Rolul Literaturii In Perioada Pasoptista

I.        Prezentare generala

Perioada pasoptista(1830-1860) are ca nucleu revolutia anului 1848. Modernizarea societatii romanesti, independenta politica, libertatea nationala, unirea provinciilor romane sunt obiectivele social-politice ale miscarii pasoptiste.

Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne. Scriitorii pasoptisti provin din clasele de sus, sunt educati in Apus, mai ales in Franta, si devin promotorii renasterii nationale atat prin mesajul operei literare, cat si prin implicarea active in viata politica. Plini de elan, ei incearca pentru prima data o sincronizare cu Europa Occidentala, mai mult mimetic la inceput.

Afirmarea unei generatii de scriitori, gazetari, istorici si oameni politici, numita de posteritate generatia pasoptista, determina inceputul modernitatii noastre culturale, o perioada de tranzitie si de prefaceri palpabile. Scriitorii pasoptisti au vocatia inceputurilor, si poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii culturale(literature, presa , intemeierea teatrului, invatamantul), genuri si specii literare, mai multe tipuri de scriitura. Polimorfismul preocuparilor individuale se explica in contextul epocii.

Scriitorii sunt nevoiti “sa arda etapele” care se desfasoara succestiv in literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol si jumatate. Curentele litearare(iluminism, preromantism, romantism, clasicism , realism incipient) sunt asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistenta curentelor literare, nu numai in opera aceluias scriitor, ci chiar si in aceasi creatie.

Pasoptismul este o ideologie literara niciodata sintetizata intr’un program particular si supusa unor comandamente exterioare: mesianism cultural si revolutionar, spirit critic, deschidere spre Occident si lupta pentru impunerea unui specific national, constiinta civica si patriotica, constiinta pionieratului in mai toate domeniile vietii, o retorica a entuziasmului si a trezirii la actiune.

Articolele programatice ale vremii reflecta ideologia literara pasoptista. Doua personalitati au rolul de indrumator al fenomenului cultural-literar.

Intr’o prima etapa, corespunzatoare primei generatii pasoptiste, acest rol ii revine lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele ziarului “Curierul romanesc”, aparut la Bucuresti, incepand cu 1829, caruia ii adauga din 1837 suplimentul literar “Curierul de ambele sexe”, datorita indemnurilor adresate tinerilor scriitori: “Nu e vreme de critica copii; e vreme de scris; sa scrieti cat veti putea si cum veti putea”, a fost posibil debutul unei intregi generatii, intre 1830 si 1840: Vasile Carlova, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac.

O alta etapa este marcata de contributia lui Mihail Kogalniceanu, redactorul revistei iesene “Dacia literara”, care are ca obiectiv exclusive literatura. Programul revistei orienteaza literatura timpului; in cele trei numere aparute, se publica opere ale celor mai valorosi scriitori ai vremii(Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, s.a.), dar directia imprimata se reflecta in toata literatura epocii.

Primii nostri scriitori moderni se afirma in cadrul curentului national-popular de la “Dacia literara”. Ideile enuntate in articolul-program si promovate de revista se reflecta in literature romana de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Prin precizarea surselor de inspiratie/ a temelor literare in ultimul punct al articolului, dar si prin diversele trimiteri la trasaturile romantismului(aspiratia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor nationale si a folclorului, imbogatirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali), acesta devine un manifest literar(text cu valoare de document pentru inceputul unei miscari literare/a unui current literar prin care se afirma o noua conceptie literara, de obicei, in mod polemic fata de miscarea anterioara) al romantismului romanesc.

Literature pasoptista se dezvolta sub semnul romantismului European si parcurge un drum sinuos. Dupa literatura anilor 1825-1830, care abunda in adaptari dupa autori straini, in special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez(prefata la drama “Cromwell”, de Victor Hugo, in 1827) si articolul-program “Introductie”, publicat de Kogalcianu in 1840. Scriitorii romani ai epocii asimileaza rapid manifestul romantismului francez si aplica principiile acestuia, cu particularitatile curentului national-popular de la revista “Dacia literara”.

Romantismul Biedermeier este o varianta degradata a Romantismului Inalt manifestat in Europa in perioada 1790-1815, impur, eclectric si predispus la orice compromis stilistic sau simbioza tematica. Conceptul de Romantism Biedermeier se poate asocial produsului literar al anilor1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridarii estetice, conglomerate de forme si motive vechi si noi in cuprinsul aceleiasi opere. Vasile Alecsandrui ar putea fi in acest sens exemplul tipic.

Reprezentanti ai literaturii pasoptiste:

->Proza: proza de inspiratie istorica- C. Negruzzi, Nicolae Balcescu, Alecu Russo;

Insemnari de calatorie -Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Gr. Alexandrescu;

Fiziologie satirica -Ion Heliade- Radulescu, C. Negruzzi;

Scrieri memorialistice -C. Negruzzi;

Nuvele romantice -C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Gr. Alexandrescu;

Incercari de roman -Dimitrie Bolintineanu,Ion Ghica.

-> Poezia: specii clasice - epistola, satira, fabula :Gr ALexandrescu;

-oda, imnul :Gh. Asachi, C. Bolliac, A. Muresanu;

Specii romantice – meditatia: Vasile Carlova, Dimitrie Bolintineanu, Gr.Alexandrescu

-elegia : Dimitrie Bolintineanu;

-legenda culta: Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri;

-balada: Ion Heliade-Radulescu, Dimitrie Bolintineanu;

-> Dramaturgia: filonul comic al satirei sociale, critica moravurilor - Costache Faca, Matei Millo, Costache Caragiali, Alecu Ruso, Vasile Alecsandri;

Teatrul cu subiect istoric- Gh. Asachi, Vasile Alecsandri.

“Atunci cand ni se povesteste ceva este vorba despre epica, atunci cand niste oameni costumati joaca o actiune pe o scena, este vorba de teatru, iar atunci cand un eu resimte o stare si si’o exprima, este vorba despre lirica”(W. Kayzer, Opera literara)

rima jumatate a secolului XIX aseaza intreaga societate romaneasca intr-uncurent modernist, un curent al innoirilor, in toate domeniile. In urma Pacii de la Adrianopol(1829) Tara Romaneasca si Moldova au intrat in circuitul economic european, putand sa ia contact mai bine cu toate transformarile din lumea apuseana. Se va produce acum o adevarata efervescenta culturala in Tarile Romane. Se dezvolta invatamantul in Moldova datorita activitatii lui Ghe. Lazar si Ion Heliade-Radulescu.

In 1860 se infiinteaza Universitatea din Iasi, in 1864 in Bucuresti, de catre Dimitrie Bolintineanu. Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. Heliade-Radulescu in Tara Romaneasca. Primul spectacol are loc in inlimba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Cu p rilejul spectacolului de la Bucuresti, Iancu Vacarescu a scris un Prolog in care sintetiza conceptia pasoptistilor despre teatru: "V-am dat teatrul/ Vi-l paziti ca pe-un lacas de muze/ Cu el curand veti fi vestiti/ Prin vesti departe duse/ In el naravuri indreptati/ Dati ascutimi la minte/ Podoabe limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte." In anul 1840, la conducerea Teatrului National din Iasi au venit Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, care au pus bazele repertoriului dramatic original romanesc. De asemenea, se dezvolta presa in Moldova sub conducerea lui Ghe. Asachi. Se afirma "Albina Romaneasca" si suplimentul sau, "Alauta Romanasca". In Tara Romaneasca, sub conducerea lui I. H.-Radulescu se afirma "Curierul National" cu suplimentul "Curierul de ambe sexe". In Transilvania, sub conducerea lui Ghe. Asachi, apare "Gazeta de Transilvania" si suplimentul "Foaie pentru minte, inima si literatura". Acest curent innoitor a cuprins si literatura. In anul 1830 I. H.-Radulescu a tradus in limba romana "Meditatiile poetice" ale lui Lamartine, act simbolic prin care se marca trecerea literaturii romane de sub sfera de influenta a literaturii orientale sub sfera de influenta a literaturii occidentle, in primul rand sub sfera de influenta a literaturii franceze. Tot acum se produce un eveniment de mare importanta in evolutia literaturii romane: 1840-apare la Iasi, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, revista "Dacia literara", cu rol important in orientarea literaturii nationale in epoca, dar cu rol important si in jalonarea directiilor viitoare de dezvoltare a a literaturii noastre. Uniii critici chiar au afirmat ca a existat in literatura romana un curent al "Daciei literare".

Printre cele mai importante reviste care au preluat ideile se numara "Propasirea" si "Romania literara". Revista "Dacia literara" a aparut numai in trei numere, dintre care primul continea articolul-program numit "Introductie". Acest articol se deschide printr-o trecere in revista a tuturor publicatiilor aparute in Tarile Romane pana in 1848. Articolul sublinia caracterul local al acestor publicatii si necesitatea aparitiei unei reviste exclusiv literare in care sa se stearga diferentele locale dintre romani. O astfel de revista isi propune Mihail Kogalniceanu sa faca din "Dacia literara": "In ea ca intr-o oglinda se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau." Astfel, revista a jucat un rol important in realizarea unitatii nationale a romanilor pe plan cultural. Articolul "Introductie" pune, de asemenea, problema criticii literare, Kogalniceanu subliniind necesitatea unei critici literare juste, obiective, capabila sa impuna adevaratele valori literare: "Vom critica cartea, iar nu persoana." De asemenea, Mihail Kogalniceanu pune

problema traducerilor literare. El constata ca scriitorii romani din perioada pasoptista realizeaza numeroase traduceri, dar ca in literatura nationala nu mai aparusera opere de mare valoare. De aceea el a criticat traducerile, spunand: "Traductiile nu fac literatura. Ele au devenit la noi o manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national." In acest context, articolul "Introductie" va incuraja dezvoltarea literaturii nationale. In conceptia lui Mihail Kogalniceanu, pentru realizarea unei literaturi romane originale, trebuia ca scriitorii sa se inspire din folclor, istorie nationala, natura patriei, realitatile sociale prin care opera va capata o culoare locala.

Kogalniceanu afirma ca: "Istoria noastra are destule fapte eroice, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris fara sa mai avem pentru aceasta trebuinta sa imprumutam de la alte natii." Datorita orientarii spre aceste surse de inspiratie, articolul "Introductie" a fost considerat manifestul romantismului romanesc.

In spiritul sau, combinand elemente romantice, dar si elemente de clasicism, s-au afirmat marii scriitori ai literaturii romane pasoptiste si postpasoptiste: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Ioan Heliade-Radulescu, Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Balcescu, Nicolae Filimon, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu.

Read more: http://articole.famouswhy.ro/literatura_romana_in_perioada_pasoptista/#ixzz29vksZzCT