31

SOMNOLOGIE PEDIATRICĂROMANIAN JOURNAL OF PEDIATRIC SLEEP MEDICINE - NR. 2 (5), 2016

• Prof. Dr. Doina-Anca Pleșca, Dr. Sorina Chindriș, Conf. Dr. Victoria HurducClinica de Pediatrie şi Neurologie pediatrică, Spitalul Clinic Copii “Dr.V.Gomoiu”

UMF “Carol Davila”, Bucureşti

Actualităţi în managementul tulburărilor respiratorii obstructive de somn la copil

Tulburările obstructive de somn la copil (SASO) fac parte din spectrul larg al tulburărilor respiratorii asociate somnului şi se definesc prin manifestări secundare obstrucţiei parţiale sau complete a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, întrerupând arhitectura normală a somnului şi având consecinţe asupra calităţii vieţii pacientului.

Prevalenţa SASO în rândul populaţiei pediatrice este de aproximativ 2 %, cu un vârf al incidenţei la vârsta de preşcolar. Această patologie este intens studiată la adult, în timp ce la copil, SASO reprezintă un domeniu în continuă expansiune. Cercetările medicale încearcă să aducă noi elemente care să permită dezvoltarea unor ghiduri care să abordeze diagnosticul şi managementul acestei patologii la vârsta pediatrică.

Variabilitatea manifestărilor clinice ale SASO este rezultatul interrelaţiei dintre posibilele anomalii ale căilor respiratorii superioare (ex. tonus muscular modificat) cu aspectele anatomice particulare, cranio-faciale (ex. structura cranio-facială, hipetrofie adenoido-amigdaliană, obezitate) la care se asociază diferiţi alţi factori (boli genetice, boli de metabolism, boli infecţioase, fumat, etc).

Recunoaşterea unui copil cu tulburări respiratorii obstructive care apar în timpul somnului are atât importanţă clinică şi terapeutică cât şi un rol major în conturarea principalelor comorbidităţi pe care le va dezvolta pacientul, cu impact asupra calităţii vieţii acestuia şi cu răsunet socio-economic.

Severitatea SASO este direct proporţională cu riscul de a dezvolta

complicaţii respiratorii, cardiovasculare, neurocognitive, comportamentale, somatice sau metabolice.

Anxietatea, deficitul de atenţie, depresia, imposibilitatea integrării sociale ajung să devină stigmate zilnice ale copiilor care sforăie. Copiii cu SASO au risc mai mare să dezvolte sindrom metabolic comparativ cu copiii fără SASO. De asemenea, există studii care susţin ideea că fragmentarea somnului poate favoriza creşterea şi dezvoltarea tumorală.

Copiii cu forme clinice moderat-severe de SASO au risc sporit să asocieze valori crescute ale tensiunii arteriale.

În faţa unui puzzle atât de complex, medicul trebuie să acorde o importanţă deosebită tuturor examenelor clinice de rutină şi trebuie să abordeze corect şi multidisciplinar un astfel de copil. Polisomnografia ramâne metoda gold-standard de diagnostic şi de evaluare periodică a copilului cu suspiciune de SASO.

Managementul SASO la copil urmează un anumit protocol, în funcţie de etiologie, de factorii asociaţi, de gravitatea simptomatologiei, de consecinţele pe care această patologie le are asupra stării de sănătate a copilului. Abordarea acestei patologii este complexă şi presupune strategii de educare a somnului, folosirea dispozitivelor anti-sforăit, terapie medicamentoasă sau intervenţională (chirurgicală, ventilaţie cu presiune pozitivă, etc).

Administrarea corticosteroizilor intranazal sau oral copiilor cu SASO moderat-sever pentru o perioadă de 6-12 săptămâni reduce severitatea SASO, cu efecte mai slabe însă asupra populaţiei pediatrice obeze.

Adresa de corespondenta:Prof. Dr. Doina-Anca Pleşca, Clinica de Pediatrie şi Neurologie pediatrică, Spitalul Clinic Copii “Dr.V.Gomoiu”, UMF “Carol Davila”, Bucureşti,

e-mail : doinaplesca@yahoo.com

REZUMATE / ABSTRACTS

32

SOMNOLOGIE PEDIATRICĂROMANIAN JOURNAL OF PEDIATRIC SLEEP MEDICINE - NR. 2 (5), 2016

• Adenoidotonsilectomia este indicaţia chirurgicală de elecţie la copiii cu SASO şi hipertrofie adenoidoamigdaliană. Intervenţia chirurgicală îmbunătăţeşte parametrii cardiovasculari, ameliorează simptomatologia neurocomportamentală şi determină câştig ponderal.

Terapia prin ventilaţie cu presiune pozitivă se adresează copiilor cu SASO rezidual după adenoidotonsilectomie, SASO asociat cu obezitate, anomalii cranio-faciale sau boli neuromusculare, eşecul celorlalte forme terapeutice.

Diagnosticul şi intervenţia precoce pot preveni eventualele complicaţii şi asigură o traiectorie academică şi social-economică fiecărui viitor individ al societăţii.

Cuvinte cheie : copil, tulburări respiratorii asociate somnului, polisomnografie

Referinţe :• American Academy of Paediatrics. Clinical

Practice Guideline:Diagnosis and Management of Childhood Obstructive Sleep Apnea Syndrome. Pediatrics. 2002;109(4)704-11.

• Kaditis AG, Alvarez ML et al. Obstructive sleep disordered breathing in 2 to 18-yer-old children : diagnosis and management. Eur Respir J.2016;47:69–94

• Madden DC. Sleep Disordered Breathing in Children: A Guide for Clinical Practice.2010;8:36-8

• Rosen D. Obstructive Sleep Apnea in Children: Accurate Diagnosis, Effective Treatment. Harvard Medical School.Boston.2010:3-15.

• Marcus CL, Brooks LJ, Draper KA, et al. Diagnosis and management of childhood obstructive sleep apnea syndrome. Pediatrics 2012; 130: 576–584.

• Beebe D, Rausch J et al. Persistent snoring in preschool children : predictors and behavioral and developmental correlates.Pediatrics.2012;130(3):382-88

Imagine de la a 3-a Conferinţă de Somnologie Pediatrică, 3-4 Iunie 2016, Bucureşti, România

REZUMATE / ABSTRACTS

33

SOMNOLOGIE PEDIATRICĂROMANIAN JOURNAL OF PEDIATRIC SLEEP MEDICINE - NR. 2 (5), 2016

• Doina-Anca Plesca, Professor, Sorina Chindris, MD, Victoria Hurduc, Lecturer, PhDClinic of Pediatrics and Pediatric Neurology, Dr.V.Gomoiu Children’s Hospital, Bucharest

Carol Davila University of Medicine and Pharmacy

Updates In The Management Of ObstructiveSleep-Related Breathing Disorders In Children

Obstructive sleep apnea syndrome (OSAS) in children is a part of the wide range of sleep-related breathing disorders, and is defined through manifestations secondary to partial or complete obstruction of the upper airways during sleep. It interrupts the normal sleep architecture with consequences on patient’s quality of life.

The prevalence of OSAS among the pediatric population is about 2%, with an incidence peak in preschool children. This pathology is intensely studied in adults, while in children, OSAS represents a field under ongoing expansion. Medical research tries to bring new elements which allow the development of guidelines to approach the diagnosis and management of this pathology in pediatric patients.

The variability of the clinical manifestations of OSAS is the result of the interrelation between possible abnormalities of the upper airways (e.g. modified muscle tone) and the specific anatomical aspects, namely craniofacial (ex. craniofacial structure, adenotonsillar hypertrophy, obesity), in association with other various factors (genetic diseases, metabolic diseases, infectious diseases, smoking, etc).

Identification of a child with obstructive sleep-related breathing disorders has a clinical and therapeutic importance, as well as a major role in shaping the main comorbidities the patient is likely to develop, with an impact on his/her quality of life and with a social and economic echo.

The severity of OSAS is directly proportional to the risk for developing respiratory,

cardiovascular, neurocognitive, behavioral, somatic, or metabolic complications. Anxiety, attention deficit, depression, impossibility of social integration, all tend to become daily stigmas of children who snore. Children with OSAS have a greater risk for metabolic syndrome compared to children without OSAS. Moreover, there are studies supporting the idea that sleep fragmentation can favor tumor growth and development. Children with moderate to severe OSAS show a greater risk for increased blood pressure.

Confronted with such a complex puzzle, the physician must give special importance to all regular clinical examinations, and they should approach such a child in a correct and multidisciplinary manner. Polysomnography remains the gold standard method for the diagnosis and periodic evaluation of children.

OSAS management in children follows a certain protocol, depending on the etiology, the associated factors, the severity of the symptoms, and the consequences that this pathology has on the child’s health. Approaching this condition is a complex matter which implies strategies for sleep education, use of anti-snoring devices, medical or interventional treatment (surgery, positive-pressure ventilation, etc).

The administration of intranasal or oral corticosteroids in children with moderate to severe OSAS for 6 to 12 weeks reduced the severity of the condition, but showed weaker effects on the obese pediatric population.

Adenotonsillectomy is the surgical election indication in children with OSAS and adenotonsillar hypertrophy. The surgical

REZUMATE / ABSTRACTS

34

SOMNOLOGIE PEDIATRICĂROMANIAN JOURNAL OF PEDIATRIC SLEEP MEDICINE - NR. 2 (5), 2016

treatment improves cardiovascular parameters and neurobehavioral symptoms, and causes weight gain.

Positive-pressure ventilation therapy is indicated for children with residual OSAS following adenotonsillectomy, SASO associated with obesity, craniofacial abnormalities or neuromuscular disease, or in the case of failure of other therapeutic options.

Early diagnosis and intervention may prevent possible complications, ensuring an academic, social, and economic future to each individual of the society.

Key words: child, sleep-related breathing disorders, polysomnography

References:• American Academy of Paediatrics. Clinical Practice

Guideline:Diagnosis and Management of Childhood Obstructive Sleep Apnea Syndrome. Pediatrics. 2002;109(4)704-11.

• Kaditis AG, Alvarez ML et al. Obstructive sleep disordered breathing in 2 to 18-yer-old children : diagnosis and management. Eur Respir J.2016;47:69–94

• Madden DC. Sleep Disordered Breathing in Children: A Guide for Clinical Practice.2010;8:36-8

• Rosen D. Obstructive Sleep Apnea in Children: Accurate Diagnosis, Effective Treatment. Harvard Medical School.Boston.2010:3-15.

• Marcus CL, Brooks LJ, Draper KA, et al. Diagnosis and management of childhood obstructive sleep apnea syndrome. Pediatrics 2012; 130: 576–584.

• Beebe D, Rausch J et al. Persistent snoring in preschool children : predictors and behavioral and developmental correlates.Pediatrics.2012;130(3):382-88.

Imagine de la a 3-a Conferinţă de Somnologie Pediatrică, 3-4 Iunie 2016, Bucureşti, România

REZUMATE / ABSTRACTS