UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale

Tema 31:

Rolul Fondului Monetar Internaţionalîn economia mondială

Anul I - Frecvenţă redusă Semestrul I

2007-2008

Titular de curs: Lector univ. drd. Chiţiba Constanţa Aurelia Autor:

Bucureşti,Iunie 2008

Cuprins:

Scurt istoric al apariţiei FMI .................................................................................................................... 3

Rolul FMI in economia mondială............................................................................................................ 4

Activităţi legate de criza din Asia............................................................................................................................................. 4

Sprijinul acordat ţărilor postconflictuale..............................................................................................................................6

Relaţiile între FMI şi alte organizaţii internaţionale........................................................................................................8

Bibliografie................................................................................................................................................................................. 10

2

CAPITOLUL 1 :

Scurt istoric al apariţiei FMI

După primul război mondial statele europene au întâmpinat mari

greutăţi la trecerea de la un sistem monetar în regim de război la unul de pace.

Au apărut variaţii mari între nivelurile inflatiei, între mecanismele de

formare a preţurilor si a veniturilor. Emisiile de bilete în cantităti mari de către

băncile centrale cea ce a provocat o inflaţie puternică.

Una dintre primele ţări care s-a întors la etalonul aur a fost Germania.

Hiperinflatia din anul 1923 a condus la prăbuşirea monedei, un dolar a ajuns la

4,2 mlrd. de mărci germane. Marca nou creată era garantată cu 40% prin resursele de devise si aur ale

băncii centrale.

În anul 1928 şi Franţa s-a întors la etalonul-aur prin stabilizarea monetară, care a condus la o

devalorizare a francului cu patru cincimi.

Necesitatea apariţiei unei organizaţii ca FMI a devenit evidentă după Marea Depresiune la

începutul anului 1930, care a pătruns în toate formele de viaţa economică. Multe bănci au dat faliment,

costurile producţiei agricole au fost mai mari decât preţul produselor finite, producţia a fost ţinută în

stoc fără să poată fi valorificată, iar mai mult de 10 mil. de oameni ereau în căutare de muncă pe care n-o

aveau şansa să găsească.

În anul 1931 lira sterlină este devalorizată cu 30%. Aceasta pune punctul de începere a

devalorizării în lanţ de către ţările pentru a căştiga părţi din piata. Toate ţările legate din punct de

vedere comercial cu Anglia şi-au devalorizat monedele nationale. În această perioadă preţurile

mărfurilor au scăzut cu 48% , iar volumul comerţului mondial a scăzut cu peste 60%. Unele guverne au

introdus restricţii pentru schimbul monedei naţionale folosind operaţiile de barter ( de exemplu o

locomotivă pentru 100 tone de cafea ) şi astfel eliminând folosirea monedei naţionale. Alte guverne ,

disperate în problema să găsească cumpărător străin pentru producţia sa agricolă, au început să vândă

la preţuri sub costul producţiei pentru a face faţa concurenţei străine.

În anul 1933 a fost organizată la Londra o conferinţă. Scopul desfăşurării acestei conferinţe a

fost oprirea prăbuşirii monedei naţionale, eliminarea barierelor tarifare , scăderea ratelor dobânzilor.

Conferinţa a eşuat din cauza egoizmelor naţionale ţărilor participante.

3

În anul 1936 Anglia, Franţa si SUA au semnat un acord care avea scopul principal să

restabilizeze relaţiile economice internaţionale. În această privintă s-a registrat o mică readresare în

anul 1937, dar după criza din anul 1938 si al doilea război mondial acest acord numai a avut nici-o

putere.

CAPITOLUL 2:Rolul FMI în economia mondială

2.1.Activităţi legate de criza din Asia

În anul 1990 au fost efectuate cele mai semnificative schimbări în istoria FMI. Acestea au fost

legate de procesul de integrare a pieţelor de mărfuri, servicii şi capital. O parte importantă în activitatea

FMI deţine acordarea împrumuturilor în domeniul bancar şi supravegherea sistemului monetar

internaţional.

Între ţările care au beneficiat de ajutorul financiar al FMI în anii '90 au fost ţările din Europa

Centrală şi regiunea Baltică, Rusia şi alte ţări din fosta Uniune Sovietică pentru înlesnirea trecerii lor

dificile din economia planificată la economia de piaţă. Multe eforturi au fost depuse în formarea

structurilor financiare şi economice, foarte importante pentru funcţionarea economiei de piaţă.

O parte importantă în activitatea FMI ocupă colaborarea strînsă cu Banca Mondială în vederea

sprijinirii celor mai sărace ţări din lume.

În criza financiară la mijlocul acestei decade în Mexico FMI a aprobat pe data de 1.02.1995 cel

mai mare pachet financiar pentru o ţară membră a FMI în valoare de $17,8 billion. Acest ajutor avea

scopul să stsbilizeze situatia financiară şi să oprească ieşirile masive de capital din Mexic.

Criza financiară din Asia din anul 1998 a fost evenimentul financiar a anului. Cel mai mult

afectate au fost Indonesia, Coreea si Tailanda.

Printre cauzele principale pentru această criză putem să considerăm împrumuturile externe

făcute de aceste ţări în exces, cu scădente scurte. Pe de altă parte regurile bancare inadecvate şi

intervenţia sa nereuşita n-au putut să contribuie la stabilizarea situaţiei economice. Întărzierea

semnificativă în adaptării măsurilor corespunzătoare în rezolvarea acestor dificultăţi a aprofundat criza

financiară şi a afectat şi alte ţări din această regiune.

4

FMI a ajutat cele trei ţări cel mai mult afectate - Indonesia, Coreea si Tailanda - aranjănd

programe pentru reforme economice, care ar treebui să ajute refacerii situaţiei financiare. Coreea a

beneficiat de ajutor financiar la valoare totală de $ 11,2 billion şi Tailanda $ 4,0 billion.

Au fost intensificate consultaţiile cu celelalte ţări membre pentru a fi luate măsuri, care să nu

mai permit în viitor afectarea altor ţări din această regiune. Au fost aplicate proceduri accelerate

organizate sub numele de Mecanism Urgent de Finanţare. Astfel FMI a elaborat programe, care au fost

adăugate la programele deja existente şi care au avut drept scop să adapteze FMI către cerinţele acestei

perioade. De asemenea a fost creată facilitatea de Rezerve suplimentare pentru a ajuta ţările afectate

prin acordarea împrumuturilor pe termen scurt, necesare pentru recuperarea încrederii pierdute a

investitorilor. FMI a colaborat cu alte instituţii internaţionale financiare, de exemplu cu Banca Mondială

şi Banca da Dezvoltare din Asia pentru a mări suportul financiar pentru programele de reforme

economice.

Principalele concluzii făcute de funcţionării FMI sunt patru şi se referă la necesitatea punerii la

dispoziţie la FMI a unei informaţii, cât se poate mai concrete, de către ţările membre. Pe de altă parte cu

o mai mare atenţie trebuie să fie analizate rezultatele macroeconomice ale ţărilor pe termen scurt. Un

rol crucial joacă existenţa unei transparenţe în privinţa programelor, care se aplică pentru ieşirea din

criză. Nu pe ultimul loc ca importanţă este faptul că ţările membre trebuie să binevoiască să ia în

considerare sfaturile politice de la FMI.

Pentru a colabora mai străns cu ţările afectate de criza din Asia şi din cauza rolului important, pe

care aceste ţări îl au în economia mondială FMI a deschis un nou office pentru Asia şi Pacific în Tokyo.

Directorul acestui office este Kunio Saito. Între scopurile principale sunt păstrarea unui dialog

permanent cu politicienii din Asia si supravegherea pieţei financiare în această regiune.

În luna iulie 1998, după dificultăţiile financiare serioase, Rusia a primit un împrumut de $11.2

billion, care va avea drept scop să suplimenteze cele $ 9.2 billion primite în luna martie 1996.

A 50-a anivarsare a FMI în anul 1994 a creat ocazia pentru efectuarea unui număr mare de

întălniri si discutii privind activitatea fondului în viitor.

Schimbările în mediu economic international impun într-un fel si reevaluare a rolului FMI si

eventual efectuarea unor schimbări în rolul său în economia mondială. Folosirea largă a ratelor de

schimb flexibile a dezavantajat tările industriale si ele au beneficiat mult mai putinde ajutor financiar

din partea FMI, aşa cum a fost prevăzut în Bretton Woods. Mai mult decât aceasta, multe ţări membre n-

au avut aces la fluxurile de capital privat, mai ales în perioade de dificultăţi economice şi numărul

acestor ţări a crescut mult, afectând şi ţările în traziţie. Aceste ţări se bazează pe asistenţa financiară din

partea FMI în resolvarea problemelor financiare legate de balanţa de plăţi.

5

În viitor descentralizarea în sistemul valutar al ţărilor industrializate va continua. De aceea va fi

necesară o reevaluare a rolului FMI privind supravegherea şi finanţarea ţărilor membre. De exemplu a

fost făcută o propunere în sensul că valutele mai puternice să fie legate şi fixate întru-n sistem. Comisia

din Bretton Woods a propus FMI să preia de la Grupul Celor 7 responsabilitatea de a efectua politica de

coordonare, care să aibă ca scop reducerea instabilităţii ratei de schimb şi eventual trecerea la un sistem

mult mai flexibil.

Cu totul altă direcţie a fost propusă de la ceilalţi funcţionari FMI să abandoneze rolul său în

domeniul financiar şi să concentreze activitatea sa asupra disciplinei comerciale, exercitată de fluxurile

de capital privat, scopul fiind corectarea neadaptibilităţii bilanţelor de plăţi ale ţărilor membre. Astfel

FMI poate să devină un fel de agenţie de evaluare pentru politiciile economice de stat ale ţărilor

membre. Mai mult decât aceasta a fost propus în acest context FMI să joace un rol central în

coordonarea restructurării datoriilor statelor, ca un fel de curte de faliment.

Toate aceste propuneri deocamdată n-au găsit o acceptare mai largă. În momentul în care FMI va

acţiona ca o agenţie de evaluare, atunci relaţiile între FMI şi ţările membre se vor schimba substanţial.

În prezent rolul FMI este de a facilita relaţiile dintre debitor si creditor. Probabil schimbările,

care se vor efectua nu mai vor fi cu rolul financiar, pe care l-are FMI şi în natura politicii de

supraveghere a Sistemului Monetar International.

2.2.Sprijinul acordat ţărilor postconflictuale

În anii recenţi, pe plan mondial s-a manifestat în creştere numarul ţărilor în care există

instabilitate politica, convulsii sociale sau conflicte armate internaţionale. Pentru a sprjini

preîntămpinarea intr-un moment iniţial necesităţiile speciale în astfel de ţări, în anul 1995 FMI a întărit

politica sa financiară prin întroducerea Asistenţei de Urgenţă pentru ţările postconflictuale. Din această

cauză, şase ţări- Albania, Bosnia şi Herzegovina, Republica Congo, Ruanda, Sierra Leone, şi Tajikistan au

beneficiat de această asistenţă. În procesul de intrajutoare al acestor ţări pentru restabilirea stabilităţii

macroeconomice, FMI lucrează în colaborare cu alte organizaţii internaţionale şi creditori bilaterali .

În anii ‘70, ’80, şi începutul anilor ’90, FMI a ajutat un numar mare de ţări postconflictuale - cum

ar fi Bangladesh, Cambodgia, Chad, El Salvador, Etiopia, Georgia, Haiti, Jordan, şi Nicaragua- printr-o

varietate mare de facilităţi acordate de FMI. Pentru a întări aceste eforturi, în luna octombrie 1995

Bordul Executiv a stabilit ca atat timp căt sunt disponibile instrumentele financiare ale FMI şi sunt

adecvate pentru a face faţă situaţiilor postconflictuale, sprijinul FMi se poate dovedi benefic.

În anul 1995, la întalnirea la Halifax, reprezentanţilor grupului celor 7 au invitat instituţiile

înfiinţate în Bretton Woods şi Organizaţia Naţiunilor Unite să stabileasca procedurile de coordonare,

6

aplicate în funcţie de necesităţiile de resurse, în scopul de a facilita o tranziţie lina în faza de rehabilitare

a crizei, şi pentru coordonarea activităţii de cooperare mai efectiva cu creditorii.

Pentru a primi asistenţă postconflictuală, trebuie sa se stabilezeze o balanţă de urgentă a

plăţilor necesare pentru a ajuta refacerea rezervei şi întâlni plăţile curente, inclusiv serviciul datoriei

catre instituţiile multilaterale, şi rolul pe care îl joaca FMI în catalizarea sprijinului de alte surse oficiale.

De asemenea este important să se determine capacitatea administrativa şi instituţionala a statului care a

fost întrerupta la punctul în care ţările membre sunt momental incapabile să se dezvolte şi să

implementeze un program economic multilateral care poate fi sprijinit sub aranjamentului FMI. Totuşi

acolo unde există capacitatea suficienta pentru planificarea şi implementarea politicii, şi se

demonstrează angajament ferm de catre autoritaţile care vor garanta că resursele FMI vor fi protejate

şi folosite adecvat.

Ca urmare, Consiliul Executiv a hotarat să extindă politica sa existentă asupra asistenţei de

urgenţă - care pănă la acest moment a fost acordată pentru a acoperi numai calamităţile naturale .

Elementele necesare pentru întrebuinţare a asistenţei de urgenţă includ o declarare clară a situaţiei

economice; quantificare a cadrului macroeconomic, pozitia autorităţilor şi intenţia lor de a apela căt

mai repede la forma tradiţionala de finanţare a FMI (cum ar fi a acordurile stand-by sau ESAF

aranjament).

FMI intervine pentru a sprjini preîntâmpinarea necesităţiilor speciale ale ţărilor postconflictuale

şi aceasta este ca o parte din efortul coordonat internaţional depus de diferite agenţi multilaterali şi

donatori bilaterali luând rolul principal în coordonarea şi mobilizarea asistenţei.

Rolul cheie al FMI în ţările postconflictuale este sa ajute restabilirea stabilităţii macroeconomice.

Aceasta este realizat în faza iniţiala prin intermediul asistenţei tehnice şi sfaturile politice pentru

ajutarea refacerii administrative şi instituţionale şi pentru a crea capacitatea necesara pentru a pune un

program economic multilateral corespunzător. Odata ce situaţia economică a fost stabilizata, FMI poate

face disponibila asistenta financiară care joaca deseori rolul cheie în catalizarea sprijinului de alţi

creditori şi donatori.

Asistenţa tehnică a FMI se focalizeaza pe capacitatea de reconstruire -de exemplu, înfiinţarea şi

reorganizarea instituţiilor monetare şi de shimb valutar pentru a putea ţara respectiva să efectueze

rambursările legate de creditele luate şi operaţiunile de schimb valutar străine şi să asigure

întrebuinţarea efectiva a resurselor existente ţării respective.

Astfel de asistenta mai poate fi acordată şi de alte instituţii cum ar fi UNDP, Banca Mondiala,

Uniunea Europeana, şi donatori bilaterali şi multilaterali .

Sfaturile politice date de către FMI acopera toata gama ale politicii macroeconomice şi de

asemenea asigura şi necesarul de măsuri structurale. Acordarea asistenţei financiare depinde de

7

factorii specifici ai statelor, cum ar fi cât de repede este clarificata situaţia politică, capacitatea

membrilor să formuleze şi să implementeaze programele economice, timpul necesar pentru mobilizarea

sprijinul donorilor şi dacă e important, aprecierea datoriilor către instituţiile multilaterale.

Asistenţa postconflictuala de urgenţă a devenit disponibila în anul 1995 şi astfel şase ţări au fost

alese pentru a primi acest ajutor. Pe 20 decembrie 1995, Bosnia şi Herzegovina care au moştenit

calitatea de membru ale fostei Republice Socialiste Federale Yugoslaviei au intrat în FMI. La acelasi zi, a

fost acordată suma de $45 millioane pentru redresarea politica şi reintegrarea economica, refacerea

ale infrastructurii, şi crearea noilor structuri economice pentru trecerea la economiei de piaţă.

Asistenta de urgenţă pentru Rwanda, care a fost acordată, a fost in jur de $20 milioane pentru

sprijinirea programului economic al guvernului pentru anul 1997 şi al programului de asistenţa tehnică

coordonat de FMI. Acest ajutor a fost acordat din cauza imposibilităţii Băncii Nationale ale Ruandei de a

efectua funcţiile sale principale şi pentru consolidarea bugetului şi veniturile administrative. Asistenţa

a fost folosita pentru restaurarea autoritaţilor administrative civile.

Asistenţa Postconflictuala de urgenţă

Ţara DataCantitate

(milioane de DST)

Suma aprobata

(% din cota)

Albania Nov., 1997 8.8 25.0

Bosnia si Herzegovina Dec., 1995 30.3 25.0

Rep. Congo Iulie, 1998 7.2 12.5

RuandaAprilie, 1997

Dec., 1997

8.9

6.0

15.0

10.0

Sierra Leone Nov., 1998 11.6 15.0

TajikistanDec., 1997

Martie, 1998

7.5

7.5

12.5

12.5

În Albania, cu asistenţa de urgenţă a fost sprijinita programa guvernului cu $12 milioane pentru

a putea fi redusă inflaţia severă şi restartarea creşterii economice.

Asistenţa tehnica a fost acordată de câtre donatori multilaterali inclusiv FMI, pentru a putea fi

redresate veniturile care, împreunã cu măsurile de revenire puternice, a reuşit să pună deficitul

budgetului pe cale stabilă. Reformele structurale includ măsuri pentru a opri activitatea companiilor

piramidale, restructurarea băncilor de stat şi de a dezvolta mai bine administraţia publică.

Asistenţa de urgenţă acordată pentru Tajikistan este în jur de $20 milioane şi a fost folosita

pentru sprijinirea programei economice a guvernului pentru anii 1997-98. Din această cauza policile

8

fiscale şi monetare au început să lucreze semnificativ, ducând la reducerea inflaţiei, la stabilizarea ratei

de schimb valutar. Siguranţa socială a început să fie mult mai puternică şi au fost facute paşi importante

pentru iniţierea reformei sistemului bancar.

Asistenţa de urgenţă la valoare de $10 milioane a fost folosita în Republica Congo pentru

sprijinirea programei economice a guvernului pentru anul 1998 cu scop de a recupera condiţiilor

normale economice ducînd la stabilitatea macroeconomica, refacerea infrastructurii capitalei

Brazzaville, reorganizarea administraţiei centrale, refacerea capacităţii instituţiilor şi recuperarea

sigutanţei sociale.

Asistenţa de urgenţă pentru Sierra Leone la valoare de $16 milioane a fost folosita pentru

sprijinirea programei economice a guvernului pentru anii 1998/99 , care are ca scop accelerarea

creşterii economice, reducînd problemele financiare şi normalizînd relaţiile cu creditorii externi .

2.3.Relaţiile între FMI şi alte organizaţii internaţionale

În anii 1997/98 relaţiile între FMI şi Banca Mondială , Naţiunile Unite şi Organizatia Mondială de

Comerţ au continuat să se dezvolte ca răspuns a schimbărilor care se efectuează în domeniul economic

mondial.

Criza financiară din Asia a arătat necesitatea pentru o colaborare mai strânsă dintre FMI şi

Banca Mondială mai special în sectorul financiar şi social. În anul 1997 a fost semnat un acord între

Directorul General al FMI şi Preşedintele Băncii Mondiale. Scopul semnării acestui acord a fost legat de

adoptarea unor măsuri mai efective pentru rezolvarea problemelor care provin din datoriile financiare

ale statelor. Acordul acoperă o gamă largă în sectorul financiar incluzînd diagnostica, sfaturi politice,

asistenţa tehnică şi proceduri operaţionale în situaţii de criză. În particular acest acord clarifică rolul pe

care îl joacă fiecare din cele două instituţii.

În timp ce Banca Mondială se ocupă cu problemele din sistemul financiar în ţările în curs de

dezvoltare, FMI supraveghează aspectele macroeconomice ale sistemului financiar şi pieţele în toate

ţările membre.

Sfaturile politice pe care le dă FMI sunt legate şi de impactul social pe care îl provoacă ele de

protecţia mai bună a celor mai vulnerabile grupe din societate. FMI apelează şi pentru o colaborare mai

strânsă cu Organizaţia Agriculturală şi de Hrană şi UNICEF.

În timpul anului financiar FMI a continuat să lucreze foarte strâns cu Banca Mondială iniţiativa

HIPC pentru cele mai îndatorate ţări. Unul din principiile din această iniţiativă este că asistenţa pe care o

acordă ţările trebuie să fie coordonată între toate ţările – creditori cu cotă de participare egală. FMI şi

9

Banca Mondială au iniţiat un proces de consultaţii cu alţi creditori pentru a se asigura că această

iniţiativă va reflecta răspunsul cel mai potrivit al comunităţii internaţionale. Directorul General şi

Preşedintele Băncii Mondiale au trimis o scrisoare până la creditorii multilaterali şi bilaterali cu scopul

de a informa despre deciziile adoptate de FMI şi Banca Mondială.

Relaţiile între FMI şi ONU s-au dezvoltat la nivel instituţional şi la nivel local. Colaborarea la nivel

instituţional este efectuată prin oficiul FMI în New York. A crescut numărul de funcţionari din FMI care

participă la conferinţe şi întâlniri organizate de către comisarii de la ONU. De asemenea a crescut şi

volumul informaţiei care se schimbă între cele două organizaţii. Există o colaborare mai strânsă în

domeniul statistic şi în cazul situaţiilor postconflictuale. În plus oficiul FMI din Geneva lucrează în

colaborare cu UNCTAD.

În luna aprilie anului 1998 Consiliul Economic şi Social al ONU (ECOSOC) a organizat o întălnire

la nivel înalt la tema “ Integrarea globală financiară şi rezulatele recente “. Acest forum a fost onorat de

câtre Directorul General al FMI.

La nivel de ţară funcţionarii FMI continuă să colaboreze cu funcţionarii de la ONU să schimbe

diferite puncte de vedere asupra dezvoltării economice, să stea în contact permanent şi să participe la

întălnirile locale. Colaborarea cu reprezentanţii ONU sunt foarte intensive în ţări în care ONU şi FMI au

luat parte împreună în proiecte de asistenţă tehnică.

Relaţiile între FMI şi Organizaţia Mondială a Comerţului au fost reglamentate prin acordul de cooperare

care a intrat în vigoare în luna decembrie anului 1996. Acest document conţine precizări referitoare la

consultaţiile instituţionale şi schimbul de informaţie. Grupurile de lucru au studiat foarte activ toate

iniţiativele în acest sens. Un alt aspect din cooperarea între FMI şi OMC este legat de participarea celor

două organizaţii la iniţiativa de integrare a ţărilor în curs de dezvoltare. Această dorinţă a fost exprimată

şi prin declaraţia făcută în anul 1996 la conferinţa a OMC în Singapure. La următoarea întâlnire în luna

octombrie a anului 1997 a fost negociată şi acordarea asistenţei tehnice pentru ţările care au nevoie de

ajutor tehnic. De asemenea FMI este una din cele şase organizatii internaţionale care şi-au asumat

responsibilitatea de a asigura asistenţa tehnică pentru 27 ţări până la sfîrşitul acestui an financiar.

Recomandările făcute de FMI în sfera politică şi asistenţele în domeniul fiscal şi statistic sunt

reconoscute ca un suport important pentru instalarea celor mai favorabile condiţii macroeconomice

care va ajuta ţările respective de a participa mai efectiv în sistemul comercial global.

Colaborare între FMI şi Organizaţia Mondială a Muncii au fost intensificate în anul acesta mai ales în

contextul crizei financiare din Azia. În cursul acestui an funcţionarii de la FMI au participat la Conferinţa

Rigională din Azia care a fost sponsorizată de Organizaţia Mondială a Muncii şi care a avut loc în

Bangkok în perioada 9-11 decembrie . Atenţia prticipanţilor a fost atrasă de problemele legate de

dezvoltarea resurselor umane în această regiune. Funcţionarii de la FMI deasemenea au participat la

10

întălnirea la nivel înalt la Bangkok în perioada 22 – 24 aprilie în anul 1998 cu tema principală

“Reflectările sociale ale crizei din Azia “.

Activităţiile care desfăşoară FMI împreună cu alte organizaţii internaţionale sunt coordonate de

la centralele FMI situate în Paris şi în Tokyo.

FMI lucrează în strănsă cooperare cu astfel bănci de dezvoltare cum sunt Bancă Asiatică pentru

Dezvoltare, Bancă Europeană pentru Reconsrucţie şi Dezvoltare. În acest sens Consiliul Executiv al FMI

a aprobat pe 24 iulie 1997 propunerea pentru participarea reprezentanţiilor acestor instituţii la

discuţiile legate de iniţiativa HIPC. Colaborarea cu aceste bănci multilaterale pentru dezvoltare include

consultaţii asupra programelor pentru ajustări structurale, care include finanţarea acestor pragrame,

acordarea asistenţei tehnice, schimbări de informaţii, vizitele funcţionarilor, întălniri şi conferinţe.

Funcţionarii din FMI vizitează regular seminarile şi forumurile sponsorizate de le alte organizaţii

regionale, sociale şi financiare în Africa, Azia şi Pacificul, America Latină şi Caraibii.

Aceste activităţi care desfăşoară FMI cu alte organizaţii internaţionale au scopul principal de a

sprijini ţările în cauză pentru a preîntămpina problemele sale financiare şi nu numai, dar aceste ţări au

nevoie de investiţii directe care să stimuleze anumite sectoare din economia lor. Asistenţele tehnice

acordate de FMI şi alte organizaţii internaţionale numai ameliorează problemele economice, dar nu le

rezolva complet.

Bibliografie:

1.Dumitrescu, Sterian; Bal, Ana; Economie Mondiaă, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti,

2002;

2. Chiţiba, Constanţa; Sistemul economiei mondiale, Editura UCDC, Bucureşti, 2004;

3.Brown, L.; Starea lumii 1999, Editura Tehnică, Bucuresti, 2002;

4. www.imf.org (IMF Survey);

5.www.worldbank.ro (The East Asian Miracle: Economic Growth and Public Policy).

11