EPOCA ROMANĂ TÂRZIE - 293 – 480 D. Chr.

PERIOADA IMPERIULUI TÂRZIU ( DOMINATUL.TETRARHIA ). NAŞTEREA ŞI OFICIALIZAREA CRESTINISMULUI.Roma între pagânism si crestinism. Persecutiile religioase.

Dominatul este termenul care defineşte regimul imperial de la sfârşitul sec. III ( echivalent cu Imperiul roman târziu )

Monarhia capătă un caracter accentuat sacru iar împăratul este numit Dominus et Deus ( stăpân şi zeu ) .

Trei trăsături principale definesc dominatul :

1.absolutismul – împăratul este stăpân absolut şi sacru ; este înconjurat de un anume ceremonial mistic care îi subliniază puterea nelimitată.

2.Împărţirea puterii .

În 293 , Diocleţian a încercat să rezolve problema guvernării şi succesiunii instituind tetrarhia adică împărţirea puterii între doi augusti ( Diocleţian şi Maximian ) si doi cezari (Galerius şi Constanţiu Chlorus ). Fiecare cezar trebuia să fie succesorul augustului său .Astfel Diocleţain a crezut că rezolvă problema conducerii unui imperiu prea mare pentru un singur împărat.După abdicarea lui Diocleţian în 305 sistemul a dispărut nu fără a crea anarhie şi războaie civile care nu vor înceta decât în anul 312 odată cu victoria lui Constantin.

3. birocraţia – centralizarea administraţiei , organizată raţional dar foarte greoi.Funcţionarii numeroşi şi riguros ierarhizaţi şi magistraturile republicane onorifice sunt de fapt conduse de împărat ca stăpân absolut al acestei administraţii.

2.Este o epocă de criză morală şi politică caracterizată prin :

Pierderea coerenţei teritoriale şi decăderea civilizaţiei urbane a Romei .Reforma lui Diocleţian şi apoi a lui Constantin cel Mare încearcă să stăvilească anarhia din Imperiu dar la sfâşitul sec.V Imperiul Roman este divizat definitiv în două părţi având dezvoltări culturale şi socio-politice diferite: partea occidentală care suferă un proces de involuţie şi ruralizare şi partea orientală care rămâne puternică din punct de vedere economic şi cultural , conservând pebtru încă 1000 de ani vechea tradiţie greco-latină.

Procesul de divizare începe în anul 364 când împăraţii Valentinian şi Valens îşi împart imperiul – de Apus şi de Răsărit, având două capitale Milano sau Ravenna şi Constantinopolul

În anul 395 după moartea împăratului Teodosiu , Imperiul roman se destramă definitv împărţit între cei doi fii ai săi – Arcadiu –pars Orientis , cu capitala la Constantinopole va deveni Imperiul bizantin şi Honoriu – pars Occidentis , cu capitala la Ravenna .

În 476 ultimul împărat roman Romulus Augustulus este detronat de căpetenia migratorilor goţi , Odoacru şi însemnele imperiale trimise la Constantinopol.

3 .Pătrunderea popoarelor barbare predominant germanice pe teritoriul Occidentului European ( Imperiul Roman de Apus ) care are drept consecinţe :

constituirea unor formaţiuni politice noi – statele barbare

1

introducerea în lumea romană târzie a unor modele noi sociale şi culturale caracterisitice popoarelor care iau parte la marile migraţii.

4.Naşterea , răspândirea şi oficializarea religiei creştine creştinismul se afirmă ca religie universală , monoteistă în contradicţie cu majoritatea religiilor

practicate în Imperiul Roman Religie întemeiată pe iubire şi non-violenţă creştinismul este cea mai profundă schimbare care

s-a petrecut în cadrul Imperiului şi care a avut cel mai mare impact asupra conştiinţelor s-a propagat mai ales în rândul acelor pături sociale pentru care a constituit speranţa salvării

spirituale şi în rândul cărora mai persista tradiţia virtuţii romane şi calităţile morale într-un imperiu clar decadent.

Crestinii la Roma Născut în Orientul Imperiului creştinismul apare la Roma abia la jumătatea sec. I fiind difuzat de apostoli şi ucenicii acestora .

Sfântul Pavel predică la Roma între 61-64 ca şi Sf.Petru

Prima persecuţie este săvârşită de Nero care I-a făcut pe creştini răspunzători de incendierea Romei – în anul 64.Acuzaţiile de omor ritual şi de incest prezentate împotriva creştinilor precum şi învinuirea că ,, ar urâ specia umană “ au făcut să se abată asupra lor mânia mulţimii .

Ultimii împarati restauratori ai imperiului – Diocletian( 245 – 305) şi Constantin cel Mare (306– 337) inseamna pe de o parte ultimele persecutii religioase si pe de alta consacrarea crestinismului ca religie oficiala de catre Constantin prin edictul de toleranta din 313 iar in 325 la Sinodul de la Niceea , crestinismul este declarat religie oficiala .

In cursul secolului III – IV în Imperiul Roman se consolidează şi se oficializează religia creştină ca religie ce tinde să devină universală.

Crestinismul a intimpinat o rezistenta dura din partea romanilor altfel toleranti si sincretici din acest punct de vedere.

Afirmarea unei credinte intr-un singur zeu înseamna însă o ruptura in domeniul traditiilor religioase romane şi infiltrarea unei alte tradiţii a zeului unic care este caracteristică religiei iudaice;

crestinismul presupune o multipla confruntare – cu religiile politeiste, cu filosofia vremii dar şi cu iudaismul traditional, cu institutiile si structurile politice imperiale.

PERSECUŢIILE Până la impunerea creştinismului ca religie oficială adepţii acestei noi religii , numiţi creştini, au suferit persecuţii deosebite din partea autorităţii romane altfel tolerantă cu alte religii pe care nu le-a considerat periculoase pentru imperiu.

Primele ordonante impotriva crestinilor sunt emise in vremea imparatului Traian ( 98 – 117) persecutiile incep insa la Ierusalim prin pigonirea apostolilor printre primii martirii ai bisericii

crestine fiind apostolul Iacob Zevedeu , fratele Domnului si diaconul Stefan , cel omorat cu pietre de iudei.

Crestinii erau judecati in virtutea legilor de lex majestate sau pentru magie si crime , sacrilegiu , fiind condamnati la tortura sau moarte.

Dintre imparatii prigonitori ai crestinilor s-au remarcat NERO (54-68) , in vremea caruia a avut loc prima persecuţie împotriva creştinilor.au murit la Roma Sf.Apostoli Petru si Pavel

2

(67) .Tacitus spune ca Nero ii imbraca pe crestini in piei de animale pentru a fi sfisiati de caini sau erau transformati in torte. DOMITIAN - (81-96) , se foloseste de refuzul crestinilor de a plati darile şi ii acuza de ,,

urzire de lucruri noi’’ – tradare .In vremea lui Sf.Ioan Evanghelistul este exilat in Insula Patmos.Dar o ruda a împaratului devine crestină – FLAVIA DOMITILLA.

TRAIAN – (98-117) , legalizeaza persecutiile dar le si restrange prin refuzul denunturilor anonime . Martiri : episcopul Simeon al Ierusalimului , ruda Mantuitorului si Ignatiu al Antiohiei , aruncat la fiare in timpul jocurilor care celebrau învingerea dacilor.

Cele mai dure persecutii şi ultimele au loc in vremea lui DIOCLETIAN -284-305.Au loc persecutii in Dacia si Dobrogea . In vremea lui sunt emise edicte care prevăd dărmarea lacasurilor de cult , arderea cartilor sfinte ,

pedepsirea cu moartea a crestinilor care nu ipostaziau , transformarea lor in sclavi. Incurajeaza delatiunea – nomen christianorum deleto iar crestinii sunt inlaturati din armata. Sunt facuti martiri in Egipt , Sf,Varvara, Cilicia , Cosma si Damian , Antiohia ,

sf,Margareta , Capadoccia , Sf.Gheorghe , Iliricum , Sf.Dimitrie si cei patru martiri de la Niculitel – Zotic, Attalus,Comosis,Filip.

Tertulian spune ca crestinii erau acuzati de romani daca Tibrul inunda campiile , daca cerul nu ploua , daca se cutremura pamântul.

Doctrina crestină este interpretata de romani ca fiind imorala – taina impartasaniei ( trupul si singele ) este considerata ca fiind bazata pe crime secrete , politic sunt considerati dusmani ai statului pentru ca refuza cultul imparatului .O considera religie de sclavi – vezi cei ce adera, deschiderea catre mase.

Erau acuzaţii de omor ritual , de incest , că ar urâ specia umană , Aceste acuzaţii au atras asupra lor mânia mulţimii

Dacă dogma creştină se elaborează pornind de la cultele soterice şi filosofia elenistică –romană , creştinismul se exprimă prin imagini şi simboluri germinate în arta greco –romană care sunt interpretate în sens creştin

ARTA PALEOCRESTINA Este arta care ia fiinţă în primele trei secole de după Hristos A apărut în catacombele de la Roma în sec. II ca forme estetice ce constau din folosirea

simbolurilor religioase păgâne cărora li se dau interpretări creştine : Crucea – iniţial simbol al regalităţii şi al celor patru vânturi care aduceau ploaia şi dădeau

fertilitate naturii – la babilonieni , simbol al vindecării şi binecuvântării în antichitatea ebraică, simbol al vieţii la egipteni şi al soarelui la celţi ,este semn al biruinţei la creştini – prin arătarea sa lui Constantin cel Mare şi simbol de identificare a crestinilor.

Porumbelul , păunul , peştele –ihtys. Teme specifice – Bunul păstor , imaginea Orantei – cu braţele ridicate simbolizând defunctul

care se roagă. Începând cu sec. III apar teme biblice specifice Noului Testament : minunile lui Isus ,

Mântuirea Arta paleocrestină – pictura – a contribuit la formarea primului ciclu iconografic creştin şi la

aparitia simbolisticii creştine fie ea figurativă sau abstractă.

3