rugby 10
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA
F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E
S P E C I A L I Z A R E A : G E O G R A F I A T U R I S M U L U I
P R O I E C T
E V E N I M E N T E S P O R T I V E , C A M P I O N A T U L
E U R O P E A N D E R U G B Y
Student,
Muresan Ciprian Ioan
Cluj-Napoca,2012
CUPRINS
I. Istoric.............................................................................................................................................1
II. Aspecte teoretice.Definitii...............................................................................................................3
1. Principile jocului 3
Conduită................................................................................................................................3
Spirit......................................................................................................................................4
Obiectiv..................................................................................................................................4
Dispută şi Continuitate..........................................................................................................4
2. Principile legilor5
Un sport pentru toţi...............................................................................................................5
Menţinerea identităţii............................................................................................................5
Plăcere şi distracţie................................................................................................................5
Aplicare..................................................................................................................................6
III. Tipologia jocului.........................................................................................................................7
IV. Campionate europene de rugby................................................................................................9
1. Turneul celor șase națiuni......................................................................................................9
2. Turneul celor Trei Națiuni....................................................................................................10
3. Cupa Europeana a Natiunilor...............................................................................................10
4. Echipa națională de rugby a României.................................................................................11
V. Concluzii......................................................................................................................................12
VI. Bibliografie:..............................................................................................................................13
I. Istoric
Strămoșul rugbyului este "la soule", sport practicat pe scară largă în Franța, începând
cu perioada Evului Mediu. Varianta originală a sa a fost inventată pe terenului principalului
colegiu din orașul Rugby, situat în Anglia. Potrivit legendei, în cursul unui meci de fotbal
(care nu trebuie însă confundat cu varianta actuală a sportului desemnat cu acest nume), jucat
în anul 1823, William Webb Ellis, elev al acestui colegiu și viitor pastor, a luat în brațe
balonul și l-a purtat în spatele liniei porții adverse, deși tradiția cerea ca punctele să fie
înscrise cu piciorul. În realitate, originele rugbyului sunt ceva mai complexe. În acea
perioadă, fiecare dintre colegiile britanice practicau un joc cu balonul derivat din "la soule".
Fiecare colegiu avea propriile sale reguli, iar jocul cu piciorul și cu mâna erau destul de
răspândite. Gestul lui William Webb Ellis, de a ține balonul în mâini, într-o fază a jocului în
care așa ceva nu era permis, a făcut ca regulile colegiului din Rugby să evolueze progresiv.
Odată cu apariția căilor ferate însă, colegiile nu mai erau izolate unele de altele, iar
întâlnirile sportive au devenit posibile. În primul rând, era necesar ca viitorii competitori să se
pună de acord asupra regulilor care trebuie adoptate. La început, meciurile se jucau conform
regulilor stabilite de colegiul care îndeplinea oficiul de gazdă. Nu pentru mult timp, pentru că
destul de repede s-a simțit nevoia de a avea reguli uniforme. Au urmat dispute între partizanii
care preferau jocul cu piciorul (dribbling) și cei care doreau limitarea unui asemenea joc,
considerat prea violent (ar trebui avut în vedere că jocul practicat în acea perioadă era diferit
față de cel de astăzi). Din aceste discuții s-au născut două sporturi diferite - cel cunoscut
astăzi sub denumirea de fotbal și rugbyul. Acestea, la rândul lor, au dat nașterea unui
important de variante și sporturi înrudite.
Regulile de joc, care afirmau specificitatea fotbalului jucat în colegiul din Rugby, vor
fi codificate pentru prima dată în anul 1846 de către elevi, iar la 8 decembrie 1863, la
Cambridge, de către studenții acestei universități, foști elevi proveniți din Rugby.
În anul 1871, pentru a se distinge în mod definitiv de fotbal și de "Football
Association", se naște prima federație națională: Rugby Football Union (RFU). În același an,
la Edinburgh are loc și prima întâlnire internațională, disputată între Scoția și Anglia, meci
încheiat cu victoria gazdelor, cu scorul de 4-1.
1
În mod progresiv, RFU a adoptat diverse reguli pentru îmbunătățirea jocului, cum
sunt suprimarea unor anumite lovituri periculoase, permiterea pasei cu mâna (în 1875) sau
diminuarea numărului de jucători de la 20 la 15 (în 1877).
Încetul cu încetul, rugbyul, rezervat inițial elitelor, câștigă toate păturile sociale. În
anii 1880 se pune problema profesionismului, adoptat în 1885 de fotbal, care va determina
scindarea mișcării rugbystice1. Începând cu anul 1891, respectiv la un an de la înființarea
International Board, for însărcinat cu gestiunea jocului și a regulilor acestuia, cluburile din
nordul Angliei reclamau un ajutor pentru compensarea muncitorilor pentru timpul de muncă
pierdut prin jucarea meciurilor de sâmbătă (care era zi lucrătoare), dar RFU a refuzat să
admită această pretenție. După mai multe tentative, "Northern Rugby Football Union", o
copie profesionistă a RFU, a fost înființată la 27 august 1895. Ulterior, această organizație a
dat naștere unei variante diferite a acestui sport, denumită "rugby league", care este practicat
în țările anglofone. Abia la sfârșitul sec. XX, rugbyul va accepta profesionismul.
În anul 2007, se numărau circa 3,5 milioane de jucători legitimați în întreaga lume.
1 1.http:// www.scrrs.org /History%20of%20Rugby.htm : (accesat la 11.01.2013,ora 12:03)
2
II. Aspecte teoretice.Definitii
Jocul care la origine a fost o simplă distracţie s-a transformat într-un fenomen global
cu structuri administrative şi strategii complexe. Jocul de rugby este practicat în prezent în
toată lumea, uneori pe stadioane gigantice. Ca orice altă activitate care captează interesul şi
entuziasmul celor mai diverse categorii de oameni, jocul de rugby prezintă multiple
caracteristici şi aspecte.
Dincolo de jocul în sine, rugby-ul cultivă valori sociale şi afective, precum curajul,
loialitatea, sportivitatea, disciplina şi spiritul de echipă. Scopul acestei Carte este să
stabilească o serie de criterii de evaluare a manierei de joc şi a comportamentului sportiv în
jocul de rugby. Obiectivul Cartei Jocului este de a garanta faptul că jocul de rugby îşi va
conserva caracterul său unic atât pe, cât şi în afara terenului.
Carta Jocului prezintă principiile de bază ale jocului de rugby raportate atât la joc şi
antrenament, cât şi la elaborarea şi aplicarea Legilor Jocului. Carta Jocului este o completare
importantă a Legilor Jocului, având drept obiectiv stabilirea unor norme pentru toţi cei
implicaţi în fenomen, indiferent de nivel.
1. Principile jocului
Conduită
Legenda lui William Webb Ellis, care pentru prima dată a luat în mâini balonul de
fotbal şi a alergat cu el în timpul unui joc desfăşurat la şcoala din Rugby, a supravieţuit în
ciuda tuturor teoriilor ostile încă din acea zi a anului 1823. Într-un anume fel, este firesc ca
originea jocului de rugby să fie pusă pe seama unui act curajos de sfidare.
La prima vedere pare dificil de identificat setul de principii ce stau la baza unui joc
care, pentru privitorul neinstruit, pare a fi o sumă de contradicţii. De exemplu, este perfect
acceptabil ca un jucător să exercite o presiune fizică maximă asupra unui adversar, în
încercarea de a câştiga posesia balonului, însă nicidecum să provoace o accidentare, în mod
intenţîonat sau maliţios.
3
Acestea sunt limitele între care trebuie să acţioneze jucătorii şi arbitrii, iar codul de
conduită depinde atât de capacitatea lor de a face acestă distincţie fină, cât şi de disciplina şi
controlul individuale şi colective.
Spirit
O bună parte a atracţiei exercitate de jocul de rugby, se datorează faptului că acesta se
dispută atât în litera, cât şi în spiritul Legilor Jocului. Responsabilitatea punerii în practică a
acestui principiu nu este a unui singur individ, ci îi priveşte deopotrivă pe antrenori, căpitani,
jucători şi arbitri.
Disciplina, controlul şi respectul reciproc generează spiritul jocului, acestea fiind
calităţile care dau naştere camaraderiei şi fairplay-ului, esenţiale pentru succesul şi
supravieţuirea unui joc atât de solicitant fizic.
Principiile jocului pot părea valori şi tradiţii învechite, însă ele au trecut testul
timpului şi rămân la fel de importante pentru viitorul jocului de rugby, la toate nivelurile la
care acesta este practicat, aşa cum au fost tot timpul în îndelungata şi remarcabila sa istorie.
Principiile jocului reprezintă elementele fundamentale pe care se bazează rugbyul, acestea
conferind participanţilor posibilitatea de a identifica elementele distinctive care formează
caracterul aparte al acestui sport.
Obiectiv
Obiectivul jocului este ca două echipe formate din cincisprezece jucători fiecare,
practicând un joc corect în conformitate cu Legile şi în spirit de sportivitate, să poarte, să
paseze, să şuteze balonul şi să-l aducă la pământ, pentru a marca cât mai multe puncte.
Jocul de rugby este practicat de bărbaţi şi de femei, de băieţi şi de fete din întreaga
lume. Mai mult de trei milioane de oameni cu vârste între 6 şi 60 de ani practică regulat acest
joc.
Datorită paletei largi de calităţi necesare jocului, persoane cu diverse calităţi fizice şi
abilităţi au şansa de a participa la toate nivelurile.
Dispută şi Continuitate
Disputa pentru posesia balonului este una din trăsăturile-cheie ale jocului de rugby.
Aceste dispute apar în timpul jocului, îmbrăcând diverse forme:
• în timpul contactului
• în jocul curent
• în timpul reluării jocului prin grămezi ordonate, margini şi lovituri de începere.
4
Disputele sunt echilibrate în aşa fel încât să recompenseze calităţile superioare etalate
în acţiunea precedentă. De exemplu, o echipă forţată să trimită balonul în margine din cauza
inabilităţii sale de a menţine posesia este privată de repunerea în margine. În mod similar, o
echipă care face un înainte sau o pasă înainte pierde introducerea la grămada ordonată
ulterioară. Avantajul trebuie să aparţină echipei care repune, deşi este important ca aceste
aspecte ale jocului să fie disputate cinstit.
Scopul echipei care are posesia este acela de a menţine continuitatea jocului,
împiedicând echipa adversă să câştige posesia balonului prin mijloace tehnice, de a avansa şi
de a înscrie puncte. Nereuşita acestor acţiuni conduce la pierderea posesiei în favoarea
echipei adverse, fie din cauza propriilor deficienţe, fie datorită calităţii apărării adverse.
Dispută şi continuitate, profit şi pierdere.
În timp ce una dintre echipe încearcă să menţină continuitatea posesiei, echipa
adversă se va strădui să câştige posesia. Acest fapt furnizează echilibrul esenţial între
continuitatea jocului şi continuitatea posesiei. Acest echilibru al disputei şi al continuităţii se
aplică atât în cazul momentelor fixe şi semifixe, cât şi în jocul curent.2
2. Principile legilor
Un sport pentru toţi
Legile Jocului oferă posibilitatea de participare unor jucători având diferite vârste,
sexe, calităţi fizice sau tehnice, la diferite niveluri de joc, într-un cadru sigur, competitiv şi
plăcut. Este datoria tuturor celor care practică jocul de rugby să cunoască amănunţit Legile
Jocului.
Menţinerea identităţii
Legile Jocului trebuie să asigure menţinerea trăsăturilor distinctive ale jocului de
rugby, realizate prin grămezi ordonate, margini, moluri, grămezi spontane, lovituri de
începere sau de reîncepere. De asemenea, trăsăturile esenţiale cu privire la dispută şi
continuitate – pasa înapoi, placajul.
Plăcere şi distracţie
2 Irina Holdevici, Florentina Tonita, Mihai Epuran - Psihologia sportului de performanta – Teorie si practica - Editura FEST (Fundatia pentru Formarea sI Educarea prin Sport a Tinerilor), Bucuresti, 2001
5
Legile Jocului oferă cadrul pentru ca un joc să fie plăcut atât pentru jucători, cât şi
pentru spectatori. Dacă ocazional aceste obiective par incompatibile, plăcerea şi distracţia
sunt sporite prin măsuri menite să pună în valoare toate calităţile jucătorilor. Pentru a obţine
dreapta măsură, Legile Jocului sunt evaluate în mod constant. 3
Aplicare
Jucătorii au obligaţia de a respecta Legile Jocului şi de a se conforma principiilor
fairplay-ului.
Legile Jocului trebuie aplicate în aşa fel, încât jocul să se desfăşoare în conformitate
cu principiile de joc. Arbitrul şi judecătorii de margine pot să îndeplinească acest obiectiv
prin corectitudine, consistenţă în decizii, simţ al jocului şi, în cazul unui nivel ridicat,
management. În schimb, antrenorii, căpitanii şi jucătorii au responsabilitatea de a respecta
autoritatea oficialilor jocului.
3 Play the game, Rugby League, John Huxley published 1998 : (accesat la 11.01.2013)
6
III. Tipologia jocului
Reguli de baza:
Rugby-ul este un joc sportiv care se disputa intre doua echipe alcatuite in teren din
cate 15 jucatori, care urmaresc sa puna o minge de forma ovala, inapoia liniei de fund a
terenului, din zona adversa.
Un meci dureaza doua reprize a 40 minute, cu o pauza intre ele de 5 minute, pe timpul
careia jucatorii sunt obligati sa ramana in teren. Jocul este condus de un arbitru (central),
ajutat de doi arbitri de margine.
Dupa aceasta lovitura, orice jucator din teren poate sa prinda balonul, sa-l suteze, sa-l
culeaga, sa alerge cu el, sau sa placheze un adversar care a intrat in posesia balonului. Acest
balon poate fi transmis unui coechipier numai inapoi; dat inainte - constituie o infractiune.
Dar regulile sunt foarte multe si necesita folosirea unei terminologii proprii, care trebuie
cunoscuta si inteleasa.
lata cateva exemple :
- «gramada» este formata din jucatorii ambelor echipe, care asteapta sa le fie aruncata
mingea pe pamant intre ei; gramada poate fi spontana sau ordonata;
- «balon mort» - situatia in care balonul nu mai este in joc si arbitrul a fluierat oprirea
jocului, dictand reluarea lui printr-o decizie corespunzatoare fazei respective (lovitura de
pedeapsa etc.);
- «ofsaid» - spre deosebire de alte jocuri sportive - fotbal, polo, hochei - unde se
intalneste aceasta situatie de joc, exprimata diferit in regulamentele respective, in rugby se
considera ofsaid cand un jucator care nu mai este in joc si ii este interzis sa joace balonul,
intervine in jocul unui adversar. Aceasta infractiune se sancfioneaza cu lovitura de picior de
pedeapsa sau cu gramada;
- «incercare sau esseu» se spune atunci cand un jucator reuseste sa puna balonul in
spatele liniei de fund (de but) a adversarului;
- «marc» sau «oprirea balonului din zbor» este atunci cand un jucator prinde balonul
in brate, trimis dintr-o lovitura de picior sau altfel, de catre adversar, punand vizibil, in
acelasi timp cu prinderea mingii, calcaiul in pamant si strigand: «Marc!»;
- «tinta» o reprezinta spatiul cuprins intre bara transversala a unei porti si stalpii ei
laterali, prelungiti in sus;
7
- «fundas» este un post ocupat de un jucator in cadrul echipei;
- «trei sferturi» - o formatie de jucatori in cadrul aceleiasi echipe, in care 2 jucatori
sunt «trei sferturi centrali» si alti 2 sunt «aripi» sau «extreme»;
- «demi», un «mijlocas la gramada» - acel jucator care va arunca mingea in
«gramada» si apoi va incerca s-o recupereze pentru a o pasa unui coechipier; si «uvertura» -
acel jucator care primeste primul pasa, la iesirea din gramada;
- «inaintasii» sunt in numar de 8 si formeaza ceea ce se mai numeste si «pachet de
jucatori»; ei alcatuiesc «gramada», organizati pe 3 linii. Dar termenii nu sunt epuizati; ceilalti
pot fi cunoscuti din regulamentul jocului, din practicarea lui. Mai trebuie sa va spunem ca o
«incercare» valoreaza 5 puncte, trecerea balonului printre cei doi stalpi laterali si pe deasupra
barei transversale («transformare») valoreaza 2 puncte (aceasta lovitura de picior se acorda
dupa reusita unei «incercari» si se executa dintr-un punct al zonei, de 22 m). Daca aceasta
«transformare» este consecinta unei penalizari, valoreaza 3 puncte la fel ca si balonul sutat
din actiune, din «drop-gol».
Conditii materiale: Rugby-ul se joaca pe un teren avand lungimea de 125-144 m si
latimea de 66-70 m, impartit in doua parti egale, printr-o linie marcata la centrul terenului,
intre cele doua laturi lungi. De o parte si de alta, in fiecare jumatate de teren, exista cate o
linie care delimiteaza la centru zone de 10 m, apoi zone de 22 m, fata de linia de tinta a
terenului.
Inapoia liniei de tinta exista o zona de tinta de 22 m, unde poate fi «pus» balonul.
Stalpii de tinta sunt plasati pe centrul liniei de tinta, care au cel putin 3,50 m inaltime si 5,65
m distanta intre ei. Balonul are o forma ovala si greutatea de 375-425 gr.
Echipamentul jucatorilor consta din tricou, chiloti si ghete, toate speciale pentru
rugby. Initierea in acest joc sportiv o puteti incepe de la varsta de 9-10 ani, urmand ca de la
12-13 ani sa incepeti instruirea propriu-zisa, sub forma de antrenamente si jocuri.4
4 Anca Dragu – Psihologia activitatii sportive, Editura Didactica si Pedagogica R.A.
Bucuresti, 2003.(accesat la 13.01.2013, ora 17:18)
8
IV. Campionate europene de rugby
1. Turneul celor șase națiuni
Este o competiție de rugby disputată anual între echipele de rugby ale Angliei,
Franței, Irlandei, Italiei, Scoției și a Țării Galilor. Este urmașul Turneului celor cinci națiuni,
la care nu a participat Italia, acesta la rândul lui fiind urmașul Turneului celor patru națiuni
care începând din 1882-1883 opunea echipele britanice. Franța s-a alăturat turneului în 1910
iar Italia s-a alăturat în anul 2000.
Turneul este competiția dintre cele
mai puternice echipe europene. Restul
națiunilor europene se întrec în Cupa
Europeană a Națiunilor, competiție ce se
dispută într-un sistem de divizii. Echipa
națională de rugby a României participă în
prima divizie a întrecerii iar Echipa națională
de rugby a Moldovei participă în a doua
divizie a acesteia.
Trofee:
Tripla Coroană, trofeu neoficial, este
decernat de jurnaliștii britanici formației
britanice care câștigă toate întâlnirile cu
celelalte echipe britanice. A fost decernat pentru prima dată în 1883
Calcutta Cup este trofeul pus în joc la meciurile dintre Anglia și Scoția. Trofeul a fost
creat în 1878 și a fost disputat pentru prima dată pe 10 martie 1879[17].
Millennium Trophy recompensează câștigătorul meciurilor dintre Anglia și Irlanda.
Trofeul Eurostar recompensează câștigătorul meciului dintre Franța și Anglia.
Centenary Quaich recompensează câștigătorul meciului dintre Scoția și Irlanda.
9
2. Turneul celor Trei Națiuni
Turneul celor Trei Națiuni este o competiție de rugby disputată anual între echipele de
rugby ale Africii de Sud, Noii Zeelande și Australiei. A început în 1996 și a fost dominată de
Noua Zeelandă, care a câștigat nouă dintre cele 14 ediții disputate până în prezent.
Cea mai nouă câștigătoare a trofeului este Australia, care s-a impus în ediția din anul
2011.
3. Cupa Europeana a Natiunilor
Cupa Europeana a Natiunilor, sau ENC - denumita uneori ca cele Șase Națiuni B -
este Campionatul European de 2 niveluri și 3 niveluri al uniunii de rugby..
Turneul este împărțit în 7 divizii, fiecare cu 5/6 echipe. Diviziunile joaca pe un ciclu
de doi ani cu echipele care joacă reciproc, atât acasă și în deplasare. Începând cu anul 2009,
titlul se alocă în funcție de un clasament de un an. Campionii actuali sunt Georgia, care a
câștigat Prima Divizie din 2011.
10
4. Echipa națională de rugby a României
Supranumită Stejarii , este una dintre cele mai puternice echipe europene de rugby
dintre cele aflate în afara Turneului celor 6 Națiuni. Echipa națională participă cu regularitate
la competiții precum Cupa Mondială de Rugby și Cupa Europeană a Națiunilor. Forul
conducător al rugbyului românesc este Federația Română de Rugby. Echipamentul tradițional
al echipei naționale este format din tricouri galbene, șorturi albastre, jambiere roșii.
Castigatorii Europeanului (2000_2012)
Nation Winner Runner-up Third placeGeorgia 5 4 1
Romania 4 3 2
Portugalia 1 0 3
Rusia 0 2 3
Spania 0 1 0
Moroc 0 0 1
5
5 http://en.wikipedia.org/wiki/European_Nations_Cup_(rugby_union) (accesat la 16.01.2013)
11
V. Concluzii
Jocul de rugby este preţuit ca sport pentru bărbaţi şi femei, pentru băieţi şi fete.
Dezvoltă calităţi precum spiritul de echipă, înţelegerea, cooperarea şi respectul pentru colegi.
Pietrele sale de temelie sunt dintotdeauna plăcerea de a participa, curajul, îndemânarea cerută
de joc, iubirea pentru un joc de echipă care îmbogăţeşte vieţile tuturor celor implicaţi şi
prietenia trainică insuflată de interesul comun pentru joc.
O camaraderie extraordinară se
leagă înainte şi după joc, tocmai
datorită, şi nu în ciuda, însuşirilor
atletice şi solicitante fizic ale jocului de
rugby. Îndelunga tradiţie potrivit căreia
jucători din echipe adverse petrec
împreună în afara gazonului şi în
diverse contexte sociale rămâne o
caracteristică definitorie a jocului de
rugby.
Jocul de rugby a intrat definitiv
în era profesionistă, dar şi-a păstrat
etosul şi tradiţiile unui joc practicat de plăcere. Într-o vreme când multe valori sportive
tradiţionale se estompează sau chiar sunt sfidate, rugby-ul este îndreptăţit să fie mândru de
capacitatea sa de a păstra standarde înalte de sportivitate, etică şi fairplay. Sperăm că prezenta
Cartă va ajuta la consolidarea acestor preţioase valori.
12
VI. Bibliografie:
Anca Dragu – Psihologia activitatii sportive, Editura Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti, 2003. Irina Holdevici, Florentina Tonita, Mihai Epuran - Psihologia sportului de performanta – Teorie si practica - Editura FEST (Fundatia pentru Formarea sI Educarea prin Sport a Tinerilor), Bucuresti, 2001 Hugh Coolican – Applied Psychology – Hodder and Stoughton, London, 1996.
http://www.irblaws.com/RO/charters/1/introducere/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Echipa_națională_de_rugby_a_României
http://en.wikipedia.org/wiki/European_Nations_Cup_(rugby_union)
http://www.rugby-sidestep-central.com/basic-rugby-rules.html
http://www.sportbiz.ro/Sporturi/mainrugby.htm
Dumitru Manoileanu - Mica enciclopedie a rugby-ului, 1982
http://www.rugby.ro/
13