culegeti toamna tarziu semintele de salcam - sunt mici, cam 2-3 mm diametru, in pastai de 5-6 cm lungime. Le pastrati peste iarna intr-un loc uscat, neincalzit, afara, sa le geruiasca. Primavara in luna aprilie le puneti intrun vas si le acoperiti cu apa fierbinte (60-70 grd C). Le lasati 10 zile, schimband apa zilnic, cu alta proaspata la temperatura camerei. Pregatiti terenul pe care veti face pepiniera - ca la legume - sapat, maruntit, ingrasat etc. Semanati semintele astfel pregatite la 1m intre randuri si 20 cm pe rand, in cuiburi, cate 4-5 seminte la cuib, la 1-2 cm adancime. Acoperiti semanatura cu folie pentru pastrarea caldurii si a umezelii, pana la germinare. Udati cand e nevoie - sa fie solul umed permanent - si in 3-4 saptamani veti avea o pepiniera de salcam anul 1. Cand salcamii au 3-4 frunze, completati golurile cu puiet luat din celelalte cuiburi in care aveti mai multi, apoi dupa prinderea rasadului (cateva zile) rariti cultura, lasand 1 singur salcam la cuib. Rasadurile scoase pot fi transplantate in continuarea celor existente, in aceeasi schema (1m x 20 cm). Ingrijiti cultura ca pe oricare alta - udat, prasit, eventual tratamente preventive impotriva daunatorilor. Dupa 2 ani, preferabil in toamna, transferati puietii in pepiniera mare, cu o schema de plantare de 2x1 m, sau la locul definitiv de plantare a lor. 2. puteti incerca si inmultirea cu marcote de radacina, dar nu da rezultate intotdeauna - sapati primavara in jurul unui salcam tanar - max 10 cm diametrul trunchiului - 3 santuri concentrice de 30-40 cm adancime, primul la 0,81m de pom, al doilea la 1,5-2m si al treilea la 2,5 m. Taiati toate radacinile intalnite. Astupati santurile, pastrand in ele toate resturile de radacini taiate. Udati abundent toata vara. In toamna ar trebui sa aveti o multime de puieti iesiti din radacinile taiate, pe care ii puteti transplanta in anul urmator. referitor la impadurirea hectarului in Dobrogea cu Salcam.In mod

normal ati putea sa cumparati puietii de la DS Tulcea.Acum 10 ani cand lucram in zona aveau doua pepiniere in care puteti gasi salcam una la Ocolul Silvic Niculitel si una la Ocolul Silvic Cerna.Pretul mediu este de 120 lei /1000 puieti.Pentru un hectar schema de impadurire este de 1,5x1 m respectiv 6700 de puieti la hectar in gropi de 30x30x30 cm.Exista si solutia finantarii prin FEADR (pentru asta trebuie sa va interesati la APIA) dar e nerealist pentru o suprafata asa mica(puteti primi si bani pentru intretinere si compansatii pe 15 ani in cazul in care este teren agricol productiv)dar cum v-am zis pentru asta va trebui sa fiti mai multi interesati in zona de lucrul asta. Realist: produceti-va puietii singur - puietii de salcam(robinia pseudoaccacia) se produc in mai prin insamantare in ogor pregatit.Semintele de salcam au tegumentul exterior impermeabil si trebuies startificate , dar in mod normal ele se forteaza prin fierbere in apa.Gasiti un salcam care fructifica in zona si strangeti cateva teci le goliti de seminte .Se da in clocot in jur de 2-3kg de apa se pun semintele in apa si se lasa pana apa se raceste.Cele care se ridica la suprafata se arunca pentru ca sunt seci.Undeva in jurul casei puteti ara o mica suprafata o grapati ca pamantul sa fie foarte fin si trasati cu un batz cateva linii in pamant.Le umpleti cu un strat fin de nisip (0,5 cm) in care puneti semintele si se acoperiti la 0,5 cm in pamant( nu foarte adanc ca nu mai ies - important este nisipul)la sfarsitul lunii aprilie inceputul lui mai( dupa ce trec ingheturile salcamul este foarte sensibil la ger.In anul urmator in mai aveti puieti buni de plantat.(eventual pueti da si la altii) salcamul (robinia pseudacacia) se cultiva in zonele de deal si campie. Dupa extragerea semintelor din pastai (in noiembrieianuarie), acestea se zvanta si apoi se depoziteaza in saci. Facultatea germinativa este de 70-90% . Intr-un kg sunt 4900054000 seminte. Pentru semanare, semintele se oparesc cu apa clocotita si se mentin in apa fierbinte (50-60 grage C) inca 1012 ore, sau se scarifica. Semanatul se practica primavara tarziu la adancimea de 5-6 cm. Rasarirea are loc dupa 10 zile, in procent de 28-30% . Ciclul de productie este de 1 an, cu diametrul minim la baza de 6mm. Sursa:INDRUMARUL PADURARULUI de Dr. Ing. Ioan Iancu, Tipografia PEGASUS, STR. tORENTULUI NR. 2-4. Sestor 2 Bc. tel/fax 250 72 74. Cartea am luat-o acum 7-8 ani, nu stiu daca se mai gaseste. Si

acum din experienta mea , salcamul se inmulteste f bine prin samanta si nu ia scapi de el. Unii il folosesc pt gard viu la terenuri agricole, gradini presarand dor intr-un canal mic facut in pamant samanta. nmultirea prin butasi este destul de usoara, insa nu se poate aplica la toate soiurile, deoarece numai lastarii si ramurile trandafirilor cu lemn moale au insusirea de a se inradacina atunci cand sunt puse in nisip sau pamant. Se pot inmulti prin butasi mai ales trandafirii poliantha, care au flori mici si numeroase, asezate in buchet, precum si unii trandafiri urcatori. Butasii se fac vara, operatie care se numeste butasire in verde, sau toamna tarziu - butasire in uscat. In timpul verii, butasii verzi se confectioneaza din lastarii care au inflorit. Acestia trebuie sa fie lungi de 10-45 cm; la varf se lasa numai 2 frunze, care se taie sau se ciupesc la jumatate. Lastarii se taie la baza imediat sub un ochi, iar la varf, cu 1-2 cm deasupra ultimului ochi. Pentru taieri se foloseste un briceag bine ascutit. Pentru inradacinare, butasul se poate infige in ghivece sau ladite cu nisip, pana la circa 3-4 cm adancime. Pentru a asigura umiditatea necesara, nisipul din ghiveci se mentine in permanenta reavam, iar butasul se acopera cu un borcan de sticla. In primele zile, butasii se pulverizeaza zilnic cu apa. Plantarea se poate face in aceleasi conditii chiar si direct in gradina. La butasirea trandafirului in uscat, butasii sunt portiuni de ramuri anuale, lungi de 15-25 cm, care se confectioneaza toamna, dupa caderea frunzelor. Acestia se pastreaza peste iarna in nisip, in pivnita,, si se planteaza primavara, intr-un strat de flori din gradina sau in ghivece cu pamant nisipos. In toamna viitoare, dupa inradacinare, butasii se pot planta la locul definitiv. Inmultirea trandafirilor prin altoire Toate soiurile de trandafiri se pot inmulti prin altoire, pe puieti de maces.

Puietii de maces se obtin astfel : vara - in luna august, mai exact cand fructele de maces au culoarea verde-galbuie, se recolteaza, se zdrobesc si apoi se insamanteaza imediat (cu pulpa zdrobita), in santulete adanci de 3-4 cm si distantate la 20-30 cm. Deci, nu trebuie facuta greseala de a se recolta fructele mai tarziu, cand au culoarea rosie, deoarece in acest caz, semintele vor rasari mai greu (peste 2 ani). Toamna, peste stratul semanat se aseaza mranita sau frunze uscate. In timpul anului viitor se plivesc de buruieni si se uda la nevoie. Toamna, dupa caderea frunzelor, puietii portaltoi de maces se scot si se planteaza (cu un plantator) intr-o parcela de teren anume pregatita, la distante mai mari - 60 cm intre randuri si 20 cm pe rand -, in vederea altoirii. Se vor folosi in acest scop numai puieti care au o grosime la colet de 4-5 mm. Restul puietilor se vor replanta pentru fortificare. Inainte de plantare, puietii se fasoneaza, li se scurteaza radacinile - radacina principala la 20 cm, iar cele secundare la circa 1 cm - si tulpina se lasa o singura tulpina, care se scurteaza la 18-20 cm. Altoirea acestor puieti se face in ochi crescand (mai - iulie) sau in chi dormind (august - septembrie). Pentru gradinarii care doresc sa altoiasca singuri trandafirii, iata cateva detalii in legatura cu modul in care trebuie efectuata aceasta operatie. Cea mai des folosita este altoirea in ochi dormind. Cand se urmareste obtinerea trandafirilor sub forma de tufa, altoirea se face imediat sub colet (pe radacina), pentru a feri lastarul altoi de uscaciune si ger, precum si pentru a impiedica aparitia de lastari salbatici din portaltoi. Coletul este portiunea care face trecerea intre radacina si tulpina. Pasii altoirii: 1. Pentru altoire, se dezveleste puietul portaltoi de maces la colet si se sterge baza lui cu o carpa. Urmeaza taietura in forma de "T" sub zona coletului (o taietura transversala de circa 1 cm si o alta taietura longitudinala de circa 2,5 cm). Imediat, cu spatula briceagului se dezlipesc putin marginile taieturii longitudinale, unde se va introduce ochiul.

2. Urmeaza scosul ochiului de pe lastarul altoi. Lastarul altoi se taie de la trandafirul pe care dorim sa il inmultim si trebuie sa fie gros de 5-8 mm, cu cateva frunze, iar floarea din varf sa fi fost trecuta. Ochii de la subsuoara frunzelor trebuie sa fie bine dezvoltati, insa nu porniti in crestere. Imediat dupa recoltarea lastarului, se indeparteaza spinii si frunzele (trebuie sa ramana din frunze numai o portiune de codita lunga de 1-1,5 cm). In cazul in care altoirea nu se face imediat, lastarii altoi se pastreaza la rece, infasurati in carpe umezite sau in muschi. Ochiul altoi se scoate de pe lastar impreuna cu o portiune de coaja si cu foarte putin lemn, procedandu-se astfel: - lastarul altoi se tine in mana stanga, cu degetul aratator sub lastar, in dreptul ochiului care trebuie scos; - taietura se incepe cu baza lamei briceagului la circa 1,5 cm deasupra ochiului si se continua pana la 1,5 cm sub ochi. Ea se executa printr-o miscare de alunecare a taisului lamei, care inainteaza concomitent in jos si in sus si de la stanga la dreapta. - ochiul este scos impreuna cu coaja si o pojghita de lemn foarte subtire (ca o foita de tigara); daca pojghita de lemn este prea groasa, altoiul nu se prinde. - ochiul detasat se prinde cu mana de petiol si se introduce sub coaja, impingandu-l cu spatula. Daca el este mai lung decat taietura in forma de T de pe portaltoi si nu intra in intregime sub coaja, partea care ramane in afara se taie pe linia orizontala a Tului. Dupa introducerea ochiului se apasa cu degetele aratatoare pe marginile taieturii verticale, incepand se jos in sus, spre a inlatura golurile de aer dintre scut si portaltoi. - la urma se executa legatura cu rafie, tei topit, bumbac sau fasii de material plastic. Legatul se face astfel: firul de rafie se aseaza peste taietura transversala in asa fel ca intr-o parte sa ramana un capat mai scurt, de circa 10-15 cm. Apoi cu capatul lung din mana dreapta se incepe infasurarea de sus in jos, capatul scurt lasanduse pe sub legatura. Cand se ajunge in dreptul ochiului, acesta se ocoleste putin, apoi se continua infasurarea pana se acopera toata taietura verticala. La sfarsit, capatul rafiei se trece de doua, trei ori pe sub ultimul inel al spiralei, strangandu-se bine, sau se face nod. Locul altoit nu se unge cu mastic (ceara de altoit). La punctul de

altoire se face un mic musuroi de 5-8 cm, din pamant marunt si reavan. Verificarea prinderii la altoire se face dupa circa 10 zile, cand se desface musuroiul si se atinge petiolul (codita) cu degetul. Daca petiolul cade, inseamna ca ochiul altoi nu s-a prins. Odata cu controlul prinderii se slabese si legatura. Musuroiul se la baza se va reface dupa caderea brumelor si a frunzelor. Acum se face mai mare (12-15 cm), pentru a proteja ochiul altoi de gerurile iernii. In primavara, imediat ce pericolul gerurilor a trecut, musuroiul se desface cu atentie pentru ca sa nu se vatame ochiul altoi. Daca demusuroirea intarzie, este posibil ca ochiul sa se asfixieze. Pentru formarea trandafirilor cu trunchi inalt, altoirea se face la inaltimea de 1,20 - 1,50 m. In acest caz, puietul portaltoi trebuie sa aiba o tulpina de 1-2 ani, inalta de circa 1,50 - 1,70 m. Pentru aceasta se pot folosi drajoni (puieti potniti din radacini) de la tufe de maces care cresc spontan la marginea padurilor. Ingrijirea lastarilor porniti din altoi se face astfel: primavara, la puietii prinsi se face scurtarea tulpinii portaltoiului la circa 1 cm deasupra punctului de altoire. Lastarul care se dezvolta din ochiul altoi se ciupeste la 4-5 frunze, pentru a se ramifica. Plantarea trandafirilor Trandafirii se planteaza toamna (octombrie - noiembrie) sau primavara (martie - aprilie). Inainte de plantare se face fasonarea radacinilor, scurtandu-se cele lungi si groase la 15-20 cm, iar celelalte subtiri la cativa cm. Totodata se retin numai 2-4 ramuri care se scurteaza la 4-5 muguri. Radacinile fasonate se introduc intr-o mocirla (o pasta formata din pamant, balegar si apa). Groapa de plantare trebuie sa fie mare, de 40-50 cm latime si 4050 cm adancime. In groapa se face un musuroi de pamant pe care se aseaza radacinile in asa fel incat planta sa fie introdusa pana la

colet sau cu 2-3 cm mai adanc. Pamantul folosit pentru acoperirea radacinilor se amesteca cu putina mranita (circa 2 kg la groapa). La sfarsitul plantarii se uda si se ridica un musuroi la baza planei. In cazul trandafirilor cu trunchi inalt este indicat ca plantarea sa se faca inclinat, pe directia randului (40-50 grade), pentru ca toamna, acestia sa se poata ingropa in pamant fara a se rupe la aplecare. Distantele de plantare sunt de 50-70 cm intre plante pentru trandafirii pitici si 2-3 m pentru trandafirii urcatori si cei cu trunchi inalt. Trandafirii cultivati pentru petale se planteaza la 1,75 m intre randuri si 1 m intre plante pe rand. Ingrijirea trandafirilor Dezmusuroirea trandafirilor Prima lucrare, in primavara, este dezmusuroirea trandafirilor pitici. In cazul trandafirilor cu trunchi inalt, daca protejarea peste iarna nu s-a facut prin ingropare, se indeparteaza materialele de protectie (paie, hartie, etc.). Taierea este una din cele mai importante lucrari ce se executa primavara devreme. Prin taiere se indeparteaza o parte din ramurile tufei si se scurteaza cele ramase. Orientativ, numarul de ramuri care trebuie sa ramana la o tufa de trandafiri este de 3 pana la 5, in functie de varsta plantei. La soiurile care cresc foarte viguros se pot lasa 6-7 ramuri. La trandafirii pitici, ramurile de un an retinute trebuie sa se afle cat mai aproape de baza tufei, pentru ca sa se ingroape mai usor la iarna. Ramurile oprite se scurteaza, in functie de vigoarea soiului, astfel: la 2-4 ochi in cazul trandafirilor cu crestere pitica si cu ramuri slabe, la 5-6 ochi la cei cu crestere viguroasa si la 8-10 ochi la trandafirii si la ramurile cu crestere foarte viguroasa. La trandafirii urcatori se lasa ramuri anuale lungi de 50-150 cm, in diferite puncte slabe ale lemnului vechi, astfel ca sa imbrace bine obiectul decorat (perete, pergola, etc.). Cu ocazia taierilor, se indeparteaza cu fierastraul lemnul vechi, batran, uscat. Ingrasarea

La ingrasarea unei tufe de trandafiri se poate folosi balegar bine fermentat (2-3 kg) sau gunoi de pasari (100-200 g). Aceste ingrasaminte se aplica toamna (odata cu sapatul in jurul tufei), la 2-3 ani o data. Se pot folosi si ingrasaminte chimice: - toamna: superfosfat (25-30 g/m2) si sare potasica (10-15 g/m2); - primavara: azotat de amoniu (15-20 g/m2). In timpul vegetatiei se poate folosi ca ingrasamant suplimentat, gunoiul de pasari sub forma de solutie (500 g gunoi de pasari la 1 galeata de 10 l de apa). La o tufa se administreaza circa 5 l din aceasta solutie hranitoare. Exista si ingrasaminte mixte pentru trandafiri, care se pot cumpara din magazine. Nu uitati ca atunci cand aplicati astfel de substante trebuie sa respectati instructiunile de pe ambalaj. Udarea trandafirilor Se face atunci cand solul este uscat. Totusi, nu este necesar ca udatul sa se faca zilnic, ca la alte plante din gradina, deoarece trebuie retinut ca excesul de apa provoaca o crestere vegetativa abundenta, in dauna infloririi. Lucrarea pamantului In timpul verii, pamantul se praseste des pentru a fi mentinut reavan si lipsit de buruieni. Toamna sau primavara viitoare, pamantul din jurul tufelor se sapa mai adanc, pana la adancimea care sa evite vatamarea radacinilor. Indepartarea lastarilor salbatici. Toti lastarii porniti din portaltoi trebuie indepartati imediat pentru a nu inabusi altoiul. Inlaturarea florilor trecute. Pe masura ce florile se scutura, trebuie indepartate prin taiere. Altfel fructul ce se va forma va consuma inutil o parte din substantele nutritive ale plantei necesare pentru o noua inflorire. Protejarea trandafirilor Toamna, dupa caderea frunzelor, se face protejarea trandafirilor impotriva gerului din iarna. La trandafirii pitici, aceasta lucrare

consta in efectuarea unui musuroi de 25-30 cm, la baza tufei. La trandafirii cu trunchi inalt, protejarea se poate face in 2 feluri: fie ca se apleaca tulpina la nivelul solului si apoi se musuroieste numai coroana, fie ca se inveleste coroana cu paie sau hartie de sac. In acest din urma caz, printre ramurile coroanei se pun manunchiuri de paie, cetina de brad, talas sau stiuleti de porumb, dupa care se leaga cu sfoara sau sarma, pentru a usura operatia de invelire. Alte articole Sucul de lamaie, utilizat in ingrijirea pielii Tratamentul si ingrijirea cosmetica au devenit o necesitate. In consecinta, datorita mediului poluat, pielea noastra are nevoie de o mai mare atentie si protectie din partea noastra. Astfel, tratamentele cu cosmetice naturale, preparate acasa cu fructe, legume sau diverse alte plante, ne ofera beneficii supreme si vizibile in stralucirea si sanatatea pielii. Cand si cum folosim ingrasamintele ? Daca gradinaritul este trecut pe lista hobby-urilor dumneavoastra cu siguranta v-ati gandit cand si cum trebuie sa folositi ingrasamintele. De asemenea s-ar putea sa fi gresit deseori din cauza ca ati adaugat prea multe substante nutritive plantelor, sau prea putine. Plantarea si ingrijirea florilor de Frezie De cand au aparut in Europa la sfarsitul sec al XIX-lea , speciile de frezie au fost tot mai mult apreciate pentru parfumul si aspectul lor delicat. Cresterea si ingrijirea trandafirilor Romantismul intr-o gradina nu poate fi creat fara trandafiri. Desi pentru multi este o adevarata provocare, sa plantezi si sa cresti trandafiri nu este dificil. Cum sa inlocuiti buruienile din gradina cu flori Daca v-ati saturat de culoarea verde a gazonului din fata casei si vreti sa plantati flori frumos colorate care sa va lumineze chipul in zilele insorite, trebuie sa aveti in vedere doi pasi simpli: inlaturarea gazonului si plantarea florilor si plantelor pe care le vreti in gradina. compost

Frunzele care cad toamna din copaci sunt foarte valoroase pentru gradina dumneavoastra deoarece ele contin de doua ori mai multe minerale decat alte ingrasaminte, cum ar fi balegarul. De exemplu, o frunza de artar are mai mult de 5 procente minerale, in timp ce acele de pin contin calciu, magneziu, nitrogen, fosfor si alte elemente intr-un procent de 2,5 din greutatea lor. Acest lucru se explica prin faptul ca majoritatea copacilor au radacini adanci, iar asta le permite sa absoarba minerale mai usor; o mare parte din acele minerale se duce in frunze. De fapt, aceste daruri multicolore care cad din copaci sunt foarte valoroase pentru cantitatile mari de materie organica pe care le contin si care pot imbunatati structura pamantului. Ele ajuta la aerisirea solurilor argiloase, previn uscarea rapida a solurilor nisipoase, absorb apa de ploaie controleaza evaporarea. Unii oameni se plang ca nu stiu cum sa obtina compost din frunze. Facem o gramada din frunzele din gradina, spun ei, dar fara nici un rezultat. Aceasta este una din plangerile des auzite. Sunt doua lucruri de care trebuie sa va ocupati pentru ca sa transformati cu succes frunzele in compost: 1. Adaugati nitrogen peste frunze. Nitrogenul este elementul care face sa cresasca temperatura in interiorul gramezii de frunze. Balegarul este cea mai buna sursa de nitrogen pe care il puteti folosi si un amestec de 5 parti frunze la 1 parte balegar va face ca acestea sa se descompuna mai repede. Daca nu aveti balegar utilizati alte surse de nitrogen. 2. Taiati sau rupeti frunzele, acest lucru va garanta succesul. Gramada de frunze pe care vreti sa o transformati in compost poate avea orice forma si dimensiune, dar majoritatea oamenilor prefera forme dreptunghiulare, pentru ca sunt mai usor de manevrat. Este o idee buna sa asezati materialul in straturi: - incepeti cu un strat de frunze rupte sau sfasiate, gros de 15 cm. - adaugati apoi un strat de 5 cm de material organic cu

nivel de nitrogen mai mare decat cel al frunzelor. Puteti alege ceva din lista urmatoare: balegar, gunoi, iarba verde sau corzi de vita de vie din gradina. Mai puteti adauga si materiale cu nivel scazut de nitrogen, cum ar fi: rumegus, paie, stiuleti de porumb sau iarba uscata. Gramada trebuie sa fie umeda, dar nu sa musteasca de apa. Nu uitati sa intoarceti cu o furca frunzele cam la 3 saptamani sau mai devreme, daca vreti. Daca amestecati straturile de frunze si materiale organice de 3-4 ori pana primavara tarziu, veti avea o cantitate buna de compost potrivita pentru plantarile de sezon. Puteti obtine compost si in 14 zile, daca respectati pasii urmatori: 1. Rupeti sau sfasiati frunzele. 2. Amestecati 4 parti frunze cu 1 parte balegar sau alte materiale cu supliment de nitrogen. 3. Intoarceti gramada la 3 zile. Nu este dificil, pentru ca frunzele sunt rupte, deci compostul este usor. Si inca un sfat: puteti acoperi gramada de compost cu o folie de plastic - tine de cald si impiedica uscarea sau udarea excesiva. Pomii fructiferi se planteaza in martie Considerata prima luna de primavara, martie este cea mai solicitanta pentru gradinarit. De modul in care se lucreaza gradina luna aceasta depind roadele culese in toamna. Chiar daca multi dintre proprietarii de case pe pamint sint doar gradinari de weekend, este bine de stiut ca martie este si cea mai potrivita luna a anului pentru plantarea pomilor fructiferi, a multor arbusti, pomi ornamentali. Deja, in piete au aparut la comercializare stolonii de capsuni sau puietii de pomi fructiferi; preturile sint diferite, in functie de soi, de inaltime sau in functie de piata in care se vind. Statiunea de la Baneasa are la vinzare saptamina aceasta puieti de mar, cais si prun, la pretul de 120.000 de lei.

Stolonii de capsun se vind la preturi cuprinse intre 4.000 si 6.000 de lei stolonul, in timp ce drajonii de zmeura costa 40.000 de lei. Butasii inradacinati de coacaz negru si rosu sau murul fara spini se gasesc la pretul de 40.000 de lei. Amatorii de pomi ornamentali cu fructe comestibile pot opta intre un nectarin care costa aproximativ 350.000 de lei bucata sau un piersic, al carui pret este de 180.000 de lei bucata. Pomii ornamentali incep sa rodeasca la 2-3 ani de la plantare. Livada trebuie igienizata si varuita In cazul in care aveti deja plantati in gradina pomi fructiferi sau ornamentali, luna aceasta trebuie sa le acordati o atentie speciala. Unii, cum ar fi de exemplu piersicul, caisul sau prunul, necesita scurtarea ramurilor anuale care au depasit anumite lungimi. Piersicul are nevoie de taiere daca ramurile anuale au depasit 50-60 de cm, prunul si caisul daca ramurile anuale au trecut de 40 de cm. Ciresul si visinul nu au nevoie de taiere de normare, avertizeaza specialistii, necesita doar o operatiune de intretinere a coroanei. La mar si par, nu se recomanda taierea ramurilor anual, deoarece in virful acestora se afla mugurii de rod. O alta lucrare importanta in gradina este igienizarea livezii si varuirea trunchiurilor de pomi din livada. Pentru igienizarea livezii, adunati frunzele uscate, fructele sau ramurile cazute si razuiti trunchiurile copacilor cu o perie aspra, pentru indepartarea daunatorilor. Varul dat apoi pe trunchiul copacilor distruge ouale insectelor si daunatorilor care au hibernat la adapostul crestaturilor din scoarta si impiedica dezvoltarea muschilor si lichenilor pe trunchiuri. In padurile bine ingrijite din centrul Europei, nici o farama de lemn nu este irosita. Ramurile si crengutele indepartate odata cu curatarea pomilor sunt folosite in tehnica de gradinarit numita hugelkultur sau cultura-pedamburi. Ca sa creati un strat tip hugelkultur, construiti un o gramada de circa 30 -60 cm de ramuri si crengute, lunga de 1-2 metri. Calcati in picioare gramada, pentru a o tasa putin. Apoi adaugati la aceasta gramada materiale compostabile, ca iarba cosita, paie, brazde cu iarba.

Imprastiati putin compost deasupra si acoperiti cu cca 3 cm de sol. Apoi plantati stratul-hugelkultur cu seminte sau cu rasaduri. Cartofii iubesc de-a dreptul acest tip de cultivare am putut sa insamantez cartofi in aceste damburi cu o luna mai devreme decat in straturile din gradina. Dovleceii, pepenii si alte plante cu vrejuri se dezvolta deasemenea bine aici.Materia organica care se descompune in aceste straturi-hugelkultur creste temperatura suficient de mult ca sa stimuleze dezvoltarea plantelor. Un alt avantaj: pe masura ce materialul lemnos putrezeste, acesta elibereaza nutrienti lent, in sol si inmagazineaza deasemenea suficienta umiditate. Nu veti fi nevoiti sa fertilizati sau sa irigati prea des un strathugelkultur. Swalele cu lemn putrezit Poate ca ati observat deja ca lemnul putrezit poate sa inmagazineze o cantitate mare de umezeala. La sfarsitul unei veri secetoase am bagat mana pana la cot intr-un trunchi de copac putrezit si am scos afara un pumn de miez umed. Actionand ca un burete, trunchiurile de copac cazute servesc ca o rezerva esentiala de umiditate pentru speciile care au nevoie de multa apa, cum ar fi ciupercile sau animalele ce traiesc in sol. Unii naturalisti speculeaza ca miceliile ciupercilor pot trasfera apa de la aceste rezervoare lemnoase de umiditate catre plante si ciuperci, pe o raza de zeci de centimetri distanta. Capacitatea lemnului putrezit de a pastra apa este un alt truc folosit de natura care poate fi aplicat in gradina. Putem rasturna ideea de hugelkultur si ingropa pamantul dedesubtul plantelor noastre. Permaculturistul Tom Ward sapa santuri de aproximativ 50 cm adancime, in care ingroapa trunchiuri sau lemne putrezite apoi acopera aceste santuri cu sol. Deasupra acestora, acesta planteaza afini. Tom mi-a spus: imit modul in care, in mlastini si lacuri, afinii incoltesc adesea pe busteni plutitori. In gradina mea, tot acest lemn actioneaza ca un urias burete ingropat in gradina. Lemnul absoarbe si

inmagazineaza umiditatea, iar radacinile infiltreaza acest izvor de umiditate si se adapa din el de-a lungul perioadelor secetoase. Aproape orice planta nu doar afinii va creste bine pe astfel de swale din lemn putrezit ingropat. Unii oameni sunt ingrijorati de faptul ca lemnul va fixa azotul, de aceea ei adauga o sursa de azot in aceste swale (materiale compostabile bogate in azot sau chiar compusi ai azotului cu eliberare lenta) dar eu sunt de parere ca lemnul se descompune atat de incet, incat foarte putin din azot este legat in acest proces de microbii care intervin in descompunerea lui.