra-mi … ca un vechi intrus,

… ca un prezent ispititor. Deci Tu să fii al meu viitor !

Răpus de-o inimă cuceritoare, dar mişcătoare !

Mă doare … Că e arsă de … Soare !!!


30

Lumea de dincolo de dragoste

E lumea mea, E lumea ta,

E lumea noastr-a tuturor. E lumea viselor, speranţelor, A deznădejdii şi a neputinţei.

E lumea entuziasmului, a elanului, A puterii şi a banului.

E lumea singurătăţii, a orgoliului, A providenţei şi a ştiinţei… Dar nu e lumea făgăduinţei.

E lumea trăită-n doi Dar în care există război.

Nu e lumea-n cuplu-mpărţită În care Săgeata lui Cupidon e iubită.

Nu e lumea sufletului deplin În care iubirea nu cunoaşte cuvântul declin. Nu e lumea-n care termenul de Spovedanie

E cunoscut doar pentru vreo păţanie. Nu e lumea-n care Dumnezeirea

Doar în iubire-şi găseşte născocirea. (adică iubirea-i sacră, de neclintit)

Căci simplitatea, bunul simţ

Nu rănesc al vieţii zimţ. Căci viaţa este ca o roată

Sub care dragostea trebuie să se zbată, Iar elementele picante

Sunt definite ca garante Pentru o veritabilă pacoste

În Lumea de dincolo de dragoste!

Vă invit să ieşim împreună Din această lume plină de spumă,

Iulian.


31

Draga mea - La-nceput ai fost Lumina !

La-nceput ai fost Lumina ! Apoi au apărut Umbrele Se-ntrevedeau încetişor Ale Soarelui Raze Iar, ulterior, s-a format şi Flacăra. În timp, deşi-i lumină, apar ploile inimii Şi pică, şi pică, şi pică, pîn’ce razele devin străvezii. Apoi căldura devine tot mai incandescentă Aici te fac pe Tine atentă: Brusc Norii Negri se-ntrepătrund Acoperindu-mi încet - dar sigur – toate straturile de lumină ce la inima-mi ajung. Dar căldura se menţine Deşi furtunile se-nteţesc numai când mă gândesc la Tine. Dar căldura nu se-ndepartează Chiar de ideea crivăţului deja mi se creează. Incandescenţa inimii pentru tine nu mi se opreşte Deşi libertatea minţii tale de mine se fereşte. N-am mai avut în suflet de mult o vreme liniştită Dar n-aş ţine nicicând căldura inimii mele de tine ferită Şi, cum pentru căutarea liniştii mele de vară, trebuie să fac un real pas Eu, pun punct aici, şi sunt hotărât în pace să te las. Deşi Istoria Inimii Mele doar pe Tine te-a ochit, Din păcate pentru mine, Trenul Vieţii-n doi la NOI încă nu s-a oprit. Mă laud că am acum mai multe femei, Dar nu asemenea multor alţi derbedei Deşi Trupul bărbatesc nutreşte mereu la … fetiţa ce nu mai poartă neapărat fundiţa. La Capătul Tunelului te-ntâlneşti cu Luminiţa Iar Undeva-n suflet trăieşte şi Speranţa. Dar Eu i-aş fi luat verighetă şi cercei Singurei fete reale pe care cred c-o iubesc şi anume Dragostei. Deşi, cu gândul la Tine, îi dau mereu satisfacţie Plăcerii Numai suport acum cei drept nici gândul Revederii.


32

Povestea frunzei !

Draga mea – tu ești frunza ce-a plecat

Din copacul ce-a uscat ! Frunza ce nu s-a uscat

Deşi vremea te-a plimbat… Mai întâi te-a clătinat, Sufletu-ţi a măcinat ?!

Frunza-şi caută-aşternut De la-nceput ast-a vrut, Dar destinu-a obligat-o Şi la teste-a-ncercat-o !

Vino frunză către mine Fără cazne şi suspine,

Vino frunză doar la bine Că doar asta-i pentru Tine.

C-aşa-ţi prezice Destinul

Pentru-a-i aduce sufletului tău alinul. Căci Destinul nu-ţi dictează;

El te-ndrumă, croieşte şi procrează !

Vino frunză doar la pace Pentru-ai da inimii tale în sfârşit … dreptace !

(dreptace = regionalism ardelenesc folosit ca sugestie pentru stilul-mi caracteristic:

ÎNCET DAR SIGUR)


33

Recunoaşte – te !

Umple-ţi casa cu detoate, Umple-ţi masa cu bucate, Umple-te cu duhul sfânt Şi nu numai cu veşmânt. Umple-ţi viaţa cu carieră, muncă, Vise şi speranţe cât cuprinde Dar, ai grijă: sufletului dă-i merinde ! Umple-ţi culoarele strâmte şi-umezite de umbrele singurătăţii şi ale trecutului tău lăuntric Cu lumina călăuzitoare venită ca un val divin benefic. Şi deschide porţile inimii tale părăsită de căldura intrinsecă Pentru-a pătrunde armatele adverse ce vor să te cucerească. Lasă focurile inamicului să-ţi ardă castelul inimii Dar nu lăsa şi fumurile să te ascundă sub masca neputinţei. Lasă liniştea de după război Să te cuprindă, Iar Cuceritorul să-ţi adune jarul fericirii acum - profundă. Lasă-te detronată odată-n viaţă Şi vei cunoaşte tainele aventurii supreme. Lasă-te cucerită şi vei cunoaşte şi altfel necunoaşterea. Supune-te şi vei cunoaşte mai bine nesupunerea. Iubeşte-te şi vei cunoaşte … eternitatea. Găseşte-ţi menirea şi vei primi … Dumnezeirea.

Fă pace cu Tine, cu preţul … fericirii, Iulian.


34

Scoici la … mare !

Am fost, suntem şi poate …

Vom mai fi la mare ! Oricum am crescut în spiritul Mării !

Am fost pe malul Mării, Iar briza mi-a dat avânt,

M-au luat curenţii, M-am lăsat dus de Vânt, Dar Tu, Spiritul Vieţii, M-ai oprit şi mi-ai spus

În timp ce mă uitam către Apus: Opreşte-te, unde te-ai dus !

Tu te-ai oprit, dar eu am luat-o de-a valma-nainte !

Acum … m-am oprit şi eu ! Cam târziu dar …

Suntem tot la Marea cea mare, Marea cea hotărâtoare.

Voi încerca să fiu de-acum … Mai statornic,

Mai calm, Mai încet,

Mai practic, Mai puţin singuratec,

Mai eficient, Mai răbdător,

Mai … Asemenea unei scoici de Mare !

Aşa iţi doresc şi Tie - Tu Spiritul Vieţii,

Deşi eşti o scoică mai mare – să fii la fel ori să devii !

Toţi suntem Scoici de Mare Dar fiecare cred că-şi doresc Să-nceapă viaţa ca un risc,

Dar s-o termine cu şanse reale !


35

Asemeni scoicilor de Mare,

Şi oamenii trăiesc: Sunt concepuţi pentru-a muri !

Dar pe-ndelete … încet dar sigur . Şi totuşi nu gândesc aşa: Se nasc pentru-a muri,

Trăiesc prin risc pentru-a da sens vieţii, Se iubesc şi lasă urme

Şi mor pentru a trăi pe altă lume ! Gânduri - poate - umbrite de resentimente !

Teoria umbrei umane pe Pământ

Omul s-a născut singur şi ... singur va muri

Cu sau fără ai săi lauri. Dar sufletul und’ se va duce ?

Oare nu tot în singurătate ne conduce ?!

Omul vine pe Pământ ca o umbră... Se face văzut şi dispare iar .... ca o imagine sumbră.

Dar dacă tot suntem puţin vizibili în lumea nevăzută a infinitului Nu trebuie oare să profităm de lumina croită a fericirii deschisă pe

Raza de Soare a împlinitului ?! Nu trebuie ca în secunda milenară a vieţii noastre

Să evităm ca propriile clipe de viaţă să rămână trăite ca adevărate dezastre ?!

Sunt ca o umbră pe Pământ

Dar trebuie să simt cu adevărat că sunt ! Sunt o umbră pe Pământ şi vreau să trăiesc

Şi nici o clipă nu trebuie să simt că inima-mi lovesc !

Trăiesc. Deci cu fericirea cel puţin nu trebuie să lenevesc

Şi nici după speranţă nu trebuie nicicând să tânjesc !

Calculează-ţi corect factorul de risc al Vieţii de Apoi Şi vei constata că poate fi redus numai la fericirea în doi !


36

Testament

Când Apusul va veni

Şi-n cale Raiul va-nverzi Cu sufletu-mi voi colabora

Drumul final a-l căuta.

Şi cum sigur îl voi găsi Eu cu alţii asemenea mă voi întâlni

Căci în viaţa-mi de pe Pământ Răul consider că l-am înfrânt.

Doar sufletu-mi m-a ajutat

Iar inima şi trupul m-au curtat.

Dar, cum Dincolo de Răsărit Toate-n lemn mi s-au proptit, Eu, unul, sincer mi-aş dori,

Deşi tradiţia-n familie s-ar zvârcoli, Ca Orizontul medical De nivel occidental

Prin bunurile-mi de pe Pământ, Sub un al Meu legământ, Să deschidă-o altă viaţă

Fără de griji şi fără Schimbare la Faţă, Să asigure prin trupu-mi un nou viitor fericit

Iar Eu Acolo La Apus să am o satisfacţie de neclintit. Iulian,

pregătit de-ngândurat la destinu-mi îndepărtat !


37

Singurătatea mă macină

Singurătatea este mult mai complexă decât libertatea.

Cu singurătatea te naşti,

De ea vrei să scapi mereu, Dar chiar de eşti un ateu

Cu singurătatea mori alături de Dumnezeu.

Libertatea o vrei dar, ca s-o câştigi, La risipă de efort te obligi

Iar odată caştigată Procesul vieţii o taie practic deodată

De parcă-ar fi toată stricată.

Şi, dacă tot sângele îi curge, Libertatea de voie ţi se scurge, Îţi opreşti din ea cât îţi ajunge. Astfel, Viaţa-n doi ţi se cuvine

Pân’ce singurătatea cu moartea vine.

Totu-i pentru trup, Pe suflet - ielele-l corup !

Cu-acestea bine alese

Şi cu momentele vieţii bine culese, Iulian doar te salută,

Nimeni şi nimic în viaţă nu ţi se impută.


38

Steaua mea !

Care este steaua mea ? E-o-ntrebare bine pusă

Pentr-o stea Care-mi influenţează inima Şi-i pe tapet mereu adusă

Pentru a-mi căuta pe Pământ menirea.

E oare Luceafarul ?!? Citesc Eminescu

şi-mi găsesc în adâncul sufletului amarul.

E Steaua de Crăciun cumva ?!? Eu aş spune sigur: Ba! Asta-i steaua tuturor, Tuturor creştinilor.

Este doar pentru familii Ca melcii-n ale lor cochilii.

O consider ca un spot Momentan mai mult nu pot !?!

Există şi alte stele Ale lor şi ale mele,

Cunoscute chiar de toţi De bunici, copii, nepoţi.

Sunt în galaxii, unite, De sentiment dezgolite.

Mai există înc-o stea

Imi bate inima pentru Ea, E o stea necunoscută

Doar de mine-n minte-avută. Este o stea călătoare,

Văd în Ea mare valoare.


39

Este o stea căzătoare

Către neant? Nu ştie oare?!? Tare-aş vrea sa fie-a mea S-o iubesc fără perdea !

Dragă – Tu eşti steaua mea

Vreau a nu te-ndeparta, Orice galaxie-n plus

E doar o dragoste-n minus!

A mai trecut o săptămână !

A mai trecut o săptămână ! Dar oamenilor trebuie să li se spună

Că-s ca un sloi de gheaţă Cu sufletul ca de paiaţă.

Dacă le dai puţină apă

Ei, sincer, chiar cred că-şi revin; Dacă apare şi căldură

În viata lor de spor şi chin, Încep să-şi facă şi sperante

Că gustă viaţa chiar din plin.

Da. A mai trecut … o săptămână. Şi ne-am întors la vechiul trai Suntem acum chiar frigidere

Trudim din nou pentru…mălai.

Momentan, pierdut undeva în beciurile vieţii, După ce-am pierdut un suflet apropiat sub roua dimineţii,

Iulian !


40

Rocada vieţii

Rocada vieţii a-nceput

Dar eu tot n-am priceput, Că deşi dragostea e oarbă,

Nu oricine şi-oricând poate s-o soarbă.

Rocada vieţii a-nceput Dar eu tot n-am priceput, Că dragostea e-mpărtăşită

Dar viaţa nu ezită să ne mintă.

Iar dragostea când va veni Viaţa asupra-mi se va năpusti,

Numai cu bune şi cu rele. Aşa aduc aparenţele mele !

Sunt un naiv

Şi asta-m fost, Dar eu plătesc al vieţii cost

Că asta sunt eu !

Sunt optimist Şi-aşa rămân,

Pe viitor rămân Stăpân Ca un veşnic alpinist.

Rocada vieţii a-nceput

Dar eu tot n-am priceput De ce Pământul se-nvârte?!?

Şi VIATA TOTUSI NU NE MINTE !


41

Din suflet

Din suflet izvorăste dragostea

Inima este ceasul iubirii, Din pântec izvorăşte un suflet

Sufletul marii iubiri – “Iubirea vieţii trăite”

Dragostea-i bomboana sufletului

Şi sufletu-i femeia Iar pântecu-i casa sufletului

Care-alintă viaţa femeii Cu-n singur cuvânt magnific :

“MAMĂ”

Iar când Mama va citi, Din plâns nu se va opri ! De bucurie, de fericire

Se manifestă fără clipire! Iar cei ce o iubesc

Toată viaţa o-nsoţesc La bine şi la rău,

Anual, câte un respectabil eveniment al său: Data naşterii !

Doctrine:

Tandreţe: Din dragoste, pentru un suflet - femeie .

Egoism:

Din dragoste, pentru un suflet, femeie !

Citeşte cu ochii, cu sufletul, cu inima ! Dar, fără prejudecăţi, resentimente ...

... Doar versuri trăite .


42

Mama

EA ne-a adus pe-acest Pământ

Cu fericire-n a-l său gând. Cu EA trăiesc sub jurământ

Pân-o-i spune ultimul cuvânt.

“MAMA” am spus când m-am născut Şi cred că mi-a plăcut

În ochii ei eu mă jucam, Plângeam, mâncam, trăiam.

La şapte ani EA m-a adus

La şcoală ca să-nvăţ EA viitoru-n faţă mi l-a pus

Destinul să-l răsfăţ.

Respectul - MAMA m-a-nvăţat Că nu trebuie ratat,

Cu grijă trebuie mereu tratat Şi multe alte calităţi - la el adăugat.

Desigur MAMA are-un soţ

Acesta este TATA, Putere, muncă şi negoţ

Şi viaţa este gata.

Aceştia doi mi-au dat viaţa Şi MAMA dar şi TATA, În ochii lor am fericirea,

Puterea şi menirea.

Dar dragostea maternă-i un dar, Un lucru este clar,

Din Răsărit pân’ la Apus De Dumnezeu este-adus.


43

Şi-ntreg destinu-mi va fi tragic

De nu voi ţine minte Că un cuvânt, doar, este magic

Şi-acesta-i de părinte:

Te iubesc, mereu, MAMA !

Mărţişorul

Am ieşit din iarnă iar, Surprizele din tolbă sar, Din zăpadă ghiocelul,

Din inimă – Mărţişorul !

Mărţişorul e un dar Ce-l meriţi odată măcar,

Mărţişorul e un mit Eu - în Primăvară te invit !


44

Azi e Mărţişor – se ştie !

Azi e Mărţişor – se ştie,

Şi o spun cu bucurie, 1 Martie – cu drag

Tu, femeie, stai în prag Şi-n suflet frumuseţea

Îţi trădează naturaleţea, Primăvara a venit

Şi Iulian cu ghiocei te-a primit !

Cu o inimă vie Îi scriu versuri pe hârtie Femeii de lîngă mine !

Fericire şi iubire

Cu dragoste vrea să-mbine, C-asta ştie cel mai bine !

Ea-mi dă lacrimi şi suspine De fericire şi-mplinire !

Asta le urez şi eu lor, tuturor femeilor,

Tot ce-şi doresc să poată face, Şi în suflet - o veşnică pace !

1 Martie – zi de Marţişor

Mamă – azi e Marţişorul Îl serbează tot poporul. Dar noi în particular, Fiul şi soţul – în clar,

Îţi spunem din suflet că te iubim, Să ne fii alături mereu te dorim !


45

De ziua femeii !

Femeie – Azi e ziua ta Şi, pentr-un suflet ca al tău, bărbatul poate doar spera. Tu eşti simbolul purităţii şi viitorul umanităţii ! Tu eşti întruchiparea Evei Menită să-i protejezi pe Ei. Eşti Începutul şi Sfârşitul, Apusul şi Răsăritul. Tu iei căldura Soarelui Şi-o păstrezi în inimă în favoarea Binelui. Tu eşti Viaţa, Tu Natura, Tu faci în inima bărbatului piaţa Pentru a-l bucura. Pari a fi ca o floare de Primavară, Dar care-n timp nu păleşte, Ci, din contră, prin “ochii mei”, continuu înfloreşte, Iar în “inima mea” – femeia, cu mireasma sufletului său –

aduce o atmosferă de Vară. Şi, pentru că frumuseţea este de sex feminin Iar dragostea rezistă-n femei chiar de-s injectate cu venin, Bărbatul nu poate nega sau spune orice altceva Decât că femeia reprezintă … soarta sa!

Cu respectul cuvenit, te salută un bărbat de EVA indragostit,

Iulian


46

Umil în faţa dragostei

Eu sunt mic

Nu ştiu nimic !?

Sunt naiv Dar nu primitiv

Şi, pentru iubire, nu-i tardiv.

Sunt timid defel, Rareori îndeplinesc Triunghiul lui Isoscel:

Începutul dragostei, vârful dar sfârşitul mereu vine şi El.

Sunt un bărbat prea sincer Şi creez o impresie de fraier.

Nu mă consider norocos:

Mereu îmi iau avânt furtunos, Apoi am complexe, n-am tupeu şi sunt fricos.

Degeaba am o inimă mare,

La frumuseţea feminină cedez ca un Apus de Soare, Tainele iubirii nu-mi sunt însă deloc clare !

Vreau să iubesc cu-adevărat Sunt totuşi un real bărbat,

Acum Eu chiar nu mă plâng, Caut la perfecţiunea dragostei mele s-ajung.

Când o-i găsi perfecţiunea

Atunci se va-ndeplini şi misiunea: Vulcanul dragostei va porni

Şi, doar Dumnezeu, îl mai poate domoli.

În aşteptarea dragostei curate, Îmi cert răbdarea lui Socrate.


47

În căutarea timpului pierdut,

Analizez flăcările pe care le-am avut.

Dar şi când le voi fi găsit Chiar şi de MINE voi fi uimit !

Observaţie: Măsor timpul Imediat după ce-mi analizez legendele din tot Olimpul, Dar, nu înainte de plată, Ca să-mi primesc a mea răsplată.

Un nou drum …

E-nceputul unui nou drum Eu chiar nu-mi doresc un … forum. Visele-mi acum îmi sunt împrăştiate

Iar dorinţele … nicidecum palate! Ci doar suflet şi iubire – este-a mea aspiraţie – se ştie!

În juru-mi vreau să se-mprăştie. Vreau doar ca tu să fii aici S-ajungem la destinaţie … chiar şi cu paşi mai mici.

Iulian, visător şi realist deopotrivă.


48

Viaţa e ca un copil !

Dacă dădeai măcar un beep

În ultima săptămână, Eliberai al vieţii slip

Şi-i rămâneai şi bonă .

Aşa oricum tu-i eşti stăpână Dar dacă n-o vei proteja,

Posibil va scăpa-n fântână Şi … curată n-o vei mai avea !

Cum viaţa e ca un copil, Tu pentru-a-o conduce

Trebuie să fii foarte abil ! Dar totuşi pentru-a o-ntreţine

Ai grijă şi de Tine, Iar pentru-a-o avea

Ai grijă cum te vei comporta cu Ea, Că din braţe-o vei scăpa Cu Vântul se va mărita

Şi niciodată n-o vei mai avea !

Nu-mi mai da Tu beep acum, Nu mai sunt pe-acelaşi drum,

Viaţa-mi e un copil rău Ce nu seamănă cu-al Tău ! Care-mi braţe mi se zbate Dar ceva vrea să-mi arate,

Că el nu este umil Ci trăieşte în al său stil, Modul său de exprimare

Nu e unul oarecare, Iar modul său de trăire

Mă duce spre o reală Iubire !


49

Viaţa ca la … tablă !

De ai o tablă şcolară în faţă

E ca şi cum ţi-ai manipula propria viaţă, Dar nu-i privi culoarea

Căci îţi destăinui starea !

Începi să scrii în prefaţă Cu o cretă despre a ta viaţă !

În timp, alegi câte o cretă:

Iei una colorată Pentru-o viaţă parafată,

Iei una de o formă Pentru a ta limitată normă,

Iei una de calitate De-o viaţă bună să ai parte .

Dar cu o tablă şi o cretă

Nu poţi avea o viaţă netă ! Căci se iveşte mereu o surpriză … Este buretele, că are şi el o miză !

Şi, cum cu buretele

Se pot sterge de pe tablă toate cretele, Noi trebuie să-ntelegem că a noastră viaţă

Nu trebuie să ne facă niciodată greaţă !

Căci tabla dacă e goală Viaţa este ca o smoală ! Căci tabla dacă e plină

Nu înseamnă că viaţa curge lină !

Dar când cu creta pe tablă mergi, Cu buretele mereu trebuie să ştergi,

Ca şi viaţa în prinsoare Până ce omul moare !


50

Nu păstra tabla în negru,

Oricum nu rămâi integru ! Nu scrie doar creta albă

Căci viaţa nu-i chiar ca o nalbă Vine buretele şi o şterge Dar viaţa-nainte merge !

O idee despre viaţă !

Zidurile indoielii

Oare-s reale zidurile mele În care mi-am pus zăbrele ?! Oare-s reale zidurile vieţii

De care mă lovesc mereu în preajma dimineţii ?!

De-mi depăşesc agonia Pot practica în viaţă şi-actoria ?!

Dar actoria-i necesară Pentru o linişte de vară ?!

De-mi depăşesc ale minţii ziduri Pot avea în dragoste venituri ?!

Dar oare mintea mă ascultă

Când căldura inimii e multă ?!

Dar eu de-ascult pe Dumnezeu complet Bucuriile vieţii nu-şi găsesc un alt suflet ?!

Nu voi avea al meu regret Că nu-mi ascult de-al minţii cuget ?!

Şi totusi Dumnezeu există iar ... încrederea-mi în EL persistă !

Iulian C.


51

Vine Primăvara !

Vine Primăvara, Şi-ncepe iritarea,

Ca valurile, Ca Marea !

Apar ghioceii

Se cumpără şi cerceii Se cumpără şi inelele

C-aşa vor fetele ! Se cumpără verighete

Se pregătesc pentru Dragobete !

C-a fost iarna îngheţat Anotimp de cugetat

Anotimp pentru plimbat Pentru–a alege un bun sfat .

Florile au stat la umbră

Cu o viaţă cam prea sobră, Când floarea n-are lumină

Se iroseşte a sa tulpină Şi trebuie să stea în geam Ca să-i iasă al său plan, Ca-n lumină şi căldură Să nu furnizeze ură !

Numai dragoste, iubire Şi-încredere să inspire

Că aşa îi stă în fire.

Iulian C.


52

Trăieşte clipa !

Trăieşte clipa Şi nu-ţi îngreuna aripa,

Căci nu ştii ce-ţi rezervă viitorul Problemele-ţi pot întoarce scorul.

Trăieşte clipa de moment

Şi lasă-ţi viaţa să curgă lent, Căci timpul îsi adună clipe

Şi ne dă nouă, muritorilor, aripe.

Trăieşte clipa intens Căci altfel viaţa n-are sens,

Iar sufletul poate-avea-n curând Numai aripe de plumb.

Trăieşte clipa dragostei

Aşa cum urechile-ţi se bucură de cercei Şi lasă-i şansa vieţii

Să se bucure de roua dimineţii.

Trăieşte clipa ! Carpe diem !

Nici cu o cugetare de moment Din viaţă nu poţi fi absent !

În gândirea mea

Sufletul meu e precum în rai priveliştea Iar viaţa

Mi-a expus în Tine un suflet asemenea, Fata mea !

Iulian.


53

Tu când te topeşti după mine ?! Aştept încă … sa mă leg cu Tine !

Toată iarna m-ai ţinut în priză Mi-aş fi dorit măcar în dragoste să facem remiză !

Dar ... mai întâi m-ai încărcat, Apoi m-ai scurtcircuitat;

M-ai lăsat aprins, Am rămas ca-n foc împins.

Deşi au fost temperaturi negative AFARĂ

Mă faci să cred că amăgirea dintre NOI e tot mai clară.

Acum, deşi PRIZA dintre NOI s-a cam stins, Eu încă mai funcţionez la ... foc întins

Iar TU ... veghezi oare la topirea mea completă... Dupa TINE ?! Sau eşti doar o machetă ?!

Îţi doreşti o primăvară rece/muribundă/neprimitoare ?!

Sufletul tău vrea căldura sufletească, nu?! Eşti totusi o … floare

Şi nu poţi face alegerea de-mplinire la-ntâmplare !

Îţi dau ... un ghiocel din inima mea Şi primeşti o primavară venită din sufletul tău …

ce poate te va afecta !

Cu respect pentru Tine,

Iulian.


54

IUBIRE !

Ochi de vânător, Inimă căruntă,

Sufletul îmi cere Dragoste prea multă .

Ochi de vânător,

Inima ascultă, Sufletu-mi frământă

În iubire frântă.

Ochi de vânător, Inima îmi zace,

Trupul meu aşteaptă O iubire dreaptă Dar sufletu-mi …

Ce face !?!

DOAR CINE IUBEŞTE …

ÎNŢELEGE .

cuget ri, trăiri, sentimente -...

Documents