Schitul este situat pe teritoriul localităţii Băile

Olăneşti (comuna Bărbăteşti), judetul Vâlcea,

la aproximativ 30 km de Rm. Vâlcea sub crestele

muntelui Buila. Accesul la această asezare monahală

se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea - Băile Olăneşti, trecând prin

Păuşeşti-Maglaşi, virând la stânga spre satul Cheia,

apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil şi

accesibil şi cu mijloace auto, până la Izvorul

Frumos. Valea Cheii.

Încă 3 km până la schit.

Deasupra izvorului, pe un postament de beton, se află o cruce mare metalică pe care se află răstignit Isus, în mărime

naturală. La picioarele Lui este icoana Maicii Domnului.

Din pisania actuală a schitului rezultă că întemeietorii sunt

Pahomie monahul şi Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se

numele de Schitul Pahomie de la Izvorul

Frumos.

După o altă pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mânăstirii Bistriţa, care în anii 1519-1520, când reclădeşte Bistriţa, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509, zideşte şi Schitul

Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea masivului Buila, în drumul pe care-l caută prin

pădure ca sa ajungă la Sibiu, spre a scăpa de urgia lui Mihnea, îşi găseşte salvarea vieţii sale şi a celor care îl

însoţeau în pribegie. Printre prietenii săi se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava Haiducul, pentru faptul că,

zăbovind stăpânul său de mai multă vreme aici, deseori a făcut incursiuni prin localităţile învecinate, pentru a face

rost de hrană.

CLIC pentru avansare !

Data de 1684, din pisania de astăzi a schitului, este presupusă a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în acelaşi an fiind renovată şi

Mânăstirea Bistriţa de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveştilor.

Cascada din apropiere.

Despre existenţa schitului de la "Izvorul Frumos" ne vorbeşte un document din 1793 al lui

Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul ţării întăreşte

sihaştrilor de aici anumite scutiri, iar, în 1798, Constantin

Hangherli Voievod întăreşte anumite danii schitului. La 1824 biserica era aproape prăbuşită, pentru ca în anul

1880 schitul să fie părăsit. Abia în 1952 s-a reclădit

biserica în forma ei iniţială, după trasăturile zidurilor

rămase, cu zidari din Costeşti şi tâmplari din Bărbăteşti ,

pictura fiind executată de Stan Hermeanu, în 1956.

Biserica, construită sub o mare stâncă (pe care se află chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheaţa, îşi aşteaptă în linişte şi rugăciune vizitatorii.

Biserica cu hramul “Sfântul Proroc Ilie", în formă de navă, este construită sub stâca, ce o acoperă în proporţie de 70%. Are numai altar şi naos. Pridvorul deschis este susţinut de şase stâlpi de zid. Are două ferestre mici în naos, pe zidul

din dreapta, acestea deschizandu-se în exterior.

Pictura este opera pictorului Stan Hermeneanu, ajutat de

Vasile Ciugulin. A fost sfiinţită, aşa cum se vede, în

30 septembrie 1956. Din cauza infiltraţiilor,

pictura peretelui dinspre stâncă a început să se degradeze. Cu timpul

pictura s-a deteriorat, fiind refacută în 1997, de către ierodiaconul Popa Nicolae

din Perişani.

Catapeteasma este din zid.

Cladirea pentru stăreţie, trapeza, bucătăria şi chiliile sânt amplasate la vest de biserică. Clădirea ce le adăposteşte

este construită din zid, etajată.

Vedere spre munţii Căpăţânii.

În apropierea schitului.

Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >>Coloana sonoră : Francesco Tarrega - Recuerdos De La Alhambra.

07.07.2010.