Ce este dreptul la sanatate

A stapani cel mai inalt nivel de sanatate este unul dintre drepturile fundamentale ale fiecarei fiinte, indiferent de rasa, religie, credinta politica, economica sau conditie sociala. (Constitutia Organizatiei Mondiale a Sanatatii)

Dreptul la ‘cel mai inalt nivel de sanatate’inseamna dreptul la sanatate si cuprinde serviciile de sanatate si conditiile esentiale pentru o sanatate buna precum apa curata, hrana adecvata, salubritate si adapost. Acest drept include accesul la servicii de sanatate de buna calitate si accesibile ca pret, precum si accesul la informatii referitoare la problemele de sanatate. La fel ca si in cazul celorlalte drepturi, lipsa discriminarii sta la baza ‘dreptului la sanatate’. 

Dreptul la sanatate este mentionat in mai multe instrumente pentru drepturile omului, precum Articolul 12 al Acordului international asupra drepturilor economice, sociale si culturale ale omului, sau Articolul 24 al Conventiei drepturilor copilului. In Europa, avem Articolul 13 al Cartei sociale europeanecare specifica: 

Cu scopul de a asigura exercitarea efectiva a dreptului la asistenta sociala si medicala, partile contractante se obliga sa:

• se asigure ca orice persoana care nu are resursele necesare si nici nu este capabila sa faca rost de resursele necesare prin eforturi proprii sau din alte surse, in particular, prin a beneficia de o schema de protectie sociala, are parte de asistenta adecvata si, in caz de imbolnavire, de ingrijirea necesara

• se asigure ca orice persoana care primeste astfel de ajutor nu va suferi sub nici o forma de o diminuare a drepturilor politice sau sociale

• faca in asa fel ca toata lumea sa poata primi astfel de sfaturi si de ajutor personal, fie ele servicii publice sau private, pentru a preveni, inlatura sau diminua nevoile personale sau familiale

• aplice cele mentionate in paragrafele 1,2 si 3 ale acestui Articol in mod egal, potrivit Conventiei europene de asistenta sociala si medicala, semnat la Paris pe 11 decembrie 1953. 

Sanatatea fizica

Sănătatea fizică înseamnă să ai un corp sănătos. Un corp sănătos se menține prin o alimentație corectă, un somn de calitate, activitate fizică suficientă, prin evitarea consumului de alcool, tutun sau droguri. Este important să primești și să ceri sau să cauți chiar tu informații corecte despre cum să îți menții starea de sănătate, despre ce înseamnă consumul de droguri, tutun, alcool și ce urmări au acestea, ce înseamnă sănătatea sexuală și bolile cu transmitere sexuală.Atunci când cauți sau ceri aceste informații, asigură-te că sunt pe înțelesul tău și că sursa e una de încredere: un medic, profesor, un alt adult care știe. Poți căuta informații la bibliotecă sau le poți lua dintr-o sursă autorizată și credibilă de pe internet. Dacă nu ai înțeles ceva, întreabă până îți este clar.Pentru orice durere o simți în corpul tău, ai dreptul să te vadă un medic. Serviciile medicale sunt gratuite, în mare parte, iar tu trebuie să fii înscris(ă) de către părinți sau adulții care te au în grijă la un medic de familie. În ceea ce privește sănătatea ta, ai dreptul de a consulta medicul fără aprobarea unui adult, atunci când ți-ai început viața sexuală. E important să știi că ești și rămâi sănătos, iar medicul este cel mai în măsură să te informeze cum să-ți protejezi sănătatea.

Sanatatea mintala

Sănătatea mintală reprezintă modul în care gândurile, sentimentele și comportamentele îți afectează viața. O bună sănătate mintală duce la o imagine de sine pozitivă care te influențează în bine în relațiile cu cei din jur. Tot sănătatea mintală bună te ajută să iei decizii potrivite atunci când te confrunți cu provocări, atât în mediul în care locuiești cât și în afara lui, inclusiv la școală. Problemele de sănătate mintală au mai multe cauze: pot fi de natură genetică (afecțiuni ale sistemului nervos central), de mediu (probleme în familie, divorț, violență sau alte experiențe negative) sau de anturaj (comportamente ale prietenilor tăi care te influențează sau te afectează și pe tine), dar pot fi cauzate și de consumul de alcool și droguri. Dacă simți că ai dificultăți legate de emoții, comportament sau orice altă situație care te face să te simți inconfortabil, e bine să ceri sprijin fără să îți fie rușine. Pe de o parte este dreptul tău să ceri sprijin, iar pe de altă parte oricine poate trece prin astfel de dificultăți.

Dreptul pacientului la informare în Moldova

Atunci când ajungi pe mâna medicilor, dar nu știi nimic despre tratamentul care urmează să-ți fie aplicat, trebuie să știi că legea îți garantează dreptul să afli nivelul de calificare al medicilor din instituție, să soliciți licența spitalului, precum și să ceri copia propriilor dosare medicale.

Orice pacient trebuie să fie informat atunci când are de-a face cu sistemul sanitar, pentru că e vorba de sănătatea lui, dar și pentru a fi evitate cazurile de malpraxis. Bolnavii trebuie să știe în detalii ce drepturi și ce obligații au, iar medicii sunt obligați să le prezinte acestora chiar și schema de tratament sau operație pe care urmează să o aplice pentru a-i trata.

În Republica Moldova dreptul la informare se regăsește în articolul 11 din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Așadar, dreptul la informare al pacientului este asigurat conform Legii de către:autorităţile sistemului de sănătate de toate nivelurile; organizaţiile medico-sanitare şi cele farmaceutice; medicul ce vă tratează şi alţi specialişti în domeniu, persoanele care participă la tratamentul pacientului, în măsura competenţei funcţiei deţinute, precum și organizaţiile de asigurări în sănătate.

Legea mai prevede că orice bolnav trebuie să fie informat despre: volumul, tipurile și condițiile acordării serviciilor de sănătate, nivelul de acreditare al instituției medicale, licența și calificarea cadrelor medicale angajate.

Pe durata aflării într-o instituție medicală pacientul trebuie să știe cine sunt medicii care-l vor trata și ce experiență profesională au. De asemenea, toate cadrele medicale trebuie să poarte ecuson cu numele și funcția ce o au.

Prestatorul de servicii medicale e obligat să-l țină mereu la curent pe pacient cu informații privind: datele medicale proprii, rezultatele și dosarul investigațiilor, tratamentul și îngrijirile primite. De asemenea, medicul este obligat să-I explice pacientului, într-un limbaj clar și respectuos, folosind la minim terminologia medicală, toate informațiile privind starea de sănătate, inclusiv riscurile sau beneficiile fiecărei proceduri, consecințele în cazul unui eventual refuz al tratamentului, precum și ce alternative are pacientul.

Dacă bolnavul nu cunoaște limba română, administrația instituției medicale trebuie să găsească obligatoriu o altă formă de comunicare cu acesta. În lege însă nu este specificat clar despre ce model de comunicare este vorba.

Pacientul mai are dreptul să ceară expres ca o altă persoană să fie informată în locul lui despre procedurile medicale ce i se aplică. La externare informațiile sunt oferite pacientului sub forma unui rezumat. De asemenea, legea îi permite bolnavului să ceară și să obţină copia propriilor date şi dosare medicale.

Orice abatere a medicului sau administrației instituției medicale de la aceste norme pot fi considerate încălcare a drepturilor pacientului și pedepsite conform legislației în vigoare. 

Ce trebuie să facă pacienții când sunt umiliți sau insultați de cadrele medicale

Conform legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, principiul de bază al drepturilor beneficiarilor de asistență medicală este respectarea drepturilor fundamentale ale omului și a demnității ființei umane. Conform aceleiași legi, pacientului trebuie să-i fie respectate valorile morale și să-i fie menținută, inclusiv, sănătatea psihică în procesul prestării serviciilor de sănătate. Din prezenta lege reiese că nimeni nu are dreptul să țipe sau să umilească pacientul, deoarece aceasta cauzează suferință psihologică. CEDO la fel interzice aplicarea tratamentului inuman și degradant față de persoane.

Art. 5 din legea despre care am vorbit mai sus mai prevede că pacientul are dreptul, pe lângă asistență medicală, la o atitudine respectuoasă și umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, cu asigurarea discreției în timpul acordării serviciilor de sănătate. Dacă aceste aspecte nu sunt respectate, pacientul poate depune o plângere în instanță, însă numai după ce îndeplinește următoarele acțiuni. Mai întâi depune o plângere către administrația instituției medicale, dar și la Ministerul Sănătății sau la Direcția de Sănătate din teritoriu. În această plângere pacientul trebuie să indice cu exactitate faptele care au avut loc – de către cine a fost umilit și în ce circumstanțe. Deja responsabilii, în baza legii cu privire la petiționare, trebuie să acorde un răspuns, dar și să întreprindă măsuri imediate de încetare a violării dreptului pacientului. Ulterior, pacientul poate să se adreseze și în instanța de judecată, iar în calitate de reclamat poate fi atras atât medicul care a încălcat dreptul pacientului, dar și angajatorul, adică instituția medicală unde a avut loc această discriminare.

Pacientul poate să solicite încasarea prejudiciului moral, aducând ca argument suferințele pe care le-a avut în urma tratamentului inuman și degradant aplicat față de el în spital, policlinică, Centru al Medicilor de Familie, etc.

În situația în care cadrele medicale au un comportament umilitor și discriminatoriu față de o anumită categorie de persoane, precum bătrâni sau persoane cu dizabilități, poate fi depusă o plângere în baza Legii 121, privind asigurarea egalității. În astfel de cazuri se invocă discriminarea pe una din criteriile prevăzute în lege.

Nu știu dacă există vreo statistică și dacă se adresează pacienții cu astfel de plângeri în instanță, dar ar fi bine să o facă de fiecare dată când le sunt încălcate drepturile. Pacientul trebuie să cunoască că în situația în care nu dispune de surse financiare pentru a apela la un avocat, el poate apela la asistența juridică garantată de stat.

Spre deosebire de Moldova, pacienții din țările dezvoltate își cunosc mai bine drepturile, iar din acest fapt reiese că, din moment ce moldovenii nu își știu drepturile, acestea le sunt încălcate foarte des. Doar că ei nu știu cum să ceară ca ele să le fie respectate.

În practica mea de avocat am avut astfel de cazuri. Unul dintre ele s-a rezolvat foarte repede, după ce am depus plângere la Ministerul Sănătății și Direcția Sănătate Chișinău. Medicul a fost demis, iar pacienta nu a mai vrut să meargă în judecată, pentru că era însărcinată și nu dorea să umble prin instanțe. A rămas mulțumită că nu o să mai fie umilită de medic și nu și-a dorit o pedeapsă mai mare pentru el. În Moldova pacienții se mulțumesc cu puțin. Pentru ei este suficient ca acest comportament umilitor să înceteze și ei nu mai merg în instanță, așa cum se întâmplă în străinătate, de exemplu.