Timotei 2, 11-12: “Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere.”,aceasta fiind una dintre frazele din Biblie in care este descrisa femeia.Numai un suflet pur ,dornic sa ierte se poate supune,numai o fiinta blajina a carei gandiri senine vede dincolo de orizont poate sa inteleaga tacerea,suferinta,dorul.

Emil Cioran in cartea’’Pe culmile disperarii” o descrie drept o unealta nefolositoare in societate,o fiinta amorfa care contempla intre realitate si irealitate supusa unei aforisme a suferintei incapabila sa realizeze ceva care sa ramana in viata dupa moartea sa.

“Femeia este un animal incapabil de cultură şi de spirit, iar atunci cînd se explică sterilitatea ei prin condiţii istorice se realizează un act de cea mai crasă ignoranţă. Femeile n-au creat nimic în nici un domeniu. Şi ceea ce e mai grav este că în acele domenii în care ele au lucrat şi activat mai mult au creat mai puţin, cum e cazul cu muzica. Faptul că în această artă, în care femeile s-au exercitat mai mult decît bărbaţii, ele n-au produs nimic original mă face să declar categoric şi iremediabil că femeia nu e o fiinţă istorică. Să mai amintim că nu există un gînd original de la o femeie, o singură creaţie durabilă în artă, că aceste fiinţe vizuale n-au creat nimic în pictură, că, dimpotrivă, s-au remarcat puţin în unele ştiinţe cu care înclinările feminine nu pot avea nici o afinitate? În esenţa sa, femeia este o fiinţă accesibilă numai la valorile vitale ale Erosului şi complet inaccesibilă la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale. Îmi place femeia fiindcă alături de ea încetez să gîndesc şi pot cu deplinătate să realizez, pentru scurt timp, experienţa iraţionalului. Alături de femeie, uiţi că suferi din cauza spiritului, treci peste dualităţile chinuitoare şi revii înspre un fond originar de viaţă, înspre conţinuturi primordiale şi indivizibile, derivate, ca expresii organice, din esenţa iraţională a vieţii. Pentru cavalerii neantului, contactul cu femeia nu poate fi decît un drum care, dacă nu duce la salvare, nu este mai puţin adevărat că duce la împăcare temporară, la o uitare reconfortantă. Graţia femeii temperează tragedia bărbatului.”

 William Shakespeare vede femeia precum “o mancare pentru zei,gatita de diavoli’’ precum era Otilia pentru Felix,un cronofag care-l seca de puteri,un personaj dinamic si enigmatic. Din dragoste ,din respect lupta pentru el dar din iubire i-a dat drumul si s-a indepartat.Oare l-ar fi iubit mai mult daca continua?Nu l-a abandonat pentru crapiciile ei,ci din sinceritatea sentimentelor. Ea nu era “cineva “pentru Felix,ea era “ceva” in a carei lipsa s-a creat o genune in sufletul lui.Nu iubea faptul ca fusese prima fata pe care-o cunoscute intr-un mod eronat ci ii iubea gesturile,personalitatea,nu fiinta ei ci sufletul.Ea reprezenta o abnegatie dar din frica,supunere si ratiune a fugit.

Vitoria Lipan,spre deosebire de Otilia infatiseaza femeia luptatoare,stapana pe sine dar Chris Simion noteaza in cartea sa”Nu distant dintre noi este tragica.Ci felul cum intelegem distant asta.Ne ameninta sau ne este indiferemta.”Pentru Vitoria este ceva abominabil precum ar arunca-o intr-un vid,ceva neexistent si trebuie sa lupte.Ea nu e rationala,se lasa ghidata de sentimente,instinct si de premonitii sau de visuri.Atrage prin fizicul dar nu se abate de la drum.Ea are rolul jertfei,putand sa mearga si pana-n Iad supunandu-se iubirii.

Cartea Inferno de Dan Brown incepe cu acest fragment”Cele mai intunecate cotloane ale iadului sunt rezervate pentru cei care isi pastreaza neutralitatea in vreme de criza morala.”In acest fragment se incadreaza Ana din “Moara cu noroc”,ea nepurand sa faca fata un situatii la care este supusa.Din punctual meu de vedere acest personaj intruchipeaza nesiguranta feminitatii.Dezechilibreaza balanta fugind spre un refugiu,acesta fiind un alb barbat.Ea nu are vointa de a conduce ci de a sprijinii pe cel de langa ea.Rambda,tace dar cat timp?Cum putea sa-l ajute pe Ghita sa se ridice daca nu stiuse ca picase intr-o ‘’prapastie’’?

“Numai cu inima poti vedea bine.Lucrurile esentiale raman ascunse ochilor’’.Desi Otilia este tanara a carei tinerete sporeste in sufletul ei cu fiecare atingere a clapei,cu fiecare nota de pe portativul cu melodiile lui franz liszt ,spre deosebire de Vitoria care se inchide in interiorul sau odata cu moarte sotului ,amandoua isi uremeaza cu frenezie sentimentele.Acele impulsuri in cadenta din carnea trupurilor lor.

Toate sunt personaje principale in operele lor:Ana,Vitoria,Otilia;si totusi reprezinta umbra partii masculine din fiecare roman.Otilia il ajuta pe Felix sa ajunga acolo unde isi doreste,unde stie ca poate si ii e bine;Vitoria si-ar da si ultima rasuflare pentru gasirea barbatului sau iar Ana din nestiinta si din

puritatea sentimentelor greseste si se arunca in bratele unui strain.Ana e personajul fragil care trebuie sa capteze atentia intr-un mod sau altul.Greseste dar stie ca s-a facut remarcata de Ghita,mereu exista iertare unde e iubire.

Nu exista un model feminine perfect;perfectiunea in sine este banala,in schimb admir fiecare personaj in parte totusi Sa lasi si sa iubesti ilustreaza gândul lui Călinescu că femeia sublimă este aceea care inspiră experienţa artistică şi ideologică a bărbatului pe care îl iubeşte, Ea reprezintă cel mai modern personaj al romanului, atât prin tehnicile de realizare, cât şi prin problematica sa existenţială, reprezentând drama feminităţii,