_sanatate_medicina_dr-ralucateleanu-medic-neurologpeste-ora-privit-televizor-zi-e-multpentru-copil-1_56212219f5eaafab2cba5130_index.pdf...

8/18/2019 _sanatate_medicina_dr-ralucateleanu-medic-neurologpeste-ora-privit-televizor-zi-e-multpentru-copil-1_56212219f5e…

http:///reader/full/sanatatemedicinadr-ralucateleanu-medic-neurologpeste-ora-privit-televizor-zi-e-multpentru-copil-1… 1/6

Dr. Raluca Teleanu, medic neurolog: ,,Peste o ora de privit la televizor pe zi e mult

pentru un copil"

Steluta Indrei,

Image not found

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2015/10/16/56212450f5eaafab2cba5d49/64

Dr. Raluca Teleanu, sefa sectiei de Neurologie pediatrica de la Spitalul de Copii ,,Victor Gomoiu" din Capitala,

dezvaluie, pentru ,,Weekend Adevarul", atat din experienta de medic, cat si din cea de mama, sfaturi pretioase

pentru protejarea creierului copiilor dinainte de a se naste pana la varsta adolescentei

Creierul copilului se dezvolta in prima luna de viata intrauterina, deseori inainte ca mama sa afle ca einsarcinata. Cand bebelusul vine pe lume, creierul este pregatit sa formeze conexiuni. La 3 luni, creierul

are 1.000 de trilioane de sinapse. Orice informatie pe care bebelusul o primeste creeaza o sinapsa. Dar cel

mai mult creierul invata din iubire, spune dr. Raluca Teleanu (43 de ani), neurolog pediatru. Despre cat

de importanta este prezenta parintilor in viata copiilor, despre cum ne putem intelege copilul dincolo de

cuvinte, despre problemele neurologice care apar tot mai des in randul celor mici, despre copiii autizati

de televizor ne vorbeste in continuare dr. Raluca Teleanu.

,,Weekend Adevarul": In viata intrauterina, ce se dezvolta mai intai: creierul sau inimar

Dr. Raluca Teleanu: Se dezvolta mai intai creierul, apoi si inima, cumva. Dar ceea ce spun de nenumarate ori

este faptul ca atunci cand ramanem insarcinate, deseori nu stim lucrul acesta, dar creierul incepe sa se formezechiar din acele momente. Vorbind cu mamicile de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca multe greseli s-au

intamplat in prima luna de sarcina.

Atunci cand apare o boala grava, deseori exista aceasta intrebare: de ce copilul meui Aici ar putea fi

raspunsul si pentru unele probleme neurologicer

Cateodata gasim o cauza, cateodata nu gasim. Dar in orice caz este de avut in vedere ca atunci cand ne gandim

sa concepem un copilas este bine sa fim deja pe un tratament cu acid folic. Sa existe macar aceasta precautie.

Acidul folic este foarte util pentru ca poate impiedica aparitia unor malformatii ale maduvei spinarii. De altfel,

acest tratament este un supliment nutritiv, nu un medicament. Revenind la dezvoltarea creierului, acesta se

formeaza pana la o luna si ceva de sarcina. In momentul in care mama isi da seama ca este insarcinata, creieruldeja e destul de bine format. Tot ce s-a intamplat in prima luna de sarcina poate sa afecteze creierul. De

exemplu, daca mama a luat in perioada respectiva antibiotic sau a fost expusa la radiatii ori i s-au intamplat

diverse evenimente traumatice, lucrurile acestea isi pot pune amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a creierului.

Se pot depista aceste probleme in timpul sarciniir

Acum suntem in epoca in care putem face multe investigatii, ecografii performante. Dar oamenii pun totul pe

ecografie. Pana la urma, ecografia este limitata, nu ai cum sa vezi lucruri de mare finete. Poti vedea lucruri mari

si te poti orienta, dar de multe ori malformatiile care se vad sunt depistate in luni mari de sarcina si atunci

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/dr-ralucateleanu-medic-neurologpeste-ora-privit-televizor-zi-e-multpentru-copil-1_56212219f5eaafab2cba5130/index.html



discutam deja de a omori un copil, nu de a face o intrerupere de sarcina. E bine de stiu ca in Romania se poate

face RMN fetal si, atunci cand exista dubii, este bine de facut aceasta investigatie, pentru ca se vede mult mai

bine creierul copilului la RMN decat pe ecografie.

Cum este creierul copilului cand vine pe lumef Ce functii arer

Creierul copilului este pregatit cu tot ce-i trebuie, doar ca nu stie sa interactioneze cu noi. Dar, non-verbal,

certitudinea mea este ca nou-nascutul interactioneaza. Toate mamicile spun ca isi simt copiii si acesta este un

lucru real. Chiar daca nu tot ce simtim putem sa dovedim stiintific, sunt multe studii care arata ca fatul aude,pentru ca in momentul in care exista un zgomot puternic, el se misca. Se mai stie ca bebelusul recunoaste dupa

nastere vocea mamei sau melodia auzita in timpul sarcinii, ceea ce il calmeaza. In primele zile de viata, creierul

insa este lipsit de conexiuni, este un creier pregatit sa intre in actiune. Conexiunile cerebrale se formeaza in

functie de ceea ce simte, ceea ce vede, ceea ce miroase, ceea ce intuieste ca se intampla in jurul lui. Creierul se

dezvolta cel mai mult din atingere, din iubire, din cuvinte frumoase spuse pe un ton cald. Acestea sunt lucruri

care isi pun amprenta asupra creierului si raman pe viata. De aceea, este important sa stam cat trebuie cu copiii

in primele luni de viata. Asa cum stim, in societatea in care traim, lumea e grabita sa se intoarca de multe ori la

serviciu. Insa copiii au nevoie de afectiune pe care nu le-o poate da decat mama, cel putin la inceput, ulterior pot

interveni bone, bunici. Parintele este de neinlocuit. Legatura care se creeaza intre copil si parinte este unica.

Cum invata copilul ca este ,,EU"

Multe mame se intreaba cand este normal ca bebelusul sa zambeasca sau sa vorbesca. Va rugam sa

punctati cateva etape ale dezvoltarii normale in primul an de viata.

Procesul de invatare incepe de la nastere. Orice lucru pe care il faci cu copilul, de la baita zilnica la masaj, de la

o imbratisare la un cuvant frumos spus, este un proces de invatare. Copilul de 3 luni deja este capabil sa

zambeasca celor din anturaj. La 6 luni incepe sa gangureasca, sa inteleaga mai multe lucruri. Oricum, as vrea sa

mentionez ca ei inteleg intotdeauna mai mult decat exprima si trebuie tratati ca si cand ar intelege tot. Spre

varsta de 1 an, majoritatea copiilor au un minimum de limbaj achizitionat si sunt capabili sa comunice cu cei din

jur. Toate experientele pe care copilul le are pana la 3 ani inseamna invatare. Si acest lucru nu inseamna

neaparat sa il invatam litere, animale, culori. El invata din tot ceea ce i se intampla. In primii 3 ani de viata,volumul de informatie pe care copilul il acumuleaza este imens, dar cu timpul ramane doar cu ceea ce utilizeaza

des, ceea ce ii este de folos, pentru ca restul conexiunilor daca nu sunt folosite dispar.

Acum, parintii isi doresc ca al lor copil sa vorbeasca devreme, sa citeasca primul, daca s-ar putea sa

citeasca la 1 an si jumatate ar fi genial...

Ideea este nu de a stimula incontinuu copilul. Copilul poate obosi in felul acesta si atunci e prudent de a-l invata

in ritmul lui. Cand il vezi interesat, sa ii oferi informatie, cand oboseste, sa stii sa te retragi. Sau mai bine spus,

sa stii sa te opresti inainte de a da semne de oboseala. Copiii sunt foarte curiosi, pentru ca au multe conexiuni de

facut intre neuroni, si de multe ori nu stiu a se opri. Adesea ne intalnim in camera de garda cu mamici care spun

,,copilul plange si nu-l mai pot opri". Chiar si plansul are un rost. Ei plang pentru ca asa se calmeaza. E o formaprin care toata energia acumulata, toate frustrarile adunate in timpul zilei se elibereaza, de obicei, seara prin

crize de plans.

Cand incepe copilul sa-si manifeste personalitatean

Dupa varsta de 3 ani, copilul incepe sa-si dezvolte personalitatea si sa spuna ,,eu". Acesta este motivul pentru

care nu sunt de acord cu parintii care se adreseaza copilului la persoana a III-a: ,,Ii trebuie Mariei apav". Potrivit

este: ,,Maria, iti trebuie apab". Nu vorbim cu o persoana virtuala. Vorbim cu Maria, care este in fata noastra si

trebuie sa-si identifice persoana si sa-si afirme personalitatea. Copilul trebuie sa invete ca este un ,,eu", ca are



nevoile lui. La varsta de 3 ani incep de altfel sa apara crizele de personalitate, copilul tipa in supermarket, se

tavaleste, iar ca parinte ai senzatia ca tot ce ai construit pana la 3 ani s-a surpat.

Aici trebuie invatate regulile, asa este/

Eu intotdeauna le spun parintilor ca, dupa parerea mea, un copil iubit este un copil cu limite. Copilul cauta

limitele, exploreaza si, daca exista parinti care pun limita foarte departe, el alearga precum un calut pana isi

gaseste gardul. O limita rezonabila trebuie pusa. Nu inseamna ca iti iubesti copilul daca nu are nicio limita,

poate face orice, ca asa vrea el. Pana la urma viata e plina mai mult de restrictii decat de lucruri pe care le facemca asa vrem noi. Facem si ce trebuie, si copiii trebuie invatati de mici, progresiv, ca exista si limite. Astfel ei se

si simt confortabil.

Rutina e pe placul copiilor...

Intr-adevar, rutina zilnica este pentru copii extrem de securizanta. Faptul ca se intampla acelasi lucru in fiecare

zi este idealul pentru orice copil. In acest fel poate anticipa ce se intampla. In schimb, daca parintii fac tot felul

de modificari in viata copilului, vor tot timpul altceva, il duc la numeroase activitati, copilul e dezorientat,

pentru ca nu stie ce urmeaza, nu stie la ce sa se astepte. De aceea, eu spun ca este bine sa exploram, dar sa avem

grija si sa il securizam. De obicei, parintii sunt inzestrati cu abilitatea de a-si intelege copilul dincolo de cuvinte.

Reusim sa simtim ce vrea copilul. Doar sa fim receptivi la ceea ce ne transmite el. Si sa nu ne poluam mintea cusurse externe, ca pana la urma relatia noastra cu copilul este unica. Nu are legatura nici cu internetul, nici cu

parcurile, nici cu alti parinti. Eu tot timpul le spun mamelor care vin cu bebelusi mici la spital: ,,Fii atenta,

inchide-ti ochii si asculta-ti sufletul. O sa stii ce trebuie sa faci. Vei sti sa discerni intre un plans de nervi, un

plans de foame, un plans de oboseala, un plans de durere". Si chiar asa se intampla. Si noi ca doctori invatam

lucrurile acestea, dar ca mama inveti cel mai bine.

SI MAMA, SI PEDIATRU

Faptul ca sunteti si mama va ajuta sa intelegeti mai bine toate acesteap

A fi si mama, si pediatru ajuta foarte mult. Lucrurile se inchid intr-un fel foarte frumos, pentru ca reusesti savezi chiar la copilul altuia ceea ce ti-ai acordat urechea la propriul copil. Le spun mamelor ca avem abilitati

native de a simti ceea ce se imtampla cu copiii nostri. Noi, pediatrii, spunem ca daca vine o mama foarte

nelinistita, acesta e ,,semnul mamei". Daca mama e asa, in 90% din situatii, mama are dreptate. Ea simte ca ceva

nu e in regula cu copilul ei. Si tatii pot dezvolta asemenea abilitati. Ei nu sunt exclusi pentru ca nu au dat nastere

unui copil. Si ei daca stau mult timp cu copilul dezvolta o relatie care este la nivel nonverbal. Parintii simt cand

ii este bine sau nu ii este bine copilului.

Ce probleme intalniti frecvent la copii>



Jumatate din consultatiile pe care le am sunt pentru cefalee psihogena. Sunt copii cu oboseala cronica, cu un

program infernal de viata, care acuza dureri de cap. In afara de cefalee, surprinzator de mult in ultima vreme

vedem manifestari paroxistice, spunem noi, medicii. Parintii le spun crize, altii le spun convulsii. Ceea ce as

vrea eu sa se retina este ca nu toate manifestarile de acest gen sunt epileptice, dar multe sunt. De aceea, atunci

cand se intampla aceste manifestari, este corect sa ajungi la un neurolog, sa faci niste investigatii, iar tu ca

parinte sa te lamuresti de ce face copilul tau in diverse feluri. Sunt crize epileptice in care copilul nu isi pierde

cunostinta. Eu vad un numar foarte mare de copii cu epilepsie si in ultimii ani din ce in ce mai multi. Nu-mi dau

seama din ce cauza. Pe plan international nu se stie de ce vedem mai multi copii cu astfel de problemeneurologice. Apoi vad copii cu malformatii si care au deficite motorii, pareze, paralzii, cu intarziere mentala.

Cam aceasta e patologia care predomina. Tot la noi ajung copii cu deficit de atentie si sindrom hiperkinetic, pe

care sincer eu nu ii gestionez.

De ce>

Parintii sunt speriati de cuvantul psihiatru si li se pare ca daca vin sa discute cu un psihiatru, este mai putin grav.

Eu intotdeauna ii incurajez sa merga la psihiatru. Important este sa gaseasca o solutie pentru copil. O alta

categorie de copii pe care ii vad, dar nu ii monitorizez pentru ca nu tin de neurologie, sunt cei cu suspiciune de

autism. Incerc sa respect niste reguli pe care mi le-am propus, printre care si aceea de a lucra in echipa, si trimit

pacientii cu autism la psihiatru si psiholog. Doar daca e nevoie si de prezenta mea alaturi de ei, daca au siepilepsie, pentru ca sunt copii cu autism si epilepsie, atunci ma implic si eu. Mai sunt copii cu intarziere de

limbaj pe care ii vad, dar si ei sunt indrumati catre psihiatru. O categorie noua sunt copiii cu autism light, cei

care privesc mult la televizor, dar ei nu sunt autisti, ci sunt ,,autizati" de mediul in care stau.

Ce inseamna privit mult la televizor

Privit de la o ora in sus pe zi la televizor e mult pentru un copil...

Cred ca sunt extrem de putini copii care privesc doar o ora pe zi la televizor...

Intr-adevar, dar sunt multi copii care stau si o jumatate de zi la televizor. Mananca la televizor, stau pe olita latelevizor, toata viata lor se petrece intr-o camera unde se afla un televizor. Parintii sunt multumiti ca ei sunt

cuminti. Mamele spun: ,,Eu trebuie sa gatesc, am treburile casei si atunci imi e usor". Dar eu ma intreb oare ce

facea mama cu mine prin anii 70. Si ea gatea, si ea avea serviciu, si eu nu stateam la televizor. Nu e mai putin

adevarat sa societatea s-a schimbat, ca traim intr-un stres mai mare, dar nu cred ca trebuie sa ne ascundem in

spatele acestor lucruri. Trebuie sa invatam a ne gestiona timpul si, foarte important, sa aveam curajul sa ne

crestem copiii. Parintii nostri erau mai curajosi. Copiii nu vor ei sa vina pe lumea asta si atunci trebuie sa ni-i

asumam.

,,Sting televizorul!"

Ce le spuneti parintilor cu copii ,,autizati" de televizor>

Sunt foarte radicala. Sting televizorul! (rade) Am facut acest ,,experiment", mai mult din curiozitatea mea ca

parinte, nu ca profesionist, in cazul unor copii despre care mi-am dat seama ca nu au autism. Am evaluat

copilul, impreuna cu colegii mei, si le-am propus parintilor ,,sa facem o proba, sa vedem ce se intampla intr-o

luna, in care televizorul dumneavoastra s-a stricat, e o cutie neagra, nici macar dumneavostra nu va uitati".

Exista si parinti care spun ,,dar el nu priveste la televizor, pentru ca sta pe un post de stiri". Nu conteaza.

Ecranul este o atractie pentru copil si el recepteaza orice. Le propun parintilor sa se implice in schimb in viata

copiilor, sa mearga in parc, la teatru, sa citeasca impreuna, sa povesteasca, sa deseneze, sa faca orice, dar nu cu

mijloace audiovizuale. Surpriza extrem de placuta a fost ca parintii se intorc cu alti copii, dupa numai o luna.



Este magie, spun parintii. Copiii isi doresc afectiunea parintilor, se deschid si rareori se intampla sa nu vezi un

progres. In cateva luni, copiii pierduti in lumea televizorului revin foarte frumos la realitate. Este greu la

inceput, dar copilul uita usor-usor de televizor si este fericit ca petrece timp cu parintele.

Este vorba despre un timp de calitate...

Eu nu prea sunt de acord cu aceasta formula. De obicei, cand spunem timp de calitate inseamna ce e putin. Sunt

parinti care spun ,,da, dar stau o jumatate de ora si sunt tot al lui". Eu cred ca si trei ori daca ar sta si copilul ar fi

langa el, ar fi si mai bine. Nu putem sa ne ascundem dupa acesta formula moderna in care petrecem calitativ, darcantitatea nu este. Trebuie sa ne straduim atat timp liber cat avem sa-l petrecem cu copilul. Cel mai bun

exemplu sunt copiii cu situatie materiala foarte buna care vin in cabinet si, cand ii intreb ce isi doresc, spun ca

nu stiu ce sa isi doreasca. Mi se pare atat de trist pentru un copil sa nu stie ce sa-si doreasca. Eu ii las pe copiii

mei tot timpul sa-si doreasca lucruri. Nu poti sa traiesti fara sa-ti doresti nimic. Daca totul e perfect in viata ta, la

un moment dat te plictisesti de atata perfectiune.

,,E important sa mergi la scoala cu placere"

Ce isi doresc copiii dumneavoastrau

Fiul meu de 12 ani isi doreste sa faca tenis, dar nu scapam din vedere nici scoala, ii place foarte mult engleza.Fiicei mele de 7 ani ii place pictura, asculta muzica...

Spuneti ca nu scapati din vedere scoala. Va doriti sa fie un elev de 10

Nu vreau sa fie un copil de 10. Imi doresc de la el sa mearga cu placere la scoala si se intampla acest lucru, din

fericire. E important sa mergi cu placere la scoala. Si fiica mea are o doamna invatatoare care a spus din prima

zi ,,vreau sa vina copiii cu placere la scoala", lucru rar intalnit in Romania. Mi se pare groaznic ca un copil sa

mearga la scoala 200 de zile pe an cu frica si cu dorinta permanenta de a scapa de scoala. Fiul meu a avut o

perioada in care ma intreba zilnic ,,daca ma imbolnavesc mai merg la scoalas". Pana la urma am decis sa

schimbam scoala, pentru ca nu mergea cu placere acolo, iar acum lucrurile s-au schimbat. Imi doresc pentru

copiii mei sa aiba rezultate, evident, dar nu la modul absolut. Eu nu cred ca exista 10 pe linie. Sunt domenii lacare copiii iau note de 10 cu mare efort, nu neaparat ca au abilitatile respective sau ca le place.

Credeti ca acei copii care sunt primii din clasa sunt si fericiti

Unii da, sunt copii foarte echilibrati cu acest lucru, copii indrumati din familie ca acel 10 e o situatie de viata, nu

ceva ce ii defineste. Nu 10 inseamna ca vei reusi sau nu in viata, ca vei face ce iti place sau nu. Dar eu am vazut

si multi copii dezechilibrati care iau 10 de dragul parintilor sau de teama competitiei. Sunt copii care nu sunt

fericiti, pentru ca tot timpul au frica de nu veni cineva si a-i depasi. Cred ca este important sa invatam copilul

ca, daca azi este in varful piramidei, maine ar putea fi in baza, apoi va veni o zi in care va fi in varf si tot asa. Nu

poti sta tot timpul in varf. Trebuie sa mai si pierzi ca sa poti sa castigi. In general, copiii olimpici sunt speciali si

ajung acolo pentru ca isi doresc, dar sunt printre ei si altii impisi de la spate care cedeaza psihic pentru ca nu maipot si oricum nu se simt in mediul lor acolo.

CV Doctor ,,cu sufletul la el"

Numele: Raluca Teleanu

Data nasterii: 19 iulie 1972



Starea civila: casatorita, doi copii

Studiile si cariera: A absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie din Targu-Mures, in 1996.

In perioada 1997-2002 a efectuat rezidentiatul in neurologie pediatrica la Bucuresti, dupa care a obtinut gradul

de medic specialist (2002-2008).

In 2008 a devenit medic primar neurologie pediatrica si este doctor in medicina din anul 2005.

Din 2011 este sef de lucrari la UMF ,,Carol Davila" Bucuresti, Catedra de pediatrie si neurologie pediatrica.

In 2009 a infiintat sectia de neurologie pediatrica, in cadrul Spitalului ,,Victor Gomoiu", pe care o coordoneaza

si in prezent.

Pasiunea pentru neurologia pediatrica si implicarea sufleteasca in lupta parintilor si copiilor cu afectiuni

neurologice au determinat-o sa puna bazele Asociatiei Neurocare, o fundatie care ofera sustinere copiilor cu

epilepsie si alte boli neurologice, neurochirurgicale si psihice.

Locuieste in: Bucuresti

_sanatate_medicina_dr-ralucateleanu-medic-neurologpeste-ora-privit-televizor-zi-e-multpentru-copil-1_56212219f5eaafab2cba5130_index.pdf...

Documents