s t e n o g r a m a s u m a r - senat.ro file- tudor udriştoiu (pdl) – declaraţie politică...

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 18 octombrie 2010

S U M A R

1. Domnul senator Gabriel Mutu anunţă demisia sa din Partidul Democrat Liberal şi din

Grupul parlamentar al PDL, urmând să activeze ca senator independent afiliat Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, începând cu data de 18 octombrie 2010.

9

2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 9 şi 12

3. Aprobarea solicitării domnului senator Petre Daea ca domnul László Borbély,

ministrul mediului şi pădurilor, să informeze plenul Senatului cu privire la accidentul

ecologic din Ungaria.

9

4. Adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 13 octombrie, respectiv

14 octombrie a.c., a următoarelor iniţiative legislative:

- Propunerea legislativă pentru modificarea art. 451 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006

privind reforma în domeniul sănătăţii; (L379/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătăţii; (L381/2010)

- Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 69/2000, Legea educaţiei fizice şi

sportului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 200 din 9 mai 2000, cu

modificările şi completările ulterioare; (L350/2010)

- Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 356/2003 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român; (L374/2010)

- Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale. (L453/2010)

12

5. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului,

conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:

- Lege pentru ratificarea Acordului dintre România şi Organizaţia Europeană pentru

Cercetări Nucleare (CERN) privind statutul de candidat la aderarea la CERN,

semnat la Geneva la 11 februarie 2010.

13

6. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori: 13

- 2 -

- Vasile Nistor (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Apel la unitate!”;

- Ecaterina Andronescu (PSD+PC) – declaraţie politică referitoare la situaţia

doamnei învăţătoare Cristiana Anghel, aflată în a 56-a zi de grevă a foamei;

- Ioan Ghişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Preşedintele Băsescu şi

Guvernul PDL duc România la dezastru sau jocul de-a alba-neagra cu viitorul

poporului român”;

- Tudor Udriştoiu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,20 octombrie – Ziua

Mondială a Statisticii”;

- Ioan Mang (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Guvernul îşi bate joc de

munca Senatului”;

- Nicolae Robu (PNL) – declaraţie politică referitoare la decizia Guvernului Boc de

adoptare a Legii educaţiei naţionale prin asumarea răspunderii;

- Elena Mitrea (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Noi tăieri de venituri,

soluţii anticriză de iarnă în stilul Guvernului Boc”;

- Alexandru Mocanu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Întărâtă-i, drace!”;

- Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Respectarea legii trebuie

să înceapă din Parlament”;

- Gheorghe David (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,În Timiş, recolta din

acest an a fost peste medie”;

- Mihail Hărdău (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Bârna, paiul şi mălaiul

sau despre dubla măsură”;

- Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică referitoare la evenimentele

diplomatice şi politice desfăşurate recent în judeţul Alba;

- Mihai Niţă (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua Internaţională pentru

Eradicarea Sărăciei”;

- Mihaela Popa (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,18 octombrie – Ziua

Europeană a Luptei împotriva Traficului de Persoane”;

- Iulian Urban (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Stimulentul sau viaţa”;

- Gheorghe Bîrlea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Puterea şi opoziţia,

dincolo de clişee şi prejudecăţi în democraţie”;

- Ioan Sbîrciu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Rolul mass-mediei în

formarea generaţiilor viitoare”;

- Şerban Rădulescu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Antimoţiune pe

sănătate”;

- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Guvern haotic,

- 3 -

pierdut discernământ”;

- Gheorghe Pop (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua Internaţională

pentru Eradicarea Sărăciei – 17 octombrie”;

- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,România

este în clocot, iar Guvernul orbecăie”;

- Nicolae-Dănuţ Prunea (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Adoptarea

Legii educaţiei în condiţii de forţă şi dictat”;

- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Primarii PSD din

judeţul Constanţa nu mai rabdă guvernarea portocalie”;

- Ion Toma (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Numai profesor să nu fii!”;

- Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,16 octombrie – Ziua

Internaţională a Alimentaţiei”;

- Laurenţiu Florian Coca (PSD+PC) – declaraţie politică referitoare la Legea nr. 118/2010

şi la consecinţele aplicării acesteia;

- Minerva Boitan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România – la întâlnirea

cu foamea şi sărăcia”;

- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ţara premierului care nu

ştie nimic”;

- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Paradoxurile

Guvernului Băsescu-Boc”;

- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca subiect decizia

preşedintelui Traian Băsescu de a retrimite Legea pensiilor în Parlament;

- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua Internaţională pentru

Eradicarea Sărăciei”;

- Romeo-Florin Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Declaraţii

politice marca Videanu”;

- Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) – declaraţie

politică având ca titlu ,,Opoziţia – Proiectul Legii educaţiei”.

7. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de doamna şi domnii senatori:

Alexandru Pereş, Ioan Mang, Ion Ruşeţ, Doina Silistru, Gheorghe David, Laurenţiu

Florian Coca, Dumitru Oprea, Vasile Pintilie, Valer Marian, Mario-Ovidiu Oprea,

Florin Constantinescu, Gheorghe Marcu.

67

- 4 -

S T E N O G R A M A

şedinţei Senatului din 18 octombrie 2010

Şedinţa a început la ora 17.10.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu,

vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gheorghe David şi Adrian Ţuţuianu,

secretari ai Senatului.

Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:

Domnule senator Vosganian, vă rog să vă ocupaţi locul în sală, că nu putem să

începem fără dumneavoastră.

Domnilor colegi,

Întrucât şedinţa Biroului permanent continuă, fiind o discuţie cu sindicatul

funcţionarilor parlamentari, îl rog pe domnul secretar Gheorghe David să verifice prezenţa

pentru a putea începe prezentarea declaraţiilor politice.

Vă rog, domnule secretar David.

Domnul Gheorghe David:

Doamnelor şi domnilor senatori, voi face prezenţa.

Albert Álmos prezent

2. Andrei Florin-Mircea prezent

3. Andronescu Ecaterina prezentă

4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent

5. Arcaş Viorel prezent

6. Ariton Ion prezent

7. Badea Viorel-Riceard prezent

8. Banias Mircea-Marius prezent

9. Bara Ion prezent

10. Başa Petru delegaţie

11. Bădescu Iulian prezent

12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent

13. Belacurencu Trifon prezent

14. Berca Gabriel prezent

- 5 -

15. Berceanu Radu-Mircea prezent

16. Bîgiu Marian-Cristinel absent

17. Bîrlea Gheorghe prezent

18. Blaga Vasile prezent

19. Boagiu Anca-Daniela prezentă

20. Boitan Minerva prezentă

21. Bokor Tiberiu prezent

22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent

23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent

24. Calcan Valentin-Gigel prezent

25. Câmpanu Liviu absent

26. Chelaru Ioan prezent

27. Chirvăsuţă Laurenţiu absent

28. Chivu Sorin-Serioja absent

29. Cibu Constantin-Sever prezent

30. Cinteză Mircea prezent

31. Coca Laurenţiu Florian prezent

32. Constantinescu Florin prezent

33. Constantinescu Viorel prezent

34. Cordoş Alexandru prezent

35. Corlăţean Titus delegaţie

36. Crăciun Avram prezent

37. Cseke Attila-Zoltán prezent

38. Daea Petre prezent

39. David Cristian absent

40. David Gheorghe prezent

41. Diaconescu Cristian absent

42. Diaconu Mircea prezent

43. Dobra Nicolae prezent

44. Dumitru Constantin absent

45. Fekete-Szabó András-Levente prezent

46. Feldman Radu-Alexandru absent

- 6 -

47. Filip Petru prezent

48. Fodoreanu Sorin prezent

49. Frâncu Emilian-Valentin absent

50. Frunda György prezent

51. Găină Mihăiţă prezent

52. Geoană Mircea-Dan absent

53. Ghişe Ioan prezent

54. Greblă Toni prezent

55. Grosu Corneliu absent

56. Günthner Tiberiu absent

57. Gyerkó László absent

58. Haşotti Puiu prezent

59. Hărdău Mihail prezent

60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent

61. Ichim Paul prezent

62. Igaş Traian-Constantin Guvern

63. Ion Vasile prezent

64. Iordănescu Anghel prezent

65. Jurcan Dorel prezent

66. Lazăr Sorin-Constantin prezent

67. Luca Raymond absent

68. Mang Ioan prezent

69. Marcu Gheorghe prezent

70 Mardare Radu-Cătălin prezent

71. Marian Ovidiu prezent

72. Marian Valer prezent

73. Markó Béla Guvern

74. Mazăre Alexandru prezent

75. Măgureanu Cezar-Mircea absent

76. Mărcuţianu Ovidius absent

77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent

78. Mihăilescu Petru-Şerban absent

- 7 -

79. Mitrea Elena prezentă

80. Mitrea Miron-Tudor prezent

81. Mîrza Gavril prezent

82. Mocanu Alexandru prezent

83. Mocanu Toader prezent

84. Moga Nicolae prezent

85. Mustăţea Vasile prezent

86. Mutu Gabriel prezent

87. Necula Marius-Gerard prezent

88. Nedelcu Vasile prezent

89. Nicoară Marius-Petre prezent

90. Nicoară Romeo-Florin prezent

91. Nicolaescu Sergiu-Florin absent

92. Nicula Vasile-Cosmin absent

93. Nistor Vasile prezent

94. Niţă Mihai prezent

95. Onofrei Orest prezent

96. Oprea Dumitru prezent

97. Oprea Mario-Ovidiu prezent

98. Panţuru Tudor prezent

99. Paşca Liviu-Titus prezent

100. Păran Dorin prezent

101. Pereş Alexandru prezent

102. Pintilie Vasile prezent

103. Plăcintă Sorina-Luminiţa absentă

104. Pop Gheorghe prezent

104. Popa Cornel prezent

106. Popa Mihaela prezentă

107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent

108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent

109. Rasaliu Marian-Iulian prezent

110. Rădulescu Cristian prezent

- 8 -

111. Rădulescu Şerban prezent

112. Robu Nicolae prezent

113. Rotaru Ion prezent

114. Ruşanu Dan-Radu absent

115. Ruşeţ Ion prezent

116. Saghian Gheorghe absent

117. Savu Daniel prezent

118. Sârbu Ilie prezent

119. Sbîrciu Ioan prezent

120. Secăşan Iosif prezent

121. Severin Georgică prezent

122. Silistru Doina prezentă

123. Staicu Dumitru-Florian prezent

124. Stănişoară Mihai prezent

125. Şova Dan-Coman prezent

126. Tămagă Constantin absent

127. Toma Ion absent

128. Ţopescu Cristian-George prezent

129. Ţuţuianu Adrian prezent

130. Udriştoiu Tudor prezent

131. Urban Iulian prezent

132. Valeca Şerban Constantin absent

133. Vasilescu Lia-Olguţa absentă

134. Verestóy Attila prezent

135. Voicu Cătălin absent

136. Voiculescu Dan absent

137. Vosganian Varujan prezent

Domnule preşedinte de şedinţă, suntem în cvorum.


Stimaţi colegi,

Înţeleg că avem peste 70 de colegi senatori prezenţi în sală.

- 9 -

Până când domnul secretar Gheorghe David ne va comunica numărul exact, ca să

câştigăm timp, aş vrea să începem lucrările.

Dacă vă uitaţi la mine veţi vedea că sunt un Mircea Geoană mai în vârstă, desigur.

În desfăşurarea lucrărilor voi fi asistat de domnii senatori Gheorghe David şi

Adrian Ţuţuianu, secretari ai Senatului.

Încep prin a supune votului dumneavoastră ordinea de zi.

*

Înainte de a trece la aprobarea ordinii de zi, a solicitat cuvântul domnul senator

Mutu Gabriel pentru a face o declaraţie.

Vă rog, microfonul central.

Domnul Gabriel Mutu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc să fac un anunţ în faţa dumneavoastră. Începând de astăzi, 18 octombrie

2010, voi activa în Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, deoarece mi-am dat

demisia din Partidul Democrat Liberal. (Aplauze)

Totodată, doresc să mulţumesc colegilor senatori din Grupul parlamentar al PDL

pentru cei doi ani petrecuţi împreună, foarte interesanţi, cel puţin pentru mine.

Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Mulţumim pentru încredere colegilor din Grupul parlamentar al PDL.

*

Supun la vot ordinea de zi.

Vă rog să votaţi cine este pentru ordinea de zi, aşa cum este prezentată în proiect.

Un moment, vă rog.

Întrerupem procedura de vot… Domnul Onofrei doreaţi să luaţi cuvântul?... Doriţi

să vă luaţi cartela!...Poate aprobăm ordinea de zi.

*

Vă rog, domnul senator Daea. Microfonul 4.

Domnul Petre Daea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

- 10 -

Cred că suntem cu toţii interesaţi de ce se întâmplă în spaţiul danubian, gândindu-ne

la faptul că, nu demult – şi regretăm incidentul care s-a petrecut pe teritoriul Ungariei – am

putut vedea în presă şi foarte puţin în paginile oficiale ale rapoartelor pe care le prezintă

Guvernul şi ministerul…


Domnule senator Daea, mă scuzaţi…

Totuşi, sunteţi total în afara ordinii de zi. Dacă doriţi să susţineţi o declaraţie

politică, să puneţi o întrebare sau o interpelare, v-aş ruga respectuos să aşteptaţi până

ajungem la punctul respectiv, măcar să aprobăm ordinea de zi…

Domnul Petre Daea:


Dumneavoastră aveţi şi simţul umorului şi şimţul exactităţii. Şi unul, şi altul v-au

părăsit astăzi!(Aplauze)

Şi ca să vă răspund cu exactitatea pe care dumneavoastră aţi părăsit-o astăzi, când

aţi preluat comanda şedinţei, aş vrea să vă spun că fac propunerea ca Senatul României să

solicite domnului ministru Borbely un raport sau să fie prezent în Senatul României, unde

să informeze pe senatorii României care este situaţia în urma incidentului pe care îl ştim cu

toţii, fără a putea evalua consecinţele, motiv pentru care interesul ne împinge spre o

asemenea propunere, ţinând seama că ordinea de zi poate fi îmbunătăţită, domnule

preşedinte de şedinţă.

Iată cât de exact sunt vizavi de observaţia dumneavoastră.


Domnul senator,

Înţeleg că dumneavoastră aţi dori ca ordinea de zi să fie completată cu un punct

prin care să se solicite domnului ministru Borbely să prezinte un raport asupra situaţiei…

Domnul Petre Daea:

Dumneavoastră spuneaţi cândva că acea gândire de ardelean este contra-piedul

calculatorului acum. Sunteţi exact unde eu voiam să ajung.


Vă mulţumesc foarte mult.

Sfatul meu sincer, dacă îmi permiteţi să vă dau un sfat, ar fi să propuneţi acest

lucru într-o primă şedinţă a Biroului permanent, care să ne poată face o asemenea

propunere pentru ordinea de zi.

- 11 -

Dacă Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC vă susţine şi dumneavoastră

susţineţi această propunere, până la urmă o voi supune la vot. Vă rog, domnule senator

Daea, microfonul 4.

Domnul Petre Daea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Este susţinută această propunere de către grup, iar Biroul permanent văd că are

şedinţe prelungite şi mi-e teamă să nu prelungească această analiză. De aceea am supus

propunerea plenului Senatului, care hotărăşte şi care este astăzi în dispozitiv de lucru.


Sunt comentarii în legătură cu propunerea domnului senator Daea de suplimentare

a ordinii de zi cu un asemenea punct?

Domnule senator Cristian Rădulescu, aveţi cuvântul, microfonul central, vă rog.

Domnul Cristian Rădulescu:

Strict pe procedură, fiindcă pe fond, sigur, este o problemă care suscită foarte mult

interes şi chiar ar fi o iniţiativă bună. Legislativul are posibilitatea să organizeze, din când

în când, astfel de discuţii, dar înscriindu-se într-o anumită activitate parlamentară – nu este

nici întrebare, nici interpelare, nici legiferare, ci este invitarea unui ministru pentru o

dezbatere pe o temă specifică – aceasta chiar, în mod categoric, trebuie să treacă prin

Biroul permanent, care se întruneşte mâine dimineaţa, la ora 9.30.


Vă mulţumesc.

Domnul senator Daea a făcut o propunere … (Domnul senator Daea intenţionează

să intervină din nou.)

Lăsaţi, domnule senator Daea, sunt convins că aveţi argumente. Domnul senator

Cristian Rădulescu a fost … (Domnul senator Daea simulează scoaterea pălăriei în faţa

domnului senator Teodor-Viorel Meleşcanu, preşedinte de şedinţă.)

Vă mulţumesc frumos că v-aţi scos pălăria.

Domnul senator Rădulescu s-a opus. În aceste condiţii, supun votului

dumneavoastră propunerea domnului senator Daea privind înscrierea unui punct

suplimentar în ordinea de zi, direct în plen. Vă rog să votaţi.

Cu 47 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi 17 abţineri, propunerea a fost

aprobată.

Domnule senator Daea, vă rog.

Domnul Petre Daea (din sală):

Este foarte bine. Vedeţi ce înseamnă să stai lângă electorat?

- 12 -



Vă propun să introducem acest punct în ordinea de zi înaintea punctului 4, după

declaraţii politice, după nota privind adoptarea tacită a unor iniţiative legislative şi după

aprobarea procedurii de urgenţă.

Deci propunere de a invita pe ministrul mediului şi pădurilor pentru a prezenta şi

pentru a dezbate pe marginea accidentului din Ungaria. O să vă rog, domnule senator

Daea, să formulaţi această propunere.

Vă mulţumesc.

*

Stimaţi colegi,

Vă propun să adoptăm totuşi ordinea de zi, până la urmă, dacă sunteţi de acord. Vă

rog să votaţi ordinea de zi amendată cu propunerea domnului senator Daea. Vă rog să

votaţi.

Cu 81 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 5 abţineri, ordinea de zi amendată a

fost aprobată.

Programul de lucru pe care vi-l propun este să avem lucrări în plen până la ora

18.00, cu declaraţii politice şi dezbaterea unor iniţiative legislative. De la ora 18.00 la ora

19.30, întrebări şi interpelări.

Vă rog să votaţi programul de lucru.

Cu 76 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 5 abţineri, programul de lucru a fost

aprobat.

Stimaţi colegi,

Am o rugăminte. Având în vedere că avem foarte puţin timp la dispoziţie şi avem

nevoie şi de câteva anunţuri pe care le voi face în plen, vă rog, pe cât putem – fără niciun

fel de forţare – ca cei care doresc să depună în scris declaraţiile politice să o poată face.

*

Vă rog să-mi permiteţi, înainte de a trece la declaraţii politice, să fac două lucruri:

În primul rând, vă informez despre nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea

termenului la data de 13 octombrie, respectiv 14 octombrie 2010, a următoarelor iniţiative

legislative:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 451 din Legea nr. 95 din 14 aprilie

2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătăţii.

- 13 -

3. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 69/2000, Legea educaţiei

fizice şi sportului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 200 din 9 mai 2000, cu

modificările şi completările ulterioare.

4. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 356/2003 privind înfiinţarea,

organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român.

5. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010

privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.

Toate aceste cinci iniţiative legislative se consideră adoptate prin îndeplinirea

termenului de adoptare tacită şi urmează să fie transmise Camerei Deputaţilor spre

dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională.

*

În al doilea rând, vă rog să-mi permiteţi să citesc o notă – fiind plenul încă destul de

mare – pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al

Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii

Constituţionale, următoarea lege:

- Legea pentru ratificarea Acordului dintre România şi Organizaţia Europeană

pentru Cercetări Nucleare (CERN) privind statutul de candidat la aderarea la CERN,

semnat la Geneva la 11 februarie 2010.

Procedura este de a vă aduce la cunoştinţă în plen posibilitatea de a exercita aceste

drept constituţional care vă revine.

*

Trecem acum la declaraţii politice şi aş dori să invit … Din partea Grupului

parlamentar al PDL s-au înscris: domnul senator Alexandru Mocanu, domnul senator

Vasile Nistor, domnul senator Tudor Udriştoiu, domnul senator Dumitru Oprea, domnul

senator Gheorghe David, domnul senator Mihail Hărdău, domnul senator Alexandru Pereş

– care citeşte declaraţia politică –, domnul senator Mihai Niţă, doamna senator Mihaela

Popa, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Gheorghe Bîrlea, domnul senator Ion

Sbîrciu şi domnul senator Şerban Rădulescu.

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC s-au înscris la cuvânt:

doamna senator Ecaterina Andronescu, domnul senator Ioan Mang, domnul senator Adrian

Ţuţuianu, doamna senator Elena Mitrea, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator

Şerban Valeca, domnul senator Dănuţ Prunea, domnul senator Nicolae Moga. Domnul

- 14 -

senator Ion Toma şi doamna senator Doina Silistru nu citesc declaraţiile politice. De

asemenea, s-a înscris la cuvânt domnul senator Laurenţiu Florian Coca.

Din partea Grupului parlamentar al PNL s-au înscris: domnul senator Ioan Ghişe,

doamna senator Minerva Boitan şi domnul senator Cornel Popa. Domnii senatori nu citesc în

plen declaraţiile politice. Tot din partea Grupului parlamentar al PNL au depus declaraţii, pe

care nu le citesc în plen, domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, domnul senator Paul Ichim,

domnul senator Romeo-Florin Nicoară şi domnul senator Marius-Petru Nicoară.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR nu este nicio declaraţie politică.

Din partea Grupului parlamentar al independenţilor a depus declaraţia politică

domnul senator Sorin-Serioja Chivu.

Având în vedere că avem cam … (Domnul senator Nicolae Robu se îndreaptă către

tribună pentru a citi declaraţie politică.)

Dumneavoastră vreţi să citiţi declaraţia politică. Deocamdată, nu figuraţi pe listă,

dar vă înscriem, domnule senator.

Vă mulţumesc.

Vă rog, în măsura în care este posibil, să limităm, într-adevăr, declaraţiile politice,

iar pe cei care doresc să le prezinte în scris îi rog să folosească această ocazie, având în

vedere că mai avem 25 de minute.

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Mocanu, din partea Grupului

parlamentar al PDL. (Discuţii la prezidiu.)

A depus în scris declaraţia politică.

Domnul senator Gheorghe David. Nu. Atunci, domnul senator Şerban Rădulescu?

Domnul Şerban Rădulescu (din sală): Nu.

Domnul Gheorghe David (de la prezidiu):

Domnule senator Nistor Vasile.


Unde este domnul senator Nistor Vasile, pentru că nu este înscris pe listă? Scrie că

domnul senator Nistor Vasile a depus declaraţia politică.

Domnule senator Vasile Nistor, din partea Grupului parlamentar al PDL, vă rog,

microfonul central. Se pregăteşte doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea

Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Vasile Nistor:


Stimaţi colegi,

„Apel la unitate!”

- 15 -

În cei 20 de ani de când sunt implicat în politică, vă mărturisesc că, deşi România a

mai trecut prin perioade dificile, ca acum parcă nu a fost niciodată.

Criza politică, economică şi financiară de acum generează un pericol iminent, în

opinia mea: falimentul României! Excesele scandalurilor şi prelungirea nepermisă a

tensiunilor din interiorul instituţiilor statului, toate măsurile anticriză şi birurile grele

asupra populaţiei duc la haos, un haos care ne cuprinde parcă pe zi ce trece.

Oamenii sunt sătui de politicianism, au nevoie de o stabilitate politică şi mai ales de

o stabilitate economică şi financiară.

Este suficientă o primă privire în jur ca să aflăm cum stăm. Nu s-a făcut mai nimic

pentru oameni, pentru protecţia şi siguranţa lor. Mai nimic. Constat cu amărăciune acest fapt.

Toţi vorbitorii manifestă o mare competenţă când vine vorba despre convulsii

sociale, pericole, teamă, criză, dar soluţii… deloc. Trăim vremuri încărcate de zbucium, de

revoltă, de criză pe toate planurile. Asemenea vremuri au nevoie de oameni care să-şi

asume situaţia, dar să aibă putere de a le face faţă prin verticalitate, prin consecvenţă,

onestitate şi omenie.

Ei bine, prin natura statutului nostru, noi suntem aceia! Noi suntem în măsură să

schimbăm ceva! Nu ne putem retrage în carapacea oferită de partid, ci trebuie să ne

implicăm cu toată forţa noastră şi să lăsăm conştiinţa noastră să dicteze!

Provenim din domenii diferite ale vieţii, fiecare cu experienţe profesionale solide…

Şi totuşi, ceea ce ne-a unit aici a fost, şi nu trebuie să uităm aceasta, preocuparea pentru

binele cetăţenilor acestei ţări.

Văd cu multă tristeţe cum în politica românească de acum purtăm un dialog al

surzilor: nu se dă replică pe temele în discuţie, fiecare vine cu tema scrisă de la partid,

trecem unii pe lângă alţii precum pietonii, nu ne concentrăm toţi asupra aceloraşi subiecte.

Fiecare încearcă să-i convingă pe ceilalţi de miezul ascuns al adevărului propriu… Aceasta

este politica românească de ceva timp şi iată rezultatul: haosul din ţară şi lipsa noastră de

credibilitate în faţa cetăţenilor pe care, în lupta orgoliilor noastre, am uitat să-i mai

reprezentăm.

Continui să cred că unii dintre dumneavoastră mai au simţul măsurii, al ridicolului,

al penibilului, până la urmă al respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi şi cred că se mai

poate face totuşi ceva, doar fiind uniţi şi lăsând interesele personale şi doctrinele politice

deoparte.

Această criză nu este numai a PDL, este criza tuturor partidelor care au condus

România în ultimii 20 de ani.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

- 16 -



O invit la microfon pe doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Ioan Ghişe,

senatorul braşovenilor, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Doamna Ecaterina Andronescu:



Demersul meu de astăzi se doreşte a fi un gest de solidaritate cu doamna învăţătoare

Cristiana Anghel. Doamna învăţătoare Cristiana Anghel se află în cea de-a 56-a zi de grevă

a foamei. Ea duce o luptă dreaptă cu un Guvern care o tratează, din păcate, abuziv şi

nedrept.

Domnul Videanu, un important lider al partidului de guvernământ, adresându-se, en

passant, doamnei învăţătoare, îi spunea că „pot să intre în grevă alţi o mie de dascăli, vor fi

trataţi la fel” şi transfera responsabilitatea rezolvării problemei doamnei Cristiana Anghel

ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Întrucât starea sănătăţii doamnei învăţătoare Cristiana Anghel se agravează cu

fiecare zi, cer autorităţilor statului român să se implice în identificarea soluţiei pentru

rezolvarea problemei pentru care doamna Cristiana Anghel a intrat în greva foamei, în

urmă cu 56 de zile.

Cred că, altfel, Guvernul va făptui o crimă pentru care se face întru totul vinovat.

De asemenea, stimaţi colegi, aş vrea să reamintesc autorităţilor statului român că

puterea le-a fost dată de cetăţenii României pentru a lucra în folosul oamenilor şi nu

împotriva lor.

Mă adresez doamnei învăţătoare şi o rog, cu tot respectul pe care i-l port, să

înceteze greva foamei. Sistemul românesc de învăţământ are nevoie de personalităţi care

au dovedit ţinută intelectuală şi verticalitate şi, de aceea, cred că este aşteptată în şcoala în

care lucrează, iar locul Domniei Sale acolo este foarte important.

Vă mulţumesc. (Aplauze)


Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Ghişe. Se pregăteşte domnul senator

Sorin-Serioja Chivu, dacă este prezent. Dacă nu, se pregăteşte domnul senator Ioan

Sbîrciu, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule senator Ghişe, microfonul central.

- 17 -

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte al Senatului.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi senatori,

Aş putea intitula declaraţia mea politică „Preşedintele Băsescu şi Guvernul PDL

duc România la dezastru sau jocul de-a alba-neagra cu viitorul poporului român”.

Constituţia României consfinţeşte prin art. 61 că „Parlamentul este organul

reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Constituţia

României, în art. 137 spune că formarea, gestionarea, administrarea şi controlul banilor

publici se face numai prin lege. Dacă citim şi urmărim declaraţiile Preşedintelui României,

premierului Emil Boc, foştilor miniştri de finanţe, domnul Pogea şi domnul Vlădescu,

ministrului muncii – care a fost şi a celui prezent –, guvernatorului Băncii Naţionale a

României sau ale celor doi consilieri personali, domnul Vasilescu şi domnul Croitoru,

descoperim nişte amuzamente care sunt compatibile cu „ cascadorii râsului”.

În 15 iulie 2010, guvernatorul Băncii Naţionale ne spune că, în măsura în care o

ţară are asemenea rezerve, poate atrage alţi bani.

De curând, în 10 octombrie 2010, consilierul său spune citez: „Când eşti prea

îndatorat nimeni nu te mai împrumută”.

Astăzi, preşedintele Băsescu este citat într-un ziar afirmând că citez: „reducerea

cotei unice nu este o soluţie” şi se declară adeptul scăderii contribuţiilor sociale, susţinând

că TVA nu va creşte. O fi hotărât Domnia Sa!

În 6 septembrie 2010, acelaşi Preşedinte al României, domnul Băsescu, spune către

domnul Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, aşa: „Propunerea mea către

dumneavoastră este ca, cu ocazia vizitei din octombrie, să ne uităm la viitorul acord între

România şi FMI, să vedem dacă soluţia corectă este extinderea actualului acord” şi aşa mai

departe.

Duminică, la Pro TV, domnul preşedinte Băsescu declară că citez: „Este un

susţinător fără rezerve al unui nou acord cu FMI, care nu va viza împrumutarea unei sume

anume, ci va constitui o linie de credit” şi aşa mai departe.

Stimaţi doamne şi stimaţi domni senatori,

Voci autorizate din PNL ne spuneau că împrumutul la FMI este bun, pentru că ne

creşte credibilitatea externă şi ne mai putem împrumuta.

Vă aduc la cunoştinţă că, dacă în perioada 2005 – 2008, investiţiile străine indirecte în

România au fost de 31 de miliarde de euro, cu o medie anuală de aproape 8 miliarde de euro,

anul trecut au fost de 4,5 miliarde de euro şi, în acest an, în primele 6 luni, de 1,8 miliarde de

euro.

- 18 -

Serviciul datoriei publice guvernamentale pe anul viitor va fi de aproximativ

13 miliarde de euro, la venituri estimate în jur de 35 de miliarde de euro. Cu toată

consideraţia faţă de dumneavoastră – sper să nu mi-o luaţi în nume de rău –, am adus doar

să vă arăt că există o literatură de specialitate, scrisă de laureaţi ai Premiului „Nobel”.

Joseph Stiglitz, fost vicepreşedinte al Bancii Mondiale, scrie în anul 2002 cartea

„Globalizarea”. Se referă la România spunând că, în anii ΄90, cazul României a fost

abandonat de către FMI, nu înainte de a produce daune considerabile economiei ţării

respective.

În anul 2008, cartea scrisă în anul 2005 „Mecanismele globalizării” a fost publicată în

România. Acelaşi domn Stiglitz, ca şi laureatul Premiului Nobel pentru economie în anul

2008, Paul Krugman, în cartea intitulată „Întoarcerea economiei declinului şi criza din

2008”, şi alţii, în alte cărţi ca „Guvernarea din umbră”, spune că efectele acordurilor cu

Fondul Monetar Internaţional pentru ţările care le fac sunt de trei categorii: ţările intră într-o

criză şi mai mare decât înaintea acordului, tensiunile sociale sunt în creştere şi ţările îşi

pierd suveranitatea economică.

Stimaţi colegi,

Dacă îl mai cităm şi pe acelaşi domn Franks, din 6 octombrie 2010, aflăm că se

aşteaptă ca viitorul acord să nu mai însemne o sumă atât de mare şi că România are un

viitor strălucit. Va creşte foarte mult.

Mă adresez dumneavoastră, în mod special colegilor de la Grupul parlamentar al

PDL şi, mă rog, şi celor de la Grupul parlamentar al UDMR, cu o atenţionare asupra

următorului aspect: anul trecut s-a realizat un acord de 20 de miliarde fără aprobarea

Parlamentului, deşi Constituţia spune că banii publici se formează, gestionează,

administrează şi controlează numai prin lege. Dacă, în acest an sau în perspectiva lui

martie 2011, din nou se va încheia un acord fără aprobarea Parlamentului, situaţia de

infracţionalitate, în care reprezentanţii României au împrumutat poporul român anul trecut

– fără să-l întrebe – cu 20 de miliarde, şi acum vor să o mai facă cu încă 10 miliarde, ţine

de natura organelor de urmărire penală.

Aşadar, bine ar fi ca în cadrul partidului dumneavoastră, al Guvernului şi cu

preşedintele care vă reprezintă, să purtaţi această discuţie în sensul că în alte ţări ca, de

exemplu, Ungaria – vă pot spune colegii – Guvernul vine în Parlament, justifică

necesitatea unui împrumut pe baza unor analize, primeşte mandat şi apoi împrumută ţara.

Nu de alta, dar nu este normal ca cineva care nu a primit mandat din partea poporului

român să-l împrumute, după care să-i bage mâna în buzunar reducându-i salariile şi

pensiile. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Apauze)

- 19 -



Îl invit la microfon pe domnul senator Tudor Udriştoiu, din partea Grupului

parlamentar al PDL. Microfonul central.

Se pregăteşte domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Tudor Udriştoiu:


Stimaţi colegi,

„20 octombrie – Ziua Mondială a Statisticii”

În ziua de 20 octombrie 2010 se va celebra în întreaga lume prima ediţie a Zilei

Mondiale a Statisticii, cu tema generală, „Sărbătorirea progreselor înregistrate în statistica

oficială”. Este încă o confirmare a importanţei pe care Organizaţia Naţiunilor Unite o

acordă recensămintelor populaţiei – runda 2010 – care au fost plasate sub mottoul „Fiecare

contează – Datele corecte şi complete sunt esenţiale demersurilor de îmbunătăţire a vieţii

oamenilor”.

Preocupările în domeniu ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt absolut justificate,

deoarece studiile şi analizele statistice şi mai cu seamă recensămintele prezintă avantajele

pe care nu le poate oferi niciun alt tip de cercetare, asigurând o perspectivă dinamică

asupra fenomenelor demografice şi social-economice de la nivelul celei mai mici localităţi,

până la nivelul de continent şi până la nivel mondial.

Am dorit, în calitatea de preşedinte al Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare,

să alătur Senatul României instituţiilor din ţară şi din străinătate, care marchează această

nouă zi mondială şi, în acest sens, am rugat să se distribuie la casetele tuturor colegilor

senatori o scurtă fişă sintetică. Ea a fost realizată de Institutul Naţional de Statistică – un

veteran al statisticii mondiale –, care a sărbătorit deja 151 de ani de existenţă, în colaborare

cu reprezentanţa în România a Fondului ONU pentru Populaţie.

Doamnelor şi domnilor,

Spre deosebire de anii 1996 şi 2002, când recensămintele din România au avut ca

bază recomandările ONU, România anului 2010 se află în faţa unei provocări. Ţara noastră

are obligaţia de a respecta reglementările Uniunii Europene în ceea ce priveşte organizarea

acestui tip de activitate din 10 în 10 ani şi, în consecinţă, se pregăteşte pentru a demara, în

octombrie 2011, primul recensământ – să-l numim european – al populaţiei şi locuinţelor.

În conformitate cu prevederile în materie ale Uniunii Europene, statele membre

sunt obligate să furnizeze Comisiei Europene datele finale, validate şi agregate, la

- 20 -

începutul anului 2014. Trebuie subliniat că realizarea concomitent a recensămintelor în

toate statele membre ale Uniunii Europene va permite întocmirea unor analize comparative

privind populaţia şi condiţiile de locuit, oferind baze solide pentru elaborarea politicilor şi

programelor de dezvoltare pe termen lung, în direcţia armonizării nivelelor de dezvoltare

economică, inclusiv a Strategiei „Europa 2020”, o strategie pentru creşterea inteligentă

ecologică şi favorabilă incluziunii.

Recensământul din anul 2011 are trei principale obiective statistice: obţinerea de

informaţii cantitative şi calitative privind numărul şi distribuţia teritorială a populaţiei, a

structurii demografice şi socio-economice, readaptarea şi actualizarea registrului populaţiei

şi a bazelor de date privind populaţia şi locuinţele, stabilirea fluxurilor migraţiei externe şi

determinarea unui sistem de monitorizare a fenomenului migraţiei şi, în sfârşit, cunoaşterea

aprofundată a capitalului uman şi a forţei de muncă de care dispune societatea românească,

a repartizării acesteia în profil teritorial şi pe principalele activităţi ale economiei naţionale.

Prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2007 a fost adoptat cadrul juridic necesar şi a fost

constituită Comisia centrală pentru recensământul populaţiei şi al locuinţelor, care va

coordona, organiza şi efectua recensământul, prevăzut iniţial pentru luna martie 2011 şi

amânat ulterior pentru luna octombrie 2011.

Devine astfel foarte necesară şi urgentă adoptarea Proiectului de hotărâre a

Guvernului pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1502/2009 privind organizarea şi

desfăşurarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2011,

document care stabileşte calendarul acţiunilor de organizare şi realizare a recensământului,

precum şi resursele financiare necesare.

La fel de importantă şi urgentă, este alocarea efectivă a banilor de la bugetul de stat

pentru a face posibilă demararea pregătirilor la nivel naţional şi local.

În acest context şi venind în întâmpinarea dorinţei dumneavoastră de a fi conectaţi

la tot ce implică un eveniment atât de important în viaţa colectivităţilor pe care le

reprezentaţi, Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare a Senatului va colabora în

continuare cu Institutul Naţional de Statistică în sprijinul unor acţiuni de informare a

parlamentarilor cu privire la: obiectivele şi stadiul pregătirilor, buget, organizare, dificultăţi

întâmpinate la recensământul din anul 2011.

Profit de această ocazie pentru a anunţa un miting organizat de subcomisia noastră,

pe problemele migraţiei, pe data de 24 noiembrie 2010. Vă mulţumesc. (Aplauze)


Mulţumesc şi eu domnului senator Tudor Udriştoiu.

- 21 -

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar

al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Nicolae Robu, din partea

Grupului parlamentar al PNL.

Felicitări domnului Rădulescu pentru preluarea unui grup foarte important din

Senatul României. Vă rog, domnule senator.

Domnul Ioan Mang:


Declaraţia mea politică de astăzi pleacă de la o supărare pe care, împreună cu mai

mulţi colegi de-ai mei, o resimţim în această perioadă şi are titlul „Guvernul îşi bate joc de

munca Senatului”.

Stimaţi colegi, declaraţia mea politică porneşte de la un gest revoltător din punct de

vedere al democraţiei parlamentare, pe care Guvernul României este pe care să-l

înfăptuiască în aceste zile. Mă refer la asumarea răspunderii asupra Legii educaţiei.

Consider că, prin această decizie, Cabinetul Boc-Băsescu îşi bate joc cu neruşinare de

activitatea noastră, îşi bate joc nu doar de noi, cei din opoziţie, din Grupul parlamentar al

Alianţei Politice PSD+PC şi din Grupul parlamentar al PNL, dar şi de dumneavoastră,

stimaţi colegi din Grupul parlamentar al PDL sau Grupul parlamentar al UDMR, care aţi

depus o muncă serioasă la această Lege a educaţiei. Dacă Guvernul va reuşi să-şi pună în

aplicare planul, noi, cei din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, vom ajunge

în situaţia de a fi muncit în zadar şi de a ne fi pierdut timpul, în ultimele patru luni de zile.

Practic, domnii Boc şi Funeriu nu numai că vor să eludeze procedurile

parlamentare, dar ne şi sfidează şi ne desconsideră munca. Avem de-a face cu o jignire

profundă nu doar la adresa comisiei, dar şi a Senatului, în ansamblul său.

La televizor, domnul ministru al educaţiei, tineretului şi sportului încearcă să

zugrăvească realitatea în portocaliu, senatorii opoziţiei îi blochează legea în comisie, astfel

că Domnia Sa nu poate face reformă. Nimic mai fals! Senatorii din Comisia pentru

învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport sunt conştienţi de importanţa şi necesitatea unei noi legi

şi, tocmai de aceea, am decis să lăsăm haina politică la uşa sălii de dezbateri şi să analizăm

articol cu articol legea primită de la Camera Deputaţilor. Efortul nostru a fost pentru a

îmbunătăţi textul legislativ în interesul elevilor, profesorilor şi părinţilor. Mai era nevoie de

maximum patru-cinci săptămâni şi puteam avea o lege închegată şi asumată de întreaga

comisie prin consens. Sunt sigur că ar fi trecut şi de plenul Senatului prin acelaşi consens şi

am fi avut, în sfârşit, o Lege a educaţiei „dezbrăcată” de haina politică. Învăţământul

românesc ar fi avut astfel şansa unei legi care să rămână valabilă încă 15-20 de ani de

acum înainte.

- 22 -

Cabinetul Boc preferă însă să dea cu piciorul acestei şanse şi merge mai departe atât

cu politizarea dezbaterii, cât şi a întregii legi. Prea puţin îi interesează pe domnii Boc şi

Funeriu lucrurile bune care s-au făcut în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Sunt surzi la argumentele noastre şi vor să-şi asume răspunderea pe un text de lege plin de

erori de redactare şi de concepţie.

Astăzi însă nu voi face referire la erorile grave din textul legii pe care se doreşte

asumarea răspunderii, ci voi face referire doar la faptul că domnii Boc şi Funeriu nu sunt

interesaţi nici măcar de faptul că procedura de asumare a răspunderii pe această lege este

neconstituţională. Adoptarea legii, citez: „sub forma asumării răspunderii nu este oportună, cu

atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestei legi nu se face imediat, ci pentru anul

preuniversitar şi universitar următor”, am citat, domnule prim-ministru, profesor de drept

constituţional şi domnule ministru Funeriu, chiar din motivaţia Deciziei Curţii Constituţionale

nr. 1557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 40 din

19 ianuarie 2010.

Tot de acolo mai puteţi afla că „angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect

de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul

reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă,

iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către

Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege”, am încheiat citatul.

Unde este însă urgenţa în cazul de faţă, domnule prim-ministru? Cum se va aplica

imediat această Lege a educaţiei când chiar dumneavoastră aţi recunoscut că punerea ei în

aplicare se va face începând cu 15 septembrie 2011? Dincolo de toate încercările de

manipulare ale domnilor Boc şi Funeriu, un aspect extrem de important pentru viitorul

învăţământului românesc este ignorat de toţi membrii coaliţiei de guvernământ. Legea

educaţiei este o lege mult prea importantă şi ea necesită existenţa unui consens politic

pentru a putea fi pusă în aplicare. În lipsa acestui consens, prin asumarea răspunderii,

Cabinetul Boc transformă legea într-o simplă bucată de hârtie, un document ce va fi

modificat ori de câte ori un partid politic aflat, vremelnic, la guvernare va dori acest lucru.

Noi, cei din Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, dorim să avem o Lege a

educaţiei care să reziste în timp şi vreau să vă asigur că în Comisia pentru învăţământ,

ştiinţă, tineret şi sport nu a existat niciun fel de intenţie de tergiversare şi nici un fel de

obstrucţionare. Toţi care susţin aceste neadevăruri, în absenţa probelor, sunt nişte impostori

şi nişte mincinoşi.

Personal, nu pot să înţeleg graba cu care acţionează Guvernul şi cred că este o mare

greşeală politică, o greşeală de pe urma căreia nu vor suferi nici domnul Boc, nici domnul

- 23 -

Funeriu, ci, din păcate, elevii şi dascălii României. Aceştia din urmă trebuie însă să ştie un

lucru: nu există niciun fel de temei pentru asumarea răspunderii Guvernului, altul decât

interesele politicianiste ale PDL şi UDMR.

În încheiere, aş vrea să fac referire la o atitudine nedemnă a ministrului Funeriu, un

om care parcă are o singură misiune: să distrugă tot ce a mai rămas bun în şcoala

românească. Peste tot pe unde apare, Domnia Sa susţine că senatorii din Comisia pentru

învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport apără interese ilegitime din învăţământul universitar.

Din această cauză, aş dori să-l întreb pe domnul ministru: eu, senatorul şi profesorul

universitar Ioan Mang, ce interes ilegitim apăr muncind în Comisia pentru învăţământ,

ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României? Şi, asemenea mie, şi ceilalţi colegi de-ai mei

din comisie.

Domnule Funeriu, ar trebui să daţi un răspuns direct la această întrebare şi să nu vă

mai ascundeţi în spatele unor formulări generale extrem de vagi. A arunca cu noroi asupra

membrilor Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat este o atitudine de

laş, care nu face cinste unui ministru al educaţiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)


Vă mulţumesc şi eu, domnule senator Mang, pentru prezentare.

Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Robu. Se pregăteşte doamna senator

Elena Mitrea.

Domnul Nicolae Robu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi, decizia Guvernului Boc 5 de adoptare a Legii educaţiei prin

asumare răspunderii este una dintre cele mai iresponsabile acte ale acestei puteri

incompetente şi corupte. Ne reamintim că, privitor la această modalitate de legiferare,

Curtea Constituţională a afirmat, în toamna lui 2009.

Citez: „Ocolirea procedurii de reexaminare şi dezbatere a proiectului de lege atât în

cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit

competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie şi recurgerea la angajarea răspunderii (…)

nu-şi găseşte o motivare (…). În concluzie, (…) angajarea răspunderii Guvernului asupra

unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această

modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept,

o excepţie.”

Proiectul Legii educaţiei depus de Guvern la Parlament este de o superficialitate

uimitoare şi cuprinde prevederi de-a dreptul periculoase pentru sistemul românesc de

- 24 -

învăţământ. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi spor din Camera Deputaţilor nu l-a

putut corecta pentru că a fost obligată la o abordare pur politică. Scorul de 16-15,

reprezentând raportul de forţe dintre putere şi opoziţie în această comisie, cu care au fost

adoptate mai toate articolele este relevant în acest sens, iar Camera Deputaţilor, în plenul

său, a fost preocupată doar de celeritate, majoritatea constituită în cadrul ei funcţionând,

după cum se cunoaşte, într-o totală supunere faţă de Executiv, în dispreţul celor mai

elementare norme ale statului de drept.

În aceste condiţii, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului,

formată în totalitate de oameni din învăţământ, foşti şi/sau actuali directori, inspectori

şcolari generali, prorectori, rectori, miniştri, s-a angajat la o muncă asiduă, dusă cu înaltă

responsabilitate, extinsă la 10-12 ore pe zi, inclusiv pe parcursul unei săptămâni din

vacanţa parlamentară, muncă menită să dea ţării o Lege a educaţiei, aşa cum îi este

necesară. Este grăitor faptul că secţiunea din lege referitoare la învăţământul preuniversitar

a fost adoptată după extrem de serioase dezbateri, în consens şi cu multe amendamente şi

de substanţă, iar atitudinea membrilor comisiei a fost una care ar fi făcut pe un observator

neinformat politic imposibilă catalogarea lor în reprezentanţi ai puterii sau ai opoziţiei.

Guvernul Boc 5 nu doreşte însă o Lege a educaţiei care să asigure stabilitate şi

predictibilitate sistemului, pe care să-l reaşeze, astfel încât acesta să răspundă nevoilor

reale de educaţie a societăţii româneşti, imediate şi de perspectivă. El se mulţumeşte ca, pe

termen scurt, să-şi poată promova în sistem cât mai uşor clientela politică şi să-şi ţină

aproape UDMR-ul şi celelalte minorităţi.

Dar ce are, în fond, rău noua lege? Iată, extrem de scurt:

1. Defineşte eronat educaţia însăşi, restrângând-o la dimensiunea conferitoare de

competenţe când, de fapt, ea ar trebui avută în vedere cel puţin tridimensional, cu

dimensiunea principală de a cultiva valori, urmată de aceea de transmitere de cunoştinţe

fundamentale, cu rol preponderent formativ şi de bază pentru abilităţi şi competenţe

concrete şi, în final, abia, cu dimensiunea pragmatică, cultivatoare de cunoştinţe,

competenţe şi abilităţi utile direct în viaţa cea de toate zilele şi în diversele domenii

profesionale.

2. Structurează neraţional învăţământul preuniversitar, prevede patru ani

premergători şcolii propriu-zise, trei de grădiniţă şi unul de clasă pregătitoare şi, la polul

celălalt, doar trei ani de liceu, iar, pe de altă parte, nu prevede în învăţământul obligatoriu

alternativa formatoare de meseriaşi, şcoala profesională, atât de necesară societăţii

româneşti.

- 25 -

3. Pretinde, în formulări generice, că promovează descentralizarea, dar, pe fond,

instituie o centralizare mai pronunţată decât cea în vigoare.

4. Încalcă grav autonomia universitară.

5. Vulnerabilizează învăţământul superior la politizare după ce învăţământul

preuniversitar a căzut demult pradă, prin modul în care statuează desemnarea rectorilor.

6. Exclude, practic, studenţii din procesul de desemnare a conducerii facultăţilor şi

universităţilor.

7. Sistează finanţarea de la stat a întreţinerii căminelor şi cantinelor, încărcând

universităţile cu cheltuieli pe care acestea nu au cum să le poată onora şi, prin urmare,

conduce la degradarea condiţiilor de viaţă ale studenţilor.

8. Sistează finanţarea de la stat a stagiilor de practică comasată a studenţilor din

afara centrului universitar, încărcând universităţile cu cheltuieli, pe care nu au cum să le

poată onora şi, prin urmare, conduce la desfiinţarea acestor stagii de practică.

9. Permite finanţarea de la stat a învăţământului privat nu numai pentru acoperirea

cheltuielilor curente de funcţionare, ci şi pentru dotare, în condiţiile subfinanţării unităţilor

şi instituţiilor de învăţământ de stat.

10. Nu garantează acordarea a 6% din PIB pentru educaţie de la stat, ci lasă loc

coborârii acestui procentaj la oricât, prin completarea sa cu fantasmagorice venituri proprii,

lucru care se întâmplă inclusiv la ora actuală când educaţia beneficiază, de facto, de la stat

de mai puţin de 3% din PIB. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, este deja ora 18.10 şi avem un număr important de

întrebări şi interpelări. Vă cer totuşi îngăduinţa să-i dau cuvântul doamnei senator Mitrea

cu rugămintea să comprime pe cât poate declaraţia politică generală şi, cu aceasta, să

încheiem.

Au mai depus în scris declaraţii politice, domnii senatori:

- de la Grupului parlamentar al PDL: Alexandru Mocanu, Dumitru Oprea,

Gheorghe David, Mihail Hărdău, Alexandru Pereş, Mihai Niţă, doamna senator Mihaela

Popa, Iulian Urban, Gheorghe Bîrlea, Ioan Sbîrciu şi Şerban Rădulescu.

- de la Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC vor rămâne cu declaraţiile

depuse: Adrian Ţuţuianu, Gheorghe Pop, Şerban Constantin Valeca, Dănuţ Prunea,

Nicolae Moga, Ion Toma, Doina Silistru, Laurenţiu Florian Coca.

- de la Grupului parlamentar al PNL: doamna senator Minerva Boitan şi domnii

senatori: Cornel Popa, Marius-Petre Nicoară, Emilian-Valentin Frâncu, Paul Ichim şi

Romeo-Florin Nicoară.

- 26 -

De la Grupul parlamentar al senatorilor independenţi, domnul senator Sorin-Serioja

Chivu.

Vă rog, doamna senator.

Doamna Elena Mitrea:


Declaraţia mea politică are ca titlu „Noi tăieri de venituri, soluţii anticriză de iarnă

în stilul Guvernului Boc”.

Guvernul Boc tocmai pregăteşte o ordonanţă de urgenţă prin care va tăia în

continuare în carne vie. Taie bani de medicamente, de hrană, bani de încălzire de la fiecare.

Nu rămâne nimeni neluat în seamă de actuala putere, care parcă vine dintr-o altă galaxie

după ani de absenţă.

Putem crede că Guvernul vrea să recupereze cei 15% pe care nu i-a putut lua din

pensia fiecărui vârstnic, dar nu putem fi de acord şi nu putem accepta atâta bătaie de joc la

adresa pensionarilor, a veteranilor şi a persoanelor cu handicap. Stoparea acestor abuzuri

fără precedent este nu doar o datorie, ci şi o necesitate, pentru că umilirea românilor a

atins cote maxime. Toate acestea se întâmplă după ce preşedintele a decretat că România

acordă prea multe ajutoare sociale, iar acum Guvernul trece la execuţie.

Cunoaştem ignoranţa guvernanţilor, vedem cum România sărăceşte cu fiecare

secundă, în anul 2010, „Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale”,

anul în care România nu luptă pentru eradicarea, nici pentru reducerea sărăciei, ba, din

contră, este în cursă pentru locul I ca pol european al sărăciei şi discriminării.

După ce a dat cu piciorul pensionarilor, Guvernul trece parcă la exterminarea în

masă. Astfel, pensionarii veterani de război nu vor mai beneficia de bilete de odihnă şi

tratament, de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori trecere în rezervă,

nu vor mai fi scutiţi de plata transportului în comun şi pe CFR şi nici nu vor mai beneficia

de gratuitate pentru abonamentul telefonic şi radio-tv.

Vorbind despre veterani, parcă s-ar cădea să o facem cu respect şi recunoştinţă. Pe

mulţi dintre ei statul nu i-a despăgubit sau nu le-a restituit bunurile confiscate în timpul

regimului comunist, motiv pentru care aceştia au fost nevoiţi să deschidă procese la Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului. Mulţi vor muri fără ca statul să-şi plătească datoria

faţă de ei, în schimb, astăzi, tot acesta râvneşte la 25% din cei 92 de lei, cât reprezintă

indemnizaţia acordată invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război. Acesta este respectul

şi recompensa pentru pierderile şi lipsurile pe care le-au îndurat veteranii de război, care

sunt, de la un an la altul, tot mai puţini, mai bătrâni, mai bolnavi, singuri, săraci şi, astăzi,

batjocoriţi.

- 27 -

Ordonanţa în pregătire are în vedere reducerea cu 25% a indemnizaţiei persoanelor

persecutate politic, a indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri,

luptători ai revoluţiei, faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa şi au avut de suferit în urma

revoltelor muncitoreşti.

Nimeni nu scapă, deoarece, în pragul sărbătorilor de iarnă, odată cu trecerea în noul

an, prin aceeaşi ordonanţă, Guvernul intenţionează să taie indemnizaţiile primite de

persoanele cu handicap şi să le înlocuiască cu sume fixe, derizorii, să taie indemnizaţia

acordată persoanelor care îngrijesc persoane cu dizabilităţi.

Iată, pentru a putea vorbi de echitate, recunoştinţă şi protecţie a cetăţenilor

defavorizaţi, cheltuielile cu asistenţa socială nu trebuie să scadă.

În România, dezvoltarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilităţi nu a

fost şi nu este o prioritate. Există puţine astfel de servicii gen centre de zi, centre respiro şi

de recuperare, multe dintre acestea existând doar mulţumită implicării organizaţiilor

neguvernamentale.

Nu trebuie reduse indemnizaţiile persoanelor cu dizabilităţi, pentru că, altfel, vor

rămâne la mila familiei, a rudelor sau vor fi abandonate în sistemul public de protecţie

socială, unde costul standard pentru persoana cu dizabilităţi internată este în jur de 27 000

de lei pe an, cost mult mai mare decât orice indemnizaţie acordată persoanei cu dizabilităţi

sau familiei acesteia. Cred că o analiză mai profundă, mai înţeleaptă ar conduce la soluţii

mai bune.

Şi pentru că înţelepciunea nu s-a întâlnit cu domnul Boc şi cu domnul Botiş, odată

cu scăderea, în cele mai multe situaţii, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap şi

pentru familiile care întreţin copiii cu handicap, se are în vedere retribuirea prin

indemnizaţie, şi nu prin contract individual de muncă, a asistentului personal al persoanei

cu handicap grav şi normarea acestuia de la o persoană cu handicap la două persoane. Deci

asistentul social va fi obligat să îngrijească două persoane iar, dacă nu, va primi doar

jumătate din indemnizaţie.

Sigur, Guvernul ia măsuri gândind doar la cei care încalcă legea şi ignoră oamenii

cinstiţi, pe cei în drept, care, oricum, au plătit nemeritat pentru că s-au născut şi au

dobândit un handicap, ignoră şi familiile lor, care se chinuiesc alături de ei.

Plecarea din ţară a profesorilor, a doctorilor trebuie să fie un semnal de alarmă

pentru cei care hotărăsc nemeritat soarta românilor. Aplicarea acestor măsuri va alunga şi

mai mulţi asistenţi sociali din ţară şi mă întreb cui vor rămâne şi cine va îngriji persoanele

vârstnice, persoanele cu dizabilităţi. Este pregătit statul să-i preia în instituţiile inexistente

sau insuficiente? Cu ce personal, cu ce costuri?

- 28 -

Sistemul de asistenţă socială şi medicală necesită profesionişti de la un capăt la

altul, de la un asistent social de comună până la nivelul prim-ministrului. Dacă o guvernare

incompetentă nu reuşeşte să ocrotească categoriile defavorizate şi să ofere garanţia

demnităţii traiului în această ţară, atunci se discută în zadar despre ţinte europene. Umilirea

angajaţilor din sistem, prin salarii mizere şi condiţii de muncă deplorabile, parcă nu ar fi

suficientă. Aici se mai adaugă şi noi tăieri de venituri pentru persoanele în nevoie, o tăiere

a dreptului la viaţă chiar şi acum, în prag de iarnă, care se anunţă una foarte grea.

Câte victime mai doreşte acest Guvern? Nici acum, când ţara este parcă paralizată

de proteste generate de politica de înfometare a Guvernului, nu vor să recunoască adevărul

evident, că nu trăim bine? Dacă nici cazul profesoarei care, de peste 50 de zile, se află în

greva foamei, ca protest, nu a reuşit să atragă atenţia, atunci, se pare că ignoranţa a devenit

o nouă politică de guvernare a ţării.

Mulţumesc.



Am încheiat partea de declaraţii politice. S-au notat în stenogramă şi declaraţiile

care au fost depuse în scris.

Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către

senatori:

Domnul Alexandru Mocanu:

Declaraţia politică se intitulează „Întărâtă-i, drace!”.

Ce a vrut să spună Sorin Ovidiu Vîntu luni seara, săptămâna trecută, în direct şi la

oră de vârf, la „Realitatea TV”? Anunţul unei astfel de intervenţii din partea unui mogul,

de regulă, cam zgârcit la vorbă, a născut aşteptarea că va transmite oareşce informaţii

explozive. Dar n-a fost aşa, în aparenţă, cel puţin. E ciudat că a ales propria televiziune

pentru această apariţie, lucru cam neuzual, dar poate că Vîntu a vrut să fie sigur că nu i se

pun decât întrebările „incomode” la care avea răspunsurile pregătite. Totuşi, de ce a ieşit

Vîntu pe post luni, 11 octombrie?

Greu de spus, dar, analizând cu atenţie intervenţia sa, cea mai probabilă ipoteză este

că Vîntu a vrut să dea un mesaj clar către anumiţi oameni politici, care, în opinia mea, ar fi

următorul: „Eu nu am de gând să-mi rup gâtul singur!” Sau varianta istorică: „De mă veţi

popi, pre mulţi am să popesc şi eu!”

Zilele trecute procurorii au finalizat actele de urmărire în dosarul în care omul de

afaceri este cercetat pentru favorizarea lui Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare

- 29 -

în dosarul FNI, şi au trimis rechizitoriul în instanţă. Urmează judecata, iar Vîntu riscă până

la şapte ani de închisoare. Deci nu e glumă, dimpotrivă, e groasă.

Declaraţiile de luni seara ale lui Vîntu lasă să se înţeleagă că dosarul Popa ar putea

„exploda” în braţele unor politicieni ai momentului, pentru că iată ce a spus el:

„Interceptările în ceea ce mă priveşte pe mine se derulează începând din 2006.

Multitudinea acestor interceptări este greu de imaginat. Nu este vorba doar de interceptări

telefonice a 12 posturi telefonice – parte aparţin mie, parte aparţin familiei mele –, ci şi de

interceptări ambientale, în cele trei locaţii în care obişnuiesc să locuiesc; mă refer aici la

Deltă, Otopeni, strada Paris. De altfel, domnii de la SRI, extrem de amabili, au pus la

dispoziţia Parchetului convorbiri care nu au niciun fel de legătură cu cauza – sunt

convorbiri private, convorbiri cu soţia, convorbiri cu copiii, cu prietenii. Voi pune aceste

transcrieri la dispoziţia presei, toate transcrierile, convorbiri cu oameni politici.”

El a explicat că, în 2006, supărat pe Băsescu, a început un lobby activ privind

suspendarea acestuia din funcţie şi reformarea serviciilor secrete: „Am început un lobby

extrem de activ pentru suspendarea Domniei Sale. Nu suspendarea în sine mă interesa, ci

trecerea serviciilor de informaţii române şi a parchetelor sub control parlamentar.”

Ce presupunea lobby-ul respectiv? Ne-a explicat tot Vîntu: „Am discutat cu toată

lumea, partide parlamentare, oameni de afaceri, care aveau posibilitatea să decidă

suspendarea Domniei Sale, venind cu argumente extrem de clare şi precise de ce acest

domn trebuie suspendat, de ce trebuie ca serviciile române şi parchetele româneşti să

treacă, în exclusivitate, sub control parlamentar.”

Cu ce a rămas opinia publică de pe urma acestor afirmaţii? Sintetizând, publicul a

aflat că pe parcursul anului 2006 – an în care au fost demişi doi apropiaţi ai magnatului,

Timofte şi Fulga, de la şefiile SRI şi SIE – Vîntu a avut discuţii ample cu lideri politici

importanţi legate de situaţia din serviciile secrete şi de eliminarea preşedintelui din

schemă. Ambele, subiecte fierbinţi.

El confirmă că în acel moment era deja interceptat de servicii, atât telefonic, cât şi

prin microfoane plasate în toate domiciliile sale, inclusiv în cel din Delta Dunării, unde au

avut loc de-a lungul anilor o droaie de întâlniri de taină ale lui SOV cu lideri grei. Şi mai

curios, Vîntu susţine că: „Ştiam încă din 2006 de această agresiune inimaginabilă la adresa

unui cetăţean român. Am făcut şi o plângere la Comisia pentru exercitarea controlului

asupra activităţii SRI de la Parlamentul României; a fost publică această plângere.”

Altfel spus, ştia că e filat, dar a continuat întâlnirile de taină cu politicienii, în Deltă

sau în strada Paris, până la celebra discuţie cu Geoană, cea din campania electorală de anul

trecut.

- 30 -

La o eventuală întrebare „Ce se va întâmpla cu transcripturile acelor convorbiri în

care Vîntu şi politicienii puneau ţara la cale?”, a răspuns tot Vîntu: „Ele sunt oricum în

dosarul care se va prezenta azi-mâine în instanţă. Voi accepta să fie făcute publice (…). Le

voi da eu în presă, domnişoară.” Şi urmează „bomba”, în opinia mea, cheia întregului

interviu: „Şi altele, pe care Domniile Lor nu le-au pus la dosar, tot convorbiri telefonice.”

Adică, dacă unele discuţii private nu vor ajunge în dosar, pentru că nu au nicio legătură cu

dosarul Popa – FNI, nu-i nicio problemă, le va face publice chiar Vîntu! Asta ca să nu stea

nimeni liniştit de aici încolo.

Astfel, Vîntu a transmis mesajul că, foarte curând, se vor da publicităţii convorbiri

private, realizate din 2006 încoace, cu politicieni care au mai mult sau mai puţin legătură

cu dosarul FNI, dar şi altele, fără legătură cu dosarul, dar nu mai puţin spectaculoase.

Numai aceste afirmaţii sunt suficiente pentru a ne aştepta la un veritabil seism politic în

perioada care urmează. Şi nu uitaţi, se apropie… Omar Hayssam, pentru care urmează

staţia Rahova, cu peronul pe dreapta! Dar despre acesta, într-o viitoare declaraţie. Până

atunci, întărâtă-i, drace!

Domnul Dumitru Oprea:

Declaraţia politică este intitulată „Respectarea legii trebuie să înceapă din Parlament”.

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi,

Orice stat modern are ca fundament respectarea legilor şi regulilor adoptate

democratic. Ordinea şi dezvoltarea unei ţări se asigură numai cu aplicarea consecventă şi

corectă a acestor norme, indiferent de contextul politic. Din nefericire, deşi România

încearcă din răsputeri să ajungă la standarde europene de dezvoltare, rămâne în continuare

deficitară tocmai în această privinţă. De la Parlament şi până la ultima instituţie a statului,

regulile se aplică conform interesului de moment al unora sau al altora. Legea este ocolită

în fel şi chip chiar de către cei care ar trebui să o aplice. Imediat ce pierd însă poziţia

dominantă în sistem şi nu mai au avantajele acestei practici, aceleaşi persoane devin

imediat nişte falşi apostoli ai întronării dreptăţii.

Exemplele sunt numeroase şi îngrijorător de grave. Situaţia de la Camera

Deputaţilor este reprezentativă pentru tot acest sistem de păcălire a normelor. Cei care fac

legile sunt primii care încearcă să le evite. De 20 de ani, parlamentarii din tot spectrul

politic au pus la cale şi perfecţionat sisteme complicate pentru încălcarea regulilor. De

multe ori, s-a ajuns la situaţii atât de tensionate, încât au provocat adevărate furtuni

politice. Dar, cum orice furtună se stinge, iar partidele se schimbă şi ele la putere, nimeni

- 31 -

nu a avut interesul să restabilească ordinea. Lipsa de transparenţă şi manevrele de culise au

asigurat mereu tihna feluritelor guvernări. Aşa au trecut la vot pachete de legi

controversate, încălcându-se până şi cele mai elementare norme de bun-simţ.

Evident, până la urmă, acest sistem vicios a dus acum chiar la blocarea activităţii

Camerei Deputaţilor. Votul discutabil asupra Legii pensiilor pune în dificultate însăşi

funcţionarea Parlamentului. E o situaţie care arată şi imensa ipocrizie a celor care astăzi se

dau drept apărători ai justiţiei. Când, de fapt, au beneficiat de aceleaşi votări discutabile

atunci când au avut majoritatea parlamentară. Iar printre ei se află şi cel care se lăuda, cu

ani în urmă, că, dacă ar dori, ar putea trece prin votul plenului chiar şi cartea de telefoane.

Din nefericire, avem aici o stare de lucru care s-a generalizat la nivelul întregii ţări.

Acordarea sporurilor la salarii, stabilirea unor pensii s-au tăcut prin ocolirea normelor,

practică ce a devenit între timp ea însăşi o cutumă. Astfel, avem de-a face cu o ameninţare

cât se poate de serioasă la adresa funcţionării statului. Şi, dacă vrem să depăşim această

situaţie periculoasă, e nevoie să folosim un instrument de bază al democraţiei –

transparenţa. Schimbarea trebuie să înceapă chiar de aici, din Parlamentul României.

Tocmai de aceea, propun revizuirea tuturor procedurilor de votare de la Senat şi Camera

Deputaţilor, astfel încât întregul proces să poată fi mai transparent şi uşor de verificat. Iar

dacă cineva avantajat acum de acest sistem are ceva reţineri, să nu uite că partidele se

schimbă la putere, numai legile rămân aceleaşi.

Vă mulţumesc.


Declaraţia politică se intitulează „În Timiş, recolta din acest an a fost peste medie”.



Raportată la condiţiile pedoclimatice, recolta de cereale din acest an, cultivate în

judeţul Timiş, a depăşit media ultimilor ani; pe cele 144 000 de hectare cu cereale păioase

însămânţate în toamna trecută şi în primăvara lui 2010 (ovăz şi orzoaică), producţia totală

înregistrată a fost de 410 000 de tone, cu o medie, la grâu, de 2 900 kg/ha.

Ea ar fi fost şi mai mare dacă ploile în exces căzute înainte de seceriş – partea finală

a vegetaţiei, când se umple bobul, cu influenţă directă asupra greutăţii hectolitrice – nu ar

fi influenţat negativ nivelul şi calitatea producţiei finale. Cantitativ, ea ar fi fost şi mai

mare dacă ar fi fost însămânţată întreaga suprafaţă pretabilă pentru aceste culturi – în jurul

a 170 000 de hectare.

- 32 -

La porumb, a cărui recoltare nu s-a finalizat încă, până în momentul de faţă se

estimează o producţie medie de 5 000 kg boabe la hectar. La nivelul Direcţiei agricole, se

apreciază a fi o recoltă bună – chiar foarte bună – şi la rapiţă şi floarea-soarelui.

În ceea ce priveşte preţul de valorificare, grâul se vinde acum cu 0,6, chiar 0,7 lei

kilogramul, iar porumbul – din care o mare parte este cumpărat de „Smithfield Ferme”

România la preţul de 0,4 lei/kg, dar cu banii jos – se vinde cu 0,5 şi chiar 0,6 lei

kilogramul. În ambele cazuri, sunt destui producători care, nefiind atât de presaţi de lipsa

banilor necesari pentru reluarea anului agricol şi având unde îl depozita, nu se grăbesc să îl

vândă, în aşteptarea unui preţ mai bun, lucru foarte important.

Oricum, faptul că până la începutul acestei luni au luat drumul exportului circa

40 000 de tone de grâu – ţările intracomunitare fiind principalele beneficiare –, iar în

custodia silozurilor din judeţ se află depozitate în jurul a 23 000 de tone de orzoaică

(rămase după ce fabricile de bere, care au încheiat contracte cu producătorii, şi-au luat

„tainul” cuvenit) demonstrează că a fost un an mai generos cu fermierii, inclusiv în ceea ce

priveşte preţurile de valorificare.

Dacă este să ne raportăm însă la adevăratul potenţial productiv al solurilor din

Timiş, prin comparaţie cu recoltele medii înregistrate în ţările comunitare cu agricultură

avansată, recolta de cereale din acest an poate fi considerată mulţumitoare pentru

cultivatori, nu însă şi în ceea ce priveşte performanţele, care să le susţină cu adevărat

competitivitatea pe piaţa internă şi externă. Asupra acestor aspecte doresc să mă opresc

puţin în continuare.

De fapt, este vorba despre două aspecte care converg spre modul în care agricultura

noastră se apropie – nu însă atât de repede pe cât ar trebui – de realizarea obiectivelor

stabilite prin Politica Agricolă Comunitară (PAC).

În acest context – îmi permit să afirm în deplină cunoştinţă de cauză –, sunt convins

că, dacă am avea un sistem de organizare pe deplin funcţional, comparabil cu cel din ţările

vest-europene, cu o dimensiune a exploataţiilor optimă din punctul de vedere al eficienţei,

cu o dotare tehnică şi agrotehnică mult superioare celor încă practicate în gospodăriile de

subzistenţă şi chiar în ferme de ordinul câtorva hectare, cu o asistenţă profesională exclusiv

calificată şi consultanţă de specialitate bine instruită în ceea ce priveşte întocmirea de

proiecte pentru atragerea fondurilor puse la dispoziţie de Comisia Europeană şi de la

bugetul naţional, ca şi în domeniile managementului şi marketingului, în Timiş producţia

de cereale, de plante tehnice şi zootehnică ar putea fi uşor dublată.

Acest lucru a fost pe deplin dovedit anul acesta în judeţul pe care îl reprezint. Din

păcate, pe arii restrânse şi în ferme al căror număr este încă relativ mic, dacă ne raportăm la

- 33 -

totalul suprafeţei arabile – 550 000 de hectare sau la totalul celei agricole – peste 700 000 de

hectare.

El se ilustrează prin producţii vegetale net superioare (duble în unele cazuri)

înregistrate în vestul şi sud-vestul judeţului (grupa a doua şi a treia de fertilitate a solului!),

care scad vertiginos pe măsură ce înaintăm spre estul şi sud-vestul judeţului, unde sunt

localizate cele mai mari suprafeţe nelucrate.

Explicaţia este cât se poate de simplă: ferme de sute, chiar mii de hectare, soiuri şi

hibrizi de seminţe corespunzător alese, utilaje agricole de mare productivitate (cu influenţă

pozitivă asupra costurilor de producţie), o agrotehnică bine pusă la punct, specialişti pentru

care „merge şi aşa” a încetat să mai fie un crez al muncii. Desigur, mai sunt şi alte

explicaţii asupra cărora voi insista, sper, cu alte prilejuri.

Pe scurt, este vorba despre necesitatea stringentă de creştere a viabilităţii

organizaţiilor profesionale din teritoriu, pentru că numai aşa va spori şi încrederea

fermierilor în rolul pe care şi l-au asumat la constituire; de a fi intermediarul dintre

producători, autorităţile statului, procesatorii şi agenţii economici profilaţi pe valorificarea

producţiei.

Domnul Mihail Hărdău:

Declaraţia politică este intitulată „Bârna, paiul şi mălaiul sau despre dubla măsură”.

„Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul

din ochiul fratelui tău.” (Evanghelia după Luca, capitol 6, verset 42)

S-a instaurat în ultima vreme, în multe medii politice şi profesionale, o păguboasă

paradigmă a ipocriziei, a duplicităţii şi a dublei măsuri care macină, fir cu fir, bruma de

credibilitate chiar şi a unor tineri nou numiţi în sectoare unde etica este disciplină de

studiu. În această lume, a politicienilor, mă simt stingher, de multe ori surprins de

capacitatea cameleonică a acestora…

A ţine doi pepeni într-o mână poate părea o întreprindere anevoioasă pentru

persoanele obişnuite. Dar nu şi pentru acei membri ai multor consilii, chiar şi din

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru care funcţia de comandă

fuzionează cu cea de execuţie, în plus ei fiind şi coordonatori ai unor programe europene în

valoare de milioane de euro.

Sincer vorbind, nu doresc să calific drept fariseism poziţia conducătorului de sistem

revoltat de dubla calitate a rectorilor/profesorilor universitari parlamentari. Dar am o

întrebare: „Să fie ştiinţă sau neştiinţă, postură sau impostură?” Sunt în „Dilemă”, dar nu e

veche… Aş zice că, în cazul la care fac trimitere, este vorba despre conştiinţă.

- 34 -

Dacă mă refer la mult discutatele „stimulente”… şi la poziţia exprimată public de

politicienii opoziţiei, remarc că ani în şir s-a tolerat o stare artificială şi, în fond,

nesustenabilă economic, pe considerentul că aceasta aducea avantaje politice sau

personale, fapt care nu demonstrează decât fragilitatea moralităţii acestora. Câtă vreme a

fost promovat în permanenţă un sistem naţional bugetar fundamentat pe consum şi

asistenţă socială, şi nu pe producţie, s-a împământenit ideea falsă, un adevărat monstru, a

statului ca un corn al abundenţei lipsit de margini şi atotcuprinzător.

Oare cât de convenabile şi consistente au fost pentru unii aceste pseudoforme ale

prosperităţii? De ce sunt ele cântărite astăzi cu ochiul distanţat al opoziţiei, o opoziţie care

şi-a adus o contribuţie substanţială în stimularea unui sistem bugetar care mimează

performanţa economică, care doreşte permanentizarea „secuvenismului”, a omului cu

mâna întinsă?

Uitarea este o armă periculoasă, dar la îndemână pentru cei care critică prezentul şi

nu-şi asumă trecutul. Reforma instituţiilor statului presupune, printre altele, şi înlăturarea

instrumentelor de manevră destinate intereselor circumstanţiale, personale sau de grup,

pentru o reaşezare pe criterii de performanţă şi predictibilitate.

Suntem obligaţi să alegem viitorul, să avem opţiuni ce asigură prosperitatea

economică, să consumăm mai puţin decât producem, să uităm practicile cu iz electoral, să

fim inovativi. Ceea ce spun se poate traduce ca o formă subtilă de a manifesta patriotismul

fără lozinci, fără fariseism.

Domnilor din opoziţie,

Este timpul să lepădaţi haina ipocriziei, este timpul să deveniţi loiali intereselor

statului nostru, mai presus de orice.

Domnul Alexandru Pereş:


Stimate colege şi stimaţi colegi,

Doresc să aduc la cunoştinţă onoratului Senat faptul că ministrul dezvoltării

regionale şi turismului, doamna Elena Udrea, s-a aflat săptămâna trecută la Alba Iulia

pentru a pune la punct ultimele detalii organizatorice ale vizitei pe care circa 60 de

ambasadori au efectuat-o la Alba Iulia şi în judeţul Alba.

Înalţii oaspeţi au asistat la ceremonialul schimbării Gărzii Cetăţii, s-au oprit şi la

Celula lui Horea, au vizitat Traseul Eroilor Neamului (fiind vorba de şefii răsculaţilor

români din Transilvania de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Horea, Cloşca şi Crişan). La

Traseul celor Trei Fortificaţii au fost primiţi cu trei salve de tun, iar onorul şi salutul gărzii

- 35 -

le-a primit Nunţiul Apostolic, arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano, ca lider al delegaţiei

de ambasadori.

Delegaţia a fost întâmpinată la Poarta I a Cetăţii „Alba Carolina” de către primarul

Mircea Hava şi cele mai importante oficialităţi locale şi judeţene: Ion Dumitrel,

preşedintele Consiliului Judeţean Alba, şi prefectul Ştefan Bardan.

Acest eveniment a fost precedat de prezenţa ambasadorul Norvegiei în România,

Excelenţa Sa Oystein Hovdkinn, care a efectuat o vizită oficială la Alba Iulia. Motivul

principal al vizitei a avut legătură cu lucrările de restaurare a Porţii a V-a a Cetăţii

„Vauban” din Alba Iulia.

Finanţarea acestei lucrări, care se ridică la 2 546 874,92 lei, este asigurată în baza

unui parteneriat de aplicare a mecanismului financiar „Spaţiul Economic European”,

administrat de Regatul Norvegiei, dar la care mai sunt parte Islanda şi Liechtenstein,

contribuţia norvegienilor fiind de 723 408 euro.

Lucrările de restaurare a Porţii a V-a au început în luna aprilie a acestui an, urmând

a fi finalizate în luna decembrie a acestui an, conform datelor prezentate de firma care se

ocupă de reabilitarea cetăţii.

Excelenţa Sa ambasadorul Norvegiei a avut o întrevedere cu prefectul judeţului

Alba, Ştefan Bardan, precum şi cu primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, în care

s-a discutat despre proiectul finanţat de Norvegia în Alba Iulia şi posibilele parteneriate

pentru viitor. După această întâlnire, ambasadorul Norvegiei a efectuat o vizită de lucru la

şantierul de restaurare a Porţii a V-a a cetăţii, fiind însoţit şi de edilul Mircea Hava, dar şi

de reprezentanţi ai firmei care se ocupă de reabilitarea cetăţii.

Domnia Sa a rămas plăcut impresionat de modul în care s-au efectuat lucrările la

Poarta a V-a, subliniind faptul că banii proveniţi din Norvegia au fost foarte bine cheltuiţi.

Oficialul norvegian a precizat că a rămas surprins de cum arată Cetatea din Alba Iulia şi

probabil că este ceva unic în Europa.

Acesta a declarat că va face lobby în ţara sa pentru ca Cetatea din Alba Iulia să fie

vizitată de turiştii norvegieni. De asemenea, oficialul norvegian a declarat că nu exclude

posibilitatea ca şi Poarta a VI-a a cetăţii să fie reabilitată şi cu sprijin norvegian, amintind

faptul că Norvegia a devenit al doilea donator bilateral pentru România.

Ambasadorul Norvegiei a promis că va face demersuri pentru ca Norvegia să se

implice şi în reabilitarea Porţii a VI-a a cetăţii, amintind faptul că prin investiţiile făcute în

cetate nu face decât să promoveze turismul în Alba Iulia.

Cu ocazia vizitei la Alba, doamna Udrea s-a întâlnit cu primarii PDL din judeţul Alba,

cu parlamentari şi şefi de instituţii publice conduse de reprezentanţi democrat-liberali.

- 36 -

În cadrul întrevederii cu cei 44 de primari şi alţi aleşi locali ai PDL, întrevedere la

care am participat şi eu alături de ceilalţi colegi parlamentari PDL de Alba, doamna

ministru şi-a expus punctul de vedere cu privire la viitoarele proiecte care vor fi lansate în

judeţ; şi aş dori să amintesc aici o parte dintre acestea, şi anume anveloparea blocurilor,

asfaltarea a 10 000 de km de drum, precum şi programul de construire a sălilor de sport.

Astfel, se continuă la nivel judeţean activitatea de dezvoltare urbană, fiind un pas

înainte în demersurile pe care oficialităţile locale şi judeţene le fac legat de viitorul pe care

dorim să îl dăm oraşelor noastre.

Nu întâmplător este legată dezvoltarea urbană de domeniul turismului, deoarece

prin reabilitarea infrastructurii urbane vor fi atraşi tot mai mulţi turişti în municipiul Alba

Iulia.

În acest context, având în vedere situaţia economică actuală, municipalitatea a

căutat soluţii la problemele cu care se confruntă judeţul, obţinând în felul acesta, datorită

relaţiilor bilaterale deosebite pe care România le are cu statele europene, şi nu numai,

finanţare în vederea relansării turistice a judeţului Alba.

A fost o săptămână plină de evenimente, atât de natură politică, cât şi diplomatică,

care au adus în prim-plan mediatic judeţul pe care îl reprezint. Am convingerea că vor mai

fi şi alte misiuni, unele care sper să aibă şi efecte economice, în sensul implicării şi a

societăţilor comerciale din municipiu şi judeţ.

Vă mulţumesc.

Domnul Mihai Niţă:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei”.

În fiecare an, pe 17 octombrie, este marcată Ziua Internaţională pentru Eradicarea

Sărăciei. Iniţiativa aparţine organizaţiei nonguvernamentale „Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii

sorţii – Lumea a Patra”, cu sediul în Franţa.

În anii '90, ONU a acordat o atenţie sporită acestei teme. Eradicarea sărăciei a

constituit tema comună a mai multor conferinţe ale Naţiunilor Unite şi a celor două

reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 şi în iunie

2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al

Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei – un

imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii”.

România nu este deloc imună la flagelul dureros al sărăciei. Devine evident, aşadar,

că lupta noastră pentru eradicarea sărăciei trebuie să se desfăşoare concomitent pe plan

naţional şi internaţional. Nu ne aflăm în situaţia unora dintre tinerele state africane, nu ne

numărăm printre ţările ajunse la limita insuportabilă a pauperităţii, dar ştim bine că unii

- 37 -

conaţionali mor prin inaniţie sau hipotermie, din lipsa resurselor de subzistenţă. Nu pentru

toate cazurile vina aparţine direct guvernanţilor, dar, ca demnitari, avem obligaţia să ne

preocupăm de asigurarea unui cadru legal eficient, capabil să reducă substanţial numărul

acestor cazuri acum şi pe viitor.

Printre măsurile care necesită o preocupare urgentă din partea tuturor factorilor

responsabili la nivel planetar, putem aduce în prim-plan modificarea instrumentelor legale

privind accesul la resursele planetare, precum şi restricţionarea exploatării necontrolate a

unora dintre principalele resurse, printre care hrana şi energia. Cea de-a doua problemă

menţionată este strâns legată de o alta, şi anume grija pentru restabilirea echilibrului în

cadrul unor importante ecosisteme. Pericolul în aceste zone este unul real, semnalat deseori

pe toate căile de comunicare în masă.

În România, procesul destructurării economiei centralizate s-a produs într-un mod

cel puţin bizar, în primii ani de după 1989. O parte a efectelor acestor politici constă în

crearea unui decalaj pecuniar şi patrimonial inadmisibil între anumite categorii sociale,

creşterea şomajului prin falimentarea unor unităţi economice sau exploatarea sălbatică a

pădurilor.

Este greu acum, dar nu imposibil de remediat situaţia, voluntar sau involuntar,

creată. Chiar dacă partidele politice adoptă poziţii diferite privind modalitatea de rezolvare

a acestor deficienţe majore în starea economiei şi a vieţii sociale, consider că scopul

confruntărilor trebuie să devină unul comun, competitiv şi constructiv. Altcumva, lupta

noastră politică nu va aduce năpăstuiţilor binele aşteptat, nu va justifica nici rolul instituţiei

pe care o reprezentăm.

Numeroase terenuri agricole se degradează vizibil, fenomene meteorologice

extreme provoacă pagube şi pierderi de vieţi, pentru că tema amenajărilor hidrologice a

fost abandonată. Capacitatea de producere a hranei este pusă în pericol, importurile nu

constituie soluţia optimă. Oferta europeană de finanţare prin proiecte pentru agricultură n-a

găsit în ţara noastră cel mai rezonant ecou. Se pierd bani, se pierd ocazii favorabile, iar asta

se datorează parţial refuzului unor politicieni de a modifica nişte legi caduce. În numele cui

activează aceşti politicieni, câtă vreme nu se arată deloc preocupaţi de soarta celor care i-

au votat?!

Avem obligaţia – legală şi morală, în aceeaşi măsură – de a găsi cât mai degrabă

soluţii la astfel de probleme care afectează viaţa unor oameni creduli, oneşti şi nevinovaţi,

compatrioţi de-ai noştri, dar trebuie să contribuim prin toate mijloacele posibile la

proiectele internaţionale dedicate subiectului abordat de noi azi. Cu cât ne vom implica mai

mult şi mai mulţi, cu atât mai bine va fi pentru România, pentru omenire.

- 38 -

Doamna Mihaela Popa:

Declaraţia politică se intitulează „18 octombrie – Ziua Europeană a Luptei

împotriva Traficului de Persoane”.


Stimaţi colegi,

Ziua de 18 octombrie a fost desemnată de Comisia Europeană Ziua Europeană a

Luptei împotriva Traficului de Persoane, având drept scop sensibilizarea opiniei publice

asupra acestui fenomen de sclavie umană modernă.

Traficul de persoane este un fenomen global, complex al zilelor noastre, este o

încălcare gravă a drepturilor omului, un fenomen economic şi social cu consecinţe pentru

întreaga societate şi nu în ultimul rând un aspect penal, în care traficanţii, şi nu victimele

sunt infractorii.

Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că aproximativ 4 milioane de persoane,

majoritatea fete şi femei, sunt transportate anual în şi între ţări în scop de trafic. De

asemenea, în fiecare an, peste 100 000 de femei sunt victimele traficului în Uniunea

Europeană.

România este afectată de amploarea acestui fenomen, fiind ţară de origine, de

tranzit şi, din ce în ce mai mult, de destinaţie pentru traficul de persoane. Fenomenul

traficului de persoane a cunoscut şi a parcurs mai multe etape, generate de schimbările în

plan economic, social şi politic pe care România le-a traversat în ultimii ani. De aceea,

obiectivul nostru primordial trebuie să fie diminuarea numărului de victime, protecţia

acestora, precum şi politicile de prevenire a traficului de fiinţe umane.

În acest sens, trebuie să dezvoltăm măsuri de combatere a traficului de persoane

utilizând o abordare holistică, întemeiată pe drepturile omului şi concentrată asupra

diminuării acestui fenomen.

Avem datoria, stimaţi colegi, să ne asigurăm că lupta împotriva traficului de

persoane rămâne o prioritate pe agenda noastră şi în perioadă de criză economică şi

financiară, iar planurile de redresare economică vor ţine cont de combaterea acestui

fenomen.

În ultimii ani, lupta împotriva traficului de fiinţe umane a reprezentat un subiect

deosebit de important pentru Uniunea Europeană şi rămâne în continuare o prioritate la

nivelul ţărilor membre.

Este important ca România să respecte cele trei principii legate de lupta împotriva

traficului de persoane: prevenire, protecţie şi pedepsire. Un rol deosebit de important în

acest sens îl are Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane. De aceea, nu am

- 39 -

înţeles politica ministrului PSD Dan Nica, care a decis în 2009 desfiinţarea ANITP,

pierzându-se în acest fel sume consistente de bani europeni. Însă mai mult, desfiinţarea

ANITP punea în pericol respectarea cel puţin a unui principiu, şi anume prevenirea, dar şi

politicile de combatere a traficului de persoane.

De aceea, am depus un amendament la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei

de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, prin care am cerut reînfiinţarea Agenţiei Naţionale

împotriva Traficului de Persoane în subordinea directă a prim-ministrului sau a ministrului

administraţiei şi internelor. Astfel, pe de o parte, se creează posibilitatea conducerii

Ministerului Administraţiei şi Internelor să opereze modificările structural-funcţionale

necesare, pe de altă parte, agenţia îşi conservă independenţa necesară unei monitorizări şi

evaluări obiective a fenomenului.

Odată cu preluarea conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, domnul

ministru Vasile Blaga a înţeles importanţa, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, a

menţinerii ANITP şi a făcut demersurile necesare ca Agenţia Naţională împotriva

Traficului de Persoane să revină în subordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În acest fel, ANITP are sprijinul şi implicarea psihologilor, doctorilor şi specialiştilor

Ministerului Administraţiei şi Internelor nu doar în combaterea, dar şi în prevenirea

traficului de fiinţe umane, precum şi protecţia şi sprijinul acordat victimelor.

Este un pas important făcut în lupta împotriva traficului de fiinţe umane, după ce în

ultimii ani am făcut paşi înapoi. Având structura organizaţională corectă şi respectând cele

trei principii, prevenire, protecţie şi o corectă pedepsire, putem demara acţiuni,

parteneriate, campanii şi politici care să conducă, dacă nu la combaterea, cel puţin la

diminuarea considerabilă a acestui fenomen.

Vă mulţumesc.

Domnul Iulian Urban:

Declaraţia politică este intitulată „Stimulentul sau viaţa”.

Eu nu înţeleg ce sunt stimulentele acordate angajaţilor la stat şi ce (mai) înseamnă

salarii normale.

Din câte ştiam eu (sau cel puţin aşa credeam, pentru că încep să mă îndoiesc) şi piaţa

muncii este guvernată de cerere şi ofertă, şi singurul salariu „normal” este acela unde cererea

şi oferta se echilibrează. Dacă oferta este de 1 600 de lei şi există angajaţi (adică cerere)

dispuşi să o accepte, înseamnă că 1 600 de lei este un salariu normal. Problema este că, pe

lângă aceşti 1 600 de lei, se mai plăteşte (mă rog, se plăteau şi se vor plăti, căci nimeni nu

apreciază grevele) încă de 2-3 ori suma asta sub formă de stimulente. Lăsând la o parte faptul

că nu înţeleg ce înseamnă acele stimulente (presupun că un fel de răsplată că îţi faci munca

- 40 -

mai bine decât în fişa postului; altfel nu văd logica, pentru că, dacă faci doar ce este în fişa

postului, ai salariu – ăsta nu se dă doar aşa, pentru că eşti angajat, ci e o recompensă pentru

munca pe care o depui), asta ar însemna că salariul (în înţelesul tuturor sumelor primite lunar

ca răsplată pentru munca depusă) este, de fapt, undeva pe la 4 800 – 6 400 de lei, ceea ce este

un salariu foarte bun chiar şi pentru privat (având în vedere calitatea şi cantitatea muncii

depuse).

Din câte înţeleg eu, acele stimulente, în loc să se dea pe baza unor merite, se dădeau

pur şi simplu la toata lumea, aşa că lumea s-a învăţat şi a început să perceapă acea sumă ca

pe un drept, şi nu ca pe un privilegiu.

Nu neg faptul că un specialist are un preţ mare. Ce nu-mi pare OK este – conform

listei salariilor – că în Ministerul Finanţelor Publice toţi sunt superspecialişti. Inclusiv

îngrijitoarele, şoferii, bufetierele şi aşa mai departe. O dactilografă are 3 000 de lei pe lună,

din care două treimi stimulente. Unde au dat oamenii ăştia teste de performanţă şi ce

criterii au fost utilizate? Pentru că s-a ajuns ca în Ministerul Finanţelor Publice să găsim nu

super, ci hiperspecialişti, în special acea tânără cu 7 masterate, făcute cam toate deodată,

astfel încât mă întreb când a mai trecut şi pe la locul de muncă de la stat.

Şi este plină administraţia publică de astfel de somităţi!

Familii întregi de savanţi, de capacităţi, deoarece se ştie că inteligenţa este 80%

ereditară, iar în administraţia publică se angajează „la pachet”, mizându-se pe bagajul

ADN. Familia este celula administraţiei publice, nu?!

Dar până acum suplimentele pe care le primeau angajaţii de la Ministerul Finanţelor

Publice depăşeau salariile din grilă şi erau fericiţi, chiar dacă evaziunea fiscală e în

creştere.

Mă doboară logica celor care spun: pleacă din Ministerul Finanţelor Publice oameni

de calitate, dar serviciile vor rămâne la fel de proaste ca şi ieri. Dacă serviciile au fost

proaste cu acei oameni şi vor fi proaste fără acei oameni, înseamnă că influenţa lor este

nulă, de aceea, daţi-mi voie să mă îndoiesc de calitatea lor. Calităţi care s-au văzut doar

când salariaţii Ministerul Finanţelor Publice au făcut de nenumărate ori grevă pentru ca

aceste stimulente să se dea corect? Nu, au preferat să le ia şi să tacă, iar când toată

şandramaua se dărâmă din cauza tăcerii lor vin şi fac grevă.

Angajaţii Ministerului Finanţelor Publice trebuie să aibă performanţe vizibile. Până

acum primeau stimulente şi lăsau mafioţii să-şi facă de cap. De ce nu au cerut mărirea

salariului până acum? Ce a făcut liderul sindical Marica, a cărui soţie este şefă în minister?

Care au fost interesele să se promoveze acest sistem cu stimulente? Totul este neclar şi

miroase puternic a politică roşie. De acord că stimulentele sunt o prostie, însă de ce a-ţi

- 41 -

face datoria trebuie „stimulat”? Să stimulăm atunci şi medicii, şi profesorii, şi toţi

funcţionarii! Douăzeci de ani de aberaţii ne-au tâmpit pe toţi şi nu mai înţelegem ce e aia

„salariu” şi echivalent a ce reprezintă el.

La stat ne furăm căciula cu „stimulente” şi „sporuri”. Mai mult, mai apar şi tot felul

de ciudaţi care spun că „stimulentele vor fi acordate în funcţie de performanţă” – ăsta e un

fel de a vorbi ca să se afle în treabă… Cum, amice, vei măsura „performanţa”? După câte

amenzi dau?! De parcă şi aşa nu aţi chinuit destul sectorul privat, mai daţi şi recompense

ălora de vor da amenzi – până la urmă, dacă justiţia nu le confirmă deciziile, oricum ei nu

păţesc nimic, aşa că să te ţii atunci amenzi fiscale date aiurea…

Să dea stimulente atunci şi medicilor după câţi bolnavi operează (ca să opereze şi

când e cazul, şi când nu), şi nu după câţi salvează, şi profesorilor după notele elevilor, ca să

dea numai note mari, că parcă şi aşa învăţământul nostru nu e mort destul…

O adunătură de incompetenţi, de gângavi şi de demagogi, rodul unei societăţi şi al

unei clase politice tot mai imbecilizate…

Pe de altă parte însă, oamenilor trebuie să li se asigure salarii din care să poată trăi!

Însă, în vreme ce angajaţii Ministerului Finanţelor Publice vor să îl sfâşie pe

Ialomiţianu, Petromidia are datorii imense la stat, Electrica, CFR, Electrocentrale, CNH,

cluburile de fotbal, marii „asfaltişti” ai patriei – la fel. Răspunsul la întrebarea banal de

prostească de ce aceste datorii nu se recuperează îl găsiţi doar la angajaţii Ministerului

Finanţelor Publice, plantaţi acolo de jigodiile care conduc ţara de 20 de ani, şi nu la

angajaţii cu 1 000 de lei net pe lună. Cu părere de rău, pot spune ca ţara asta are o grămadă

de indivizi ce sunt manipulaţi dintr-o direcţie în alta de orice şef de partid.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Declaraţia politică se intitulează „Puterea şi opoziţia, dincolo de clişee şi

prejudecăţi în democraţie”.

O societate democratică este de neconceput fără raportul putere-opoziţie. Potrivit

definiţiilor doctrinare, puterea politică nu este altceva decât puterea socială concentrată în

stat.

Într-un stat de drept, cum este şi România, sceptrul puterii nu se concentrează într-o

singură persoană, nici măcar în forţa unui singur partid sau a unei instituţii. Democraţiile

moderne şi contemporane demonstrează că puterea este rezultatul unei modelări şi

moderări la care participă toţi actorii politici, societatea civilă, electoratul, mass-media etc.

Conceptul de putere comportă la rândul ei multiple conotaţii. Vorbim de putere

legislativă, putere executivă, putere judecătorească, putere economică, putere militară şi

- 42 -

aşa mai departe. Statul, ca entitate politică, este dependent de exercitarea coerentă şi

funcţională a puterii, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, adică de la instituţiile centrale

ale puterii, coborând spre structurile pe orizontală ale administraţiilor locale.

Aşadar raporturile de putere nu se limitează numai la disputele dintre putere şi

opoziţie în Parlament. Sistemul vertical de distribuţie a puterii continuă cu Guvernul,

autorităţile locale, actorii publici, cât şi celelalte forme particulare ale puterii sociale.

Partidul Democrat Liberal a fost de multe ori acuzat că odată ce a ajuns la putere şi-a

urmărit constat doar propriile interese, folosind puterea în interesul său. Suntem sătui de

clişeele politice pe care PSD le foloseşte pentru a distorsiona realitatea.

În România, odată cu modificarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor

administraţiei publice locale, prin Legea nr. 35/2008 poziţia preşedinţilor de consilii

judeţene devine şi mai importantă. De ce? Tocmai pentru că odată cu introducerea votului

uninominal pentru alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene aceştia au căpătat mai multă

legitimitate, putere şi influenţă pe plan local.

Cu toţii ştim că instituţia consiliului judeţean este autoritatea care împarte banii

primiţi de la Guvern către localităţile din subordine.

Concret, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, ca urmare a alegerilor

locale din 2008, la nivel de ţară PSD deţine 17 preşedinţi de consilii judeţene, ceea ce

înseamnă 41,5% din totalul mandatelor obţinute pe ţară, iar în ceea ce priveşte alegerile

primarilor, PSD are un număr de 1 138 de primari, ceea ce înseamnă 35,8% din totalul

mandatelor obţinute la nivel naţional, comparativ cu PDL, care are doar 14 preşedinţi de

consilii judeţene, ceea ce înseamnă 34,1% din totalul mandatelor obţinute la nivel naţional

şi 909 primari, ceea ce reprezintă 28,6% din totalul mandatelor obţinute la nivel de ţară.

Datele statistice pe care tocmai le-am prezentat relevă foarte clar cine gestionează

banii pe care Guvernul îi alocă fiecărui judeţ în parte, cine deţine până la urmă puterea într-o

Românie descentralizată. Demagogia şi clişeele abundent clamate de opoziţie sunt, aşadar,

contrazise de realitate.

Potrivit datelor Guvernului României, ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 671/2010,

cu privire la investiţii în infrastructură şi săli de sport, administraţiile locale conduse de

primari PDL au primit fonduri reprezentând doar 24,5% din totalul alocat, în timp ce

primăriile PNL şi PSD au primit fonduri reprezentând 29,28% şi, respectiv, 33,40%.

Astfel, primăriile PDL au beneficiat de 225 757 000 de lei pentru un număr de proiecte,

PNL a beneficiat de 268 847 000 de lei pentru 152 de proiecte, iar cele PSD au beneficiat

de 307 219 000 de lei pentru 162 de proiecte.

- 43 -

Încă un motiv în plus să observăm că fondurile au fost direcţionate pe criterii ce ţin

de stadiul investiţiei şi cererile de finanţare ale administraţiilor locale, şi nicidecum

exclusiv pe criterii politice, aşa cum ne acuză opoziţia.

Sistemul politic în România pare încă întârziat în tranziţie, iar o parte din politicieni

nu au ajuns, din păcate, la maturitatea care să le permită să aibă şi alte preocupări în afară

de lupte interne sau polemici televizate. Mai este nevoie de timp pentru a acumula

experienţa necesară manifestării demne, fie că te afli la putere, fie în opoziţie, pentru a

putea benefica cu toţii de raporturile constructive dintre putere şi opoziţie, ca expresie a

unei democraţii autentice.

Domnul Ioan Sbîrciu:

Declaraţia politică este intitulată „Rolul mass-mediei în formarea generaţiilor

viitoare”.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Considerată a patra putere în stat, mass-media este cunoscută sub sintagma „câinele

de pază al democraţiei”. Misiunea şi rolul mass-mediei sunt de o importanţă covârşitoare în

societatea şi timpurile actuale. Mass-media, oriunde în lume, are mai multe funcţii, de la

informare, educare, formator de opinie publică şi totodată promovator al pluralităţii ideilor

în spaţiul public.

Segmentul pe care doresc să îl aduc în atenţia dumneavoastră este cel privind

dimensiunea de informare-educare, cu rol primordial şi efecte cuantificabile în timp,

asupra viitoarelor generaţii. Problematica de acest gen nu este adusă în discuţie pentru

prima oară, dar contextul socio-politic-administrativ actual este cel mai diferit după

perioada postdecembristă. Comunicatorul „number one” al acţiunilor şi evenimentelor

derulate în spaţiul public este reprezentat de mass-media. Astăzi, când mijloacele de

informare în masă sunt utilizate în speţă de tineri, formatorul principal în educaţie şi cu un

impact substanţial, după scoală, este mass-media. Proliferarea noilor tehnologii de

comunicare trebuie să privilegieze şi să consolideze prezenţa şi aducerea în prim-planul

comunicării a tinerilor.

Actualmente, apreciez ca prim-planul comunicării este un privilegiu acordat în

mare măsură oamenilor politici.

Propunerea mea în acest sens este de a demara un proiect prin care să încurajăm şi

să susţinem derularea unor cadre care să faciliteze o expunere mediatică în diversele

domenii existenţiale a tinerilor cu potenţial profesional. Un prim pas ar însemna să

adresăm o invitaţie reprezentanţilor din mass-media care se ocupă de politicile şi strategiile

- 44 -

de program. Împreună cu reprezentanţii mass-mediei, să analizăm aceste aspecte şi să

iniţiem un proiect intitulat ,,În faţă cu Tinerii”.

Domnul Şerban Rădulescu:

Declaraţia politică se intitulează „Antimoţiune pe sănătate”.



Remarc cu regret că textul moţiunii „Sănătatea – între umilinţa oamenilor şi

neputinţa Ministerului Sănătăţii”, departe de a face o analiză obiectivă şi pertinentă a

situaţiei din sistemul sanitar românesc, a dovedit încă o dată cum adevărul obiectiv este

deformat, trunchiat sau ascuns atunci când acest fapt serveşte interesele de partid.

Într-o manieră deja cunoscută, aceea a politicianismului ieftin, în text au fost

asociate „la pachet”, în mod tendenţios, false probleme ale sistemului sanitar cu racile reale

ale acestuia cu scopul vădit de creştere a credibilităţii şi de inducere în eroare a celor mai

puţin avizaţi.

Recunoaştem faptul că situaţia actuală din sistemul sanitar românesc nu este de

natură să răspundă tuturor exigenţelor unui stat membru al UE şi cu atât mai puţin tuturor

doleanţelor populaţiei din România. Dar trebuie recunoscut în acelaşi timp faptul că

aruncarea întregii responsabilităţi pentru situaţia critică în care se află acest sistem pe

umerii celor care au guvernat România în ultimii ani este nu numai un gest incorect şi

neelegant, ci dovedeşte reaua voinţă şi lipsa de responsabilitate a celor care au girat

guvernările anterioare şi care astăzi intonează din băncile opoziţiei prohodul sistemului

sanitar românesc. Însăşi invocarea zicalei „boală lungă, moarte sigură” denotă

conştientizarea de către colegii din opoziţie a faptului că actuala criză din sănătate îşi are

rădăcinile în trecutul în care sistemul sanitar era gestionat de către partidele din care fac

parte semnatarii moţiunii.

Într-adevăr, în România postdecembristă sănătatea a avut mereu statutul de

„Cenuşăreasă”, fără ca vreunul dintre guvernele care s-au succedat să facă prea mari

eforturi pentru schimbarea acestui statut. Aceste abordări s-au materializat într-un sistem

sanitar puţin performant, rămas în urma celor din statele comunitare. În mod paradoxal,

ceea ce se reproşează acum guvernanţilor este faptul că nu au reuşit în ultimii doi ani – anii

crizei economice mondiale – să realizeze ceea ce nu au reuşit predecesorii să realizeze în

perioadele de creştere economică pozitivă: alocarea pentru sănătate a unui buget la un nivel

apropiat de cel al statelor comunitare.

- 45 -

Întrucât timpul limitat nu-mi permite abordarea punctuală a acuzaţiilor emise prin

moţiune la adresa coaliţiei aflate la guvernare, voi menţiona doar câteva dintre afirmaţiile

care sfidează adevărul (din respect pentru colegii din opoziţie, evit să le numesc minciuni).

a) Astfel, plata datoriei spitalelor, acţiune înfierată în textul moţiunii, a fost o

măsură oportună, sine qua non pentru continuarea funcţionării acestora, în condiţiile în

care era iminentă intrarea acestora în incapacitate de a-şi desfăşura activitatea ca urmare a

sistării aprovizionării cu medicamente şi materiale sanitare de către tot mai mulţi furnizori

sub motivul neplăţii arieratelor. Întrucât cvasitotalitatea spitalelor înregistra datorii,

considerăm jignitoare aprecierile semnatarilor moţiunii la adresa tuturor managerilor de

spital, prin catalogarea acestora ca persoane incompetente, care şi-au îndeplinit atribuţiile

în dispreţ faţă de lege. Trebuie să avem în vedere faptul că spitalele au înregistrat datorii în

condiţiile în care alternativa o constituia neacordarea asistenţei medicale de specialitate

pacienţilor aflaţi în suferinţă.

b) Noul mod de stabilire a preţului de referinţă în cazul medicamentelor

compensate şi gratuite este o măsură menită să contracareze aspecte negative ale asistenţei

cu medicamente în ambulatoriu invocate în textul moţiunii: accesul real la medicamente în

regim compensat şi gratuit a tuturor asiguraţilor şi scurtarea sau eliminarea listelor de

aşteptare în cazul medicamentelor cu regim special. Acest fapt este posibil prin utilizarea

mai eficientă a fondurilor aferente decontării medicamentelor, cu aceeaşi sumă putându-se

asigura tratamentul mai multor pacienţi, fără ca vreun pacient să fie privat de medicaţie,

chiar şi în condiţiile în care nu-şi poate permite achitarea contribuţiei personale.

c) Îngrădirea accesului pacienţilor la servicii medicale prin contractarea de către

CNAS doar a 20 de consultaţii/zi la medicul de familie constituie o falsă problemă, având

în vedere faptul că cele 20 de consultaţii sunt plătite de către casa de asigurări de sănătate

în plus, separat de capitaţie.

d) Reducerea numărului de consultaţii pentru cazurile acute la maximum trei

consultaţii/pacient este o falsă problemă, întrucât cele trei consultaţii se referă la un singur

episod de boală acută; pacientul poate beneficia de consultaţii chiar şi în situaţiile în care

înregistrează zeci de episoade de boli acute/an, pentru fiecare episod acordându-se, la

nevoie, câte trei consultaţii.

e) Scăderea „drastică” a veniturilor medicilor de familie ca urmare a modificării

raportului între plata/capita şi plata/serviciu nu constituie o problemă reală în condiţiile în

care după aplicarea noului sistem de plată au crescut veniturile majorităţii medicilor de

familie (medicii cu liste de pacienţi mici sau medii). S-au înregistrat scăderi ale veniturilor

numai în cazul medicilor de familie cu liste de peste 2 000 de pacienţi; chiar şi în urma

- 46 -

acestor diminuări, veniturile acestei categorii de medici sunt net superioare celor realizate

de către medicii din sistemul public de sănătate.

f) Afirmaţia conform căreia „suntem singura ţară europeană care nu are un sistem

medical informatizat” este falsă, având în vedere faptul că în majoritatea domeniilor de

asistenţă medicală a fost implementat sistemul informatic unic integrat (SIUI), acesta

funcţionând efectiv la momentul actual. Primul domeniu în care SIUI a fost implementat

(de peste doi ani) este tocmai domeniul asistenţei cu medicamente compensate şi gratuite,

fapt care a eliminat aproape complet posibilităţile de fraudă în cazul reţetelor compensate

şi gratuite.

Având în vedere faptul că pentru fiecare cetăţean al României sănătatea reprezintă o

prioritate, este absolut necesar ca fiecare dintre noi, indiferent de apartenenţa politică, să

constituie o prioritate acordarea întregului sprijin necesar soluţionării problemelor din sistemul

sanitar. Pentru realizarea acestui deziderat este necesară însă o abordare constructivă, nu una

distructivă. Ca urmare, consider că identificarea şi propunerea de soluţii realiste, practice,

compatibile cu resursele materiale disponibile este mai constructivă decât înaintarea de

moţiuni. Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Ţuţuianu:

Declaraţia politică este intitulată „Guvern haotic, pierdut discernământ”.

Stimaţi colegi,

Ultimele evenimente care au avut loc pe scena politico-socio-economică a

României mi-au confirmat o realitate tragică: Guvernul care conduce în acest moment

România şi-a pierdut orice fărâmă de pricepere şi chibzuinţă. Sunt generos şi pot să accept

faptul că ar fi avut aşa ceva la un moment dat. Însă ce se petrece acum în ţară a întrecut

cele mai sumbre previziuni din 2008.

În fapt, ce s-a schimbat de atunci? Emil Boc e tot premier, Traian Băsescu tot

preşedinte. Ambii, concurenţi redutabili la premiul de îndemânare „Cum să faci praf o ţară

în 20 de luni de zile”. Cu ceva avantaj totuşi pentru şeful statului, care s-a antrenat pentru

concurs patru ani înainte. Aşadar eroii sunt aceiaşi, doar proporţiile dezastrului depăşite

lejer. Şi când îmi amintesc cum i se colorau obrajii lui Adriean Videanu când declara umil:

„Guvernul e perfect.” Sau cel puţin era, cu el acolo. Între timp, cel mai sărac ministru al

economiei de care au avut parte românii în istoria lor s-a retras la partid. Pe post de

organizator de ceremonii în vederea salvării a ceea ce mai poate fi salvat din prestigiul

portocaliu al celebrei „BVB”. De fapt, şeful statului a avut grijă să scoată toate iniţialele

deranjante din Executiv. „U” a rămas.

- 47 -

Dar să nu ne îndepărtăm de subiect. Spuneam că Executivul condus formal de Emil

Boc şi patronat de Traian Băsescu se comportă în cel mai haotic mod cu putinţă. Indiferent

ce face, face prost.

– A făcut prost tăierile de salarii fără nicio noimă. 25% a zis comandantul, 25% să

fie. Nu tu studiu de impact, nu tu analize concludente cu privire la consecinţele asupra

economiei, nu tu nimic. Doar slugărnicie jenantă şi aducere robotică la îndeplinire a

ordinelor.

– A făcut prost anul trecut când şi-a asumat răspunderea pe Legea educaţiei,

persistă şi-n 2010. Guvernul şi-a mai asumat o dată răspunderea pe Legea educaţiei în anul

2009, fără să ne lase să o dezbatem în Parlament, iar Curtea a spus că acest lucru este

neconstituţional. Rezultatul a fost că Legea educaţiei nu a putut fi gata pentru începerea

acestui an şcolar. Le reamintesc minţilor înfierbântate de la Palatul Victoria ce spunea

Curtea Constituţională anul trecut: „Curtea consideră că ocolirea procedurii de examinare

şi dezbatere a proiectului de lege atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în plenul

fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie,

şi recurgerea la angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege nu-şi găsesc o motivare

în sensul celor arătate. În concluzie (…), angajarea răspunderii Guvernului asupra unui

proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această

modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept,

o excepţie.” Ce s-a schimbat de anul trecut până azi? Emil Boc chiar nu se jenează deloc

atunci când primeşte astfel de „palme”?

– Revenind, ce-a mai făcut prost Guvernul? Un şir ruşinos de ordonanţe

neconstituţionale, dărâmate şi ele de Curte, una după alta. Actor principal aici – premierul

în persoană, profesor de drept constituţional, cum îl strigă copiii prin Răchiţele.

– A mai făcut prost Guvernul atunci când s-a gândit că, oricât ar fura clientela

politică, lumea nu va bagă de seamă şi, dacă va băga, nu va avea curajul să ridice o vorbă.

Pe sistemul „îi sărăcim la maximum ca să facem preş din ei”, tandemul Băsescu-Boc şi-a

bătut joc de toate categoriile sociale din ţara asta. N-a mai rămas niciuna, credeţi-mă.

Studenţi, salariaţi, şomeri, pensionari – toţi au simţit pe pielea lor cinismul şi incompetenţa

de la Cotroceni şi Victoria. De la zecile de modificări aduse Codului fiscal în ultimii doi

ani, toate menite să ia la fugă orice investitor normal la cap, şi până la aroganţa peste limite

în relaţia cu cetăţenii, totul intră la categoria „Măsuri PDL de redresare economică”.

Numai că s-au gândit prost, ziceam la început, şi protestul spontan de la Ministerul

Finanţelor Publice e o dovadă în acest sens.

- 48 -

– În fine, tandemul Băsescu-Boc a făcut prost şi când a primit-o pe Angela Merkel

în România. Mai bine o întorceau la graniţă, decât să fie arătaţi cu degetul în asemenea hal.

Mai întâi, faptul că şefa celei mai puternice economii din UE vorbeşte despre decuplarea

Bulgariei de România e mai mult decât un semnal de alarmă cu privire la riscurile

neîndeplinirii criteriilor de aderare la Spaţiul Schengen. Apoi, mesajele transmise cu

privire la haosul intern; şi dacă ultimii îndoctrinaţi portocalii n-au înţeles ce înseamnă când

Merkel vorbeşte de lipsa de transparenţă în acordarea contractelor publice, le spun eu:

înseamnă că acest Guvern cunoaşte, tolerează şi chiar dirijează corupţia din România,

corupţie care slujeşte clientela de partid şi afectează, printre altele, şi firmele nemţeşti.

Interesant, nu? Şi mai interesant e faptul că doamna Merkel şi domnul Boc sunt membri ai

aceleiaşi familii politice europene. Dar deh, nemţii ca nemţii, pedeliştii ca pedeliştii. Ştiţi

însă care e hazul de necaz suprem? Că dacă ar fi fost acum în opoziţie, Traian Băsescu ar fi

taxat vizita doamnei Merkel prin aceea că a venit să-şi ia tainul în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Pop:

Declaraţia politică se intitulează „Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei –

17 octombrie”.

Stimaţi colegi,

În 1992, Adunarea Generală ONU a salutat faptul că unele organizaţii neguvernamentale,

la iniţiativa uneia dintre ele (Mişcarea internaţională ATD – Lumea a Patra, cu sediul în Franţa),

au sărbătorit ziua de 17 octombrie drept Zi Mondială pentru Eradicarea Sărăciei Extreme.

Drept urmare, Adunarea Generală a decis ca la această dată să se sărbătorească Ziua

Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei (Rezoluţia 47/196 din 22 decembrie).

Scopul acestei zile este să atragă atenţia asupra nevoii de a eradica sărăcia în toate

ţările – mai ales în cele în curs de dezvoltare –, nevoie care a devenit o prioritate a

dezvoltării.

Peste jumătate din populaţia lumii – mai mult de 3 miliarde de oameni – trăieşte cu

mai puţin de 2,5 dolari pe zi. Produsul intern brut al ţărilor sărace puternic îndatorate, în

număr de 41 şi care însumează o populaţie de 567 de milioane de oameni, este mai mic

decât averea însumată a celor mai bogate şapte ţări de pe glob. Aproximativ un miliard de

oameni au păşit în secolul al XXI-lea fără a şti să citească sau să îşi scrie numele. Mai

puţin de un procent din suma totală alocată anual înarmării la nivel mondial ar fi fost

necesar pentru ca până în anul 2000 fiecare copil să meargă la şcoală. Un miliard de copii

trăiesc în sărăcie (50% din totalul copiilor la nivel mondial). Dintre aceştia, 640 de

- 49 -

milioane trăiesc fără un adăpost corespunzător, 400 de milioane nu au acces la apă

potabilă, iar 270 de milioane la servicii de sănătate.

Sărăcia este condiţia în care se găsesc majoritatea naţiunilor şi a populaţiei globale.

Care sunt cauzele? Este suficient să îi judecăm şi condamnăm pe cei săraci pentru situaţia

grea în care se află?

Cauzele sărăciei sunt adânci, iar explicaţiile sunt multiple şi adeseori interconectate.

Printre factorii primari care stau la baza sărăciei se număra distribuirea inegală a resurselor,

incapacitatea de a atinge standarde adecvate de viaţă, lipsa asistenţei medicale, a educaţiei

şi a locurilor de muncă. Acestor factori li se alătură dezastrele naturale, dar şi dezastrele

provocate de om, cum ar fi războaiele, sau, cu preponderenţă în România, guvernările

nefuncţionale, instabile şi corupte, precum şi cele ale puterii centralizate.

Dincolo de aceşti factori, sărăcia are, de asemenea, şi o altă cauză, ce poartă

denumirea de „ciclu al sărăciei” – oamenii săraci sunt prinşi într-o situaţie fără ieşire, care

se perpetuează în mod ciclic. În astfel de cazuri, singura soluţie constă într-un ajutor

extern: fie al comunităţii, fie naţional, fie internaţional.

Deşi acţiunile internaţionale împotriva sărăciei datează de zeci de ani, cea mai

importantă şi concentrată iniţiativă o reprezintă stabilirea Obiectivelor de Dezvoltare ale

Mileniului, care vizează opt mari factori care favorizează sărăcia şi calitatea proastă a vieţii.

La iniţiativa ONU, în 2000, liderii lumii împreună cu organizaţiile internaţionale au

identificat cele mai importante probleme ale omenirii, acestea fiind: sărăcia, foametea,

decesul copiilor şi al mamelor la naştere, bolile, locuinţele inadecvate, inegalitatea dintre

sexe şi degradarea mediului înconjurător, si au stabilit şi un termen limită pentru îndeplinirea

acestora: anul 2015. Rezultatele, şi aşa modeste, sunt în pericol din cauza crizei economice

mondiale care ameninţă să arunce în sărăcie extremă 64 de milioane de persoane.

În ceea ce priveşte foametea şi malnutriţia, acestea sunt la nivele mai ridicate decât în

anul lansării ODM, FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie)

estimând că 925 de milioane de oameni suferă de foamete cronică doar anul acesta.

În privinţa României, în prezent, pierderea echilibrului în raportul dintre omul

politic, portocaliul, şi eficienţa muncii acestuia duce cert şi irevocabil spre sărăcie lucie,

spre politica de promovare şi susţinere în masă a sărăciei, nu spre eradicarea ei.

Domnii mei, aceste personaje care în prezent cred că pot ţine frâiele guvernării, ba,

mai mult, în frâu foamea şi sărăcia românului, sunt convinşi la fel că nimeni nu-i va mai

găsi sau nu le va mai găsi conturile pline. Mi-e teamă că doar metoda haiduciei va fi soluţia

recuperării banilor acestei ţări, dacă prin moţiune nu vor cădea urgent toţi capii venetici,

guvernabilii promotori ai furtului de pâine de pe masa românului.

- 50 -

Oare de ce suferim noi, ca ţară, de sărăcie? Oare de ce sărăcia în România poartă

numele de Guvernul Boc în serie: 1, 2, 3, 4, 5?

Nicio soluţie adusă de actualul Guvern nu va duce la relansarea economică, nici

micşorarea cotei unice, nici un nou acord cu FMI, nimic, nici măcar aplicarea planului

PSD de guvernare. Niciun investitor străin, niciun român nu mai au încredere în actualul

Guvern şi în actualul preşedinte în ceea ce priveşte capacitatea de gestionare a situaţiei, a

economiei, a siguranţei.

Propun ca Programul de guvernare adoptat la Congresul Naţional al PSD să fie

„Planul de măsuri pentru eradicarea sărăciei şi prostiei din România”, cu condiţia aplicării

lui de către un nou Guvern, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc.

Domnul Şerban Constantin Valeca:

Declaraţia politică este intitulată „România este în clocot, iar Guvernul orbecăie”.


Asistăm în aceste zile la o situaţie fără precedent. Nemulţumite de măcelărirea

veniturilor şi ajunse la capătul răbdării şi suportabilităţii, categoriile sociale ies în stradă

una după alta.

Cum pentru puterea portocalie măsurile anticriză se limitează la concedieri, tăieri de

pensii, salarii şi ajutoare sociale, angajaţii din diverse domenii ale sectorului bugetar s-au

văzut nevoiţi să protesteze. Fără a mai aştepta ceva de la puterea care i-a minţit şi i-a

înfometat până acum şi fără a mai avea răbdarea de a aştepta organizarea unor mitinguri,

oamenii au protestat într-un mod inedit, chiar în cadrul instituţiilor în care lucrează.

Sigur, acest lucru ne arată o dată în plus nivelul de disperare la care actuala putere a

adus populaţia României. La toate aceste măsuri aberante adoptate de actualul Guvern,

oamenii nu mai pot răspunde decât prin proteste în care cer demisia celor care ne-au adus

în această situaţie. În faţa protestelor legitime ale oamenilor, guvernanţii noştri răspund aşa

cum ne-au obişnuit deja, prin ignoranţă, minciună şi fraze goale, politicianiste.

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Ce legitimitate şi credibilitate mai pot avea reprezentanţii unei puteri politice care,

în timp ce populaţia este din ce în ce mai sărăcită, iar salariaţii disperaţi leşină pe holurile

Ministerului Finanţelor Publice, îşi soarbe liniştita şampania la sindrofia organizată la

Ateneul Român? Ce încredere mai pot avea angajaţii într-un şef care fuge speriat, escortat

de generali şi colonei pe scările ministerului?

Parcă nu ar fi fost de ajuns aceste nemulţumiri, actualul prim-ministru, în loc să

ducă un război adevărat cu criza economică, încearcă să arunce vina pe Parlamentul

României, neştiind cum să scape de greşelile pe care le-a făcut.

- 51 -

Astfel, se afirmă de către guvernanţi că problema introducerii stimulentelor

angajaţilor din sistemul de finanţe, al muncii etc. este a parlamentarilor, nerecunoscând că,

de fapt, prin ordonanţa pe care Guvernul a emis-o s-au tăiat stimulentele şi nu s-au introdus

în salarii la timpul potrivit.

Totodată, guvernanţii fac iarăşi degeaba mare tărăboi în spaţiul public cu

necesitatea urgentării adoptării de către Parlament a Legii pensiilor. Dar să ne aducem

aminte istoria recentă: aceiaşi guvernanţi afirmau cu puţine luni în urmă faptul că

rezolvarea crizei economice constă în adoptarea de urgenţă a reglementărilor privitoare la

salarizare şi la pensii (în fapt, a reducerilor acestor drepturi).

Cum Curtea Constituţională a blocat proiectul de act normativ privind pensiile,

Guvernul a majorat TVA, afirmând că reducerea salariilor şi majorarea TVA sunt măsurile

ce garantează ieşirea din criză. Degeaba toţi specialiştii şi parlamentarii din domeniu au

atras atenţia Guvernului că trebuie luate măsuri de relansare economică, a investiţiilor, de

creştere a productivităţii, actualul Guvern a rămas în continuare impasibil. Şi iată că, numai

după trei luni, reia în altă formă cea de-a treia măsură, cea privitoare la pensii (în fapt,

reducerea acestora), iar acest lucru ne face să ne întrebăm: de ce este nevoie de o nouă

tăiere de fonduri, atâta timp cât s-a afirmat că reducerea cheltuielilor cu salariile şi mărirea

injustă din punct de vedere economic a TVA sunt de ajuns pentru ieşirea din criză? Ce se

întâmplă cu banii salariaţilor, ai pensionarilor şi sumele colectate suplimentar la TVA? Au

aceşti guvernanţi cea mai mică idee cum funcţionează o economie naţională?

În aceste condiţii, singurul lucru care ar mai putea fi făcut de către o putere cu o

minimă demnitate şi onoare ar fi demisia actualului Guvern!

Dacă acest lucru nu se va întâmpla, Parlamentului României îi revine obligaţia să-i

apere pe cei mulţi votând masiv o moţiune de cenzură pentru a scăpa de această calamitate,

care este actualul Guvern al României.

De asemenea, cred că avem obligaţia să învestim un Guvern competent, care să fie

capabil să demareze politici de creştere economică, politici care să aibă drept rezultat

mărirea numărului de locuri de muncă şi eliminarea sărăciei, un Guvern care să se ocupe

cu seriozitate şi profesionalism de treburile ţării şi să redea speranţa, demnitatea şi

bunăstarea poporului român. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae-Dănuţ Prunea:

Declaraţia politică se intitulează „Adoptarea Legii educaţiei în condiţii de forţă şi dictat”.



Presiunea care s-a exercitat asupra Senatului şi îndeosebi asupra membrilor

Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din această Cameră pentru a trimite

- 52 -

spre adoptare în plen Legea educaţiei, înainte de a fi terminată analizarea ei temeinică de

către specialişti, dezvăluie nu numai o mentalitate potrivnică prevederilor Constituţiei, ci şi

o practică profund antinaţională.

În condiţiile în care proiectul acestei legi conţine prevederi care contravin

Constituţiei, începând chiar cu cele din art. 1, este cât se poate de clar că ierarhizarea

intereselor pe care le urmăreşte PDL nu este cea normală, comună unui partid ce activează

într-o ţară care se consideră democrată. A subordona interesul naţional, prin acordarea

unor privilegii minorităţii maghiare pe care ea niciodată nici nu le-a visat, numai pentru ca

votul UDMR să asigure menţinerea la putere a actualului Guvern, reprezintă un act de

trădare cum nici Guvernul Marghiloman nu l-a făcut faţă de ocupantul german.

De aproape două decenii se invocă necesitatea modernizării sistemului de

învăţământ românesc, dar în fapt el se politizează în ultima perioadă într-un mod şi într-un

ritm inacceptabile. S-a dovedit de atâtea ori că modernizarea şcolii nu se poate face decât

prin contribuţia şi cu consimţământul celor care cunosc acest domeniu, pentru că lucrează

în cadrul lui. De aceea, am crezut că s-a depăşit stadiul în care câţiva indivizi cu un

incontestabil coeficient de inteligenţă, eventual cunoscători ai intimităţilor învăţământului,

dar nu tocmai bine intenţionaţi, în schimb servili până la renunţarea de sine faţă de

interesul politic al unor cercuri avide de putere, impun ce şi cum să se facă pentru,

chipurile, modernizarea şcolii.

Or, acest proces care afectează profund prezentul şi viitorul ţării, luată în totalitatea

ei, nu este un act comercial oarecare sau un contract oneros, cu care s-a obişnuit actuala

putere, de pe urma căruia statul pierde, iar cealaltă parte câştigă îndeajuns ca să se stingă

datoria pe care ţi-ai creat-o faţă de ea anterior. Cum se intenţionează a se realiza această

modernizare impune adoptarea unor forme organizatorice sinonime, pe termen lung, cu un

rapt teritorial.

Poporul, în întregul lui, sau cel puţin reprezentanţii lui aleşi democratic nici nu sunt

consultaţi dacă acceptă o astfel de alternativă. A nu putea dezbate amendamentele aduse

Legii educaţiei în comisiile Parlamentului, ca urmare a intenţionatei asumări a răspunderii

Guvernului, cu care ne ameninţă domnul prim-ministru, este o dovadă a disperării care i-a

cuprins pe membrii aşa-zisului partid democrat şi pe călăuzitorul lui. Această perspectivă

organizatorică, de structură şi de curricula reprezintă un rău incomparabil mai mare care se

face învăţământului decât subfinanţarea, care atrage depopularea lui de cadre didactice de

perspectivă.

Pentru a preîntâmpina un astfel de deznodământ al modernizării unanim acceptate a

învăţământului, sunt convins că ea poate fi obţinută numai prin dezbaterea largă, fără

- 53 -

constrângeri legate de timp, deoarece legea nu poate fi aplicată în actualul an şcolar. Mai

ales că în actualele condiţii nu poate fi contrapusă credibilitatea Guvernului vigorii mişcării

sindicale din învăţământ. Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Moga:

Declaraţia politică se intitulează „Primarii PSD din judeţul Constanţa nu mai rabdă

guvernarea portocalie”.

Nici nu s-a stins bine ecoul grevei funcţionarilor din Ministerul Finanţelor Publice,

că exemplul lor, o nouă palmă binemeritată pe obrazul Guvernului, a fost urmat şi de

angajaţii Consiliului Judeţean Constanţa şi de primarii Partidului Social Democrat din

Cumpăna, Năvodari, Mangalia.

Din solidaritate cu angajaţii şi cu primarii, şi preşedintele Consiliului Judeţean

Constanţa, Nicuşor Constantinescu, a intrat în grevă. El este indignat de faptul că primăriile

au rămas fără fonduri şi nici măcar nu îşi mai pot plăti salariaţii. Lefuri reduse cu un sfert ar

însemna de fapt şi muncă redusă pe sfert la angajaţii bugetari. Din păcate pentru toată lumea,

tot cetăţenii, principalii beneficiari ai serviciilor administrative, ar fi cei afectaţi.

Acesta este şi principalul motiv pentru care unele primării au ales calea protestului

în instituţie. La Năvodari, edilul se confruntă cu altă aberaţie: plata cu penalizări a

facturilor la electricitate. El se vede obligat de cadrul legal impus tot de guvernarea

portocalie să achite contravaloarea curentului electric consumat în instituţie la sfârşitul

lunii, şi nu în data de 15, când este termenul real în contractul cu furnizorul, obligându-l

astfel pe primar la penalizări usturătoare. La Mangalia, funcţionarii vor purta banderole

albe pentru început, edilul oraşului fiind de părere că „nu trebuie să sufere tot cei necăjiţi”.

Oricum, cu toţii sunt hotărâţi să menţină protestul pe termen nelimitat, până la căderea

Guvernului Boc.

Stimaţi colegi,

V-am făcut, pe scurt, o expunere a situaţiei de la Constanţa şi din restul judeţului, o

situaţie fără precedent, care e doar un semnal din miile care se vor „aprinde” precum

focurile pe culmile Răscoalei de la 1907 în toată ţara.

Noi ne alăturăm tuturor nemulţumiţilor prin depunerea moţiunii de cenzură. Sperăm

că demersul nostru politic va găsi ecouri suficiente şi în rândul celor care până acum doar

au murmurat contra propriului Guvern, şi mă refer la colegii din tabăra puterii. A venit

momentul să nu ne mai ascundem nemulţumirile pe la colţuri, prin proteste pe şoptite, în

grupuri restrânse. Orice aspect legat de activitatea Guvernului se discută aici, în Parlament,

deşi Guvernul face tot posibilul spre a ne minimaliza eforturile şi rolul. Noi avem aceste

pârghii. Nu ne rămâne decât să le folosim.

- 54 -

Domnul Ion Toma:

Declaraţia politică este intitulată „Numai profesor să nu fii!”.

Stimaţi colegi,

Deznădejdea decantează zilnic în sufletul profesorilor din România o mâhnire

enormă. Tot ce se întâmplă azi în şcoală nu e un blestem ancestral, ci este rezultatul

incompetenţei unor conducători vremelnici. Este o lecţie aspră de evidenţă a prezentului

care ne obligă să evaluăm decidenţii pe clase de competenţă şi unităţi de valoare.

În spiritul legendei Meşterului Manole, vătafii portocalii au demolat rapid tot ce se

construise mai înainte şi au trecut imediat la adoptarea noilor „forme fără fond”.

Bineînţeles că pare un blestem să demolezi şi să nu ai oameni pregătiţi pentru asumarea şi

îndeplinirea responsabilităţilor aferente momentului. Dar lucrul cel mai deplorabil rămâne

existenţa unei capacităţi diabolice de a conduce prost şi pe contrasens, în coliziune directă

cu aspiraţiile elevilor, părinţilor şi profesorilor.

Băjenirea dascălilor şi a populaţiei şcolare, în general, nu poate constitui niciodată o

soluţie pentru depăşirea dificultăţilor în care ne aflăm şi în care ne-au băgat. Curbele de

sacrificiu puse pe temelia şcolii sunt consecinţe ale incompetenţei şi abandon de la

responsabilitatea ce derivă din exercitarea proastă a funcţiei de conducere. Nu vor să-şi

asume incompetenţa, minciuna, lipsa de muncă cinstită, competentă şi onestă în slujba

comunităţii.

Diagnosticul „lipsei de muncă cinstită” a fost pus de Mihai Eminescu în urmă cu

aproximativ 130 de ani şi e perfect valabil şi azi. Vizavi de acest adevăr, vă rog să-mi

permiteţi să-l citez pe marele poet: „O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe

muncă, e o societate coruptă.”

Dar locurile de muncă lipsesc, se desfiinţează posturi, catedre, emigrează în masă

vârfurile, dar şi „talpa ţării”, care nu mai poate supravieţui în condiţiile excelente ale

„creşterii economice în jurul cifrei zero”.

Cei responsabili de dezastru, în loc să găsească soluţii, se ocupă cu învrăjbirea între

generaţii, cultivă dizarmonia între elevi şi profesori, între părinţi şi elevi, între „generaţia

expirată” şi generaţia care navighează vijelios pe internet, între populaţia activă şi

pensionari etc.

Dascălii de azi sunt umiliţi cum n-au mai fost niciodată, se îmbracă din magazine

second-hand, mănâncă puţin şi prost. Pentru profesorii care nu mai au bani să-şi asigure

existenţa, nu au bani să-şi plătească întreţinerea la bloc, ratele la bancă şi copiii la studii,

puterea actuală le oferă ca soluţie „funia şi săpunul” fiindcă sunt de stânga şi ei refuză să se

transforme într-o turmă ataşată convoiului prezidenţial.

- 55 -

Cu buna ştiinţă a preşedintelui ţării şi a celei de-a treia guvernări Boc, sistemul de

educaţie din România a pierdut peste 15 000 de angajaţi în ultimul an, iar salariile celor

încă rămaşi au scăzut cu 50%, dacă la cele 25% adăugăm anularea sporurilor. Nu se ştie

cum ţările vecine României au reuşit să-şi păstreze acelaşi număr de salariaţi în educaţie, în

condiţii aproape identice de recesiune economică. Mai mult, nu ne vine să credem că

salariile profesorilor din aceste ţări au crescut în ultimul an cu 5-18% (toate aceste date

sunt furnizate de institutele de statistică din Europa de Est).

La noi, minciuni, ordonanţe peste ordonanţe de urgenţă, hotărâri de Guvern şi legi

aberante au reuşit în numai doi ani să avarieze grav şcoala şi statutul cadrului didactic. În

această vară, mii de profesori nu au plecat în concediu, ci la muncă necalificată pe alte

meleaguri. Foarte mulţi dascăli performanţi evadează din sistem fiindcă, după ani buni de

slujire a catedrei, au ajuns la un salariu absolut mizerabil şi demotivant. Aici, în ţara lor, nu

mai au nici curajul să-şi întemeieze o familie şi să urmeze apoi ca într-un vis frumos copii

şi nepoţi.

E o dramă când ne pleacă oamenii, pentru că ei nu pleacă de drag, ei pleacă fiindcă

aici, în ţara lor, nu mai pot să trăiască. E trist să-l citez pe preşedinte, care declara acuzator:

„Să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm. Cel mai mare obiectiv al României a fost

liberalizarea forţei de muncă.” Numai că majoritatea profesorilor nu pleacă dincolo ca să fie

tot profesori; poate că acolo culeg căpşuni sau lucrează în restaurante. Ei pleacă trişti şi

rămân şcolile pustiite de uraganul portocaliu, care se declară reformator. Pleacă deoarece

consideră că nu mai au niciun viitor, pleacă fiindcă s-au săturat de „creşterea salariilor”, s-au

săturat de veşnica „îmbarcare” şi „debarcare” a celor chemaţi să îndrume, să orienteze şi să

dirijeze şcoala românească.

Plecările în altă lume nu înseamnă dezertări, ci semnale sigure ale unei situaţii

dramatice, ale umplerii paharului. Propunerea sindicatelor privind „titulatura pe localitate” n-a

fost agreată de minister şi din acest motiv disperarea dascălilor atinge cote alarmante. În

schimb, există o prevedere şmecherească în „legea educaţiei”, care încearcă transformarea

întregului corp didactic într-un batalion strâns unit în jurul înţeleptului Cârmaci, ce va trebui

să mărşăluiască spre măreţele piscuri ale totalitarismului PDL-isto-prezidenţial. Şmecheria

este consiliul de administraţie al şcolii, pentru ca directorul să rămână „Făt-Frumos fără de

vină şi de prihană”, iar directoarea portocalie va fi „Ileana Cosânzeana” nepângărită de

zmei, pentru că nu au voie de la partid.

Vă mulţumesc mult.

Doamna Doina Silistru:

Declaraţia politică se intitulează „16 octombrie – Ziua Internaţională a Alimentaţiei”.

- 56 -

16 octombrie 1945 este ziua în care s-a creat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru

Alimentaţie şi Agricultură (FAO), care îşi are sediul la Roma, organizaţie la care a aderat

şi ţara noastră. Semnificaţiile acestei zile sunt multiple, ele fiind revalorificate şi

îmbogăţite odată cu fiecare sărbătorire şi aducere a evenimentului în actualitate.

Anual, Ziua Internaţională a Alimentaţiei este sărbătorită şi în România. Anul

acesta însă, la noi în ţară Ziua mondială a alimentaţiei este ,,sărbătorită” în plină criză.

Sigur, scopul marcării acestei importante zile este tocmai focusarea atenţiei asupra urgenţei

şi importanţei problemelor legate de alimentaţia populaţiei. Este o dată simbolică şi de

reflecţie asupra situaţiei generale de pe glob. Cifrele furnizate de Departamentul pentru

alimentaţie din cadrul ONU nu sunt deloc optimiste. În paralel, populaţia globului a crescut

în medie cu 78,9 milioane de oameni în fiecare an, iar biocarburanţii au privat lumea de

100 de milioane de tone de cereale.

Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) încearcă, în

contextul crizei economice actuale, să mobilizeze factorii de decizie ai lumii pentru a veni în

ajutorul persoanelor care suferă de foamete. Foametea afectează mai mult de 1,02 miliarde

de persoane, respectiv unu din şase locuitori ai planetei.

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Alimentaţiei, FAO reaminteşte principalilor actori

de pe scena politică a lumii că Organizaţia Naţiunilor Unite şi-a propus reducerea

numărului celor care suferă de foamete şi malnutriţie la 420 de milioane de persoane, până

în 2015. Pentru acest obiectiv ambiţios, există programe concrete care pot fi puse în

aplicare printr-o implicare mai mare din partea guvernelor ţărilor bogate. Mesajul

Organizaţiei Naţiunilor Unite, în ceea ce priveşte criza alimentară, este următorul:

,,Trebuie să ne reorientam către agricultură.”

În ţara noastră agricultura este una din ramurile cheie ale economiei româneşti,

cândva considerată ,,grânarul Europei”, iar acum este integrată în cadrul Planului

European de Ajutoare cu produse alimentare (PEAD) 2010. Furnizarea de ajutoare

alimentare, din fonduri europene, pentru persoanele defavorizate se află deja în al treilea an

de derulare în România şi constituie o măsură în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).

Statisticile negre ale sărăciei nu iartă judeţul Vaslui, aruncându-l pe ultimul loc în

UE din punct de vedere al nivelului de trai. Cu un şomaj galopant şi cu salarii de mizerie,

vasluienii îşi câştigă sărăcia cu acte în regulă – contracte de muncă înregistrate la ITM

Vaslui cu un salariu mediu de 816 lei lunar.

Direcţia Judeţeană de Statistică Vaslui prezintă colapsul economiei locale şi,

implicit, al sectorului agricol, cu implicaţii grave asupra calităţii vieţii locuitorilor. Cum să

mai vorbim despre o alimentaţie sănătoasă, când puterea de cumpărare a vasluianului nu

poate asigura nici măcar celebrul ,,coş zilnic”?

- 57 -

În calitate de fost membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare

rurală a Senatului României, de preşedinte al Departamentului de agricultură şi dezvoltare

rurală din cadrul Organizaţiei PSD Vaslui şi în calitate de doctor inginer în agronomie,

declar: „Agricultura S.O.S.!”

La conferinţa cu tema ,,Agricultura românească, încotro?”, organizată sub

patronajul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti şi al

Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti în luna mai 2010, la

care am participat, au fost prezentate o serie de studii comparative între agricultura

României şi a altor 13 ţări ale UE, din care a reieşit faptul că avem cel mai mare număr de

agricultori din Europa, cu o suprafaţă agricolă în medie de 3,3 ha/agricultor şi o subvenţie

de 234 de euro/agricultor, comparativ cu Franţa, care deţine cea mai mare suprafaţă

agricolă din Europa şi un număr mai mic de agricultori, respectiv cu o suprafaţă agricolă de

25,9 ha/agricultor şi o subvenţie de 8 720 de euro/agricultor. Problemele esenţiale privind

viitorul agriculturii în ţara noastră constau în faptul că pământul este fărâmiţat, 50% din

exploataţiile agricole au suprafeţe mai mici de 1 ha şi 50% dintre proprietarii de terenuri

agricole au peste 60 de ani.

Din toată expunerea de mai sus reiese că politicile agricole ale statului român

trebuie îndreptate spre crearea de investiţii în agricultură, care ar face ca ,,toată suprafaţa

de pământ a ţării să fie întoarsă cu faţa în jos”, aşa cum zice un bătrân din satul Bouşori,

de lângă Vaslui. Asta ar duce la crearea de locuri de muncă pentru şomerii de la ţară, care

sunt din plin în satele româneşti, şi ar constitui motiv pentru a-i aduce înapoi în ţară pe

tinerii plecaţi. De asemenea, ar duce la creşterea productivităţii, a calităţii produselor

agricole, creşterea veniturilor producătorilor agricoli şi dezvoltarea durabilă a zonei rurale,

ţinând cont de protecţia mediului înconjurător.

Acestea ar trebui să fie, de altfel, obiectivele prioritare ale României în ceea ce

priveşte sectorul agricol, sector care cu siguranţă ar scoate ţara din criza în care se află,

dacă şi noi, politicienii, ne-am apleca mai mult şi cu mai mare responsabilitate asupra

problemelor a tot ceea ce înseamnă „Agricultură”.

Domnul Laurenţiu Florian Coca:

Stimaţi colegi,

Prezenta declaraţie ridică o problemă nouă, ca o consecinţă tristă a politicii actualei

guvernări, aceea de a face dreptate persoanelor, în special bugetari, care au avut de suferit

prin amputarea drepturilor salariale, de asigurări sociale şi de asistenţă socială, problemă

care ar trebui să stea la baza construcţiei bugetelor de stat pe anul 2011.

- 58 -

În anii 2009-2010, cetăţenii României au avut de îndurat consecinţele dure ale

crizei economice şi măsurile ineficiente ale Guvernului Boc. Una din cele mai dureroase şi

aberante măsuri a fost, în 2010, reducerea mecanică, fără o analiză şi un necesar

discernământ, a salariilor personalului bugetar cu 25%, după ce avusese loc în 2009 o

reducere a veniturilor din acest sector prin tăierea unor salarii mai mari, a unor sporuri,

prime şi indemnizaţii.

Tot cu 25% au fost reduse o serie de drepturi ale salariaţilor cum ar fi: alocaţia

pentru hrană, pentru echipamente, compensaţia pentru chirie, cuantumul drepturilor

specifice pentru personalul militar, poliţişti, din serviciile de siguranţă, ale personalului

didactic şi ale celui diplomatic.

În acelaşi timp, s-au redus cu 15% drepturile de asigurări sociale aşa cum sunt

prestaţiile sociale şi indemnizaţia de şomaj. Alte drepturi de asigurări sociale, cum sunt

veniturile de completare şi plăţile compensatorii în cazul concedierilor colective, s-au

desfiinţat pur şi simplu.

De reţinut că această împovărare, a şomerilor de drepturile lor legale, se face într-o

perioadă nu de relaxare a şomajului, ci de pierdere a tot mai multe locuri de muncă, atât în

serviciile publice bugetare, cât şi în economia privată. Cetăţenii nedreptăţiţi îl dau în

judecată, câştigă procesele, dar vinovatul – Executivul Boc – nu respectă hotărârile

judecătoreşti, amână acordarea despăgubirilor până după plecarea sa de la guvernare, lipsind

astfel populaţia de orice apărare legală şi pasând sarcinile celor care vor prelua dezastrul.

Prin aceeaşi Lege nr. 118/2010, adoptată prin angajarea răspunderii, au fost reduse

cu 15% toate drepturile legale de asistenţă socială ale cetăţenilor României, unele au fost

rase prin abrogarea normelor legale de acordare (sprijin financiar la constituirea familiei,

ajutorul pentru nou-născuţi), iar altele, precum venitul minim garantat, practic nu se mai

acordă decât condiţionat de susţinerea electorală a coaliţiei de la putere.

Actuala putere amână revenirea la normal şi restituirea drepturilor pierdute, aşa

cum promisese, minţind că sunt măsuri temporare de echilibrare a bugetelor, şi acum

încearcă să permanentizeze o situaţie pe care o considerase excepţională şi de urgenţă la

momentul adoptării Legii nr. 118/2010.

Pentru a pune capăt acestor abuzuri guvernamentale şi pentru a restabilii dreptatea

şi legalitatea în materia drepturilor salariale ale personalului bugetar, în materia

asigurărilor sociale şi a asistenţei sociale, consider că Parlamentul ar trebui să abroge

aberanta Lege nr. 118/2010 prin care Guvernul şi-a angajat răspunderea, pe care

majoritatea parlamentarilor prezenţi la votarea moţiunii de cenzură au respins-o, şi să se

revină de la 1 ianuarie 2011 la aplicarea legislaţiei care era în vigoare la data de 30 iunie

- 59 -

2010. Acelaşi lucru trebuie făcut şi în legătură cu cealaltă aberaţie legislativă, de

recalculare a pensiilor speciale şi reducere a lor.

În acest sens, doresc să înaintez Biroului permanent două iniţiative legislative prin

care propun abrogarea Legii nr. 118/2010, care a redus salariile bugetarilor, indemnizaţiile

de şomaj şi alte drepturi de asigurări şi de asistenţă socială. De asemenea, am propus

abrogarea articolelor din Legea nr. 118/2010 care se refereau la recalcularea pensiilor

militarilor, poliţiştilor, jandarmilor şi personalului din serviciile de informaţii şi

întreruperea acţiunii de recalculare a acestor pensii. Totodată, am în program o propunere

legislativă de abrogare a articolelor care prevăd recalcularea şi diminuarea pensiilor

funcţionarilor publici parlamentari, ale personalului de specialitate din sistemul juridic, de

la Curtea Constituţională, Curtea de Conturi şi ale diplomaţilor.

Doamna Minerva Boitan:

Declaraţia politică este intitulată „România – la întâlnirea cu foamea şi sărăcia”.


În sfârşit, România a ajuns să ocupe un loc fruntaş: a devenit, oficial, conform

ultimului raport FMI, cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. Acest trist record la care

ţara noastră a ajuns în primul rând cu „concursul” nemijlocit al actualilor guvernanţi,

păstoriţi de „gurul” lor de la Cotroceni, ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Se pare că nici

măcar acum, la început de secol al XXI-lea, la 20 de ani după înlăturarea regimului

comunist şi la aproape trei ani de când România a fost admisă în UE, cetăţenii acestei ţări,

adică românii, nu pot scăpa de spectrul înfricoşător al foamei.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – DEX defineşte „foamea” ca o „stare

funcţională periodică a organismului care se manifestă prin senzaţia nevoii de a mânca”.

La români, starea de foame tinde să devină însă permanentă, dacă luăm în considerare

faptul că, de vreo 100 de ani, adică de pe la Răscoala din 1907, s-a continuat cu foametea

din primii ani de după al Doilea Război Mondial şi, ulterior, cu cei peste zece ani de

„înfometare programată” iniţiată de Ceauşescu.

De altfel, nu trebuie să fii specialist pentru a înţelege că regimurile totalitare –

deopotrivă nazismul şi comunismul – au excelat în practicarea intensivă a înfometării ca

instrument de teroare, de înfrângere a caracterelor şi – aspectul cel mai grav – de inducere

în acest mod a unei permanente stări de panică în rândul populaţiei, care să-i blocheze

capacitatea de a se revolta. Pentru că – fie că place unora sau nu –, în timp ce ţările foste

comuniste îşi doreau cu ardoare recâştigarea dreptului la liberă exprimare şi circulaţie,

românii îşi doreau cu prioritate mâncare şi căldură în locuinţe.

Stimaţi colegi,

- 60 -

Vă mărturisesc că am făcut acest scurt recurs la istoria noastră relativ recentă pentru

că sunt izbitoare asemănările cu ceea ce se întâmplă astăzi în România noastră reală, în

România aşa-zis democratică, revenită în familia europeană. Cozi la alimente – de data

aceasta furnizate pentru cei foarte săraci de către UE, frigul din case şi ameninţarea

permanentă cu creşterea preţului gigacaloriei, al gazelor, al curentului electric şi al

alimentelor, acesta este un tablou ce pare cunoscut. Parcă l-am mai văzut, într-un trecut

apropiat, când un conducător iubit şi îndelung aclamat pretindea că românii trebuie să

îndure foamea, sărăcia şi frigul pentru că ţara are de plătit o datorie externă.

Nu mi-aş fi imaginat niciodată că vom retrăi acele vremuri sinistre; că vom avea o

ţară condusă de piloţi orbi, că aşa-zisa elită conducătoare, sub pretextul unor măsuri de

austeritate impuse de organismele bancare internaţionale, va decide că românii nu mai au

decât dreptul la foame, sărăcie, disperare şi nicidecum la o viaţă decentă. Şi pentru că tot

vorbim despre disperare, dar şi despre nepăsarea totală a guvernanţilor, aş aminti cazul

învăţătoarei din Caracal, aflată în greva foamei de peste 50 de zile, în semn de protest faţă

de diminuarea nejustificată a salariilor bugetarilor cu 25%; un caz şocant, căruia, probabil,

i se vor adăuga altele, dacă nu vom stopa acţiunea devastatoare a guvernării Boc-Băsescu.

În definitiv, care este politica celor ce ne guvernează?

Răspunsul este simplu, stimaţi colegi: măsurile de austeritate le protejează

interesele de păstrare a căpuşelor în jurul economiei româneşti, în timp ce milioanele de

români trebuie să plătească preţul acestei perioade dificile, iar firmele patronate de clienţii

politici ai guvernanţilor se alimentează în continuare de la banul public!

Aş dori în încheiere să-i întreb pe „bravii” noştri conducători: când aveţi de gând,

stimaţi domni, să ne prezentaţi soluţii de ieşire din recesiune, care sunt propunerile în acest

sens? Dar cea mai importantă întrebare este: până când aveţi de gând ca singurul adjectiv

ataşat României să fie „Foamea”?!

Domnul Cornel Popa:

Declaraţia politică este intitulată „Ţara premierului care nu ştie nimic”.

Stimaţi colegi,

Declaraţiile Preşedintelui României, care îşi scuză premierul, prin aceea că nu ştie

ce se întâmplă în subordinea sa, vin foarte bine acum, în preajma moţiunii de cenzură.

Adică de ce am mai păstra în funcţie un premier care conduce un Cabinet de oameni care

fac ce vor? Nu este problema noastră că nu este informat sau este minţit. În fond, angajaţii

şi i-a ales singur.

Mă surprinde însă faptul că lui Emil Boc i se iartă atât de multe, cu scuze atât de

puerile. Toate acestea cu girul acelui Traian Băsescu, cel care ameninţă cu demiterile unora

şi altora pentru mult mai puţin de atât.

- 61 -

Acum avem exemplul stimulentelor de la Ministerul Finanţelor Publice, de care

prim-ministrul se spune că nu ştia. Dar nu este prima oară când auzim acest lucru.

Rezumând, dacă nu poate da vina pe guvernarea anterioară, Emil Boc scapă de răspundere

prin faptul că habar n-are ce fac miniştrii săi sau secretarii de stat sau consilierii… depinde

de situaţie.

În condiţiile acestea, am şi eu o întrebare: cui aparţine responsabilitatea? Sau: cine

răspunde pentru toate „necunoscutele” lui Boc?

Pe de altă parte, faptul că incompetenţa sau, din contră, prea buna pricepere la

folosirea în interese de partid a banului public este ascunsă în spatele necunoaşterii de

însuşi şeful statului, mi se pare de un cinism uriaş. Acelaşi om care voia strângerea curelei,

reducerea banilor acordaţi pentru pamperşii bebeluşilor, reducerea pensiilor „nesimţite”…

totul în numele solidarităţii.

Românul simplu, căruia i s-au luat atâtea, nu are privilegiul scuzării de către

preşedinte. De aceea îşi strigă nemulţumirea în timpul protestelor de stradă. Pentru că

lipsurile sunt multe, dar şi pentru că partidul aflat la guvernare îl sfidează prin faptul că ştie

să taie de la populaţie, dar uită sau „nu ştie”, vorba preşedintelui, să taie de la propria

clientelă. Eu spun că e prea târziu să mai înveţe şi e timpul să lase locul altcuiva.

Vă mulţumesc.

Domnul Marius-Petre Nicoară:

Declaraţia politică este intitulată „Paradoxurile Guvernului Băsescu-Boc”.

Conform unui studiu făcut recent de o publicaţie, Clujul este judeţul cu cei mai

mulţi oameni de afaceri bogaţi, după capitală. Paradoxul este că, în ciuda acestui lucru,

Clujul bate pasul pe loc. La fel ca şi alte judeţe, de altfel. De ce? Pentru că afacerile nu sunt

încurajate în România, din contră, sunt supuse impozitării şi paraimpozitării, fără pic de

interes pentru susţinerea acestor oameni care au creat locuri de muncă şi care s-au văzut

nevoiţi să concedieze masiv şi să scadă salariile. Dacă în timpul guvernării liberale am

putut aduce investitori în judeţul Cluj, am crescut semnificativ nivelul de trai şi am dat o

stare de linişte şi confort oamenilor, acum toate astea sunt istorie, căci şi cel mai curajos

mic sau mare întreprinzător se gândeşte de multe ori înainte de a se aventura la un plan de

afaceri nou. Cauzele sunt cunoscute: lipsa de predictibilitate, mult prea desele schimbări în

plan legislativ şi chiar nesiguranţa generală.

Aud, de la începutul mandatelor lui Emil Boc, despre susţinerea mediului de afaceri

şi despre finanţarea unor proiecte cu bani de la stat, dar… nu s-a concretizat nimic în toată

perioada scursă de la primul mandat. Cred că acest Guvern este campion la declaraţii false,

la promisiuni nerespectate, la paradoxuri, dacă vreţi. Şi mai cred că cei care compun

- 62 -

Cabinetul Boc trebuie să plece, din motivele mai sus amintite şi din multe altele, care nu

încap într-o declaraţie politică. Dar pe care le cunoaştem cu toţii.

Mult pomenita solidaritate, la care s-a făcut apel din 2008 până acum, s-a

transformat în ură de clasă, în conflicte iscate între cele două tabere pe care tot guvernarea

actuală le-a creat: bugetari şi privaţi… Mă întreb dacă nu cumva asta s-a şi dorit:

dezbinarea noastră şi concentrarea atenţiei pe aceste diferenţe între diverse categorii,

pentru ca Guvernul să poată lucra liniştit la propria agendă, cu totul alta decât cea a

cetăţeanului.

Dacă ar fi să facem un bilanţ al acestor doi ani, rezultatul ar fi ruşinos pentru

partidul care a promis atâtea în campania electorală şi care a fost crezut, girat fiind de

Traian Băsescu. Scuze nu mai există, iar vremea promisiunilor a trecut.

Vă mulţumesc.

Domnul Emilian-Valentin Frâncu:

Atunci când vine vorba de politică, vechea vorbă panis et circus regimes descrie în

termeni simpli şi exacţi felul în care puterea din această ţară înţelege să funcţioneze. De la

alegeri câştigate prin sacoşe cu făină şi ulei, la fraudarea unui vot în Parlament, presa

ultimilor ani a fost saturată de bâlci, scandaluri şi acuze. Circul deci, într-un fel sau altul, a

fost asigurat, pâinea mai puţin. Schimbările pe bandă rulantă în conducerea ministerelor

arată că, în mintea unora, persoana este de vină, şi nu programul şi că, în consecinţă,

simplul fapt de a schimba miniştri va remedia ca prin minune situaţia a milioane de

cetăţeni. Guvernul, din lipsă de resurse, voinţă sau idei, pare mai mult preocupat de

regizarea unor scenarii demne de marele ecran, decât de politici publice şi administrative

eficace. Cel mai recent astfel de scenariu s-a derulat chiar în ultimele zile.

Prin decizia sa de a retrimite Legea pensiilor în Parlament, actualul preşedinte,

Traian Băsescu, a jucat magistral o carte pe care atât eu, cât şi alţi colegi politicieni,

jurnalişti şi simpli cetăţeni am anticipat-o: cartea eroului de faţadă. După „spectacolul” din

Parlament, la care am avut ocazia cu toţii să asistăm în mai multe rânduri, un asemenea

deznodământ pare oarecum firesc. Majoritatea pe care actuala putere s-a zbătut să o

impună la Curtea Constituţională şi-a îndeplinit misiunea de a ridica mingea la fileu pentru

preşedinte, iar acesta a pozat cu nonşalanţă în salvatorul pensionarilor. Este greu de crezut

că, în condiţii normale, aceeaşi Curte Constituţională care a spus „Nu” reducerii pensiilor

bugetarilor cu 15% ar fi acceptat forma propusă pentru Legea pensiilor. Această lege

trebuia să cadă, dar trebuia să cadă de mâna preşedintelui, pentru a se încerca recâştigarea

încrederii în actuala putere.

- 63 -

Dacă se va dovedi adevărat că întreg scandalul cu Legea pensiilor a fost regizat

astfel încât preşedintele să iasă într-o lumină bună, în detrimentul tuturor celorlalte

instituţii ale statului, înseamnă că ne îndreptăm cu paşi rapizi spre un model al

„democraţiei” de tip latino-american, care, nici nu mai trebuie precizat, nu are ce căuta în

Uniunea Europeană.

Domnul Paul Ichim:

Declaraţia politică este intitulată „Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei”.


În fiecare an, pe 17 octombrie se marchează Ziua Internaţională pentru Eradicarea

Sărăciei. Iniţiativa aparţine unui ONG – „Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii sorţii – Lumea a

Patra”, cu sediul în Franţa, fondată de preotul Joseph Wresinski.

Adunarea Generală a ONU a hotărât prin Rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992

marcarea Zilei Internaţionale pentru Eradicarea Sărăciei.

În 1995, Adunarea Generală a ONU a proclamat perioada 1997 – 2006 ca Primul

deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei –

un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii”.

România era una dintre cele mai sărace ţări europene, chiar şi în perioada de

creştere economică. Este unul dintre statele care cheltuieşte cel mai mic procent din PIB cu

protecţia socială.

2005 – 2008: 23% din populaţia României trăia în sărăcie relativă, fiind una din

ţările cu cea mai ridicată notă a sărăciei din Europa, actualmente fiind pe primul loc.

În România se cheltuieşte pentru protecţie socială 12,8% din PIB, faţă de media

europeană de 25%. Dinamica scăderii procentului din PIB privind protecţia socială în

perioada descrisă a fost de la 13,2% la 12,8%.

Anul acesta creşterea TVA de la 19% la 24% a determinat ridicarea ţintei de inflaţie

pentru România la 7,8%. Creşterea ţintei de inflaţie arată o scădere a puterii de cumpărare

şi o accentuare a sărăciei.

Din categoriile de populaţie atinse de sărăcie, tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi

24 de ani sunt mai săraci decât pensionarii.

Numărul copiilor săraci din România a ajuns la 350 000, cu o rată a abandonului

şcolar care s-a triplat. 40 000 de copii, mulţi din mediul rural, abandonează anual şcoala.

Alimentaţia proastă, neglijenţa şi condiţiile de igienă precare fac ca România să

ocupe primele locuri în UE privind bolile sărăciei – tuberculoză, hepatită sau cazuri de

suicid. Incidenţa de tuberculoză este de 120 de cazuri la 100 000 de locuitori.

- 64 -

La aceasta adăugăm faptul că românii nu au încă respectul sau posibilitatea

controlului medical periodic, astfel încât boala se depistează tardiv.

În 2010, rata suicidului a crescut cu 10-15%. Oamenii nu-şi permit să cumpere nici

banalul săpun, să ţină regim sau să-şi cumpere medicamentele.

Datele statistice din 2009 relatau următoarele:

- până la sfârşitul anului 2009 se previzionau 1,5 milioane de persoane sărace;

- rata sărăciei a crescut de la 5,7% în 2008 la 7,4% în 2009;

- cele mai sărace persoane se află în mediul rural – în Moldova şi Oltenia;

- din 1,5 milioane de săraci, 43% sunt copii cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani;

- numărul copiilor săraci se va majora cu 96 000 în 2009 faţă de cei 250 000 aflaţi

în evidentă în 2008;

- Banca Mondială şi UNICEF estimau în 2009 că săracii ar avea cam 3 dolari (9 lei)

pe zi pentru a trăi;

- din ce în ce mai mulţi copii sunt abandonaţi în centrele de plasament, deoarece

părinţii nu-i mai pot întreţine.

O analiză pe 2010 nu este finalizată. Observaţiile se pot face actualmente ca efect

pe clasa de mijloc.

Scăderea salariilor bugetarilor cu 25% de la 1 iulie 2010 va restrânge clasa de mijloc.

Mircea Coşea aprecia că efectele acestor scăderi vor afecta şi multe întreprinderi mici

şi mijlocii, deoarece nu vor mai avea mediul în care să funcţioneze. Micii întreprinzători vor

fi şi mai vulnerabili în competiţia de pe piaţa europeană.

Economia şi, implicit, clasa de mijloc au crescut pe creditare şi consum şi s-au

prăbuşit când cele două segmente nu au mai funcţionat. Diminuarea salariilor, a numărului

de angajaţi, cu o creştere a şomajului, a redus consumul cu 8,3% în 2009, asta după ce în

2008 existase o creştere cu 6,1% a consumului.

Măsurile luate vor ataca educaţia, sănătatea şi administraţia – sectoare

indispensabile oricărei societăţi, denumite de analişti „coloana vertebrală a oricărui stat”.

Consecinţele vor fi următoarele:

- egalizarea în jos a veniturilor majorităţii şi apropierea clasei de mijloc de baza

piramidei sociale;

- migraţia predominantă din partea medicilor şi a profesorilor.

Criza economică şi diminuarea salariilor mai ales în domeniul privat au redus şi

puterea de cumpărare cu peste 40%. Asupra consecinţelor sărăciei ar trebui un spaţiu mare

de dezbatere. Oricum, reţinem excluziunea socială şi creşterea ratei criminalităţii în această

categorie de marginalizaţi economic.

- 65 -

Constatările zilnice din teritoriu te îngrozesc, privind sărăcia agresivă a populaţiei,

şi ce este mai rău este faptul că actualmente lipseşte orice perspectivă şi speranţă de a

soluţiona ceva în domeniu în perioada imediat următoare.

Domnul Romeo-Florin Nicoară:

Declaraţia politică este intitulată „Declaraţii politice marca Videanu”.



În ultima sa declaraţie media, domnul prim-vicepreşedinte al PDL, fost ministru şi

viceprim-ministru, Adrian Videanu, a afirmat că „PDL «propune» 30 000 de locuri de

muncă în economia reală în 2011, dacă se vor pune în practică trei măsuri economice

pentru o creştere economică de 3%, şi 80 000 de locuri de muncă în economia reală în

2012, cu o creştere economică de 4,8%.

Afirmaţiile domnului Videanu se înscriu în seria propagandei de tip comunist de

genul: „În cincinalul următor vom avea o producţie record de x mii tone la grâu.”

În condiţiile în care în aproape doi ani de guvernare nu s-a luat nicio măsură

economică de creştere a investiţiilor şi, automat, de creştere a locurilor de muncă, mă

întreb şi vă întreb, stimaţi colegi senatori: cum se vor crea locurile de muncă de mai sus?

Din punctul meu de vedere, propunerile domnului Videanu nu reprezintă decât un

strigăt de disperare venit din partea unor politicieni care au depăşit apogeul politic avut cu

ani în urmă şi care împreună cu partidul lor sunt, în acest moment, în cădere liberă.

În condiţiile în care angajaţilor din sistemul public li s-au redus salariile şi în caz de

proteste sunt ameninţaţi cu disponibilizări, domnul Videanu cred că se referă la angajări pe

salarii de mizerie în locul celor care protestează acum pentru un drept de muncă decent…

şi atunci nu putem vorbi de noi investiţii în economie, investiţii care să creeze locuri de

muncă reale, ci mai degrabă de o cacealma politică marca PDL.

Stimaţi colegi,

Declaraţiile politicianiste à la Videanu nu reprezintă decât un mod depăşit de

transmitere a unor mesaje electorale care nu mai au impact pentru o societate sătulă de

promisiuni. Ca fost om de afaceri, domnul Videanu ar fi trebuit să fie conştient de ceea ce

afirmă, dar politicianistul din el este deasupra omului de afaceri… şi rezultatul va fi vizibil

cât mai curând în ochii opiniei publice româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Sorin-Serioja Chivu:

Declaraţia politică se intitulează „Opoziţia – Proiectul Legii educaţiei”.

- 66 -

Motto: „Excelenţa morală este un rezultat al felului în care trăim. Devenim corecţi

făcând fapte corecte, devenim temperaţi comportându-ne temperat şi devenim curajoşi

făcând acte curajoase.” (Aristotel)

Stimaţi colegi,


Pe data de 12 aprilie 2010, proiectul atât de mult dezbătut al Legii educaţiei a fost

înregistrat la Camera Deputaţilor, de unde şi-a început un traseu neaşteptat de sinuos spre

un destin ce pare din ce în ce mai incert.

La 19 mai 2010, după adoptarea sa de către Camera Deputaţilor, proiectul a fost

transmis la Senat, Camera decizională în acest sens, având la activ „o zestre” de 16 şedinţe

de comisie şi 1 695 de amendamente, dintre care peste 667 admise.

În acest moment, după o vacanţă şi trei luni de activitate parlamentară, proiectul

pare că a intrat în labirintul lui Pan. S-a mai îmbogăţit cu 30 de şedinţe de comisie şi peste

1 500 de amendamente.

Legea educaţiei este una dintre legile de bază pentru orice ţară. Sunt pe deplin de

acord şi susţin necesitatea unei dezbateri largi, amănunţite şi responsabile. Dar nu pot, în

condiţiile în care necesitatea ei este mai mult decât evidentă, să nu mă întreb: care sunt cu

adevărat interesele unora dintre colegii mei din Senat?

Aici vorbim de o supremaţie la conducere a Partidului Social Democrat. Senatul

este condus de un membru PSD, Biroul permanent are în componenţă membri majoritar

PSD, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport – cea care a primit acest proiect pe

26.05.2010, având termen până pe 18.06.2010 – are ca lider un PSD-ist şi mai mulţi

membri de aceeaşi culoare politică.

Stau şi mă întreb dacă la mijloc este cumva sindromul scrupulozităţii duse la extrem,

dorinţa de a fi mai catolic decât Papa sau este – din nou – vorba de acelaşi sistem de boicot,

ascuns sub masca unei responsabilităţi propagandistice. Nu doresc să fiu rău faţă de colegii

mei din opoziţie şi nici nu vreau să cred că însuşi Pan a devenit membru PSD şi-şi consiliază

de zor colegii.

Nu pot crede că o atât de mult aşteptată lege poate fi folosită în scopul de a-ţi face

imagine, de a face diverse târguri profitabile, de a poza în aliatul profesorilor şi al elevilor.

Aşa cum nu pot crede că a ajuns ca laşitatea să caracterizeze pe mulţi dintre noi,

incapabili să răspundă pentru acţiunile lor.

De ce ar fi, astfel, de mirare că premierul doreşte asumarea răspunderii asupra Legii

educaţiei?

- 67 -

În asemenea condiţii, în care priorităţile par că nu sunt conştientizate, aceasta este

singura soluţie. Cineva trebuie să constituie un model şi să tragă un semnal de alarmă. Iar

dacă responsabilitatea şi curajul asumării au devenit şi sunt de criticat, avem motive

serioase de îngrijorare!

Avem nevoie de seriozitate, avem nevoie să lăsăm diferenţele meschine deoparte şi

avem nevoie de puterea de a recunoaşte ceea ce este cu adevărat important!

În faţa evidenţei, ar trebui ca toţi să depunem toate eforturile şi să eradicam prostul

obicei de a refuza tot ceea ce nu este în interesul personal sau de grup. Aceasta înseamnă

respect, maturitate politică şi primul pas pentru a pune bazele unui comportament politic de

tip nou.

*


Trecem la ultimul punct din ordinea de zi: întrebări, interpelări şi răspunsuri.

Respectuos vă atrag atenţia că Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC are

10 minute şi 11 vorbitori. Deci va trebui să vă limitaţi la 35 – 45 de secunde fiecare, pentru

a vă înscrie în timp, dacă nu vreţi să le depuneţi în scris unii dintre colegi.

Îl invit întâi la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul

senator Alexandru Pereş, despre situaţia iazurilor miniere de decantare din judeţul Alba.

Microfonul central, vă rog. Vă rog, domnule senator Pereş.

Domnul Alexandru Pereş:


Întrebarea mea, într-adevăr, este adresată domnului ministru László Borbély,

ministrul mediului şi pădurilor.

Domnule ministru,

La începutul acestei luni am fost martorii unui accident ecologic petrecut în

Ungaria, la fabrica de alumină din Ajka. Ca urmare a exploziei survenite la depozitul de

deşeuri toxice, s-au deversat peste 600 000 m3 de deşeuri cu ph de 12-13 în pârâul Torna,

iar satul Kolontar a fost inundat cu mâl roşu.

Este un accident care a afectat nu numai mediul, ci a provocat şi pierderi de vieţi

omeneşti: patru persoane şi-au pierdut viaţa, trei au fost date dispărute şi 123 au fost rănite.

Am început cu relatarea acestui fapt deoarece şi judeţul Alba s-ar putea afla în

această situaţie – Doamne fereşte! –, fiindcă aici există 20 de iazuri miniere de decantare şi

bataluri de industrie clorosodică ce reprezintă un pericol în ceea ce priveşte producerea

unui accident ecologic.

O parte din aceste iazuri şi bataluri este conservată şi ecologizată, însă există şi

iazuri nesecurizate, care sunt apreciate ca fiind periculoase. Un exemplu în acest sens este

- 68 -

iazul de decantare de la Valea Şesii, care poate produce o poluare majoră, mai ales dacă

apele acide ar ajunge în râul Arieş, de acolo, în râul Mureş şi mai departe, dincolo de

graniţele ţării.

De notat este faptul că în judeţul Alba iazurile şi fostele mine se află în apropierea

unor cursuri de apă care se scurg în apele internaţionale, de aceea este necesar să se lucreze

nu numai la securizarea iazurilor, ci şi la ecologizarea zonelor respective pentru a le

readuce în circuitul de mediu.

Intervenţia mea de astăzi se vrea a fi un semnal de alarmă faţă de aceste accidente

ecologice, care s-ar putea produce fără o monitorizare atentă a iazurilor. Cred că este

esenţial să depunem orice efort pentru a nu ajunge în situaţia vecinilor noştri unguri.

De asemenea, doresc să vă întreb, domnule ministru, dacă există un program

riguros de securizare a acestor iazuri, dacă există sume prevăzute în bugetul anului 2011,

necesare pentru a face faţă riscului unor accidente ecologice şi dacă aveţi un plan în ceea

ce priveşte securizarea iazurilor miniere de decantare din judeţul pe care îl reprezint,

judeţul Alba.

Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc.

Aţi consumat trei minute şi jumătate din timpul acordat Grupului parlamentar al PDL.


al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului

parlamentar al PDL.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Ioan Mang:

Mulţumesc.

Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Stimate domnule ministru,

În urma şedinţei Comisiei de dialog social, organizată joi, 14 octombrie 2010, la

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aţi solicitat celor prezenţi să facă

propuneri concrete în vederea îmbunătăţirii textului Legii educaţiei naţionale pe care

Guvernul îşi va asuma răspunderea.

De asemenea, într-o declaraţie de presă, susţinută pe data de 15 octombrie a.c., aţi

cerut inspectoratelor şcolare să solicite consiliilor profesorale din şcoli şi licee amendamente

la Legea educaţiei naţionale.

- 69 -

Aş vrea să vă întreb, domnule ministru, câte dintre propunerile partenerilor sociali –

rectorii universităţilor de stat şi private acreditate, asociaţiile profesionale şi societăţile

ştiinţifice, sindicatele reprezentative din învăţământ, organizaţiile studenţeşti, Federaţia

Naţională a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar, Consiliul Naţional al

Elevilor, patronatele, autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale cu profil

educaţional – au fost acceptate în urma aşa-ziselor dezbateri de lucru organizate până acum

de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe marginea Legii

educaţiei naţionale? Care sunt aceste propuneri şi câte dintre ele au fost incluse în forma

adoptată de către Guvernul României şi transmisă Parlamentului în aprilie 2010?

Aştept răspuns în scris.


Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PDL,

se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC.

Vă rog, microfonul central, domnule senator.

Domnul Ion Ruşeţ:


Întrebarea mea este adresată domnului Ioan Botiş, ministrul muncii, familiei şi

protecţiei sociale.

Obiectul întrebării: Salarizarea asistenţilor personali şi a însoţitorilor persoanelor cu

handicap, între austeritate şi dezinteres.

Motivare: Lipsa fondurilor necesare pentru plata salariilor asistenţilor personali şi

ale însoţitorilor persoanelor cu handicap reprezintă o problemă stridentă, cu care se

confruntă majoritatea primăriilor din judeţul Gorj. Această situaţie a apărut ca urmare a

faptului că la aprobarea bugetelor pentru anul 2010 nu s-au alocat resurse financiare

suficiente pentru asigurarea şi garantarea cheltuielilor salariale ale asistenţilor personali şi

însoţitorilor persoanelor cu handicap grav din sume defalcate din taxa pe valoarea

adăugată, iar direcţiile generale de finanţe publice nu au dispus completarea sumelor din

venituri proprii.

La nivelul municipiului Târgu Jiu, peste 500 de asistenţi personali şi însoţitori ai

persoanelor cu handicap grav nu şi-au primit salariile din luna august, iar în restul judeţului

situaţia este mult mai gravă, aceştia neprimindu-şi indemnizaţiile corespunzătoare de peste

trei-patru luni.

- 70 -

În aceste condiţii, este afectată calitatea îngrijirii persoanelor cu handicap, fiindu-le

încălcat dreptul la protecţie socială. Totodată, nerezolvarea problemelor prezentate va

determina creşterea cererilor de instituţionalizare a acestei categorii sociale, pe motiv de

imposibilitate financiară de a se asigura îngrijirea în familie.

Vă solicit, domnule ministru, să ne comunicaţi în ce mod vedeţi soluţionarea acestei

situaţii şi ce măsuri veţi lua pentru deblocarea fondurilor necesare achitării indemnizaţiilor

asistenţilor personali şi însoţitorilor persoanelor cu handicap.

Solicit răspuns verbal şi scris.

Vă mulţumesc.


Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David,

din partea Grupului parlamentar al PDL.

Microfonul central, vă rog.



Întrebarea mea este adresată domnului Cseke Attila–Zoltán, ministrul sănătăţii.

Domnule ministru,

Este de notorietate faptul că tot mai mulţi medici şi asistenţi medicali părăsesc

sistemul sanitar, fie din cauza reducerilor salariale, fie din cauza volumului mare de muncă

la care nu mai fac faţă.

O foarte mare problemă o reprezintă faptul că, în multe unităţi sanitare, a rămas un

singur medic, în condiţiile în care necesarul de cadre medicale ar fi de 5-6 ori mai mare, iar

pacienţii sunt trimişi la Bucureşti sau în alte oraşe, ceea ce, uneori, le poate fi fatal.

Vă întreb, domnule ministru, când se vor finaliza şi se vor pune în practică

procedurile de scoatere la concurs a posturilor din unităţile sanitare?

Solicit răspuns scris.

Domnule preşedinte de şedinţă, dacă tot sunt singura femeie care a rămas în sală, vă

rog să-mi permiteţi să adresez şi interpelarea.


Vă rog, dar nu vreau să vă supăraţi pe mine. Mai sunt femei în sală, doamna

senator. Nu sunt senatoare, dar…


Femei senator, am vrut să spun, domnule preşedinte, care să adreseze…

- 71 -


Pentru stenogramă, să nu cumva să se creadă că am fost numai între bărbaţi.

Vă rog, prezentaţi şi interpelarea.


Vă mulţumesc.

Interpelarea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului.

Domnule ministru,

Încă din anul 2008, în curtea Şcolii Bădeana din comuna Tutova, judeţul Vaslui, s-a

săpat o groapă pentru care a fost alocată suma de 50 000 de lei, cu scopul de a se construi o

şcoală nouă pentru clasele V-VIII.

Suma alocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost

investită într-un studiu de fezabilitate şi o fundaţie ridicată doar pe jumătate, după care lucrarea

a fost sistată. Dacă s-ar fi alocat bani conform calendarului, şcoala ar fi fost astăzi gata.

În aceste condiţii, craterul construit lângă zidul şcolii vechi pune în pericol atât pe

cei peste 200 de elevi, care învaţă de doi ani printre ruine, cât şi lucrurile de valoare, cum

ar fi laboratorul de informatică, care au fost mutate în altă şcoală.

Vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă ministerul pe care îl conduceţi are

măsuri de rezolvare a acestei situaţii, deloc singulară, în condiţiile în care în şcoala veche

sobele nu mai încălzesc, coşurile de fum sunt stricate, iar viaţa copiilor este pusă în pericol.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.


Vă mulţumesc, doamna senator Silistru.

Pentru stenogramă, a fost adresată şi interpelarea, separat de întrebare.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului

parlamentar al PDL.

Se pregăteşte domnul senator Laurenţiu Florian Coca, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Vă rog, domnule senator David, aveţi cuvântul.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la

microfonul central pentru a lua cuvântul.)



Întrebarea este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,

domnului ministru Ioan-Nelu Botiş, şi domnului ministru Petru Daniel Funeriu, Ministerul

Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

- 72 -

Printre solicitările de la Biroul senatorial din teritoriu pe probleme educaţionale se

află şi cea a domnului Horgoş Sebastian, care nu este un caz singular. Acest caz prezentat

acum de mine aduce la cunoştinţă următoarea situaţie:

Horgoş Sebastian Cosmin, profesor titular, de la data de 1 septembrie 2003, la

Seminarul Teologic Liceal Ortodox, şi-a exercitat dreptul de a-şi lua concediu fără plată un

an, respectiv de la 1 septembrie 2006 până la 31 august 2007, în vederea aprofundării

studiilor.

În anul 2007, este admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie din

cadrul Universităţii „Aristotelis” din Tesalonic, Grecia.

Din data de 1 septembrie 2008, i s-a aprobat concediu de studii fără plată cu limita

maximă până la 31 octombrie 2011. Pentru a termina doctoratul, mai are însă nevoie de cel

puţin doi ani.

Faţă de cele menţionate, vă rog să-mi comunicaţi, atât domnul ministru Petru

Daniel Funeriu, cât şi domnul ministru Ioan-Nelu Botiş, dacă domnul Horvoş Sebastian

Cosmin poate beneficia de o prelungire a concediului de studii fără plată cu încă doi ani,

respectiv până în anul 2013.

Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris.

Domnule preşedinte de şedinţă, mai o întrebare foarte scurtă, pot să-i dau citire?


Vă rog.


Întrebarea este adresată domnului Nicolae Lucian Duţă, preşedintele Casei

Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Având în vedere mai multe solicitări din partea unor persoane care solicită sprijin

pentru minorii aflaţi în suferinţă din cauza unor afecţiuni care ies, oarecum, din sfera

firescului, vă supun atenţiei dumneavoastră următorul caz, pe care doresc ca, împreună cu

dumneavoastră, să-l duc spre rezolvare, şi anume este vorba despre o fetiţă în vârstă de doi

ani şi jumătate, pe nume Graure Sara, care suferă de cataractă congenitală la ambii ochi.

În urma investigaţiilor efectuate de către medicii din Timişoara care s-au ocupat de

acest caz, situaţia este favorabilă unei vindecări doar printr-o intervenţie chirurgicală, care

însă costă circa 4 000 de lei. Din cele aflate, prin Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate

Timiş, eforturile părinţilor în susţinerea acestei operaţii ar fi scutite doar de 250 de lei.

Faţă de cele expuse, vă rog, domnule preşedinte, să-mi comunicaţi dacă pentru

minori aflaţi în dificultate, ca în acest caz sau alte cazuri asemănătoare, există un program

la nivel naţional în care costurile intervenţiei ar putea fi suportate de Casa Naţională de

Asigurări de Sănătate.

- 73 -

Nutrind speranţa că împreună vom putea veni în întâmpinarea acestei situaţii printr-o

comunicare favorabilă, vă mulţumesc anticipat.

(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)


Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Laurenţiu Florian Coca, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnul Laurenţiu Florian Coca:


Întrebarea mea este adresată domnului ministru Ioan-Nelu Botiş, Ministerul

Muncii, Familei şi Protecţiei Sociale.

În contactul pe care l-am avut cu angajaţii din instituţiile din teritoriu, care sunt

coordonate sau sunt în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, am

constatat o mare nemulţumire din partea tuturor acestor salariaţi. Nemulţumirea se referea,

în primul rând, la faptul că salariaţii din structurile aparţinătoare sau din subordinea

ministerului nu au mai primit în ultimele trei luni stimulentele care se obişnuiau.

Aceste stimulente se adăugau la salariile de bază, salarii menţinute la un nivel

ridicol de mic.

În al doilea rând, oamenii au ridicat problema condiţiilor de muncă din ce în ce mai

precare, prin faptul că disponibilizările au mărit sarcinile de lucru, că nu se mai plătesc

orele suplimentare, sunt domenii neacoperite cu personal calificat pentru că blocarea

posturilor s-a permanentizat şi multe altele.

În acelaşi timp, se solicită ca programul de relaţii directe cu publicul să nu dureze

mai mult de şase ore pe zi.

Având în vedere cele de mai sus şi pentru a evita revolte precum cele din sectorul

financiar, vă întreb, domnule ministru, ce măsuri aţi luat pentru plata stimulentelor restante,

pentru includerea acestora în salariul de bază şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale

personalului aparţinând structurilor Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.


Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului

parlamentar al PDL. Se pregăteşte domnul senator Vasile Pintilie, din partea Grupului

parlamentar al PDL.

- 74 -

Aţi depăşit deja cu un sfert de oră timpul acordat grupului dumneavoastră.

Domnul Dumitru Oprea:


Întrebarea este adresată domnului ministru Petru Daniel Funeriu.

Obiectul şi motivarea întrebării: Facilităţi la plata taxelor de şcolarizare

universitară, diferenţiate în funcţie de veniturile familiei.

Domnule ministru,

În această perioadă de criză, când numărul familiilor aflate în prag de sărăcie este în

creştere, ca şi al persoanelor fără un loc de muncă, se ajunge în situaţia ca mulţi studenţi să

nu-şi poată continua studiile superioare din cauza imposibilităţii plăţii taxelor de

şcolarizare.

Ca urmare, vă rugăm, domnule ministru, să ne transmiteţi ce măsuri aveţi în vedere

pentru acordarea unor facilităţi la plata taxelor de studii, diferenţiate în funcţie de veniturile

familiei.

Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris.



Invit la microfon pe domnul senator Vasile Pintilie, din partea Grupului parlamentar

al PDL.

Domnul Vasile Pintilie:


Întrebarea mea este adresată domnului ministru Traian Igaş, Ministerul Administraţiei

şi Internelor.

Întrebarea are ca subiect implementarea unor măsuri ferme pentru diminuarea

evaziunii fiscale prin contrabanda cu ţigări.

În calitate de senator în Circumscripţia electorală Vaslui, preocupat de nivelul

ridicat al evaziunii fiscale, precum şi de efectul nociv asupra bugetului de stat al

contrabandei cu ţigări, vă rog să-mi comunicaţi care sunt măsurile concrete întreprinse de

minister şi, de asemenea, să-mi prezentaţi evaluarea rezultatelor obţinute comparativ cu

anii trecuţi.

Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.



Aş vrea să vă informez că, pe lângă cei care au prezentat în plen întrebările, au mai

depus întrebări în scris:

- 75 -

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, domnii senatori

Alexandru Cordoş, Mihăiţă Găină, Şerban Constantin Valeca, Adrian Ţuţuianu, Florin

Constantinescu, Ilie Sârbu, Ion Rotaru şi Ion Toma.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus în scris întrebări domnii senatori

Emilian-Valentin Frâncu, Paul Ichim şi Romeo-Florin Nicoară.

Din partea senatorilor independenţi, domnul senator Sorin- Serioja Chivu a depus

întrebările în scris.

Cu aceasta am încheiat sesiunea de întrebări şi trecem la interpelări.

Îl invit la microfon pe domnul senator Valer Marian, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Microfonul central, vă rog.

Se pregăteşte domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar

al PNL,

Domnul Valer Marian:


Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.

Obiectul interpelării: Folosirea Aviaţiei militare în interes de partid de către

ministrul apărării naţionale.

Ministrul apărării naţionale, domnul Gabriel Oprea, a fost prezent sâmbătă, 9

octombrie a.c., la Conferinţa de constituire a Organizaţiei judeţene Satu Mare a Uniunii

Naţionale pentru Progresul României, partid în care deţine funcţia de preşedinte executiv.

Ministrul Gabriel Oprea a fost acompaniat la această conferinţă de alţi lideri

naţionali ai UNPR, respectiv de preşedintele Marian Sîrbu, preşedintele de onoare Cristian

Diaconescu şi vicepreşedintele Valeriu Steriu.

Conform relatărilor din presa locala, ministrul Gabriel Oprea a sosit la Satu Mare

vineri, 8 octombrie a.c., cu un avion militar AN26, inscripţionat MApN, care a aterizat pe

aeroportul Satu Mare la ora 16.23.

Ministrul Gabriel Oprea a fost aşteptat la scara avionului de patru autoturisme cu

număr indicativ al Armatei, deplasându-se cu autoturismul cu numărul de înmatriculare A 114

şi având ca antemergător un autoturism al Poliţiei Militare.

Autoturismele au fost aduse la Satu Mare de la Comandamentul Diviziei 4 Infanterie

„Gemina” din Cluj-Napoca.

Ministrul Apărării Naţionale a plecat din Satu Mare sâmbătă seara, după încheierea

Conferinţei Judeţene a UNPR, cu avionul militar care venise şi care a decolat la ora 18.23,

staţionând pe Aeroportul Satu Mare din ziua precedentă.

- 76 -

Ministrul Gabriel Oprea a fost însoţit în avion, la plecare, de liderii UNPR Marian

Sârbu, Cristian Diaconescu şi Valeriu Steriu, care nu au nicio tangenţă cu Ministerul

Apărării Naţionale.

Este evident că ministrul apărării naţionale a folosit un avion, autoturisme şi

personal, respectiv pilot şi şoferi, aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, în scopuri

politice, respectiv în interes de partid.

Sâmbătă, după ce presa locală din Satu Mare a relatat că ministrul apărării naţionale

a venit la Conferinţa judeţeană a UNPR cu un avion militar, Ministerul Apărării Naţionale

a emis un comunicat de presă în care se arăta că ministrul Gabriel Oprea a efectuat o vizită

la Batalionul 52 Geniu „Tisa” din Satu Mare.

Vizita la acest batalion a fost doar un pretext, fiind scurtă şi formală. Mai mult,

potrivit unor surse din batalion, această vizită a avut conotaţii politice, întrucât principalul

mesaj transmis militarilor prezenţi de către ministrul apărării a fost să nu aibă încredere în

promisiunile opoziţiei şi să aibă încredere că actuala putere va rezolva problemele legate

de salarii şi pensii.

Totodată, ministrul Gabriel Oprea le-a solicitat să nu se ralieze acţiunilor de protest

preconizate de militarii pensionari cu ocazia Zilei Armatei, în data de 25 octombrie 2010.

Există informaţii conform cărora ministrul Gabriel Oprea a folosit Aviaţia militară

în interes de partid şi cu alte ocazii. De exemplu, în cursul lunii septembrie a.c., s-a

deplasat cu un elicopter militar la Reşiţa, la Conferinţa de constituire a Organizaţiei

judeţene Caraş-Severin a UNPR.

Domnule prim-ministru,

Cu câţiva ani în urmă, un ministru al apărării din Germania, Rudolf Sharping, a

trebuit să demisioneze după ce presa a dezvăluit că a folosit un avion militar într-un scop

personal. Aşteptăm un asemenea gest de onoare şi din partea ministrului Gabriel Oprea.

În aşteptarea acestui gest, vă solicit, domnule prim-ministru, să dispuneţi

verificarea modului în care ministrul Gabriel Oprea foloseşte avioanele, elicopterele,

autoturismele şi personalul Ministerului Apărării Naţionale în interes de partid şi să-mi

comunicaţi constatările acestui control, precum şi măsurile de tragere la răspundere penală,

disciplinară şi materială persoanelor vinovate.

Vă mulţumesc.



Invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea.

Microfonul central, vă rog.

- 77 -

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:


Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc şi domnului Petru

Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Odată cu evenimentul tragic produs la Craiova pe data de 7 octombrie 2010, când

un elev în vârstă de 17 ani a fost ucis în faţa Liceului „Tudor Arghezi” de către un tânăr,

revine în atenţia opiniei publice problema siguranţei în şcolile din România.

Este binecunoscut faptul că, din cauza salariilor extrem de mici, paznicii din

unităţile de învăţământ pleacă spre locuri de muncă mai bine remunerate, lăsând astfel

şcolile nesupravegheate într-un moment în care fenomenul infracţional din ţara noastră este

în continuă creştere.

Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, şcolile din România sunt

pe locul doi în Europa în ceea ce priveşte nivelul de violenţă.

Totodată, potrivit datelor Organizaţiei „Salvaţi copiii” România, peste 70% din

elevii românii se tem de comportamentul agresiv al colegilor de şcoală.

Mai grav, un studiu al Institutului Naţional de Criminologie arată faptul că două

treimi dintre minorii care au ajuns în instanţă erau elevi la data comiterii de infracţiuni.

La aceasta se adaugă, aşa cum am menţionat, lipsa pazei şi protecţiei în şcoli, dat

fiind faptul că angajaţii îşi părăsesc posturile din cauza salariilor diminuate.

Aceste circumstanţe nu fac altceva decât să accentueze starea de pericol care

planează asupra elevilor.

Trebuie spus şi că, odată cu plecarea paznicilor, posturile sunt blocate potrivit

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul

2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, iar inspectoratele şcolare nu pot face

angajări.

În consecinţă, domnule prim-ministru şi domnule ministru, ce soluţii pregăteşte

Guvernul pentru rezolvarea acestei situaţii grave cu care se confruntă unităţile de învăţământ?

Solicit răspunsul în scris şi verbal. Mulţumesc.




al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Florin Constantinescu, tot din

partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, urmat de domnul senator

Gheorghe Marcu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.

Aveţi cuvântul, domnule senator Ioan Mang. Microfonul central, vă rog.

- 78 -

Domnul Ioan Mang:


Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru al Guvernului României

şi are ca obiect: Actele normative subsecvente pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei.

Stimate domnule prim-ministru,

În cadrul briefingului de presă, susţinut la finalul şedinţei de Guvern din data de 12

octombrie 2010, aţi declarat că procedura de asumare a răspunderii Guvernului pe Legea

educaţiei naţionale a fost decisă pe motiv că această lege, citez: „mai are nevoie de o

multitudine de acte normative subsecvente pentru punerea ei în aplicare şi, de aceea, orice

tergiversare a acestui demers este nebenefică sistemului educaţional din România”.

Vă rog să precizaţi, domnule prim-ministru:

1. Câte acte normative sunt necesare pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei şi

care sunt aceste, citez: „acte normative subsecvente”?

2. Care sunt demersurile de tergiversare la care aţi făcut referire şi cine sunt autorii

acestor demersuri?

De asemenea, vă rog, domnule prim-ministru, să explicaţi, conform dicţionarului

explicativ al limbii române, care este sensul cuvântului „nebenefic” utilizat în discursul

dumneavoastră.

Aştept răspuns în scris.


Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe Marcu,

tot din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.

Domnul Florin Constantinescu:


Interpelarea mea este adresată domnului Ion Ariton, ministrul economiei,

comerţului şi mediului de afaceri.

Obiectul interpelării: Finalizarea lucrărilor la Complexul hidroenergetic Lunca

Paşcani, obiectiv strategic pentru municipiul Paşcani şi comunele din avalul barajului.

Stimate domnule ministru,

În anul 1986 au început lucrările de investiţii la Complexul hidroelectric Lunca

Siret, situat în apropierea municipiului Paşcani. În perioada 1986-1989, lucrările de

investiţii au mers într-un ritm accelerat, ajungând în anul 1989 să fie realizate lucrările în

proporţie de 80%.

- 79 -

După revoluţie, 1989-2008, fondurile alocate de la bugetul de stat pentru această

investiţie au fost foarte mici, suficiente doar pentru conservarea lucrărilor executate până

în anul 1989.

Schimbarea proprietarului printr-o hotărâre de Guvern, în anul 2008, a fost

benefică, întrucât noul proprietar S.C. Hidroelectrica S.A. a redeschis lucrările de investiţii

pentru acest obiectiv.

Având în vedere că stadiul lucrărilor de investiţii este realizat în proporţie de 85%,

importanţa energiei verzi obţinute în urma finalizării investiţiei având o capacitate de

12 megawaţi, schimbările climaterice manifestate în ultima perioadă, toate acestea fac ca

acest obiectiv să fie de o importanţă strategică pentru apărarea împotriva inundaţiilor a

locuitorilor municipiului Paşcani şi locuitorilor a 15 comune situate în avalul barajului.

Prin realizarea barajului se va crea o cale de comunicaţie directă între municipiul

Paşcani şi comunele situate dincolo de râul Siret.

Vă rog, domnule ministru, să analizaţi posibilitatea finalizării lucrărilor într-un timp

cât mai scurt şi să-mi comunicaţi graficul de finalizare a investiţiei.

Solicit răspuns scris şi verbal.

Vă mulţumesc, cu deosebit respect.


Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Marcu.

Domnul Gheorghe Marcu:


Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministrul Guvernului României.

Obiectul interpelării: Nerespectarea Legii nr. 500/2002, Legea finanţelor publice.

Domnule prim-ministru,

În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă

de capital din Senatul României, vă atenţionăm că aţi încălcat prevederile art. 35 din Legea

nr. 500/2002, Legea privind finanţele publice.

Conform actului normativ amintit, aveaţi obligaţia să prezentaţi, la termenul

prevăzut de această lege, respectiv 15 octombrie 2010, Proiectul bugetului de stat pe anul

2011 şi Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011.

Nu este prima dată când constat că sfidaţi aplicarea legilor.

Urmare constatărilor prezentate, rezultă şi întrebarea logică şi de bun-simţ: de ce nu

respectaţi legile statului român, domnule prim-ministru al Guvernului României?

Solicit răspuns scris şi oral. Mulţumesc.

- 80 -


Mulţumesc şi eu, domnule senator Marcu.

Au mai depus în scris interpelări, fără a le prezenta în plen următorii senatori:

Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC: domnul senator

Adrian Ţuţuianu, domnul senator Ioan Chelaru, domnul senator Marius-Sorin-Ovidiu Bota,

domnul senator Mihăiţă Găină, domnul senator Sorin-Constantin Lazăr, domnul senator

Şerban Valeca.

Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus interpelări în scris domnul

senator Teodor-Viorel Meleşcanu, domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, domnul

senator Paul Ichim şi domnul senator Romeo-Florin Nicoară.

Din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi au depus interpelări în

scris domnul senator Laurenţiu Chirvăsuţă şi domnul senator Sorin-Serioja Chivu.

Stimaţi colegi,

Trecem la răspunsurile orale la întrebările adresate Guvernului României de către

dumneavoastră.

La întrebarea domnului senator Adrian Ţuţuianu, Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, referitoare la Situaţia Spitalului din Titu, Ministerul Sănătăţii solicită

amânarea răspunsului.

De asemenea, vor primi răspunsuri în scris: domnul senator Ioan Mang – Grupul

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului secretar de stat Király

Andrei-Gheorghe; domnul senator Adrian Ţuţuianu – Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, din partea doamnei secretar de stat Doina Pârcălabu; domnul senator Ilie

Sârbu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului secretar de

stat Barna Tánczos; domnul senator Emilian-Valentin Frâncu – Grupul parlamentar al

PNL, tot din partea domnului secretar de stat Barna Tánczos. De asemenea, domnul

senator Emilian-Valentin Frâncu a primit răspuns la o a doua întrebare din partea domnului

secretar de stat Eusebiu Pistru.

În ceea ce priveşte răspunsurile la interpelări, se vor transmite numai răspunsuri

scrise: domnului senator Gheorghe Bîrlea – Grupul parlamentar al PDL, din partea

domnului secretar de stat Barna Tánczos; domnului senator Adrian Ţuţuianu – Grupul

parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului secretar de stat Barna

Tánczos; domnului senator Sorin-Constantin Lazăr – Grupul parlamentar al Alianţei

Politice PSD+PC, din partea doamnei secretar de stat Doina Pârcălabu; domnului senator

Ilie Sârbu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, de către domnul Eusebiu

Pistru, secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; domnului senator

- 81 -

Cornel Popa – Grupul parlamentar al PNL, din partea domnului Eusebiu Pistru, secretar de

stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; domnului senator Avram Crăciun –

Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului Vasile Timiş,

secretar de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi domnului senator

Emilian-Valentin Frâncu – Grupul parlamentar al PNL, din partea domnului Eusebiu

Pistru, secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor.

Cu aceasta, stimaţi colegi, am încheiat şedinţa de astăzi.

Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi şi declar închise lucrările

plenului Senatului de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18.55.

s t e n o g r a m a s u m a r - senat.ro file- tudor udriştoiu (pdl) – declaraţie politică...

Documents