rim nr.1 (14 martie 2007) - ispaimispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/rim/rim 1-2...

SUMAR

ISSN 1220-5710

• Revista este inclus\ ;n baza de date a Consil iului Na]ional al Cercet\rii• Revista este inclus\ ;n baza de date a Consil iului Na]ional al Cercet\rii• Revista este inclus\ ;n baza de date a Consil iului Na]ional al Cercet\rii• Revista este inclus\ ;n baza de date a Consil iului Na]ional al Cercet\rii• Revista este inclus\ ;n baza de date a Consil iului Na]ional al Cercet\rii{tiin]if ice ;n :nv\]\m=ntul Superior{tiin]if ice ;n :nv\]\m=ntul Superior{tiin]if ice ;n :nv\]\m=ntul Superior{tiin]if ice ;n :nv\]\m=ntul Superior{tiin]if ice ;n :nv\]\m=ntul Superior, f i ind evaluat\ la categoria „B, fi ind evaluat\ la categoria „B, fi ind evaluat\ la categoria „B, fi ind evaluat\ la categoria „B, fi ind evaluat\ la categoria „B ”.”.”.”.”.• Abonamentele se fac prin unit\]i le mil itare, pentru cititori i din armat\• Abonamentele se fac prin unit\]i le mil itare, pentru cititori i din armat\• Abonamentele se fac prin unit\]i le mil itare, pentru cititori i din armat\• Abonamentele se fac prin unit\]i le mil itare, pentru cititori i din armat\• Abonamentele se fac prin unit\]i le mil itare, pentru cititori i din armat\(((((33333 lei x 6 Ÿ 1 le i x 6 Ÿ 1 le i x 6 Ÿ 1 le i x 6 Ÿ 1 le i x 6 Ÿ 1 88888 lei/an), precum [i pr in of ici i le po[tale [i factori i po[tal i le i /an), precum [i pr in of ici i le po[tale [i factori i po[tal i le i /an), precum [i pr in of ici i le po[tale [i factori i po[tal i le i /an), precum [i pr in of ici i le po[tale [i factori i po[tal i le i /an), precum [i pr in of ici i le po[tale [i factori i po[tal i(((((5 lei x 6 Ÿ 30 lei/an). Sumele se depun ;n contul nr5 lei x 6 Ÿ 30 lei/an). Sumele se depun ;n contul nr5 lei x 6 Ÿ 30 lei/an). Sumele se depun ;n contul nr5 lei x 6 Ÿ 30 lei/an). Sumele se depun ;n contul nr5 lei x 6 Ÿ 30 lei/an). Sumele se depun ;n contul nr.....RO46TREZ7015005XXX000147 deschis la TRO46TREZ7015005XXX000147 deschis la TRO46TREZ7015005XXX000147 deschis la TRO46TREZ7015005XXX000147 deschis la TRO46TREZ7015005XXX000147 deschis la Trezoreria Statului, sector 1,rezoreria Statului, sector 1,rezoreria Statului, sector 1,rezoreria Statului, sector 1,rezoreria Statului, sector 1,Bucure[ti pentru U.M.02526 Bucure[ti, cod fiscal> 4221098.Bucure[ti pentru U.M.02526 Bucure[ti, cod fiscal> 4221098.Bucure[ti pentru U.M.02526 Bucure[ti, cod fiscal> 4221098.Bucure[ti pentru U.M.02526 Bucure[ti, cod fiscal> 4221098.Bucure[ti pentru U.M.02526 Bucure[ti, cod fiscal> 4221098.• Cititori i din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet SA, Pia]a Presei• Cititori i din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet SA, Pia]a Presei• Cititori i din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet SA, Pia]a Presei• Cititori i din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet SA, Pia]a Presei• Cititori i din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet SA, Pia]a PreseiLibere nrLibere nrLibere nrLibere nrLibere nr. 1, sector 1, Bucure[ti, R. 1, sector 1, Bucure[ti, R. 1, sector 1, Bucure[ti, R. 1, sector 1, Bucure[ti, R. 1, sector 1, Bucure[ti, R om=nia la Pom=nia la Pom=nia la Pom=nia la Pom=nia la P.O.O.O.O.O. BO. BO. BO. BO. BOX 33-57, la fax 0040-21-X 33-57, la fax 0040-21-X 33-57, la fax 0040-21-X 33-57, la fax 0040-21-X 33-57, la fax 0040-21-3187002 sau 31870033187002 sau 31870033187002 sau 31870033187002 sau 31870033187002 sau 3187003• Pozi]ia revistei ;n l ista-catalog a publica]ii lor este la num\rul 5017• Pozi]ia revistei ;n l ista-catalog a publica]ii lor este la num\rul 5017• Pozi]ia revistei ;n l ista-catalog a publica]ii lor este la num\rul 5017• Pozi]ia revistei ;n l ista-catalog a publica]ii lor este la num\rul 5017• Pozi]ia revistei ;n l ista-catalog a publica]ii lor este la num\rul 5017

ISSN 1220-5710ISSN 1220-5710ISSN 1220-5710ISSN 1220-5710ISSN 1220-5710

REVISTA DE IST ORIEMILITAR|

Publica]ia este editat\ de Minis-terul Ap\r\rii, prin Institutulpentru Studii Politice de Ap\rare[i Istorie Militar\, membru alConsor]iului Academiilor deAp\rare [i Institutelor pentruStudii de Securitate din cadrulParteneriatului pentru Pace,coordonator na]ional al Proiec-tului de Istorie Paralel\> NATO– Tratatul de la Var[ovia

COLEGIUL DE REDAC}IE

• General-maior (r) dr. MIHAILE. IONESCU, directorul Institu-tului pentru Studii Politice deAp\rare [i Istorie Militar\

• Colonel (r) dr. PETRE OTU,directorul [tiin]ific al Institutuluipentru Studii Politice de Ap\rare[i Istorie Militar\

• Prof. univ. dr. DENNIS DELE-TANT, London University

• Prof. univ. dr . MIHAIRETEGAN, UniversitateaBucure[ti

• IULIAN FOTA, directorulColegiului Na]ional de Ap\rare

• Dr. SERGIU IOSIPESCU, cc.[t., Institutul pentru StudiiPolitice de Ap\rare [i IstorieMilitar\

• Prof. univ. dr. ALESANDRUDU}U, Universitatea „SpiruHaret”

• Prof. univ. dr. MARIA GEOR-GESCU, Universitatea Pite[ti

• Comandor (r) GHEORGHEVARTIC, cc. [t., Institutul pentruStudii Politice de Ap\rare [iIstorie Militar\

• Istoria Războiului Rece– O privire asupra fizionomiei Războiului Rece

– academician MIRCEA MALIŢA ................................................................. 1– Noile haine ale propagandei în timpul Războiului Rece

– colonel CĂLIN HENTEA ........................................................................... 11

• Începuturile occidentalizării României– 24 Ianuarie 1859: unificare, modernizare, europenizare

– RUXANDRA VIDRAŞCU ........................................................................... 17– Independenţa, imperativ al afirmării europene a României

– prof. univ. dr. MARIA GEORGESCU ......................................................... 25– Efortul militar românesc pentru cauza independenţei – PETRE OTU ......... 31

• Relaţii internaţionale– Franţa l-a salvat pe Yasser Arafat de la pierzanie!

– ambasador ELIEZER PALMOR, Israel ..................................................... 41– Preliminariile negocierilor româno-iugoslave pentru construirea sistemuluihidroenergetic de la Porţile de Fier I – dr. BENIAMIN C. BENEA................ 50

• Armată şi societate– Despre starea morală a Armatei Române după 23 august 1944

– colonel (r) conf. univ. dr. GHEORGHE NICOLESCU............................... 57

• Dezvăluiri– Kaiserul Wilhelm al II-lea, Înaltul Comandament German şi România în aniiPrimului Război Mondial (1916-1917) – lector univ. dr. SORIN CRISTESCU .... 62– Cu generalul Dietrich von Choltitz pe câmpurile de luptă din alDoilea Război Mondial (II) – EMANUEL ANTOCHE, Franţa ......................... 69

• Eveniment – REDACŢIA ............................................................................... 75

• Dicţionar istorico-militar– Tunurile „Krupp” din dotarea Crucişătorului „Elisabeta”

– CORNEL I. SCAFEŞ .................................................................................. 76

• In memoriam– Profesorul Jean Nouzille – comandor (r) GHEORGHE VARTIC................. 79

• Traduceri:– Massimo de Leonardis: Monarhia, Armata şi construirea naţiunii italiene (1861-1918) – traducere şi adaptare de MONA-ELENA SIMINIUC .............. 80

• Recenzii – SERGIU IOSIPESCU, GHEORGHE VARTIC, LIVIU VIŞANDAN CONSTANTIN RĂDULESCU .............................................................. 87

1 Revista de istorie militarã

După ce am însumat fragmentele memorialeale unei lungi cariere diplomatice care a coincis cutrei pătrimi din intervalul numit „Războiul Rece”*,adaug simplei evocări de evenimente încercareade a degaja o vedere de ansamblu. Am fost încurajatde apariţia multor cărţi consacrate subiectului înanii ’90 şi la începutul acestui secol, precum şi deexplorarea sistematică a temei printr-un efort in-ternaţional, cum este proiectul Centrului de laWashington. Dintre cărţi am ales patru autori dinlocuri diferite: John Lewis Gaddis (The Cold War. ANew History, Penguin Press, Yale University, 2005),Odd Arne Westad (The Global Cold War, CambridgeUniversity Press, 2005), André Fontaine (fostuleditor al cotidianului Le Monde, La tache rouge,Ed. De la Martinière, 2004), Anatoli Dobrînin(fostul ambasador al URSS în SUA, In Conf idence,Times Books, New York, 1995).

Toate aceste volume încep prin caracterizareaepocii Războiului Rece, prin conflict, confruntare,competiţie. Într-o măsură mai mică o face Dobrîninîn cartea sa de memorii, unde descrie, dinperspectiva unui post de ambasador la Washing-ton, pe care l-a deţinut timp de 24 de ani, alternan-ţele crizelor cu perioadele de dezgheţ sau destindere(détente).

Definiţia acum larg circulată este: „RăzboiulRece a fost o competiţie politică şi militară acută şiatotcuprinzătoare care a dominat politica interna-ţională de la sfârşitul celui de-al Doilea RăzboiMondial”, definiţie luată dintr-o carte folosită lacursurile NATO. Deci Războiul Rece înseamnă înprimul rând conflict. Începe cu confruntareasuperputerilor SUA şi URSS, continuă cu aceea ablocurilor lor militare, se revarsă în ciocnirile prininterpuşi şi lumea a treia sau intervenţii proprii(Vietnam, Afganistan), se exprimă prin lupta ideo-logică şi propagandă, este competiţie economică,

O PRIVIRE ASUPRA FIZIONOMIEIO PRIVIRE ASUPRA FIZIONOMIEIO PRIVIRE ASUPRA FIZIONOMIEIO PRIVIRE ASUPRA FIZIONOMIEIO PRIVIRE ASUPRA FIZIONOMIEIR~ZBOIULUI RECER~ZBOIULUI RECER~ZBOIULUI RECER~ZBOIULUI RECER~ZBOIULUI RECE

academician MIRCEA MALI}Aacademician MIRCEA MALI}Aacademician MIRCEA MALI}Aacademician MIRCEA MALI}Aacademician MIRCEA MALI}A

unde concepţia pieţei capitaliste se izbeşte dedirijismul totalitar al economiilor lagărului socialistşi, în fine, marchează populaţii şi generaţii întregicu pecetea fricii şi nesiguranţei, ameninţând cu unrăzboi nuclear, de la care, în ultimă instanţă, marileputeri s-au abţinut.

Toate acestea sunt adevărate, dar mă întrebce se întâmplă dacă răsturnăm piramida şi începemcu acest acord menţionat în coada listei.

Astfel, am început prin a observa şi înţelegeacordul nescris al puterilor nucleare de a nurecurge la armele nucleare. Superputerile şi-auasumat răspunderea, neîncorporată în texte expli-cite, dar profundă, de a nu declanşa un războinuclear. Mai mult decât absenţa unui document,greu acceptabil pentru istorici, faptul de importanţăcopleşitoare este de a fi fost respectat timp de patrudecenii. Omenirea nu s-a angajat în al treilea războimondial. Consecinţele au fost imense. Nu cred cavreun document de pace sau reconciliere să fi avuto asemenea consecinţă salvatoare pentru omenireca acesta. Conducătorii celor două state asociateîn acest proiect au folosit toate canalele şi împre-jurările, întreaga lor capacitate de contact şi nego-ciere continuă pentru a-l observa şi feri de pericole.Comitetul pentru dezarmare de la Geneva a fostunul din laboratoarele unde era întreţinută aceastădelicată balanţă, numită balanţa terorii, nu dupăscopul ei esenţial, ci după consecinţele nefaste aleprăbuşirii ei posibile. Oameni de ştiinţă, congrese,reuniuni, publicaţii, teorii strategice concurau laîntreţinerea ei.

Dar cum s-a produs acest acord? Gaddis avan-sează ideea că principalii lideri ai marilor puteri auacţionat în conformitate cu principiile lui Clausewitz.Reţinerea lor de a folosi arma nucleară începândcu Truman, după Hiroshima, provine din faptul cămentorul lor, Clausewitz , fiind recunoscut atât în

* Studiul constituie un capitol din cartea în curs de apariţie la Editura C.H. Beck: Momente din RăzboiulRece. Memoriile unui diplomat român.


Vest ca şi în Est, „a avertizat că statele celor cerecurg la violenţă nelimitată pot fi consumate deea”. Într-adevăr, Clausewitz emisese axioma sa„obiectul politic e scopul, războiul e mijlocul de a-latinge, iar mijloacele nu pot fi niciodată considerateîn izolare de scopurile lor”. Gaddis crede că dispa-riţia imperiilor după Primul şi al Doilea RăzboiMondial are legătură cu nerespectarea recoman-dării lui Clausewitz. Nu mă simt confortabil cuaceastă explicaţie. Clausewitz pentru mine a fostîntr-adevăr părintele teoretic al legitimizării răz-boiului, drept continuare normală a politicii, unmijloc inseparabil de ea, cu un caracter de raţio-nalitate, obligatoriu, deopotrivă, pentru politică şipentru război. Definiţia dată de el războiului, ca„un act de violenţă menit să oblige inamicul să sesupună voinţei noastre” e urmat de corolarul utili-zării tuturor mijloacelor necesare. Nu există decâtun ţel: victoria completă asupra duşmanului. Nuîncape loc pentru moderaţie („moderaţia în războie o absurditate”, spune Clausewitz). Cu atât maipuţin pentru contactul sau acordul parţial cuinamicul. La Clausewitz nu există decât război ca„joc de sumă nulă”, aşa cum subliniază, în intro-ducerea sa la Clausewitz. On war, Anatol Rapoport,un specialist al modelelor matematice. Armanucleară a pus în faţa omenirii un joc de tip nou:jocul de sumă nenulă. Acesta dezvăluie două situaţiinoi cu rezultate posibile: ambii suferă distrugeretotală (şi probabil întreaga civilizaţie umană), sauambii câştigă supravieţuirea. Jocul de sumă nenulăavertizează că dacă jucătorii continuă adeziuneaînveterată la regulile jocului de sumă nulă (unulcâştigă, altul pierde miza), ei riscă să fie aruncaţiîn situaţia pierderii (maximale, în cazul nuclear) încomun. Această cutremurătoare situaţie, ignoratătotal de Clausewitz, este cea care a zguduit pepoliticieni. Ştim azi cu câtă emoţie studiau ei efec-tele dezvăluite de cercetări ştiinţifice asupra arme-lor nucleare, folosite în cazul unei încleştări totaleşi cu tot arsenalul existent. Orice politician careţine discursul permanent al servirii intereselorpopulaţiei e nevoit să şovăie când e vorba să decidăanihilarea totală a acestei populaţii. Aceste lecturiaveau loc în ambele tabere, dar nu există indicii calucrarea lui Clausewitz să fi fost consultată.

Clausewitz s-a ocupat de statutul teoretic ab-stract al războiului cercetat de el, pe care l-a numit„războiul absolut”, un ideal care trebuie să fieprezent în mintea militarilor, oricât de mari ar fiabaterile şi fricţiunile impuse de situaţia reală. Dinfaptul că analiza este metodică şi raţională,pretenţia de generalitate a teoriei sale, deşiinspirată de războaiele napoleoniene, s-a bucurat

de audienţă. Poate că cel mai persistent a fost cazul„războiului limitat” despre care a vorbit Clausewitz.

În timpul Războiului Rece s-a afirmat un curentneoclausewitzian, studiat de Rapoport. Se poateconsidera că este încă prezent şi activ la începutulsecolului XXI, unde îşi va exercita influenţa atâtatimp cât războiul va rămâne un mijloc admis, le-gitim şi eficace al urmăririi unor scopuri politice.Cercurile ştiinţifice şi teoretice nu sunt în măsurăsă influenţeze cu forţe proprii politica şi mariledecizii. Dacă ele se raliază unor centre de putereinf luente, situaţia se schimbă. Acestea din urmăau existat şi au câştigat în formularea şi aplicareapoliticilor. Cunoscute sub numele de „complexemilitaro-industriale”, ele au făcut obiectul multorstudii, de la Wrigt Mills (teoria elitelor) şi până astăzişi au stârnit îngrijorarea liderilor marilor puteri. În1961, la părăsirea funcţiei de preşedinte,Eisenhower spunea în consiliul guvernului că„trebuie să ne păzim împotriva unei inf luenţeneautorizate, căutate sau nu, de către complexulmilitar-industrial”. De cealaltă parte, Brejnev îşimanifesta nemulţumirea faţă de generalii ArmateiRoşii, care nu stau la locul lor.

Neoclausewitzienii au fost pendantul teoretic alacestor cercuri şi în Războiul Rece. Dacă nu s-auputut atinge de acordul esenţial, au pledat şi dez-voltat în spiritul lui Clausewitz legitimitatea şi chiarnecesitatea războaielor limitate întreprinse de su-perputeri, pe culoarul liber al competiţiei strategice.

Ceea ce surprinde din primul moment este căacordul nescris introduce o nouă specie de înţele-geri care sfidează pe jurişti şi istorici, obişnuiţi cutextul scris, supus apoi interpretării şi dezbaterii.Este o formă de înţelegere (agreement) care abun-dă în Războiul Rece. Înţelegerile asupra intangi-bilităţii zonelor de influenţă, excluderii între cei marişi aliaţii lor a oricărui conflict convenţional ce arputea escalada şi ameninţa balanţa, rezervareadreptului exclusiv de gestiune politică în interiorulzonelor, au efectuat aceeaşi eludare a actului juridic.

Mă obişnuisem să constat că şi negocierile luaude multe ori această formă fluidă care sfida ca-noanele clasice. În tot ce fusesem implicat (discu-ţiile cu Harriman, contactele din conf lictul Orien-tului Mijlociu şi altele), mă izbisem de situaţiiasemănătoare. Le-am numit proto-negocieri,pentru uzul meu şi apoi pentru cursurile de diplo-maţie pe care le-am ţinut. De ce să nu numescproto-convenţii, acordurile verbale, un fel degentlemen’s agreement (dar nu credeam că ter-menii sunt potriviţi), confidenţiale, a căror existenţănu apare decât în efectele discernabile în dinamicavieţii internaţionale?


Efectele celorlalte proto-convenţii care decur-geau din cea principală erau vizibile. Proto-convenţiadirect deschisă observaţiei era delimitarea şirespectarea reciprocă a două mari zone de influenţă,aflate sub două scuturi nucleare. Niciuna din celedouă mari puteri nu vor interveni militar în afacerileinterne ale acestor două zone. Acordul, şi acestanescris, prevedea că rezolvarea crizelor ce se petrecîn aceste zone revine protectorului suprem sauinstanţelor regionale, fără interferenţe exterioare.Şi această înţelegere a fost respectată. Toateînţelegerile existente, de fapt respingerea hegemonieicelor două mari puteri au fost rezolvate, în cazurigrave, prin intervenţiile acestora sau ale aliaţilor lor:URSS, în cazurile Berlin, Praga, Budapesta, iar SUA,în cazurile Guatemala, Chile, Grenada. Aceasta nu aînsemnat că protestele şi acuzaţiile publice reciprocenu au avut loc, cu patetism, inclusiv la ONU. Darsolidaritatea cu victimele a rămas verbală, fără nicioacţiune de sprijin practică sau tangibilă. Armatelecelor două blocuri nu s-au mişcat, statu-quo-ul a fostasigurat, acţiunea restabilită cu tot cinismul pe careasemenea înăbuşiri sângeroase ale libertăţii îlconţineau. Putem însă spune că un război propriu-zisnu a existat în Europa în perioada Războiului Rece,probabil cel mai lung interval de pace din istoria ei.

Ajungem la încă două etaje ale piramideiRăzboiului Rece, considerate competiţii dure şinecruţătoare: cursa înarmărilor şi războiul ideo-logic. Paradoxal este faptul că ele se desfăşoarăpe baza unui acord nescris de a fi întreprinse şipracticate. Protonegocierile se reduc în unelecazuri la întreprinderea unor acţiuni unilaterale,dar complet paralele, într-un proces de mimetismacceptat. El nu este de neglijat, pentru că îl găsimuneori în măsurile unilaterale, dar simetrice, dereducere a armamentelor, acolo unde negocierileformale au dat greş.

Ca să funcţioneze ca un factor descurajator,armele atomice trebuiau să aibă credibilitate şi săreprezinte un nivel de dezvoltare cu nimic inferiorduşmanului prezumtiv. Ele nu au fost interziseniciodată. Erau citate ca ameninţări iminente încrizele mari, în ochii unei omeniri înlemnite degroază. Ameninţările de recurgere la arma nucle-ară (lista nu e neglijabilă) se adresau mai puţinceleilalte părţi şi mai mult partidei susţinute(internă sau externă), iar pentru demontareagravităţii situaţiei, intervenea imperativul căutăriide soluţii, la care în ultimă instanţă se ajungea înfiecare caz. Zonele de influenţă şi aliaţii trebuiauconvinşi că scutul nuclear există şi funcţionează.Competiţia era nemiloasă. Exploziile în atmosferăcontaminau planeta cu radiaţii, şarja nucleară

devenea din ce în ce mai distrugătoare, de mii de orimai puternică decât bomba de la Hiroshima. Când„balanţa terorii” s-a stabilizat în sensul principiului„neatingerii nivelului necesar de a interzice ripostainamicului”, în deceniul neînfrânatei curse aînarmărilor a anilor ’60, au apărut semnele de oprirea ei: negocierile de control al armelor, mai alesnucleare (limitarea experienţelor necesare per-fecţionării lor, plafoane pentru numărul şi naturarachetelor), paralel cu încercările de a opri proli-ferarea armelor şi de a micşora riscul accidentelorşi erorilor. Este şi perioada de maximă vizibilitate amecanismului central al Războiului Rece: cum să fiemenţinută balanţa nucleară în stare de funcţionareşi de ce reparaţii sau îngrijiri suplimentare arenevoie? Aceste teme au scos în relief necesitatea deacorduri (de data aceasta scrise) şi au susţinut temadestinderii în Războiul Rece.

Am petrecut multe luni în forurile de dezarmareşi am asistat la treptata ei dispariţie, în favoareaunui precar control al armamentelor. Simţeam caşi colega mea de la Geneva, suedeza Ava Myrdal,că cele două mari superputeri se înţeleg şi impunacorduri care le convin pentru ca înţelegerile debază să nu sufere, pentru că voiau să vină în în-tâmpinarea unei opinii publice din ce în ce maivocale, dar şi pentru simplul motiv de a goli stocurisupranumerare de arme ce se învecheau. Omeni-rea a plătit scump această cursă a înarmărilor. Cufondurile exorbitante înghiţite de înarmare, în patrudecenii, regiuni întregi unde viaţa medie a omuluiera jumătate din cifra din ţările avansate, ar fi cu-noscut intrarea în civilizaţia contemporană cu toatebeneficiile de care este ea capabilă.

După Războiul Rece, cursa înarmărilor a continuat,proliferarea armelor nucleare s-a produs, armele dedistrugere masivă sunt accesibile mişcărilor teroristeşi regimurilor iresponsabile, reluând astfel dosarelenerezolvate ale Războiului Rece.

În ceea ce priveşte ideologia, aceasta nu puteafi părăsită de niciuna din tabere. Prin ea şi prinpropaganda care i se alătura, se dădea lupta pentruminţile oamenilor, pe care se bazau programelepolitice şi câştigarea adeziunilor opiniei publice.Sovieticii au pierdut această bătălie din două mo-tive relevate de Gaddis: nu au avut niciodată posibi-litatea de a onora bunăstarea promisă societăţilordin sfera lor (dimpotrivă, distanţa faţă de oponentcreştea neîncetat) şi în al doilea rând, apelul lalibertăţile fundamentale invocat de acesta, aveauun ecou larg în public, aşa cum s-a dovedit dupăHelsinki, 1975. Ele erau legate. Sufocarea libertăţiide gândire şi de iniţiativă erau factori decisivi pentrua provoca pierderea oricărui avans sau capacitate


de competitivitate economică. Îngustul câmp în careeforturile sovietice dădeau roade (tehnologii militaresau spaţiale) şi concentrarea excesivă pe acest sec-tor fără urmări în bunăstarea populaţiei au condusdirect la implozia sistemului sovietic, care a pus capătRăzboiului Rece. Aşa cum unii analişti relevă, nu„războiul stelelor” al lui Reagan a determinatpierderea cursei de către oponenţi, ci incapacitatealor de a converti în avantaje economice expansiuneafără precedent a ştiinţei şi tehnologiei contem-porane. Să nu uităm că revoluţia tehnologiilor deinformare şi comunicare (ICT) a apărut în paran-teza istorică a Războiului Rece. Ideologia a fost ceacare i-a înşelat pe Stalin şi pe urmaşii săi: credinţacă societatea capitalistă a intrat în acea fază dedescompunere pe care o anunţa teoria marxist-leninistă. Aceasta explică şi agresivitatea lor redusăfaţă de Occident (lăsaţi istoria să-şi îndeplineascăsarcinile, un fel de mega laissez-faire socialist) şipropunerea coexistenţei paşnice ca interval deaşteptare. Ambele părţi nu luptau în războiul ideo-logic pentru a convinge pe adversar: ele se adresauauditoriului propriu pentru a-l încuraja şi auditoriuluilarg pe care voiau să-l câştige.

Spre deosebire de proto-convenţii, cu efecte vizi-bile, dar fără documente, explicitări sau publicitate,dezacordurile erau larg deschise percepţiei uni-versale. De altfel, ele afectau populaţiile în cel maimare grad. Lor li se datorează senzaţia reală deoprimare, constrângere şi presiune, în care trăiamarea majoritate a omenirii, în cursul RăzboiuluiRece. Lor li se datorează angoasa, mergând până lapanică, sentimentul de insecuritate, risc şi nepre-dictibilitate a viitorului, asociate acestei epoci.

Războiul ideologic a fost într-adevăr o confrun-tare între doctrine, ambele internaţionaliste, cuaspiraţie universală, şi ambele raţionaliste. NiciClausewitz nu lăsa loc pentru fanatism. Era unschimb vehement de argumente, care permitea săse desemneze clar duşmanul, să se ceară unitatea,fidelitatea şi disciplina rândurilor, şi să se pedep-sească exemplar cei care le încălcau.

Războiul propagandistic a fost şi el invadator.Progresul tehnic oferit, media, în special tele-viziunea şi radioul, mai târziu reţeaua informaticăcare desfiinţa distanţele, a furnizat însă odată cucirculaţia informaţiei faptice, un instrument fărăprecedent de inf luenţare a opiniei. Manipulareaomului şi bombardarea lui cu stereotipuri, sloganeşi mituri au fost un atentat la libertatea şi capa-citatea de gândire independentă a oamenilor.

Războiul ideologic şi cel propagandistic au fostlegate între ele şi rămân una din cele mai tristemoşteniri ale Războiului Rece, predate epocii

următoare, care a pus imaginea lucrurilor în faţaoamenilor ca o oglindă magică ce distorsioneazărealitatea şi micşorează capacitatea lor de a-irezolva problemele presante.

A fost Războiul Rece un Război global?Aproape toţi comentatorii consultaţi cred căglobalizarea i se aplică. Cel mai clar susţinător alacestei poziţii este André Fontaine, pentru faptulcă Războiul Rece a avut ecouri şi a implicat soartaunor ţări de pe toate continentele. Adjectivul ţineaici loc de „mondial” (nu a fost un război mondial,evident) sau de „universal” (n-a angajat pe toţi fărăexcepţie). Observăm că din geograf ia confrun-tărilor sale directe lipsesc regiuni mari din aproapetoate continentele, după cum lipsesc şi teritoriilemarilor puteri şi ale alianţelor militare. Confrun-tările limitate care s-au desfăşurat în interiorulcelor două zone sunt un capitol aparte. Ce a statsub scutul nuclear al uneia sau al alteia, nu a fostimplicat în conflicte armate. Războaiele anticolo-nialiste pentru câştigarea sau apărarea indepen-denţei au avut loc, dar multe s-ar fi desfăşurat cualte resorturi postbelice şi în alte condiţiuni.

Ce fel de alte războaie s-au purtat în aceastăperioadă, legate totuşi de Războiul Rece, ca urmaretot a unei convenţii tacite a marilor puteri? Suntconflictele transformate de intervenţia neof icialăa marilor puteri în prilejuri de a-şi câştiga noi aliaţi,noi adepţi ai propriilor ideologii, noi state clientelare,ceea ce le-a adus critici de neocolonialism prostdeghizat. Numărul ridicat de astfel de conflicte,amploarea şi durata lor, reprezintă tragedia cea marea Războiului Rece. Numărul de victime, distrugerile,ororile comise sunt greu de evaluat; şi aici cartea luiWestad este elocventă. Subtitlul ei: „Războiul receglobal” este justificat nu literal, ci pentru căsemnalează dureroasa constatare că Războiul Reces-a purtat efectiv, prin interpuşi şi strategii dubioase,pe spinarea unor popoare sărace, slabe şi defavo-rizate. În fapt, pentru a face loc păcii între cele douămari zone ce se aflau sub scutul lor nuclear şi îninteriorul lor, marile puteri „exportau” războiul învastele întinderi ale lumii terţe.

Globalismul nu a câştigat teren decât dupăcompleta acoperire a Terrei de reţelele de comuni-care şi informare, care au dat aripi activităţilorfinanciare şi economice, ca şi unui parteneriatposibil între agenţii individuali sau colectivi, trecândpeste orice graniţă sau distanţă geografică. Esteintrarea omenirii într-o fază nouă, care schimbăcomplet structurile şi activităţile societăţilor,înlocuind instituţia ierarhică cu reţeaua orizontală,lidership-ul cu centrele de excelenţă şi mai ales,


antrenând alţi actori decât statele, în activităţiglobale. Sistemul internaţional care a dăinuit vreopatru secole este bazat exclusiv pe state. Semnuldistinctiv al globalităţii este prezenţa actorilorneguvernamentali. ONU rămâne o instituţieinternaţională, ilustrând vechiul sistem, darmanifestă în câteva domenii. Astfel, vocaţia eiglobalistă este capitolul nou al problemelor glo-bale, care prin definiţie ies din competenţa şiputerea de rezolvare a oricărui stat (hrană, energie,apă, combaterea bolilor, ştiinţă, educaţie, habitat,ecologie), capitol deschis de ONU în anii ’70.

Poate fi privită configuraţia din epoca Răz-boiului Rece drept bilaterală? După principalii doiprotagonişti, după cele două alianţe militare saudupă deţinerea (aproape exclusivă) a armelornucleare dobândim o primă imagine de bipolaritatecare s-a fixat în literatura politică. Dar sistemulera departe de a fi bicolor. Era un adevărat mozaicplin de nuanţe sau chiar culori ţipătoare. În perioadaRăzboiului Rece s-a format solidaritatea ţărilorneutre la Bandung, care s-a dezvoltat în mişcareanealiniaţilor, grup care, de la 75 de state în fazainiţială, a depăşit repede pragul de 100 state membre.

Asociindu-se, statele noi ale lumii a treiacâştigau nu doar o apărare destul de fragilă în faţaîncercărilor celor două mari puteri de a şi leapropia, dar şi o creştere a preţului unei eventualecooperări cu acestea. Nu se poate spune că interesulcelor două sisteme şi al celor două superputeri de ainfluenţa politica statelor din lumea terţă era atâtde arzător pe cât era şi „mesianismul” amândurora,semnalat de André Fontaine, vocaţia lor istoricăfiind aceea de a propaga peste tot în lume fie capita-lismul, fie comunismul. În cadrul piramidei noastrede reprezentare a straturilor de acord şi dezacord,principal/secundar, cred că decisivă pentru compe-tiţia Est/Vest de a câştiga Sudul a fost nu fervoareaideologică, nici interesul economic, ci teama căoponentul reuşeşte să-l ralieze de partea lui. Aceas-tă teamă era alimentată şi de doctrina zăgăzuiriicomunismului (în SUA) şi de complexul de încer-cuire (existent în URSS). Era suficient să asişti la oconferinţă consacrată dezvoltării, ca să înţelegipoziţia celor două puteri faţă de noua ordineeconomică mondială. SUA şi URSS împărtăşeauaceeaşi îndoială asupra unei căi neutre sau egaldistanţate de sistemul pe care îl reprezentau. Pentruambele, soluţia nu era oferită decât de sistemul„pieţii libere” sau „calea socialistă” şi antiimpe-rialistă. SUA aveau de ce să se teamă: noile stateerau atrase de ideea unei economii dirijate, capabile,sub o autoritate centralizată, să susţină politici ac-tive de dezvoltare. Mai aveau de înfruntat concep-

tele şi limbajul „tiers-mondist” al elitelor, derivatedin doctrine ce circulau în Occident (teoria depen-denţei) şi înclinate spre revendicări extreme. Îndiscursul sovietic era întreţinută teza: ei v-au ex-ploatat (colonialismul), ei ar trebui să vă despăgu-bească; sau teza neocolonialismului ascuns înpoziţia Occidentului. Astfel, tema dezvoltării a deve-nit susceptibilă de inf luenţa luptei ideologice dinRăzboiul Rece.

Opiniile ce mi le formasem nu ţineau doar deretorica conferinţelor. Realitatea îmi dezvăluia,prin experienţe personale, unde unii şi alţii greşeau.Nu se înţelegea starea absolut dramatică a situaţieiacestor ţări. Ajutorul care li se acorda era inadecvatnu doar cantitativ, dar şi prost direcţionat din cauzaignorării stării de fapt. Nu era vorba de „ţări încurs de dezvoltare”; termenul a înlocuit „subdezvol-tarea” predominantă. Într-o ţară am af lat că guver-nul s-a întrunit pentru a dezbate problemele urgen-te. Care era subiectul? Se analiza dacă există sufi-cient ulei şi făină pe piaţă în acel moment! În Sudanam văzut o fabrică de pastă de tomate, construităde o ţară membră a lagărului estic, într-o regiuneîn care tomatele nu se cultivau. Tot în Sudan, însudul ce sărbătorea pacea realizată de Nimeiri, amasistat la inaugurarea oficială (cu prezenţa unuiministru), a latrinei centrale a oraşului, ca primgest al grijii justificate a noii autorităţi locale pentruigiena publică. În reuniuni şi dezbateri, mă gândeamcât de departe erau toate acestea de ciocnirea„filosofică” şi retorică de principii şi de dezbaterilemarilor aeropage.

Tragedia nu s-a consumat la nivelul economiei.Aceasta a fost scoasă de pe agendă, în locurile încare competiţia sovieto-americană s-a manifestatîn sprijin militar acordat unor părţi opuse, angajateîn război civil şi care mizau pe una sau alta dinsursele din exterior. Pe aceste ferestre deschise aintrat Războiul Rece, pecetluind soarta de înapoierecronică, fără scăpare, a acestor ţări. Iarăşi revin laacuitatea analizei întreprinse de Westad.

Parcurgerea tabloului lumii a treia, în afaraconcurenţei şi intervenţiei celor două blocuri, cuformula lor de antagonism bipolar relevă totuşi oimensă sferă terţă, care, fără să se transformeîntr-un nou pol similar, atestă caracterul pluralistal sistemului internaţional, vizibil anual pe scenaAdunării Generale a ONU. Neangajaţii aveausubgrupări continentale, iar diviziunile din cadrulconferinţelor UNCTAD nu erau două, ci patru.

Dar nu doar existenţa lumii a treia sau ONUdezminţeau caracterul bilateral ce se atribuie Răz-boiului Rece. Ceea ce a constituit un factor per-manent ascendent a fost eroziunea interioară a


unităţii celor două blocuri. Ele încetează să fie douăblocuri prin disensiunile lor interioare. Pentru bloculoccidental, sfidarea s-a numit Franţa lui de Gaulle,iar pentru cel estic, China lui Mao. Aceste voci sepa-rate au reprezentat contestarea făţişă a hegemonis-mului SUA şi URSS în ţările ce le erau aliate.

În ce priveşte Franţa, breşa creată de ea înalianţa atlantică s-a lărgit prin contestarea roluluiamerican în conducerea NATO, prin constituireaunei forţe naţionale nucleare, prin contracarareainfluenţelor economice şi politice ale SUA în sferasa proprie de patronaj în ţările africane, dar maiales prin politica ei activă în constituirea unei Eu-rope, emancipată şi ea, faţă de aceleaşi posibileinfluenţe. În aceiaşi ani ’60, integrarea Europei înorganisme judicios elaborate se făcea cu un tonsubiacent de autonomie în raport cu hegemoniaamericană, cu toate că pe planul securităţii a rămas,în tot cursul Războiului Rece, tributară acesteia.Prin poziţia sa, România era în măsură să înţeleagăapelul noului curent şi să-l folosească în sprijinulpropriei politici de slăbire a constrângerilor cedecurgeau din poziţia ei ca membră a bloculuirăsăritean. Pe lângă alte direcţii, domeniul în careaceastă autonomie crescândă se manifesta cupredilecţie era cel al relaţiilor economice şi comer-ciale, urmat de sfera diplomatică care susţinearelaţii bilaterale intense, şi afirma unele iniţiativeinternaţionale, cum a fost rezoluţia europeană laONU în 1965.

Conflictul sovieto-chinez avea o şi mai mareamploare decât disidenţa franceză din sfera euro-atlantică. China a vizat şi contestat rolul conducătorpe care URSS îl exercita în mişcarea comunistăinternaţională. Iritarea sovietică a fost maximă. Înafara deteriorării relaţiilor sovieto-chineze în toatedomeniile, chinezii deschiseseră un dosar decontencios teritorial, care a dus relaţiile în pragulunui conflict armat. România a făcut poate cel maicurajos gest în acest conflict, refuzând să semnezesau să adere la orice condamnare pe planul politiciide partid a Chinei şi situându-se într-o delicatăpoziţie de neutralitate sau neangajare. Când tauriise încaieră, păsărelele nu mai stau între coarnelelor, se spunea atunci. Frecventarea egal-împărţităa celor două puteri, pentru a le explica poziţia lorproprie, a permis românilor să observe cât de multera inf luenţată politica externă a URSS deconflictul cu China. Acuzată că îşi încalcă obligaţiilecare îi reveneau prin poziţia sa, de a ocroti statelevictime ale agresiunii imperialiste şi că nu foloseşteimensa capacitate militară de care dispune pentrua le sprijini, conducerea sovietică îngroşa tonulantioccidental în dezbaterile internaţionale şi făcea

gesturi periculoase pentru a-şi păstra titlul. Acestestrăduinţe de glorie vană slăbeau în schimbcapacitatea lor de a realiza paşi în materie dedestindere, dezarmare şi coexistenţă paşnică înnegocierile cu SUA. Brejnev trăia intens aceastădilematică dramă. Avea nevoie să recurgă lademonstraţia faptului că nu i-a slăbit vigoarea, şiactele sale, precum invadarea Cehoslovaciei,oglindesc această stare de spirit.

Intrarea Chinei ca un pion de sine stătător înRăzboiul Rece, atacând simultan două imperia-lisme, arată cât de impropriu devenise conceptulbilateralist în descrierea sistemului internaţional.

În ciuda faptului că Războiul Rece apare ca oepocă de controverse şi conflicte aspre, acestealasă loc totuşi apariţiei unei colaborări pentruacorduri imperfecte sau a unor negocieri intermi-tente şi atestă prezenţa colaborării, introdusă delogica jocului de sumă nenulă.

Unde plasăm însă marile crize atât de pericu-loase, care au zguduit omenirea? Lăsăm pentrumoment la o parte, cu inima strânsă, revoltele,luptele şi aspiraţiile înăbuşite din interiorul fiecăreizone, cu tot obolul de jertfe umane. Existau populaţiipe care Războiul Rece le condamna la crize şidrame permanente, constând în suprimarea liber-tăţilor, în absenţa bunăstării şi în menţinerea dedurată a unor regimuri dictatoriale şi opresive,mergând până la comiterea de crime politice. Neconcentrăm la cele două crize care au zguduitlumea, criza rachetelor în 1962 şi, concomitent,criza Berlinului.

Crizele vizate au puncte comune. Ele suntconfruntări directe între SUA şi URSS, reprezen-tând sfidătoare şi complicate situaţii şi ciocniri depoziţii opuse. Ambele erau localizate la frontiereleimprecis trasate ale celor două mari zone hege-monice. În inima Europei, la Berlin, un oraş divizatdin cuprinsul unei ţări a blocului sovietic, adăposteao enclavă cu administraţie aliată, urmare a celui de- alDoilea Război Mondial. La mare distanţă, în Caraibe,un nou membru al lumii socialiste, Cuba, cerea ajutoreficient împotriva unui iminent atac din partea SUA.Aceasta privea însă la întreaga arie mai la sud de ea,până la Ţara de Foc, ca la un domeniu păzit de oriceinterferenţă externă (doctrina Monroe). Iar rache-tele la graniţa ei aduceau schimbări drastice înbalanţa nucleară ce se stabilise.

Să nu uităm însă că ambele situaţii cădeau subincidenţa a două acorduri nescrise în vigoare, apli-cate timp de un deceniu cu stricteţe: nu recurgemla arme nucleare şi nu purtăm, de teama escaladării,nici conf licte armate între noi şi nici între alianţelenoastre. Ameninţările cu recurgerea la arma


nucleară, de ambele părţi, nu schimbau dateleproblemei, întrucât ameninţările şi limbajul ofen-sant erau permise în lista de înţelegeri tacite careatârna de acordurile principale. Aflându-mă încentrul taifunului, în Consiliul de Securitate, perce-peam ambele crize ca mişcări tactice neinspirateizvorâte din resentimentele grave ale unei părţi şidin nefolosirea preventivă a comunicării şi nego-cierii, de cealaltă parte. Mişcările fiecăreia eraulipsite de orice transparenţă şi previzibilitate.

În logica profundă a regulilor nescrise ale Răz-boiului Rece, această Pax atomica, ambele situaţiitrebuiau necesarmente să fie rezolvate, aşa cumdoi vecini ce se ceartă pentru amplasarea garduluilor, după ce se înflăcărează, îşi dau seama că litigiullor poate duce la o bătălie serioasă şi la incendiereaambelor case. Aşa s-a întâmplat şi cu crizele Cubaşi Berlin. Nu credeam că cei doi protagonişti vor săse abată de la regula care se transmisese cu sfin-ţenie de la preşedinte la preşedinte, de la un lidercomunist la altul. Odată cu escaladarea crizelor,temerile i-au cuprins şi pe ei, dar au fost concen-trate pe primejdia faţă de declanşarea războiuluinedorit prin accident sau eroare. Când citim aziînregistrările Comitetului de criză al lui Kennedy,putem vedea că în vacarmul de opinii şi propuneri,el avea ochii pe controlul riguros al situaţiei ce nutrebuie să degenereze sau să escaladeze. Emoţiaprodusă, panica reală, riscurile imense au trans-format aceste crize în experienţe de învăţare de omare valoare pentru desfăşurarea ulterioară aRăzboiului Rece. Conflictul nuclear e inadmisibil,norma interzicerii lui e valabilă, dar mai ales seimpusese constatarea că acest acord cere eforturiconsiderabile (diplomaţie, negocieri, reglementări)pentru a fi respectat.

Cu totul altfel decât aceste crize dezamorsateimplicând direct pe actorii principali, s-au desfăşuratcrizele în „aria liberă” a competiţiei pe teritoriul ţări-lor din lumea a treia. Acestea au fost războaiesângeroase după definiţia clasică a războiului, cupierderi imense de vieţi omeneşti şi distrugeri careagravau condiţia subdezvoltării şi mizeriei a celorprinşi în ele. Aceste situaţii nu ajungeau pe agendaNaţiunilor Unite, nu erau considerate drept războaie,ci erau tratate ca simple acţiuni de susţinere a uneicauze drepte (independenţă, respingerea interfe-renţelor străine, libertate).

De ce aparţin Războiului Rece? Pentru că atitu-dinea fiecăreia din superputeri era dictată în primulrând de ideea obsesivă a respingerii extensiuniiceleilalte. E suficient să cităm cazul războiuluietiopiano-somalez. Iniţial, SUA sprijineau Etiopiaîmpotriva unui presupus client al Moscovei,

Mohamed Siad Barre, ce conducea Somalia şi carele găzduia o bază militară într-un port. Când sovieticiiau început să-l alimenteze cu arme pe Mengistu, alcărui spirit antiimperialist era găsit atractiv, SUA auîndreptat ajutoarele spre Somalia. Problemaconflictului în sine nu era luată în considerare, nicijudecată într-un for obiectiv şi neutru.

Aceeaşi idee de a stăvili influenţa celuilalt adominat intrarea SUA în războiul din Vietnam(invocând teoria dominourilor, care presupunea că,dacă admiţi avansul duşmanului, urmează inevitabilpierderea altor poziţii), „paralela” sa constând îninvadarea sovietică a Afganistanului. Simetria celordouă intervenţii e evidentă prin magnitudinea forţe-lor angajate, prin lungimea angajării în timp şi prinrezultatul lor dezastruos. N-a luat prea mult timpca istoria şi opinia publică să le catalogheze încategoria „marilor erori”.

Ceea ce izbeşte retrospectiv este incapacitateade a învăţa din erorile proprii sau ale celuilalt. URSSnu învaţă nimic din lunga, zadarnica şi păguboasasusţinere a regimului din Yemenul de Sud, alegân-du-se cu satisfacţia că el poartă numele de republicădemocratică populară, ca şi ţările din Est. Ea repetăexperienţa ajutând un regim presupus revoluţionarîn Etiopia, într-un lung şi costisitor interval, încheiatcu un eşec patetic.

Alegerea partenerilor era contraproductivă,aceste ţări nefiind decât vitrinele mizeriei perpetue.SUA, departe de a-şi câştiga prieteni în Africa, îialiena prin asocierea în războiul angolez cu Africade Sud, ultimul bastion al colonialismului pe conti-nent, şi permiţând astfel cubanezilor să câştige lauri.

Erorile se produceau din pricina unor politicicircumstanţiale în căutare de momente „propice”,în lipsa unei politici pe termen lung, bazate pe anali-ze profunde, capabile să identifice şi efectele nega-tive. În acest fel, SUA marcau un succes al ajuto-rului lor dat rezistenţei anti-sovietice în Afganistan,neglijând uriaşele pierderi prin înarmarea talibani-lor, instalarea şi generalizarea Jihadului.

Într-adevăr, cel mai catastrofal capitol din Răz-boiul Rece îl constituie seria de intervenţii unila-terale ale superputerilor, directe sau prin interpuşi(ca expediţia cubaneză în Angola) în ţările lumii atreia. Războaie care au luat zeci de milioane devictime n-au fost trecute în această categorie, careimplica răspunderile ONU, ci ca forme de asistenţămilitară pentru o facţiune sau alta. Această listă,începând cu Vietnamul şi Afganistanul şi terminândcu Etiopia şi Somalia, este o înşiruire de eşecuri şio ilustrare perfectă a erorilor, mai rele decâtcrimele, după Talleyrand. Costul lor politic şi sociala fost superior celui f inanciar. Retragerea din


Afganistan prefaţează sfârşitul Uniunii Sovietice.Vietnamul dă naştere unei noi generaţii în Occidentcare contestă valorile establishment-ului. Toateintervenţiile ajung la destinaţii complet diferite decâtcele intenţionate, conform unei vechi precept: „seştie cum începe un război, dar nu se ştie cumsfârşeşte”. Concentrându-şi resursele şi judecata peaceste cazuri, autorii au devenit incapabili să rezolvedosarele altor conflicte, care au devenit cronice şiintratabile până în zilele noastre. Moştenirea estedureroasă: toate aceste aventuri au lăsat pe hartalumii focare nestinse până azi sau răni profunde înmentalitatea oamenilor, agravând fisura omeniriicare desparte bogaţii şi privilegiaţii, pe de o parte, decei săraci şi năpăstuiţi, pe de alta. Westad are profundădreptate consacrând cartea sa problematicii lumii atreia. „Dacă este o singură mare lecţie a RăzboiuluiRece – scrie el – este că intervenţia unilaterală nulucrează în avantajul nimănui, în timp ce frontiereledeschise, interacţiunea culturală şi schimburileeconomice sunt în beneficiul tuturor”.

Implicarea celor două mari puteri nu se făceadoar sub presiunea circumstanţelor, dar şi cuignorarea totală a realităţii din locurile alese. Nuexistă un teren mai nepropice oricărui fel de sprijinmilitar sau economic decât acela al lumii tribale.Tribalismul este un stadiu precursor formării desocietăţi stabile, caracterizat în parte de noma-dism. Este atât de primitiv încât premerge, într-ofază culegător-vânător-păstor, chiar societateaagrară. În Etiopia am avut senzaţia că bărbaţii nufac decât să mute de la o păşune la alta turme devaci, ale căror dimensiune (o duzină sau mai multe)le prescria statutul faţă de ceilalţi. În aceste pre-societăţi, cetăţenia şi chiar noţiunea de stat nusunt decât simboluri abstracte, suprapuse uneirealităţi unde nu există decât apartenenţa la grup,etnie sau clan, religios sau legat de loc geografic.M-am întrebat în vizitele mele cum să faci agricul-tură productivă la nomazi, cum să extinzi drepturileomului, scrise pentru cetăţeni, unora care nu trăiesccu această identitate, cum să asiguri justiţia în locuriîn care funcţioneză legea talionului şi a ucideriifemeilor cu pietre, cum să faci economie avansatăcând populaţia nu ştie carte? Singurul lucru uşoraccesibil să fie un Kalaşnikov, o grenadă sau chiaro rachetă antitanc sau avion, ce se reazămă deumăr? Însă o armată propriu-zisă intră pe acestteren tribal ca tancurile în mlaştină. Se blochează,nu-şi vede duşmanul, e confruntată cu gherile sauindivizi fanatici, nu are nici ţinte umane, niciobiective industriale, puţine oraşe de distrus. Intra-rea în era terorismului, a războiului asimetric şi agherilelor s-a făcut în timpul Războiului Rece. Într-un

fel, istoria lui Cristofor Columb care pleca spre odestinaţie ajungând în alta, atât de aplicabilă încazul lui Gorbaciov, se repeta în acţiunile marilorputeri, cu deosebire că fiecare succes imediatdeschidea poarta unui dezastru viitor.

Era deschisă oricărui diplomat în timpul Răz-boiului Rece posibilitatea de a observa proceselecare se desfăşurau în cadrul tuturor proto-conven-ţiilor ce fixau gradul de cooperare sau de rivalitatecare intra în componenţa oricărui domeniu posibilde interacţiune.

Primul se referă la lichidarea colonialis-mului clasic şi, mai clar, a fostelor imperii colo-niale. În războaiele pentru independenţă, ţările dinlumea a treia s-au bucurat de numeroase ori desprijin din partea SUA şi a URSS simultan. Iar înlichidarea imperiilor coloniale erau ambele inte-resate. Războiul Rece reprezintă curăţirea tere-nului în proporţii uriaşe: după sfârşitul imperiilorcoloniale britanic şi francez, au urmat cele spaniol,portughez, olandez şi belgian. Desigur, după fiecaredeclaraţie de independenţă urma dilema noului statde a accepta ajutorul oferit: din partea unuia dinofertanţi sau al ambilor simultan? A unuia cu pre-dilecţie sau şi a celuilalt în subsidiar? În cazulSudanului, Nimeiri proceda cu prudenţă. Pentru aevita formarea unui partid comunist fidel Moscovei,generalul Nimeiri trimitea la spânzurătoare pe şefulacestuia, dar accepta apoi relaţii economicedezvoltate cu blocul socialist. În alte situaţii,neutralitatea prevala.

Al doilea caz de înţelegere nescrisă s-a mani-festat în atitudinea faţă de ţările învinse în cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru a le smulge oricetentaţii de a stabili legături cu Moscova, SUA aususţinut vaste programe de reabilitare. Germaniade Vest şi Japonia au reuşit nu numai să-şi vindecerănile războiului, dar să şi devină mari puteri eco-nomice. În postura aceasta, după 40 de ani (pasulsemnificativ al istoriei după japonezi), le-a găsitsfârşitul Războiului Rece. Europa Occidentală, cuimpulsul Planului Marshall, a devenit o arie a rapideidezvoltări tehnice şi economice, construind o uni-tate bine structurată şi considerabil lărgită lasfârşitul Războiului Rece. Este însă de menţionatcă, în paralel, URSS nu a putut oferi o asistenţăasemănătoare ţărilor din cadrul zonei de influenţă.Era vizibilă în dezbaterile internaţionale triplafrustrare de care suferea din lipsa mijloacelor, deşiHruşciov promisese că „va îngropa sistemul capita-list” (1959). Cea mai veche şi persistentă frustrareprovenea din primele momente ale Războiului Rece,când s-a considerat îndepărtată atât de la împărţirea


prăzii şi a distribuţiei reparaţiilor de război, cât şi decalitatea de principal şi unic partener în gestionarealumii postbelice. Pe măsură ce tabăra adversă făceapaşi mari în direcţia bunăstării, URSS constata că,în ciuda indicilor mari de creştere economică, pierdecursa competiţiei.

Competiţia tehnico-ştiinţifică a avut doarcâteva puncte de încordare, în privinţa tehnolo-giilor esenţiale pentru modernizarea armamen-tului. Cursa a fost spectaculoasă în domeniul spaţial.Sputnikul sovietic din 1957 a fost un şoc pentruSUA, din care şi-au revenit abia în 1969, princoborârea astronauţilor pe Lună. Apoi competiţias-a stins parţial şi s-a transformat în colaborarepentru lansarea actualei staţii cosmice mixte. Amai rămas în litigiu problema construirii de sistemeantirachetă, care anulează importanta înţelegeresovieto-americană de a renunţa, pentru o mai bunăfuncţionare a acordului lor major de a nu folosiarma nucleară, la asemenea sisteme defensive.

Este de notat că ştiinţa, în esenţa ei universală,n-a ascultat de legile niciunei diviziuni întresisteme, după cum nu recunoscuse nici graniţeleţărilor proprii, secole de-a rândul. Cooperarea întrecercetători n-a încetat niciodată. Congreseleinternaţionale s-au ţinut, contactele se stabileau şise menţineau, în ciuda oricărui control sau suspi-ciune guvernamentală. În timpul Războiului Recese produce cea mai mare revoluţie tehnico-ştiin-ţifică, la o distanţă de două secole de prima. Evi-dent că cercetările nucleare dezlegaseră bugeteleştiinţei şi într-un sens mai larg. Ca diplomat, măbucuram de şansa dată cercetătorilor de relaţiiinternaţionale de a se întâlni fără discriminări încongrese, reuniuni şi chiar echipe comune de lucru.

Cele zece trăsături identificate după criteriulexistenţei sau absenţei cooperării apar la suprafaţăperiodic. Istoricii menţionează faptul că pe lângăperioadele de ostilitate şi rivalitate acută, pot fiobservate perioadele de destindere. Cel puţin patruau fost mai evidente: a) perioada de după moartealui Stalin (1953); b) cea care urmat crizei rachetelor(1962); c) un interval Nixon (anii ‘70) şi d) o etapăGorbaciov (după 1985). Acordul privind nefolosireaarmelor nucleare a impus un joc de sumă nenulăbazat pe cooperare. Aceasta s-a manifestat în altedomenii de care depindea coexistenţa nenucleară(zone, război convenţional, acorduri de prevenire)şi s-a strecurat în jos, în sectorul ştiinţific şi eco-nomic. N-a mai existat în materie de ideologie şipropagandă şi apoi s-a oprit brusc la marginea lumii atreia, considerând-o arie liberă pentru acţiuni militare,un substitut camuf lat pentru confruntarea directă.

Acolo unde a funcţionat, cooperarea a produsmoşteniri valoroase pentru secolul următor. Unexemplu este acela al Conferinţelor organizate de

ONU pe problemele globale ale omenirii: hrană,sănătate, mediu, habitat, ştiinţă şi tehnologie pentrudezvoltare, populaţie etc. În 1974, ocupându-mă laBucureşti de organizarea Conferinţei Mondiale aPopulaţiei, mi-am dat seama cât de puţin erauprezente tensiunile Războiului Rece. Aceeaşiirelevanţă apărea în celelalte teme, prin care ONUa devenit precursoarea procesului de globalizare.Prin structura ei statală şi aplicând rigid dogmasuveranităţii nu era bine plasată pentru acest rol, pecare l-a jucat totuşi, urmărind interesele comuneale umanităţii. Un alt exemplu este lunga şi dificilanegociere a unui nou regim al mărilor şi oceanelor,care s-a terminat printr-un Tratat cu valoareuniversală, realizat în timpul Războiului Rece.

Ar fi greşit să credem că această cooperare,existentă în domeniul ştiinţei exacte, nu a putut fiextinsă în aria ştiinţelor politice sau sociale, atât deinfluenţate de ideologii rivale. La Edinburg, în anii’70, am asistat la un Congres al Asociaţiei Inter-naţionale de Ştiinţe Politice, unde delegaţia sovietică,condusă de un viitor colaborator al lui Gorbaciov,acţiona în spirit profesional, care nu genera fricţiuniideologice. Nu mai vorbim de vasta arie de cooperareîn materie culturală, dansuri, muzică şi sporturi. Olim-piadele au funcţionat, învingând piedicile temporareimpuse de momente de înăsprire a climatuluiinternaţional.

Iată de ce a fost posibil pentru actorii mari şimici să trăiască un Război Rece, sub semnul uneitensiuni între rivalitate ostilă şi cooperare limitată.

O privire retrospectivă care încearcă să contri-buie la înţelegerea Războiului Rece merită să prezinteopinii susţinute de fapte documentate, dovezi scrise,citate relevante, aşa cum procedează numeroasecărţi şi studii consacrate subiectului.

În ceea ce mă priveşte nu am avut aceastăpretenţie. La sfârşitul unor memorii care relateazăceea ce am văzut nu pot trece de pragul unor impresiideduse din experienţe trăite. Este adevărat căfrecventarea asiduă a unor foruri de reflecţie cum afost Academia Mondială de Arte şi Ştiinţe, Clubul dela Roma sau Asociaţia Internaţională de ŞtiinţePolitice, m-a ajutat să-mi luminez conceptual şipentru uz propriu, experienţa directă şi să încerc sădescifrez situaţiile cu care mă confruntam.

Ca diplomat român, cariera mea a concis cu oporţiune de trei decenii din Războiul Rece. Am avutprivilegiul să servesc, în această perioadă, o politicăexternă a României care s-a distins printr-o notăaparte în cadrul blocului din care făcea parte, jucândchiar un rol revelator pentru mecanismele RăzboiuluiRece. Cu regret constat slaba lui ref lectare în litera-tura existentă de analiză a acestei perioade. Într-ooarecare măsură, tablourile înfăţişate aici sunt


ilustrări ale unei politici mai largi. Este un fapt căregimul special al relaţiilor româno-americane aînceput în 1963 şi s-a terminat în 1984. Experienţalor a servit la extinderea formală a principiuluiadoptat în 1975 de către SUA de a avea relaţii indivi-duale cu fiecare din ţările blocului, după ce cu ţaranoastră aceasta funcţionase din 1963. Politica a con-stat în esenţă în slăbirea rigorilor şi restrângerilordin cadrul relaţiilor de bloc, într-un cuvânt, a auto-rităţii hegemonice a URSS, prin afirmarea dreptuluirecunoscut pe plan internaţional la independenţă,suveranitate şi neinterferenţă în treburile interne.Nu erau inovaţii, nu erau principii noi. A le urmări şiaplica nu putea, teoretic şi doctrinar, supăra penimeni. Politica externă românească a ţinut să nufie catalogată drept rupere sau disidenţă. Secunoşteau prea bine riscurile rezervate acestora dinexperienţele vecinilor noştri. Dar se rezerva dreptulunei opinii proprii, a susţinerii ei, a stabilirii de relaţiicu toată lumea în spiritul unei coexistenţe active şidreptul de a se bucura de avantajul reciproc.

Mult mai semnificative decât voturile la ONU şirezoluţiile iniţiate acolo pot fi considerate poziţianeutră în conflictul sovieto-chinez, evitarea oricăreistructuri de bloc care ar fi implicat angajarea auto-mată a României într-un conflict general, formu-larea de strategii proprii de dezvoltare, menţinereaşi dezvoltarea relaţiilor cu Israelul, cultivarearelaţiilor cu ţările arabe şi rolul jucat în reconciliereachinezo-americană, în apropierea şi apoi acordulîntre Sadat şi Begin, stabilirea relaţiilor diplomatice

cu RFG înaintea unei decizii de grup, neparticipareala invadarea Cehoslovaciei, stabilirea de relaţii decolaborare cu ţările neangajate şi în curs de dez-voltare, conlucrarea strânsă cu acestea.

Partea română încerca ea însăşi să evitepopularizarea activităţilor externe, considerând căîn media ar putea fi comentate într-un modnefavorabil continuării lor. Este adevărat căroadele nu întârziau să apară, prin recunoaştereameritelor în planul diplomatic, ca în cazul alegeriiministrului de externe, Corneliu Mănescu, capreşedinte al Adunării Generale ONU în 1967.Premierul României, I. Gh. Maurer, era un parti-zan al discreţiei. Când participa la o acţiune demoderare a unui conflict, cum a fost cel sovieto-chinez, refuza să o considere „mediere”. Insista pefaptul că nu lucrăm împotriva nimănui, ci pentruinteresele normale legitime, proprii. Admira pe deGaulle, dar nu făcea declaraţii răsunătoare. Prinacţiuni puteam emula pe unii şi pe alţii, dar stilulprudent ne era propriu. Iată de ce cred că expe-rienţa românească, cu notele ei specifice, are unloc aparte în tabloul general al Războiului Rece.

Experienţele istoriei, cum sunt deceniile Răz-boiului Rece, sunt desagi purtaţi în spate de genera-ţiile următoare, povară grea, cum spunea Churchill.O uşurare o aduce încercarea de a degaja lecţiilece le conţine, de a nu repeta erorile şi de a dezvoltasperanţele trezite de paşii care au promovat civili-zaţia şi diversitatea culturilor. Nu este o sarcină deneglijat pentru un secol nou, pândit de riscuri şiprimejdii mari.

DISSERTATION ON THE PHYSIOGNOMY OF THE COLD WAR

The Cold War was a shifting s truggle for power and prestige be tween the Communis t nations and theWestern powers, mainly between the two superpowers: the United States and the Sovie t Union. Thisworldwide struggle, which had roots ev en before World War II and continued until 1989, was over theideological differences between communism and democracy. It also opposed two incompatible economicmodels: the market economy versus the centralized economy controlled by the state.

Over the years, relations between the two blocks were driven by a complex interplay of political, militaryand economic factors lacking transparence or predictibility and leading to shifts between cautious cooperationand often bitter superpower rivalry. This hostile rivalry was played out in multiple arenas: ideology, psychology,propaganda, espionage, military coalitions, costly defense spending, a massive race for space supremacy,nuclear arms proliferation, and many proxy wars.

Both superpowers struggled to stave off challenges to their dominance within their spheres of influenceand to reinforce their global leadership. Far from being a bilateral confrontation, the Cold War spreadworldwide, as the United States sought the “containment” of communism and forged numerous alliances tothis end, particularly in Western Europe, the Middle East, and Southeas t Asia. The Domino Theory wasprosecuted by successive United States administrations during the Cold War, to justify American interventionaround the world. Precursors to the theory include the Marshall Plan.

The nuclear arms race brought the two superpowers to the brink of nuclear war. Repeated crisesthreatened to escalate into world wars but never did, notably the Korean War , the Cuban Missile Crisis, andthe Vietnam War. Both sides were aware that nuclear threath is a non-zero-sum game, thus crise periodsalternated with periods when tension was reduced as both sides sought détente.

Despite its rapid and relatively bloodless end, the Cold War was fought at a tremendous cos t globallyover the course of more than four decades. Some of the economic and social tensions that underpinned ColdWar competition in parts of the Third World remain acute. The collapse of the Communis t system openedthe way for an unprecedented new relationship between the United States and Russia, as well as the othernew nations of the former Soviet Union.


În condiţiile Războiului Rece, promotorii demo-craţiei aparţinând la ceea ce se numea „Lumealiberă” nu puteau proceda la fel cu cei pe care îiînvinseseră în război (naziştii şi fasciştii) şi niciîntocmai cu oponenţii lor ideologici şi politici (sovie-ticii), care ridicaseră propaganda şi cenzura la nivelde politică şi instituţie de stat. De altfel, niciamericanii şi nici britanicii nu au agreat termenulde propagandă, ce figura în titulatura oficială ainamicilor (naziştii, fasciştii) sau a rivalilor (sovie-ticii). Acest termen a lipsit cu desăvârşire dintitulatura structurilor anglo-americane de propa-gandă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial,fiind înlocuit cu o serie de eufemisme precum„Executiv de luptă politică” la britanici, „Informaţiistrategice” sau „Informaţii de război ” la americani.Spre deosebire de sovietici, atât britanicii, cât şiamericanii au desfiinţat după război structurilemilitare care se ocupaseră de propagandă, atât pefrontul de acasă, cât şi asupra inamicului. Propa-ganda asupra propriei populaţii nu mai era niciposibilă şi nici justificată în forma în care fusesepracticată pe timpul războiului, iar campaniileîmpotriva rivalului politic sovietic, faţă de care nuexistau declaraţii de război oficiale, trebuiauadaptate noilor condiţii politice şi militare. Cu toateacestea, nevoia de propagandă – dar sub o altăformă – era mai imperioasă ca oricând, date fiindnoile coordonate ale confruntărilor politice, ideolo-gice şi chiar militare din perioada Războiului Rece.Cetăţenii Europei Occidentale, dar şi cei americanierau deopotrivă sătui de război şi propagandă, dartrebuiau conştientizaţi şi mobilizaţi asupra nouluitip de ameninţare ce se profila din partea sovietică,ce le fusese până ieri aliat.

Specificităţile propagandei anglo-americane încel de-al Doilea Război Mondial au prefigurat ten-dinţele ce se vor concretiza în deceniile Războiului

NOILE HAINE ALE PROPAGANDEINOILE HAINE ALE PROPAGANDEINOILE HAINE ALE PROPAGANDEINOILE HAINE ALE PROPAGANDEINOILE HAINE ALE PROPAGANDEIÎN TIMPUL R~ZBOIULUI RECEÎN TIMPUL R~ZBOIULUI RECEÎN TIMPUL R~ZBOIULUI RECEÎN TIMPUL R~ZBOIULUI RECEÎN TIMPUL R~ZBOIULUI RECE

colonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEAcolonel C|LIN HENTEA

Rece şi ulterior. Pe de o parte, propaganda a fostrepudiată atât politic, cât şi tehnic, în lumea occi-dentală prin afirmarea unor specialităţi distinctedin amalgamul de acţiuni de inf luenţare, funcţiede audienţa-ţintă avută în vedere şi metodelefolosite (rezultând astfel războiul psihologic şirelaţiile publice). Pe de altă parte, a devenit evidentănevoia de coordonare a acţiunilor de comunicarepublică şi inf luenţare fie cu desfăşurarea opera-ţiunilor militare sau cu mersul acţiunilor politico-diplomatice, idee ce va fi mult mai târziu materia-lizată de americani prin conceptul de operaţiiinformaţionale. Nici campaniile de inf luenţare ainamicului pe timpul conflictelor armate nu maiputeau fi la fel cu propaganda pe timp de pace:obiectivele politice deveniseră predominante,audienţele-ţintă au îmbrăcat haine civile, iartehnicile de influenţare trebuiau să ţină seama deaceste noi condiţii, în timp ce vehiculele sauvectorii de diseminare a mesajelor îşi modificaucaracteristicile şi îşi amplificau capacităţile tehno-logice în ritm exponenţial, permiţând din ce în cemai uşor penetrarea frontierelor. Dacă tipăriturilede orice fel fuseseră principalul mediu de propa-gandă pe timpul Primului Război Mondial, radioulşi într-o mai mică măsură cinematograful pe duratacelui de-al Doilea, pe durata Războiului Rece radioulşi apoi televiziunea, secondate de presa scrisă întiraje de masă, au constituit vectorii preferaţi aipropagandei.

În timp ce propaganda generată de statelecomuniste şi în primul rând de Uniunea Sovieticăpoate fi uşor caracterizată din punct de vedereinstituţional, demersul propagandistic al democra-ţiilor occidentale nu poate fi circumscris rigorilorunei planificări instituţionale, ci unor linii politicedirectoare iniţiate la nivelul cel mai înalt al statului,în speţă Statele Unite, cărora i s-au aliniat mass-


media şi implicit opinia publică din aşa-numita „lumeliberă”. Chiar dacă Statele Unite au creat instituţiisponsorizate şi controlate guvernamental pentrudifuzarea poziţiilor oficiale ale statului în materiede politică externă, iniţierea şi formularea liniilordirectoare ale campaniilor de propagandă ameri-cane au plecat chiar de la preşedintele american.Similar, dar urmând în mare liniile americane, s-aîntâmplat şi în celelalte state occidentale, desigurîn funcţie de specificul obiectivelor naţionale res-pective, cum spre exemplu a fost cazul Marii Britaniişi cel al Franţei în criza Suezului din octombrie-noiembrie 1956, când interesele celor două puterinu au coincis cu politica Statelor Unite.

Perioada Războiului Rece este recunoscută prinaprigele confruntări propagandistice greu deseparat de cele politice, care au prevalatasupra celor militare, desfăşurate indirect întreprotagonişti – Statele Unite şi Uniunea Sovietică –pe terţe fronturi (Coreea, Vietnam, Africa). Con-fruntarea propagandistică dintre Est şi Vest dinperioada 1946-1990 a avut câteva elemente caracte-ristice, care au deosebit-o de precedentele propa-gandistice din timpul celor două războaie mondiale.În primul rând, a fost vorba de o confruntare pro-pagandistică pe timp de pace şi nu de războiîntre cele două superputeri postbelice StateleUnite şi Uniunea Sovietică, ceilalţi participanţi,fie occidentali (precum Marea Britanie sau Franţa)sau comunişti (precum statele est-europene sauChina), urmând în mare parte trendul stabilit deliderul politic al taberei din care făcea parte. Apoi,

propaganda desfăşurată atât pe plan intern, cât şiextern, de fiecare din cele două tabere rivale, aavut un caracter predominant politic şi ideo-logic, fiind vorba de confruntarea între douăsisteme politice opuse – democraţie versus totali-tarism; de două modele economice incompatibile –economie de piaţă liberă versus proprietatecentralizată şi controlată de stat; de două perspec-tive diferite de viaţă – liberală, bazată pe drepturileomului şi alta comunistă, bazată pe represiune. Datefiind aceste incompatibilităţi, propaganda fie-cărui actor a fost exclusivistă, în sensul că exclu-dea sau nega în întregime poziţiile sau argumentelerivale, deşi gradul de cenzură aplicat în cele douătabere a fost sensibil diferit: cenzură cvasitotală întabăra comunistă, autocenzură sau ignorareavoluntară a realităţilor neconvenabile în parteastatelor democratice. Duelurile propagan-distice ale Războiului Rece au fost totale, însensul că nu s-au desfăşurat doar în formele clasiceprin vectorii mediatici disponibili (radio, televiziune,presă scrisă, afişe, filme artistice sau documen-tare), ci au dominat scena politică naţională şiinternaţională (discursurile şi declaraţiile liderilorpolitici, vizitele acestora în străinătate, protocoalelede primire), cvasitotalitatea evenimentelor econo-mice, ştiinţifice, culturale sau chiar sportive dinfiecare tabără (cursa pentru supremaţie în cuceri-rea spaţiului cosmic, venitul pe cap de locuitor,acordarea Premiului Nobel, participarea versusboicotarea Jocurilor Olimpice). La fel ca şi în războiulmondial ce tocmai se încheiase, propaganda

• Propagand` prin [tiin]`: N. Hru[ciov între cosmonau]ii G. Titov (stânga),[i I. Gagarin, ofi]eri comuni[ti, eroi ai Uniunii Sovietice


ambelor tabere a cunoscut o foarte consis-tentă implicare din partea serviciilor secrete,fie acestea KGB sau CIA, rezultând astfel din ambelepărţi nu doar operaţii de propagandă neagră sau gri,ci şi de subversiune, intoxicare şi manipulare. Spredeosebire de situaţia de război, când obiectivelepropagandei statului beligerant vizau zdrobireamoralului combativ al trupelor adverse, demora-lizarea cetăţenilor din statul inamic şi ruperealegăturilor de sprijin dintre aceştia şi liderii lor politicişi militari, simultan cu menţinerea moraluluicombativ în rândul propriilor trupe şi cetăţeni, înscopul obţinerii victoriei finale, propaganda Răz-boiului Rece a vizat în principal mintea şisufletul oamenilor simpli, necombatanţi, atâtdin propria tabără, cât şi din cea adversă, înscopul promovării şi legitimării acţiunilorpolitice ale celui ce iniţia respectiva acţiunepropagandistică.

Prima campanie de propagandă occidentalăpostbelică, ce a prefigurat genul de operaţii psiho-logice în misiuni de menţinere a păcii de câtevadecenii mai târziu, a fost una de denazificare aGermaniei în zonele de ocupaţie anglo-franco-americane. Scopul era eradicarea efectelor puter-nicei propagande naziste de aproape o generaţieasupra unei populaţii care, în mare măsură, îl crezuseşi-l urmase pe Hitler . Simultan, însă, soldaţiiamericani din forţele de ocupaţie erau preveniţi prin

campanii interne (filme, broşuri, afişe) să nu aibăîncredere şi să fie mereu vigilenţi faţă de germani,care, din timpurile cancelarului Bismarck, conti -nuând cu cele ale kaiserului şi sfârşind cu Hitler, audeclanşat mereu războaie revanşarde nemiloase.

Din partea occidentală, semnalul politic privindconfruntarea propagandistică deschisă care aveasă urmeze a fost lansat către fostul premier brita-nic Winston Churchill, care a formulat, la 5 martie1946, sintagma de Cortină de fier, devenită emble-matică pentru Războiul Rece. A urmat, la numai unan distanţă, lansarea de către preşedintele SUA,Harry Truman, a „Doctrinei îndiguirii” (Con-tainment Doctrine) expansionismului sovietic înlume, iar după încă un an tot preşedintele americana anunţat – ce-i drept, în plină campanie electoralăde realegere a sa ca preşedinte – Cruciada pentrulibertate, toleranţă şi bunăstarea tuturoroamenilor. Anunţarea, în 1947, a Planului Marshallpentru Europa devastată de război a constituit unfoarte consistent şi pertinent subiect de propagandăamericană în Occident, prin forţa de netăgăduit asuportului său material, dar şi un motiv decontrapropagandă sovietică iniţiată de refuzul luiStalin de a accepta pe considerente ideologice acestajutor nu numai pentru URSS, dar şi pentru toatestatele est-europene intrate sub inf luenţa sa. Toateaceste reacţii politice anglo-americane reprezentaurăspunsul de imagine american la evidentele acţiuni

• Propagand` prin sport: participarea României la Jocurile Olimpice


expansioniste ale sovieticilor pentru instaurareaunui regim comunist în Grecia, Turcia, Cehoslovacia,Polonia, România. Cetăţenii occidentali şi cei ame-ricani trebuiau să înţeleagă că au în faţă un nou şiperfid duşman ce le ameninţa libertatea şi stilul deviaţă. Pe acest fundal al tensiunilor crescânde dintresovietici şi americani, stimulate şi de crearea decătre Stalin a Cominform-ului pentru controlul decătre Moscova a celorlalte partide comuniste,preşedintele Truman semna, în ianuarie 1948, Actulprivind schimburile informaţionale şi educaţionale– cunoscut sub numele de Actul Smith-Mundt –,conform căruia pe teritoriul SUA nu puteau f idifuzate informaţii destinate audienţelor străine(act ce va fi definitoriu pentru viitoarea doctrinăamericană a operaţiilor psihologice) şi care ofereabaza legală pentru programe americane deinformare, culturale şi educaţionale în străinătate.

La scurt timp, evenimentele în Europa de Estîncep să se precipite: comuniştii sprijiniţi desovietici iau puterea la Praga în februarie, iar îniunie Armata Roşie începe blocada Berlinului deVest. Podul aerian stabilit imediat de occidentali,cu masivul sprijin american, pentru aprovizionareaberlinezilor blocaţi, va constitui subiectul uneiconsistente campanii de propagandă occidentală,ce va contribui substanţial la crearea percepţieică agresorul perfid la adresa Lumii libere îlconstituie Uniunea Sovietică şi comunismul, îngeneral. Anul 1949 cunoaşte o escaladare şi maipronunţată a tensiunilor Est-Vest prin creareaNATO la 4 aprilie, ca formă instituţională politico-militară de apărare a Occidentului împotriva uneidin ce în ce mai credibile agresiuni a Uniunii Sovie-tice. Preluarea puterii în China de către partidulcomunist condus de Mao Tze Dun însemna oextindere a comunismului în Asia, iar anunţul făcutde Uniunea Sovietică privind experimentarea bom-bei atomice va crea o adevărată psihoză aameninţării nucleare în întreaga lume occiden-tală. Tema ameninţării nucleare, a distrugeriimutuale printr-un război atomic, a loviturii nuclearepreventive, a modalităţilor de autoprotecţie şisupravieţuire individuală în urma unui atac nucleara constituit o piesă de rezistenţă în arsenalul pro-pagandistic occidental, concretizată nu numai însubiectele discursurilor politice, dar şi în numeroasedemonstraţii de masă, filme artistice (de exemplu,cele din seria James Bond), documentare, cărţi,articole de presă, afişe etc. Ca urmare, în spaţiulamericano-occidental, la nivelul opiniei publice, al

mass-mediei, al serviciilor secrete, dar şi al leader-ship-ului politic şi militar s-a instaurat aceastăpsihoză a ameninţării permanente cu un posibilatac nuclear prin surprindere din partea perfiduluiinamic sovietic, ameninţare care putea justificaorice măsuri de preîntâmpinare. Criza rachetelorsovietice instalate în Cuba şi capabile să atingăteritoriul american (octombrie-noiembrie 1962) afost o expresie a paranoiei nucleare ce cuprinseseambele superputeri, într-un joc politic şi militarextrem de periculos, fertilizat de propagandadesfăşurată de ambele părţi. În acelaşi trend, darcu consecinţe propagandistice, economice şipolitice mult mai mari, se înscrie şi anunţul din 23martie 1983 al preşedintelui Reagan, cel care cupuţin timp în urmă nominalizase Uniunea Sovieticădrept un imperiu al diavolului, privind lansareaIniţiativei de Apărare Strategică, ce presupuneacrearea unui scut antiatomic american, capabil sădistrugă în spaţiul extraterestru rachetele cuîncărcătură nucleară ce ar fi fost îndreptate împo-triva Statelor Unite. Această iniţiativă urma săcreeze pentru americani un plus de securitatemilitară, ceea ce automat însemna un substanţialavantaj strategic, şi un minus de securitate cores-punzător pentru rivalii sovietici, al căror sistem eco-nomic muribund nu îi mai puteau face faţă. De aceea,sovieticii, însoţiţi în cor de statele comuniste (inclusivpe un ton obsesiv ridicat de către Nicolae Ceauşescu),au calificat această iniţiativă americană drept o„militarizare a spaţiului cosmic”, lansând pe aceastătemă o furibundă campanie propagandistică interna-ţională.

Nu numai cursa înarmărilor nucleare a cons-tituit un subiect de dispută propagandistică, ci şi tememult mai paşnice în esenţa lor, precum performanţeletehnologice spaţiale în accepţiunea americană saucosmice în varianta sovietică. Lansarea cu succesde către sovietici a Sputnik-ului, primul satelit artifi-cial al Pământului, în 1957, şi apoi a primului cosmo-naut, Iuri Gagarin, în 1961, au constituit pentruMoscova un formidabil argument propagandisticprivind superioritatea ştiinţei şi tehnologiei sovietice,a soluţiilor economice comuniste. Drept răspuns,preşedintele Kennedy a lansat un ambiţios programspaţial, încununat prin transmisiunea în direct aaselenizării primului om pe Lună în iulie 1969. JocurileOlimpice – la fel ca în 1936 la Berlin, sub regimnazist – au fost şi ele ambalate în haine propagan-distice: în semn de protest faţă de invadareaAfganistanului de către armata sovietică, în decem-


brie 1979, americanii au boicotat Jocurile Olimpicede la Moscova din 1980, iar sovieticii nu s-au lăsatmai prejos şi au făcut la fel, în 1984, la Jocurile Olimpi-ce de la Los Angeles.

Războiul din Coreea din anii 1950-1953 a fostnu numai primul conflict armat limitat din timpulRăzboiului Rece, dar şi cel mai prost mediatizat,prin polarizarea ideologică şi politică a modului depercepere şi ref lectare a lui de către politicieni şiopinia publică prin intermediul mass-mediei, înprimul rând cea americană1. Acelaşi lucru se poatespune şi despre războiul din Vietnam dintre anii 1965-1973, care a polarizat politic şi ideologic discursurilepropagandistice americane şi occidentale, pe de oparte, şi comuniste, de cealaltă parte2. Spredeosebire însă de Războiul din Coreea, desfăşuratsub steagul şi cu girul Naţiunilor Unite, conflictulvietnamez a constituit în spaţiul nord-americansubiectul unor aprige campanii de propagandă proşi contra intervenţiei militare americane, fiecaretabără afirmându-şi cu virulenţă şi într-o mare marjăde libertate opţiunea prin cele mai percutantemetode. Semnificativ însă din punct de vedere pro-pagandistic este faptul că americanii de rând auplecat la război convinşi fiind că astfel ei vor apăralumea liberă, propria lor libertate şi stil de viaţă înfaţa unei noi şi făţişe agresiuni a comunismului.

Un episod relativ singular al evoluţiilor propa-gandistice în lumea occidentală a fost determinatde războiul din Insulele Falkland din 1982, cândbritanicii au desfăşurat o amplă şi intempestivăcampanie de propagandă, care, astăzi, în StateleUnite, ar putea fi eufemistic numită de diplomaţiepublică, pentru a obţine sprijinul politic şi militarde care aveau nevoie împotriva Argentinei3.

Această campanie a fost apreciată de istoriculbritanic al propagandei Philip Taylor la fel deimportantă cu cele desfăşurate tot de britanici înAmerica pentru a determina angajarea acesteia înPrimul şi apoi în cel de-al Doilea Război Mondial4.

Până la răspândirea televiziunii în majoritateacăminelor aparţinând clasei medii, mai întâi înOccident (aproximativ simultan cu extindereaintervenţiei americane din Vietnam la mijloculanilor ’60) şi apoi în statele din Estul Europei înanii ’70, radioul a constituit principalul vector depenetrare propagandistică nu numai a maselor dininteriorul ţării, dar mai ales a frontierelor şi asistemelor de cenzură naţionale. Vocea Americii– Voice of America, VOA, ca post de radio reflec-tând deschis poziţia guvernului american încă din1942, a constituit mediumul clasic al propagandeialbe anticomuniste. Începând din 1950, propagandaamericană prin radio a fost întărită prin postul deradio Europa Liberă cu sediul la München, sus-ţinut iniţial cu fonduri ale Congresului SUA, iar din1971 cu sponsorizare CIA, fiind destinat audienţelordin ţările comuniste est-europene şi purtător demesaje propagandistice albe şi gri până la sfârşitulRăzboiului Rece. Postului de radio Europa Liberă i-aurmat curând, în 1951, Radio Liberty-RadioLibertatea, fondat de Comitetul American pentruEliberarea Popoarelor din Rusia, destinat exclusivpopulaţiilor din Uniunea Sovietică. În fine, americaniiau susţinut, prin intermediul CIA, şi propagandaneagră anticastristă prin postul Radio Swan,devenit, în 1985, post de propagandă albă sub numelede Radio Marti transmiţând din Florida5.

Instituţional, prima structură oficială ame-ricană de propagandă sau de diplomaţie publică,

• Invazia Cehoslovaciei (1968) v`zut` din Occident


cum se recomandă ea astăzi, a fost înfiinţată abiala 1 august 1953 de către preşedintele Eisenhowerîn baza Actului Smith Mundt sub numele deAgenţia de Informaţii a Statelor Unite – USIA,(United States Information Agency), avândmisiunea declarată de a sprijini politica externă aSUA şi de a promova interesele naţionale printr-ogamă largă de programe de informare a audienţelorstrăine. USIA a preluat în subordine VoceaAmericii, ulterior Radio şi TV Marti, şi a desfă-şurat numeroase acţiuni de propagandă în domeniulcultural, educaţional sau informaţional, în confor-mitate cu liniile politice şi interesele stabilite laCasa Albă. Un bun exemplu al acţiunilor USIA înepocă îl constituie cele două filme documentarerealizate la comanda Casei Albe despre vizitele înIndia şi Pakistan a Primei Doamne a Statelor Unite,Jacqueline Kennedy, în martie 19626. Acestea aufost realizate pentru a îmbunătăţi imaginea StatelorUnite în lume – după dezastrul suferit în debarcareaanticastristă din Golful Porcilor şi succesele deimagine repurtate de Hruşciov –, fiind coordonatede Ed Murrow, legendarul comentator pentruAmerica al celui de-al Doilea Război Mondial de lamicrofonul Radio Londra, proaspăt şef al USIAnumit de J. F. Kennedy, care dorea să spargă rigideleclişee propagandistice ale epocii Eisenhower.Dincolo de obiectivele legate de promovarea noiişi proaspetei imagini-simbol a Americii, cele douăfilme au revitalizat convingător pentru străinicelebrul „american way of life” şi au ridiculizatimplicit modelul noii femei sovietice.

Deceniile de Război Rece au demonstrat căpropaganda nu este un apendice exclusiv alregimurilor totalitare, ci se poate desfăşura pânăla un punct şi în forme isterice (sinistra perioadă a

vânătorii de vrăjitoare comuniste din anii ’50derulată de senatorul McCarthy, sau executareasoţilor Rosenberg pentru spionaj atomic înbeneficiul sovieticilor în 1953), chiar şi într-osocietate democratică, atunci când este coman-dată şi încurajată politic de autorităţile statului.Caracterul exclusivist al propagandei a putut fisemnalat în anii ’50 şi în liberala Americă, atuncicând orice nuanţă de stânga era respinsă şicondamnată a priori. Propaganda occidentală, spredeosebire de cea comunistă, nu a fost însoţită însăde un sistem de cenzură impus cu forţa – darautocenzura a funcţionat perfect – şi de coerciţieoficială privind acţiunile de propagandă. Mareamajoritate a cetăţenilor occidentali, cu excepţiaunor minorităţi intelectuale sau cu alte opiniipolitice şi ideologice, tocmai datorită absenţeicoerciţiei şi a cenzurii oficiale, nu a resimţit lamomentul respectiv acele acţiuni ca fiind depropagandă, ci a crezut sincer că dreptatea şimorala este de partea lor şi, ca atare, acesteatrebuie afirmate cu tărie.

THE NEW CLOTHES OF PROPAGANDA DURING THE COLD WAR

The Cold War was a period of East-West competition, tension, and conflict characterized by mutualperceptions of hostile intention between military-political alliances or blocs. Propaganda is a mighty weapon.The United States and the Soviet Union both used propaganda extensively during the Cold War to inf luencetheir own citizens, each other, and Third World nations. Hard-hear ted political and ideological campainsprevailed upon military ones at peace time.

The means of confrontation spanned a wide range from sabotage or boycott of economic, scientific,cultural and sportive events to deception and manipulation of the general people and culminating with acontainment doctrine, an ambitious race for space supremacy, dangerous military buildups and the tremen-dous threat of nuclear proliferation which could lead to reciprocal annihilation.

Cold War propagandis tic duels developed on a full-scale, meaning that they saturated several mediumsincluding: news reports, historical revision, books, posters, pamphlets, comics, films, television talk-showsand radio programs. Nonetheless, political discurses, government reports, official declarations, protocolsand visits abroad became a common feature to further propagandize the ideological disputes.

1 Călin Hentea, 150 de ani de război mediatic.Armata şi presa în timp de război, Editura Nemira,Bucureşti, 2002, pp. 103-110.

2 Ibidem, pp. 111-120.3 Ibidem, pp. 76-93.4 Philip M. Taylor, Munition of the Mind. A His-

tory of Propaganda from the Ancient World to thePresent Day, Manchester University Press, Manches-ter şi New York, 1990/1995 1995, p. 277.

5 Ibidem, p. 265.6 Călin Hentea, Arme care nu ucid, Editura Nemira,

Bucureşti, 2004, pp. 249-253.


Sărbătorirea în acest an a 148 de ani de la ActulUnirii, eveniment crucial al istoriei noastre încadratîn trendul trezirii la viaţa de stat unitară şi indepen-dentă a popoarelor est şi sud-est europene, a avutloc în circumstanţele intrării României în mareafamilie a Uniunii Europene. De la înălţimea acesteipoziţii de excepţie, înfăptuirea Unirii din 1859 nu-şipierde cu nimic din unicitatea şi caracterul său deeveniment de cotitură. Raportarea la Unirea din1859 este pe deplin actuală prin multiplele saleinterpretări de proces complex de creştere institu-ţională internă, de modernizare şi europenizare asocietăţii.

1. UnificareLa 5 şi 24 ianuarie 1859 s-au pus bazele statului

modern român prin Unirea1 principatelor Moldoveişi Munteniei, sub conducerea principelui AlexandruIoan Cuza (1859-1866). Actul politic în sinereprezintă materializarea demersurilor naţional-statale anterioare şi o victorie a principiilor dreptu-lui universal al popoarelor la autodeterminare,unificare şi dezvoltare independentă2.

Unirea din 1859 se distinge prin caracterul săudemocratic şi libera exprimare a voinţei populaţiei,element de certă noutate în practica europeană3.În mod concret, odată cu înfrângerea ImperiuluiRus (cea mai conservatoare forţă a continentului)în Războiul Crimeii (1853-1856)4, Congresul marilorputeri de la Paris (1856) a recunoscut aspiraţiaromânilor din principate la unitate statală, a înlă-turat protectoratul ţarist şi a instaurat un regiminternaţional cu menţinerea unei suzeranităţiformale a Imperiului Otoman. În consecinţă, înţară s-a trecut la alegerea membrilor AdunărilorElective din Iaşi şi Bucureşti. Acestea din urmă audesemnat, prin vot, acelaşi domn în ambele prin-

24 IANUARIE 1859: UNIFICARE, 24 IANUARIE 1859: UNIFICARE, 24 IANUARIE 1859: UNIFICARE, 24 IANUARIE 1859: UNIFICARE, 24 IANUARIE 1859: UNIFICARE,MODERNIZARE, EUROPENIZAREMODERNIZARE, EUROPENIZAREMODERNIZARE, EUROPENIZAREMODERNIZARE, EUROPENIZAREMODERNIZARE, EUROPENIZARE

RUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CURUXANDRA VIDRA{CU

cipate în persoana colonelului Alexandru Ioan Cuza5.Marile puteri au acceptat „unirea personală” aMoldovei cu Ţara Românească, în timp ce elita dela Bucureşti şi Iaşi a decis să imprime un curs şi maienergic evenimentelor. Astfel, s-au adoptat măsuriferme de unificare instituţională, juridică şi econo-mică depăşind cu mult prevederile Convenţiei de laParis (1858), care se refereau doar la „o unire lavârf” cu administraţii şi armate separate. În celedin urmă, puterile europene vor confirma unireadeplină a Principatelor Române în 1861.

Atenţia liderilor epocii s-a concentrat iniţial peunificarea guvernării, a administraţiei şi armatei şipe obţinerea dreptului la reprezentare diplomaticăproprie6. Până în vara anului 1861 s-au contopitadministraţiile centrale şi locale, forţele localearmate şi de ordine internă, serviciile poştale,vamale, sanitare şi statistice. În 1864 s-a promulgat– după aprobarea prin plebiscit – Statutul Dezvoltă-tor al Convenţiei de la Paris, practic prima Constitu-ţie a României moderne. La rândul său, reformaagrară7 din august 1864, prin care s-au împroprietăritsute de mii de ţărani, a pus capăt unor privilegii detip nobiliar; anterior, în 1863, statul a secularizataverile mânăstireşti care reprezentau 25% dinsuprafaţa ţării8.

Puterea armată s-a situat printre priorităţileconducerii României, în calitatea acesteia de garantal existenţei de stat şi al integrităţii teritoriale. Laceremonia de introducere a noilor drapele de luptădin 13 septembrie 1863, principele Alexandru IoanCuza sublinia: „Steagul e România. Acest pământbinecuvântat al patriei, stropit cu sângele stră-bunilor noştri şi îmbelşugat cu sudorile muncitorului.…Steagul e, totodată, trecutul, prezentul şi viitorulţării, întreaga istorie a României”.

• Începuturile occidentaliz`rii Rom#niei• Începuturile occidentaliz`rii Rom#niei• Începuturile occidentaliz`rii Rom#niei• Începuturile occidentaliz`rii Rom#niei• Începuturile occidentaliz`rii Rom#niei


Forţele armate din Moldova şi Muntenia s-auîntrunit iniţial în tabăra de la Floreşti (aprilie 1859).Ulterior, în octombrie 1859, s-a creat Corpul Unicde Stat Major, iar în 1863, Statul Major General,cu patru secţii. Între 1860-1861, s-au contopitunităţile terestre şi fluviale, şcolile militare, s-auintrodus noile drapele de luptă (1862) etc. Deasemenea, s-au elaborat regulamente şi legiunitare: Legea privitoare la instrucţia armatei(1860), Legea pentru recrutarea armatei (decem-brie 1864), Legea privitoare la ierarhia militară,Condica penală ostăşească, Regulamentul servi-ciului de garnizoană, regulamentele pentru unităţi,manevre, evoluţii, serviciul de artilerie etc.9

Demersurile de unire din 1859-1866 s-au inter-sectat cu cele de câştigare a independenţei. Con-venţia de la Paris recunoştea autonomia deplină aRomâniei (Principatele Unite) şi interzicea oriceamestec otoman sau ţarist în ţară. Autonomiadeplină, integritatea frontierelor, securitatea inter-naţională se plasau sub garanţia colectivă a puteri-lor europene. Bucureştii au insistat prin negocierişi acţiuni politice şi militare să atingă şi obiectivulindependenţei de stat. Adoptarea Statutului Dezvol-tător, instaurarea monarhiei ereditare în persoana

• Principele Alexandru Ioan Cuza,în hlamid` domneasc` (litografie dup`

un portret de Al. Szathmary)

prinţului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,confirmat prin plebiscit, elaborarea Constituţiei din186610 sunt tot atâtea iniţiative de cvasi indepen-denţă. În cele din urmă, evoluţia evenimentelorinternaţionale a condus către câştigarea statutuluide independenţă pe câmpul de luptă în războiul din1877-1878 împotriva Imperiului Otoman. Tratatulde la Berlin din 1878 a reconfirmat unirea din 1859,a consacrat independenţa de stat şi a recunoscutunirea Dobrogei cu România. Se poate afirma că,în 1878, România îşi consolida definitiv unirea din1859 şi îşi potenţa capacităţile de a opta pentru opolitică de alianţe în vederea realizării unor formulede cooperare internaţională care să-i întăreascăcapacităţile de apărare, securitatea, integritatea şiindependenţa de stat. Evoluând pe această direcţie,România îşi va f inaliza unificarea statală în 1918.

2. ModernizareDepăşirea orizontului societăţii rurale, a regi -

mului nobiliar şi a protectoratului străin a preocupatsocietatea românească cu mult timp înainte de 1859.

În 1821, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu,s-a încercat o înnoire parţială din iniţiativă internă.

Între 1830-1853, Imperiul Rus – cu adeziuneaunor grupări interne conservatoare – a patronatelaborarea şi aplicarea Regulamentelor Organice11

în ambele principate. Constituţii aristocratice,regulamentele stabileau regimul reprezentativ prinAdunarea Legiuitoare, formată în majoritate dinboieri, precizau atribuţiile domnului, care aveainiţiativa legislativă, era şeful guvernului şi al miliţieinaţionale. Întregul sistem era conceput din punctulde vedere al Rusiei12, puterea protectoare, în vede-rea facilitării ingerinţei în principate şi a anexăriilor treptate în drumul spre Constantinopol.

Revoluţia de la 1848-1849 – cea mai pregnantăexpresie a valului revoluţionar european în Est –şi-a propus modernizarea13 rapidă a societăţii prinmăsuri radicale şi prin acţiuni concomitente poli-tice, sociale şi militare. Nicolae Bălcescu14 s-a ilus-trat atunci în calitate de doctrinar principal al mo-dernizării revoluţionare şi democrate, în timp ceAvram Iancu a organizat şi condus o redutabilăarmată populară în Transilvania.

Transformările structurale din România dedupă 1859 s-au realizat în conformitate cu proiectulde modernizare15 a societăţii, cristalizat în perioada1848-1859, în raport cu realităţile interne şi inter-naţionale. Promotorii acestui proiect, grupaţi în aşa-


numita Partidă Naţională16, exprimau puncte devedere aparţinând curentelor predominant liberale,manifestate cu insistenţă în cursul revoluţiei din1848-1849. „Planul lor de viitor e de altfel evident,nota la 31 iulie 1848, Nesselrode, ministrul deExterne al Rusiei. El reiese din program şi procla-maţiile lor nu-l ascund. Este cel de a restaura […]antica lor naţionalitate, adică de a înceta să fieprovincii şi de a constitui, sub numele regatul daco-roman, un stat separat şi independent, la formareacăruia îi invită pe fraţii lor din Moldova, din Buco-vina, din Transilvania şi din Basarabia. Realizareaunui astfel de plan, dacă s-ar lăsa liberă îndeplinirealui, ar avea consecinţe serioase”17.

În principal, proiectul de modernizare18 – cuvariantele sale moderate, radicale şi chiar moderat-conservatoare, cristalizat în cursul unor dezbateridin care nu au lipsit disputele – viza: susţinereaintereselor naţionale în acţiunile externe şi interne;formularea realistă a acestor interese naţionale şiafirmarea lor inteligentă şi cutezătoare, în acordcu interesele europene, emanciparea economică,politică, socială, culturală a românilor; crearea unuistat modern, unificat şi independent de inspiraţieoccidentală şi a unui regim politic axat pe drepturileomului şi cetăţeanului, pe un sistem de guvernaredemocratică, pe desfiinţarea privilegiilor nobiliareşi a discriminărilor etnice şi religioase; restructu-rarea regimului proprietăţii, reorganizarea capita-listă a economiei, reducerea în timp scurt adecalajelor faţă de Occident etc.; totodată, se impu-nea, ca o condiţie esenţială a emancipării naţionale,înlăturarea diverselor forme de stăpânire străinădin toate provinciile istorice (pentru început înprincipatele Muntenia şi Moldova, ulterior înTransilvania şi Basarabia).

În circumstanţele epocii (predominarea socie-tăţii rurale târzii în principate, forţa deosebită amarilor deţinători de moşii, slăbiciunile claseimijlocii, firava tradiţie a unei vieţi politice democra-te, vecinătatea imperiilor conservatoare otoman,habsburgic şi rus, eşecul măsurilor radical-revolu-ţionare din 1848-1849), elita de la mijlocul secoluluial XIX-lea a optat pentru o strategie specială demodernizare. Ea ilustra „un compromis istoric”între modalitatea de construcţie social-statală libe-ral radicală şi democrat-liberală, experimentată înrevoluţia din 1848-1849 şi scenariul modernizării„organice, în etape”, de inspiraţie conservatoare.

Astfel, s-a pus accentul pe realizarea unor„platforme comune” şi a unor înţelegeri între gru-

pările radicale, moderate şi conservatoare subsemnul priorităţii interesului naţional. Reformelesociale şi economice urmau să se aplice succesivpe termen mediu, evitându-se măsurile drasticecare ar fi provocat tulburări fratricide şi ar fi furni-zat imperiilor vecine pretexte de intervenţie armată.

În optica liderilor români, statul urma să setransforme într-un instrument de forţă al moderni-zării, cu accent pe înnoirea completă a instituţiilorsale. Cu aportul statului urmau a fi promovatereforme economice, sociale şi culturale, distingân-du-se îndeosebi cele din domeniile apărării, justiţiei,sănătăţii şi învăţământului. Prin aparatul săumilitar şi de ordine modern statul va oferi atât stabi-litatea relativă în ţară, cât şi o importantă pro-tecţie externă, descurajând tentativele străine destopare a reformelor prin presiuni armate şidiversiuni19.

Unioniştii înţelegeau să transforme „RomâniaMică” într-o bază pentru susţinerea luptei naţionaleîn provinciile istorice şi pentru „reunirea lor cuţara”. Scenariul respectiv se derula şi în alte zoneeuropene în Italia sau Germania, în Serbia,Muntenegru etc.

Împ`ratul Napoleon al III-leaa fost un sprijin de n`dejde

al domnitorului român


Regimul politic s-a modernizat în conformitatecu orientările avansate ale secolului al XIX-lea.România era prevăzută cu o Constituţie (pentruînceput, cea cuprinsă în Convenţia de la Paris din1858, elaborată după consultarea populaţiei, apoiStatutul Dezvoltător din 1864). Constituţia garantaegalitatea locuitorilor în stat, dreptul de proprietate,libertăţile de asociere şi de exprimare etc. Confrun-tat cu disputele politicianiste şi cu stagnareamodernizării, Alexandru Ioan Cuza20 şi moderaţiiconduşi de prim-ministrul Mihail Kogălniceanu auintrodus un regim relativ autoritar cu un executivfoarte puternic (2/14 mai 1864) 21. În perioadaurmătoare au fost promovate reforme sociale şiinstituţionale vitale pentru ţară, înregistrându-seprogrese remarcabile. Cu toate acestea, noul sistemde guvernământ a provocat reacţii negative (legatede imixtiunile guvernului în alegeri, de concesiunileoneroase etc.) şi opoziţii stârnind îngrijorări şi încancelariile europene. Principele Cuza scrieîmpăratului Napoleon al III-lea prezentându-imăsurile adoptate, dar şi lipsa de experienţă şi oserie de erori, în final arătându-se dispus să abdiceîn favoarea unui prinţ străin. Pe acest fond agitat,Al. I. Cuza a trebuit să abdice (11/23 februarie1866)22. Într-o scrisoare adresată generaluluiNicolae Golescu, el preciza că doar un principestrăin putea asigura viitorul României. Desemnareaca şef al statului, în mai 1866, a prinţului Carol deHohenzollern-Sigmaringen a marcat o nouă etapă,de contribuţii esenţiale la asanarea mediului poli-tic, maturizarea comportamentului clasei politice,cristalizarea sistemului echilibrului politic cu douămari partide – liberal şi conservator.

Deceniile de după 1866 s-au caracterizat prinmodernizări succesive, preponderent în domeniileinstituţiilor statului, perfecţionării regimului poli-tic democratic, încurajării capitalului naţional şieconomiei naţionale. Burghezia naţională şi-aconsolidat poziţiile economice şi politice, îndeosebicu aportul remarcabilului lider liberal Ion C.Brătianu. În timpul guvernărilor sale – mai alescea de la 1876-1886 – s-au adoptat măsuri destimulare a industriei şi serviciilor, de valorif icarea resurselor bogate cerealiere şi petroliere. Dezvol-tarea învăţământului a cunoscut ritmuri alerte, s-aremodelat sistemul de apărare.

Declararea independenţei de stat în mai 1877,comportarea exemplară a armatei şi populaţiei înRăzboiul de Independenţă din 1877-1878 şi procla-marea regatului în 1881 au propulsat România la

rangul de actor internaţional semnificativ în estulşi sud-estul continentului. Cu toate că persistau încădecalaje şi disparităţi sociale, economice şiculturale, România avea resursele necesare şi eraîn măsură să accelereze procesele de înnoire, atâtla nivelurile societăţii, cât şi în construcţia naţional-statală.

Modernizarea militară . Sistemul modern deapărare s-a constituit în baza măsurilor din anii1854-1866 şi a legislaţiei adoptate la 1868, 1872,1874, 1882-1888 aplicată cu stăruinţă prin grija luiCarol I. La baza acestuia se af lau: dreptul şiobligaţia cetăţenilor de a participa la instrucţiamilitară şi la apărare, serviciul militar obligatoriu(„armata de mase”); liberul acces la funcţii şi grademilitare în raport cu pregătirea fiecăruia; organi-zarea forţelor armate în trupe permanente şinepermanente, model de inspiraţie europeană(prusiană) etc. Principiile organizării puterii armatecu aportul întregii populaţii fuseseră fundamentateîn cursul revoluţiei franceze din 1789-1794. Astfel,„Revista Militară” evidenţia în 1871: „ameninţaţinecontenit în interesele noastre cele mai scumpeşi supuşi, rând pe rând, când la umilinţe neiertate,când la contestarea drepturilor noastre seculare,românii nu pot afla scăparea decât într-o armaregenerală”.

Cu trecerea anilor – cu ajutorul misiunilor mili-tare franceză şi prusiană – s-a întărit forţa numericăşi materială a armatei, s-a perfecţionat instrucţiaşi s-a format şcoala românească de comandă şistat-major. Personalităţi precum Alexandru IoanCuza, Carol I, generalul I. E. Florescu etc. au avutcontribuţii importante la edificarea sistemuluinaţional de apărare. Operaţiile şi acţiunile desfă-şurate de forţele armate în 1877-1878 au impus –prin amploare, grad de dificultate şi performanţe –prestigiul politico-militar al României în Europa.

3. EuropenizareProcesul de unificare, de independenţă statală

şi de modernizare a României a inclus o evidentă şiconstantă componentă de europenizare. Euro-penizarea în sine completa şi reactualiza tradiţiilesocietăţii româneşti centrate pe latinitatea poporu-lui şi pe o veche comunitate de interese. Elitelecare au condus şi gestionat acest proces s-au formatla şcoala europeană. Mulţi unionişti activau însocietăţile politice oficiale şi secrete (ale carbo-narilor, şi masonilor) şi participaseră la luptelerevoluţionare din Occident din 1848-184923.


Prezenţa unor fruntaşi politici şi oameni de culturăîn Vest şi prestaţia lor de înalt nivel au contribuit lamai buna cunoaştere a problemelor româneşti decătre statele europene, din Marea Britanie, până înPiemont, din Franţa până în Germania. Un adevăratval de filo-românism – cu epicentrul în Franţa luiNapoleon al III-lea – s-a extins în Europa şi a sensibilizatcancelariile şi opinia publică. Democraţii, masonii,istoricii, medicii, artiştii, liberalii şi revoluţionariioccidentali pledau pentru eliberarea „poporului latinde la Dunăre şi Marea Neagră”, de sub „tirania”otomană şi ţaristă24. Stimulaţi de aceste manifestărifavorabile, fruntaşii unionişti au căutat atât săadapteze cele mai importante curente de idei şiinstituţii din epocă la societatea noastră, precum şi săracordeze spiritualitatea şi societatea românească laEuropa, cu prioritate la Occident. Se aprecia căintegrarea în comunitatea statelor civilizateoccidentale – în formele acelor vremuri – ar fialimentat direct şi rapid curentele şi tendinţele demodernizare internă, ar fi contracarat „psihozele deinsulă latină izolată” în Orient şi ar fi oferit garanţiirobuste – diplomatice, politice şi militare – pentrudezvoltarea naţional-statală independentă.

Europenismul a dominat politica externă şi dealianţe a României moderne25. Încă din prelimin-ariile Unirii din 1859, elita noastră politică s-a aliniatla principalele orientări, tendinţe şi intereseoccidentale în tratarea agendei de relaţii interna-ţionale. S-a insistat ca interesele româneşti să devinăparte a intereselor europene. Simultan, scopuri şiobiective europene au fost incluse masiv pe agendadiplomatică naţională. Statul unit a fost pus subprotecţia puterilor europene, demers privit cuostilitate la St. Petersburg şi, parţial, la Istanbul. Pânăîn 1866, Bucureştii au sprijinit marile iniţiative aleParisului, Franţa fiind puterea care exprimapriorităţile europene ale momentului26. După 1878,România a optat pentru alianţa defensivă cu Austro-Ungaria şi Germania, sub presiunea implicării ţaristeagresive în Balcani. În aceeaşi perioadă s-au susţinutpriorităţile europene în dezbaterile asupra regimuluiDunării şi al Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.„Gazeta de Transilvania” evidenţia, în noiembrie1878, că este în interesul statelor vecine „ca Româniasă devină prin noua poziţie ce o ocupă la litoralulMării Negre şi la Gurile Dunării un adevărat scut allibertăţii şi civilizaţiunei în Orient”.

• Principatele Unite ale Moldovei [i }`rii Rom#ne[ti


Într-adevăr, Bucureştii s-au manifestat ca unspaţiu de libertate şi adăpost pentru democraţii şipatrioţii din ţările Europei Est-Centrale pentrusocialiştii sau luptătorii împotriva absolutismuluiţarist şi otoman. Constituţia din 1866, de inspiraţiebelgiană, permitea acordarea simplificată a aziluluipolitic. Polonezi, bulgari, sârbi, albanezi, greci, arme-ni etc. s-au refugiat în ţara noastră şi au primitajutor oficial sau oficios în favoarea luptei lor deemancipare naţională. Se perpetua, astfel, o auten-tică tradiţie a locului, dar se exprima şi o atitudinepolitică profund europeană, democratică.

Examinarea direcţiilor promovate de Româniaîn problemele Balcanilor ilustrează odată în plusrealismul şi europenismul liderilor săi. PentruBucureşti, Balcanii trebuiau încurajaţi să se emanci-peze de dominaţia otomană, să edifice statenaţionale şi să rămână în afara disputelor dintremarile puteri. Între statele din regiune trebuiau săprimeze relaţiile de cooperare şi de echilibru deputere. România27 a intervenit pe această direcţieîn cel de-al doilea Război Balcanic (1913), declanşatîntre Bulgaria şi foştii parteneri ai acesteia dincoaliţia antiotomană. Marile puteri au salutat paceade la Bucureşti din 1913, ca fiind o contribuţie lamenţinerea echilibrului regional şi atitudinea echi-distantă a statului român. În acelaşi timp, statelesemnatare se angajau să respecte identitateaculturală a românilor din Balcani28.

Interesul României pentru democratizareaEuropei, pentru promovarea principiilor „EuropeiNaţiunilor” era întărit şi de aspiraţia legitimă deunire cu provinciile istorice menţinute încă întrefrontierele imperiilor Austro-Ungar şi Rus. Înepocă, se studiau la Bucureşti câteva scenarii deunificare pe căi diplomatice şi militare. Toateforţele politice considerau că Imperiul dualistAustro-Ungar nu avea viitor. În aceste condiţii,conservatorii şi regele Carol I puneau accent peobţinerea unei largi autonomii în Transilvania,contând pe un serios ajutor german. Ionel I. C.Brătianu şi conservatorii democraţi se vor orientatreptat spre ralierea la Antanta, alianţă carepromitea acceptarea cererilor naţionale româneşti.

Cu toate acestea, la începutul secolului al XX-lea,când Europa ameninţa să se scindeze în douăblocuri ostile (Puterile Centrale şi Antanta), lideriiromâni au pledat împotriva adversităţilor dintremarile puteri occidentale şi în favoarea soluţionării

crizelor şi conf lictelor pe cale negociată. Estecunoscută în acest sens strădania regelui Carol Ide a bloca evoluţia ciocnirilor de interese sprerăzboi în preliminariile declanşării conf lagraţieimondiale din 1914-1918.

În cele din urmă, pe fundalul Primului RăzboiMondial, al revoluţiilor naţional-democratice dinEuropa Est-Centrală şi al dezmembrării imperiilormultietnice, Europa s-a refăcut pe temelii mult maicorecte, într-o direcţie apropiată de proiectul„Europei Naţiunilor”; într-un astfel de sistem s-adefinitivat edificiul statal naţional al României dela 1918, pe deplin unif icată şi modernizată politic.Deşi persistau serioase rămâneri în urmă înconstrucţia economică, decalaje sociale chiarpericuloase, tensiuni politice manifeste la diferiteeşaloane ale societăţii, România se fixase solid peo traiectorie modernă europeană. Ea era conştientăde rolul său de „avangardă a Occidentului” la GurileDunării şi în Marea Neagră, de avanpost aldemocraţiei, coabitării interetnice şi inter-reli-gioase şi de deschidere spre cooperarea între civili-zaţii şi culturi29.

Europenizarea era pe deplin maturizată în aniiinterbelici 1919-1939, fiind însă dramatic contestatăîn cel de-al Doilea Război Mondial30. Europenizareaa devenit ulterior „adversar principal” al regimuluicomunist, în perioadele sovietizării forţate şi aledictaturii totalitare. Administraţiile totalitare auîncercat să izoleze România de Occident, au sanc-ţionat cele mai simple exprimări de opinie înfavoarea acestuia, au cenzurat rigid legăturile lanivelurile oficial şi individual „cu satele capitaliste”.Zeci de mii de intelectuali, politicieni, tehnicieni,lucrători – acuzaţi de simpatii pro-occidentale – aufost drastic sancţionaţi. În cele din urmă, falimentulregimului totalitar a fost total, chiar şi în sferamentalităţilor. Interesul populaţiei faţă de Occidentnu a încetat să crească. La fel şi admiraţia în raportcu performanţele economice şi culturale aleVestului, faţă de libertăţile politice şi civile sau denivelul de trai. Un imens orizont de aşteptare, ocredinţă într-un viitor mai bun se asociau strâns cuOccidentul în România în anii dinaintea prăbuşiriicomunismului. Este şi motivul pentru care, dupărevoluţia din decembrie 1989, adeziunea popularăpentru aderarea României la NATO (2004) şiUniunea Europeană (2007) a atins cote impre-sionante.


Concluzii– România anului 1859 prefigura în liniile sale

esenţiale contururile unei ţări unificate, moder-nizate şi europenizate. Traducerea în fapte a proiec-tului unionist s-a înfăptuit cu obstinaţie decenii de-arândul, până la începutul mileniului III. Depăşindcrize interne şi internaţionale, războaie pustiitoare,invazii repetate, campanii totalitare de exterminarefizică şi spirituală (Holocaustul, teroarea comu-nistă), proiectul unionist, democratic şi europeannu şi-a pierdut vigoarea şi capacitatea de a mobilizasocietatea. Explicaţia rezidă în justeţea lui, îndreptatea scopurilor şi obiectivelor pe care le-apromovat, în capacitatea elitelor şi a categoriilorlargi ale populaţiei de a se identifica cu el, de a-lreconfigura şi reînnoi şi promova neîntrerupt.Dezvoltarea conştiinţei naţionale moderne s-aconjugat cu respectul faţă de democraţie, cu înţele-gerea altor culturi, cu stimularea comportamen-telor fraternale.

– Demnă de evidenţiat a fost capacitatea eliteiunioniste din 1859 de a elabora şi aplica strategii şipolitici adecvate proiectului de construcţie statalăşi societală. Ele s-au întemeiat pe corecta estimarea resurselor interne, a situaţiei internaţionale şi aposibilelor alianţe. Scopurile şi obiectivele au fostclar formulate şi în subordinea lor s-au plasatmodalităţi curajoase de materializare.

S-a obţinut, astfel, împlinirea strategiei intere-sului naţional, cu mobilizarea populaţiei. Un roldeosebit a revenit funcţiei de activizare a ideologieinaţionale, axată pe latinitatea românilor, pe unita-tea de teritoriu, pe tradiţii, cooperare şi europeni-tatea lor. Ataşamentul faţă de valorile civilizaţieieuropene s-a transformat într-un element de identi-ficare a românismului în peisajul doctrinelor moder-ne din Europa Est-Centrală.

– Unirea din 1859 şi fondarea statului naţionalmodern s-au soldat şi cu remarcabile consecinţepolitico-militare şi geopolitice. Pentru prima datădupă secole de invazii şi ocupaţii străine, nucleulpolitico-teritorial românesc a fost prevăzut cu unstatut internaţional şi cu instrumentele de forţăcapabile să-i asigure protecţia. Garantarea securi-tăţii statului s-a reflectat pozitiv în dinamica proce-selor interne de creştere social-economică, cultura-lă şi demografică. Sensul prefacerilor impus în 1859va fi amplificat de câştigarea Independenţei în 1878şi de Marea Unire din 1918.

– Ascensiunea unui nou actor în spaţiul geo-politic est şi sud-est european a stimulat tendinţelede înnoire a vieţii internaţionale într-o direcţie naţio-nală şi democratică, contrară celei afişate deputerile autocratice din regiune.

– Proiectul unionist din România anului 1859şi-a menţinut vigoarea şi datorită susţinerii euro-pene pe care a primit-o. Cele mai avansate cercuripolitice, diplomatice, culturale din Occident auîncurajat acest proiect, uneori l-au patronat, elcorespunzând valorilor fundamentale ale euro-penismului, contribuind într-o proporţie semni-ficativă la extinderea europenismului dincolo defruntariile geopolitice ale Occidentului.

– Actul de unire din ianuarie 1859 a permisiniţierea unor demersuri constante de constituireşi dezvoltare a puterii militare a României. Miliţiapământeană dinainte de 1859 – care a favorizatdubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza înfruntea statului – s-a transformat în nici 10 aniîntr-o armată modernă. Peste 100 000 de oamenibine antrenaţi şi echipaţi au impresionat Europaîn cursul Războiului de Independenţă din 1877-1878. În preliminariile Primului Război Mondial,disponibilul de mobilizare atingea nivelul unei„armate de mase” de 800 000 de oameni. Se împli-nea pe undeva aspiraţia domnitorului AlexandruIoan Cuza, care afirma în 1859: „Ca român simtnevoia să înalţ ţara mea în ochii naţiunilor şi înpropria ei stimă; ca principe sunt convins de necesi-tatea de a acţiona cu vigoare şi hotărâre, să tragpentru fericirea şi independenţa poporului meu,tot folosul din evenimentele care se pregătesc ”.

1 Pe larg în I. Filitti, Alegerea de la 24 ianuarie1859, Bucureşti, 1938; D. Berindei, L’Union desPrincipautés Roumaines, Bucureşti, 1966.

2 Detalii în Institutul de Istorie al Academiei, Studiiprivind Unirea Principatelor, Bucureşti, 1959.

3 A. Oţetea, Însemnătatea istorică a Unirii, în„Studii” (12), 1959, 1, pp. 21- 41.

4 Pe larg în J. Ancel, Manuel historique de la Ques-tion d’Orient (1792-1930) , Paris, 1931.

5 D. Berindei, Portrete istorice, Bucureşti, 2002,pp. 263-275; M. Cojocaru, O „ipoteză nouă” privinddubla alegere ca domn a colonelului Alexandru IoanCuza, în Itinerarii istoriografice, Iaşi, 1996, pp. 439- 448.

6 A. Oţetea, Marile puteri şi unirea PrincipatelorRomâne, în Omagiu lui Ion Lupaş, Bucureşti, 1943,pp. 667-679.


7 I. Ghica, Convorbiri economice, în Scrieri, 1, ed.Petre V. Haneş, Bucureşti, 1914, p. 264.

8 C. C. Giurescu, Suprafaţa moşiilor mânăstireştisecularizate la 1863, în „Studii” (12), 1959, 2, pp. 148-157.

9 Pe larg în V. Nădejde, Centenarul renaştereiarmatei române (1830-1930), Iaşi, 1930.

10 I. C. Filitti, Izvoarele Constituţiei de la 1866,pp. 13-14.

11 I. C. Filitti, Domniile române sub regulamentulorganic. 1834-1848, Bucureşti, 1915, p. 121.

12 G. Petrescu, D. A. Sturdza, D. C. Sturdza, Acteşi documente relative la Istoria Renascerei României,Vol. II, Acte şi documente de la 1844 până la încheiereaTractatului de Paris din 30 martie 1856, Nr. 89,Circulara comitelui Nesselrode către misiunilediplomatice ale Rusiei, din 19-31 iulie 1848, TipografiaCarol Göbl, Bucureşti, 1889, pp. 4-8.

13 Pe larg în D. Berindei, Revoluţia română din1848-1849. Însemnătatea şi programele sale, Bucu-reşti, 1998.

14 N. Bălcescu, Question économique des Princi-pautés Danubiennes, în Opere , I, 2, introducere G.Zane, Bucureşti, 1940, pp. 3-89.

15 Pe larg în Gh. Chiriţă, Organizarea instituţiilormoderne ale statului român (1856-1866), Bucureşti,2000.

16 Pe larg în M. Cojocaru, Par tida Naţională şiconstituirea statului român (1856-1859), Iaşi, 1995.

17 G. Petrescu, D. A. Sturdza, D. C. Sturdza, op. cit.,p. 6.

18 Pe larg în Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V.Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a înfăptuit Româniamodernă, Iaşi, 1993.

19 Vlad D. Matei, Rolul lui Alexandru Ioan Cuza înfăurirea României moderne, în „Studii şi articole deistorie”, VI (1964), pp. 93-114.

20 Pe larg în C .C. Giurescu, Viaţa şi opera lui CuzaVodă, ediţia a II-a, Bucureşti, 1970.

21 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, 2, Iaşi,1903, p. 398.

22 A. Zub, Domnul Unirii – prezenţă postumă, înAcademia Română. Memoriile Secţiei de ŞtiinţeIstorice şi Arheologie, Bucureşti, sr. 4, t. 24, 1999,pp. 27-36; A. Filimon, Abdicarea lui Cuza şi situaţiaPrincipatelor în anul 1866 în viziunea diplomaţilorbelgieni, în Naţional şi social în istoria românilor , Iaşi,1997, pp. 389- 404.

23 Academia Română, Secţia de Ştiinţe Istorice şiArheologice, coordonator D. Berindei, IstoriaRomânilor, Constituirea României Moderne (1821-1878), Vol. VII, Tom I, Editura Enciclopedică, Bucureşti,2003, pp. 1-15.

24 D. Berindei, South Eastern Europe and the GreatPeace Treaties. 1815-1878, în Great Peace Congressesin History, 1648-1990, Utrecht, 1993, pp. 53-60.

25 Pe larg în, M. Stroia, Românii, marile puteri şisud-estul Europei, Bucureşti, 2002.

26 Pe larg în J. Duroselle, L’Europe de 1815 à nosjours: vie politique et relations internationales, Paris,1993.

27 M. Macuc, Considérations regardant l’action po-litico-militaire de la Roumanie en 1913, în „RevueInternationale d’Histoire Militaire”, nr. 76, ediţiaelectronică, www.stratisc.org/partenaires.

28 M. D. Peyfuss, Chestiunea aromânească. Evoluţiaei de la origini până la pacea de la Bucureşti (1913) şipoziţia Austro-Ungariei, Colecţia „Biblioteca Enciclo-pedică de Istorie a României” coordonată de Ş. Papa-costea, trad. de N.- Ş. Tanaşoca, Editura Enciclopedică,Bucureşti, 1994, pp. 109-121.

29 Academia Română, Secţia de Ştiinţe Istorice şiArheologice, coordonator Gh. Platon, Istoria Româ-nilor, De la independenţă la Marea Unire (1878-1918),Vol. VII, Tom II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003,pp. 396-420.

30 Academia Română, Secţia de Ştiinţe Istorice şiArheologice, coordonator I. Scurtu, Istoria Românilor,România întregită (1918-1940) , Vol. VIII, EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 463-559.

JANUARY 24 th 1859: UNIFICATION, MODERNIZATION, EUROPENIZATION

On 24 January 1859 the Romanians themselves overcame the imposed separation when the assembliesat Bucharest and Iasi unanimously elected the same man, Alexandru Ioan Cuza, governor of both principalities.In the following two decades, Romania evolved from a personal union (the “United Principalities”) of twovassal principalities (Moldavia and Wallachia) under a single prince to a full-fledged independent kingdomwith a Hohenzollern monarchy. Between 1859 and 1866 the administrative and legislative unification of thenew state took place, as well as its organisation according to modern principles.

Romanian political elites contributed to the modernization and homogenization of the social, economic,military, administrative and political structures that had star ted in the preceding decades. In the first halfof the 19th century, the Romanian principalities began a process of europenisation by distancing from theOriental Ottoman world and tuning into the revolutionary and spiritual space of the Western Europe. Ideas,currents, attitudes from the West were more than welcome in the Romanian world, which was undergoingan irreversible process of modernization.


Intrarea României, în 1878, ca actor distinctpe scena internaţională a marcat trecerea într-oaltă etapă a procesului de modernizare, individua-lizare valorică şi europenizare a societăţii româ-neşti. Dobândirea statutului de independenţă areprezentat încununarea unei îndelungate stră-duinţe naţionale manifestate în cadrul generaleuropean în care evolua atunci naţiunea română.Ruperea legăturilor cu puterea suzerană şi înlătu-rarea restricţiilor impuse de puterile garante aupermis României să acceadă mai temeinic pefăgaşul dezvoltării capitaliste, să sporească pon-derea contribuţiei sale politice, economice şiculturale pe continent, să întărească legăturile curomânii af laţi sub stăpâniri străine şi să devină ocomponentă importantă a echilibrului european.La români, această pătrundere spre modernitates-a făcut – ca în întreaga Europă Centrală şi deSud-Est – mai târziu, „adesea prin mijloace intem-pestive” şi „pe seama unui complex de factori, întrecare ideea naţională a jucat un rol eminent. Ea afost însoţită în acelaşi timp de nevoia unei rapidemodernizări impusă de marele decalaj existent înraport cu lumea apuseană”. Din analiza acestuiproces în istoriografia română, rezultă un dubluparadox: „un paradox al apartenenţei, care a dusla metafora insulei latine într-o mare slavă, în timpce proiectul redresării se întemeia în esenţă pe unraport privilegiat cu latinitatea apuseană; şi unparadox al simultaneităţii , al sincronizării cuOccidentul prin arderea etapelor” 1.

Acţiunea pentru edificarea unui stat unitar şiindependent modern a fost un punct central alprogramului de renaştere naţională, program înconcordanţă cu principiile europene ale secoluluial XIX-lea: liberalismul şi naţionalismul. Acestdeziderat afirmat, fie voalat, fie răspicat, în funcţiede împrejurările externe, a ajuns o problemă de


INDEPENDEN}A, IMPERATIVINDEPENDEN}A, IMPERATIVINDEPENDEN}A, IMPERATIVINDEPENDEN}A, IMPERATIVINDEPENDEN}A, IMPERATIVAL AFIRM~RII EUROPENEAL AFIRM~RII EUROPENEAL AFIRM~RII EUROPENEAL AFIRM~RII EUROPENEAL AFIRM~RII EUROPENE

A ROMÂNIEIA ROMÂNIEIA ROMÂNIEIA ROMÂNIEIA ROMÂNIEIprofprofprofprofprof . univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr..... MARIA GEORGESCUMARIA GEORGESCUMARIA GEORGESCUMARIA GEORGESCUMARIA GEORGESCU

interes european în condiţiile în care spaţiul politicromânesc devenise ţintă a înaintării Rusiei spreStrâmtori. Naţiunea română, ca parte integrantă aEuropei politice şi culturale a timpului, a ştiut săspeculeze cu abilitate jocul de forţă dintre marileputeri, pentru a-şi atinge treptat obiectivele. Aşadar,influenţa factorului extern a fost deosebit de impor-tantă şi uneori decisivă în acest proces evolutiv alexistenţei noastre istorice.

Obţinerea atributelor de independenţă a făcutobiectul unei acţiuni perseverente de aproape douădecenii, care a demarat odată cu instalarea luiAlexandru Ioan Cuza ca domn al PrincipatelorUnite. În paralel, statul român s-a angajat în moder-nizarea şi sincronizarea structurilor social-econo-mice şi politico-instituţionale cu Occidentul euro-pean, încercând totodată înlăturarea unor vechireminiscenţe feudale sau a unor înrădăcinatemoravuri orientale – turceşti, fanariote sau ruseşti.Acest efort a cuprins transformări în toate dome-niile, de la înfăptuirea reformei agrare şi a celeielectorale, la dotarea cu instituţii moderne, printrecare armata a ocupat un loc preferenţial; de laconstrucţia infrastructurii (căi ferate, şosele etc.)la asigurarea reprezentativităţii internaţionale ş.a.

Ulterior, domnitorul Carol I şi-a asumat de laînceput politica externă a tânărului stat român,colaborând cu oamenii politici aflaţi la cârma ţăriiîn vederea lărgirii autonomiei şi dobândirii indepen-denţei. De altfel, elita politică românească conferiseun sens naţional instalării unui prinţ străin dintr-ofamilie domnitoare din Europa Occidentală şi cuereditatea succesiunii. Prinţul străin însemna unpas spre independenţă, reprezenta asigurarea pres-tigiului şi autorităţii ţării în raporturile cu statelesuverane europene, asigura eliminarea imixtiunilorstrăine în problemele interne şi prezenta o garanţiea stabilităţii în viaţa politică internă prin situareadomnitorului deasupra intereselor grupărilor


politice, asumându-şi, totodată, un rol ponderator.Istoria va confirma valabilitatea acestei opţiuni.Prevalându-se de prestigiul Casei de Hohenzollern,de relaţiile de rudenie cu monarhii europeni, Carol Ia încercat să propulseze o serie de proiecte şi acţiunivizând dobândirea independenţei pe cale diploma-tică. În acest sens se înscriu demersurile saleparticulare către Curţile puterilor garante.

Independenţa devenise o aspiraţie împărtăşităde cei mai mulţi oameni politici; ei se diferenţiaudoar prin alegerea momentului şi prin căile deconcretizare, concepute în mod diferit.

Liberalii, în special cei radicali, preconizaufolosirea tuturor împrejurărilor externe, de lainsurecţii în imperiile limitrofe, până la contradicţiişi ciocniri între marile puteri, spre a facilita înlătu-rarea tutelei otomane. Reprezentând burghezia înascensiune, liberalii erau cei mai interesaţi sădezvolte o politică economică de stimulare a dezvol-tării capitaliste. Elementele moderate considerautotuşi că eforturile diplomatice pe lângă puterilegarante erau cea mai bună cale.

Cercurile conservatoare militau pentru promo-varea unei conduite ireproşabile faţă de puterilegarante, a unei neutralităţi efective prin care să seîmpiedice orice încercare de folosire a teritoriuluiRomâniei ca bază de iniţiere a unei insurecţii în

Carol I, principe [i rege al României(1866-1914)

imperiile limitrofe sau de pregătire a unui războiantiotoman în cooperare cu Rusia. Preocupateîndeosebi de menţinerea existenţei statale, conser-vatorii erau ostili proiectelor liberale de obţinere aneatârnării politice cu concursul eventual al Rusieisau al mişcărilor insurecţionale din Balcani. Dar,în condiţiile în care, prin crearea Alianţei celortrei împăraţi (1873), Germania, Austria şi Rusiaimprimau evenimentelor din centrul şi sud-estulcontinentului un curs conservator, chiar liberaliiîncurajau activitatea diplomatică în sprijinulextinderii atributelor de suveranitate statală.

Indiferent de nuanţa guvernelor care au condusţara în deceniul premergător Războiului de Inde-pendenţă, ele au recurs la diverse acţiuni diploma-tice pentru redobândirea unor drepturi ca: repre-zentarea diplomatică în capitalele europene; în-cheierea de convenţii separate sau tratate cu dife-rite state; instituirea de decoraţii şi posibilitatea dea bate monedă proprie; consacrarea pe plan inters-tatal a numelui de România ş.a. Nici abolirea juris-dicţiei consulare – problemă importantă şi învremea lui Cuza – nu a lipsit din agenda politiciiexterne româneşti. Unele dintre aceste demersuris-au finalizat, având chiar impactul politic scontat,acela de a face din România un subiect de dreptinternaţional. Cea mai importantă iniţiativă a fostaceea a guvernării conservatoare ce s-a finalizatprin încheierea convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria în 10/22 iunie 1875, pe baza principiuluiliberului schimb. Semnarea acestui document amarcat câştigarea unui nou atribut al suveranităţiinaţionale în relaţiile cu Poarta. A fost încununareaunui efort de deschidere a României spre negocieridirecte cu marile puteri, de redobândire a unui dreptsuveran, ce nu mai fusese exercitat de secole. Înmartie 1876 s-a semnat o convenţie asemănătoareşi cu Rusia, cu alte puteri încheindu-se doar aran-jamente comerciale, dar oricum fiecare acceptaseRomânia ca partener.

Elita politică românească – aceeaşi care aînfăptuit unirea cea mică – a adoptat o strategie deaşteptare a condiţiilor favorabile, înţelegând căneatârnarea politică nu putea fi obţinută decât încadrul rezolvării „Chestiunii orientale”, undeprincipalii protagonişti erau imperiile rus şi austro-ungar, ambele dornice să moştenească Semiluna.Momentul s-a ivit în anii 1875-1876 odată cu ampli-ficarea luptei popoarelor din Balcani pentruemancipare naţională şi reizbucnirea crizei orien-tale. După ce eforturile diplomaţiei româneştipentru obţinerea neutralităţii absolute şi garanţiilorspeciale s-au dovedit iluzorii, a câştigat teren soluţia


cooperării militare cu Rusia împotriva ImperiuluiOtoman, în pofida temerilor faţă de politica anexio-nistă a Sankt-Petersburgului, socotită tradiţionalca principala ameninţare pentru individualitateastatului român. Temeri care, de altfel, aveau să sedovedească întemeiate în primăvara anului 1878prin ocupaţia rusă.

Proclamarea independenţei absolute a Româ-niei, la 9/21 mai 1877, a fost un act politic de marecuraj, a fost o altă manifestare a politicii „faptuluiîmplinit”, inaugurată de români în 1859. Noul statutjuridic internaţional, recunoscut prin Tratatul depace de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, punea Româniaîn faţa unor noi exigenţe şi răspunderi, obligând-osă mărească ritmul construcţiei moderne a statului,pentru a micşora decalajul care o separa de ţăriledin Occidentul Europei. Intrarea în orbita civiliza-ţiei occidentale, la care românii începuseră deja săse raporteze şi spre care priveau, a implicat trans-ferul unor modele apusene, făcut adesea fărădiscernământ, ceea ce a atras critici severe în epo-că, dar care au stimulat în multe cazuri posibilită-ţile şi disponibilităţile autohtone şi au ajutat latransformarea societăţii româneşti în sens burghezşi liberal, cu toate neîmplinirile sale. Suveranul şileadership-ul românesc au fost puşi în situaţia săanalizeze şi să identifice direcţiile şi mijloaceleadecvate pentru a asigura ţării prosperitatea econo-mică şi securitatea internă şi externă. Aşadar, şi-auasumat responsabilitatea consolidării poziţiei ţării,atât în interior, cât şi în exterior, în condiţiile încare, chiar de la Congresul de la Berlin, marileputeri au arătat că nu intenţionau să trateze Româ-nia pe picior de egalitate.

Primul pas al acceptării României în familiaeuropeană a statelor suverane a fost recunoaştereaindependenţei. Deşi domnitorul Carol consideracă era vorba de fapt „doar de o notificare şi nu de orecunoaştere a independenţei noastre pe care noiam proclamat-o şi am apărat-o şi am obţinut-o prinarmele noastre şi de aceea n-o datorăm nimănuidecât vitejiei armatei noastre”2, diplomaţia româ-nească a trebuit să ţină seama de o serie de condiţiişi a reuşit să prevină anumite presiuni externe.Prin Tratatul de la Berlin, recunoaşterea indepen-denţei a fost condiţionată de acceptarea de cătreguvernul român a cedării Basarabiei de Sud cătreRusia în schimbul Dobrogei (art. 45) şi de modi-ficarea articolului 7 din Constituţie cu privire laacordarea de drepturi politice străinilor (art. 44).Prima condiţie a fost admisă de la început,apreciindu-se că nu se putea opune rezistenţă

Rusiei, în condiţiile în care era sprijinită de celelalteputeri; cu toată nemulţumirea resimţită pentrupierderea celor trei judeţe din Basarabia, autorită-ţile române nu puteau ignora valoarea economicăşi geostrategică a Dobrogei, cu perspectiveledeschise comerţului maritim. La modificareaConstituţiei, Parlamentul român a consimţit cumare greutate, în 1879, pentru acordarea cetăţenieistrăinilor, în mod individual. Dacă cele trei imperiivecine au recunoscut noul statut internaţional alRomâniei chiar în 1878, iar Italia în anul următor,Germania, Anglia şi Franţa au tergiversat până la8/20 februarie 1880. Acceptul acestora din urmă adepins şi de cererea expresă a cancelarului Ottovon Bismarck ca guvernul român să admită răs-cumpărarea căilor ferate construite de o societategermană (afacerea Strousberg), odată cu plata unorcostisitoare despăgubiri. Treptat, prin trimitereaunor misiuni speciale, România a obţinut notifi-carea independenţei şi din partea celorlalte stateeuropene şi chiar de peste Ocean.

În pofida unor tensiuni şi patimi sau a unorcosturi însemnate, recunoaşterea independenţeia fost o victorie diplomatică ce a contribuit la con-solidarea noului statut juridic al ţării, fapt surprinsşi într-un raport din 14/26 mai 1880 al ministruluiSpaniei la Berlin, cu misiune extraordinară laBucureşti, contele de Benomar, către ministrulafacerilor străine de la Madrid, C. O’Donnell-Abreu.Diplomatul spaniol aprecia că „acest nou stat. carese naşte viguros, va realiza tot ceea ce omeneşteeste posibil, în condiţiile în care trebuie să înfrunteimense dificultăţi pentru a se face auzit”, fiindtotodată convins „că ori va pieri glorios ori se vaimpune în faţa vecinilor săi”, asigurând în acestelocuri „triumful rasei latine asupra celei slave”3.

Schimbarea statutului juridic al Românieiaducea firesc schimbări importante în sfera rela-ţiilor internaţionale, iar diplomaţia românească acăutat să se adapteze din mers situaţiei. Astfel,chiar în ziua semnării Tratatului de pace de la Ber-lin, ministrul afacerilor străine, Mihail Kogălni-ceanu, trimitea o notă circulară către agenţiidiplomatici ai României la Paris, Roma, Viena,Berlin, Sankt-Petersburg, Belgrad cu privire lamăsurile ce se impuneau a fi luate de guvernulromân. Printre acestea, figura în primul rând modulde reprezentare a statelor în România şi a Românieiîn străinătate. „Guvernul român – se specifica îndocument – crede că-i va fi oportun de a transforma,chiar din prezent, agenţiile diplomatice şiconsulatele generale de la Bucureşti în legaţii aicăror titulari vor lua calitatea de trimişi extraor-


dinari şi miniştri plenipotenţiari. La fel, în virtuteaprincipiilor reciprocităţii, oficiile diplomatice aleRomâniei în străinătate vor deveni legaţii, condusede către trimişi extraordinari şi miniştri plenipo-tenţiari”. Guvernul român îşi lua măsurile necesarepentru ca reprezentarea diplomatică reciprocă săasigure României, în clasamentul statelor suverane,locul cuvenit în concordanţă „cu cifra populaţieisale, cu dezvoltarea resurselor sale economice,gradul său de civilizaţie şi importanţa poziţiei salepolitice”4.

Domnitorul Carol I – căruia Consiliul de Miniştrii-a acordat la 9/21 septembrie 1878 titlul de „Alteţăregală”, recunoscut şi pe plan internaţional – s-aimplicat personal în stabilirea noilor relaţiidiplomatice nu numai pe lângă marile puteri, ci şipe lângă „statele de a doua mărime”. La 22 august/3 septembrie 1878, Carol îl anunţa pe fratele săuFritz von Hohenzollern că: „În curând vor fi numiţila noi miniştri plenipotenţiari şi intenţionăm sădeschidem pe urmă şi la noi legaţii în străinătate,ceea ce va da ţării un cu totul alt prestigiu. Pânăacum reprezentanţii noştri nu erau nici cai, nicimăgari, iar poziţia lor era foarte stânjenitoare”5.În consecinţă, instituţiile de politică externă aufost reorganizate, începând cu Ministerul AfacerilorStrăine şi continuând cu agenţiile din străinătatecare au fost ridicate la rangul de legaţii. În acestsens, s-a realizat urgent o legislaţie pe măsură.Astfel, la 8/20 septembrie 1878, a fost promulgatălegea privind stabilirea noilor ranguri diplomaticeale reprezentanţilor români în străinătate; la 9/21ianuarie 1879 – legea de instituire a primelor nouălegaţii ale României în străinătate (Atena, Belgrad,Berlin, Istanbul, Londra, Paris, Roma, St. Peters-burg, Viena) şi de organizare a consulatelor,completată la 25 iunie/7 iulie 1880 cu legea privindstabilirea ierarhiei şi atribuţiilor personaluluimisiunilor diplomatice.

Rezultatele pozitive ale acestor demersuriromâneşti şi importanţa corespunzătoare acordatăRomâniei de puterile europene în conformitate cunoua sa poziţie politică şi strategică în sud-estulcontinentului au fost sesizate de diplomaţii străiniîn misiune la Bucureşti. De pildă, contele deBenomar, în acelaşi raport din 14 mai 1880, remarcafaptul că diplomaţia românească era „activă şivigilentă”, ţinându-şi guvernul la curent cu tot ceeace îl interesa. În opinia sa, Bucureştiul era „un buncentru de informare pentru situaţia din Răsărit,lucru util şi pentru principat”, dar şi una dintre

capitalele cele mai scumpe din Europa, comparabilăcu Viena sau Berlin, fapt pe care-l consideraparadoxal. În continuare, diplomatul spaniol subliniacă aproape toate puterile erau reprezentate la Bucu-reşti „prin diplomaţi de mare anvergură”: „ConteleHoyos, care a fost ministrul Austriei la Washing-ton, reprezintă Austria. Ministrul Germaniei,contele von Westdhelen, a fost timp de opt ani primconsilier al Ambasadei imperiale de la Paris; dinItalia a fost trimis contele Tornielli, senator şi vechidiplomat; din Rusia, prinţul Uzurov, fost reprezen-tant al ţarului la Roma; din Anglia, domnul White,unul dintre diplomaţii britanici cei mai reputaţipentru cunoaşterea Răsăritului. Olanda, Grecia,Serbia au la Bucureşti miniştri însărcinaţi cu afa-ceri”6. În final, îşi exprima părerea privind posibili-tatea ca România să dobândească statutul de Regatîn destul de scurtă vreme. Previziuni ce s-auadeverit foarte curând.

La 14/26 martie 1881, Parlamentul a adoptat înunanimitate proiectul de lege prin care Româniaera proclamată Regat. Consecinţă directă acuceririi independenţei, ridicarea României larangul de Regat a avut o semnificaţie deosebită pelinia creşterii prestigiului internaţional al suve-ranului şi al ţării, în special în Europa, reprezentândtotodată un stimulent pentru desăvârşirea unităţiistatale. La 10/22 mai 1881, domnitorul Carol I aadoptat titlul de Rege, organizându-se cu acest prilejsomptuoasele serbări ale încoronării, ce au pus înevidenţă potenţialul economic şi cultural alCapitalei. De această dată, recunoaşterea Regatuluinu a întârziat, chiar dacă Rusia a ridicat uneleprobleme, iar Austro-Ungaria avea susceptibilităţilesale. Intervenţia lui Bismarck la cabinetele de laViena, Berlin şi Sankt-Petersburg în favoareaRomâniei a fost de data aceasta benefică. Cancelarulde fier voia „să arate Europei occidentale şi mai alesFranţei că alianţa celor trei împăraţi nu a fostperturbată de moartea ţarului [Alexandru al II-lea]”7.Era o confirmare a faptului că România intra încalculele jocului de putere european.

La câteva zile după proclamarea Regatului,ministrul plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti,Jules Ducros-Aubert, sesiza într-un raport înaintatla Quai d’Orsay, dorinţa României de a deveni oBelgie la Dunărea de Jos, „care să răspândească înjurul ei exemplul şi inf luenţa instituţiilor constitu-ţionale şi al unei serioase dezvoltări materiale”8.Pentru o astfel de dezvoltare armonioasă, Româniaindependentă trebuia să-şi apere diplomatic şi, la


nevoie, militar statutul dobândit. Încetând să maifie sub umbrela garanţiei marilor puteri, aşadar laadăpost relativ de o posibilă invazie străină, Româ-nia avea nevoie să-şi asigure securitatea naţională,imperativ rezultat din aşezarea sa geopolitică, ceimplica riscuri majore, şi din insuficienţa resurselorsale umane şi materiale. Primii ani de independenţăpetrecuţi în arena diplomatică europeană constitui-seră o experienţă dură. Atitudinea ameninţătoarea Rusiei imediat după Războiul de Independenţă auîntărit la Bucureşti mai vechea percepţie că Rusiareprezenta principala ameninţare la adresa indivi-dualităţii statului român. Pe de altă parte, raporturileRomâniei cu Austro-Ungaria au ajuns în perioada1880-1883 la o stare gravă de încordare în legăturăcu regimul internaţional al Dunării. Modul în carea fost tratată România în „chestiunea Dunării” îiafecta în mod alarmant nu numai interesele comer-ciale, ci şi suveranitatea, ceea ce guvernul de laBucureşti nu putea accepta. Tensiunile politice şiostilitatea Dublei Monarhii – în centrul căreia sesitua permanent problema românilor din imperiu– au atins cote alarmante, conducând la o izolarediplomatică deplină a României. Conducerea

politică de la Bucureşti trebuia să găsească soluţiaoptimă a supravieţuirii, în funcţie de intereselenaţionale fundamentale şi de ameninţările majore:o alianţă cu marile puteri pentru a face faţă pre-siunilor din exterior.

Opţiunea Suveranului şi a cabinetului liberalcondus de Ion C. Brătianu, opţiune ce avea adepţişi în tabăra conservatoare, mai ales printrejunimişti, a fost încheierea la 18/30 octombrie 1883a unei alianţe defensive cu Austro-Ungaria, la carea aderat în aceeaşi zi Germania, iar în 1888, Italia.Prin acordul cu Puterile Centrale, România a ieşitdin izolarea politică, a primit garanţii de securitateîn faţa tendinţelor hegemonice ale Rusiei, şi-aconsolidat poziţia în sud-estul Europei şi a dobânditavantaje comerciale pe piaţa central-europeană.

Modelul de alianţă semnat de România în 1883a avut o importanţă aparte şi pentru evoluţiaulterioară a României. „Pe de o parte, reprezintă osoluţie des întâlnită apoi – alianţa cu o mare puterepentru a face faţă ameninţării alteia – , pe de altăparte stabileşte ca azimut de securitate naţionalăVestul continentului (Austro-Ungaria, Germania,Italia). Mai mult, în interiorul alianţei cu Austro-

• România dup` 1878


Ungaria era adjudecată şi o contrapondere nece-sară asimetriei faţă de un aliat puternic, reprezentatde posibilul (şi des utilizabilul apoi) apel la aliaţiialiatului, Germania şi Italia. În ceea ce priveşteultima semnificaţie, se cuvine subliniat că orientareaspre Vest era concordantă cu procesul de moder-nizare multilaterală a statului român, desfăşurat pecoordonatele occidentalizării accelerate, însemnândnu doar apărarea în faţa Estului ameninţător cuinvazia, ci şi refuzul anexării la înapoierea acestuia”9.

Pe termen lung, alianţa cu Puterile Centrale s-adovedit însă a fi nefirească, pentru că a stânjenitguvernul de la Bucureşti în sprijinirea eficientă amişcării naţionale a românilor din ImperiulHabsburgic. Anul 1914 a obligat România să-şirevizuiască opţiunea de politică externă şi de securi-tate. Dar, timp de trei decenii, a beneficiat de garan-ţii de securitate şi s-a putut concentra asupra proble-melor interne.

La începutul secolului XX, Regatul dunăreanîncepuse să capete un aspect european modern,organizat pe principiile monarhiei constituţionale,capabil să definească adecvat interesele naţionaleşi să le promoveze, un partener respectat şi apreciatde marile puteri10. În comparaţie cu ţările din sud-estul continentului, România s-a bucurat de stabili-tate politică internă şi de avantaje economice şistrategice datorate aşezării sale la gurile Dunării şiaccesului la Marea Neagră. Reţeaua de căi ferate –cu direcţia Europa de Vest – ajungea, în 1906, la3 180 km. Iluminatul electric, telefonul, cinema-tografia au pătruns cu uşurinţă. Şcoala s-a reformatsub conducerea lui Take Ionescu şi Spiru Haret. Deşia rămas o ţară agricolă (era al treilea exportator degrâu din Europa), au fost luate măsuri de încurajarea industriei şi a investiţiilor de capital străin, s-auformat instituţii de credit şi s-a creat Banca Naţională

etc. Încă din 1881, Carol scria cu mândrie tatăluisău: „Hârtiile româneşti [de valoare] sunt căutatepe toate pieţele europene şi din toate părţile primimoferte pentru crearea de societăţi financiare […].Toate acestea sunt progrese reale care, dupăsuccesele militare şi politice, vor asigura Românieio poziţie însemnată în Orient”11.

În secolul al XIX-lea, cu îndreptăţire numitsecolul naţionalităţilor, sentimentul apartenenţeiromânilor la Europa a fost legat de tendinţa deconstituire a unui stat unitar şi independent modern,România înscriindu-se astfel în trend-ul vremii.Astăzi, odată cu intrarea în NATO şi în UniuneaEuropeană, România a revenit firesc la modelulde securitate naţională tradiţională şi la valorilecivilizaţiei occidentale.

1 Alexandru Zub, Clio sub semnul interogaţiei.Idei, sugestii, figuri, Editura Polirom, Iaşi, 2006, p. 193.

2 Sorin Cristescu, Carol I. Corespondenţă privată1878-1912, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 65.

3 Independenţa României în conştiinţa europeană,Ediţie de documente îngrijită de: Corneliu MihailLungu, Tudor Bucur, Ioana Alexandra Negreanu,Editura Semne, Bucureşti, 1977, p. 306.

4 Ibidem, p. 206-209.5 Sorin Cristescu, op. cit., p. 55.6 Independenţa României în conştiinţa euro-

peană..., p. 306-307.7 Ibidem, p. 317.8 Ibidem, p. 322.9 Mihail E. Ionescu, Modelul istoric al securităţii

naţionale, în „Magazin istoric”, nr. 11/2002.10 Vezi pe larg, Ion Bulei, Viaţa în vremea lui Carol I,

Editura Tritonic, Bucureşti, 2005.11 Sorin Cristescu, op. cit., p. 102.

THE INDEPENDENCE, AN IMPERATIVE OF ROMANIA’SEUROPEAN AFFIRMATION

In 1875, the reopening of the Eastern Question dossier was a favorable moment for the modernRomanian state to reassert its independence. On May 9, 1877, the Assembly of Deputies, synthesizing theaspirations of the Romanian people, proclaimed independence. Following a Russian-Romanian-Turkish War,Romania was recognized as independent by the Treaty of Berlin, in 1878 and stepped into the Europeanfamily of sovereign states.

The new state looked to the West, particularly France, for its cultural, educational and administrativemodels. Romania was able to organize its state administration on a modern basis and recorded an outstandingdevelopment of culture and science, which matched European standards.

The Parliament proclaimed Romania a kingdom in 1881, and Charles of Hohenzollern was crowned.Romania enjoyed relative peace and prosperity for the next three decades, and the policies of successiveConservative and Liberal governments varied little.


Participarea României la Războiul ruso-otomandin anii 1877-1878, cunoscut în istoriografianaţională drept „Războiul de(pentru) indepen-denţă”, este un subiect de istorie militară intenscercetat. De-a lungul celor 130 de ani, cât au trecutde la acest eveniment, au apărut numeroase lucrări– monografii, volume de documente, cronologii,albume, memorialistică etc. –, care au analizat pelarg mai toate aspectele referitoare la pregătireapolitică şi militară, organizarea armatei, desfăşu-rarea operaţiilor pe frontul de la sud de Dunăre,relaţiile cu aliatul rus, ecoul intern şi internaţional,consecinţele pe planul gândirii şi practicii militareromâneşti. De aceea, ne propunem să facem câtevaconsideraţii pe marginea unor aspecte, pe care leconsiderăm relevante pentru înţelegerea dimen-siunii militare a unui eveniment cu adevărat fun-damental al istoriei naţionale – obţinerea indepen-denţei de către statul român.

Coordonate ale modernizării armateiPrima dintre ele este capacitatea combativă a

armatei, tăria forţelor militare româneşti. La datadeclanşării unui nou episod al „Chestiunii Orien-tale” (1875), care frământa continentul europeande aproape două secole, organismul militarromânesc modern era relativ tânăr, având o istoriede numai patru decenii şi jumătate.

Forţele militare româneşti au renăscut, aşacum se cunoaşte, în anul 1830, în condiţii cu totulmodeste, ele având caracterul de „miliţie pămân-teană” cu rol de carantină la graniţe şi de menţine-re a ordinii în interior. Cu toate acestea, aşa cumarăta şi „Albina Românească” de la Iaşi, „Formă-luirea miliţiei a pricinuit mare bucurie la tot omulîn a cărui vine circulează sânge românesc”. Aşa seexplică faptul că o serie de tineri din elita celordouă principate s-au înrolat în armată, printre eifiind nume sonore – Vasile Cârlova, Grigore


EFORTUL MILITAR ROMÂNESCEFORTUL MILITAR ROMÂNESCEFORTUL MILITAR ROMÂNESCEFORTUL MILITAR ROMÂNESCEFORTUL MILITAR ROMÂNESCPENTRU CAUZA INDEPENDEN}EI

PETRE OTUPETRE OTUPETRE OTUPETRE OTUPETRE OTU

Alexandrescu, Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu,Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, AlexandruHrisoverghi, ş.a. Convingerea celor mai mulţidintre ei era că oştirea trebuia să fie un instru-ment de emancipare şi de afirmare a naţiuniiromâne. „Ţeara românilor – scria mesianic NicolaeBălcescu, întemeietorul istoriografiei militareromâneşti – de îşi va relua vreodată rangurile ceau avut între popoarele europene aceasta o va fi eadatoare mai mult regeneraţiei vechilor ei instituţiiostăşeşti”.

Dincolo de entuziasmul unor tineri şi a receptă-rii pozitive de către opinia publică, dezvoltareaforţelor militare în deceniile următoare s-a lovit denumeroase dificultăţi. Nivelul redus al resurselor,ostilitatea unei părţi a marii boierimi, atitudineapotrivnică a Rusiei, puterea protectoare – suboblăduirea căreia s-a desfăşurat întregul proces deremodelare a puterii armate a principatelor –, şi aImperiului Otoman, puterea suzerană, intervenţiilearmate ale acestora, dar şi ale Austriei, la sud şiest de Carpaţi, în timpul revoluţiei din 1848 şiRăzboiul Crimeii (1853-1856) au frânat moderni-zarea armatelor celor două principate. Cu toateeforturile unor domni din această perioadă, cumar fi Gheorghe Bibescu, Barbu Ştirbei, GrigoreAlexandru Ghica, starea forţelor militare s-amenţinut scăzută. Alexandru Ioan Cuza, într-oamplă scrisoare trimisă lui Napoleon al III-lea, întoamna anului 1865, o caracteriza astfel: „Cândam fost ales, Principatele Unite nu posedau decât4 000 sau 5 000 de puşti ruseşti, datând din timpulîmpărătesei Ecaterina şi vreo duzină de tunurilipsite de valoare, de provenienţă turcă, rusă sauaustriacă. Praf de puşcă, proiectile, capse nu neveneau decât din Austria: nu puteam trage un focde armă fără îngăduinţa ei”1.

Măsurile luate în timpul domniei lui AlexandruIoan Cuza au urmărit, într-o primă fază, unificarea


forţelor militare ale Moldovei şi Ţării Româneşti,iar într-o a doua etapă, modernizarea structurilorarmatei. Ea s-a făcut prin adoptarea modeluluioccidental, respectiv a celui francez, în locul celuirus, predominant până atunci, în România acti-vând, în acei ani, o misiune militară condusă defraţii Lamy2.

Venirea lui Carol de Hohenzollern pe tronulRomâniei a fost urmată de ample măsuri pentruperfecţionarea organismului militar, mutaţiile înacest domeniu fiind cele mai evidente3. Baza legisla-tivă a acestui proces a fost asigurată de Constituţiadin 1866, care a adus, ca şi în alte domenii, dealtfel, o schimbare importantă de viziune asuprarolului organismului militar românesc. Până înmomentul adoptării ei, cele două principate şi apoistatul român s-au af lat sub incidenţa unor regle-mentări restrictive în privinţa puterii armate.Regulamentul Organic admitea constituirea uneiforţe de ordine internă, practic a unei jandarmerii,iar Tratatul de pace de la Paris (1856) şi Convenţiade la Paris (1858) permiteau existenţa unei miliţiicare avea şi rolul de apărare a graniţei, însăefectivul ei era limitat. Constituţia din 1866 stipula

autonomia ţării şi nu restricţiona în niciun fel misiu-nile armatei şi componenţa ei 4. Prin urmare, eaputea fi organizată şi pregătită şi pentru război. Cutoate acestea, Imperiul Otoman, prevalându-se destatutul de suzeran, s-a opus pe toate căile spoririiarmatei române. Domnitorul Carol a fost obligatsă-şi ia angajamentul ca armata permanentă să nudepăşească cifra de 30 000 de ostaşi5.

Această condiţie nu a reprezentat un impedi-ment insurmontabil pentru dezvoltarea organis-mului militar românesc, deoarece resursele finan-ciare modeste nu permiteau un efectiv mai mareîn timp de pace. S-a recurs la soluţia sporirii trupelorteritoriale, diminuându-se astfel costurile şi ocolin-du-se restricţiile impuse de Poarta Otomană. Acestaa fost şi sensul adoptării celor două legi de organi-zare a armatei din 1868 şi 1872, iniţiatorii fiindgeneralul de brigadă George Adrian şi, respectiv,generalul Ioan Emanoil Florescu, ministru deRăzboi în timpul marii guvernări conservatoare(1871-1876)6.

Coordonatele modernizării armatei au fostparţial schimbate, domnitorul, în virtutea originiisale, preferând modelul prusian celui francez, maiales după războiul dintre Franţa şi Prusia din anii1870-1871, câştigat de o manieră categorică deaceasta din urmă. Din luna ianuarie 1869, cola-borarea cu Misiunea Militară franceză a încetat,locul ei fiind luat, în acelaşi an, de un grup deinstructori germani conduşi de locotenent-colonelulvon Krenski.

Puterea armată se compunea din structuripermanente şi teritoriale, care asigurau o cuprin-dere mai largă o populaţiei, sistemul fiind oarecumsimilar modelului german, ce a constituit sursa deinspiraţie pentru multe armate europene aletimpului. Exista armata permanentă cu rezerva ei,armata teritorială cu rezerva ei (compusă din doro-banţi şi călăraşi), miliţiile (ce aveau în compunereinfanterie, cavalerie şi pompieri), garda orăşe-nească şi gloatele (pentru localităţile rurale). Arma-ta permanentă şi armata teritorială cu rezervelelor constituiau armata activă de campanie (deprimă linie), iar miliţiile formau armata de rezervăsau de linia a doua.

În toamna anului 1876, după un deceniu de efor-turi, armata română avea patru comandamentede divizii, opt regimente de infanterie de linie, patrubatalioane de vânători, opt regimente de dorobanţi,două regimente de roşiori, opt regimente de călă-raşi, două regimente de artilerie, un batalion de

• Generalul de divizie Alexandru Cernat,comandantul Armatei române

de opera]ii de la Plevna


geniu, alte unităţi şi formaţiuni. Efectivele seridicau, la 24 septembrie/6 octombrie 1876, când s-ahotărât concentrarea trupelor permanente şiteritoriale pentru instrucţie şi manevre, la 48 340de militari cu 10 916 cai şi 180 piese de artilerie7.Comparaţia cu situaţia anterioară Unirii Princi-patelor şi chiar a celei din timpul domniei luiAlexandru Ioan Cuza evidenţiază un progres foartemare. Dar problema cea mai importantă eracapacitatea combativă, cu alte cuvinte în ce măsurăarmata română era un instrument de război?

Din punctul de vedere al structurii organi-zatorice, armata română era compatibilă cu alteinstituţii europene similare, iar efectivele erau înconcordanţă cu disponibilităţile demografice şi curesursele pe care economia le putea pune ladispoziţie. Un punct nevralgic era dotarea cu ar-mament şi tehnică de luptă – insuficientă şi neuni-formă. Regimentele de linie şi batalioanele devânători aveau arma Peabody, dorobanţii erau dotaţicu armele Dreyse, Peabody şi Krnka, ultima fiinddată de ruşi la începutul campaniei. Calibreleacestora erau diferite, fapt care crea dificultăţiserioase aprovizionării şi utilizării în luptă. Artileriaavea, la rândul său, trei tipuri de guri de foc, dar eleerau împărţite relativ egal la toate diviziile, ele-ment care a influenţat negativ acţiunile acestora.Starea serviciilor era neuniformă. În domeniulsanitar, eforturile lui Carol Davila au dat roade, înschimb asigurarea echipamentului şi a hranei s-arealizat de către structuri improvizate şi cu destuledificultăţi8.

Persistau neajunsuri în privinţa încadrării cuofiţeri şi subofiţeri a comandamentelor şi unităţilor.Numărul acestora era mic faţă de nevoile în creş-tere ale armatei române, iar pregătirea a fostneunitară. Unii proveneau din vechile străji pămân-teşti, alţii din miliţii, o parte din şcolile militare şide la trupă. Cei care încadrau unităţile permanenteaveau o instruire superioară, dar cei de la structu-rile teritoriale erau mai slab pregătiţi. La fel stăteaulucrurile şi la nivelul trupei, ostaşii din unităţilepermanente fiind mai bine instruiţi.

Un mare neajuns era lipsa de experienţă acomandamentelor şi a trupei. Pregătirea tactică şistrategică a fost asigurată în perioada anterioarăprin exerciţii, aplicaţii şi manevre, unele fiind con-duse de domnitorul Carol. Dar ea a avut un rol maimult teoretic, întrucât lipsea, în întregime, ex-perienţa de război.

În concluzie, armata română reprezenta, în

condiţiile agravării relaţiilor internaţionale, un orga-nism tânăr, care nu primise botezul focului şi carese confrunta cu multe neajunsuri în privinţa stăriicombative. Faţă de armatele vecinilor, mari im-perii cu ambiţii hegemonice în regiunea balcanicăşi chiar pe întregul continent, organismul militarromânesc era modest. El nu putea face faţă singurunei confruntări majore nici cu armata rusă, nicicu cea otomană. Dar era un element pe care niciImperiul Otoman şi nici cel Rus nu puteau să-lneglijeze. Primul n-a îndrăznit să declanşezeoperaţiile la nordul Dunării pentru a reimpunecontrolul asupra fostului vasal, care îşi proclamaseindependenţa. Al doilea, deşi a privit cu un dispreţabia reţinut statul român şi armata sa, a fost nevoitsă semneze, în premieră, o convenţie care să-ipermită să-şi transporte trupele pe teatrul balcanicşi, apoi, într-un moment greu al confruntărilor dela sudul Dunării, a făcut apel la forţele militareromâneşti.

Războiul – o opţiune dificilă pentruRomâniaRedeschiderea „Chestiunii Orientale” a creat

statului român o situaţie extrem de dificilă.România se af la între cele două imperi – otomanşi rus –, dar ele nu aveau graniţă comună în Europa.Până atunci, teritoriul românesc fusese utilizatdrept culoar de trecere şi spaţiu de confruntare alarmatelor otomane şi ruse. Riscul de a rămâne laacelaşi statut era foarte mare, iar stabilirea uneiconduite se dovedea foarte dificilă, ţinând cont căstatul român se af la sub suzeranitatea PorţiiOtomane şi sub garanţia celor şapte mari puterieuropene, între care se găseau şi cele două imperii

• Doroban]i români în ]inuta de var`


învecinate aflate în dispută. Clasa politică a fostdivizată. Unii oameni politici, mai ales liberali, înfrunte cu Ion C. Brătianu, se pronunţau pentru oînţelegere cu Rusia, care beneficia în acţiunile eide sprijinul celorlalte mari puteri ale continentului,mai puţin, fireşte, ale Imperiului Otoman. Alţii, cudeosebire conservatorii, apreciau că neutralitateaera soluţia cea mai bună, mai ales dacă ea erarecunoscută pe plan internaţional. În sfârşit, aufost şi politicieni, exemplul cel mai elocvent esteDumitru C. Brătianu, care au căutat o cale de înţele-gere cu Imperiul Otoman. Disputele au fost aprinse,iar atitudinea antiotomană s-a conturat greu, eafiind uşurată de acţiunile Porţii, care au rupt treptatorice posibilitate de dialog.

Aceste abordări diferite au ieşit puternic înevidenţă în timpul Consiliului de Coroană,desfăşurat, în data de 2/14 aprilie, sub conducereadomnitorului Carol9.

Reflex al situaţiei complicate a ţării, opiniilecelor prezenţi, personalităţi remarcabile ale vieţiipolitice şi intelectuale, au fost diferite. ConstantinBosianu, Manolache Costache Epureanu, A. C.Golescu, Dimitrie Ghica au subliniat că în virtuteatratatelor existente, România trebuia să fie aliataotomanilor, iar semnarea convenţiei cu Rusiaînsemna, practic, ieşirea din neutralitate şi posibi-litatea transformării teritoriului naţional în teatrude război. De aceea, ei s-au declarat pentru neutra-litate. În schimb, Mihail Kogălniceanu şi C. A.Rosetti au fost de acord cu parafarea convenţieiromâno-ruse, ceea ce însemna practic starea derăzboi cu Imperiul otoman. Au fost abordate şiproblemele armatei, cei prezenţi subliniind că, înpofida progreselor din ultimii ani, oştirea nu eracapabilă să lupte împotriva armatei otomane sau acelei ruseşti. De aceea, conservatorii au venit cuideea retragerii armatei în partea de nord a Oltenieişi a aştepta aici desfăşurarea evenimentelor10.Domnitorul Carol, la insistenţele lui Ion C. Brătianu,nu a dat curs sugestiilor venite de la conservatorişi a fost de acord cu semnarea convenţiei româno-ruse (4/16 aprilie 1877), ratificată apoi de Parlament.Ea nu prevedea colaborarea militară dintre celedouă armate, dar deschidea calea angajării armateiromâne în confictul ruso-otoman. Cum semnareaconvenţiei semnifica ieşirea din neutralitate, a douazi, Mihail Kogălniceanu a cerut puterilor garantesă intervină pe lângă Poarta Otomană, pentru caaceasta să nu mute teatrul de operaţii la nordulDunării. Toate puterile garante, cu excepţia Ger-

maniei, au răspuns favorabil solicitării autorităţilorromâneşti. La 10/20 aprilie 1877, România a între-rupt relaţiile diplomatice cu Imperiul Otoman, iardupă o serie de incidente pe linia Dunării, Parla-mentul a declarat la 29-30aprilie/11-12 mai 1877starea de război dintre România şi Poarta Oto-mană. Ultimul act al unei stări de lucruri seculares-a desfăşurat în zilele de 9-10 mai/21-22 mai 1877,când acelaşi Parlament a votat independenţa ţării,acceptată apoi de domnitorul Carol.

Războiul împotriva Porţii Otomane, ca soluţiepentru rezolvarea situaţiei atât de complexe dinanii 1875-1877, s-a conturat cu destulă dificultate,clasa politică, dar şi opinia publică fiind divizate.Încălcarea statutului internaţional al ţării şi indis-punerea marilor puteri garante erau decizii plinede risc, iar mulţi oameni politici preferau să con-serve ceea ce se obţinuse cu mari eforturi. Aicitrebuie subliniat rolul cu totul deosebit pe care l-aavut Ion C. Brătianu în stabilirea conduitei Româ-niei, tenacitatea şi clarviziunea remarcabile pe carele-a dovedit, atât înainte, cât şi pe timpul războiului11.

Mobilizarea armatei şi operaţiile din varaanului 1877Sporirea tensiunii în regiunea balcanică, dete-

rioarea relaţiilor româno-otomane au impusadoptarea unor măsuri de întărire a armatei, ches-tiune nu uşoară având în vedere starea precară afinanţelor ţării. La 26 noiembrie/8 decembrie 1876s-a hotărât dublarea numărului regimentelor dedorobanţi, măsura intrând în vigoare la 1/13 ianua-rie 1877. Pentru a evita o confruntare româno-oto-mană pe teritoriul naţional, s-a luat hotărârea fortifi-cării oraşului Calafat, misiunea revenind unuidetaşament condus de colonelul Otton Sachelarie.Pentru apărarea oraşului Bucureşti s-a dispus caDivizia 2 să ocupe poziţii defensive pe râurile Sabarşi Argeş, iar oraşele Giurgiu şi Olteniţa au primitîntăriri. Concomitent, s-au început lucrări de fortifi-caţie pentru protejarea centrului feroviar de laBarboşi, care asigura legătura dintre Moldova şiMuntenia. La 5/17 februarie 1877 au fost înfiinţateîncă două regimente de artilerie.

Întrucât la sfârşitul lunii martie trupele ruse auînceput deplasarea spre Prut, guvernul român aluat în calcul mobilizarea armatei, operaţie decisăla 6/18 aprilie 1877. Au fost chemaţi sub arme circa100 000 de oameni, ceea ce reprezenta 1,9% dinpopulaţia ţării. Dintre aceştia, 58 700 de militarireprezentau armata de operaţii, restul fiind înca-


draţi în celelalte structuri. Forţele mobilizate aufost împărţite în Armata de operaţii şi rezervaarmatei de operaţii. Structurile luptătoare erauCorpul 1 şi Corpul 2 armată, fiecare cu două divizii.

După declanşarea mobilizării s-a decis concen-trarea armatei pe linia Dunării pentru a face faţăunui eventual atac otoman. Corpul 1 armată, com-pus din diviziile 1 şi 2, a fost dislocat în Oltenia, iarCorpul 2 armată în zona Bucureştiului. Dispozitivula rămas în vigoare până la sosirea trupelor ruse.Acestea, fără a mai aştepta ratificarea de cătreParlament a convenţiei, au trecut Prutul (11/23aprilie 1877), gest care a provocat mare emoţie înrândul opiniei publice româneşti. Ba mai mult,marele duce Nicolae a difuzat o proclamaţie,adresată populaţiei româneşti.

Foarte îngrijorat, şeful statului român aconvocat, în seara aceleiaşi zile, un consiliu derăzboi, la care au participat principalii şefi militari.Măsurile stabilite, între care se remarcă retragereatrupelor din dispozitiv şi concentrarea lor în anumi-te puncte strategice – Barboşi, Focşani, Băileşti –arătau dorinţa statului român de a opune rezistenţă

înaintării trupelor ruse care nu luau în considerareangajamentele asumate prin convenţia bilaterală.Ulterior, ţarul a trimis un emisar la Bucureşti(prinţul Nikolai Dolgoruki), care a încercat să stingăcriza. Perspectiva transformării teritoriului naţionalîn teatru de război l-a determinat pe Carol săaccepte scuzele oferite de Dolgoruki şi să revinăasupra măsurilor luate12.

Între timp, la 26 aprilie 1887, s-au declanşatostilităţile dintre armata română şi cea otomanăprin duelurile de artilerie dintre trupele din Vidinşi Calafat. Până la sosirea armatei ruse, trupeleromâne au realizat acoperirea liniei Dunării,operaţie de importanţă strategică. Marşul marilorunităţi ruse către teatrul balcanic s-a desfăşurat însiguranţă, iar teritoriul românesc nu a devenit spaţiude confruntare între cei doi beligeranţi.Trebuie spuscă armata otomană nu a încercat să mute operaţiilela nordul fluviului, ea limitându-se la executareaunor recunoaşteri pe malul drept al Dunării, res-pinse de trupele române13.

Conform înţelegerii dintre autorităţile celordouă ţări, pe măsura ajungerii trupelor ruse pe liniaDunării, apărarea fluviului era asigurată de acestea,

Cucerirea redutei Grivi]a 1


armata română urmând să preia sectorul dintreVârciorova şi gura Oltului. La începutul lunii iunie1877, operaţia de restructurare a dispozitivului tru-pelor române în Oltenia era încheiată, marileunităţi primind următoarele responsabilităţi: Divizia4, comandată de generalul de brigadă GheorgheManu, apăra linia Dunării între Olt şi Jiu, punctulde comandă fiind la Corabia; Divizia 3, având înfrunte pe colonelul George Angelescu, era dispusăde la gura Jiului la Rast, cartierul general fiind laBăileşti; Divizia 1, comandată de generalul MihailCristudolo Cerchez, a fost dislocată în jurul Calafa-tului, oraş în care şi-a stabilit, de altfel, şi cartierulgeneral, cel mai important obiectiv al sistemuluidefensiv românesc; Divizia 2, condusă de colonelulIoan Logadi şi având punctul de comandă la Cetate,era dispusă, în continuare, până la gura Timocului.Marele Cartier General român a fost instalat laPoiana Mare.

Marile unităţi ruse au trecut Dunărea în sec-torul Zimnicea-Şiştov (14/26-15/27 iunie 1877),acţiunea fiind precedată de intense bombarda-mente de artilerie şi de diversiuni, menite să reali-zeze surprinderea, la care au participat şi trupeleromâne14. Odată ajunsă pe malul drept, armata rusăa fost divizată în trei grupări. Armata principală,comandată de marele duce Nicolae, avea misiuneasă traverseze Balcanii şi să atace Adrianopolul,Armata de est, condusă de moştenitorul tronului,ţareviciul Alexei, urma să cucerească Rusciukul şisă asigure f lancul drept al forţelor principale. Însfârşit, Armata de vest, pusă sub comanda ge-neralului N. P. Krudener, trebuia să ocupe Nicopolşi Plevna, iar ulterior să traverseze Balcanii,contribuind la cucerirea Adrianopolului.

După trecerea Dunării, trupele ruse au obţinutsuccese importante, ajungând să controlezetrecătorile Balcanilor. Dar, în pof ida lor, Rusia şi-adat seama că forţele concentrate împotriva PorţiiOtomane erau insuficiente, fapt dovedit de celedouă înfrângeri grele din faţa Plevnei (8/20 iulie,18/30 iulie 1877). Situaţia de pe frontul balcanicdeschidea perspectiva angajării armatei românela sudul Dunării.

De la ignorare la cooperare. Cooperareamilitară româno-rusăO problemă foarte spinoasă a constituit-o

colaborarea militară dintre armata rusă şi cearomână. Ea a fost abordată atât în întâlnirea de laLivadia, cât şi în cadrul negocierilor ulterioare, dar

cele două părţi nu au ajuns la o înţelegere. Domni-torul Carol, prim-ministrul Ion C. Brătianu, mareparte a corpului superior de comandă doreau parti-ciparea armatei române la viitorul conf lict. Suve-ranul român, într-o scrisoare adresată tatălui său,la 8/20 ianuarie 1877, sublinia necesitatea de aîncheia „o convenţiune militară cu Rusia şi, de vafi nevoie, a ne bate cu ruşii contra turcilor”15.

Dar cooperarea militară se lovea de refuzulrepetat al St. Petersburgului. Cu toate acestea, uniilideri politici şi militari ruşi, cum au fost, de pildă,marele duce Nicolae şi generalul A. D. Nepokoiciţki,erau favorabili unei cooperări cu armata română.Ei priveau lucrurile pragmatic, apreciind că dinmoment ce marile unităţi ruse se vor deplasa printeritoriul românesc, concursul trupelor române eraindispensabil pentru atingerea scopului propus.

Însă alţi lideri, între care semnalăm pe ţarulAlexandru al II-lea şi cancelarul Al. M. Gorceakov,se opuneau oricărei colaborări militare. Rusiei,mare putere, care dispusese discreţionar, pânăatunci, de teritoriul românesc ca bază de operaţiişi zonă de confruntare, îi venea foarte greu săapeleze la concursul micii armate române, a căreivaloare combativă era o necunoscută, ea neavând,cum se ştie, nicio experienţă de război. Deasemenea, guvernul rus nu dorea ca viitoarele saleplanuri de reorganizare a sud-estului european, încare intra şi teritoriul românesc, să fie într-un felrestricţionate prin colaborarea cu România.

La începutul lunii mai 1877, odată cu sosireamarelui duce Nicolae la Ploieşti şi stabilirea MareluiCartier General rus aici, convorbirile dintre celedouă părţi s-au intensificat. Demnitarul rus asolicitat concursul armatei române, prin partici-parea direct la operaţii, ceea ce domnitorul Carolşi Marele Cartier General român au admis. Partearomână dorea, însă, păstrarea integrităţii marilorunităţi, sector de front separat şi comandă proprie.Dar problema s-a complicat prin refuzul guvernuluide la St. Petersburg de a accepta cooperarea curomânii. La 17/29 mai 1877, cancelarul Gorceakova înaintat o notă de răspuns la cererea Românieide cooperare militară, transmisă de A. I. Nelidov,în care respingea net oferta. „...El (împăratulAlexandru al II-lea) nu doreşte deloc cooperareaRomâniei peste Dunăre, însă, dacă guvernul românvrea să întreprindă o asemenea acţiune cucheltuiala şi rizicul său, aşa ceva nu se poate facedecât cu condiţiunea absolută a unităţei comandeisuperioare care să rămână în mâinele generali-


ssimului armatei imperiale (...). Rusia nu aretrebuinţă de ajutorul armatei române. Forţele pecare ea le-a pus în mişcare spre a lupta contraTurciei sunt mai mult decât îndestulătoare ca săatingă scopul înalt pe care şi l-a propus când aînceput acest război. Pe de altă parte, siguranţaexterioară a României n-o sileşte de loc să ataceTurcia”16. Poziţia diplomaţiei ruse s-a impus aşaîncât până la eşecurile din faţa Plevnei, demersurileromâneşti n-au avut succes.

De remarcat că punctul de vedere rus a fostîmpărtăşit şi de unii politicieni şi generali români.Un erou al Războiului Independenţei, maiorulAlexandru Candiano-Popescu, în suculentele saleamintiri scria: „Românii îşi concentraseră forţelemilitare la Poiana, lângă Calafat, aşteptând zile maifericite, şi primul ministru hrănea ideea cuteză-toare de a trece Dunărea pe seama lor şi a luptacontra turcilor ei singuri, într-o anumită zi. Boierii(conservatorii – n.n.) însă lucrau la Bucureşti cuprincipele Gorceakov şi cu consulul general alRusiei, d-l Stuart, contra guvernului, susţinând com-binaţia ca o parte din oastea română să fie înglobatăîn cea rusească, fără nici o individualitate deosebităşi astfel să lupte. Generalii Manu şi Florescusprijineau această opinie. De aceea, Manu nu avroit să treacă Dunărea când i s-a dat ordin deComandamentul român, nu de cel rusesc, cumsusţine dânsul. De aceea, generalul Florescu s-adus în ţinută de ceremonie la Marele Duce Nicolae,la Ploieşti, solicitând serviciu în armata imperială.Regele mi-a mărturisit cu indignare că a găsit pegeneralul Florescu în anticamera Marelui DuceNicolae, în uniformă, cerând servicii (...). Brătianusingur, în mijlocul acestui viespar de intrigi şiîmprejurări grele, sta neclintit în hotărârea sa de atrece Dunărea cu orice preţ17. Cele spuse deCandiano-Popescu au la bază motive de ordin poli-tic, el fiind, în acea epocă, un adversar al conser-vatorilor, dar problema ridicată de el ref lectăezitările unor oameni politici, dar şi a unor generaliprivind oportunitatea trecerii Dunării. Era un gestde foarte mare însemnătate pentru armata românăîn special, pentru România, în general, şi desigurau existat păreri diferite. După sfârşitul victoriosal campaniei s-a încercat minimalizarea sautrecerea sub tăcere a unor asemenea atitudini, careveneau în contradicţie cu atmosfera euforică postconflict18.

Cele două înfrângeri din faţa Plevnei au deter-minat ca Marele Cartier General rus să soliciteimperativ, printr-o cunoscută şi des citată telegra-

mă a marelui duce Nicolae, concursul armateiromâne. După o matură analiză, din care nu a fostexclusă ipoteza ca teritoriul românesc să fie trans-format în teatru de război, autorităţile statuluiromân, în frunte cu domnitorul Carol şi primulministru, Ion C. Brătianu, au fost de acord ca arma-ta română să participe la operaţii, alături de armatarusă. În negocierile care au prefaţat aceastăacţiune, s-a obţinut îndeplinirea de către aliatul rusa celor două condiţii de bază – sector de front se-parat şi comandă exclusiv românească. Câmpul deluptă, cu evoluţiile lui mai întotdeauna imprevizibile,a tranşat problema cooperării militare româno-ruse. Armata română avea acum şansa să se afirmepe un teatru de război european, după o întreruperede peste două secole.

Operaţiile armatei române la sudulDunăriiÎn vederea luptelor de la sudul Dunării, Marele

Cartier General român a procedat la o nouă reorga-nizare a forţelor militare. Ele au fost structurate înArmata de operaţii şi Armata de observaţie. Prima,comandată de generalul Alexandru Cernat, eracompusă din diviziile 3, 4 şi de rezervă, ultima fiindnumită, de la 9/21 septembrie 1877, Divizia 3 activă.Ea avea valoarea unui corp de armată, însumând41 de batalioane de infanterie, 32 de escadroane şi18 baterii, efectivele ridicându-se la 37 000 deoameni cu 108 piese de artilerie.

Armata de observaţie, pusă sub comandageneralului George Lupu, a acţionat la nordulfluviului, între gura Timocului şi Turnu Măgureleşi avea în compunere diviziile 1 şi 2. Efectivul secifra la 10 000 de oameni cu 74 de tunuri. În vedereatraversării fluviului s-a desfăşurat o amplă activitateorganizatorică, de îmbunătăţire a instruirii şi echi-pării trupelor, de aprovizionare cu tot ce presupuneao campanie dincolo de hotarele ţării. Între altele,s-a construit, în perioada 14/26-19/31 august 1877,un pod de pontoane în sectorul Siliştioara-Măgura,care a avut un rol foarte mare pe timpul campanieidin Bulgaria.

Ultimele detalii ale cooperării militare româno-ruse au fost puse la punct în convorbirile purtatede domnitorul Carol la Gorni Studen, sediul MareluiCartier General rus. Suveranul României a avut opoziţie tranşantă, cerând să comande personalpropriile trupe. Ţarul şi marele duce Nicolae aufost reticenţi, dar au acceptat, în cele din urmă,solicitarea lui Carol19. Întrucât, un prinţ din fa-


milia Hohenzollern nu putea fi subordonat unui ge-neral rus, s-a convenit ca trupele româno-ruse dela Plevna, constituite din Armata de vest să fiepuse sub comanda lui Carol, având ca şef de statmajor pe generalul rus P. D. Zotov. Această deciziea ridicat prestigiul armatei române, privită pânăatunci de partenerul rus cu aroganţă.

Cartierul general al Armatei de vest a foststabilit la Poradim, un sat sărăcăcios aflat la 15kilometri de Plevna şi la şapte kilometri deavanposturile otomane. Domnitorul Carol a sositaici la 21 august/2 septembrie 1877, iar trupeleromâne au terminat concentrarea în jurul Plevneila 25 august/6 septembrie. Un consiliu de război,desfăşurat sub conducerea domnitorului Carol, astabilit ca atacul să se desfăşoare pe trei direcţii –nord-est, sud-est şi sud. Armatei de operaţii românei-a revenit sectorul de nord-est. Botezul focului aavut loc în ziua de 27 august/8 septembrie 1877,când o coloană, condusă de locotenent-colonelulS. Voinescu şi compusă din Regimentul 13dorobanţi, un batalion din Regimentul 5 linie şi unbatalion de vânători, a atacat cu succes o fortificaţiedin faţa redutei Griviţa.

Atacul general, în fapt a treia bătălie de laPlevna, s-a dat la 30 august/11 septembrie 1877,deşi domnitorul Carol, în consiliile de războipremergătoare, insistase pentru amânarea acţiunii.Cum în calendarul ortodox, ziua de 30 august îlprăznuia pe Sfântul Alexandru, generalii ruşi audorit să-i ofere o victorie suveranului lor. Nu intrămîn analiza bătăliei, desfăşurarea ei fiind bine-cunoscută. Vom sublinia că printre puţinele succeseale zilei a fost şi cucerirea redutei Griviţa 1 de cătreDivizia 4 română în cooperare cu trupele ruse.Victoria obţinută, în pofida erorilor comise, a ridicatmoralul armatei române precum şi prestigiul ei înfaţa aliatului rus, fiind consemnată ca atare de presatimpului şi rapoartele diplomaţilor străini.

După trei încercări nereuşite de cucerire aPlevnei, s-a luat decizia încercuirii şi blocării acesteifortificaţii bine construită şi apărată de trupeleotomane de sub comanda generalului Osman Paşa.În timpul asediului Plevnei, care a durat până lasfârşitul lunii noiembrie 1877, detaşamentulcomandat de generalul Slăniceanu a ocupat cetateaRahova(5/17 noiembrie-9/21 noiembrie 1877).

A patra bătălie de la Plevna s-a consumat pefondul încercării grupării otomane de a ieşi dinîncercuire la data de 28 noiembrie/10 decembrie

1877. Rănit, generalul Osman Paşa s-a predattrupelor române, cel mai probabil pentru a diminuavictoria armatei ruse. El a fost preluat apoi de trupeleruse şi transportat în Rusia20.

După cucerirea Plevnei, la Poradim (30 noiem-brie/12 decembrie 1877) a avut loc un ultim consiliude război aliat, care a decis continuarea acţiunilormilitare împotriva armatei otomane. Forţeleprincipale ruse au primit misiunea să înainteze spreSofia, Balcani şi Adrianopol, iar trupele române auavut ca zonă de operaţii nord-vestul Bulgariei, Vidinulcu puternicele lui fortificaţii reprezentând obiectivulprincipal.

S-a produs o nouă organizare a armatei române,creându-se, pentru operaţiile din nord-vestulteritoriului bulgar, Corpul de Vest, comandat degeneralul de brigadă Nicolae Haralambie. El aveaîn compunere diviziile 1, 4 şi 5. Alte două divizii, 2 şi3, au primit misiunea să efectueze serviciul degarnizoană în cetăţile Nicopol şi Plevna şi săescorteze prizonierii otomani ce reveneau armateiromâne. Divizia de rezervă s-a desf iinţat, unităţileei fiind repartizate celorlalte divizii. Armata românăa rămas sub comanda domnitorului Carol, în funcţiade locţiitor, cu titlul de maior general al MareluiCartier General fiind numit generalul AlexandruCernat.

În luna decembrie 1877, trupele române s-auconcentrat în jurul Vidinului pe care l-au asediatpână la începutul lunii februarie 1878. Dupăsemnarea armistiţiului ruso-otoman din 19/31ianuarie 1878, comandamentul român a începuttratativele cu partea otomană pentru predareacetăţii. Ele s-au încheiat la 11/23 februarie 1878prin parafarea unei convenţii de către colonelulŞtefan Fălcoianu şi Mehmet Izzet Paşa. A doua zi,trupele române au intrat în cetatea Vidinului,încheind astfel campania de la sudul Dunării. Osăptămână mai târziu, respectiv la 18 februarie/2martie 1878, s-a încheiat tratatul de la San Stefano,contestat apoi de marile puteri europene, care auimpus rediscutarea lui la Berlin.

Sfârşitul ostilităţilor nu a adus, însă, aşa cum arfi fost normal şi demobilizarea armatei române.Relaţiile româno-ruse au devenit, în primăvaraanului 1878, deosebit de tensionate, fapt ce a impusredislocarea marilor unităţi în Oltenia. Tensiuneadin raporturile bilaterale a fost determinată deintenţiile vădite ale Rusiei de a ocupa cele trei judeţedin sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail) –


intrate în componenţa Moldovei ca urmare adeciziei Congresului de pace de la Paris (1856) – şide măsurile luate de comandamentul rus, ce vădeauintenţii inamicale faţă de România. În acestecondiţii, domnitorul Carol a declarat că trupeleromâne nu se vor lăsa dezarmate şi că se vor opuneoricărei încercări a fostului aliat de ocupare ateritoriului naţional. Revenirea armatei române încapitala ţării a avut loc, în cadrul unor ceremoniide amploare, abia la 8/20 octombrie 1878.

Pierderile armatei române s-au ridicat la 4 302morţi şi dispăruţi şi 3 316 răniţi, un număr de 19 094de militari îmbolnăvindu-se în timpul campaniei.Armata rusă a avut 200 000 de morţi, răniţi şidispăruţi, armata sârbă 5 140 de morţi şi răniţi, iardin rândul voluntarilor bulgari pierderile au fost de404 morţi, 299 de răniţi şi 103 dispăruţi21.

Lecţiile războiuluiDincolo de cifrele în sine care, desigur, spun

multe despre efortul statului român, campaniaarmatei la nordul şi sudul Dunării din anii 1877-1878a reprezentat prima afirmare militară a românilorpe un câmp de luptă european, aliaţi şi adversarifiindu-le două din marile puteri ale continentului. Înpofida ezitărilor şi temerilor unor oameni politici, aneîncrederii manifestate în segmente ale opinieipublice naţionale, a opiniilor critice şi desconsiderăriivalorii trupelor noastre de către aliatul rus, armataromână a avut o comportare onorabilă şi onorantăîn acelaşi timp. Ea a dovedit, în ansamblul său, ocapacitate de luptă ridicată, tărie de caracter,devotament pentru interesele generale, patriotism.Desigur, lipsurile constatate au fost destul de nume-roase, mergând de la structura organizatorică, cudouă categorii de trupe, permanente şi teritoriale,ce au fost neomogene ca nivel de dotare şi instruireşi până la modul de asigurare logistică a trupelor.Dar ele au cântărit relativ puţin în economia efortuluide război, predominante fiind aspectele pozitive,ceea ce a impresionat profund pe aliaţi, pe adversarişi pe neutri.

Prin faptele sale de arme din anii 1877-1878,armata română a ajuns dintr-o necunoscută o forţăredutabilă în sud-estul european, luată în calcul atâtde marile puteri, cât şi de statele mai mici. Războiulpentru Independenţă a confirmat, de asemenea,viabilitatea măsurilor de întărire a organismuluimilitar luate de domnitorii celor două principate şiapoi de Alexandru Ioan Cuza şi Carol I.

De-a lungul deceniilor anterioare au fostexprimate destule dubii asupra eforturilor deînarmare ale României, ţară mică, subdezvoltatăşi înconjurată de mari puteri, cu armate de sute demii de oameni. Spre lauda lor, unii lideri politici s-aupronunţat cu tenacitate pentru întărirea armatei,apreciind că poate veni un moment când statulromân trebuie să conteze şi pe forţa sa militară, nunumai pe împrejurările politico-diplomaticeinternaţionale.

Desigur, România nu şi-a dobândit independenţaexclusiv prin forţa armelor, acest lucru nefiind posibilnici în condiţiile crizei din anii 1875-1878. Darcampania armatei la sud de Dunăre a reprezentat omodalitate prin care românii au arătat concertuluieuropean nu numai că doresc independenţa ţăriilor, dar sunt în stare să lupte, cu mijloacele pe carele au, pentru acest deziderat fundamental. Sacrificiulpe câmpul de luptă a constituit un temei în pluspentru ca statul român să solicite marilor puterieuropene recunoaşterea noului statut asumat la9-10 mai 1877. Bătălia diplomatică pentru atingereaacestui obiectiv a fost, cum se cunoaşte, dificilă şis-a încheiat abia în anul 1880. România a devenit,astfel, un actor de sine stătător, ceea ce i-a facilitatintegrarea în Europa acelui timp.

Dar, dincolo de conotaţiile internaţionale,Războiul de Independenţă a reprezentat un unfoarte important liant identitar pentru naţiunearomână, care atinsese pragul maturităţii sale. El aunit toate categoriile de cetăţeni, care au contribuitprin diverse forme la susţinerea efortului militar, agenerat creşterea spiritului de responsabilitatepentru destinele comunităţii, a mărit încredereaîn forţele proprii şi în viitorul mai bun al ţării, asporit prestigiul armatei în societate.

Cu toate faptele de eroism din anii 1877-1878,armata nu s-a bucurat în deceniile următoare deatenţia cuvenită din partea factorilor politici, astfelcă ea a acumulat serioase rămâneri în urmă, lucruevidenţiat de campania din 1913 din Bulgaria.Primul Război Mondial, respectiv operaţiile dintoamna anului 1916, a sancţionat în mod tragicerorile, ezitările şi indiferenţa faţă de nevoile orga-nismului militar românesc.

La 130 de ani distanţă, Războiul pentru Indepen-denţă rămâne un eveniment de excepţionalăimportanţă pentru istoria românească, pentru me-moria noastră colectivă, care a accentuat şi facilitat,în acelaşi timp, modernizarea, integrarea şi afirmareastatului român în concertul naţiunilor lumii.


1 Raoul V. Bossy, Agenţia diplomatică a Românieiîn Paris şi legăturile politice franco-române sub Cuza-vodă, Bucureşti, 1931, p. 384.

2 Pentru acest aspect a se vedea Maria Georgescu,Capitaine Christophe Midan, Un exemple decoopération bilatérale. Les attachés militaires françaisen Roumanie et roumains en France (1860-1940),Editions Militaires, Bucarest, 2003.

3 Dan Berindei, Societatea românească în vremealui Carol I (1866-1876) , Editura Milit ară, Bucureşti,1992, p. 140.

4 Textul Constituţiei la Ion Mamina, Monarhiaconstituţională în România. Enciclopedie politică.1866-1938, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000,p. 16-28. Legea fundamentală avea titlul V consacrat„Puterii Armate”, în care fiecare cetăţean valid aveaobligaţii militare, valoarea contingentului fiind votatăde Parlament în fiecare an.

5 General Radu Rosetti, Partea luată de ArmataRomână în Răsboiul din 1877-1878, Cultura Naţională,Bucureşti, 1926, p. 15.

6 Pentru activitatea de reformator militar a genera-lului Florescu a se vedea Radu R. Florescu, GeneralulIon Emanoil Florescu – organizator al armatei românemoderne, Editura Militară, Bucureşti, 2003, p. 45-131;Petre Otu (coordonator), Teofil Oroian, Ion Emil,Personalităţi ale gândirii militare româneşti, vol. II,Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti,2001, p. 43-50.

7 Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, CorneliuM. Andone, Ioan I. Scafeş, Armata română în războiulde independenţă 1877-1878, Editura Sigma, Bucureşti,2002, p. 19.

8 În memoriile sale, domnitorul Carol a notat, la18 noiembrie 1876 (stil vechi): „Prinţul discută cuministrul de război chestia mobilizării. Veştile de ladepartamentul respectiv nu sunt îmbucurătoare:numai 25 000 puşti Peabody, cu muniţii neîndestulă-toare, se află în depozit. Puştile cu ac sunt insuficiente;deosebit de acestea sunt de calibru deosebit, ceea ce

îngreuiază completarea muniţiunilor. Pentru coman-dare de puşti lipsesc şi timp şi bani şi administraţiaarmatei se află în cea mai mare încurcătură”. Memoriileregelui Carol I al României (de un martor ocular), vol.IX, Editura Tipograf iei ziarului „Universul”, p. 7.

9 Detalii în Ion Mamina, Consilii de Coroană,Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 11-26.

10 Memoriile regelui Carol I…., vol IX, p. 45.11 Pentru activitatea lui Ion. C. Brătianu a se vedea,

între altele: Şerban Rădulescu-Zoner, Ion C. Brătianu.Asumarea unei răspunderi (1876-1878) în Războiulruso-româno-otoman şi independenţa de stat a Româ-niei.1877-1878 , Editura Militară, Bucureşti, 1998,p. 34-38.)

12 Memoriile regelui Carol I....,vol. IX, p. 60-66.13 N. Adăniloaie, Independenţa naţională a

României, Editura Academiei, Bucureşti, 1986, p. 270-278.

14 Trupele ruse au mai realizat anterior o trecere aDunării în zona Măcin, dar teritoriul dintre Dunăre şiMare era teatrul de luptă secundar.

15 Memoriile regelui Carol I al României, vol. IX,p. 21.

16 Ibidem, p. 91-92.17 Alexandru Candiano-Popescu, Amintiri din viaţă-mi

(1868-1898), vol., studiul introductiv, nota asupra edi-ţiei, adnotările, transcrierea textului de prof. univ. dr.Constantin Corbu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1998,p. 196-197.

18 Pentru atitudinea generalului Florescu a se vedeamai larg Radu Rosetti (general), Un uitat: GeneralulIoan Emanoil Florescu, Bucureşti, 1937.

19 Memoriile regelui Carol I al României, vol. X,p. 63-69.

20 Cemale ttin Taşkiran, Yavuz Ercan, Ultima soluţiea Plevnei şi tentativa de ieşire din încercuire a luiGazi Osman Paşa, în Războiul ruso-româno-otoman şiindependenţa de stat a României 1877-1878, EdituraMilitară, 1998, p. 105-115.

21 Apud Cornel I. Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu,Corneliu M. Andone, Ioan I. Scafeş, op. cit. p. 149.

ROMANIAN MILITARY EFFORT FORTHE INDEPENDENCE CAUSE

The study analyses the role of the military factor in the events of 1875-1878, which led to the proclamationof Romania’s independence. It overviews the measures for strengthening the Army undertaken by thegovernments of the time and presents different options of some Romanian politicians regarding the behaviorwhich the Romanian state should adopt in the perspective of a new conflict between the Ottoman andRussian empires.

In this context, the solution of war with the former suzerain imposed with relative difficulty, but it wasfacilitated by the obstructionist attitude of the Ottoman Gate.

Furthermore, it is analyzed the military cooperation with the Russian Empire, which evolved fromcomplete trustless to common fight in the South-Danubian war theatre where the central episode isrepresented by the Siege of Plevna.

The author concludes that the Independence War represented the first military assertion of Romanianson the European battlefield, which contributed to the revival of the military tradition in the national history.


François Mitterrand a murit la data de 8ianuarie 1996, la numai câteva luni după ce a„domnit” două mandate complete (1981-1995) caprimul preşedinte socialist în a V-a Republicăfranceză. El a fost ales în această înaltă demnitatela numai zece ani după ce a cucerit poziţia de primsecretar al Partidului Socialist (1971) şi după ceeşuase la toate alegerile prezidenţiale începând cuaceea din 1965 când a candidat ca oponent algeneralului de Gaulle.

Personalitatea lui Mitterrand, politica promova-tă de el, precum şi anii preşedinţiei sale au bene-ficiat pe când încă era în viaţă de descrieri, carac-terizări şi analize nu neapărat elogioase într-unnumăr considerabil de cărţi închinate lui. Aceastărecoltă literară s-a îmbogăţit, spre surprindereamultor observatori, printr -un număr important decărţi noi care au readus în discuţie aspecte diferiteale activităţii sale la zece ani de la stingerea dinviaţă.

Reapariţia interesului pronunţat pentru perso-nalitatea controversată a preşedintelui socialist acondus la consacrarea lui, de către numeroşianalişti, ca fiind cel mai popular preşedinte alRepublicii franceze în anii de după cel de-al DoileaRăzboi Mondial.

Ceea ce atrage în particular atenţia la aceastăliteratură voluminoasă este faptul că politica luiMitterrand privind conflictul din Orientul Mijlociu,inclusiv conflictul israelo-palestinian, nu a bene-ficiat de o analiză profundă, nici măcar în biografiamonumentală ce i-a fost consacrată de Jean Lacoutureşi publicată în 1988 de Editura Seuil. Pe de altăparte, cele trei volume publicate de Jacques Attali,

FRAN}A L-A SALVAT PE YASSERFRAN}A L-A SALVAT PE YASSERFRAN}A L-A SALVAT PE YASSERFRAN}A L-A SALVAT PE YASSERFRAN}A L-A SALVAT PE YASSERARAFAT DE LA PIERZANIE!ARAFAT DE LA PIERZANIE!ARAFAT DE LA PIERZANIE!ARAFAT DE LA PIERZANIE!ARAFAT DE LA PIERZANIE!*

după ce a abandonat funcţia de consilier special alpreşedintelui, sub denumirea de „Verbatim” sebazează pe documente oficiale şi fragmenteautentice din dezbateri şi decizii ale guvernuluifrancez adoptate în decursul primilor zece ani aipreşedinţiei lui Mitterrand. Este adevărat căaceste fragmente pun la dispoziţia cititorului„materie primă” de mare valoare, inclusivreferitoare la Orientul Mijlociu, însă acest mate-rial bogat şi variat nu reprezintă în totalitatea luidecât un amalgam de elemente de bază valoroasecare pot servi la evaluarea multilaterală a politiciilui François Mitterrand în legătură cu OrientulMijlociu. În sine, însă, ele nu reflectă configuraţiapropriu-zisă a acestei politici.

O analiză scrupuloasă a politicii lui Mitterrandprivitoare la soluţionarea problemei palestinieneva pune în evidenţă nu numai faptul că el a adoptatpoziţii politice care s-au deplasat, în mod treptat,apropiindu-se de aspiraţiile Organizaţiei pentruEliberarea Palestinei (OEP), dar s-a şi impus ca unvajnic protector al intereselor palestiniene înspaţiul internaţional. Mai mult chiar, el nu a ezitatsă utilizeze greutatea renumelui său personal şiprestigiul funcţiei prezidenţiale pentru a salva dela nimicire fizică pe Arafat, pe activiştii şi condu-cerea OEP. Se poate spune că niciun alt om destat din acea perioadă, când trupele OEP erauîncercuite în Beirut, nu a militat în favoarea intere-selor palestiniene precum François Mitterrand.

Politica palestiniană a lui Mitterrand în calitatede preşedinte al Republicii franceze a evoluat înmod treptat, făcând abstracţie de poziţiile guver-nelor şi partidelor politice din Israel, care – în afară

* Despre politica externă franceză în epoca Mitterrand privind Israelul, lumea araba şi problema palestiniană,a se vedea Yedidut be-Mivchan (O prietenie la încercare) de Eliezer Palmor, Editura Carmel, Ierusalim, 1988.

Relaþii internaþionale

ambasador ELIEZER Pambasador ELIEZER Pambasador ELIEZER Pambasador ELIEZER Pambasador ELIEZER PALMORALMORALMORALMORALMOR, Israel, Israel, Israel, Israel, Israel


de comunişti şi de militanţi din ceea ce se numeşte„stânga sionistă” – au repudiat categoric OEP,planurile şi aspiraţiile organizaţiei, precum simetodele sale de luptă teroristă. Relaţiile dintreIsrael şi Franţa în anii Mitterrand pun în evidenţăsituaţia tristă a stabilirii unui „dialog al surzilor”între cele două părţi, mai ales în ce priveşte for-mula soluţionării conflictului israelo-palestinian.Mitterrand insista neostenit în favoarea constituiriiunui stat palestinian independent fără ca acest apelrepetat să stârnească un ecou favorabil sau săreuşească să deplaseze câtuşi de puţin Israelul depe poziţiile sale. La urma urmelor, portiţa întredes-chisă prin semnarea acordurilor de la Oslo înseptembrie 1993 nu a fost un produs al politicii luiMitterrand, iar Franţa nu a jucat niciun rol, directsau indirect, în generarea lor. Acordurile de la Oslo,ca model de încercare de soluţionare a conf lictuluiisraelo-palestinian, nu reflectă implementareaformulei de soluţie justă şi trainică propovăduită dediplomaţia franceză şi inspirată de ideile preşe-dintelui Mitterrand.

François Mitterrand a fost primul preşedintefrancez în exerciţiu care a întreprins o vizită oficialăîn Israel. Gestul, considerat istoric, a avut o semni-ficaţie politic-simbolică evidentă, căci vizita în sinea subminat un tabu în vigoare până atunci, şi peurmele lui au venit în Israel un număr importantde demnitari de prim rang, din Franţa şi din alteţări deopotrivă.

Mitterrand a profitat de vizită, încercând sămobilizeze opinia publică israeliană în favoareaideilor sale. În discursul rostit la tribuna parlamen-tului din Ierusalim (2 martie 1981), Mitterrand aevocat cu mândrie începuturile activităţii sale politice

în favoarea Statului Israel, amintind că, în 1947, el afost unul din cei doi miniştri din guvernul Franţeicare s-au solidarizat cu emigranţii de pe nava „Exo-dus”. Apoi a mai amintit faptul că, în 1978, a fostunicul om politic dintre toţi şefii marilor partidepolitice din Franţa care s-a pronunţat în favoareaacordurilor de la Camp David (17 septembrie 1978),iar doi ani mai târziu a criticat hotărârile summituluieuropean de la Veneţia care repudiaseră acesteacorduri. Ca lider al Partidului Socialist, Mitterranda definit – în discursul rostit la 4 martie 1978 –componentele politicii sale cu privire la problematicaisraeliană (devenită apoi politica oficială a PartiduluiSocialist), după cum urmează:

a) Partidul Socialist sprijină în mod necondi-ţionat dreptul la existenţă al Statului Israel;

b) Din principiul recunoaşterii acestui dreptdecurge, de la sine înţeles, principiul obligatoriu dea recunoaşte „necesitatea înzestrării Statului Is-rael cu mijloacele necesare apărării sale”;

c) În ceea ce priveşte viitorul teritoriilor dinIudeea şi Samaria, Mitterrand s-a abţinut atuncide la a propune o soluţie explicită, afirmând doarcă „trebuie respectate hotărârile ONU”. El s-apronunţat, de asemenea, în favoarea „unor nego-cieri directe între părţile în cauză, care nu se vordesfăşura neapărat într-un cadru internaţional glo-bal”. Însă până la convocarea negocierilor, Israeluleste îndreptăţit să păstreze aceste teritorii1.

Este de semnalat, pe lângă faptul că acesteprincipii erau divergente faţă de principiile direc-toare ale politicii guvernului israelian de atunci, căele erau totodată nu mai puţin discrepante în raportcu politica neechilibrată a guvernului francez dinacea epocă şi aceasta în suficientă măsură pentrua declanşa semnale de alarmă în rândurileanaliştilor politici din lumea arabă. Alarma se pro-duce în pofida faptului că Mitterrand a declaratatunci că „palestinienii, la fel ca şi alţii, au şi eidreptul la o patrie”, dar, în acelaşi timp, a ţinut săadauge că acest drept complică soluţionareaproblemei israeliene întrucât palestinienii şiisraelienii pretind că „patria” lor cuprinde acelaşiteritoriu. La acea dată, Mitterrand nu se pronunţaseîncă cu privire la teritoriul destinat „patrieipalestiniene”, dar în discursul rostit de la tribunaAdunării Naţionale (17 aprilie 1980), el se exprimaîntr-un mod mai clar şi mai explicit, spunând că„deoarece se cuvine a recunoaşte o entitate pales-tiniană şi o patrie destinată acestui popor, se cuvine

•François Mitterrand, pre[edinteleFran]ei \n perioada 1981-1995


de asemenea a se găsi o soluţie, dar nu în cadrulaceluiaşi teritoriu, care să servească drept patriepentru două popoare; din acest motiv (în acest con-text) eu mă refer la fâşia occidentală”2.

În ciuda „concesiilor” făcute în favoareaintereselor palestiniene, în perioada premergătoareascensiunii sale la preşedinţia republicii, Mitterrandajunge la putere recunoscut ca prieten evident alStatului Israel, ceea ce îl va determina, din primeleclipe ale instalării sale în Palatul Elysée, să cautecanale de comunicare care să conducă la echilibra-rea imaginii sale în lumea arabă. În acest scop,trimite emisari „să explice politica franceză înOrientul Mijlociu” în cadrul întâlnirilor cu ambasa-dori ai ţărilor arabe la Paris sau cu ai guvernelordin Egipt şi Iordania, la Cairo şi Amman. Mai mult,cu ocazia vizitei primului şef de stat străin la Paris,după alegeri, regele Khaled din Arabia Saudită,Mitterrand a expus o formulă a politicii sale înproblematica Orientului Mijlociu, care până şi dupăJacques Attali, om de încredere şi mâna lui dreaptă,reprezenta o „deviere retrogradă importantă de lapoziţii anterioare”3. În convorbirea cu oaspeteledin Arabia Saudită, Mitterrand a indicat compo-nentele reglementării dorită de el ale conf lictului:„La nivel de principii, problema este clară,dar ease complica la nivel practic.Respectarea obligatoriea hotărârilor ONU însemna recunoaşterea dreptu-lui Statului Israel la existenţă în cadrul unorfrontiere recunoscute şi sigure. Aceste principii auînsă şi o altă semnificaţie şi anume aceea anecesităţii de a recunoaşte aspiraţiile poporuluipalestinian de a avea o patrie. Numai că noi nu nepunem în locul părţilor interesate şi nu avempretenţia de a defini conceptul de patrie pales-tiniană. Cred că s-ar cuveni ca Israelul să accepteconvorbiri directe cu reprezentanţi palestinienireferitoare la acest complex de probleme. S-arcuveni, de asemenea, să se facă distincţie întredouă probleme distincte în esenţa lor şi anume întreproblema Palestinei care interesează pe pales-tinieni (şi în virtutea solidarităţii – statele arabe),pe de o parte, şi problema Ierusalimului şi a Locuri-lor Sfinte pe de altă parte, cu referinţă la cele treimari religii monoteiste, inclusiv Islamul. Ar fi câtse poate de natural ca, în virtutea acestui fapt,Islamul sa fie autorizat să-şi menţină prezenţa laIerusalim. Noul guvern francez aspiră să întreţinărelaţii bune cu Statul Israel, nu însă relaţii depărtinire cu una sau alta dintre părţile interesate”4.

La vreo zece zile după convorbirea cu regelesaudit, Mitterrand va consemna, într-o scrisoarepersonală adresată prim-ministrului MenachemBegin, printre altele: „Sunt profund convins cărelaţiile între naţiuni trebuie să se sprijine pe normede justiţie. Franţa va ţine seama de această nece-sitate în relaţiile sale cu Statul Israel şi statele şipopoarele din regiune. În felul acesta se va recon-firma şi garanta faptul că Statul Israel va beneficiaîn mod integral de drepturile sale şi înainte de toatede dreptul de a trăi în pace şi securitate în cadrulunor frontiere sigure, recunoscute şi garantate, întimp ce va întreţine cu vecinii săi relaţii de armoniebazate pe respect reciproc. O formulă de pace carenu va asigura securitatea (Statului Israel), nu va finici justă şi nici conformă realităţilor din OrientulMijlociu”. În ceea ce priveşte drepturile palesti-nienilor, „în codul de comportare al naţiunilorsecuritatea cuvenită unui stat este înscrisă la nivelegal cu justiţia la care popoarele sunt îndreptăţite.Aceasta înseamnă că fiecare popor are dreptul să-şidetermine destinul, să-şi exprime năzuinţa naţionalăşi simţămintele privitoare la identitatea şi cultura saprin alegerea nestingherită de nimeni a formei deorganizare politică corespunzătoare dorinţelor sale.Din acest motiv, mă preocupă starea în care se aflăpoporul palestinian. Doar ştii că eu m-am pronunţatîn favoarea acordurilor de la Camp David şi înrepetate rânduri m-am exprimat în favoarea uneipatrii pentru poporul palestinian. Poziţia Statului Is-rael rămâne hotărâtoare în această privinţă”5.

Formula lui Mitterrand privitoare la soluţionareaconf lictului din Orientul Mijlociu, inclusiv aproblematicii israelo-palestinieane, a luat forma uneiteorii care a fost elaborată la puţin timp dupăpreluarea puterii. La 7 august 1981, Franţa elogiază,în public, planul atribuit prinţului Fahd al ArabieiSaudite privitor la soluţionarea conf lictuluiisraeliano-arab. Acest plan afirma principiulconstituirii unui stat palestinian – şi nu numairecunoaşterea dreptului palestinienilor la o patrie –alături de principiul „dreptului statelor din regiunede a trăi în pace”, ceea ce a fost interpretat ca orecunoaştere implicită a Statului Israel. În elogiulfrancez pentru Planul Fahd, exprimat public, sesusţinea că acesta aduce o „contribuţie pozitivă laeforturile de a obţine pacea pe calea negocierilor”6,în pofida diferenţei fundamentale existente între„recunoaşterea dreptului la o patrie” – aşa cumpretindea în mod neostenit diplomaţia franceză – şiplanul Arabiei Saudite care preconiza „stabilireaunui stat palestinian”.


Se cuvine remarcat, totuşi, că evaluarea planu-lui saudit făcută de Mitterrand în convorbirea avutăcu preşedintele Statelor Unite (18 octombrie 1981)a fost diferită faţă de elogiul exprimat în public. Înaceastă convorbire intimă, Mitterrand a spus că„planul lui Fahd este un bun plan interimar întrucâtface posibile conversaţii între rivali, dar noi nu amaprobat conţinutul lui”7.

La 8 septembrie 1981, Mitterrand îl primeştepe prinţul Fahd la Paris şi profită de această întâlnirepentru a prezenta oaspetelui teoria sa despreconflictul din Orientul Mijlociu. Această teoriedescrie conflictul ca rezultat al unei serii de contra-dicţii, a căror rezolvare va conduce la soluţionareaconflictului însuşi. Preşedintele francez a spus:„Conflictul din Orientul Mijlociu generează riscuride război şi de aceea cele două supraputeri suntstimulate să se amestece în el şi se amestecă într-unmod care corespunde cu bazele politicii lor. Franţanu nutreşte aspiraţii speciale faţă de aceastăregiune, dar din motive legate de istorie manifestăfaţă de ea un interes major. Ea se străduieşte săpăstreze numeroasele relaţii de prietenie de carese bucură”.

După ce a menţionat dilema inerentă a abţineriiFranţei de a se amesteca în situaţia din Liban înpofida legăturilor istorice cu ţara cedrilor, Mitterranda precizat existenţa unei contradicţii şi în ce pri-veşte drepturile Statului Israel pe care Franţa, ţaramoştenitoare a civilizaţiei iudeo-creştine laolaltăcu ţara evreilor, doreşte să le vadă concretizate,dar fără ca scopurile şi aspiraţiile acesteia să

provoace daune drepturilor altora. Mitterrand vafolosi în continuare aceeaşi formulă lingvisticăreferindu-se la palestinieni, zicând: „Eu amrecunoscut dreptul (palestinienilor) la o patrie şiam spus – ceea ce este logic şi nimeni nu a spus aşaceva înaintea noastră – că în această patrie li se vapermite formarea de structuri statale precum vorhotarî ei înşişi. În acest scop, ei au nevoie depământurile desemnate de istorie şi de realitateaactuală. Numai că noi nu suntem în stare să nelăsăm târâţi orbeşte de către palestinieni să-iînsoţim unde şi când o doresc ei. Iată, deci, încă ocontradicţie ce trebuie depăşită”8.

Deşi această teorie structurată dialectic îşiarogă o alură de literă de lege privind majoritateacomponentelor conf lictului dintre Israel şi veciniisăi, ea nu se va impune ca directivă directoare apoliticii externe franceze pentru un timp înde-lungat. Ea se va flexibiliza şi restructura în confor -mitate cu ceea ce preşedintele republicii, îndrumă-tor adevărat al politicii externe franceze, va consi-dera o necesitate politică legitimă imediată.

În ceea ce s-a spus în ultima şedinţă a guvernuluifrancez înainte de vizita lui Mitterrand în Israel(24 februarie 1982) despre politica faţă de Israel,semnele f lexibilizării pomenite nu se întrevăd înmod clar. Dimpotrivă, în această împrejurare serostesc cuvinte care, prin căldura tonului, suntmenite să f lateze urechea israeliană. Mitterranda spus: „Premisa noastră fundamentală nu s-aschimbat. Israelul este îndreptăţit să dispună demijloacele care să-i permită existenţa şi nimeni numai pune la îndoială privilegiul de a pune în practicăacest drept. Mijloacele la care m-am referit secompun din diverse garanţii. Există şi o problemăa teritoriilor ocupate. Aceste teritorii nu au una şiaceeaşi natură. Printre ele se pot distinge teritoriileconsiderate proprietate istorică, fiindcă au fostcâştigate în urma unui acord între un popor şiDumnezeul său. Aceste teritorii sunt Iudeea şiSamaria, adică fâşia occidentală aproape înîntregime, numai că se întâmplă că ele sunt popu-late mai cu seamă de către arabi. Pe de altă parte,există teritorii care nicicând n-au aparţinut evrei-lor: Golanul, Sinaiul… Aceste teritorii au fost luateîn stăpânire pur şi simplu prin mijloacele ocupăriişi nu se bucură de un statut de sfinţenie. Ele nuaparţin de domeniul acordului între poporul ales şiDumnezeu. Fâşia Occidentală [West Bank – n.red.]are frontiere stabilite în urma celui de-al DoileaRăzboi Mondial şi ele nu sunt comode în optica• Yasser Arafat


israeliană. Se poate înţelege refuzul Israelului de aabandona o parte din acest teritoriu, punându-l astfella cheremul artileriei duşmanilor săi. Eu însumiam străbătut drumul care şerpuieşte paralel cufrontiera. Dacă vor avea loc negocieri, părţilorinteresate li se va oferi posibilitatea de a ajunge decomun acord la modificări uşoare ale frontierei. Înparalel, va fi nevoie de a se ajunge la un aranjamentprivitor la un statut special pentru Ierusalim, fărăînsă ca acest statut să consfinţească ocupaţia.Evreii au drepturi în oraş conservate timp de treimii de ani, dar oraşul vechi este 95 % populat dearabi… Afirmând aceasta noi nu ne amestecăm întreburile domnului Begin, ci dimpotrivă neamestecăm în problemele pacii! Aceasta reprezintăo durere de cap teribilă, dar fără îndoială soluţio-nabilă prin negociere. Mă întreb, însă, cine vreanegocieri? Căci în absenţa negocierilor se creeazăun vid spaţial care va stârni tentative de inter-ferenţă din partea celor două superputeri”. În ceeace priveşte expresia teritorială a unei soluţii a pro-blemei palestiniene, Mitterrand va repeta în prezen-ţa membrilor guvernului său ceea ce a mai spus înocazii anterioare şi anume că „sarcina mea nu esteaceea de a indica cu precizie pe hartă frontierelepatriei palestiniene. Se spune că ar fi vorba deIordania, de Fâşia Occidentală… Cei ce vor negociavor fi cei ce vor hotarî. Franţa nu îndeplineşte unrol de judecător sau de mediator şi nici acela denegociator, dar consideră că palestinienii au dreptla o patrie”9.

Ideile formulate în atmosfera de intimitate aunui consiliu de miniştri trebuie să ref lecte cuadevărat subiectele abordate. Dar, aşa cum am maiprecizat, Mitterrand nu va rămâne mult timp fidelfaţă de poziţiile exprimate în acest for şi nu maitârziu de discursul festiv rostit la tribuna Parlamen-tului din Ierusalim, el va adopta un ton care sepotriveşte cu aspiraţiile cuiva care nu se mulţu-meşte să îndeplinească un rol de observator ne-implicat în conflict. În acest discurs, Mitterrandapare hotărât să propună iniţiative, să stimuleze şisă convingă, de astă dată ca mediator. El va lansaun apel la negocieri directe între Israel şi OEP şiva afirma că aspiraţia palestinienilor la un statpropriu este legitimă.

Premierul Menachem Begin a luat imediatcuvântul şi nu s-a sfiit să respingă în mod vigurospoziţiile lui Mitterrand. Begin era convins că nupoate trece cu vederea teorii care făceau abstracţiede consensul larg existent atunci în Israel în ce

priveşte împotrivirea faţă de constituirea unui statpalestinian între Iordan şi Marea Mediterană.

Campania din Liban a oferit politicii externe aFranţei ocazia, exploatată la maximum, de a semanifesta extrem de activ. Operaţiile militare vorpune la încercare validitatea unora dintre bazelepoliticii mitterrandiene, constatându-se astfel, căteza de atâtea ori repetată cum că „Franţa nu vreasa judece, să medieze sau să negocieze” cu părţileaflate în conf lict sau în locul lor este o frază amal-gamată cu doze de ipocrizie. Ea a judecat – şi încăcum a judecat! – operaţiile militare ale Statului Is-rael în termeni de o severitate care au deviatdeseori de la f lexibilatea verbală caracterizândterminologia diplomatică. Ea a încercat să seimpună ca mediator, creând în felul acesta dificul-tăţi încercărilor mediatoare ale americanilor. Apoi,după ce a luat sub ocrotirea sa trupele OEP şi peYasser Arafat în persoană, încercuiţi în Beirut,Franţa a negociat cu multă dârzenie un acord,permiţând evacuarea acestora din Liban.

Pe de altă parte, campania din Liban a maigenerat şi o strângere pronunţată a legăturilor întreguvernul Franţei şi conducerea OEP, plasândnivelul contactelor între cele două părţi pe o treaptăsuperioară. La 19 iunie 1982, prim-ministrul Pierre

• Menachem Begin


Maurois şi ministrul de Externe, Claude Cheysson,întreţin conversaţii oficiale la Paris cu şeful SecţieiPolitice a OEP, Faruk Kadumi. Maurois va spune luiKadumi că este dispus să-l primească pe Arafat laParis10. Această disponibilitate a fost oferită fărănicio condiţie prealabilă. În continuare, la 15 iulie1982, preşedintele Franţei va primi la Palatul Elyséeo delegaţie a Ligii Arabe compusă din ministrul deExterne algerian, ministrul de stat la AfacerileExterne ale Emiratelor Arabe Unite şi Faruk Kadumi.Această primire a constituit prima ocazie când unreprezentant al OEP a trecut pragul palatuluiprezidenţial francez şi deşi acesta nu a contribuitcu niciun cuvânt la desfăşurarea convorbirii, însăşiprezenţa lui la întâlnire a însemnat că s-au înlăturatrezervele existente până atunci. Primirea luiKadumi la Palatul Elysée a marcat şi un precedentimportant prin aceea că însăşi prezenţa lui apregătit terenul pentru vizita oficială pe care YasserArafat o va efectua ceva mai târziu la Paris.

În convorbirile cu delegaţia Ligii Arabe,Mitterrand şi-a exprimat nedumerirea că arabii nuau recunoscut Statul Israel, „o realitate existentădin 1948 faţă de care Franţa a angajat obligaţii cenu se pot ignora”. Dar, în acelaşi timp, Mitterrandva găsi de cuviinţă să admonesteze Israelul şi cuaceastă ocazie pe motivul că, din punctul său devedere, acesta ar fi comis eroarea de „a împingeun popor într-un colţ al unei rezistenţe înverşuna-te”, în loc să opteze pentru calea opusă, a negocierii.În sfârşit, Mitterrand va încheia – fără să exprimeo rezervă cu privire la formele de luptă ale palesti-nienilor şi fără să pomenească măcar asasinareasportivilor israelieni la Olimpiada de la München –prin această propoziţie uluitoare, zicând: „Aceastăluptă (a palestinienilor) merită un salut din parteamea” („Je salut ce combat !”)11.

Relaţiile lui Mitterrand cu Comunitatea evreilordin Franţa şi cu Statul Israel au regresat, pe par-cursul campaniei din Liban, la un nivel fără prece-dent, această situaţie înscriindu-se ca un capitolaparte al anilor când Mitterrand se afla la putere.

În amurgul vieţii sale, Mitterrand va mărturisică „a avut mai multe întâlniri cu Menachem Beginîncă înainte de a fi devenit prim ministru” şi că „anutrit faţă de el consideraţie”12. Şi totuşi, în relaţiiledintre cele două ţări nu s-au format curente deînţelegere armonioasă, ci dimpotrivă, la puţin timpdupă alegerea lui Mitterrand ca preşedinte au ieşitla iveală contradicţii şi tensiuni generate nu atâtde diferenţele temperamentale ale personalităţiloractive pe tărâmul relaţiilor între cele două ţări, cât

– şi cu atât mai mult – de poziţiile politice ale luiMitterrand şi aspiraţiile acestuia privind soluţio-narea problemei palestiniene.

Aşa cum am lăsat deja să se înţeleagă şicontrazicând afirmaţii cu care îi plăcea să semândrească, Mitterrand nu se mulţumea să-şi facădoar auzite concepţiile, ideile şi poziţiile, ci aprocedat cu perseverenţă la promovarea în practicăa acestora. Şi dacă nu putem să-i reproşăm niciaspiraţiile ca atare de a juca un rol activ în OrientulMijlociu şi nici perseverenţa, până la sfârşitul celuide-al doilea mandat ca preşedinte în 1995, de atraduce în practică aceste aspiraţii – doar Franţanu a ieşit din comun prin aceste aspiraţii faţă dealte state din comunitatea internaţională – lucrurilese prezintă altfel sub aspectul obiectivelor, ba uneorichiar şi sub aspectul formelor de implementare aacestei politici. Astfel, în convorbirile cu regeleHussein (15 noiembrie 1982) la Paris, Mitterrandreafirmă poziţii cunoscute, reformulând însă uneledintre ele într-un fel care sfida categoric sensibili-tatea israeliană. El a spus că în răstimpul ce s-ascurs de la „recunoaşterea Statului Israel de cătreFranţa, acesta şi-a stabilit autoritatea prin războaieîn teritorii ce nu i-au fost atribuite de ONU”. Apoi,că Franţa „a aderat la acordurile de la Camp David,dar numai în dimensiunea lor bilaterală, israeliano-egipteană”. Referitor la teritoriile ocupate şiIerusalim, el „se străduieşte să ajungă la restaurareasituaţiei anterioare, care se bucura de recunoaş-tere legală”. Amintind că a primit în audienţă „odelegaţie de primari din aceste teritorii” a găsit decuviinţă să facă această remarcă uluitoare, zicând:„situaţia lor este intolerabilă”, întrucât „ea neaminteşte situaţia pe care am cunoscut-o şi noi înFranţa în timpul războiului”13. O comparaţie ce seaseamănă cu o alta făcută de Mitterrand în cadrulconferinţei de presă de la sfârşitul vizitei sale laBudapesta (9 iulie 1982), când a asemănat acţiuneamilitarilor israelieni la Beirut cu distrugerea decătre nazişti, ca represalii, a satului şi a tuturorsătenilor francezi din Oradour sur Glane.

În convorbirile cu regele Hussein, Mitterrandse va referi la palestinieni numindu-i „popor lipsitde patrie” şi “popor îndreptăţit de a avea o patrie”,care el şi numai el va hotarî „dacă vrea să-şi creezeun stat”. A mai spus că nu se îndoieşte că „până laurmă se va produce recunoaşterea reciprocă întreIsrael şi OEP”.

Această recunoaştere s-a şi produs, dar numai înseptembrie 1993, în Declaraţia de Principii semnatăla Oslo. Care a fost contribuţia lui Mitterrand la


această recunoaştere? Să fi dispus el de puteri depreviziune profetică, sau dimpotrivă, el ca şi ceilalţifactori de putere, care au fost părtaşi la formula desoluţie definită de el, au reuşit să manipuleze agenţiiactivi pe teren în aşa fel încât drumul pe care au mersa condus până la urmă la traducerea în practică ascenariului imaginat de el? Răspunsul la aceastăîntrebare nu este nici simplu şi nici categoric.

Nu se cuvine a scăpa din vedere faptul căMitterrand şi tovarăşii săi de idei din comunitateainternaţională au aderat la formula unui „stat pentrupalestinieni”, mai puţin cu scopul de a sprijini oaspiraţie existentă, ci mai degrabă cu intenţia de ao desemna ca pe un obiectiv realizabil, ceea ce –sperau ei – va declanşa o dinamică fără de careobiectivul respectiv s-ar fi impus ca o iluzie şinicidecum ca o realitate. Se cuvine reţinut, deasemenea, faptul că, dacă nu se sabota acordul lacare s-a ajuns în convorbirile dintre Shimon Peresşi regele Hussein în 1987 la Londra („acordul de laLondra”), negocierile ce au urmat între Israel şiOEP s-ar fi desfăşurat pe baza unor criterii diferitede cele aflate la baza negocierilor de la Oslo. Cualte cuvinte ar fi fost posibile negocieri în vedereaunui aranjament, fără ca în prealabil să se acorderecunoaşterea reciprocă între Israel şi OEP”.

Trebuie deci spus clar şi răspicat: „Acordul deprincipii” între Israel şi OEP, precum şi celelalteacorduri consecutive, nu s-au născut ca proiecţiispirituale ale gândirii lui François Mitterrand şinici nu ref lectă principiile propovăduite de el,încadrându-se într-o formulă imposibil de evitat asoluţionării conflictului israelo-palestinian.

Pe măsură ce se prelungea prezenţa israelianăîn Liban, devierile politicii franceze de la poziţiadeclarativă iniţială, care pretindea că Franţa joacădoar un rol pasiv de observator ce nu se amestecăîn practica politică la aceea de arbitru imparţialîntre părţile în conflict, devin din ce în ce maievidente, clare şi frecvente. Ca ilustrare, reamin-tesc umbrela protectoare oferită de Franţa luiArafat şi oamenilor săi asediaţi la Tripoli şi crampo-narea ei de ideea evacuării lor din Liban. În celedin urmă, evacuarea va avea loc, dar nu în navearborând drapelul Franţei, ci în vase greceştiînsoţite de nave franceze. Mitterrand va justificaacţiunea aceasta, argumentând că „salvarea unorvieţi umane nu se cântăreşte prin calcule de profitşi pierdere”14, o frază care aminteşte cunoscutulprecept ebraic despre raportul direct între „salva-rea unei fiinţe umane unice” şi „salvarea unei lumiîntregi”.

Arafat va încerca să exploateze la maximamestecul lui Mitterrand în eforturile evacuării luidin Liban şi în acest sens va trimite un mesajministrului de Externe, Claude Cheysson, exprimân-du-şi dorinţa de a veni în vizită la Paris când va plecade la Tripoli la Tunis. Răspunsul lui Cheysson,coordonat până la ultimul detaliu cu Mitterrand (27noiembrie 1983) şi redactat pe un ton de flatareevidentă, cuprindea, printre altele, fragmentul ceurmează: „Preşedintele (Franţei) şi-a exprimat deja(când a fost) în Tunisia preţuirea ce o nutrim pentruacest om inteligent şi curajos (care este Arafat).Noi am hotărât demult – şi în luna iunie 1982«comunitatea (europeană a) celor zece» s-a pro-nunţat şi ea urmând exemplul nostru – că existenţaunei organizaţii capabile să reprezinte, la timpoportun, lupta palestiniană este o necesitate. Curajulcontrolat de care a dat dovadă preşedintele incon-testabil al OEP – şi zică-se despre el orice s-ar zice –a sporit preţuirea noastră faţă de el cu un surplus deapreciere şi simpatie. Dacă atunci când va părăsiTripoli, Yasser Arafat va dori să treacă prin Paris,noi îi vom oferi o primire oficială aşa cum amprocedat în repetate rânduri cu adjuncţii săi. El însăva beneficia de un cadru special unde vor abundasemne de preţuire nouă, fiind doar vorba de numărulunu. Întrucât aceasta va fi prima vizită a lui Arafat(în Franţa), noi vom dori să manifestăm preţuireanoastră faţă de însuşirile sale extraordinare. În acestscop, vom organiza o recepţie la Quai d’Orsay şicontacte numeroase (cu personalităţi influente), nuînsă la nivel de Preşedinte (al republicii). Acest pro-gram va reflecta dorinţa noastră de a onora persoanaaceluia care a avut delicateţea de a vroi sa fieoaspetele nostru pentru o clipă înainte de a se alăturastatului său major din Tunis. Aşteptăm hotărârea cese af lă acuma la dispoziţia lui ”15.

Arafat nu a acceptat propunerea lui Cheysson,pentru că aceasta nu-i deschidea poarta PalatuluiElysée, dar nu a renunţat la aspiraţia de a întărirelaţiile organizaţiei sale cu Franţa, urmărind propul-sarea contactelor publice cu personalităţile statuluifrancez la un nivel superior, inclusiv acelea cuFrançois Mitterrand. Ori acesta, atunci când arefuzat să-l întâlnească pe Arafat la Paris, a consideratcă a ceda deja în această etapă faţă de presiunileOEP ar însemna ca s-ar produce un salt prea impor-tant şi mai ales o evoluţie prea rapidă în relaţii.

Vizita lui Arafat în Franţa nu a fost anulată, cidoar amânată şi ea va avea loc, dar numai la în-ceputul lunii mai 1989. La această dată, Mitterrand


a estimat că a sosit vremea saltului curajos pe caleaintroducerii OEP şi a celui ce se af la în frunteaacestei organizaţii sub aripile respectabilităţii şionorabilităţii, crezând că în felul acesta vor obţinecalificarea de parteneri demni în negocierileviitoare pentru soluţionarea problemei palestiniene.El a mai estimat că pasul acesta va plasa Franţafaţă de adversarii săi în poziţia de putere preferatăcând se vor iniţia demersurile cu caracter politic.

Hotărârea odată luată, Mitterrand nu a datînapoi nici după izbucnirea unor grave tensiuni careau răvăşit relaţiile sale cu evreii francezi şi nici înfaţa valurilor de nedumerire stârnite (inclusiv înorganele de presă) de invitaţia adresată unuioaspete trezind controverse profunde. Mitterrandera furios împotriva evreilor şi în fervoarea mânieicare-l mistuia a rostit câteva expresii proto-antisemite, ba chiar şi unele mai grave, precumacuzaţia că evreii francezi ar fi „agenţi ai StatuluiIsrael” în Franţa.

Trei zile înainte de aterizarea lui Arafat la Paris,Mitterrand a convocat o consfătuire menită săanalizeze ipoteza dacă există posibilitatea unorschimbări în poziţiile OEP şi care ar fi acelea.Participă la consfătuire ministrul de Externe,Roland Dumas, şi consilierii preşedintelui, JaquesAttali şi Hubert Vedrin, care au căzut de acord căiniţiativa invitării lui Arafat va fi justificată dacă vacontribui la progresul formării unui climat deîncredere şi dialog între israelieni şi palestinieni.Ca de exemplu, dacă, după ce în conformitate cuinterpretarea franceză, OEP a recunoscut deja –prin hotărârea Consiliului Naţional Palestinian din1988 la Alger – dreptul Statului Israel de a trăi înpace şi securitate, Arafat ar declara în public cărecunoaşte legitimitatea prezenţei israeliene înEretz Israel. În plus, Roland Dumas se amuza cuideea că Arafat va declara în public ceea ce a admisdeja în conversaţii particulare şi anume căparagrafele controversate din Convenţia Pales-tiniană „au devenit anacronice” (sont „caducs”).

Între timp, vizita lui Arafat ajunge la momentulsău culminant – convorbirea cu François Mitterrand,care are loc într-unul din saloanele Palatului Elysée.Convorbire dificilă în care predica şi apologeticase succed în mod alternativ în prezenţa pasivă, dinpartea franceză, a lui Dumas şi Attali, şi din parteapalestiniană a lui Faruk Kadumi şi a reprezen-tantului OEP în Franţa, Ibrahim Sus. Convorbireîndelungată şi sinuoasă care, la terminare, nu arisipit îndoielile dacă rezultatele obţinute se situează

la nivelul aşteptărilor. În cursul discuţiilor, Mitterrandîsi provoacă musafirul, punându-l în situaţia de a-şiexprima punctul de vedere în legătură cu teme carevendicarea evreiască privind Eretz Israel,recunoaşterea legitimităţii Statului Israel, Hotă-rârile Consiliului de Securitate care au validataceastă revendicare şi legitimitate, revizuireaConvenţiei Naţionale Palestiniene, dreptulrefugiaţilor la întoarcere şi legalitatea utilizăriimetodelor de luptă teroriste.

Cum se cuvin interpretate răspunsurile laaceste întrebări? Cei ce le privesc cu un dram deseveritate diminuată vor spune că au găsit în ele oînclinare spre moderaţie în ce priveşte definireadreptului refugiaţilor la întoarcere; în schimb, însă,Arafat nu a spus nimic în legătură cu teme majoreca legitimitatea prezenţei suverane evreieşti înEretz Israel şi Convenţia Palestiniană.

Acesta a fost, probabil, motivul care l-a deter-minat pe Roland Dumas să exercite presiuni puter-nice asupra lui Arafat, îndemnându-l să foloseascătermenul de „caduc” când, în interviul programatla televiziune, va fi întrebat cu privire la validitateaConvenţiei Palestiniene. Arafat a cedat faţă deaceste presiuni fără să fi atribuit, însă, concesieilingvistice semnificaţia imaginată de amfitrionii lui,ceea ce nu-l va deranja pe Jacques Attali să notezeîn jurnalul său, exagerând că „gestul acestareprezinta justificarea vizitei (lui Arafat)” înFranţa16.

Ministrul francez de Externe a interpretatsemnificaţia acestei vizite în răspunsul său la ointerpelare în Adunarea Naţională. El a spus căFranţa a avansat două condiţii motivând efectuareavizitei: pe de o parte, aderarea OEP la hotărârileONU privind recunoaşterea Statului Israel şi adrepturilor sale, iar, pe de altă parte, renunţareaOEP la utilizarea terorismului. „Poziţiile adoptatede către Consiliul Naţional Palestinian în lunanoiembrie anul trecut la Alger şi poziţiile domnuluiArafat exprimate în cadrul Sesiunii ONU dinGeneva răspund condiţiilor noastre, facând astfelaceastă vizită posibilă. În cursul zilei de ieri (…) amavut ocazia de a ne convinge ca domnul Arafateste fidel în mod necondiţionat noilor sale poziţiicare sunt: recunoaşterea dreptului Statului Israella existenţă, coexistenţa a două state pe fostulteritoriu al Palestinei urmând ca frontiereleacestora să fie stabilite pe baza implementăriiHotărârii (Consiliului de Securitate) 242 şi, deasemenea, angajamentul festiv de a renunţa la


terorism“. Prin urmare suntem îndreptăţiţi sărezumăm în mod categoric, că Preşedintele OEP„ne-a furnizat marfa aşteptată”17.

Numai că Roland Dumas nu a interpretat cufidelitate riguroasă semnificaţiile evenimentului.Deşi Arafat a recunoscut existenţa Statului Israelca un fapt împlinit (de facto), el nu a recunoscutînsă existenţa sa de drept (de jure) şi cu atât maipuţin legitimitatea dreptului existenţei evreieştisuverane în Eretz Israel. Pe de altă parte, Dumas amers cam departe exagerând sensul noţiunii de„caduc” când a susţinut că „acesta este cât se poatede evident, ba având chiar şi o semnificaţie juridică,ceea ce ne scuteşte de necesitatea de a-i interpretasensurile”18.

Eforturile lui Roland Dumas de a convingeAdunarea Naţională şi opinia publică în ce priveştejusteţea demersului de a-l invita pe Arafat la Paris,sunt demne de a fi luate în seamă. Ceea ce nuînseamnă că misiunea ingrată pe care a luat-oasupra sa a fost încoronată de succes.

La urma urmelor, eforturile franceze de a întăripoziţia şi de a spori respectabilitatea lui Arafat pe planinternaţional nu au fost răsplătite prin dividendeefective. La fel ca şi alte state interesate, nici Franţanu a fost „părtaşă” la reţeaua de contacte care augenerat, în final, „acordul de la Oslo”, un acordelaborat fără medierea Franţei, ba chiar şi fără ca easă fi fost la curent cu negocierile întreprinse. Franţanu a jucat nici un rol în procesul convocării Conferinţeide la Madrid, căci şi cu această ocazie a fost „neglijată”la periferia evenimentelor. Analistul cotidianului „Le

1F. Mitterrand, Politika, Tel Aviv, SifriatHapoalim,1983, pp. 173-174.

2 Ibidem, p. 1873 Jacques Attali, Verbatim, I (1981-1986), Paris,

1993, pp. 37-38.4 Ibidem, pp. 38-39.5 Ibidem, pp. 29-30.6 Ibidem, p. 72.7 Ibidem, p. 118. 8 Ibidem, p. 84. 9Ibidem, p. 257.10Ibidem.11Ibidem, p. 280 („Je rend hommage a ce combat”).12 François Mitterrand; Elie Wiesel, Mémoires a

deux voix , Paris, Editions Odile Jacob,1995, p. 94.13Jacques Attali, Verbatim I, 1981-1986, Paris,

Fayard, 1993, p. 357. 14 Ibidem, p. 553.15 Ibidem, p. 547.16Jacques Attali, Verbatim, III, 1988-1991, Paris,

Fayard, 1995, pp. 229-230.17„Le Monde”, din 5 mai 1989.18 Idem.19 Jean-Pierre Langellier, Paris a eu raison trop tôt,

în „Le Monde” din 15 septembrie 1993.

Monde” a avut dreptate când a comentat sarcasticrolul Franţei: „Pe parcursul ce conduce de la(Conferinţa de la) Madrid la (Ceremonia semnăriiacordului de principii de la) Washington, Parisul a fostsilit să joace un rol minor care nu corespunde cuaspiraţiile şi sarcinile istorice pe care şi le-a atribuit înaceastă regiune”19.

FRANCE SAVED YASSER ARAFAT FROM PERDITION!

The first socialist president of the V-th French Republic, François Mitterrand, benefited of two completemandates (1981-1995). Numerous analysts consider this controversial personality as the most popularpresident of France in the years after the Second World War.

With respect to the Palestinian problem, Mitterrand adopted a political position which gradually shiftedcloser to the aspirations of Palestine Liberation Organization, imposing as a protector of Palestinians’interests in the international arena. Moreover, he didn’t hesitate to utilize the ponder of his personalrenown and the prestige of the presidential position in order to save from physical perdition YasserAraffat, the activists and the leadership of Palestine Liberation Organization.

It can be said that no other statesman at the time, when the troupes of Palestine Liberation Organizationwhere surrounded in Beirut, militated in favor of Palestinians’ interests as François Mitterrand did.

E.S. ELIEZER PALMOR s-a născut în România, a s tudiat litere şi f ilosofie la Universităţile din Cluj şiBucureşti, s-a stabilit, din 1960, în Israel, după care a susţinut un doctorat în filosofie clasică germană laUniversitatea din Ierusalim. A îndeplinit misiuni diplomatice în Belgia, Luxemburg, Norvegia, Argentina, dupăcare a devenit ministru plenipotenţiar în Franţa, ambasador la Montevideo, ambasador şi reprezentant permanental Israelului la UNESCO, director al Departamentului America Latină din MAE al Israelului. Autor al volumelor,în ebraică „O prietenie la încercare“; „Între zilele de ieri şi ziua de mâine“; „Afacerea Lillehammer“ şi, înromână, „Convergenţe diplomatice şi culturale“, Editura Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2002.


Relaþii internaþionale

Încă de pe la mijlocul secolului al XIX-lea însectorul Porţilor de Fier au început să fie executatestudii şi lucrări destinate îmbunătăţirii navigaţieişi eliminării riscurilor la trecerea navelor prin celmai periculos sector al Dunării – sectorul Catarac-telor. Lipsa unor mijloace tehnice şi financiare,dar şi interesele Austro-Ungariei de a-şi asiguradominaţia pe o cât mai mare parte a cursuluif luviului şi de a împiedica dezvoltarea celor doiriverani (România şi Serbia) au amânat pentru multtimp eliminarea riscurilor şi reducerea cheltuielilorde transport prin acest sector. Mai mult, ridicareaunor piedici în calea exportului de produse româ-neşti spre Occident, prin taxele impuse la trecereaprin Porţile de Fier, unde Ungaria, după ce aefectuat săparea unor canale de-a lungul albieifluviului, a impus aplicarea a cinci regulamente denavigaţie, a constituit o barieră suplimentară încalea dezvoltării comerţului românesc pe aceastăimportantă arteră internaţională.

Sfârşitul Primului Război Mondial şi prevederiletratatelor de pace au adus recunoaşterea suverani-tăţii celor două ţări riverane asupra părţii din fluviucare constituia frontieră comună, fapt inserat laarticolele 11 şi 12 din Convenţia Dunării din 1921.

După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cuconsolidarea puterii URSS în partea de Răsărit aEuropei şi de-a lungul Dunării, până-n Austria, aceststat a căutat să îndepărteze Franţa, Marea Britanieşi SUA din zona bazinului dunărean, încercare carea culminat cu încheierea la Belgrad a Convenţieidin august 1948, pe care cele trei puteri menţionatenu au semnat-o. Prin prevederile sale, aceastăconvenţie instituia un regim al f luviului Dunăreacare, formal, ţinea seama de interesele riveranilor,ei putând să-şi exercite suveranitatea, desigur subsupravegherea atentă a Moscovei, în special a luiStalin, care dorea să-şi consolideze poziţiile în

PRELIMINARIILE PRELIMINARIILE PRELIMINARIILE PRELIMINARIILE PRELIMINARIILENEGOCIERILOR ROMÂNO-IUGOSLAVENEGOCIERILOR ROMÂNO-IUGOSLAVENEGOCIERILOR ROMÂNO-IUGOSLAVENEGOCIERILOR ROMÂNO-IUGOSLAVENEGOCIERILOR ROMÂNO-IUGOSLAVE

PENTRU CONSTRUIREA SISTEMULUI HIDROENERGETICPENTRU CONSTRUIREA SISTEMULUI HIDROENERGETICPENTRU CONSTRUIREA SISTEMULUI HIDROENERGETICPENTRU CONSTRUIREA SISTEMULUI HIDROENERGETICPENTRU CONSTRUIREA SISTEMULUI HIDROENERGETICDE LA POR}ILE DE FIER IDE LA POR}ILE DE FIER IDE LA POR}ILE DE FIER IDE LA POR}ILE DE FIER IDE LA POR}ILE DE FIER I

Europa de Răsărit şi în statele din bazinul dunărean;această politică a lui Stalin a avut ca efect directfraudarea alegerilor în România (în noiembrie1946), cât şi în Bulgaria (noiembrie 1945).

Este bine de observat că Stalin, care era unconducător autocratic, exprima la cel mai înalt nivelnotele dominante ale conducerii de la Kremlin,sovieticii fiind înclinaţi să promoveze un asemeneacomportament deoarece „ei simţeau acest lucruca fiind mai puţin rău, decât alternativa de a ficuceriţi de către vecini agresivi”1. Stalin nu s-amulţumit numai cu existenţa unor state comunisteîn Europa de Răsărit; toate statele comunistetrebuiau să se afle sub controlul sovietic direct, toţialiaţii săi trebuiau să aibă faţă de el loialitate politicăabsolută. Astfel, el nu dorea nicio persoană înfuncţii de conducere la nivel de stat în Europa deRăsărit care să aibă această poziţie fără ca ea să fiedatorată Moscovei2.

Pentru a contracara încercările lui Stalin de acuprinde în sfera sa de influenţă şi Grecia, undecomuniştii au boicotat alegerile din martie 1946 şi învara aceluiaşi an au început războiul civil, preşedinteleSUA a proclamat, în aprilie 1947, „doctrina Truman”,care privea acordarea de sprijin ţărilor libereameninţate de „minorităţi înarmate sau de presiuniexterne” şi a asigurat imediat un ajutor pentru Greciaşi Turcia3. Deşi ajutorul american nu a avut unrezultat imediat în Grecia, rebelii putând să serefugieze pentru odihnă şi reînarmare în Iugoslavia,Albania şi Bulgaria, el a avut însă un efect indirectextrem de important, care a pus capăt rebeliuniicomuniştilor eleni. Astfel, ajutorul american ainf luenţat în mod decisiv rezultatul confruntăriidintre Tito şi Stalin, permiţându-i liderului iugoslavsă sfideze furia dictatorului sovietic, ştiind că ajutorulmilitar american era aproape.

drdrdrdrdr. BENIAMIN C. BENEA. BENIAMIN C. BENEA. BENIAMIN C. BENEA. BENIAMIN C. BENEA. BENIAMIN C. BENEA


După lansarea „doctrinei Truman“, Moscovaa contraatacat, şi în septembrie 1947 a anunţatconstituirea Cominform-ului, stabilindu-i sediul laBelgrad pentru a-şi putea proteja cât mai bineinteresele în Balcani4. Între Tito şi Stalin nu auexistat dezacorduri ideologice majore, dar lideruliugoslav şi-a păstrat sistemul său de control şi poliţiasecretă, ceea ce l-a făcut capabil să nu acceptecomisarii sovietici care urmau a fi trimişi deMoscova, cum se procedase în celelalte stateeuropene care se af lau în sfera de influenţă sovie-tică. Stalin a cerut nu numai respectarea unuicadru impus de Moscova, ci şi ca acesta să fie impusde agenţi sovietici, care aveau şi menirea de averifica modul de îndeplinire a celor stabilite de ei.Se poate vedea cum conflictul care a rezultat întreStalin şi Tito nu a avut la bază probleme ideologiceşi nici tactice. La baza acestui conflict se aflaputerea5 şi problema era cine urma să exerciteaceastă putere în Iugoslavia. Liderul PartiduluiComunist din Iugoslavia a căutat să-şi dezvolte pro-pria bază naţională de sprijin şi a evitat ca sprijinulsă vină din partea lui Stalin; acest fapt şi refuzul luiTito de a se conforma cerinţelor Moscovei l-audeterminat pe Stalin să lanseze o serie de criticiîmpotriva lui, cu scopul de a-l înlătura de la putere6.

Stalin a acuzat partidul condus de Tito deneconformări ideologice, ceea ce a avut ca efectexcluderea Iugoslaviei din Cominform în 28 iunie1948. Prin aceasta, liderul de la Kremlin se aşteptacă partidul va proceda la înlăturarea lui Tito dinconducere şi la înlocuirea lui cu o persoană depen-dentă de Moscova7. Stalin spera că, fără ajutorulsău, regimul impus de Tito se va prăbuşi. Ca răspunsla acest atac, Tito a afirmat în faţa ComitetuluiCentral al Partidului Comunist din Iugoslaviaurmătoarele: „Tovarăşi, ţineţi minte că aici nu esteîn discuţie o problemă teoretică, niciuna a uneierori comise de către Partidul Comunist dinIugoslavia, a unei abateri ideologice… Tovarăşi,înainte de toate este problema relaţiilor dintre unstat şi celălalt. Mie mi se pare că ei se folosesc deproblemele ideologice, cu scopul de a putea justificapresiunea pe care o exercită asupra noastră, asuprastatului nostru”8. Conştientizarea acestei realităţiatât de către membrii de partid, precum şi de cătreopinia publică iugoslavă i-a făcut pe toţi să se raliezeîn jurul lui Tito şi, spre surprinderea tuturor, SUAau început să susţină Iugoslavia prin ajutoare denatură economică, pentru a putea face faţă sistăriisprijinului sovietic pe care l-a avut înainte.

Astfel, deşi Stalin a fost sigur că poate demonstralumii şi statelor din sfera de inf luenţă sovieticăimposibilitatea supravieţuirii unui stat fără asistenţădin partea URSS, excluderea lui Tito din Cominforma demonstrat exact contrariul: faptul că un lider popu-lar naţional-comunist, situat în sfera de inf luenţăsovietică, poate sfida hegemonia sovietică şi poatesupravieţui fără sprijinul acesteia. Stalin a supralicitatpoziţia sa, dar nu a avut capacitatea de a interveni înforţă pentru a pune în aplicare ameninţările sale9.

Această ruptură dintre Tito şi Stalin va avea efectenegative asupra întregii mişcări comuniste10, Chinaşi Albania ajungând să nu mai privească Iugoslavia cape o ţară socialistă11. Iar faptul că Truman a direcţionatajutoare economice spre Iugoslavia a contribuit lamărirea rupturii în presupusul bloc comunistmonolitic12. Pe de altă parte, se poate constata căRepublica Populară Federativă Iugoslavia a fostfavorizată în promovarea titoismului şi ca urmare apoziţiei sale geografice: SUA puteau să-i acorde sprijinnaval datorită accesibilităţii la porturile iugoslave dela Marea Adriatică.

Mai mult, ieşirea Belgradului din orbita sovieticăva avea efect direct asupra mişcării comuniste dinGrecia. Astfel, în octombrie 1949, după înăbuşireainsurgenţei comuniste, liderii comunişti greci auînaintat o propunere de încetare a luptei, în timp cese aflau în exil în Bulgaria. Se pare că adoptareaacestei poziţii le-a fost solicitată de Stalin, pentruscopurile sale, care vizau canalizarea rămăşiţelorarmatei comuniste greceşti în acţiuni împotriva luiTito13. Însă insurgenţa comunistă din Grecia a luatsfârşit în 1949, iar guvernul naţional a luat sub con-trol întreaga ţară şi partidul comunist a fost interzis14,ceea ce a avut ca efect pierderea inf luenţei sovieticeatât în Grecia, cât şi în Iugoslavia.

Aceste evenimente s-au derulat în prima fază aRăzboiului Rece care s-a întins până la moartea luiStalin, în martie 1953. Conflictul s-a caracterizatprintr-o tensiune intensă, dar controlată15, fiindalimentat permanent de concepţii diametral opuse,motivate ideologic, cu privire la organizarea socialăşi chiar la fiinţa umană16. La început, părţile impli-cate în acest conflict – în principal SUA şi URSS –erau motivate mai mult de frică decât de proiecteagresive; fiecare trăia cu impresia că cealaltă plănuiao agresiune17. Preocuparea centrală a lui Stalin erade a menţine şi asimila principala sa cucerire derăzboi: controlul asupra Europei Centrale.

Tot ceea ce a întreprins Tito a contribuit lacontestarea supremaţiei URSS în Europa. De aceea,


lupta pentru hegemonie în zona Balcanilor a cauzato criză puternică în relaţiile sovieto-iugoslave.

Şi cum geografia a sortit ca Republica PopularăRomână (R.P.R.) să se afle între cele două ţări –Iugoslavia şi URSS – acest lucru avea să marchezedestinul ţării noastre într-o manieră specială, atâtîn legătură cu Moscova, cât şi cu Belgradul şi cuWashingtonul.

Astfel, desprinderea lui Tito de Moscova i-adeterminat pe sovietici să impună un control şimai puternic asupra României18; în 12 ianuarie1949, guvernul de la Bucureşti a adoptat un decretcare prevedea înfiinţarea de „consilii populare” întoate satele, oraşele şi comunele, pentru a institui„ordinea socialistă” la nivel local. Acesta a fostrăspunsul imediat al lui Stalin, care credea căruptura dintre Belgrad şi Moscova îi va face pe ceidin Consiliul Securităţii Naţionale a SUA să creadăcă a sosit „momentul propice” ca SUA să treacă laacţiune, pentru a anihila influenţa sovietică asupraţărilor din Estul Europei19.

Dacă în 1947, Departamentul de Stat priveaRomânia ca pe un obiectiv direct al politiciiamericane, în 1949, politica adoptată de Washing-ton faţă de ţara noastră era „derivată” din ceaadoptată vizavi de URSS. Reuşita oricărei politiciromâneşti „depindea fundamental” de succesulrelaţiilor sovieto-americane20.

Acest context mondial, precum şi poziţiageografică a Republicii Populare Române au făcut dinţara noastră un element de o importanţă deosebităpentru Stalin în atingerea obiectivelor de înlăturare alui Tito, chiar dacă pentru aceasta urma să între-prindă o acţiune armată. Astfel, liderii comuniştiromâni au împins ţara pe o poziţie situată de parteaURSS şi împotriva „ereziei” iugoslave. În consecinţă,în timpul acestei crize iugoslave, pentru a se puteacontracara „iminentul pericol titoist”, guvernul R.P.R.,primind instrucţiuni din partea Moscovei, a luat oserie de măsuri menite să ducă la creşterea siguranţeila frontiera româno-iugoslavă. Efectul acestorinstrucţiuni a fost resimţit şi în plan financiar,materializându-se într-o creştere majoră a cheltuielilorpentru investiţiile necesare construirii unor proiectedestinate apărării la graniţa cu Iugoslavia. De ase-menea, începând din toamna anului 1948 importantesuprafeţe de teren din apropierea graniţei au fosttransferate în proprietatea Ministerului ApărăriiNaţionale. Pentru creşterea influenţei partidului înarmată s-au luat măsuri de politizare a acesteia, prinincluderea unor membri activi ai Partidului Munci-

toresc Român în structurile de decizie din armată(Nicolae Ceauşescu, Leontin Sălăjan, ConstantinDoncea, Pavel Bejan ş.a.).

Pe de altă parte, pedeapsa pentru „crima de a fisuporter al lui Tito” se sancţiona mult mai drastic,atât în ţara noastră, cât şi în alte ţări. Avem exemplulalbanezului Koci Xexe, al bulgarului Traicho Kostov şial ungurului Laszlo Rajk, care au fost executaţi fiindînvinuiţi de „deviaţii naţionaliste” şi de „titoism”21.

După ce la 28 iunie 1948, Iugoslavia a fost exclusădin Cominform, creşterea tensiunii în relaţiilebilaterale româno-iugoslave, alimentată de Moscova,a culminat cu denunţarea în mod unilateral, la 1octombrie 1949, de către R.P.R., a Tratatului deprietenie, cooperare şi asistenţă mutuală semnat laBucureşti în 17 decembrie 1947, punându-se astfelcapăt tuturor relaţiilor de cooperare cu Iugoslavia.

De fapt, pe tot parcursul crizei româno-iugoslave,ambele state se acuzau reciproc de provocarea unorincidente foarte serioase la frontiera comună şi defaptul că se înarmau în vederea unui atac viitor,susţinut de sovietici (în cazul R.P.R.), respectiv debritanici şi americani (în cazul R.P.F.I.). La indicaţiilevenite din partea Moscovei, pe de o parte, şi din Occi-dent, pe de altă parte, fiecare din cele două ţări vecinesusţinea că cealaltă intenţiona să întreprindă un „atacnuclear” asupra sa, deşi nici una din ele nu dispuneade mijloacele necesare pentru a întreprinde o ase-menea acţiune. Era evident că ambele state au re-curs la folosirea armei propagandistice, încurajatefiind de „superiorii lor”; în faţa încercării URSS de aprezenta „intenţiile agresive ale guvernelor imperia-liste“22, Occidentul s-a văzut nevoit să răspundă înaceeaşi manieră.

În timpul acestei crize, un număr de incidenteserioase au fost înregistrate la graniţă, fiecare fiindurmat de proteste vehemente înaintate când de R.P.R.,când de R.P.F.I. Aceste incidente de la frontieră aufost coroborate cu intenţia lui Stalin de la începutulanilor ’50, care, epuizând toate mijloacele paşnice lacare a recurs pentru înlăturarea lui Tito din funcţiilesale de conducere, a dat dispoziţie să se elaborezeplanuri în vederea întreprinderii unei intervenţii înforţă în R.P.F.I. Astfel, în perioada 1948-1953, lideriipolitici şi militari de la Bucureşti au fost nevoiţi să ia oserie de măsuri de natură militară pentru întărireafrontierei româno-iugoslave. În acea perioadă, multeunităţi militare au fost dislocate în acea zonă şi s-aprocedat la construirea de fortificaţii de-a lungulgraniţei, lucrări care au implicat peste 27 000 militariaflaţi sub supravegherea unor conducători militari


din URSS. Pe lângă aceasta, au fost cheltuite enormesume de bani din bugetul armatei pentru a se achizi-ţiona armament sovietic „modern”, destinat apărăriiţării în faţa unui atac iugoslav „imediat”. S-au între-prins o serie de acţiuni şi manevre, tot cu scop propa-gandistic, s-au organizat parade militare în Craiova şiTimişoara, în prezenţa preşedintelui Consiliului deStat al R.P.R. – Gheorghe Gheorghiu-Dej –toate avândmenirea de a-l descuraja pe Tito.

Antrenarea ţării de către liderii de la Bucureştipe o poziţie fermă împotriva R.P.F.I. şi susţinerea atâtde evidentă a poziţiei URSS – atât prin măsurileeconomice începute în iunie 1948, când guvernulromân a anunţat naţionalizarea tuturor între-prinderilor industriale, de transport şi miniere, iarimportul a fost restricţionat, prin acordarea deautorizaţii numai corporaţiilor de stat23, dar mai alesprin pregătirile militare de la graniţa cu R.P.F.I. – audus la schimbarea atitudinii SUA faţă de România. În1952, Washington-ul voia să rupă relaţiile cuBucureştii24, acuzând ţara ca fiind „cel mai sovietizatdintre statele-satelit”25. Guvernul român, asupra căruiase exercita dominaţia puternică a URSS26, a impusreducerea personalului de la Legaţia americanădin Bucureşti, a închis bibliotecile şi birourile deinformare americane începând din martie 1950.Stalin dorea să-şi intensifice controlul asupra R.P.R.,mai ales după tensionarea relaţiilor cu Tito, ceea cei-ar fi permis exercitarea unei influenţe asupraîntregului bazin al Dunării şi a Peninsulei Balcanice.

Acesta era contextul internaţional în perioadaanterioară începerii tratativelor româno-iugoslavepentru realizarea Sistemului hidroenergetic şi denavigaţie de la Porţile de Fier. Cu toate că, prinsemnarea Convenţiei Dunării, la Belgrad, în august1948, statele riverane şi-au luat angajamente fermeîn vederea îmbunătăţirii condiţiilor de navigaţie27,conflictul dintre Tito şi Stalin a împiedicat atin-gerea acestui obiectiv şi a influenţat negativ rela-ţiile bilaterale. Tensiunea dintre Belgrad şi Moscovaa determinat polarizarea R.P.R., care se afla însfera de influenţă a URSS, faţă de R.P.F.I. careprimea sprijin occidental şi căuta o cale proprie,naţională, spre socialism. Nici România şi niciURSS nu au privit cu ochi buni această mişcare aIugoslaviei, efectul său fiind resimţit în întreagamişcare comunistă, la nivel internaţional.

Dorind să împiedice extinderea influenţeisovietice în Europa Occidentală, SUA au pus lacale un plan care avea menirea de a asigura revigo-rarea economică a zonei. Planul Marshall, care a

presupus un ajutor din partea SUA în valoare totalăde 171 miliarde $ (calculat la valoarea din 1989 adolarului) şi-a atins ţelul, iar rezultatul a fost untriumf istoric28.

Ca răspuns la această iniţiativă şi pentru a-şiconsolida mai bine poziţia în statele-satelit dinEuropa, având în vedere mişcarea de indepen-denţă a lui Tito, Stalin a dispus înfiinţarea Consiliuluide Ajutor Economic Reciproc (CAER), cunoscut şisub numele de „Planul Molotov”, cu sediul laMoscova. Cu toate că era o organizaţie cu caractereconomic, Stalin (şi mai apoi Hruşciov) au căutat săo folosească ca pe un instrument de influenţă politicăasupra membrilor săi. Prin acest organism, înfiinţatîn ianuarie 194929, URSS voia să dea şi o replicăpropagandistică planului occidental de refacere aeconomiilor distruse de război30. În opinia lui Stalin,statele din blocul sovietic nu aveau nevoie de dolariiamericani; ele se puteau reface şi în sistemul rublei.Totodată, s-a urmărit ca prin crearea unei depen-denţe economice de Moscova să se facă încă un pasîn direcţia unei subordonări politice a statelor-satelitfaţă de URSS.

Răspunsul Occidentului la crearea CAER a fostînfiinţarea Tratatului Organizaţiei Atlanticului deNord (NATO) în aprilie 194931, prin care semnatariiau căzut de acord să stabilească o apărare comună,pusă sub comanda generalului Eisenhower.

Punctul care marchează o cotitură în relaţiilebilaterale româno-iugoslave a fost dat de venirea laputere în URSS a lui Malenkov şi mai apoi a luiHruşciov. Odată cu „noua direcţie” a lui Malenkov,Bucureştiul a încercat să scape de trupele URSSdin Republica Populară Română, căutând ca peaceastă cale să reducă inf luenţa Moscovei asupraBucureştiului 32. Ascensiunea lui Hruşciov şi promo-varea de către acesta a principiului „coexistenţeipaşnice” a avut ca efect relaxarea tensiunii întreSUA şi URSS. Noul lider comunist sovietic aveanevoie de această destindere pentru a-şi puteaconsolida poziţia în funcţiile de conducere din URSS.Pe de altă parte, condamnarea lui Stalin a asigurat onouă direcţie în politica externă a Moscovei, dar aînsemnat în acelaşi timp şi o „îmblânzire“ acomunismului, folosită şi ca armă împotriva foştilorasociaţi ai lui Stalin, care reprezentau principala saopoziţie, în vederea obţinerii controlului total asupraPartidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS)33 .

Promovarea destalinizării urma să aibă efect atâtasupra politicii interne a Republicii PopulareRomâne, cât şi asupra politicii sale externe. Aceastaa fost perioada în care Gheorghiu-Dej a început să


caute constant independenţa faţă de Moscova şi săse apropie de ţările occidentale. Pe lângă faptul că aurmărit dezvoltarea relaţiilor comerciale cu SUA,Dej a găsit oportun să se apropie şi de RepublicaPopulară Federativă Iugoslavia.

Urmărind constant desprinderea de Moscova,Gheorghiu-Dej a aderat la acordul chino-indianprivind comerţul şi călătoriile, acord ce includea şiun apel la neagresiune, sub forma celor cinci prin-cipii ale coexistenţei paşnice: 1) respectarea reci-procă a suveranităţii şi integrităţii teritoriale; 2) nere-curgerea la agresiune; 3) neamestecul în treburileinterne ale altor state; 4) egalitate şi avantaj reci-proc; 5) coexistenţa paşnică.

Dej considera aceste principii ca fiind idealepentru obiectivele sale, motiv pentru care a anunţatcă acestea vor sta la baza relaţiilor între Româniaşi ţările comuniste şi necomuniste34 .

Astfel, din august 1954, Dej a continuat orien-tarea către comunismul naţional şi a depus eforturipentru a dezvolta comerţul cu Occidentul. La 9februarie 1955, Curtea Supremă a URSS a anunţatcă Moscova va adera la principiile egalităţii,neamestecului în treburile interne ale altor state,respectării integrităţii teritoriale, a independenţeişi suveranităţii acestora 35; după numai douăsăptămâni, Gheorghiu-Dej a susţinut cu entuziasmaceastă declaraţie, cu scopul de a-şi atinge propriileobiective, folosindu-se de acţiunile sovietice36.

Un eveniment care şi-a lăsat amprenta asuprarelaţiilor dintre Bucureşti şi Belgrad, pe de o parte,şi Bucureşti şi Moscova, pe de altă parte, a rezultatîn urma întâlnirii membrilor NATO la Paris, înoctombrie 1954, cu care prilej ei au căzut de acordca Republica Federală a Germaniei să devinămembră a Alianţei Nord-Atlantice şi armata sa săfie integrată în NATO. La 6 mai 1955, R.F.G. esteprimită în Alianţa Nord-Atlantică, devenind astfelun foarte important element în protecţia Europeioccidentale împotriva ameninţării sovietice37.Reacţia Moscovei a fost o combinaţie de confrun-tare şi conciliere: în 14 mai 1955, URSS consimteretragerea trupelor sale din Austria şi neutralizareaacestei ţări, pentru ca în următoarea zi săorganizeze propria sa alianţă militară – Pactul de laVarşovia, din care va face parte şi R.P.R., dar nu şiR.P.F.I. – pentru a contrabalansa intrarea R.F.G. înNATO.

În ciuda acestui început intransigent, urmă-toarea mişcare a lui Hruşciov, pentru a demonstracă urmează direcţia „noului curs” a fost reconci-

lierea cu Tito. Acţiunea a culminat cu vizita luiHruşciov la Belgrad, gest prin care acesta dorea săarate lui Tito şi Occidentului că regretă situaţiacreată de Stalin. Această primă întâlnire a avut carezultat normalizarea relaţiilor de stat între R.P.F.I.şi URSS38, iar apropierea sovieto-iugoslavă areprezentat o acceptare tacită a faptului că eragreşit din partea Moscovei să insiste ca aliaţii săisă manifeste o obedienţă absolută şi că relaţiileviitoare vor fi bazate pe egalitate şi respectreciproc. Concesia făcută de URSS reiese clar dinDeclaraţia Comună a celor două guverne din 2 iunie1955, în care se afirmă că: „diferenţele întrediferitele forme concrete ale dezvoltării socialis-mului sunt în exclusivitate preocuparea oamenilordin ţările respective”39. Pentru a dovedi intenţiilesale bune, Hruşciov a promovat, în septembrie 1955,semnarea unui pact de asistenţă economică întreBelgrad şi Moscova40.

Desigur, de prevederile acestei declaraţii acăutat să profite Gheorghiu-Dej, şi cu ocazia celuide-al II-lea Congres al Partidului MuncitorescRomân (decembrie 1955) când a transmis mesajulsău privind comunismul naţional. Obiectivulnaţional al R.P.R. era tot construirea socialismului,dar aceasta avea să se înfăptuiască prin satisfa-cerea propriilor interese naţionale, nu prin subor-donarea acestora faţă de interesele lumii socia-liste41; România avea să coopereze cu alte statesocialiste, dar această cooperare urma să se bazezepe respectul reciproc, pe egalitatea în drepturi şipe respectarea specificului naţional al fiecăruistat 42. Tot cu această ocazie, Gheorghiu-Dej s-aaxat şi pe problemele de natură economică, sus-ţinând extinderea relaţiilor cu Occidentul43, vizândîn special SUA.

Însă momentul cu cele mai importante semni-ficaţii în relaţiile internaţionale, după ce Hruşciova preluat puterea în URSS, avea să fie marcat decel de-al XX-lea Congres al PCUS din februarie1956. Cu această ocazie, în renumitul „discurs se-cret”, Hruşciov l-a denunţat în mod public pe Stalinca fiind un criminal ce a promovat „cultulpersonalităţii”, urmărind interesele sale personalemai mult decât pe cele ale partidului. Apoi, Hruşciova trimis Raportul său Comitetului Central al PCUS,în care menţiona dorinţa sa de a revizui relaţiileexterne ale URSS. Astfel, Hruşciov s-a concentratasupra a trei direcţii pe care trebuia să le urmăreascăMoscova în politica sa externă44: 1) „coexistenţapaşnică” cu Occidentul; 2) „diferite căi” spre


socialism în ţările din cadrul blocului sovietic; 3)recunoaşterea Lumii a Treia ca „zonă de pace”neutră.

Ca un gest simbolic în privinţa asigurării diver-sităţii în cadrul blocului, şi din respect pentru Tito,Moscova a desfiinţat Cominform-ul (aprilie 1956) şia început să exercite presiuni asupra liderilor est-europeni în vederea destalinizării sistemului politicdin ţările lor, asemenea lui Hruşciov în URSS. Pemăsură ce politica liderilor comunişti din Româniaşi Ungaria (ţări care au fost cele mai conservatoaredin bloc) a început să dea semne evidente deschimbare, Tito a căzut de acord să viziteze Moscova.Cu ocazia vizitei acestuia la Moscova din iunie 1956a avut loc un eveniment de o importanţă deosebităpentru relaţiile bilaterale româno-iugoslave,deoarece cu această ocazie s-au restabilit relaţiilede partid45 şi ca urmare Belgradul putea să se apropiede Bucureşti atât pe linie de partid, cât şi pe linie destat. Mai mult, cu ocazia sesiunii CAER din aprilie1956, s-a propus întocmirea în comun de către R.P.R.şi R.P.F.I. a unei scheme de amenajare a Dunării înporţiunea comună a fluviului; aceasta nu făcea decâtsă scoată în evidenţă faptul că atât timp cât contextulpolitic internaţional a fost caracterizat de o stare detensiune (în prima parte a Războiului Rece), celedouă state riverane nu au avut posibilitatea de astabili relaţii de bună vecinătate, fiecare fiind in-fluenţată în politica sa externă de „tutorii” lor, însăodată cu relaxarea tensiunii şi promovarea „coexis-tenţei paşnice” la nivel internaţional, relaţiile întrecele două state vecine aveau să se modifice în modradical, spre beneficiul ambelor ţări.

• Reconciliereromâno-iugoslav`.Vizita lui I. B. Titoîn România (1956)

Este de menţionat că lucrările de fortificare agraniţei cu R.P.F.I. iniţiate de către R.P.R subpatronajul lui Stalin au fost sistate definitiv în 1955,ceea ce marchează primul pas evident în direcţiadetensionării relaţiilor bilaterale româno-iugoslave,iar după restabilirea relaţiilor de partid între PCUSşi UCI s-au creat premisele statornicirii unor relaţiide bună vecinătate între R.P.F.I. şi R.P.R.

Astfel, după vizita lui Tito la Moscova din iunie1956, liderul iugoslav, la întoarcerea spre ţara sa, s-a oprit la Bucureşti (bineînţeles că numai după ce astabilit aceasta cu prilejul vizitei sale la Moscova).Cu această ocazie s-a făcut referire în mod public ladorinţa ambelor state de a colabora în vedereautilizării în comun a resurselor hidroenergetice aleDunării, aceasta fiind în interesul ambelor state.Declaraţia comună de la Bucureşti, semnată de IosipBroz Tito şi de Chivu Stoica (preşedintele Consiliuluide Miniştri al R.P.R.) din 26 iunie 1956, marcheazămomentul semnificând încheierea perioadei detensiune în relaţiile bilaterale, precum şi începutulîn direcţia realizării în comun a obiectivului de peDunăre. Ca dovadă a existenţei acestei situaţii, înziua următoare (27 iunie 1956), prin intermediulpresei centrale s-a publicat, în articolul referitor laDeclaraţia comună, faptul că „se constată oîmbunătăţire a relaţiilor dintre aceste două statedupă Declaraţia guvernelor R.P.F.I. şi URSS de laBelgrad” (din 1955, an în care se sistează şi lucrărilemilitare în R.P.R.) şi că s-a luat „hotărârea de aînlătura prin eforturi comune urmările acesteitulburări şi să se asigure dezvoltarea colaborării îninteresul relaţiilor de bună vecinătate şi prietenie”46.


1 Arnold J. Toynbee, Russia and the West, în Goldwin(ed.) Readings in Russian Foreign Policy. pp. 682-683.

2 Peter Zwick, Soviet Foreign Relations: Process andPolicy, New Jersey, Prentice-Hall, 1990. p. 26.

3 Donald W. Treadgold, Twentieth Century Russia,Chicago, Rand McNally, 1964. p. 415.

4 Ibidem, p. 416.5 Ibidem, p. 423.6 Peter Zwick , op. cit., p. 26.7 Donald W. Treadgold, op. cit., p. 423.8 Vladimir Dedijer, Tito, New York, Simon and Schuster,

1953, p. 338.9 Peter Zwick , op. cit., p. 27.10 Donald W. Treadgold, op. cit., p. 422.11 Dialogul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în cadrul

discuţiilor avute în 26 mai 1963 la Snagov între delegaţiade activişti ai P.C.U.S. şi membrii Biroului Politic al C.C.al P.M.R. în Arhivele Naţionale Is torice Centrale, fondC.C. al P.C.R./Cancelarie, Dosar 22/1963.

12 Stephen E. Ambrose, Rise to Globalism. AmericanForeign Policy Since 1938 , New York, Penguin Books,1988, p. 99

13 Edgar O’Balance, The Greek Civil War, 1944-1949,London, Faber and Faber, 1966. p. 201.

PRELIMINARIES OF ROMANIAN-YUGOSLAVIAN NEGOTIATIONSCONCERNING THE DANUBIAN PORŢILE DE FIER SYSTEM

The context which characterizes international relations in some period of time influences in a decisive manner the ways in whichnations of the world negotiate; even if we have “two actors” with less importance and power on international arena, who are awareabout benefits that they could obtain through bilateral negotiation and cooperation, their polarization in different “camps”, deter-mined by their belonging to oppose champs, hinders their collaboration. Furthermore, as much as the “leaders” of the camps to whichthe less important actors belong regard each other with suspicion, it is very possible to find this tension in the relations between lessimportant actors and dependent by one of the big leaders. And when auspicious conditions appear between the leaders, this wouldhave the effect like negotiation’s initiation and cooperation between the countries who belonged to different blocks in the past.

These general principles are presented in this exposure and are sustained with approaching of Romania and Yugoslavia example,which took place after the relaxation of tensions between USSR and USA (which was made in principal for propaganda purpose) and afternormalization of relations be tween U.S.S.R. and Yugoslavia.

This had the effect of closing the ties between Romania and Yugoslavia. The initiation of negotiations with the scope of buildingof Iron Gates Dam (Porţile de Fier) together by this two neighbour countries is an evident proof of this.

Tot atunci s-a făcut şi o referire directă la exami-narea, de către o Comisie mixtă compusă dinspecialişti români şi iugoslavi, a „posibilităţii celeimai favorabile în vederea construirii în comun ahidrocentralei de la Porţile de Fier”47.

Desigur, în vederea realizării Sistemului hidro-energetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I aufost iniţiate negocieri de o mare complexitate careau durat peste şapte ani (1956-1963), dar realizareaobiectivului de pe Dunăre stă mărturie relaţiilor debună vecinătate care au existat între cele două statevecine şi la apropierea dintre ele. Dovadă în acestsens o constituie întâlnirile repetate între Dej şi Titoîn perioada în care negocierile s-au desfăşurat, precumşi după finalizarea lor. Vizita liderului comunist iugoslavla Timişoara în 1964 – oraş în care până în 1953 sefăceau demonstraţii antititoiste –, unde a fostîntâmpinat de Gh. Gheorghiu-Dej, constituie o dovadăîn plus în acest sens.

14 Fred Charles Ikle, Every War Must End, New York,Columbia University Press, 1971. p. 95.

15 Mircea Maliţa, Zece mii de culturi, o singurăcivilizaţie. Spre geomodernitatea secolului XXI, Bucureşti,Editura Nemira, 1998, p. 270.

16 Zbigniew K. Brzezinski, Europa Centrală şi de Estîn ciclonul tranziţiei, Bucureşti, Editura Diogene, 1995. p. 209.

17 Ibidem, p. 216.18 Joseph F. Har rington şi Bruce J. Courtney, Relaţii

româno-americane: 1940-1990, Iaşi, Institutul European,2002, p. 91.

1 9Ibidem, pp. 106-107.20 Ibidem, p. 104.21 Donald W. Treadgold, op. cit., p. 424.22 Diplomaticheskii Slovar, Moscova, Editura de Stat

pentru Literatură Politică, 1960, vol. I, p. 466.23 Joseph F. Harrington şi Bruce J. Courtney, op. cit., p. 123.2 4 Ibidem, p. 145.25 Ibidem, p. 554.26 Ibidem, p. 143.27 Convenţia de la Belgrad din 18 august 1948, art. 3.28 Zbigniew K. Brzezinski, op. cit., p. 145.29 Donald W. Treadgold, op.cit., p. 416.30 Mihai Retegan, Război politic în blocul comunist.

Relaţii româno-sovietice în anii şaizeci. Bucureşti, EdituraRAO, 2002. p. 8.

31 Donald W. Treadgold, op.cit., p. 416.32 Joseph F. Harrington şi Bruce J. Courtney, op. cit., p. 159.33 Henry Kissinger, Diplomaţia, Bucureşti, Editura Bic

All, 2002, p. 454.34 Joseph F. Harrington şi Bruce J. Courtney, op. cit.,

pp. 176-177.35 Ibidem, p. 178.36 Ibidem.3 7 W.R. Smyser, How Germans Nego tiate. Logical

Goals, Pr actical Solutions, Washington D.C .,: Unit edStates, Institute of Peace Press, 2003. p. 125.

38 Peter Zwick , op. cit., p. 32.39 Donald W. Treadgold, op. cit., p. 475.40 Ibidem, p. 476.41 Joseph F. Harrington şi Bruce J. Courtney, op. cit., p. 182.42 Ibidem, p. 182.43 Ibidem, p. 183.4 4 Peter Zwick , op. cit., p. 34.45 Ibidem, p. 35.46 „Scânteia”, Anul XXV, Nr. 3633/27, iunie 1956.47 Idem.


În seara zilei de 23 august 1944, prin Proclamaţiaregelui către ţară era fixat noul statut al Românieiîn raporturile sale cu Aliaţii şi cu Germania hitle-ristă. România ieşea din Axă, înceta războiul cuNaţiunile Unite şi încheia armistiţiul cu acestea1.Totodată, în Declaraţia guvernului se sublinia faptulcă: „În domeniul politicii externe, prima măsurăluată de guvern a fost acceptarea armistiţiului cuNaţiunile Unite. Prin reprezentanţii autorizaţi,guvernul Uniunii Sovietice şi guvernele Marii Bri-tanii şi Statelor Unite au garantat independenţaRomâniei şi, în cadrul suveranităţii naţionale res-pectate, neamestecul lor în viaţa noastră de stat (…).România consideră de azi înainte Naţiunile Uniteca naţiuni prietene. Recunoaşterea de către guver-nele de la Moscova, Londra şi Washington a nedrep-tăţii făcute României prin dictatul de la Viena des-chide posibilitatea ca armatele româneşti alăturide armatele aliate să elibereze Transilvania de Nordde ocupaţia străină”2.

Armistiţiul, semnat în noaptea de 12 spre 13septembrie 1944 la Moscova, consemna în articolul1 obligativitatea pentru România de a participa larăzboiul împotriva Germaniei şi Ungariei cu celpuţin 12 divizii de infanterie, împreună cu serviciiletehnice auxiliare, în scopul restaurării indepen-denţei şi suveranităţii sale3, şi că „operaţiunile mili-tare din partea forţelor armate române, cuprinzândforţele navale şi aeriene, împotriva Germaniei şiUngariei, vor fi purtate sub conducerea generală aÎnaltului Comandament Aliat (Sovietic)”4.

Pe baza primului articol din Convenţia dearmistiţiu au fost luate măsurile necesare pentruorganizarea şi completarea efectivelor marilorunităţi destinate continuării operaţiunilor contraGermaniei şi Ungariei, începute la 24 august 1944cu toate forţele, şi anume:

a) două comandamente de armată (1 şi 4) avândla dispoziţie elementele şi formaţiunile de serviciinecesare;

b) patru comandamente de corp de armată (2, 4,6, 7) şi

ARMAT~ {I SOCIETATEARMAT~ {I SOCIETATEARMAT~ {I SOCIETATEARMAT~ {I SOCIETATEARMAT~ {I SOCIETATE

DESPRE STAREA MORAL~DESPRE STAREA MORAL~DESPRE STAREA MORAL~DESPRE STAREA MORAL~DESPRE STAREA MORAL~A ARMATEI ROMÂNEA ARMATEI ROMÂNEA ARMATEI ROMÂNEA ARMATEI ROMÂNEA ARMATEI ROMÂNE

DUP~ 23 AUGUST 1944DUP~ 23 AUGUST 1944DUP~ 23 AUGUST 1944DUP~ 23 AUGUST 1944DUP~ 23 AUGUST 1944colonel (r) confcolonel (r) confcolonel (r) confcolonel (r) confcolonel (r) conf. univ. univ. univ. univ. univ. dr. dr. dr. dr. dr. GHEORGHE NICOLESCU. GHEORGHE NICOLESCU. GHEORGHE NICOLESCU. GHEORGHE NICOLESCU. GHEORGHE NICOLESCU

c) 14 divizii (2, 3, 6, 9, 10, 11, 18, 19, 21 infanterie,2, 3 munte, 1, 9 cavalerie şi 8 purtată).

Iniţial au fost 12 divizii cărora li s-au completatefectivele la 20 noiembrie 1944. Ulterior, număruldiviziilor s-a mărit la 14, prin rămânerea înoperaţiuni a diviziilor 2 munte şi 9 cavalerie, lasolicitarea Comandamentului Sovietic.

La 26 octombrie 1944, Comisia Aliată de Con-trol (sovietică) a impus guvernului român semnareaunui Protocol care avea drept rezultat reducereadrastică a efectivelor. După ce menţiona marileunităţi şi unităţile româneşti care participau laoperaţiuni militare pe front, Protocolul militarromâno-sovietic prevedea desfiinţarea coman-damentelor Armatei 3, ale corpurilor 1 şi 3 armată,a Corpului de cavalerie şi a ComandamentuluiTrupelor Motomecanizate, precum şi a 10 divizii deinfanterie şi de munte, a unei divizii motome-canizate şi a trei divizii de cavalerie5. Aplicareaprevederilor acestui Protocol se va solda, până la 1decembrie 1944, cu desfiinţarea comandamentelorArmatei 3, corpurilor 1 şi 3 armată, de cavalerie şimotomecanizat. Şi-au încetat existenţa diviziile 1,4, 5, 7, 8, 13, 14, 15, 20 infanterie (cu regimentele5, 7, 8, 9, 12, 13, 14, 16, 17, 20, 21, 22, 25, 29, 32, 37,39, 82, 83, 85, 89, 91, 93, 115 infanterie; 1, 2, 5, 6, 7,8 şi 10 vânători; 1, 2, 4, 7, 8, 10, 12, 17, 19, 23, 25, 28,29, 38, 40, 41 şi 64 artilerie), Divizia 1 blindată (curegimentele 3 şi 4 vânători moto, 1 artilerie moto,1 care de luptă şi grupul de specialităţi moto),diviziile 5 şi 6 cavalerie (cu regimentele 6, 7, 8, 9,10, 11 şi 12 roşiori, 5 şi 6 călăraşi, 2 şi 4 artileriecălăreaţă), Divizia 103 munte şi altele6.

Pentru a nu da naştere la acuzaţii din parteacomandamentului sovietic, acuzaţii ce erau folositedrept justificări ale abuzurilor săvârşite contraarmatei române şi pentru a-şi îndeplini cuscrupulozitate obligaţiile asumate prin Convenţiade armistiţiu, Marele Stat Major s-a preocupat per-manent de asigurarea forţei combative a unităţiloraflate pe front. Au fost operate, totodată, modif icăriîn organizarea Ministerului de Război şi MareluiStat Major, au fost create o serie de structuri noi,


menite a degreva conducerea operativă deactivităţile de execuţie şi control al sarcinilor depe teritoriu. În acest scop s-a creat ComandamentulGeneral al Teritoriului, secţiile şi serviciile dinMarele Stat Major au fost grupate în trei diviziunietc.7 Marele Stat Major a urmărit aplicarea cuconsecvenţă a unor măsuri care să asigure, pe bazadotării materiale şi efectivelor existente, în planulconducerii şi organizării, unităţi manevriere puter-nice, care să facă faţă cu succes solicitărilor fron-tului. În acest sens, s-a asigurat întinerirea unită-ţilor şi încadrarea lor cu ofiţerii cei mai binepregătiţi. S-a căutat să se asigure o dotare cât maibună marilor unităţi şi unităţilor aflate pe front,repartizându-li-se armamentul recuperat de ladiviziile desfiinţate sau din producţia curentă. Asporit numărul bateriilor antitanc, precum şinumărul de aruncătoare la companiile de arma-ment greu. Condiţiile operative au impus sporireanumărului de subunităţi de cercetare, iar elemen-tele de comandă şi trenurile de luptă de la regimen-tele de artilerie au fost constituite în baterii decomandă8.

La sfârşitul anului 1944 şi începutul lui 1945,armata română se găsea angrenată cu majoritateaforţelor ei în Campania din Vest, ducând lupte grele,alături de trupele sovietice, pentru eliberareaUngariei şi Cehoslovaciei, pentru înfrângerea defi-nitivă a Germaniei hitleriste.

Efortul uman şi material cerut de aceastăcampanie era în mod direct potenţat de starea despirit a trupelor af late pe front. Această importantăcomponentă a capacităţii de luptă a armatei româneera urmărită cu atenţie de către factorii deconducere militară şi mai ales de către Marele StatMajor. În vederea cunoaşterii cât mai exacte arealităţilor din acest domeniu, Secţia a IV-a dinMarele Stat Major întocmeşte, la începutul anului1945, o Dare de seamă asupra situaţiei moraleşi materiale a armatei de la 1 decembrie 19449,

deosebit de cuprinzătoare şi interesantă. Eaconstituie o adevărată oglindă a stării de spirit amilitarilor din acea perioadă dificilă, de sacrificii şiconfruntări politice din societatea românească.

În preambulul documentului se aprecia:„Evenimentele petrecute după 23 August 1944 auimpus Ţării mari eforturi materiale şi morale.Ducerea războiului pe teritoriul Ţării şi îndeosebiîn Moldova şi Transilvania, a produs perturbaţiuniadministrative, economice şi politice cu consecin -ţe neliniştitoare pentru majoritatea populaţiei şiparte din elementele armatei. Efortul pentrucontinuarea războiului a creat conducerii militareprobleme noi şi multiple de rezolvat spre deosebirede trecut. În general, nesiguranţa stăpâneşte pecei mai mulţi cetăţeni”.

Darea de seamă abordează numeroase aspectelegate de starea morală, situaţia materială şi pers-pectivele organismului militar. În capitolul dedicatmoralului armatei erau analizate starea discipli-nară, factorii care, prin varietatea şi frecvenţa lor,contribuiau la dezagregarea coeziunii şi forţei derezistenţă a oştirii, cauzele care generau acestedeficienţe, le întreţineau şi le agravau, măsurile pecare conducerea armatei române le-a luat pentrucombaterea lor, direcţiile de acţiune viitoare în do-meniul resuscitării stării morale şi menţinerii ei laun nivel corespunzător. Cel de-al doilea capitol eradedicat problematicii recompletării efectivelorunităţilor de pe front, operaţiune percepută ca ocondiţie esenţială pentru eliminarea oboselii trupelorşi menţinerea unui moral ridicat al acestora.

În ceea ce privea starea disciplinară, analizasublinia faptul că noua orientare politică a făcut săse remarce în rândurile ostaşilor o delăsare îndomeniul disciplinar, din cauza interpretării greşitedate de ostaşi noilor curente şi principii democra-tice, propagandei dăunătoare făcute de duşmanii

• Militari români [isovietici pe frontul

din Transilvania(1944)


ţării, precum şi situaţiei grele în care se găseaufamiliile ostaşilor, în special ale celor din Bucovinaşi din Nordul Moldovei.

Pentru redresarea moralului şi a disciplinei, darşi pentru împiedicarea dezertărilor, au fost elabo-rate şi difuzate la marile unităţi şi unităţi o serie deordine ale Marelui Stat Major10; s-au semnalat şiintervenit la organele competente atât pentruînlăturarea cauzelor de ordin moral, cât mai alespentru satisfacerea nevoilor materiale careinfluenţează disciplina; s-a tipărit „Gazeta Luptă-torilor”, care publica informaţii şi chestiuni deordin general ce interesau direct ostaşii. În cu-prinsul ziarului, care apărea de două ori pe săptă-mână, s-a rezervat o pagină pentru corespondenţafront-sate şi invers. Tirajul iniţial era de 80 000 denumere şi avea tendinţa să crească până la 120 000exemplare de fiecare număr11.

În acelaşi scop, Armatele 1 şi 4 tipăreau ziarelede front „Avântul” şi „Armata” cu un conţinutinformativ şi educativ (comunicate de război, faptede arme, îndemnul pentru continuarea luptei, aspecteale camaraderiei de arme româno-sovietice etc.).

Faptele de arme săvârşite pe front erau citateprin comunicate oficiale şi ordine de zi pe Armată.Unităţile, ofiţerii şi gradele inferioare care s-audistins în lupte erau popularizaţi zilnic prin diversemijloace, elaborându-se şi broşuri care prezentaufiguri de eroi şi faptele lor deosebite.

Manifestările artistice şi acţiunile cu caractercultural erau considerate de către Marele Stat Ma-jor pârghii importante în fortificarea moraluluitrupelor de pe front şi din interior. Pentru unităţiledin ţară au fost organizate festivaluri în onoareaArmatei Roşii, spectacole de teatru pentru răniţiidin spitale, o caravană cinematografică pentruostaşii lăsaţi la vatră, turnee cu maşini prevăzute cumegafoane pentru difuzarea unor programe demuzică „naţional-patriotică şi populară”. Pentru front,o echipă de teatru a efectuat un turneu de 60 de zilela Armata 1 şi Armata 4, fiind proiectat un turneu alcorului Armatei la toate unităţile de pe front şi alunei echipe de teatru la unităţile Corpului Aerian.

Programul emisiunilor radio „Ora Armatei”,difuzate de două ori pe săptămână, a fost diversi-ficat şi adecvat preocupărilor şi gusturilor ostaşilor.Tuturor acestor mijloace propagandistice li s-auadăugat manifeste tipărite pentru trupele proprii,pentru inamic şi pentru cetăţenii cehoslovaci,placarde şi fotografii. Manifestele conţineauîndemnuri la luptă, aspecte ale tovărăşiei de armeromâno-sovietice şi combăteau propaganda duş-mană, iar placardele şi fotografiile prezentau ima-gini ale Suveranului, ale unor luptători jertfiţi pentrupatrie12.

În ziua de 26 februarie 1945 au fost convocaţicomandanţii Corpurilor teritoriale, CorpuluiGrănicerilor, Corpului de Munte, inspectorii dearme şi delegaţi ai Armatelor de operaţiuni,pentru a discuta acţiunea directă şi imediată aredresării disciplinei.

Analiza desfăşurată a abordat faptele carecontribuiau la degradarea coeziunii şi a forţei derezistenţă a oştirii: dezertările în masă aleostaşilor din unele unităţi de marş destinate apleca pe front; actele de indisciplină comise deunii ostaşi ai unităţilor de pe front, mai ales decătre aceia din unităţile din interior; jafurisăvârşite în spatele frontului de bande dedezertori, conduse de subofiţeri; acţiunile unordezertori care îndemnau ostaşii veniţi în concediisă nu se mai întoarcă la unităţi şi să se înscrie înanumite partide politice, cu promisiunea căacestea îi vor scăpa de sancţiunile prevăzute înCodul de Justiţie Militară; tendinţa unor permi-sionari de a nu se mai înapoia la unităţi, subinf luenţa propagandei defetiste contra armateidesfăşurate de anumiţi agenţi politici.

În opinia autorilor analizei, cauzele care audat naştere acestor deficienţe erau generate de:

– incertitudinea rezultată din schimbareadeasă a conducerii politice, din nesiguranţa asuprasituaţiei familiilor faţă de comportarea trupeloraliate în trecere prin diferite garnizoane (soţii deofiţeri batjocorite);

– slăbirea progresivă a încrederii în autoritateacomandanţilor ierarhici şi tendinţa de emanciparerău înţeleasă a inferiorilor, sub inf luenţa agenţilorpropagandişti din afara armatei;

– inerţia unor comandanţi de toate gradele,care ezitau să folosească mijloacele regulamen-tare de coerciţie pentru preîntâmpinarea defec-ţiunilor şi sancţionarea vinovaţilor;

– lipsa de conştiinciozitate în îndeplinireaatribuţiilor de ordin educativ ce revin diferiţilorcomandanţi ierarhici;

– absenţa oricărei strădanii din partea şefilorde toate gradele de a se apropia de sufletele osta-şilor, a le cunoaşte preocupările şi necazurile şi ale înlătura, în limita posibilităţilor de caredispuneau;

– minimalizarea importanţei acordate semne-lor exterioare de respect;

– întârzierea înlocuirii ofiţerilor, subofiţerilorşi trupei cu stagii mari pe front;

– lipsa de atenţie manifestată de părţile seden-tare în organizarea, dotarea, dar mai ales înca-drarea unităţilor de marş;

– încurajarea oficială a celor care încalcălegile speciale militare, prin suspendarea execu-


tării pedepselor şi prin indulgenţa excesivă dove-dită în aplicarea tuturor categoriilor de pedepse;

– lipsa unei intense propagande prin presă şiradio, prin care să se aducă la cunoştinţa opinieipublice sacrificiile armatei în războiul contrahitlerismului, faptele de arme ale of iţerilor, subo-fiţerilor şi ostaşilor ce luptă pe front;

– inexistenţa în comandamente şi unităţi a unuielement însărcinat exclusiv cu acţiunea contrain-formativă (urmărirea stării de spirit a ostaşilor),propaganda şi contrapropaganda;

– prelungirea termenelor de amnistiere asentinţelor de condamnare date infractorilor lalegile speciale militare;

– campania de presă contra cadrelor oştirii şiacţiunea de defăimare a armatei desfăşurată înrândurile ostaşilor de către unii agenţi politici;

– prezenţa pe teritoriul ţării a numeroşi emisaripropagandişti, care, prin mijloace variate şi în spe-cial prin promiterea unor mari ajutoare băneştilunare (15-20 000 lei), recrutau tineri pentru Divizia„Tudor Vladimirescu”;

– nesiguranţa şi lipsurile de tot felul în caretrăiau familiile ostaşilor;

– imposibilitatea organizării unui rulaj convena-bil în concediu a ostaşilor şi of iţerilor aflaţi pefront13.

Măsurile luate pentru îndreptarea acestei stăride fapt şi menţinerea potenţialului moral al armateiau constat în verificarea mobilizărilor pentru lucruşi încadrarea în unităţile luptătoare a tuturoracelora ce se sustrăgeau de la îndatorirea de a luptape front; trimiterea pe front a ofiţerilor şi subofiţe-rilor ce nu aveau ori aveau un stagiu simbolic pefront; introducerea de interdicţii pentru medici dea mai acorda dispense sau amânări medicale fărămotive bine întemeiate.

Pentru stăvilirea şi preîntâmpinarea dezer-tărilor s-a adus la cunoştinţa comandanţilor unită-ţilor în care se produceau asemenea cazuri că vorfi aspru pedepsiţi. Scara ierarhică a responsabilităţiicomandanţilor urma să fie progresivă, în raport cunumărul cazurilor de dezertare produse în unitatearespectivă.

De asemenea, au fost date dispoziţii părţilorsedentare pentru ca acestea să ajute familiile osta-şilor aflaţi pe front, aprovizionându-le cu alimente,lemne, intervenindu-se, totodată, la Ministerul deRăzboi, care a luat măsura distribuirii de alimentenumai familiilor celor aflaţi pe front.

Pentru optimizarea legăturilor dintre front şiţară s-au făcut toate demersurile posibile în vedereapunerii în circulaţie a două trenuri pentru transpor-

turile permisionarilor de la şi spre front; s-au luatmăsuri pentru îmbunătăţirea transmiterii cores-pondenţei spre şi de la front.

În vederea protejării familiilor celor af laţi pefront s-a intervenit la Comisia Aliată de Controlpentru ca aceasta să aprobe afişarea la locuinţelefamiliilor luptătorilor a unei adeverinţe, redactatăîn limbile rusă şi română, prin care să se interzicărechiziţionarea de camere şi bunuri pentru armatasovietică, dar cererea nu a fost aprobată de ComisiaAliată de Control. În urma acestui rezultat, s-aintervenit la Ministerul de Război spre a cereguvernului să dea dispoziţii organelor administra-tive şi poliţieneşti pentru a asigura maximum deprotecţie familiilor acestei categorii de cetăţeni.

Măsurile punitive contra celor ce încălcau legilemilitare au fost completate. Marele Stat Major aintervenit la Preşedinţia Consiliului de Miniştri pentrususpendarea amnistiei acordate pentru dezertare,nesupunere la concentrare, încorporare etc. şi s-aufăcut demersuri la Ministerul de Război spre a daordine comandanţilor de mari unităţi să facă uz câtmai puţin de dreptul de a suspenda executareapedepsei de către anumiţi ostaşi condamnaţi.

În esenţă, Marele Stat Major a ajuns la convin-gerea că slăbirea moralului şi disciplinei unităţilorse datora comandanţilor ierarhici care nu-şiînţelegeau îndeajuns rolul ce le revenea în aceleîmprejurări cu totul excepţionale pentru men-ţinerea cu orice preţ a coeziunii unităţilor lor.

Pentru asigurarea unei uniformizări a atitudiniimenite să asigure o stare morală şi disciplinară bunăa armatei, Marele Stat Major recomanda aplicareasancţiunilor severe în cazul oricărei tendinţe deindisciplină, unită cu grija pentru satisfacereanevoilor legitime ale tuturor subalternilor.

Of iţerii trebuiau să se apropie suf leteşte desubalternii lor, pe care să-i cunoască, să-i apreciezeşi să-i stimeze. Ei urmau să folosească din plinrecompensele regulamentare şi erau obligaţi să nupiardă nici o ocazie pentru a evidenţia meritele şi astimula, pe această cale, zelul şi devotamentul subal-ternilor.

Măsuri drastice trebuiau luate împotriva dezer-torilor, care urmau să f ie imediat trimişi în faţainstanţelor de judecată. Comandanţii de subunităţierau făcuţi răspunzători solidar şi aspru pedepsiţipentru toate cazurile de dezertare şi anume:comandanţii de plutoane şi similarii lor pentru maimult de un caz de dezertare în unitate; comandanţiide companie şi similarii lor pentru mai mult de treicazuri de dezertare în unitate.

Concluziile rezultate în urma acestei analizeevidenţiau faptul că disciplina şi moralul trupei erau,


în acele momente deosebit de grele pentru armataromână, sub nivelul tradiţiei ostăşeşti şi mai ales aexigenţelor vremurilor.

„În momentul de faţă suntem la o răspântiehotărâtoare – se consemna în documentul men-ţionat. Totul depinde numai de patriotismul,conştiinciozitatea şi hotărârea noastră, a celor defaţă. Timpurile sunt grele. Avem nevoie de oamenide absolută integritate, care să nu precupeţeascănici un risc personal pentru a se dărui pe de-aîntregul Armatei şi Ţării. Cei din interior pot să-şivalorifice prin aceste ocazii favoarea de a se bucurade condiţiile de viaţă oferite de garnizoanele depace, spre deosebire de ostaşii de pe front, al cărorspirit de sacrificiu nu poate fi prin nimic egalat”14.

Recompletarea efectivelor af late pe front eraconsiderată de către Marele Stat Major ca o condiţiede bază a respectării angajamentelor asumate decătre România, dar în acelaşi timp şi o pârghieimportantă de acţiune asupra moralului trupelor.

La începutul lunii decembrie 1944, pierderilede pe front au impus completarea efectivelor,personalul Batalionului de Marş nr. 1 fiind vărsatîn unităţile operative. În acelaşi timp, Marele StatMajor a dispus organizarea la părţile sedentare acâte două batalioane de marş (nr. 2 şi 3) pentrufiecare divizie. Aceste completări au fost defini-tivate la 15 decembrie 1944, însă, cu toate insisten-ţele depuse la Marele Stat Major, transportul lor aînceput la 4 ianuarie 1945 şi s-a terminat la 6februarie 1945.

La data de 16 ianuarie 1945, Marele Stat Majora dispus ca părţile sedentare să organizeze alte douăbatalioane de marş de fiecare divizie (nr. 4 şi 5).Aceste batalioane au fost gata de plecare la 15februarie 1945. Din analiza situaţiei completărilortrimise pe front rezulta că de la 1 septembrie 1944 şipână la 27 februarie 1945 au fost trimişi pe frontpentru completarea pierderilor 72 966 oameni, dintrecare 2 578 ofiţeri, 2 049 subofiţeri, 68 339 trupă15.

Marele Stat Major ajunsese la sfârşitul anului1944 şi începutul lui 1945 la o concluzie delocîncurajatoare în privinţa capacităţii de luptă şi amoralului unităţilor armatelor 1 şi 4 aflate pe front.Se considera că ele se af lau într-o criză de personal,una materială, în general într-o criză fizică şi morală.Această criză nu se putea elimina, cu toate măsurilepreconizate, decât „atunci când se va ajunge la oadevărată colaborare cu Armata sovietică – în niciun caz la subordonare totală, pe front şi în interior,aşa cum ne găsim la data actuală”16. Era momentulcând factorii de conducere ai armatei române încămai aveau curajul să-şi exprime deschis opiniile faţăde ocupantul sovietic.

ABOUT THE MORAL STATUS OF THE ROMANIAN ARMY AFTER AUGUST 23rd, 1944

In August 1944, a coup led by King Mihai, with support from opposition politicians and the army, deposedthe Antonescu dictatorship and put Romania’s armies under Red Army command. Romanian forces passedunder Soviet control and were often poorly treated. During the entire western campaign, Romanian forcessuffered additional heavy casualties fighting the Nazi Army in Hungary and Czechoslovakia.

On October 26th , 1944 the Allied Control Commission imposed Romanian government to sign a Protocolaiming at a drastic reduction of military effectives. Between 1944 and 1945 The Great General Staff hasreached a very disappointing conclusion regarding the combat capability and morale of the troupes. Lack ofdiscipline, manpower and adequate equipment represented real challenges to be surpassed for an efficientarmy reformation.

1 Ioan Scurtu, Liniile fundamentale ale evoluţieiRomâniei în perioada 23 august 1944- noiembrie 1946,în Omagiu istoricului Constantin Buşe, Editura Pallas,Focşani, 2004, p. 617.

2 „România liberă” din 24 august 1944.3 România – marele sacrificat al celui de-al doilea

război mondial. Documente, vol. I, Arhivele Statuluidin România, Bucureşti, 1994, p. 310.

4 Ibidem.5 Alesandru Duţu, Sub povara armistiţiului. Armata

română în perioada 1944-1947, Editura Tritonic,Bucureşti, 2003, p. 42.

6 Ibidem, p. 43.7 Ibidem, p. 61.8 Ibidem, p. 64-65.9 Arhivele Militare Române, fond Marele Stat

Major, Secţia a 4-a dotare, dosar nr. crt. 1428, f. 301.10 Ibidem, f. 302.11 Ibidem, f. 380.12 Ibidem, f. 381-382.13 Ibidem, f. 304; 44614 Ibidem, f. 305.15 Ibidem, f. 307.16 Ibidem, f. 453-454.


dezvălui r i • dezvălui r i • dezvălui r i • dezvălui r i• dezvălui r i

Vinovăţia care planează asupra Germaniei îndeclanşarea primei conflagraţii mondiale a făcutobiectul unei ample literaturi şi a unor înverşunatecontroverse istorice vreme de mai multe decenii,admiţându-se că dincolo de vina colectivă a tuturormarilor puteri ale epocii, Reich-ului german îi revinepartea decisivă de culpabilitate în desfăşurareaacelor tragice evenimente1.

Orice analiză a situaţiei de atunci trebuie să ţinăcont de un aspect, mai greu de înţeles astăzi, anumecă în Germania imperială puterea militară nu(subl.a.) era subordonată puterii politice2. Factorulcare ar fi trebuit să menţină echilibrul dintre celedouă puteri era împăratul, dar Wilhelm al II-lea (1888-1918) nu a fost la înălţimea misiunii sale şi a contribuitdin acest punct de vedere la deznodământulcunoscut. Obiectul studiului de faţă este ca, în lu-mina memorialisticii germane, să prezinte cititorilorinfluenţa pe care au avut-o intrarea în război aRomâniei, ocuparea parţială a ei şi exploatareaulterioară a teritoriului său, asupra relaţiei dintreKaiserul Wilhelm al II-lea şi Înaltul ComandamentGerman, ca şi asupra relaţiilor dintre Germania şialiatele ei, Austro-Ungaria şi Bulgaria.

Eşuarea planului Schlieffen de înfrângererapidă a Franţei, în septembrie 1914, a evidenţiat,mai întâi liderilor politici şi militari, ulterior opinieipublice germane faptul că imaginea de mareconducător militar a împăratului Wilhelm al II-leaera o iluzie3. Concomitent cu spulberarea acestuimit, victoriile din Prusia Orientală ale armatelorconduse de generalii Hindenburg şi Ludendorff,care au oprit înaintarea armatelor ruse laTannenberg şi Lacurile Mazuriene (august-septembrie 1914), le-a adus celor doi generali, cuajutorul presei, o aură de eroi naţionali, care varămâne neştirbită în următoarele două decenii pânăla moartea lor, cu consecinţe dramatice asupraevoluţiei istoriei europene4.

KAISERUL WILHELM AL II-LEA,KAISERUL WILHELM AL II-LEA,KAISERUL WILHELM AL II-LEA,KAISERUL WILHELM AL II-LEA,KAISERUL WILHELM AL II-LEA,ÎNALTUL COMANDAMENT GERMANÎNALTUL COMANDAMENT GERMANÎNALTUL COMANDAMENT GERMANÎNALTUL COMANDAMENT GERMANÎNALTUL COMANDAMENT GERMAN

{I ROMÂNIA ÎN ANII PRIMULUI R~ZBOI{I ROMÂNIA ÎN ANII PRIMULUI R~ZBOI{I ROMÂNIA ÎN ANII PRIMULUI R~ZBOI{I ROMÂNIA ÎN ANII PRIMULUI R~ZBOI{I ROMÂNIA ÎN ANII PRIMULUI R~ZBOIMONDIAL (1916-1917)MONDIAL (1916-1917)MONDIAL (1916-1917)MONDIAL (1916-1917)MONDIAL (1916-1917)

lector univlector univlector univlector univlector univ. dr. dr. dr. dr. dr. SORIN CRISTESCU. SORIN CRISTESCU. SORIN CRISTESCU. SORIN CRISTESCU. SORIN CRISTESCU

La 14 septembrie 1914, soluţia a fost ca în loculgeneralului Moltke, cel care eşuase în aplicareaplanului Schlieffen, să fie numit generalul ErichFalkenhayn, la cererea expresă a împăratuluiWilhelm5.

Situaţia fronturilor era însă de aşa natură încâtofiţerii Înaltului Comandament German erau multprea neliniştiţi pentru a se mai ocupa cu măgulireasuveranului, nici măcar timp pentru informareaacestuia asupra evoluţiei situaţiei nu mai exista,ştiindu-se că, oricum, Wilhelm al II-lea nu-şi asumarăspunderea deciziilor militare. Împăratul a ajunsrepede la concluzia că este pur şi simplu ignorat deliderii militari. La 6 noiembrie 1914 îi mărturiseaamiralului Alexander von Müller: „«Marele StatMajor nu-mi spune nimic şi nu mă întreabă niciodată.Dacă cineva din Germania îşi închipuie că eu conducarmata se înşală amarnic. Beau ceai, tai lemne cuferăstrăul, mă plimb şi mai aflu din când în când căs-au făcut una sau alta, după cum socotesc de cuviinţădomnii generali. Singurul care este un pic mai politi-cos cu mine este şeful transporturilor feroviare alearmatei care-mi spune tot ce face sau ceea ceintenţionează să facă». Părea o glumă, dar acestaera tragicul adevăr” – consemna amiralul6.

Tragic era nu atât adevărul, cât mai ales faptulcă împăratul nu era capabil să-şi asume vreo decizie.Toată lumea vedea că este periculos să-i comuniciprea multe lucruri. Împăratul exagera peste măsurăveştile bune, iar cele proaste îl deprimau zile în şir.Această lipsă de echilibru suf letesc era resimţită deîntregul anturaj imperial. Amiralul von Müller anotat toate aceste schimbări ale stării de spirit aleîmpăratului:

„26 octombrie 1914: Împăratul s-a întors de laHeeringen la orele 18. A discutat cu generalii de laComandamentul Corpului 1. Majestatea Sa este într-ostare de spirit excelentă... Toţi sunt gata de luptă.


28 octombrie 1914. Kaiserul, deprimat pestemăsură, arată jalnic. A spus printre altele: «Nu nevine nimeni în ajutor. Suntem singuri şi pe deasupramai trebuie să murim cu eleganţă».

1 decembrie 1914. Kaiserul foarte abătut căciaşteptatele veşti ale victoriei n-au sosit nici din estşi nici din vest. A spus: «Unde o să ajungem? Nici ovictorie nicăieri, doar retrageri».

17 decembrie 1914. Mic dejun cu Împăratul caretocmai a primit de la Hindenburg vestea unei victoriidecisive asupra ruşilor. O să se pună steaguri pestetot! Împăratul este foarte bucuros...

15 februarie 1915. Lötzen. Hotărârea MajestăţiiSale să rămână deocamdată în Prusia Orientală.Motivul: «Vreau să fiu eu eliberatorul PrusieiOrientale. Altminteri această faptă va fi din nouatribuită lui Hindenburg»”7.

Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult în 1916 cânds-au dat cele mai sângeroase lupte la Verdun şi perâul Somme, iar, în est, ruşii au pornit ofensivaconduşi de generalul Brussilov. Era momentul încare Antanta – în secret – a cerut ultimativ, la 20iunie/3 iulie 1916, intrarea României în război8.

Acest lucru s-a aflat în Germania, la început caun zvon doar, care însă a contribuit şi mai mult ladispariţia entuziasmului războinic de până atunci.„Cât de prost suntem conduşi!” era opinia generală.Kaiserul a fost criticat pe faţă pentru că nu faceschimbări drastice la nivelul conducerii superioare.

Reichstag-ul a cerut înlocuirea lui Falkenhayncu Hindenburg şi Ludendorff, iar şefii de armate l-auatacat direct pe cancelarul Bethmann-Hollweg,acuzându-l de slăbiciune şi indecizie. Wilhelm alII-lea a văzut nemulţumirea crescândă, dar cu toateacestea nu a vrut să se implice. Când Bethmann-Hollweg i-a cerut de urgenţă acordarea uneiaudienţe, Kaiserul i-a transmis că „momentan esteprea ocupat” şi că, în definitiv, problemele politicenu sunt „importante acum”.

În cele din urmă, Wilhelm al II-lea s-a hotărâtsă-l primească pe cancelar la Cartierul Generaldin Pless şi apoi a acceptat ideea unui consiliu deminiştri la Berlin, la începutul lunii august 1916.Consiliul s-a dovedit însă un eşec complet, căciîmpăratul n-a vrut să discute mai mult de treisferturi de oră şi chiar în acest răstimp le-a povestitminiştrilor despre „recolta de la Pless, naştereaunei antilope zebu la Cadinen şi despre instruc-ţiunile pe care le transmisese lui Hindenburg”.

Consternarea era unanimă. Unul dintre şefii decabinet a cerut ca împăratului să nu i se mai pretindăniciodată să vină la Berlin, mareşalul curţii imperialei-a recomandat o cură mai lungă de odihnă la BadHomburg, iar amiralul Müller a cerut ca împăratuluisă i se impună o activitate de răspundere pentru

a- l scoate din letargia în care se af la. Dar şi el atrebuit să accepte ideea că împăratul arăta epuizatşi bolnav şi că la toate întrebările nu avea decâtdouă răspunsuri: „Lăsaţi-mă în pace!“ şi „Cancelarultrebuie să hotărască el singur“ 9.

La 27 august, România a declarat război Austro-Ungariei. Cancelarul Bethmann-Hollweg i-a cerutîmpăratului destituirea lui Falkenhayn şi înlocuireaacestuia cu Hindenburg, iar adjunct al celui dinurmă să fie numit Erich Ludendorff. De menţionatfaptul că, încă din august 1914, cel care se dovedisea fi un tactician talentat era de fapt ErichLudendorff, dar vârsta – era născut în 1863 – nu îipermitea să ocupe o funcţie de comandant dearmată aşa că aceasta îi fusese încredinţată luiHindenburg, general dispus să tolereze felul de a fibrutal şi arogant al adjunctului care conducea înrealitate. În ceea ce îl priveşte pe Hindenburgtrebuie menţionat că el fusese pensionat în 1911,din cauza faptului că la manevre demonstraseincompetenţa Kaiserului, însă evenimentele dinaugust 1914 au impus rechemarea sa pentru că erageneralul cel mai familiarizat cu geografia PrusieiOrientale, invadată pe atunci de ruşi10.

Acum, la sfârşitul lui august 1916, cancelarulBethmann-Hollweg insista pentru numirea celor

• Kaiserul Wilhelm al II-lea în 1898


doi, atrăgându-i atenţia împăratului că în caz contrarnu s-ar mai putea garanta continuitatea dinastiei. Înmemoriile sale, apărute postum în 1922 şi 1923,Bethmann-Hollweg prezintă motivele, legate deopinia publică, care l-au determinat să adopteaceastă soluţie, arătând că acest lucru a fost absolutnecesar pentru a-i face pe austro-ungari să accepteo conducere unitară (germană) pe frontul de est şică numirea s-ar fi făcut, practic, fără implicarea sadirectă. Se contrazice apoi când afirmă că a sosit laPless – sediul Marelui Cartier General – la câtevaore după numirea lui Hindenburg – la 29 august 1916– şi „l-am putut felicita pe feldmareşal pentru uneveniment prin care se realiza ceea ce de multăvreme urmăream”11.

Deşi constatarea că soarta războiului se afla înmâini ferme îl făcea pe împărat să fie recunoscătorcancelarului, mărturia lui Müller îl arată pe Wilhelmal II-lea izbucnind în plâns pentru că nu suportagândul că celebrii generali îi vor umbri imaginea înochii poporului. Bethmann-Hollweg a încercat să-lconsoleze, arătându-i că această numire aentuziasmat poporul, la care împăratul i-a răspunssec că acest aspect nu-l priveşte pe el. Hindenburgştia însă să menajeze sensibilitatea monarhului,dar, în octombrie 1916, Kaiserul îi mărturiseasupărat lui Müller că el, comandantul suprem alarmatelor, nu mai este în nicio privinţă suveran.Cât va mai dura războiul trebuie să rămână în planulsecund. Hindenburg a spus că la Marele CartierGeneral nu este loc pentru politică12.

Dar numirea lui Hindenburg cu sprijinulcancelarului avea în vedere şi un aspect politic pecare Bethmann-Hollweg îl subliniază în memoriilesale. Doar cu Hindenburg la conducerea armatelor,şi numai cu consimţământul său, Germania ar fi

acceptat o pace fără victorie şi anexiuni, „einenmageren Frieden” (o pace „slabă”), singura soluţiepe care cancelarul o mai considera posibilă pentrudeznodământul războiului13.

Aşa că, la 6 decembrie 1916, după ce presagermană a anunţat triumfătoare ocuparea Bucureş-tiului ca pe o mare şi decisivă victorie, Bethmann-Hollweg a considerat că a venit vremea să treacăla îndeplinirea planurilor sale. O săptămână maitârziu – „căci soarta mereu schimbătoare a răz-boiului nu permitea nici o amânare” – cancelarul,cu acordul împăratului, a trimis puterilor Antanteipropunerile de pace ale Germaniei, ferm convinscă, în aceste condiţii, demersul său nu va fiinterpretat ca un semn de slăbiciune. Numai că înafară de câteva fraze bombastice, nota germanănu conţinea niciun fel de propunere concretă avreunei baze de pornire a tratativelor. În plus, celcare era de fapt adevăratul comandant suprem,Ludendorff, îşi dorea o încheiere victorioasă, cuorice preţ, a războiului, aşa că în aceeaşi zi cupublicarea notei germane, generalul a transmis unordin de zi către armată, în care spunea că aliaţiiar fi făcut propuneri de pace, având în vederevictoria pe care ei, soldaţii germani, au repurtat-oîn România. Acum trebuie să se aştepte desfă-şurarea evenimentelor. Cu ajutorul lui Dumnezeu,trupele germane au rezistat inamicului şi l-au învins.Evident că pentru demersul său, Ludendorff nu seconsultase cu nimeni14.

Rezultatul a fost că, la 30 decembrie 1916, aliaţiiau respins propunerile de pace ale Germaniei,arătând că „inamicul credea că îşi va atinge ţelurileîn două luni şi acum, după doi ani, vede că nu le vaputea atinge niciodată”15.

• Împ`ratul Wilhelm al II-leainformat de generalii s`i,

Paul von Hindenburg(viitor mare[al)

[i Erich Ludendorf


Care era în aceste condiţii soarta pe careGermania – pe moment învingătoare – o rezervaseRomâniei? Având în vedere bogăţiile de materiiprime ale României – cereale şi petrol – ÎnaltulComandament German a cerut pur şi simplutransformarea ţării într-o „colonie germană”.Guvernanţii monarhiei austro-ungare au cerutîmpărţirea României între puterile vecine. La 11februarie 1917, într-un memoriu adresat luiHindenburg, cancelarul Bethmann-Hollweg arespins ambele propuneri şi s-a pronunţat pentrumenţinerea României ca stat formal independent,subordonat însă intereselor economice şi politiceale Germaniei. Acest obiectiv ar fi trebuit adus laîndeplinire, după părerea cancelarului german(influenţat şi de feldmareşalul von Mackensen,comandantul trupelor din România), prin înlocuireadinastiei şi modificarea Constituţiei16.

Pe parcursul primăverii lui 1917 au avut loc oserie de tratative cu reprezentanţii Austro-Unga-riei, al căror rezultat final a fost că atât conducereamilitară, cât şi cea politică a Germaniei au acceptatcă obiectivul principal al Reich-ului în răsărit esteocuparea ţărilor baltice şi crearea unui stat polonezsub hegemonia Germaniei, oferindu-se în compen-saţie Rusiei o parte a Galiţiei şi eventual Bucovina– teritorii ce făceau parte pe atunci din Austro-Ungaria – şi că în aceste condiţii monarhia habs-burgică să fie despăgubită pe seama României(conferinţa de la Kreutznach de la sfârşitul lui aprilie1917). În acest context, la 26 aprilie 1917, arhiduceleFriedrich a vizitat Bucureştiul în calitate de invitatal comandamentului german. Vizita s-a desfăşuratîn strict secret, în condiţii speciale de securitate17.

În iulie 1917, situaţia politică din Germania s-aschimbat. Sub presiunea deputaţilor social-democraţi şi catolici, Reichstag-ul german a hotărâtadoptarea unei aşa-numite rezoluţii a păcii în carese afirma că Reich-ul nu urmăreşte anexiuniteritoriale, ca o premisă pentru începutul unortratative de pace. Hindenburg şi Ludendorf audeclarat Kaiserului că vinovat de această situaţieinacceptabilă este cancelarul şi au ameninţat căîşi dau demisia dacă acesta nu este imediat înlocuit.Wilhelm al II-lea a cedat presiunii, dar i-a declaratindignat lui Müller că acest comportament algeneralilor este fără precedent în istoria Prusiei şia refuzat să se implice în alegerea noului cancelar.Şefii de cabinet ai împăratului au răsfoit ore întregiprin almanahul familiilor nobiliare germane pânăcând unul dintre generalii aghiotanţi ai Kaiseruluia propus o persoană suficient de ştearsă, dispusăsă se conformeze docil ordinelor militarilor:profesorul Georg Michaelis, fost ministru alagriculturii în Prusia18. Noul cancelar – de altminteri

a deţinut această funcţie doar trei luni – nu s-aputut opune „rezoluţiei păcii”, adoptată la 19 iulie,dar a formulat-o în aşa fel încât să nu rezulte nicioobligaţie de respectare a statu-quo-ului. Michaelisa declarat ulterior că „se poate face cu ea [curezoluţia] orice fel de pace s-ar voi”. În fond, nuangaja cu nimic cercurile conducătoare19.

În aceste condiţii, Înaltul Comandament Ger-man s-a folosit de Kaiserul Wilhelm al II-lea pentrua afirma voinţa Germaniei de păstrare a celei maimari părţi din teritoriile ocupate de armatele sale.

„Kaiserul devine pe zi ce trece doar umbra unuisuveran” – scria prinţesa Blücher în acel iulie 1917– se vorbea deschis despre abdicare. În fond însăîmpăratul nu fusese în stare să-şi asume niciorăspundere, aşa că generalii preluaseră pur şisimplu conducerea. Wilhelm al II-lea a acceptat săîntreprindă o serie de vizite pe câmpurile de luptăpentru a afirma această voinţă a Înaltului Coman-dament German de păstrare a teritoriilor ocupate.La 22 iulie, Kaiserul a vizitat câmpurile de bătăliedin Rusia şi, la Tarnopol, a declarat că: „teritoriileunde stau de veghe baionetele mele nu vor mai ficedate în nici un fel de condiţiii”20.

În toamna anului 1917, Kaiserul a întreprins oserie de vizite în Ungaria şi România (septembrie),Bulgaria şi Turcia (octombrie) şi Italia de nord(noiembrie)21.

Pentru noi, un interes special îl prezintă vizitaîn România, asupra căreia există trei mărturiidirecte: relatările din ziarul „Gazeta Bucureştilor”,apărute la sfârşitul lunii septembrie 191722, relatarea

• Kaiserul la Marele Cartier Generaldin Spa, 1917


lui Al. Tzigara Samurcaş, apărută în 1920 şicompletată în „Memoriile” din 1947 – care au văzutlumina tiparului în 199923 – şi însemnările feldmare-şalului August von Mackensen, comandantultrupelor din România, publicate în 1938 înGermania24.

Contextul diplomatic al acestei vizite era legatde răspunsul pe care Germania îl dăduse lajumătatea lunii septembrie 1917 la propunerea depace venită din partea Vaticanului, răspuns evaziv,care nu excludea revendicări teritoriale şi de ordineconomic în cazul în care s-ar fi ajuns la realenegocieri de pace pe baza programului formulat denota papală. În ceea ce priveşte situaţia dinRomânia pe plan politic, grupul germanofil de laBucureşti (Lupu Kostache, P. P. Carp şi C. Stere),susţinut de feldmareşalul Mackensen, cerearăspicat înlocuirea dinastiei de Hohenzollern, fiecu cea habsurgică, fie cu unul din fiii Kaiserului, iarpe plan militar vizita imperială venea la scurt timpdupă încheierea eroicelor bătălii de la Mărăşti,Mărăşeşti şi Oituz, unde ofensiva germană, careviza lichidarea statului român, eşuase în faţarezistenţei înverşunate a ostaşilor români25.

Motivul vizitei îl af lăm de la Karl Rosner,corespondentul ziarului „Localanzeiger“, ale căruireportaje bombastice vor ocupa pagina întâi a„Gazetei Bucureştilor” vreme de trei zile, 25, 26,27 septembrie, deci după (subl. a.) plecarea luiWilhelm al II-lea din România. Cotidianul bucureş-tean consemna: „împăratul vrea să viziteze dinpoziţia lor trupele germane spre a vedea cu propriisăi ochi rezultatele activităţii germane întru folo-sirea bogatelor resurse ale ţărei ocupate pentruîntărirea şi decongestionarea economică a impe-riului german”26.

Aşadar, vizita imperială a fost ţinută, iniţial,secretă. La 18 septembrie 1917, feldmareşalulMackensen a comunicat lui Tzigara-Samurcaş că,peste două zile, împăratul Wilhelm al II-lea va vizitaCurtea de Argeş şi că nu voia să vadă niciun ompolitic din ţară, motiv pentru care i-a cerut „cea maiseveră discreţiune”. Ca reprezentant al Casei Re-gale, Tzigara-Samurcaş a fost desemnat să îlînsoţească pe Kaiser la mormintele regeşti, să-i aratereşedinţa regală şi celelalte monumente istorice27.

Wilhelm al II-lea a venit cu trenul de la Buda-pesta, capitala unde se plimbase cu automobilul pestrăzi şi fusese recunoscut şi aclamat de mulţime.În după-amiaza zilei de 20 septembrie, trenul impe-rial a ajuns la Curtea de Argeş, unde era aşteptatde statul major al feldmareşalului Mackensen.Acesta din urmă notează: „Aproape un an şijumătate trecuse de când îl văzusem ultima oarăpe împărat. Câte nu se întâmplaseră! Cu câte

onoruri nu mă copleşise comandantul meu suprem!Consideram că este datoria mea sfântă să-i mulţu-mesc din inimă pentru toate. Când suveranul acoborât din vagonul său, l-am întâmpinat pepământul românesc cucerit şi i-am raportat căfrontul este neclintit de la Marea Neagră până înCarpaţi. Apoi ne-am urcat în automobil, am străbătutoraşul, îndreptându-ne spre catedrală. Acolo,Kaiserul a depus două coroane de flori la morminteleperechii regale şi a rostit o scurtă rugăciune”28.

În interiorul catedralei, împăratul a stat de vorbăcu Tzigara-Samurcaş. „La întrebarea «cum de-a fostposibil războiul nostru?» i s-a răspuns că întreagasuf lare românească dorindu-l «nu s-a putut altfel».«Regele Carol însă niciodată nu ar fi consimţit» a spusîmpăratul. «Moartea i-a cruţat orice hotărâre» “.

După o serie de explicaţii legate de diferiteobiecte de artă şi vizitarea oraşului a urmat dineuldin sala de aşteptare a gării. Acolo, împăratul şi-aanunţat intenţia de a vizita Cernavodă, „aşteptatfiind acolo de regele Ferdinand al bulgarilor”. „Caresperă că Majestatea Voastră cu acest prilej să-lconsacre stăpânitor al Dobrogei întregi” a spusTzigara-Samurcaş. La care împăratul a spus: „Onverra bien” (Mai vedem noi).

Discuţia s-a îndreptat asupra Dunării. „«Curios– adaugă Kaiserul – că larga cale a Dunării nu a

• Al. Tzigara-Samurca[


înlesnit mai mult contactul cu Occidentul».Propune ca acum, când trecerea Porţilor de Fier afost uşurată, ar trebui să scăpăm de îngrădireaComisiei Dunărene; f luviul ar trebui să fieinternaţional, iar nu sub autoritatea diferiţilorriverani. Ar trebui să se lege Dunărea direct cuMarea Neagră printr-un canal de-a curmezişulDobrogei până la Constanţa, lăsându-se Delta îngrija Comisiei. Împăratul se adresează mareşalului:„Ar trebui să începi asemenea lucrare”. Iar acestarăspunde: „Accept dacă mi se pun la dispoziţieprizonierii necesari”. S-a mai vorbit de influenţafranceză în România, împotriva căreia nu s-aîncercat nimic din partea Germaniei. „Da, replicăKaiserul, acum ne dăm seama cât de greşit a fostBismarck, pretinzând că României nu merită să ise sacrifice nici osemintele unui grenadierpomeranian. Acum vedem ce importante pot fimicile state pentru noi, trebuie să învăţăm dinasta”29.

În dimineaţa zilei următoare, Kaiserul s-aîmbarcat la Giurgiu la bordul unui vapor, îndreptân-du-se spre Cernavodă. Nu este clar unde anume şi-apetrecut împăratul noaptea de 20 spre 21 septem-brie. Marghiloman spune că a stat în tren, în apro-pierea Gării de Nord din Bucureşti, deci fără a in-tra în Capitală30.

Vaporul „Herzogin Sophie” a ajuns la Cerna-vodă în jurul orei 5 după-amiaza, conform relatăriilui Kar l Rosner, fiind întâmpinat de regeleFerdinand al Bulgariei şi de fiul său, Boris. Cei doisuverani s-au îndreptat împreună spre piaţa oraşului„unde îi aştepta o frumoasă surpriză. Aici îi primescsunetele puternice ale imnului naţional bulgar«Şumi Mariţa» intonate de soldaţi în uniformacenuşie cu casca de atac. Sunt miliţienii germani[Landwehr-ul în care erau încorporaţi bărbaţii de45 de ani] pe care-i găseşti pretutindeni în EuropaCentrală şi deci şi la Cernavodă. Împăratul, însoţitde regele Bulgariei, trece în revistă trupele careintonează acum şi imnul german şi care defileazăprin faţa Împăratului în pas de paradă, ordonat şifrumos, cum nu l-ar putea executa mai bine nici unregiment activ de băieţi tineri”31. Acest gest nueste întâmplător. El semnifica faptul că regele bulgarera oaspetele împăratului german şi deci Dobrogeanu aparţinea Bulgariei32.

În dimineaţa zilei de 22 septembrie, trenul im-perial a pornit spre zona frontului de la Focşani. LaCoteşti, Împăratul a primit parada trupelor şi „aîmpărţit mai multe distincţii generalilor şi ofiţerilorde stat major plus 20 de Cruci de Fier clasa I şi 600clasa a II-a ofiţerilor tineri şi soldaţilor”, con-

semnează Mackensen. „Gazeta Bucureştilor” aprezentat şi discursul pe care Kaiserul l-a rostit înfaţa ostaşilor, felicitându-i pentru victoriile obţinute.„...Un judecător suprem a sigilat cu mâna-ipedepsitoare soarta necredinciosului prieten deodinioară” – aluzie la „trădarea” regelui Ferdinandal României. Kaiserul a ţinut să evidenţieze „cu câtau contribuit învingătorii României la amelioareasituaţiei economice a patriei germane”33.

După un dejun la Odobeşti – scrie Mackensen– a urmat „călătoria spre Măgura Odobeşti şi deacolo, pe jos, un urcuş de o oră şi jumătate până lacota 1001, unde a fost postul meu de comandă întimpul luptelor... Am plecat de acolo după două orecând soarele începuse să apună”.

Ziua de 23 septembrie a fost consacrată vizităriiexploatării saline de la Slănic Prahova, undeîmpăratul şi feldmareşalul au coborât cu ascensorulîn adâncimea minei. Wilhelm al II-lea a primitraportul şefului salinei şi a cerut să i se prezinte„fiecare soi de extragere prin lovituri cu mâna,maşini şi explozii” – după cum notează „GazetaBucureştilor”.

A urmat vizitarea câmpurilor petrolifere de laCâmpina, date în exploatare după ce au fostreparate în urma distrugerilor provocate de engleziîn noiembrie 1916. Câmpina l-a primit pe împăratcu străzile împodobite cu verdeaţă, iar coloniagermană i-a făcut o întâmpinare călduroasă.„Împăratul a cerut să i se arate toate stadiile extrac-ţiunii ţiţeiului... Împăratul a insistat asupra necesi-tăţii de a exploata în primul rând în folosul patrieigermane comorile naturale ale pământului româ-nesc căzut în mâna Aliaţilor. În sensul acesta,Împăratul a exprimat de mai multe ori ideea:«Femeile şi bărbaţii noştri de acasă luptă astăzi cutot atâta bravură pentru victorie ca şi oricaresoldat. Vom face deci tot ce va fi posibil pentru a leuşura viteaza lor rezistenţă»”. Reporterul subliniazăfaptul că resursele de sare „folosesc patriei ger-mane căci numai prin furnizarea de cantităţi maride sare bulgarilor, aceştia au posibilitatea de afabrica brânza care în ultimul timp se exportă iarăşiîn cantităţi mari în Germania. Împăratul s-ainteresat de toate detaliile acestui schimb”.

Ultima noapte pe teritoriul României a fostpetrecută de împărat la Sinaia. În dimineaţa zileide 24 septembrie 1917, însoţit de feldmareşalulMackensen şi de suita sa, împăratul a plecat înautomobil deschis prin Buşteni şi Azuga sprePredeal. Aici a fost „preluat” de generalul arhiduceJosef, comandantul armatelor austro-ungare dinTransilvania. Împreună cu acesta din urmă,


Wilhelm al II-lea a vizitat şi Braşovul, unde i s-afăcut din nou o primire călduroasă de către popula-ţia germană din oraş 34.

La Berlin, Kaiserul i-a declarat cancelarului căRomânia i-a plăcut atât de mult încât este hotărâtsă o păstreze după încheierea războiului. Cândamiralul von Müller i-a reamintit de rezoluţia depace a Reichstag-ului din 19 iulie, care se pronunţăpentru renunţarea la orice anexiuni, Kaiserul arăspuns cu seninătate: „Asta nu contează.Reichstag-ul poate să spună ce vrea. Eu am înspatele meu armata şi poporul, iar Michaelis are înbuzunar şi revolverul şi ordinul meu de a trage”35.

Pentru oamenii politici de la Bucureşti, ca şipentru notabilităţile germane de altfel, faptul căîmpăratul nu a vrut să discute cu nicio personalitatedin teritoriul ocupat, P.P. Carp f iind considerat„prea bătrân”, însemna că nu se excludeaposibilitatea încheierii în viitor a păcii cu „Româniaoficială”, reprezentată de guvernul de la Iaşi, fărăa mai pune condiţia abdicării în prealabil a regelui,„singura [modalitate] care ar putea pricinui ospărtură în Antanta”36.

Din cele prezentate până aici rezultă impor-tanţa pe care a avut-o participarea României laprima conf lagraţie mondială asupra desfăşurăriievenimentelor care au determinat destinulGermaniei şi al Europei. Dacă pe plan militarintrarea României în război a prejudiciat gravplanurile Puterilor Centrale şi aşa cum spuneaMackensen „mulţi considerau situaţia fără ieşire”,pe plan economic Germania a avut de profitat depe urma României – de fapt a Munteniei – aşa cumo evidenţiază şi lucrări germane de specialitate dela sfârşitul anilor ’30. Or consideraţiile economiceîşi păstrează valabilitatea şi astăzi şi demonstreazăîncă odată, dacă mai era nevoie, importanţaRomâniei pentru destinele Europei.

1 Fritz Fischer, Grif f nach der Weltmacht, Düsseldorf,1964; Ibidem, Krieg der Illusionen. Die DeutschePolitik von 1911 bis 1914 Düsseldor f, 1969.

2 Karl Erich Born, Von der Reichsgründung bis zumErsten Weltkrieg, München, 1999, p. 17-18.

KAISER WILHELM II, THE GERMAN HIGH COMMAND AND ROMANIAIN THE YEARS OF THE FIRST WORLD WAR (1916-1917)

Kaiser Wilhelm II was preoccupied with a desire to win what he called an “undisputed place in the sun”for Germany. His sentiments were reflective of the nineteenth-century nationalis tic and ethnic fervor thatswept Europe. Wilhelm was an overtly militaristic man, and believed fervently in increasing the strength ofGermany’s armed forces.

While theoretically supreme commander, Wilhelm found himself excluded from military decisions andcrippled chances of a compromise peace by encouraging the grandiose war aims of certain generals andpoliticians. The Kaiser and the politicians progressively lost influence in the direction of the war and nolonger had effective power. The German High Command at War was in fact a dual biography with GeneralsHindenburg and Ludendorff taking over and creating a virtual military dictatorship.

3 Virginia Cowles, The Kaiser, 1963; ediţia germanăWilhelm II. Der letzte deutsche Kaiser, München,1976, p. 347.

4 Hajo Holborn, Deutsche Geschichte, Münchenund Wien, 1971, Band 3, p. 218.

5 Ibidem, p. 209; Virginia Cowles, op.cit., p. 333.6 Apud, Virginia Cowles, op.cit., p. 335.7 Ibidem, p. 336.8 Şerban Rădulescu-Zoner, Beatrice Marinescu,

Bucureştii în anii primului război mondial. 1914-1918,Editura Albatros, Bucureşti, 1993, p. 37 (în continuare,Bucureştii...)

9 Virginia Cowles, op.cit., p. 346-347.10 Friedrich Hartau, Wilhelm II, Hamburg,

1978, p. 111.11 T.v. Bethmann Hollweg, Betrachtungen zum

Weltkriege, Berlin, 1923, vol. II, p. 45-46.12 Alexander von Müller, Regierte der Kaiser?;

Apud Virginia Cowles, op.cit., p. 347.13 Bethmann-Hollweg, op.cit ., p. 45.14 Ibidem, p. 154. Virginia Cowles, op.cit., p. 348.15 Pierre Renouvin, Primul război mondial, Editura

Corint, Bucureşti, 2001, p. 69.16 Bucureştii..., p. 161.17 Ibidem, p. 163 şi 170.18 Virginia Cowles, op.cit., p. 359.19 Hajo Holborn, op.cit., p. 254.20 Virginia Cowles, op.cit., p. 361.21 Eadem.22 „Gazeta Bucureştilor”, I, nr. 282, 283, 284 din

25, 26 şi 27 septembrie 1917, ar ticole semnate deKarl Rosner.

23 Al. Tzigara Samurcaş, Memorii, Editura „Grai şisuflet – Cultura Naţională” Bucureşti, 1999, vol.II, p. 178-185.

24 August von Mackensen, Erinnerungen undAufzeichnen, Berlin, 1938, p. 340-342.

25 Bucureştii..., p. 218.26 „Gazeta Bucureştilor”, 25 septembrie 1917.27 Al. Tzigara-Samurcaş, op.cit., p. 178.28 A. Mackensen, op.cit., p. 340.29 Al. Tzigara-Samurcaş, loc. cit.30 Alexandru Marghiloman. Note politice, Editura

Machiavelli, Bucureşti, 1992, vol. II, p. 246.31 „Gazeta Bucureştilor”, 26 septembrie 1917.32 Mărturia lui Al. Tzigara-Samurcaş asupra

întâlnirii celor doi monarhi pe vapor nu se confirmă.33 „Gazeta Bucureştilor”, 26 septembrie 1917.34 Idem, 27 septembrie 1917.35 Apud Virginia Cowles, op.cit., p. 361.36 Al. Marghiloman, op.cit., p. 248.


dezvălui r i • dezvălui r i • dezvălui r i • dezvălui r i• dezvălui r i

În cursul lunii septembrie 1942, Dietrich vonCholtitz a fost numit comandant al Diviziei 22Panzer, singura forţă de rezervă de care dispuneaArmata 6 germană (general Friedrich von Paulus),angajată în luptele pentru cucerirea Stalingradului.Dar Choltitz, a cărui armă de formaţie erainfanteria, nu se simţea pe deplin pregătit pentru aasuma comanda unei divizii de tancuri. După unstagiu intens de aproape două luni la şcolile deblindate de la Wunsdorf şi de la Paris, el a fostsolicitat de urgenţă spre sfârşitul lunii noiembrie laCartier ul General al Wehr macht-ului de laWolfsschanze (Bârlogul lupului), situat în PrusiaOrientală. Contraofensiva sovietică de la Stalingradera în plină desfăşurare, iar noul şef al StatuluiMajor, generalul Kurt Zeitzler, avea nevoie decâţiva ofiţeri superiori energici şi capabili pentru aface faţă situaţiei dificile şi neprevăzute în care seaflau implicate atât trupele de pe Don sau dinCaucaz, cât şi Armata 6, pe cale de a fi definitivîncercuită.

Sub imboldul lui Stalin, mareşalul GheorghiKonstantinovici Jukov (1896-1974) a reuşit unadintre cele mai inteligente lovituri strategice alerăzboiului. Atrăgând Armata 6 germană într-ogigantică bătălie de uzură în ruinele oraşuluiStalingrad, el a aruncat împotriva flancurilor sale– apărate de armatele 3 şi 4 române, slab echipatecu armament greu şi mijloace de transport – o forţăde manevră compusă din trei corpuri blindate (1,4, 26), două mecanizate (4, 13) şi trei de cavalerie(3, 4, 8), efective care se ridicau la peste un milionde soldaţi, 894 de blindate, 13 541 piese de artileriede diverse calibre şi 1 115 avioane. În seara de 22noiembrie, patru zile de la declanşarea ofensivei,avangărzile celor două grupări sovietice, care

CU GENERALUL DIETRICH VON CHOLTITZPE CÂMPURILE DE LUPT~ DIN AL DOILEA

R~ZBOI MONDIAL* (II)

EMANUEL ANTOCHE, Fran]aEMANUEL ANTOCHE, Fran]aEMANUEL ANTOCHE, Fran]aEMANUEL ANTOCHE, Fran]aEMANUEL ANTOCHE, Fran]a

străpunseseră frontul apărat de trupele române,au efectuat joncţiunea în localitatea Sovietski (40km vest de Stalingrad), după ce capturaseră intactşi podul de peste Don de la Kalaci. Toate căile decomunicaţii ale Armatei 6 cu restul frontului erautăiate, iar mareşalul Jukov, care concepuse planulîntregii operaţii, a reuşit astfel să reediteze celebramanevră a generalul cartaginez Hannibal în bătăliade la Cannae (216 înainte de Hr.), unul din mariledezastre din istoria militară a Romei antice:replierea centrului, atacul şi învăluirea pe flancuri,urmate de încercuirea totală a adversarului.

Referindu-se la situaţia strategică a forţelor Axeidin zona Stalingradului, câteva zile după încer-cuirea trupelor lui von Paulus, Choltitz avea sămărturisească în memoriile sale: „În cele din urmăam fost trimis la postul de comandă al mareşaluluivon Manstein, unde am rămas o perioadă maiîndelungată. În fiecare zi mă deplasam la secţia deoperaţii, unde urmăream cu un profund interesevenimentele de pe front. Serile le petreceam lastatul-major al mareşalului, unde în fiecare orăsoseau rapoarte asupra luptelor care aveau dreptscop ruperea încercuirii Stalingradului. Am fost dealtfel martor la răspunsul lui Hitler privindpropunerea lui Manstein, care prevedea evacuareaoraşului şi retragerea Armatei 6 spre sud, undegeneralul de brigadă Hoth era pregătit să o sprijinecu formaţiuni importante de blindate. Am trăit şi-amînţeles indignarea mareşalului când Hitler a refuzataceastă singură salvare posibilă sub pretextul căera «o soluţie catastrofală».

Câteva zile mai târziu am fost trimis cu ofiţerulmeu de ordonanţă la Marele Cartier General alCorpului 17 armată1. Primisem ordinul de a fipregătit în vederea asumării unui comandament.

* Traducerile din limbile franceză, engleză şi germană aparţin, integral, autorului.


Manstein era de părere că trupele ruseşti nu vorîntârzia să părăsească zona de încercuire aStalingradului pentru a relua ofensiva spre vest.

Teribila iarnă rusească cu furtunile sale dezăpadă glaciale îngreuna viaţa soldaţilor şi jenaconsiderabil sarcinile de comandament. Pe drumam avut ocazia de a vizita punctele de comandă alealiaţilor români şi italieni. Peste tot am întâlnitacelaşi spirit de panică. Moralul trupei era îngrozitorşi pe fiecare chip puteam citi, destul de clar, frica şidisperarea în care acei oameni trăiau. Italieniiofereau cel mai înfricoşător spectacol, iar climatulîn implacabila sa duritate îi paraliza în modcomplet…

Statul major al Corpului 17 armată era instalatde puţine zile în zona de ruptură a frontuluiromânesc, la nord de Morozovskaia. Cu trei diviziigermane foarte slăbite şi cu resturile formaţiilorromâneşti care se retrăgeau în dezordine2 amstabilit în mare grabă, un nou front pe râul Cir.Astfel am reuşit să zdrobim elanul ruşilor careînaintau spre sud şi sud-vest. Tentativa de a lansa ocontra-ofensivă cu divizia blindată germană desprecare am mai pomenit3 şi cu singura divizie blindatăromână a eşuat, deoarece cele două divizii au comiserori tehnice şi tactice. Divizia blindată germanăera echipată cu tancuri ceheşti4, din care jumătaterămăseseră în pană de la început datorită unui «atacgeneral» al şoarecilor, care au ros cablurilevehiculelor camuflate în gropi individuale. Diviziaromânească dotată cu blindate germane5 nu primisedecât o instrucţie rudimentară. Conductorii româninu erau aproape deloc capabili să facă să

funcţioneze aceste vehicule, pe care nu lecunoşteau. Generalul german nu putea fi totuşiacuzat pentru această stare de lucruri.Cu toateacestea, el a fost destituit şi trimis de Hitler înConsiliul de război. Mie mi-a revenit comanda-mentul acestor două divizii, cu misiunea de a leangaja acolo unde era neapărat necesar pentru aîmpiedica o străpungere rusească6.

După o scurtă pauză, armata rusească a reluatofensiva7 şi s-a aruncat asupra frontului ţinut decătre Corpul 17 armată. Ea a reuşit o străpungerepe flancul stâng şi întorcându-se apoi spre sud, şi-arealizat planul său iniţial dirijându-se spreMorozovskaia. Ruşii străpunseră în acelaşi timp,mai la vest, pe un front larg, diviziile italieneinstalate pe Don, obligându-le să fugă în dezordine8.Unităţile germane şi române din Corpul 17 Armată9

au fost înconjurate din trei părţi, ceea ce a provocato situaţie dintre cele mai critice. Ruptura totală acăilor de comunicaţii rămase deschise spre sud seprofila ameninţător. Cartierul general al Corpului17 armată a fost respins spre sud de cătreavangărzile blindatelor ruseşti şi a renunţat să maiasigure comandamentul unităţilor sale.

Mă af lam în sectorul diviziilor mele româneşti10

când am af lat că punctul de comandă al corpului afost neutralizat de inamic. Cum am putut, am adunatpe şefii diviziilor şi le-am notificat că ţinând seamade gravitatea momentului, am considerat că eradatoria mea de a-mi asuma comandamentultrupelor până voi reuşi să-i scot pe toţi din sectorulîncercuit. Situaţia se înrăutăţea din oră în oră.Numeroase formaţiuni de tancuri ruseşti pătrun-

• Para[uti[tigermani în

împrejurimileaeroportuluiWaalhaven de

lâng` Rotterdam(10 mai 1940)


Istoria lumii ºi lumea istorieideau în forţă spre sud, în direcţia terenului deaviaţie de la Morozovskaia, care constituia prin-cipala bază de aprovizionare a Stalingradului. Nuştiam nici măcar dacă în acel moment oraşul seafla încă în posesia noastră, sau dacă frontul situatla sud de noi era atacat şi rezista încă.

Înainte de a întreprinde spre sud marşul pecare l-am proiectat, am ordonat diviziilor noastresă execute câteva atacuri limitate, pentru a înşelainamicul. Am cerut, de asemenea, generaluluidiviziei române, un om de o oarecare vârstă, for-mat după metodele franceze, pentru a preluadirecţia generală a operaţiilor11. Mi s-a părut foarteimportant faptul de a păstra pe români de parteanoastră, deoarece succesul planului depindea înmare măsură de bunăvoinţa şi de docilitateageneralilor acestei armate. De altfel, trebuia săîntâmpin şi o oarecare susceptibilitate din parteaşefilor de divizii germane care-mi erau superioripe scară ierarhică…

A doua zi dimineaţa12, ruşii i-au atacat în forţăpe români, ceea ce era just din punct de vederepsihologic. Ei au rezistat cu vitejie şi intrepiditateşi în ciuda pierderilor grele au reuşit să respingă peinamic. Acest fapt a permis de a doua zi ca «navanoastră blindată» – pentru că în acest dispozitivam putut lupta pe toate f lancurile – să avanseze şitoate diviziile, incluzându-i şi pe răniţi, să se salvezedin sectorul încercuit.

Înlocuirea comandantului armatelor româneangajate la sud-vest de Stalingrad13 cu şefulCorpului 17 armată, generalul Hollidt a avut dreptconsecinţă în această situaţie extrem de încordatălăsarea acestui grup de divizii fără comandament.Când se află în sfârşit că noi am forţat încercuirea,mi se oferi comanda acestui corp…”.

Dietrich von Choltitz a petrecut încă un an pefrontul de Est, o perioadă destul de îndelungatăpentru a înţelege că, în această zonă a Europei,războiul era definitiv pierdut pentru armatele celuide-al treilea Reich: „Generalii ruşi au acumulatmultă experienţă în domeniul artei militare şipăstrau în totalitate iniţiativa marilor operaţii.Greşelile de necrezut ale planurilor lui Hitlerconduceau la cele mai teribile şi mai funesteconsecinţe. Aceste planuri n-au ţinut deloc seamăde efectivele reale şi de forţa trupelor noastre şi,mai ales, ele nu cunoşteau aproape deloc posibi-lităţile armatelor aliaţilor noştri”.

Spre sfârşitul lunii ianuarie 1944, după oconvalescenţă de câteva săptămâni petrecută în-tr-un spital din Germania, Dietrich von Choltitzprimi comanda Corpului 76 blindat pe teatrul deoperaţii italian. „Englezii şi americanii stabiliserăun cap de pod în spatele frontului nostru de laMonte Cassino14. De la cartierul său general,mareşalul Kesselring, comandantul şef al grupului

• Asaltul trupelor aeropurtate germaneasupra podului de la Mordijk

• Mân`stirea de laMonte-Cassino, o fort`rea]`

inexpugnabil`


de armate 15 m-a informat asupra situaţiei. Neaşteptasem cu toţii la o debarcare a inamicului fărăsă reuşim însă a o localiza cu precizie. Adversarul aales o zonă care putea să-i servească drept bazăpentru o acţiune tactică directă împotriva liniilornoastre, iar apariţia sa neprevăzută în spatelenostru a creat un mare pericol. A trebuit să retra-gem de pe front numeroase forţe pentru a le aruncaîmpotriva capului de pod, dar contraatacul de laînceput nu a mai avut urmări. Planul actual preve-dea hărţuirea poziţiilor inamice printr-un marenumăr de atacuri locale. Aceste operaţii aveauscopul de a reduce suficient perimetrul apărat deinamic pentru a lăsa artileriei sarcina de a-l lichidadefinitiv”.

Înaintarea armatelor 5 americană (generalMark Clark) şi 8 britanică (general Bernard LawMontgomery)16 spre centrul Italiei, având dreptobiectiv principal cucerirea Romei a fost stopatăîn luna noiembrie 1943 de puternicele fortificaţiide campanie ale liniei Gustav, care de la San Vitoşi Termoli, pe ţărmul Adriaticii, până la Miturno,pe coasta Mării Tireniene, traversa peninsula dela est spre vest. Mareşalul Kesselring, unul dintrecei mai abili strategi ai Wehrmacht-ului, specialistal bătăliilor defensive, era decis să oprească aici

înaintarea forţelor Aliaţilor. Poziţiile de apărareprof itau din plin de terenul accidentat al Apeninilor,care formau la rândul lor o veritabilă barierănaturală. Unul din punctele cheie ale acestuidispozitiv defensiv era Muntele Cassino (519 m),care bloca şoseaua nr. 6, principala arteră decomunicaţie spre Roma. Vârful masivului eradominat de celebra mânăstire fondată în anul 529de Sfântul Benedict, o clădire masivă şi impozantăcu ziduri de citadelă.

Trupele Aliaţilor au declanşat numeroaseatacuri, care au eşuat cu pierderi grele, astfel încâtun nou asalt frontal părea de neconceput fără omanevră de diversiune. În ziua de 22 ianuarie 1944,Corpul 6 armată american (general John P. Lucas),format din diviziile 3 infanterie, 1 infanteriebritanică, numeroase unităţi de commando şiRangers, un regiment de paraşutişti şi douăbatalioane de tancuri au debarcat pe plajele de laAnzio în spatele liniei Gustav, la o distanţă deaproape 50 de kilometri sud-est de Cetatea Eternă.Ordinele transmise generalului Lucas prevedeaulărgirea cât mai rapidă a perimetrului de debarcare,ocuparea localităţilor Campoleone şi Cisterna,interceptarea şoselelor 7 şi 6, cucerirea MunţilorAlbani.

Toate aceste obiective păreau însă dificil deatins deoarece Lucas considera că nu dispune deforţe suficiente pentru o operaţie ofensivă de oasemenea anvergură. Nu cu două batalioane detancuri şi câteva regimente de infanterie putea elsă avanseze spre crestele Albanilor. Generalulamerican prefera să se limiteze la consolidareapoziţiilor deja cucerite, la întărirea şi aprovizionareatrupelor sale cu muniţii şi armament greu. Princâteva atacuri restrânse, care se derulară în zilelede 24, 28 ianuarie, el a reuşit să lărgească capul depod, atingând periferiile localităţilor Campoleoneşi Cisterna. Diviziile 1 blindată şi 45 infanterieamericane, urmate de Divizia 56 infanteriebritanică, au debarcat la rândul lor pentru a susţineCorpul 6 Armată.

Un nou atac declanşat în noaptea de 29 spre 30ianuarie a eşuat, trupele Aliaţilor suferind nume-roase pierderi. Profitând de prudenţa excesivă ageneralului Lucas, riposta germană nu întârzie săse manifeste. În cele şapte zile care se scurseserăde la formarea frontului de la Anzio, mareşalulKesselring a mobilizat toate rezervele disponibileale liniei Gustav, cât şi numeroase unităţi de elităprezente în nordul Italiei, pentru a încercui poziţiile

• Vara anului 1942Choltitz în mijlocul solda]ilor s`i

pe frontul de la Sevastopol


inamice. Aceste forţe reunite în cadrul Armatei 14(general Eberhard von Mackensen) operau în douăcorpuri distincte : Corpul 1 paraşutişti (generalSchlemmer) şi 76 blindat, sub ordinele generaluluiHerr, pe care Choltitz îl înlocui la cererea luiKesselring. Printre cele opt divizii care au blocatcapul de pod se numărau diviziile 3, 29 şi 90 depanzergrenadieri, 26 blindată, celebra divizie„Hermann Göring”, diviziile 65, 114 şi 362 infanterie,cărora li s-a alăturat şi Regimentul de instrucţie„Lehr”, apreciat în mod deosebit de Hitler17.

În urma a două asalturi preliminare, desfăşu-rate în zilele de 4 şi 7 februarie, trupele germaneau reuşit să cucerească poziţiile de la Aprilia şiCarroceto, obiective necesare în vederea lansăriiatacului decisiv. Acesta, declanşat la 16 februarie –în ciuda unei evidente superiorităţi numerice înoameni şi material –, va fi sortit eşecului deoarececomandamentul german nu prevăzuse efectuldecisiv şi devastator al aviaţiei Aliaţilor, care decolade pe aerodromurile de la Neapole, nici barajele deartilerie ale flotei ancorată în golful Anzio, caresprijinea prin focul său diviziile anglo-americane.Alt factor esenţial a fost însăşi rezistenţa eroică atrupelor comandate de generalul Lucas, care timpde trei zile s-au opus cu înverşunare asalturilorviolente ale inamicului. Blindatele germane,susţinute de numeroase companii de panzergrena-dieri, au reuşit totuşi să avanseze de-a lungul şoseleiAlbano-Anzio, străpungând dispozitivul aliat pânăla ultima sa linie defensivă situată pe malul sudic alpârâului Carroceto. Luptele au continuat până ladata de 20 februarie, când un ultim efort ofensiv alforţelor lui Mackensen a fost stopat de diviziile 1infanterie britanică, 1 blindată şi 45 infanterieamericane, care au contraatacat cu succes, recâş-tigând terenul pierdut.

Presiunea germană a continuat însă să seexercite la fel de puternic, concretizându-se înperioada 28 februarie-4 martie printr-un nou asaltla fel de înverşunat ca şi precedentul. Preluândcomanda Corpului 6 Armată, generalul americande divizie Lucian Truscott, un şef energic şi hotărât,a reorganizat poziţiile de apărare ale trupelorAliaţilor, reuşind în cele din urmă să respingă cusprijinul tactic al aviaţiei toate atacurile lansate deinamic în vederea lichidării capului de pod. Frontulde la Anzio va continua să reziste până în cursullunii mai, când în urma ofensivei decisive aArmatelor 5 americană şi 8 britanică (Operaţiunea

Diadema), soldată cu traversarea în forţă a râuluiGarigliano (13 mai), cucerirea poziţiei de la Cassino(18 mai) şi străpungerea liniei Hitler (18-23 mai),trupele generalului Truscott vor ataca la rândul lorîn direcţia Munţilor Albani şi a Romei (23 mai).Însă intrarea avangărzilor Armatei 5 în CetateaEternă (4 iunie) avea să fie eclipsată peste numaidouă zile de debarcarea forţelor Aliaţilor înNormandia (6 iunie), eveniment crucial îndesfăşurarea războiului.

Bibliografie– Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri

inedite. 1940-1944 (coord. Florin Constantiniu),t. I, Bucureşti, Edit. Cozia, 1991.

– Beevor (Antony), Stalingrad, Paris, Editionsde Fallois, 1999.

– Brown (Anthony Cave), La Guerre secrète.Le rempart des mensonges, t. I-II «Le jour J et la findu troisième Reich », Paris, Pygmalion / GérardWatelet, 1981.

– Chirnoagă (Platon), general, Istoria politicăşi militară a războiului României contra Rusiei sovietice(22 iunie 1941-23 august 1944), Edit. Carpaţi, Madrid,1965.

– Choltitz (Dietrich) von, général, Un soldatparmi des soldats, Avignon, Aubanel, 1966.

– Craig (William), Ennemy at the Gates: TheBattle for Stalingrad, New York, 1973.

– Duţu (Alesandru), colonel, Dobre (Florica),Loghin (Leonida), colonel, Armata română în aldoilea război mondial (1941-1945). Dicţionar enciclo-pedic, Bucureşti, Edit. Enciclopedică, 1999.

– Guillaume (A.), general, Pourquoi l’ArméeRouge a vaincu, Paris, Julliard, 1948.

– Hillgruber (Andreas) , Hitler, regele Carol şimareşalul Antonescu. Relaţiile germano-române (1938-1944), Bucureşti, Humanitas, 1994.

– Jackson (W. G. F.), general, La Bataille d’Italie,Paris, Robert Laffont, 1969.

– Jars (Robert) , La campagne d’Italie, Paris,Payot, 1954.

– Liddell Hart (Basil H.), Sir, Histoire de laseconde guerre mondiale, Paris, Fayard, 1973.

– Kiriţescu (Constantin I.) , România în al doilearăzboi mondial , t. II, Bucureşti, Univers Enciclopedic,1995.

– Mennel (Rainer), Anzio und Nettunio 1944.Raum und Gelände eines amphibischen kampfraumes,în „Revue Internationale d’Histoire Militaire”, n°33,Freiburg im Breisgau, 1975, pp. 67-74.

– Overy (Richard), Why the Allies Won, W.W.Norton Company, New York, 1996.


1 Format din diviziile 62 şi 294 infanterie germane.2 Rămăşiţele diviziilor Armatei 3.3 Divizia 22 Panzer.4 Panzer Kw 38 t. „Skoda”. Intrat în dotarea

armatei germane în ianuarie 1939. Unul dintre celemai performante tancuri europene la începutul răz-boiului. Spre sfârşitul anului 1942 era complet depăşit.Tunul său anticar de calibru 37 mm nu putea săstrăpungă blindajul tancurilor sovietice T 34/76 sauKV 1.

5 Divizia 1 blindată română a fost dotată în cursulofensivei din vara anului 1942 cu 22 tancuri germane,model „Panzer IV” şi cu două companii anticar.

6 Cele două divizii formau Corpul 48 blindat.7 Ofensiva a fost declanşată pe data de 17 decem-

brie de către Armata 3 de gardă, Armata 2 de gardă şiArmata 5 blindată.

WITH GENERAL DIETRICH VON CHOLTITZON THE BATTLEFIELDS OF THE WORLD WAR II

Born in Silesia, from a family of nobles with profound military traditions, Dietrich von Choltitz belongsto the aristocratic caste of senior ranking officers and Prussian officials, which constituted the back boneof the process through which the power and mightiness of the IInd Reich was built. He made himselfremarked as a battalion commander of the 16th Oldenburg Infantry Regiment – the first Airborne Regimentof the German Army since 1937 – in the of fensive against Belgium and Nederland which debuted on 10 May1940. After the capitulation of France he was promoted to the rank of colonel and got the command of theentire 16th Infantry Regiment within the 22nd Airborne Infantry Division. This was transferred in Romania,at Prahova Valley to protect the Romanian oil, so precious to the German war machine, against a likelyattack by the Russian paratroops. He participated in the fights in Bessarabia, along with Romanian troupes,against Russians, and than in Crimea, where he took part in the conquest of Sevastopol, being extolled byMarshal von Manstein and by the Romanian historian Gheorghe I. Brătianu. Promoted to the rank ofDivision General, Choltitz was transferred to Crete and than took command of the Army Group F (generalLöhr) rearguard in the retreat from Balkans (October-November 1944).

– Pandea (Adrian), Pavelescu (Ion),Ardeleanu (Eftimie), Românii la Stalingrad. Viziunearomânească asupra tragediei din Cotul Donului şi StepaCalmucă, Bucureşti, Edit. Militară, 1992.

– Plotnikov (Yu. V.), Exploit at Stalingrad, în„Revue Internationale d’Histoire Milit aire”, nr. 44,Moscova, 1979, pp. 109-118.

– Seth (Ronald), Stalingrad: Point of Return,Londra, Harper Row, 1959.

– Shirer (William L.), Le troisième Reich. Desorigines à sa chute, Paris, Stock, 1964.

– Werth (Alexander), The Year of Stalingrad,Londra, 1946.

8 Divizii care aparţineau Armatei 8 italiene.9 Începând cu data de 23 noiembrie, Corpul 17

armată german, Corpul 48 blindat şi Corpul 2 armatăromân din Armata 3 (diviziile 14 infanterie şi 7cavalerie) au format Grupul de luptă „Hollidt”, al căruiobiectiv era apărarea frontului de pe Cir.

10 Divizia 1 blindată (general Radu Gherghe),Divizia 14 infanterie (general Gheorghe Stavrescu) şiDivizia 7 Cavalerie (colonel Gheorghe Munteanu).

11 Generalul Radu Gherghe (1886-1959), consi-derat în lucrările de specialitate ca adevăratul artizanal acestei retrageri.

12 27 decembrie 1942.13 Comandant al Corpului 2 armată, generalul

Nicolae Dăscălescu (1884-1969) n-a fost înlocuit, cisubordonat generalului Hollidt care asuma practic înaceastă perioadă comandamentul trupelor române fărăa-l consulta pe omologul său. Acest comportamentautoritar al unor ofiţeri superiori din armata germanăa fost subliniat de mareşalul Ion Antonescu într-uncelebru memoriu adresat, la data de 9 decembrie 1942,feldmareşului Erich Lewinski von Manstein.

14 Este vorba despre debarcarea trupelor anglo-americane de la Anzio (22 ianuarie 1944).

15 Mareşalul Albert Kesselring (1885-1960), coman-dant al forţelor Axei din Italia (Grupul de Armate C).

16 Înlocuit spre sfârşitul lunii decembrie 1943 cugeneralul Oliver Leese.

17 Regiment transformat ulterior în Divizia blindatăde instrucţie „Panzer Lehr” (general Fritz Bayerlein),angajată pe frontul din Normandia în iunie 1944.


EVENIMENT

În ziua de 24 ianuarie 2007, la sediul Ambasadei României din Paris, a avut loc lansarea ediţiilorspeciale franco-române şi româno-franceze ale publicaţiilor „Revue Historique des Armées” şi, respectiv,„Revista de Istorie Militară”, realizate de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară înparteneriat cu Serviciul Istoric al Apărării din Franţa.

A fost prezent un numeros public, reprezentând importante instituţii ale ţării gazdă: Direcţia AfaceriStrategice din Ministerul de Externe al Franţei, Secretariatul General al Ministerului Francez al Apărării,Serviciul Istoric al Apărării etc., membri ai Ambasadei României, diplomaţi români la UNESCO, istoricişi ziarişti români şi francezi.

Despre semnificaţia colaborării ştiinţifice româno-franceze, ca şi despre conţinutul celor două revisteau vorbit : E.S. Sabin Pop, ambasadorul României în Franţa, contraamiralul de escadră Louis de Cotenson,şeful Serviciului Istoric al Apărării; colonelul Frédéric Guelton, redactorul şef al „Revue Historique desArmées” şi generalul-maior (r) dr. Mihail E. Ionescu, directorul Institutului pentru Studii Politice deApărare şi Istorie Militară.

Atât domnul colonel Guelton, cât şi domnul general (r) Ionescu au subliniat perspectivele colaborăriiromâno-franceze în domeniul istoriei militare, anunţându-se elaborarea de către o echipă de istoriciromâni şi francezi a monografiei Napoleon al III-lea şi România, a cărei lansare urmează să aibă loc cuprilejul bicentenarului naşterii împăratului în aprilie 2008.

La încheierea activităţii, participanţii au vizitat fotoexpoziţia consacrată colaborării militare româno-franceze în Primul Război Mondial şi au vizionat filmul dedicat Misiunii Militare Franceze în România,condusă de generalul Henri Mathias Berthelot.

REDACŢIA


Dic]ionar istorico-militarDic]ionar istorico-militarDic]ionar istorico-militarDic]ionar istorico-militarDic]ionar istorico-militar

La 9/21 noiembrie 1888 acosta în portul Galaţio nouă navă de război românească, crucişătorul„Elisabeta”, construit în şantierele firmei „Armstrong“din New Castle (Marea Britanie), care, mulţi anide acum înainte, va fi nava etalon a marinei militareromâne.

Guvernul român luase măsura ca nava să navi-gheze până în apele teritoriale româneşti fără ar-mament, în intenţia de a preîntâmpina dificultăţidin partea guvernului otoman la trecerea prinStrâmtorile Bosfor şi Dardanele. Aşa că basti-mentul, camuf lat cu tende în anumite zone alepunţii, a fost prezentat ca navă comercială şi... i s-adat liberă trecere.

Fără îndoială prezenţa „Elisabetei” a suscitatviul interes al reprezentanţilor străini de la Galaţicare, mai ales după Războiul de Independenţă,urmăreau cu atenţie evoluţia sistemului de apărareromânesc. De aceea, nu este de mirare că, încădin primele zile ale sosirii navei, unul dintre aceştia,Gaston Wiet, consulul Franţei la Galaţi, înaintasuperiorilor săi mai multe date despre cuirasat,subliniind că în curând crucişătorului i se va instalaarmamentul compus, după informaţiile sale, din „4semiturele, 2 la babord, 2 la tribord pentru 4 tunuriKrupp de 15 cm”1, 4 tunuri cu tragere repede sistem

TUNURILE „KRUPP” DIN DOTAREATUNURILE „KRUPP” DIN DOTAREATUNURILE „KRUPP” DIN DOTAREATUNURILE „KRUPP” DIN DOTAREATUNURILE „KRUPP” DIN DOTAREACRUCI{~TORULUI „ELISABETA”CRUCI{~TORULUI „ELISABETA”CRUCI{~TORULUI „ELISABETA”CRUCI{~TORULUI „ELISABETA”CRUCI{~TORULUI „ELISABETA”

„Nordenfelt”, cal. 57 mm, 6 tunuri-revolver sistem„Hotchkiss”, cal. 37 mm, toate pe afete fixe, şi 4tuburi lans-torpile2.

Tunurile „Krupp” împreună cu afetele au sositla Galaţi la 12/24 noiembrie 18883, fiind instalate labord la începutul anului următor. Operaţiunea deînarmare a continuat în prima jumătate a anului1889 – la 27 aprilie/8 mai tuburile lans-torpile fabri-cate la „Société des Forges et Chantiers de laMediterranée” din Le Hâvre nu sosiseră 4 –, încâtla începutul lunii septembrie echipajul a fost înmăsură să efectueze exerciţii de tir cu întregul ar-mament. Despre aceste exerciţii, colonelul IoanMurgescu, comandantul Flotilei Române, îi spunealui Gaston Wiet: „Recent am asistat la experienţele[...] de tragere cu tunurile Krupp de cincisprezececentimetri, bătaia proiectilului ajungând până ladoisprezece kilometri, cu piesele Nordenfeldt cutragere rapidă (calibrul 7 ½ centimetri, bătaia 5kilometri), în sfârşit, cu tunurile-revolver (calibrul 3 ½centimetri). Aceste experienţe au reuşit perfect”5.

Cu toate că în armamentul crucişătorului„Elisabeta” s-au produs modificări la începutulsecolului al XX-lea (au fost introduse obuziere de120 mm şi tunuri de 75 mm cu tragere repedesistem „Saint Chamond”), piesele „Krupp” au fostmenţinute în înzestrarea navei.

• Cruci[`torul „Elisabeta”, intrat în dotarea Marinei Române în 1888

CORNEL I. SCAFE{CORNEL I. SCAFE{CORNEL I. SCAFE{CORNEL I. SCAFE{CORNEL I. SCAFE{


Chiar înainte de izbucnirea primei conf lagraţiimondiale, crucişătorul, care nu mai avea valoaremilitară, a fost dezarmat. La 3/16 mai 1914, într-unmemoriu, se propunea ca tunurile „Krupp” cal. 150mm „ce până în prezent nu au nici o destinaţiunela mobilizare” să fie folosite pentru întărirea apărăriiSilistrei sau Turtucaiei6. Piesele „Krupp”, instalatepe afete construite la Arsenalul armatei din Bucu-reşti, au format o baterie grea fixă cu tragereînceată în Divizionul de poziţie din cadrul Regi-mentului 3 artilerie grea. Bateria a fost pusă ladispoziţia trupelor din Capul de pod Turtucaia, f iindinstalată într-o poziţie betonată, în sectorulStaroselo, centrul 1 de rezistenţă de la cota 125.Bateria a primit numele „Regele Ferdinand”.

În timpul bătăliei de la Turtucaia, bateria aparticipat la luptele din zilele de 21 august/3septembrie-24 august/6 septembrie 1916, executândtrageri asupra infanteriei şi artileriei germano-bulgare care atacau susţinut poziţiile româneşti. Înziua de 24 august/6 septembrie, la ora 15,30, bateriaşi-a terminat muniţiile, încetând tragerea 7. Ea nuva mai acţiona din această cauză în oreleurmătoare, până la căderea localităţii în mâinileinamicului. Avându-se în vedere dificultăţile ridicatede demontarea şi transportarea rapidă a celor patrutunuri pe celălalt mal al Dunării, acţiune de altfelimposibil de realizat din cauza evenimentelor şi alipsei de mijloace, ele au fost deteriorate şi lăsateîn poziţie, fiind capturate, ulterior, de trupelegermano-bulgare.

Câteva date tehniceŢeava tunului „Krupp”, md. 1887, cal. 150 mm,

avea o lungime de 5,25 m (35 calibre); se încărcape la culată. În interior, ţeava avea 36 ghinturi

elicoidale cu pas constant spre dreapta, careimprimau proiectilului o mişcare de rotaţie. În ex-terior, ţeava era consolidată cu 10 frete (cercurisau manşoane de întărire).

Închizătorul era de tipul cilindro-prismatic.Greutatea pieselor varia între 4 803 şi 4 839 kg

(tunul nr. 1 – 4 804 kg; tunul nr. 2 – 4 839 kg; tunulnr. 3 – 4 803 kg şi tunul nr. 4 – 4 817 kg)

Fiecare ţeavă era instalată pe un afet turnantcu pivot, sis tem francez „Vavasseur”, care permiteao mişcare în plan vertical între – 70 şi + 200. Înmomentul tragerii, două pistoane hidraulice încăr-cate cu glicerină amortizau reculul piesei.

Servanţii erau apăraţi de câte un scut de oţelsemicircular, cu fante de observaţie. Greutateaafetului era de 5 300 kg, iar a scutului de 2 250 kg.Greutatea totală a unei piese (ţeavă, afet, scut) eraîntre 12 353 kg şi 12 389 kg.

Tunurile puteau să tragă obuze „ordinare” dinfontă sau oţel, obuze „de ruptură” din oţel, sau„şrapnele” din oţel, cu focoase percutante şi focoasecu dublu efect (cu timpi – se regla în prealabiltimpul de explozie – şi percutant). Cartuşul deazvârlire era format dintr-un săculeţ de pânzăîncărcat cu 17 kg pulbere brună tip P.P.C/82 carese amorsa cu o stupilă* obturatoare cu fricţiune.

Viteza iniţială a proiectilului era de 550 m/s,acesta fiind azvârlit până la distanţa de 8 909 m.

Tunul „Krupp”, md. 1887, cal. 150 mmLungimea ţevii: 525 cmÎncărcare pe la culatăÎnchizător de tip clindro prismaticGreutatea ţevii: între 4 803 – 4 839 kg

• Exerci]iu de tragere cu tunulla bordul cruci[`torului

„Elisabeta”

* stupilă [fr. étoupille] – amorsă specială între-buinţată la tunuri pentru aprinderea încărcătorului depulbere.


Ghinturi:- 36 ghinturi elicoidale cu pas constant spre

dreapta- adâncimea ghintului – 1, 5 mm- lăţimea ghintului – 9, 5 mmlungimea pasului ghinturilor – 3, 72 mAfetul- turnant, cu pivot central, sistem „Vavasseur”

(construit de „Krupp”)- mişcare în înălţime între – 7 0 şi + 200

Muniţia pentru tunul “Krupp”, md. 1887, cal. 150 mm8

Tipul proiectilului Lungime Greutate Încărcătura Încărcătura de azvârlire,pulbere brună tip P.P.C/82

Obuz „ordinar”din fontă

1, 25 kg41, 8 cm 29, 950 kg 17 kg

Obuz „ordinar”din oţel

67 cm 47, 85 kg

Obuz „deruptură”din oţel

50,5 cm 50,5 kg

1, 25 kg 17 kg

0, 50 kg 17 kg

Şrapnel din oţel 50 cm 49,74 kg 0, 51 kg pulbereşi 600 gloanţe

17 kg

- greutatea afetului – 5 300 kg- greutatea scutului – 2 250 kg- amortizoare de recul: 2 pistoane hidraulice

cu 36 litri glicerină- scut semicircular

Bătaie – 8 909 mStupila obturatoare cu fricţiune avea o greutate

de 0,042 kg şi era constituită din două prismematerie fulminantă

1 Documente privind istoria militară a poporuluiromân, mai 1888-iulie 1891, Editura Militară, Bucu-reşti, 1975, p. 87 (în continuare, sursa se va citaDIMPR).

2 Ibidem, p. 87, 96, 158; DIMPR, Iulie 1891-Decembrie 1894, Editura Milit ară, Bucureşti, 1976,p. 344.

3 DIMPR, 1888-1891, p. 87.4 Ibidem, p. 195.5 Ibidem, p. 266. Reproducerea conversaţiei de

către consulul francez arată că ofiţerul român ori nuera familiarizat cu unele date tehnice despre arma-ment, ori exagera pentru a-şi impresiona inter-

locutorul. Astfel, tunurile „Krupp” băteau până la 8908 m, iar calibrele pieselor „Nordenfeldt” şi„Hotchkiss” erau de 57 mm şi, respectiv, 37 mm.

6 România în războiul mondial, vol. I, Documente-anexe, Bucureşti, 1934, p. 127 (în continuare sursa seva cita RRM, I Documente-Anexe).

7 La începerea operaţiunilor pe 15/28 august 1916,piesele „Krupp”, md. 1887, cal. 150 mm aveau doar659 de obuze (RRM, I, Documente-Anexe, p. 41,tabelul 3).

8 Maiorul [Ioan] Vasiliu-Năsturel, Descriereatunurilor, afetelor şi muniţiunilor de 150 mm model1887 dupe crucişătorul „Elisaveta” al marinei regale,Bucuresci, 1889.

THE “KRUPP” CANNONSIN CRUISER’S “ELISABETA” ENDOWMENT

In November 1888 the Royal Romanian Navy enriched its fleet with a new warship, the cruiser “Elisabeta”,which remained as the Royal Romanian Navy’s first, foremost, and indeed only cruiser to ever serve underthat prestigious flag.

By the spring of 1889 the cruiser was fully operational. “Elisabeta” was armed with four 15 cm cannonof Krupp manufacture. In addition, four Nordenfeldt 57 mm and six Hotchkiss 37 mm cannon were carried.

Before the outbreak of the First World War the cruiser “Elisabeta” had no more a military value. Theship was unarmed and her cannons were deployed as a fortif ied battery in the “Tur tucaia Position”. Uponexhausting their ammunition, the cannons were captured by the enemy


Ne-a părăsit pentru totdeauna un prieten devotat al istoriei ţării noastreşi al istoricilor români – profesorul JEAN NOUZILLE.

Născut la 26 mai 1926 la Bourg-en-Bresse (Ain – Franţa), absolvent alŞcolii militare de la Saint-Cyr, a fost of iţer de carieră şi a participat lacampaniile militare din Indochina şi Algeria.

Doctor-és-lettre, cu teza Le prince Eugène de Savoie et les problèmesdes confins militaires autrichiens, 1688-1739 şi licenţiat al Institutului deÎnalte Studii Europene de la Strasbourg, Jean Nouzille a condus masterate,la Centrul de Studii Germanice al Universităţii de Studii Juridice, Politice,Economice şi Tehnologice „Robert Schuman” din Strasbourg, pentruacordarea Diplomei Universitare de Studii Superioare SpecializateGermane în domeniul politicii externe şi de apărare a Republicii FederaleGermane în perioada 1949-2000 şi a Diplomei Universitare „CunoaştereaEuropei Centrale şi de Sud-Est”, pe problematica istoriei slavilor de sud, dela mijlocul secolului al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XX-lea.

A fost co-director al Seminarului „Istorie şi civilizaţii europene” al Universităţii de Ştiinţe Umaniste„Marc Bloch” din Strasbourg (Limbi, naţiuni, state în Europa Centrală şi de Est în secolele XVI-XX).

Membru al Comisiei Franceze de Istorie Militară, preşedinte al Comitetului European de Istorie şiStrategii Balcanice, membru titular al Academiei din Alsacia, membru al comisiilor de doctorat, profesorulJean Nouzille a participat, totodată, la numeroase conferinţe şi colocvii ştiinţifice internaţionale în Bulgaria,Germania, Grecia, fosta Iugoslavie, Republica Moldova, Polonia, România, Rusia şi Ungaria.

Profesorul Jean Nouzille s-a apropiat cu pasiune şi respect de istoria României, dovadă fiind valoroaselesale contribuţii referitoare la istoria Transilvaniei şi a Basarabiei sau la soarta prizonierilor de războiromâni, materializate în lucrări importante editate în Franţa, România, Republica Moldova, Grecia, Italiasau Polonia: La Transylvanie. Terre de contacts et de conflits, Strasbourg, 1993 şi 1994; Transilvania. Zonăde contacte şi conflicte, Bucureşti, 1995; Transylvanie. An Area of Contact and Conflicts, Bucharest, 1996;Transylvanie. Horos epafon kai agonom, Atena, 1997; Transylwania. Obszar kontaktów i konfliktów, Bydgoszcz(Polonia), 1997; Transilvania. Zona di contatti e conf litti, Roma, 1998; Le calvaire des prisonniers de guerreroumains en Alsace-Lorraine. 1917-1918, Bucureşti, 1991 şi 1997; Calvarul prizonierilor de război români înAlsacia-Lorena, Bucureşti, 1997; La Moldavie, histoire tragique d’une province européene, Strasbourg,2005; Moldova. Istoria tragică a unei regiuni europene, Chişinău, 2005;

A mai publicat: La politique de dèfense de la Yugoslavie et la sécurité de l’Europe, Strasbourg, 1981;Batailles d’Alsace. 1914-1918 (în colaborare), Strasbourg, 1989; Histoire de frontières. L’Autriche et l’Empireottoman, Paris, 1990.

Vechi colaborator al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, a fost întotdeaunao prezenţă activă şi agreabilă la reuniunile ştiinţifice internaţionale organizate în România. În anul 2006 aonorat ediţia specială româno-franceză a „Revistei de Istorie Militară“ cu un studiu remarcabil: Intervenţiafranco-britanică în Dobrogea în 1854.

Timpul nu a mai avut răbdare cu profesorul Jean Nouzille, aşa încât pe masa sa de lucru a rămasmanuscrisul Histoire des catholiques de Moldavie, încă o dovadă a interesului său pentru istoria României.

Pentru meritele sale ştiinţifice a fost decorat cu „Legiunea de Onoare în grad de comandor“, „OrdinulNaţional pentru Merit în grad de comandor“, „Crucea de Război a Teatrelor de Operaţii Externe“, „Croixde la Valeur militaire“ şi „Croix du combattant volontaire“.

Ca semn al preţuirii eforturilor în slujba dezvoltării cooperării româno-franceze, în anul 2000 i-a fostacordat ordinul românesc „Pentru Merit”, în grad de comandor.

Prin trecerea în eternitate a profesorului Jean Nouzille, istoriografia românească a pierdut unul dintrecei mai fideli şi mai sinceri prieteni.

Dumnezeu să-l odihnească!

IN MEMORIAMIN MEMORIAMIN MEMORIAMIN MEMORIAMIN MEMORIAM

Profesorul JEAN NOUZILLE

Comandor (r) GHEORGHE VARTIC


Traduceri

O monarhie constituţională şi războinicăExistă unele similitudini în unificările Ger-

maniei şi Italiei. În ambele cazuri, sentimentelenaţionale au fost revitalizate de dominaţia napoleo-niană, care a avut un impact militar foarte puternicasupra germanilor, prusacilor în special, şi aitalienilor. Conducerea unificării a fost preluată decele două state cu cele mai puternice tradiţii mili-tare: Regatul Prusiei şi Regatul Sardiniei, cunoscutmai bine ca Piemont. Câte trei războaie au pavatdrumul către unificare: în Italia războaiele din 1848-1849, 1859 şi 1866 (plus scurta campanie din 1870împotriva Romei papale), iar în Germania răz-boaiele din 1864, 1866 şi 1870-1871.

Totodată, puternice diferenţe marchează celedouă cazuri. Germania a fost unificată prin putereaPrusiei, prin victorii rapide, cu „fier şi sânge”, întimp ce unificarea Italiei a fost mai mult produsulabilităţilor diplomatice ale contelui de Cavour. Defapt, primul război de independenţă din 1848-1849a dus la învingerea Piemontului, iar cel de-al treilearăzboi din 1866 a reprezentat înfrângerea pe mareşi pe uscat a Italiei, care a obţinut regiunea Vene-ţiană doar mulţumită victoriei Prusiei asupraAustriei. În 1859 alianţa cu Franţa a fost condiţiade a înfrânge Austria. Spre deosebire de Germania,în Italia „războiul regelui” a fost acompaniat de„războiul poporului”1, al cărui episod faimos şi desucces a fost cucerirea Regatului celor două Siciliide către voluntarii lui Garibaldi, care a lăsat deo-parte vederile sale republicane şi a adoptat motto-ul: „Italia este Victor Emmanuel”.

MONARHIA, ARMATAMONARHIA, ARMATAMONARHIA, ARMATAMONARHIA, ARMATAMONARHIA, ARMATA{I CONSTRUIREA NA}IUNII ITALIENE{I CONSTRUIREA NA}IUNII ITALIENE{I CONSTRUIREA NA}IUNII ITALIENE{I CONSTRUIREA NA}IUNII ITALIENE{I CONSTRUIREA NA}IUNII ITALIENE

1861-19181861-19181861-19181861-19181861-1918*****

Luând în considerare factorul politic, un altelement-cheie, în afara armatei sale, care a permisPiemontului să preia conducerea mişcării naţionalea fost acela că, după revoluţia din 1848-1849, regeleVictor Emmanuel al II-lea a fost unicul suveran dinpeninsulă care a păstrat constituţia (Statutulacordat în martie 1848 de către tatăl său, CarolAlbert, şi extins în 1861 la Regatul Italiei), a deschiscalea către liberalism şi, în final, către democraţie,ceea ce nu este valabil pentru cazul Prusiei.

Aşadar, Victor Emmanuel a devenit regeleItaliei „graţie Domnului şi voinţei naţiunii”2. Înain-tea victorioasei bătălii de la San Martino (24 iunie1859), el s-a descris pe sine ca fiind „primul soldatal independenţei naţionale” (o declaraţie repetatăîn războiul din 1866), iar din iunie 1848 în jurământuldepus de către militari loialităţii tradiţionale faţăde rege i-a fost adăugat şi angajamentul de supunereloială faţă de constituţie. Articolul 108 al regula-mentului prusac nu cerea militarilor să jure credinţăconstituţiei. Statul italian s-a născut din compro-misul a două slăbiciuni, a monarhiei şi a revoluţiei,de aceea în Italia, mai mult decât în Germania,principiile de naţionalitate şi suveranitate a poporu-lui au triumfat împreună, evitând rămăşiţelefeudalismului şi excesele militarismului3. Potrivitunui istoric american, rapida tranziţie de la omonarhie constituţională pură la una parlamentarăs-a datorat în mare măsură înfrângerilor suferiteîn războiul de independenţă din 1848-18494. Daraceastă teză trece cu vederea trei aspecte: dinastiade Savoia, spre deosebire de cea de Hohenzollern,

MASSIMO DE LEONARDISMASSIMO DE LEONARDISMASSIMO DE LEONARDISMASSIMO DE LEONARDISMASSIMO DE LEONARDIStraducere [i adaptare MONA ELENA SIMINIUCtraducere [i adaptare MONA ELENA SIMINIUCtraducere [i adaptare MONA ELENA SIMINIUCtraducere [i adaptare MONA ELENA SIMINIUCtraducere [i adaptare MONA ELENA SIMINIUC

* S tudiu prezentat la al XXXII-lea Congres Internaţional de Istorie Militară desfăşurat la Potsdam (Germania),în perioada 19-26 august 2006.


a fost gata să facă compromisuri cu forţele revolu-ţionare, mişcarea naţională italiană nu era pregă-tită să renunţe la libertate de dragul puterii şi, înfinal, conf lictul cu Papa şi cu Biserica Catolică auîmpiedicat formarea unui bloc conservator.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, diverşipoliticieni conservatori şi intelectuali au pledatpentru întărirea autorităţii regelui. Cea mai cu-noscută intervenţie de acest gen a fost cea a luiSidney Sonnino în 1897, viitor prim ministru şiministru al Afacerilor Externe, intitulată „Torniamoallo Statutto”5 (Întoarcerea la Constituţie), subli-niind necesitatea de întoarcere la textul original şila spiritul constituţiei din 1848, care sprijinea omonarhie constituţională pură şi nu una parla-mentară. Este interesant de notat faptul că niciunuldintre aceşti conservatori nu a evidenţiat rolulmilitar al regelui, iar cel puţin unul dintre ei a scriscă „dinastiile trebuie să înceteze, atât în aparenţăcât şi în realitate, de a-şi trage originile din războişi de a ţinti deasupra tuturor... Suveranii trebuie săapară cum sunt astăzi, nu conducători de trupe, cilideri ai cetăţenilor”6. Trebuie remarcat încă o datăcă înfrângerea de la Adua, din 1896, nu a fost debun augur unui tron susţinut de baionete.

Regele italian nu a fost sfinţit sau încoronat; defapt, el nu a avut coroană deoarece faimoasa„coroană de fier” datând din secolele V-VIII a părăsitcatedrala din Monza numai pentru funeraliile luiUmberto I, asasinat în 19007. Singura ceremoniecare a marcat accesiunea la tron a fost jurământuldepus pe constituţie, în faţa Parlamentului.Nobilimea nu a avut un rol oficial în legile, regula-mentele şi protocoalele statului8. Considerândmodelele tradiţionale ale regalităţii9, regele Italieinu putea fi considerat un rege-preot, adică opersoană cu o aură de sfinţenie, unsul lui Dumne-zeu, datorită luptei împotriva Bisericii şi a Papei;de fapt, Victor Emmanuel al II-lea a fost excomuni-cat de către Papa Pius al IX-lea. Regele Italiei nuera stăpânul feudal suprem. Dinastia de Savoia nua produs intelectuali, aşadar el putea fi cu greucaracterizat ca un rege-filozof.

Dar, cu certitudine, regele Italiei a fost un rege-războinic, deoarece Piemontul a fost singurul statitalian cu o tradiţie militară vie şi nedisputată10 şi oarmată profund reformată de către generalulAlfonso Ferrero din Marmora, ministru de Războiîntre anii 1849-1855 şi 1856-1860 (în acest intervalel a comandat trupele din Războiul Crimeei). RegeleVictor Emmanuel al III-lea, care a fost cu siguranţămult mai cultivat decât predecesorii săi, îi spunea

totuşi unuia dintre aghiotanţii săi: „Tradiţiaadevărată, cea mai importantă pentru o ţară, estecea militară. Dante Aligheri nu a făcut Italia... darbaionetele au făcut-o”11.

Milanezul Giorgio Pallavicio Trivulzio a scris în1854: Piemontul are o armată „de aceea suntpiemontez”12. Referindu-se la formarea, în 1562,de către Emmanuel Filiberto, duce de Savoia, adouăsprezece regimente provinciale, Cesare Balboa scris: „Din acea zi a existat o Armată italiană, iarnoi putem scrie o istorie întreruptă a acesteia”13.Până astăzi, Armata italiană îşi trage rădăciniledin formarea, în 1659, de către Carol Emmanuel alII-lea, duce de Savoia, a „Regimentului de Gardă”,primul exemplu de regiment permanent deprofesionişti din Europa14. În 1870 generalulflorentin Carol Corsi a scris: „Chiar şi cei care nuar accepta că Regatul Italiei este un fel de Piemontextins au admis, chiar de bună voie, că Armataitaliană este în fapt armata Piemontului mărită”,iar generalul napolitan Nicola Marselli, „vonClausewitz-ul italian”, a fost de acord că ArmataSardiniei a fost „pivotul” Armatei Italiei15. Foştiimembri ai Armatei Sardiniei au dominat gradelede general până la începutul anilor ’70, când unnumăr de generali isteţi, cu pregătiri diferite auocupat poziţii de mai mare responsabilitate:

Victor Emmanuel al II-lea


piemontezul Cesare Ricitti Magnani, garibaldianulEnrico Cosenz, Giuseppe Pianell şi AntonioBaldissera, care fuseseră generali în armateleRegatului celor două Sicilii şi respectiv ale Impe-riului Austriac, precum şi Luigi Mezzacapo,provenind din armata burbonă. Nu întâmplător,faimosul istoric Federico Chabod nota, prin 1870,că amprenta piemonteză era mult mai puternicăîn diplomaţia italiană decât în Armată16, caredevenise cu adevărat naţională.

O armată naţională, monarhistă, dar nudinasticăRegatul Italiei a fost proclamat la 17 martie

1861, iar la 4 mai generalul Malfredo Fanti, ministrulde Război a ordonat: „De acum înainte Armataregală [Regio Esercito] se va numi Armata Italiei,fiind abolită vechea denumire de Armată aSardiniei [Armata Sarda]”17. Este neclar dacădecizia de a omite calificativul „regal” din denumireaoficială a fost pur întâmplătoare, sau a fost un efortde a sublinia caracterul naţional şi nu dinastic alArmatei. Este de asemenea dificil de explicatmotivul pentru care în februarie 1879 ministrul deRăzboi, generalul Gustavo Mazé de la Roche, adecis să adauge „regal” (Regio) numelui oficial alArmatei, care a devenit astfel Armata regală pânăîn 1946. Explicaţia cea mai plauzibilă este căministrul a dorit să exprime „o opinie implicit nega-tivă” la adresa ideilor de „naţiune armată”promovate de „stânga istorică” (Sinistra Storica),liberalii progresişti, care au preluat puterea în 187618.Marina a fost întotdeauna denumită „Marinaregală” (Regia Marina), pentru a se distinge demarina comercială, în timp ce Carabinieirii, primulcorp al Armatei au fost numiţi Reali Carabinieri;termenul Reali are în principiu aceeaşi semnificaţieca şi regal, dar subliniază mai categoric loialitatealor specială faţă de rege.

Dincolo de chestiunea denumirii formale,istoricii sunt de acord că Armata Italiană şi-apierdut complet acele caracteristici feudale aleArmatei Sardiniei, deja slăbite după 1848. Întreofiţerii activi şi permanenţi, în Italia erau nobili6,5% în 1863, 8,63% în 1872 şi 3,14% în 1887,comparativ cu 49% în 1872 şi 33% în 1911, în ImperiulGerman. Generalii nobili au reprezentat în Italia39,65% în 1863, 35,43% în 1872 şi 33,55% în 188719.Legăturile foarte strânse între Coroană şi Armatănu au împiedicat „înlocuirea Armatei dinastice dinprima jumătate a anilor 1800 şi dezvoltarea uneiArmate naţionale”20. Ofiţerii afişau o „loialitate

absolut monarhistă” şi simţeau „Coroana ca peizvorul însuşi... al existenţei [lor]”, dar ei nu formau„un partid al Coroanei”, iar generalii nu formau„un partid al Curţii”21.

După cucerirea Regatului celor două Sicilii s-aridicat problema admiterii în Armata italiană atâta voluntarilor lui Garibaldi, cât şi a celor proveniţidin Armata burbonă. Din aceasta din urmă, au fostadmişi 2 191 de ofiţeri dintr-un total de 3 600 exa-minaţi. Armata de Sud a lui Garibaldi (EsercitoMeridionale), număra 45 496 soldaţi şi exorbitantulnumăr de 7 343 de ofiţeri. Aceşti oameni erau decalitate mixtă, mulţi dintre ei aveau idei revolu-ţionare, dar erau lipsiţi de pregătirea şi disciplinaspecifice forţelor regulate. Garibaldi a propus să-şitransforme armata într-un corp permanent devoluntari în cadrul armatei regulate, având cauniformă tunica roşie şi pălăria cu pene a infanterieiuşoare. Această măsură ar fi introdus în armată unelement politizat şi era deosebit de periculoasă însituaţia politică a momentului, care impuneaîntărirea noului Regat înainte de declanşarea denoi expediţii garibaldiene împotriva Veneţiei şi aRomei. Problema a cauzat multe resentimente întreCavour şi generalul Fanti, pe de o parte, şi Garibaldi,de cealaltă parte. Guvernul a decis să admită pebaze individuale în Armata regulată foşti membriai Armatei de Sud, după o examinare strictă. Înmartie 1862, 1 997 de ofiţeri, inclusiv 12 generali,au fost admişi, în timp ce numai 60 subofiţeri şi 9simpli soldaţi au cerut să se înroleze. Unul din cei12 generali, Enrico Consez, a devenit primul şef destat major al Armatei Regale şi a rămas în funcţie11 ani (1882-1893). În războiul din 1866, Garibaldi acomandat Corpul de voluntari al Armatei (CorpoTruppe Volontarie), format din 38 000 de oameni şioperând pe frontul separat din Trentino, undeaceştia au obţinut singura victorie, şi aceastamodestă, a campaniei.

Până la Primul Război Mondial, Armata italianănu s-a amestecat în manevre politice, iar rolul săupolitic a fost mult mai puţin important şi evidentdecât în Franţa, or în Imperiul German sau Austro-Ungar. Faptul că până în 1920 (cu două scurteexcepţii), ministrul de Război a fost întotdeauna unmilitar a asigurat autonomia armatei faţă departidele politice şi, în acelaşi timp, a reprezentatpentru politicieni o garanţie a imparţialităţiiacesteia. Conform Constituţiei, generalii şi amiraliierau a 14-a categorie, din cele 21, din care regeleputea desemna senatori pe viaţă; mulţi dintre ei aufost, de asemenea, aleşi în Camera Deputaţilor şi


aparţineau în număr egal diferitelor zone alespectrului politic (cu excepţia socialiştilor).

Necesitatea de a păstra forţele armate în afarapartidelor politice a fost în mod special resimţită înţări ca Franţa şi Italia, care aveau de „eliberat”teritorii ce nu mai erau, sau nu erau încă parte astatului naţional. În Italia, regele era garanţiasupremă a acestei autonomii şi făcea imposibilefenomene ca acela al generalului Boulanger. În plus,Monarhia a întâmpinat puţină opoziţie în Italia, întimp ce Republica nu a fost atât de uşor acceptată înFranţa şi a avut un suport restrâns în rândulmilitarilor, cel puţin până la „afacerea Dreyfus”.

Articolul 5 din Constituţie prevedea: „Putereaexecutivă este rezervată numai regelui. El este şefulsuprem al statului; el comandă toate forţele armatepe uscat şi pe mare; el declară război; încheie tratatede pace, de alianţă, de comerţ şi de alt fel”. Cu altecuvinte, politicile externe şi militare erau consider-ate domenii rezervate suveranului. De aceea,ministrul de Război şi cel al Marinei trebuiau să sebucure de încrederea deplină a regelui, dar istoriciiau opinii diferite asupra rolului monarhului îndesemnarea acestora. Conform unor specialişti,miniştrii erau aleşi aproape exclusiv de către rege;alţii spun că nominalizările erau făcute prin acordîntre rege şi şeful guvernului; alţi istorici considerăcă era necesară numai „o aprobare formală” aCoroanei22. Cu certitudine, nu a existat niciodată unCabinet Militar precum cel al împăratului germanWilhelm al II-lea, sau un şef de Stat Major al Armateisubordonat doar regelui. Postul de şef de Stat Majoral Armatei a fost creat în 1882 (iar cel de şef de StatMajor al Marinei mai târziu, în 1907); pe timp depace, şeful Statului Major era în mod clar subordonatministrului de Război, chiar dacă în 1906 şi în 1908puterile acestuia au fost întărite.

De trei ori, în momente de criză internă sauinternaţională, regele a recurs, ca şef al guvernului,la generalii ataşaţi în mod special de dinastia deSavoia, datorită naşterii lor în fostul Regat alSardiniei. La Marmora, din Torino a fost primministru şi ministru de Externe din septembrie 1864până în iunie 1866, când mutarea capitalei laFlorenţa, ca urmare a Convenţiei cu Franţa, a pro-vocat revolte în Torino şi a dezbinat partidul con-ducător „dreapta istorică” (Destra storica). Dupăcriza de la Mentana23, savoiardul Luigi FredericoMenabrea a fost prim ministru şi ministru deExterne din octombrie 1867 până în decembrie1869. Un alt savoiard, Luigi Pelloux, a fost prim

ministru din iunie 1898 până în iunie 1900, în timpul„crizei de sfârşit de secol”, o perioadă de turbulenţesociale şi politice. Ar trebui considerat faptul căMenabrea a deţinut din 1861 funcţii de ministru înguvern, iar Pelloux a fost membru în CameraDeputaţilor şi a fost de trei ori ministru de Război.În diverse ocazii, alţi generali şi amirali au ocupatfuncţii de miniştri de Externe în guverne deorientări politice diferite: generalul Car lo FeliceNicolis di Robilant (octombrie 1885-aprilie 1887),amiralii Benedetto Brin (mai 1892-decembrie1893), Felice Napoleone Canevaro (iunie 1898-mai1899) şi Constantino Morin (februarie 1901-noiembrie 1903). Robilant, care fusese ambasadornouă ani la Viena şi doi ani la Londra, a negociat cusucces în februarie 1887 reînnoirea Triplei Alianţecu Germania şi Austro-Ungaria, obţinând condiţiimai favorabile pentru Italia.

Regii Italiei, ca majoritatea suveranilor dinistoria contemporană, nu erau mari experţi înstrategie militară, dar afişau un remarcabil curajîn bătălie. Istoricul naţionalist Gioacchino Volpe asubliniat necesitatea de a oferi un exemplusoldaţilor şi de a demonta clişeul italienilornedoritori să lupte.

În timpul primului război de independenţă din1848, în bătălia de la Goito, atât regele Sardiniei,

Giuseppe Garibaldi


Carol Albert, cât şi prinţul Coroanei (viitorul primrege al Italiei), au fost uşor răniţi. Carol Albert (prinţde Carignano), pentru curajul său în asediul de laTrocadero în august 1823, fusese decorat cu cruceaOrdinului Sfântului Ludovic al IX-lea, primindepoleţii de caporal al Regimentului al 6-lea degrenadieri. În timpul celui de-al doilea război deindependenţă, în bătălia de la Palestro, regele Vic-tor Emmanuel al II-lea s-a expus focului austriac înmijlocul bersaglierilor şi al zuavilor francezi dinRegimentul al 3-lea, care l-au numit caporal deonoare. În cel de-al treilea război de independenţă,din 1866, cei doi fii ai regelui au fost prezenţi pecâmpul de bătălie. Celor care invocau imprudenţade a risca vieţile ambilor fii, regele le răspundea căaceştia sunt soldaţi şi trebuie să lupte, adăugând cădinastia de Savoia ar suferi o soartă similară cucea a Burbonilor de Neapole dacă ar sta acasă întimp ce soldaţii luptă. În bătălia de la Custozza, diniulie 1866, a avut loc un episod care a devenit partea mitologiei naţionale, fiind sărbătorit de scriitorişi ilustrat de pictori. Prinţul Umberto (viitorul regeUmberto I), în vârstă de 22 de ani, comandant alDiviziei a 16-a, aflându-se pe drumul de lângăVillafranca împreună cu statul său major, a fostasaltat de patru escadroane ale Regimentului al13-lea de ulani al Armatei Austriei. El a ordonat

batalioanelor sale să închidă laturile pentru aînfrunta atacul şi abia a reuşit să se strecoare îninteriorul unuia din careurile formate24.

În timpul Primului Război Mondial, VictorEmmanuel al III-lea şi-a câştigat renumele de „regesoldat”, deoarece şi-a amplasat reşedinţa imediatîn spatele frontului şi a vizitat zilnic tranşeele.Prezenţa sa a avut un efect imens asupra moraluluisoldaţilor şi a efortului patriotic al Italiei25. În afaraacestui rol simbolic, regele a jucat şi unul strate-gic, pe 8 noiembrie 1916, în conferinţa de laPeachier cu reprezentanţii Aliaţilor, când a impusrezistenţa pe linia Pave, după înfrângerea de laAmoretto. Prim ministrul britanic David LloydGeorge a scris în memoriile sale: „... Am întâlnit peregele Italiei. Din punct de vedere fizic, acesta nuare o figură de comandant, dar am fost impresionatde stăpânirea de sine şi calmul pe care le-a arătatîntr-o împrejurare când ţara şi tronul său erau înprimejdie. Nu a prezentat semne de frică saudepresie. Numai anxietatea sa părea să înlătureorice semn că armata sa o luase la fugă”26.

„Regele soldat” a fost capul unei familii regalecu vocaţie militară. Nouă prinţi şi duci au servit înarmată sau în marină27. Luigi Amedeo de Savoia,duce de Abruzzi, a fost comandantul flotei din 1915până în februarie 1917, iar Emmanuel Filiberto de

Monumentul Victor Emmanuel al II-lea


Savoia, duce de Aosta, a comandat Armata a 3-a,care a acţionat deosebit de bine. El a fost singurulgeneral care a păstrat comanda armatei sale petoată durata războiului, iar obiecţiunea că nu puteafi concediat deoarece era vărul regelui avea puţinăvaloare, din moment ce celălalt văr, ducele deAbruzzi, a fost destituit pentru împotrivirea stârnităde strategia sa de atac naval.

„Caporalul zuavilor” (il caporale degli zuavi),regele Victor Emmanuel al II-lea, „careul de laVillafranca” (il quadrato di Villafranca), „regelesoldat” (il Re soldato), Victor Emmanuel al II-lea,„ducele neînvins” (il Duca invitto), EmmanuelFiliberto de Savoia, duce de Aosta, au fost miturilemilitare ale monarhiei italiene, pe care copiii auînvăţat la şcoală să o stimeze.

Un alt episod legat de onoarea militară a adusmare popularitate unui prinţ al Casei de Savoia:duelul dintre Victor Emmanuel de Savoia-Aosta,conte de Torino, nepot al regelui Umberto I, şiprinţul Henri d’Orléans, fiul ducelui de Chartres şiprin urmare nepotul regelui Louis Philippe alFranţei. Ca trimis al cotidianului parizian „LeFigaro“, Henri d’Orléans a vizitat Etiopia dupăînfrângerea italiană de la Adua, în 1896, şi a scris oserie de articole conţinând remarci dispreţuitoareasupra comportamentului ofiţerilor italieni întimpul bătăliei şi după aceea, când aceştia deve-niseră prizonieri ai etiopienilor. Henri a primitprovocări la duel întâi de la locotenentul Pini, careprezentant al ofiţerilor italieni foşti prizonieri, şiapoi de la generalul Matteo Francesco Albertone,care comandase o brigadă la Adua. Apoi, pe 6 iulie1897, contele de Torino i-a adresat provocarea, înacord cu regele şi foarte probabil cu informareaguvernului de la Roma, deşi comunicatele de presănegau orice implicare oficială a celor două ţări. Artrebui remarcat că relaţiile dintre Italia şi Franţafuseseră foarte proaste în ultima decadă a secoluluial XIX-lea. Duelul a avut loc la data de 15 august,orele cinci dimineaţa, la Vaucresson, lângă Paris,şi a fost o luptă dârză încheiată cu rănirea gravă alui Henri d’Orléans, un spadasin mai slab decâtVictor Emmanuel. Mii de mesaje de felicitare aufost trimise contelui de Torino, iar unul dintresecunzii săi comenta: „o nouă dovadă că Armata şiNaţiunea sunt un singur corp a cărei inimă esteCasa de Savoia!”. Un proeminent conservator scriaîn jurnalul său: „sunt teribil de fericit. Era necesarca ceva să ridice spiritul atât de deprimat al ţăriinoastre şi în acest scop o sabie bună este mult maibună decât multe discuţii parlamentare”28.

Armata, „şcoala naţiunii”În absenţa altor legături puternice şi datorită

fundamentului slab al statului italian, Monarhia şiForţele Armate, în particular Armata, au apărut înmod necesar ca simbolurile cele mai puternice, fiindde aceea învăluite de „un fel de sfinţenie”29. LuigiSettembrini a făcut afirmaţia mult citată: „Armataeste firul de oţel care a unificat Italia şi o păstreazăunită”30. Giustino Fortunato a subliniat rolul civic şipolitic al Armatei: „Armata este marele educator. ÎnItalia mai mult decât un instrument de apărare... eaeste o şcoală a civilizaţiei şi a unităţii însăşi”31.Gioacchino Volpe a scris: „Într-o ţară ca Italia, unităde curând, lipsită de disciplină colectivă, foarteînapoiată în obiceiuri sportive şi pregătire fizică,Armata poate fi considerată şcoala naţiunii”32.

În principal din motive politice, sistemul derecrutare a fost la nivel naţional, iar nu teritorial.Cu alte cuvinte, cu excepţia trupelor instruitepentru lupta în munţi, formate în 1872, recruţiiserveau într-o regiune îndepărtată de cea de origine.Într-o ţară în care majoritatea populaţiei vorbeanumai dialectul propriu, unde o persoană din Venetoşi una din Sicilia puteau discuta între ele cu maredificultate, acest sistem a favorizat integrarealocuitorilor din diferite regiuni. Mai mult,recrutarea a contribuit masiv la lupta împotrivaanalfabetismului, întrucât în 1871 Armata a creatşcoli de regiment pentru a-i învăţa pe analfabeţi.

Statul naţional italian a sărbătorit în 1911 primasa jumătate de secol de existenţă. Prim-ministrulGiovani Giolitti, ale cărui sentimente personaleerau adverse aventurilor coloniale şi internaţionaleatât de mult încât, în 1915, el se va opune participăriiItaliei la Marele Război, a înţeles totuşi că mândrianaţională necesita o victorie militară pentru a ştergeînfrângerile de la Custozza (1866), Lissa (1866) şiAdua (1896) şi a declarat război Imperiului Otomanpentru posesiunea asupra Libiei. Primul RăzboiMondial a reprezentat testul suprem pentru Italia,pe care aceasta l-a trecut. Din punct de vederemilitar, Armata a realizat un efort imens. Politic,războiul a atestat realizarea unei uniuni naţionaleaproape complete, la care au contribuit şi forţelepolitice care nu împărtăşeau tradiţia revoluţiei. Afost o etapă importantă pe drumul reconcilierii întreBiserică şi Stat. Sfânta episcopie a desemnat pentruArmată un episcop şi mai mult de 2 000 de preoţimilitari; 93 dintre ei au căzut în luptă şi 546 au fostdecoraţi. Politicienii catolici şi socialişti din aripamoderată au intrat la guvernare; facţiunea socialistă,mai intransigentă, a adoptat sloganul: „Nici


1 Vezi P. Pieri, Storia milit are del Risorgimento.Guerre e insurrezioni , Torino, 1962.

2 Formula tradiţională „prin graţia Domnului”fusese abolită pentru regele savoiard în 1854, urmândlaicizării statului; în 1861 aceasta a fost reintrodusăcu adăugirea „voinţa naţiunii” (F. Racioppi-I. Brunelli,Commento allo Satuto del Regno, Milano-Roma-Napoli,1909, vol. I, pp 42-43, 325-327).

3 Vezi A . Oriani, La lotta politica in Italia, Bologna,1956, pp. 689-690.

4 H. McGraw Smyth, Piedmont and Prussia: Theinfluence of the Campaigns of 1848-1849 on theConstitutional Development of Italy, în „The AmericanHistorical Review”, vol. LV (aprilie 1950 ) nr. 3 pp. 479-502; pentru o discuţie a acestei teze vezi W. Maturi,Interpretazioni del Risorgimento. Lezioni di storia dellastoriografia, ediţia a 3-a, Torino, 1962, pp. 584-587.

5 Retipărit în N. Valeri, La lotta politica in Italiadall’Unita al 1925, Florenţa, 1966, pp. 247-65.

6 R. Bonghi, L’Ufficio del Principe in uno Statolibero, în Programmi politici e partiti, editat de G.Gentile, Opere di Ruggero Bonghi , I, Florenţa, 1933,pp. 522-523.

7„Coroana de fier” a apărut de asemenea peînsemnul „Ordinul Coroanei Italiei”, creat în 1868.

8 Vezi G. Rummy, La politica nobiliare del Regnod’Italia 1861-1946 , în Les noblesses européennes auxXIX siècle , Milano-Roma, 1988, pp. 578-579.

9 Vezi H. Nicholson, Kings, Courts and Monarchy,Londra, 1962.

10 Vezi W. Barberis, Le armi del Principe. Latradizione milit are sabauda, Torino, 1988.

11 S. Scaroni, Con Vittorio Emmanuel III, Verona,1954, p. 92.

12 Citat în G. Volpe, Pagini risorgimentali , Roma,1967, vol. II, p. 127.

13 Citat în V. Giglio, Il Risorgimento nelle sue fasidi guerra, Milano, 1948, vol. I, p. 20.

14 Vezi M. G. Pasqualini, G. Gay, Uomini inuniforme. Quattro secoli di storia e tradizionidell’Esercito it aliano, Roma, 2004, pp. 6, 10, 69.

15 C. Corsi, 1844-1869. Venticinque anni in Italia,Florenţa, 1870, vol. II, p. 8; N. Marselli, Gliavventmenti del 1870-71, Torino, 1871, vol. I, p 141.Vezi M. Mazzetti, Dagli eserciti pre-unitari all’esercitoitaliano, în „Rassegna storica del Risorgimento”, LIX(octombrie-decembrie 1972), pp. 563-592.

16 F. Chabod, Storia della politica estera it alianadal 1870 al 1896, Bari, 1971, p. 594.

17 Circulara lui Fanti este publicată în L’esercito ei suoi corpi. Sintesi storica, Roma, 1971, vol. I, p. 82.

18 Vezi V. Ilari, Storia del servizio militare in Italia,II, La „nazione armata” (1871-1918), Roma, 1990, p. 103şi L. Ceva, Le Forze Armate, Torino, 1980, pp. 25-26.

colaborare, nici sabotaj”, dar după înfrângerea de laCaporetto colaborarea a triumfat. De aceea,proclamaţia regelui care chema la rezistenţă cucuvintele „Italieni, cetăţeni şi soldaţi, fiţi o singurăArmată” nu a fost doar retorică, ci a fost o bunăreprezentare a unităţii naţionale în acel moment33.

19 Ibidem, p. 63.20 G. Rochat, G. Massobrio, Breve storia

dell’esercito italiano dal 1861 al 1943, Torino, 1978, p.86; vezi de asemenea opinia concordantă a lui P. DelNegro, Army, State and Society în the Nineteenth andEarly Twentieth Century: The Italian Case, în „TheJournal of Italian History”, 1978, p. 325.

21 Cele trei citate sunt din L. Ceva, op. cit., pp. 64-65, R. Luraghi, Il comando dell’esercito dal 1882 al1918, în Il problema dell’alto comando dell’esercitoitaliano dal Risorgimento al Patto Atlantico, Roma,1985, p. 142, Rochat-Massobrio, op. cit., pp. 40 şi 42.

22 Vezi Rochat-Massobrio, op. cit ., p. 43. Ilari,op.cit., p. 139, Luraghi, op. cit., p. 65, intervenţia luiM. Mazzaretti, în Domenico Grandi, Generale, Ministro,Senatore, Roma, 1988, p. 147.

23 Guvernul italian, sperând să repete înşelătoriadin 1860, a tolerat iniţiativa lui Garibaldi, care a formatun corp de voluntari şi a invadat Statul Papal. Napoleonal III-lea a trimis înapoi la Roma trupele franceze carefuseseră rechemate în urma Convenţiei din 1864;francezii au contribuit la înfrângerea lui Garibaldi, pe 3noiembrie 1867, de către Armata Papală. Primulministru italian, Urbano Rattazzi, a fost forţat sădemisioneze.

24 În aceeaşi bătălie, fratele său, Amedeo, duce deAosta, a fost rănit.

25 Pentru opinii pozitive asupra „regelui soldat”vezi G. Artieri, Il Re, I soldati e il generale che vinse,Bologna, 1951, R. Mosca, Vittorio Emmanuel III. Il Resoldato, Milano, 1939, pp. 69-80, V. Solaro del Borgo,Giornate di guerra del Re soldato, Milano, 1931, G.Volpe, Vittorio Emmanuel III, Milano, 1939, pp. 109-122; pentru opinii ireverenţioase R. Bracaloni, Il re“vittorioso”, Milano, 1980, pp. 91-98 şi S. Bertoldi,Vittorio Emmanuel III, Torino, 1970, pp. 260-266.

26 War Memoirs of David Lloyd George, Londra,1934, vol. IV, p. 2325.

27 Vezi La guerra 1915-18. Commemorazionecinquantenaria, Roma, 1967, pp. 74-75.

28 A. Guiccioli, Diario di un conservatore, Milano,1973, p. 227. O descriere detaliată a acestei is torii faceG. Artieri, în Cronaca del Regno d’Italia, vol. I, DaPorta Pia all’ intervento, Milano, 1977, pp. 610-624.

29 F. Venturini, Militari e politicinell’Italia umbertina,în Storia Contemporanea, aprilie 1982, p. 231.

30 Discurs în Senat, citat în L’esercito e i suoicorpi...,ed. cit., p. 65.

31 Discurs la Camera Deputaţilor, 23.3.1901.32 G. Volpe, Italia moderna, 1815-1898, vol. I,

Florenţa 1973, p. 134.33 Pentru o expunere mai largă a acestui subiect

vezi volumul L’Italia e il suo Esercito. Una storia disoldati dal Resorgimento ad oggi, Roma, 2005 şi articolulMonarchia, Famiglia Reale e Forze Armate nell’It aliaunita, în Rassegna Storica del Resorgimento, 1999,pp. 177-202. Vezi de asemenea câteva din eseurile dinP. Del Negro, N. Labanca, şi A . Staderini,Militarizzazione e nazzionalizatione nella storia d’Italia,Milano, 2005.


O covârşitoare, o sfâşietoare tristeţe în chipulpreatimpuriu atât de îmbătrânit; şi parcă şi umbraunui dispreţ pe figura slăbită, chinuită a luiGheorghe I. Brătianu, fotografiat de călăii săi înzeghea de puşcăriaş.

Am perindat în amintire imaginile cu care detreizeci de ani am obişnuit să asociez scrisul luiGheorghe Brătianu: portretele sale din La merNoire; cel apărut la München în 1969 sau împre-ună cu N. Iorga la Congresul de studii bizantine din1924; cu borsalino şi trench-coat-ul f luturând pechei ori discutând cu Nicolae Corivan sau cu regeleAlexandru al Iugoslaviei; la o întrunire politicăalături de mareşalul Averescu, dar, mai ales, pemalurile Dunării în căutarea Vicinei şi, în uni-formă, la ruinele Mangopului. Am fotografiatcândva casa din Bucureşti, strada Bisericii PopaChiţu nr. 26, unde şi-a trăit anii de pe urmă aidomiciliului forţat înaintea întemniţării1. Şi, iată,acum, epilogul reconstituit cu migală, după ArhiveleSecurităţii, de domnii Aurel Pentelescu şi LiviuŢăranu. Sunt anii tragici 1947-1953, când familiaBrătianu îndură mucenicia odată cu prăbuşireadefinitivă a României, la ridicarea căreia contri-buiseră trei generaţii.

Atunci când, în anii războiului al doilea şi imediatdupă acesta, ajunsese la vârsta deplinei formări aconcepţiei sale istorice – şi, trebuie cu prisosinţăsubliniat, relevase, primul în România, noua etapade evoluţie a omenirii, „era atomică” şi globalizarea– perspectivele vieţii sale deveneau tragice.

Îndepărtat de la Universitate, de la conducereaInstitutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga”,

Recenzii

GHEORGHE BR~TIANUGHEORGHE BR~TIANUGHEORGHE BR~TIANUGHEORGHE BR~TIANUGHEORGHE BR~TIANUÎN ANII 1947-1953ÎN ANII 1947-1953ÎN ANII 1947-1953ÎN ANII 1947-1953ÎN ANII 1947-1953*****

* Gheorghe I. Brătianu în dosarele Securităţii. Documente. Perioada domiciliului obligatoriu. Arestarea.Detenţia. Moar tea (1947-1953), selecţia documentelor, studiu introductiv, note şi addenda Aurel Pentelescu,Liviu Ţăranu, prefaţă acad. Dinu Giurescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006 (348 p.)

Gheorghe I. Brătianu a fost supus, de la 19 august1947, domiciliului obligatoriu în casa soţiei saledin Bucureşti, strada Popa Chiţu. Arestul ladomiciliu – prezentat cu ipocrizie drept omăsură de protecţie luată de grijuliul guvernal doctorului Petru Groza2 – fusese precedatde percheziţia la domiciliul familiei Brătianula 1 noiembrie 1946 (p.64-66), prilej dedescoperire a numeroase tipărituri „antisovie-tice” incriminatorii. Este dramatică stăruinţasa de a rămâne conectat surselor de infor-maţie: cărţile Bibliotecii Academiei Române


şi radioul. Sunt din ce în ce mai puţini aceiacare ştiu ce a însemnat ascultarea „posturilor străineimperialiste” îndărătul cortinei de fier, susţinereape care acestea le-au transmis în atâtea case dinRegatul României ocupat de sovietici şi comunişti.În pofida interdicţiei, şi familia Brătianu a fost înacei ani aninată de mesajul de dincolo.

Pentru istoria politică generală câteva informaţiisunt de cules din volum: viziunea Securităţii (p. 95-97) asupra relaţiilor lui Gheorghe I. Brătianu cuGermania, cu guvernul Antonescu din care nu avoit să facă parte (atât în septembrie 1940 ca vicepre-şedinte şi ministru de Externe; apoi după rebeliunealegionară şi, în fine, în preajma intrării României înrăzboiul antisovietic); contribuţia lui Gheorghe I.Brătianu, alături de aceea a generalului ConstantinSănătescu, la atragerea şefilor armatei în „actul deînalt curaj” de la 23 august 1944 (p. 70) şi susţinereape care istoricul o avea din partea familiei Brătianupentru a deveni noul şef al Partidului Liberal, înconcurenţă cu Bebe Brătianu. După delaţiunea unei„surse serioase” este redată o discuţie între „Zu-rescu” (desigur Constantin C. Giurescu) şi [George]Fotino3 referitoare la orientările din PartidulLiberal , remarcându-se şi stăruinţa lui AsraBercovici pentru alegerea la şefie a lui Gh. I.Brătianu: „Zurescu s-a arătat surprins de regimulde favoare, preferenţial de care se bucură GeorgeBrătianu care, în timp ce Râmniceanu şi alţii sunttrimişi în închisoare, se găseşte, cu toate culpabilităţilelui, numai cu domiciliu forţat. Zurescu crede că acestregim de favoare a fost înlesnit datorită unor relaţiipe care Asra Bercovici le-ar avea cu anumitepersoane din actualul regim”4 (p. 90). În vara anului1948, Securitatea (pe atunci Siguranţa Statului) semai temea încă(!) de posibile acţiuni liberalecoordonate de Gheorghe I. Brătianu, avocatul Gh.Salma şi alţii, ceea ce a şi determinat mai strictaclaustrare a istoricului. Raportate la situaţia reală dinţara ocupată de armata sovietică şi exploatată prinregimul comunist, desigur că şi ideea posibilităţii uneiacţiuni politice liberale interne pare de domeniulfanteziei. Ea se încadra însă nevoii de justificare aorganelor de represiune. Astfel încât majoritateainformaţiilor de această natură cuprinse în volumilustrează mai degrabă o istorie, încă nescrisă, a menta-lităţilor şi psihopatiilor sub comunism.

Realist, susţinut de o nestrămutată credinţă,Gheorghe I. Brătianu şi-a concentrat în acei anitoate puterile spre realizarea operei istorice, pe

care izvoarele cercetate sau publicate de el, studiile,notele, culegerile şi cursurile sale universitare opregătiseră în răstimp de trei decenii5.

Prezenţa încă vie a lui Gheorghe I. Brătianu înBucureştii anilor 1948-1950 nu a rămas fără efect;după o mărturie din familia Holban, ea era dătătoaresperanţei că poate nu totul era pierdut.

Cu o fină ironie – de unde va mai fi putut să-iaf le resursele? – amintea odată de similitudineascrierilor sale şi acelea ale lui Marco Polo. Din ceeace mi-au povestit alţii, ştiu însă că au fost câţivaoameni curajoşi – părintele Vitalien Laurent,profesorul Mihai Berza, Petre Ş. Năsturel – care,riscând nu puţin, au căutat să susţină efortul dedocumentare al lui Gheorghe I. Brătianu, ale căruideplasări la Biblioteca Academiei fuseseră interzisede Securitate. Informaţiile din dosarele Securităţii,publicate acum, detaliază până la cea mai cruntăabjecţie condiţiile detenţiei lui Gheorghe I.Brătianu. Ele se conjugau, din nenorocire, cu ogravă criză morală, desăvârşind o suferinţăsuportată cu stoicism în singurătate. Cu atât maiînalt apare astfel, acum, scrisul istoric din anii 1947-1950 al lui Gheorghe I. Brătianu, a cărui eleganţă,fineţe, spiritualitate sunt contrastul flagrant al uneirealităţi atroce. Nicicând celebrul „Die Gedankensind frei” („Gândurile sunt libere”) nu şi-a af lat omai perfectă ilustrare decât în cazul nefericituluiistoric român. Ajuns la 6 sau 7 mai 1950 în puşcăriade la Sighet, susţinut de aceeaşi credinţă înDumnezeu, a căutat sublimarea existenţei sale înconceperea în cuget a unei noi istorii universale.Planul ei, redactat de Gheorghe I. Brătianu înpreajma Congresului internaţional de ştiinţeistorice de la Zürich din 1938 şi publicat tot atunci,se întemeia pe o concepţie cu totul nouă, ce redarolul Constantinopolului şi al Strâmtorilor ,însemnătatea lor reală în istoria universală de laplămădirea în secolele VI-VII a Europei medievaleşi, în fond, actuale, şi până în secolul al XVI-lea6. Învederea elaborării acestui proiect multinaţional,istoricul român spera să-şi asigure, în primul rând,colaborarea echipei din jurul revistei „Byzantion”de la Bruxelles, a foştilor săi profesori şi a prietenilordin Franţa. Opera capitală La mer Noire, scrisă învremea domiciliului obligatoriu şi salvată datoritădevotamentului părintelui Laurent, trebuia să fieuna dintre lucrările pregătitoare ale noii istoriiuniversale. Reluarea acesteia din urmă în puşcăriaSighetului, cu crâmpeie zgârâiate pe pereţii celuleisale, avea să fie, mai mult decât un exerciţiu


intelectual, chiar mijlocul de evadare din iadulconcentraţionar unde se afla. L-a susţinut, deopo-trivă, credinţa vie în Dumnezeu, insuf lată de mamasa, nefericita Maria Moruzi. Şi aceasta până laceasul din urmă, de Sfântul Gheorghe al anului1953, când suferinţa-i pământească avea să înce-teze. Într-un răstimp de mai puţin de treisprezeceani, cei mai mari istorici pe care i-a dat poporulromân, Nicolae Iorga şi Gheorghe I. Brătianu,cădeau victime ale aceluiaşi totalitarism, vorba ceaveche a lui Miron Costin despre „omul sub vremi”,preschimbându-se la noi într-un cumplit blestem.

SERGIU IOSIPESCU

1 Confluenţe istoriografice româneşti şi europene.Gheorghe I. Brătianu, coordonator Victor Spinei, Iaşi,1988, p. 115.

2 Gheorghe Buzatu a publicat în urmă cu vreocincisprezece ani fişa de recrutare a fostului ministrude către serviciile secrete sovietice la f inele anilor’20 ai secolului trecut.

3 Desigur un indice de persoane şi instituţii,comentat, ar fi uşurat înţelegerea textului.

4 În vara anului 1947, Ana Pauker a oferit prinprofesorul Alexandru Rosetti un paşaport pentru a seexpatria, ceea ce Gheorghe I. Brătianu a refuzat (v.Cornelia Bodea, Profesorul Gheorghe I. Brătianu –aşa cum l-am cunoscut în „Academica”, VIII, 5(99),1998, p. 18).

5 De la primul său studiu, de istorie militară ,publicat în anul 1916 în „Revista Istorică“ a lui N.Iorga şi intitulat O oaste moldovenească acum treiveacuri.

6 Datorez vechii prietenii a lui Andrei Pippidi co-municarea proiectului, de bună seamă trimis de autorlui Nicolae Iorga.

PACEA DE MÂINE*

* Pacea de mâine. Documente ale Comisiei constituite în vederea pregătirii conferinţei de pace de după celde-al doilea război mondial (1942-1944), ed. Petre Otu, Editura Militară, 2006.

„Dacă vrei să câştigi războiul, trebuie să pre-găteşti pacea”. Acesta ar fi fost motto-ul potrivitpentru volumul de documente îngrijit de cunoscutulistoric militar, colonel (r) dr. Petre Otu. Pentru călucrarea conţine 27 de documente – stenogrameale şedinţelor secţiunilor de lucru, note de serviciuşi rapoarte – elaborate de „Biroul Păcii”, organismînfiinţat de vicepreşedintele Consiliului de Miniştri,ministrul afacerilor străine, Mihai Antonescu, la16 iunie 1942, cu scopul de a pregăti materialulnecesar susţinerii interesului naţional românescla viitoarea conferinţă de pace, scontându-se desi-gur pe victoria Germaniei.

Este meritul incontestabil al îngrijitorului ediţieicare a identificat şi selectat în fondurile ArhivelorNaţionale Istorice Centrale, Arhivelor MilitareRomâne şi ale Arhivelor Diplomatice cele mairelevante procese-verbale ale şedinţelor celor optsecţiuni ale „Comisiei pentru pregătirea mate-rialului documentar de informare şi propagandă învederea Conferinţei de Pace”, desfăşurate în varaanului 1942, desigur în perioada când se spera căbalanţa războiului înclina către victoria Axei. Dezas-


trul de la Stalingrad a inf luenţat activitatea „Birou-lui Păcii”. Dacă, la 20 noiembrie 1942, existau 33 destudii definitivate, 37 af late în lucru şi altele 60necesare a fi întocmite, în perioada care a urmatComisia a fost restructurată şi orientată sprestudierea problemei Transilvaniei, astfel încât în varaanului 1944, când se contura înfrângerea Germaniei,activitatea acesteia s-a redus considerabil.

Multitudinea şi diversitatea problemelor pe carele avea de rezolvat „Biroul Păcii” vizau – în opinialui Mihai Antonescu – „ţara şi drepturile noastre”,„ordinea şi organizarea Europei”, apărareaintereselor naţionale, acoperirea contribuţiilor derăzboi, elaborarea unor soluţii referitoare laordinea economică şi financiară a Europei viitoare,problemele Transilvaniei şi ale românilor de dincolode frontierele ţării etc. De remarcat interesulmanifestat pentru asigurarea căilor de comunicaţiiprin care România se conecta la mapamond –„Dunărea, linia Lemberg, linia Salonicului, navi-gaţia prin Marea Neagră şi Strâmtori şi legăturacu Orientul Apropiat, legătura cu Marea Baltică şicu Europa Centrală”.

Studiul scrisorilor de odinioară, uitate saurisipite prin diverse arhive ne dezvăluie o lumefascinantă şi are, mai ales, în plină eră e-mail, un izromantic de netăgăduit. Expediate ori primite demilitari af laţi cândva în spuma societăţii şi înatenţia breslei scriitoriceşti, nevinovatele epistolecuprind un amalgam de viaţă, istorie şi literaturăce ne dezvăluie un pasionant şi pasional tablou deepocă. Însoţite cumva de o implacabilă regulăsubsidiară corespondenţei, potrivit căreia aştepta-rea unei scrisori face parcă viaţa mai lungă, sufleteaşternute pe hârtia îngălbenită de vreme se des-prind uşor dintre filele roase şi reînvie ca o adiere,făcând inima să tresalte. Amarul şi dulceaţa vieţiise contopesc în caligrafii de peniţă grăbită, întrecuraj şi teamă, între deznădejde şi speranţăpăstrând intactă emoţia pură a clipei. Fie că sunt

UN EPISTOLAR INSOLIT*UN EPISTOLAR INSOLIT*UN EPISTOLAR INSOLIT*UN EPISTOLAR INSOLIT*UN EPISTOLAR INSOLIT*

Prin actul de la 23 august 1944, configuraţiaviitoarei păci se schimba total, dar materialuldocumentar pregătit de „Biroul Păcii” avea să-şidovedească totuşi utilitatea în cadrul lucrărilorConferinţei de Pace de la Paris din anii 1946-1947.

Volumul îngrijit de colonelul Petre Otu nedezvăluie dezbaterile din „culisele” Biroului Păcii,opiniile, de multe ori contradictorii, ale membrilorsecţiunilor acestui organism, indicaţiile şi recoman-dările „dirijorului” Mihai Antonescu, deşi titlul cărţiine face să sperăm că vom găsi între paginile eimăcar unul din cele 33 de studii definitivate atunci.Poate într-o viitoare ediţie ...

Studiul introductiv este o caracterizare a epociipe care autorul o realizează cu profesionalismulistoricului consacrat, stăruind asupra evoluţieipoziţiei geopolitice şi geostrategice a României înanii 1939-1945. Indicele de nume faciliteazăutilizarea volumului, care se dovedeşte a fi un nouinstrument de lucru pe masa cercetătorilor uneiperioade dramatice a istoriei ţării noastre.

comandor (r) GHEORGHE VARTIC

* Maria Georgescu, Scrisori cu parfum de epocă, Editura Militară, Societatea Scriitorilor Militari, 2006.


scrise la bucurie sau la necaz, sub presiunea unornevoi şi întâmplări omeneşti, la ananghie ori dinpură curtoazie, în clipe de linişte sau în vremuritulburi, din vilegiatură ori de pe front, din imediatavecinătate a morţii sau de la o agapă, aceste scrisoriau, prin căldura confesivă şi spontaneitatea lor, oforţă a evocării de-a dreptul tulburătoare. Eleconţin ceea ce lipseşte, în genere, lucrărilor deistorie, manualelor şi scrierilor ştiinţifice dindomeniu, adică fărâma de viaţă şi de sentimenttrăit şi transcris la tensiunea evenimentului, la cald.

Astfel de lucruri se vor vedea într-o insolităantologie alcătuită de o pasionată cercetătoare aistoriei oştirii române, prof. univ. dr. MariaGeorgescu, un adevărat epistolar ce relevă, înansamblu, gustul şi apetenţa ofiţerilor pentruliteratură şi viaţa culturală a ţării, începând cuperioada junimistă şi culminând cu fereastrainterbelică în care generalul adjutant NicolaeCondiescu, el însuşi condeier, după cum etimologicîl trădează numele, se dovedeşte a fi un adevăratmecena pentru numeroşi scriitori de valoare.Scrisorile lui Păstorel către general, ca să luămdoar acest exemplu, sunt, evident, bijuterii literare.Există însă şi alte epistole, adunate aici, care atestăvirtuţi literare notabile. Valoarea lor documentarădeosebită ne dă dreptul să călcăm principiulinfinităţii, fiind vorba, de fapt, de o corespondenţăparticulară. Ba mai mult, prezentarea lor publicăse dovedeşte a fi chiar necesară pentru o mai bunăînţelegere a spiritului epocii, pentru reconstituireaatmosferei literare de atunci, cu atât de multeunghere şi nebănuite legături. Unele rânduri au unpătrunzător fior liric, altele tind către memoria-listică sau eseu şi nu de puţine ori tonul atingenuanţe de pamflet. Dar ceea ce este cu adevăratimportant, dincolo de valoarea literară a textelorsau de aspectele strict individuale, necunoscutepână acum publicului larg, e faptul că aceste scrisorise remarcă printr-o neasemuită bogăţie docu-mentară, psihologică, morală, estetică, prinelemente ce pot completa fericit paginile scrobiteale istoriografiei răspunzătoare de perioadarespectivă.

Pe de altă parte, această colecţie de scrisorievidenţiază un adevăr tratat de-a lungul vremurilor

cu indiferenţă ori cu reţinere, privitor la existenţaunei congregaţii a scriitorilor militari. Sigur,scriitorul este scriitor indiferent de profesie, prinvocaţie, prin talent. Medici, matematicieni,ingineri, profesori şi aşa mai departe s-au impus,datorită talentului, ca scriitori, făcându-şi un numeîn literatură. Tot astfel, şi militarii au dat literaturiinume sonore, atât la noi cât şi aiurea, precumCervantes, Schiller, Lermontov sau Tolstoi, ca săpomenim doar câteva nume ilustre dintr-un şir carear încăpea cu greu într-un dicţionar. Nu văd, aşadar,de ce ar exista o reţinere în a afirma faptul că, întoate timpurile, au existat şi există şi la noi scriitorimilitari importanţi pentru literatura română. Înstudiul introductiv, autoarea antologiei trece înrevistă pe lângă cei legaţi de corespondenţa adunatăîntre aceste coperţi, câteva nume, lista fiind, evi-dent, mult mi mare. Ne mândrim, desigur, cuDimitrie Cantemir , cu Nicolae Bălcescu, cusublocotenentul Vasile Cârlova sau cu generalulConstantin Găvănescul, ori cu medicul-colonelSaşa Pană, cu Nicolae Tăutu, George Florin Cozma,Doru Davidovici, Vasile Preda, Ion Aramă,Laurenţiu Fulga. Societatea Scriitorilor Militarireuneşte astăzi condeie remarcate de criticii şiistoricii literari. La salonul literar al acesteisocietăţi, animat de criticul şi poetul Radu Voinescu,îşi dau întâlnire scriitori militari cunoscuţi, întrecare Nicolae Boghian, George Mihalcea, GheorgheVăduva, Constantin Ardeleanu, Vasile Ursache,Marius C. Nica, şi mulţi alţii, prezenţa scriitoruluiGeorge Astaloş constituind de fiecare dată un re-gal şi, de ce nu, un evantai de provocări epistolareale căror roade, probabil, vor fi culese cândva, înviitor. Este, dacă vreţi, o frumoasă continuare atradiţiei interbelice care a dat naştere multorprietenii literare.

Apariţia acestei cărţi de corespondenţă răsplă-teşte o îndelungată şi migăloasă muncă de cerce-tare. Luate împreună, rândurile scrisorilor puse capla cap alcătuiesc un interesant mozaic, o imaginede ansamblu, un fel de foileton, cum spunea GeorgeCălinescu, din care răzbate viaţa. În continuareaacestora, notele explicative alcătuiesc ele însele undocumentar plin de viaţă, o carte în carte, în careistoricul a pus nu numai metodă, ci şi suflet.

LIVIU VIŞAN


Fostului învăţător Stanciu St. Stănciulescu(1876-1967) şi preotului Ion St. Stănciulescu(1908-2004) li se datorează monografiaArefului, lucrare încheiată în deceniul şase alsecolului trecut, care vede lumina tiparuluiînsă abia acum, în redactarea doamnei lectordr. Ioana-Ruxandra Fruntelată. Înlăturând câtevapasaje nesemnificative, în „limba de lemn” aepocii comuniste în care a fost elaboratămonografia, redactoarea subliniază faptul căautorii nu au făcut concesii ideologiei vremiişi că tonul general rămâne cel al moşnenilorliberi (p. 5).

Areful – Hareş, în vechi documente – estecea mai nordică aşezare de pe Valea Argeşului,situată nu departe de „cetatea lui Ţepeş”,Poienarii. Stăpânitoare odinioară peste 16munţi şi 10 „înţărcători” (poieni submontane),peste păduri şi păşuni de circa 17 500 hec-tare, obştea arefeană dă pe de-a-ntregulmăsura satului medieval de moşneni. Recons-tituirea trecutului acestei vechi comunităţi s-a făcut de către cei doi învăţaţi ai satului cumijloacele locului – hrisoavele păstrate înfamilii şi mărturiile celor bătrâni.

Întemeierea aşezării este atribuită „retra-gerii la munte”, din calea invaziei tătarilor, aşapte familii – şefii lor fiind moşii (bătrânii)satului: Badea, Becheanu (Radu), Dobrin(Oprea), Dragolea (Drăgulea), Ionicescu,poreclit şi Toinea, Redeche şi Roscescuporeclit şi Zăblaică. Denumirea satului –Hareş, este interpretată de autori ca în-

AREFUL – UN VECHI SATDE MO{NENI*

Pe marginea uneimonografii s`te[ti

* Stanciu St. Stănciulescu, Ion St. Stănciulescu, Aref. Monografia satului, Editura Arefeana, Bucureşti,2006 (342 p. + ilustraţii).

semnând „luminiş” sau „răsărit de soare”,locuitorii numindu-se hareşeni, herişani sauarişani, iar din secolul al XVI-lea pomenindu-seîn acte şi forma Haref, de unde harefenipentru cei din sat.

La vremea scrierii monografiei se maipăstrau în sat o seamă de hrisoave – parterepublicate în anexă – de un deosebit interesnu numai pentru istoria locală. Ele au fosttipărite pe vremuri de chiar Ion ŞtefanStănciulescu1, stârnind interesul lui AurelianSacerdoţeanu2; li s-au mai adăugat apoi câtevapublicate de harnicul arhivist I. Şucu3.

Cele mai vechi informaţii privind Arefulsunt cuprinse în întărirea lui Mircea vodăCiobanul „Harăşanilor, câţi sunt judeci” pentrumoşia lor „Hareşul tot, cu tot hotarul, prebătrânile hotare”, care sunt şi arătate ( 8 aprilie


1545)4. Un alt act slavon din 11 februarie 1547 dela acelaşi domn, Mircea vodă Ciobanul, întărindhareşenilor moşia lor din Hareş, aminteştestăpânirea acestora „din zilele răposaţilor Danvoievod şi Vlad vodă Ţepeş” (p. 267). Astfel,prima menţiune documentară a Arefului ar datadin timpul domniei lui Dan al II-lea (1422-1431).Mai este, totodată, de remarcat că o întreagă seriede hrisoave domneşti referitoare la Arefu – din1547, februarie 11, şi 1550 de la Mircea vodăCiobanul; din 1568, decembrie 20, de la AlexandruMircea şi din 8 iulie (1585-1591) de la Mihneavodă „Turcitul” – se păstraseră în sat, fiind dăruiteAcademiei Române de învăţătorul StanciuStănciulescu, coautor al monografiei.

Când, la 8 aprilie 1546, moşia Hareş, cu tothotarul, era întărită locuitorilor satului, Mirceavodă Ciobanul declara că o făcuse în temeiulunui hrisov, existent aşadar la acea vreme, dat deBasarab Laiotă (1473, 1474, 1475-1476, 1476-1477).Cu acest prilej se lămureşte şi originea disputeipentru hotare şi stăpâniri dintre arefeni şi sateleCăpăţâneni şi Cheiani. Supuse cetăţii Poienari –probabil de Vlad vodă Ţepeş – aceste sate aufost, parţial, dobândite de Stroe Spătarul şidoamna lui Basarab, de bună seamă văduva luiNeagoe vodă Basarab. Strâmtoraţi, moşneniicăpăţâneni şi cheiani au încercat să se întindăasupra moşiei arefenilor, de unde lunga disputăale cărei urme s-au păstrat parţial. Pricina paresă-şi fi avut obârşia de la o hotărnicie poruncităde Vlad voievod Vintilă de la Slatina (1532-1535),de pe urma căreia au avut de câştigat o seamă demari boieri între care Radu Furcovici –începătorul Goleştilor medievali. Aceştia aveausă fie părtiniţi de Radu vodă Paisie (1535-1545)şi de fiul acestuia, principele Pătraşcu cel Bun(1554-1557), fiind, dimpotrivă, repuşi în drepturide Mircea vodă Ciobanul, în ultima sa domnie înŢara Românească (1558-1559)5. Graţie judecăţilorconsecutive apar atât crâmpeie de viaţă socialămedievală, cât şi interesante mărturii de geografieistorică, de toponimie locală, carpatică. Astfel, oparte a arefenilor erau judeci sau cneji, iar moşialor era „ohabnică” (p. 260-263), adică de tipuloccidental al alodiului, deplin scutit de dări. MoşiaArefu se învecina la nord cu hotarele Sălătrucului

şi ale Căntăneştilor, Cheianilor şiCăpăţănenilor spre sud, urcând apoi înbazinul superior al Argeşului până laizvoarele sale ca râul Budei şi mai sus pânăla hotarul Ţării Ungureşti, al scaunuluiFăgăraşului (p. 262). Munţii moşiei Arefusunt Buda, Capra, Ciocanul, Clăbucetul,Comarnicile, Jorsea, Lipitoarea, Mircea,Muşăteica, Năneasa, Orzănelele, Paltinul,Piscul Negru, Podul Giurgiului, Râiosul,Robiţa, iar „înţărcătoarele“ – Bărbuşa,Floca, Glodul Stoichii, Gruiul Căpăţânii,Gura Cumpănii, Lunca, Măgureanu,Muntişorul, Paragina şi Ştubeale. Întărireasolemnă a stăpânirilor arefenilor, făcută,la 1606, de Radu vodă Şerban (p. 262-263),a fost însoţită şi de obişnuita „dare acalului“, specifică moştenitorilor cneji.

Prima atestare a organizării interne aobştii arefene este dezvăluită de un hrisovde la acelaşi Mircea vodă Ciobanul, din 3octombrie 15456, unde sunt pomenite„funiile” moşiei Arefu, af late în posesialui Oprea cu ceata lui, ale Redecheştilor,Ioniceştilor, Rosceştilor şi ale altora (p.289). Documentul surprinde şi procesulde divizare a „funiilor de moşie“, prinmultiplicarea moştenitorilor, din acelaşimoş sau bătrân.

Foarte curând, în împrejurările de altfelcunoscute de după mijlocul secolului alXVI-lea se produce şi în Hareş pătrundereaunor străini de obşte prin cumpărături,cum au fost, la 1563, un Stanciul cu fiiisăi 7. Deopotrivă, unii dintre locuitoriisatului cumpără părţile unor membrinevolnici ai obştii, mărindu-şi astfelproprietăţile întărite şi de domnie8.

Un interes deosebit îl prezintă şiscrisoarea lui Alexandru vodă Mircea dela 19 ianuarie 1570, care, invocând aceeaşiveche pricină între hareşeni şi căpăţâneni,relevă obligaţia pe care o aveau aceste satede străjuire a frontierei muntoase a ţării,pentru ca nimeni să nu poată ieşi, fără voiadomniei9.


În secolul al XVIII-lea, după ce moşiacheianilor şi căpăţânenilor fusese închinatămănăstirii Vieroş, arefenii au avut de luptatpentru vechile hotare cu egumenii mănăstiriişi boierii Bucşăneşti, părtaşii acestora, pânăla hotărârea definitivă, favorabilă lor, a luiConstantin vodă Mavrocordat din 26 iunie 1745(p. 29-30).

La începutul secolului al XIX-lea, moşiaArefului a trecut prin greaua încercare decotropire a marelui vistiernic ConstantinFilipescu. În 1805, acesta a început princumpărarea unor drepturi de folosinţă, pentruca, prin fals, în 1813, sub domnia lui Ioan vodăCaragea, cumnatul său, să obţină cartea deproprietate asupra tuturor munţilorşi înţărcă-torilor Arefului. Pe temeiul acestui act s-a făcutîntocmai hotărnicia de la 14 mai 1814 de cătreIane Brătianu şi Nicolae Rătescu, deşi primuldintre hotarnici încercase să mai lase arefenilormăcar un crâmpei din vechea moşie (p. 31-35). În pofida luptei obştii arefene, prinreprezentanţii săi, popa Ghiţă, GheorgheDobrin „Ceauşul” şi Gheorghe Cârstea „Isprăv-nicelul”, moşia a rămas în stăpânireaFilipeştilor până în 1861 când aceştia aupierdut-o în favoarea creditorilor ei, care auscos-o la vânzare. Şi cu vechii cumpărători aimoşiei arefene procesele au continuat până la1908, sfârşindu-se printr-un compromis:urmaşii moşnenilor din Arefu rămâneau cuşapte înţărcători şi cu pădurea aferentă, la care,prin împroprietărirea de la 1921, se vor adăugamunţii Capra şi Piscul Negru (p. 36-41). Con-form legii Codului silvic, în mai 1910 s-a întrunitobştea moşnenilor arefeni, cu 256 părţi laposesiunea străvechii moşii (p. 59-60). În anii1945-1947, pentru exploatarea sa, locuitoriiArefului au creat o cooperativă, care a fostdesfiinţată de noua cârmuire comunistă aRomâniei, astfel că până în 1955 arefenii aufost cu totul deposedaţi de orice drept (p. 64).

Monografia satului se continuă în bunulsistem al şcolii monografice a lui Dimitrie Gusticu prezentarea condiţiilor geoclimatice, aevoluţiei populaţiei, meşteşugurilor, obi-ceiurilor, datinilor, superstiţiilor, a instituţiilor

şi aşezămintelor (biserica, şcoala, muzeul,biblioteca, căminul cultural, primăria, staţiameteorologică). Pagini de istorie localămenite să creeze o sănătoasă tradiţie şi sprijinal vieţii actuale. O bună parte din povesteaultimului secol se leagă nemijlocit de viaţaautorilor, cu un rol însemnat în viaţa obştiiarefene.

*

Încă dintru-început, redactorul cărţii oîncadrează între monografiile locale – pietrede temelie ale identităţii regionale, în nouaEuropă. Încheiată în 1957, răspândită camanuscris şi citită, monografia satului Arefu,un elogiu al trecutului moşnenesc, a repre-zentat un adevărat samizdat menit să opunăagresiunii comuniste vechea proprietateromânească fără de care identitatea culturalănu poate exista.

SERGIU IOSIPESCU

1 Hrisoave privind comuna Aref, în „Argeşul“, an

I, 34 (1942).2 Aref, un vechi sat argeşan, în „Studii şi

comunicări. Muzeul din Piteşti“, Piteşti, II, 1969.3 O seamă de documente medievale inedite din

Ţara Românească, în „Studii şi materiale de istorie

medie“, IX, 1978.4 Documenta Romaniae Historica (în continuare

DRH), B, vol. IV, ed. Damaschin Mioc, Bucureşti, 1981.

p.5 DRH, vol. V, ed. Damaschin Mioc şi Marieta

Chiper Adam, Bucureşti, 1983, p. 73-75, 125-126.6 Ibidem, p. 231-232.7 Ibidem, p. 301-303.8 DRH, vol. VI, ed. Ştefan Ştefănescu, Olimpia

Diaconescu, Bucureşti, 1985, p. 66-68.9 Ibidem, p. 227; A. Sacerdoţeanu, op.cit .,

p. 198.


MAX DENT, Pension for Veterans of theAmerican Revolution. The Nation’s FirstEntitlement Programs (Pensii pentruVeteranii Revoluţiei Americane. Primeleprogrese naţionale privind dreptul de alocarea pensiilor), Bucureşti, Editura FundaţieiCulturale „Gheorghe Marin Speteanu”, 2005.

Programele de pensii sunt menite să asigurebeneficiarilor (orfani, persoane cu dizabilităţi,veterani, persoane de vârsta a treia) un trai de-cent, în afara riscurilor sărăciei şi reprezintăcapitole importante ale politicilor sociale.

Din acest punct de vedere, România esteprintre primele state europene care se pot mândricu o legislaţie de profil, emisă în ultimul pătrar alveacului al XIX-lea, sub inf luenţa reformelor statuluibismarckian. Acest fapt îndrituieşte societatearomânească să se reprezinte ca modernă şieuropeană de peste un secol şi jumătate şi, deci, săjustifice demersurile postdecembriste de reinserareîn orbita marilor democraţii vest-europene şi nord-atlantice.

Întrucât experienţele în domeniu, consumateîn afara Europei, sunt în general mai puţincunoscute în România, semnalăm că din generoasainiţiativă a Fundaţiei Culturale „Gheorghe MarinSpeteanu” a văzut lumina tiparului, în anul 2005,lucrarea profesorului dr. Max Dent, Pension forVeterans of the American Revolution. The Nation’sFirst Entitlement Programs, publicată în editurafundaţiei.

Într-adevăr, pe parcursul a 181 pagini, redactateîntr-un stil sobru, dar pe deplin accesibil, atâtspecialiştilor, cât şi marelui public iubitor de istorie,autorul, pe baza unei ample documentaţii anexatela finele textului, prezintă şi evaluează cir-cumstanţele adoptării, după 1818, a programelorde pensionare a veteranilor Revoluţiei Americane,precum şi semnificaţiile şi consecinţele acestormăsuri legislative.

De remarcat, prezentarea textului cu imaginişi, mai ales, cu tabele statistice, ce întregescsubstanţa expunerii.

Lucrarea este judicios structurată în opt părţi,după cum urmează: introducerea, şase capitole şiconcluziile finale.

Autorul evidenţiază faptul că „legislaţia depensii votată, după 1818, era desemnată să onorezepe veteranii Revoluţiei Americane, ca pe nişte eroiaparţinând unor vremuri de luptă naţională.Aceştia erau văzuţi ca reprezentând o generaţiecare trebuie să f ie emulată şi respectată. Pensiilepentru veterani nu reprezentau programe de pensiipentru vârstnici. De altfel, măsurile nici nuinstituiau vreo limită de vârstă, membrii familiilorveteranilor, inclusiv cei tineri, fiind incluşi printrebeneficiari. Pensiile veteranilor nu erau, deasemenea, pensii adresate persoanelor rănite depe urma campaniilor, chiar dacă unii veteraniînscrişi în liste îndeplineau şi acest criteriu. Totuşi,majoritatea beneficiarilor nu prezentau dizabilităţi.De asemenea, acest program nu era gândit ca ununul antisărăcie. Programele de pensii pentruveteranii Revoluţiei Americane şi membriifamiliilor acestora au rămas unice în viaţa Americii.Ele au fost programe ce s-au întins pe durata mai


multor generaţii şi care au utilizat importante sumede bani din vistieria naţională în beneficiul unuisegment specific al populaţiei, perceput ca fiindîndreptăţit la acest tratament preferenţial“.

De aceea, programele de pensii pentru veteraniau reprezentat un mare succes pentru Congresulfederal, fiind unanim acceptate de populaţie, altfel,prin tradiţie, mai puţin dispusă la cheltuieli publiceîndelungate şi consistente şi, fapt esenţial, ele aureprezentat valori semnificative pentru fiecarebeneficiar în parte şi au cuprins, în timp, fărădiscriminări, pe toţi cei cărora le erau adresate.

În continuare, sunt prezentate principalelerepere cronologice legate de finalizarea, între 1776-1828, a unui cuprinzător şi generos program depensii, care recompensau jertfa şi sacrificiulveteranilor din Războiul de Independenţă (1776-1783).

În afara rolului politic de consolidare a tinereinaţiuni americane, jucat de acest program de pensii,

care recompensa pe fondatorii SUA, în opiniaautorului s-a obţinut şi temelia unor schimbăridemocratice ulterioare, întrucât structurile militarerevoluţionare operau pe o bază multirasială şimultifuncţională: „Nici o restricţie şi nici odiferenţiere nu a fost inclusă în legislaţie pentru ase efectua discriminări pe bază de rasă, sex, religie“.În felul acesta, programele de pensii pentruveteranii Războiului de Independenţă, mai ales dupăextinderea lor şi la membrii familiilor veteranilor(femei, copii), depăşeau prin caracterul lor gen-eral, imparţial şi echitabil, chiar prescripţiileConstituţiei SUA, care limitau cetăţenia şi drepturilecolective la bărbaţii albi protestanţi (WASP – n.n.),marginalizând femeile, catolicii, evreii, indienii şistrăinii şi ignorând total sclavii afroamericani. Oriparticipanţii la Revoluţia Americană, nu de puţineori, au aparţinut, tocmai, categoriilor marginalizatesau ignorate din punct de vedere politico-constituţional. „Garantarea unei pensii pentru unmembru al societăţii, în mod tradiţional lipsit deacces la puterea politică şi cu puţine resurseeconomice, a zdruncinat valorile culturale. Femei,negri, indieni, bătrâni incapabili să se susţină,minorităţi religioase şi-au dobândit, prin intermediulacestor pensii, o reală independenţă economică“.

De notat că, pe lângă tabelele şi ilustraţiile careîntregesc textul, lucrarea conţine, în anexă,bibliografia utilizată de autor în redactarea textuluide faţă.

Pentru noutatea şi semnificaţia subiectului înRomânia, iniţiativa Fundaţiei Culturale „GheorgheMarin Speteanu”, de a publica cartea doctorului înistorie Max Dent, trebuie evidenţiată, iar princalitatea stilului şi a informaţiilor conţinute, eamerită cu prisosinţă să fie citită de cei interesaţi.

DAN CONSTANTIN RĂDULESCU

CONTENTSCONTENTSCONTENTSCONTENTSCONTENTS

• GHEORGHE VARTIC, redactor-[ef• dr. MIRCEA SOREANU, MONA ELENA SIMINIUC, redactori

• LIVIA MANOLE, corector • MARIANA B~HN~REANU, culegere computerizat`• ADRIAN PANDEA, coperta, ELENA LEMNARU, tehnoredactare computerizat`

• Responsabil de num`r: dr. MIRCEA SOREANU

Adresa redac]iei> strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucure[ti, sector 1,telefon> 3157827, telefax> 004021-3137955

www.ispaim.ro

Tiparul executat la Centrul Tehnic Editorial al Armatei sub comanda nr. 1055/2007B 00136/12/05.04.2007

COPERTCOPERTCOPERTCOPERTCOPERTA I> Marea familie a Uniunii Europene include [i Rom=nia, de la 1 ianuarie 2007A I> Marea familie a Uniunii Europene include [i Rom=nia, de la 1 ianuarie 2007A I> Marea familie a Uniunii Europene include [i Rom=nia, de la 1 ianuarie 2007A I> Marea familie a Uniunii Europene include [i Rom=nia, de la 1 ianuarie 2007A I> Marea familie a Uniunii Europene include [i Rom=nia, de la 1 ianuarie 2007COPERTCOPERTCOPERTCOPERTCOPERT A a IVA a IVA a IVA a IVA a IV-a> Ordine [i medalii rom=ne[ti cu care au fost r\spl\ti]i cuceritorii [i ap\r\torii ;ndependen]ei>-a> Ordine [i medalii rom=ne[ti cu care au fost r\spl\ti]i cuceritorii [i ap\r\torii ;ndependen]ei>-a> Ordine [i medalii rom=ne[ti cu care au fost r\spl\ti]i cuceritorii [i ap\r\torii ;ndependen]ei>-a> Ordine [i medalii rom=ne[ti cu care au fost r\spl\ti]i cuceritorii [i ap\r\torii ;ndependen]ei>-a> Ordine [i medalii rom=ne[ti cu care au fost r\spl\ti]i cuceritorii [i ap\r\torii ;ndependen]ei>1- Placa, ;nsemnul [i lenta gradului de Mare Cruce ale Ordinului „Steaua Rom=niei”< 2 - Crucea „Elisabeta”<1- Placa, ;nsemnul [i lenta gradului de Mare Cruce ale Ordinului „Steaua Rom=niei”< 2 - Crucea „Elisabeta”<1- Placa, ;nsemnul [i lenta gradului de Mare Cruce ale Ordinului „Steaua Rom=niei”< 2 - Crucea „Elisabeta”<1- Placa, ;nsemnul [i lenta gradului de Mare Cruce ale Ordinului „Steaua Rom=niei”< 2 - Crucea „Elisabeta”<1- Placa, ;nsemnul [i lenta gradului de Mare Cruce ale Ordinului „Steaua Rom=niei”< 2 - Crucea „Elisabeta”<3- Medalia „Serviciul Credincios”< 4 - Crucea „3- Medalia „Serviciul Credincios”< 4 - Crucea „3- Medalia „Serviciul Credincios”< 4 - Crucea „3- Medalia „Serviciul Credincios”< 4 - Crucea „3- Medalia „Serviciul Credincios”< 4 - Crucea „TTTTTrecerea Dun\rii. 1877-1878”< 5 - Medalia „recerea Dun\rii. 1877-1878”< 5 - Medalia „recerea Dun\rii. 1877-1878”< 5 - Medalia „recerea Dun\rii. 1877-1878”< 5 - Medalia „recerea Dun\rii. 1877-1878”< 5 - Medalia „ Ap\r\toriiAp\r\toriiAp\r\toriiAp\r\toriiAp\r\toriiI ndependen ]e i ” <Independen ]e i ” <Independen ]e i ” <Independen ]e i ” <Independen ]e i ” <

• The History of the Cold War– Disser tation on the Physiognomy of the Cold War

– Academician MIRCEA MALIŢA................................................................................................................... 1– The New Clo thes of Propaganda during the Cold War – Colonel CĂLIN HENTEA ....................................... 11

• The Beginning of Romania’s Westernization– January 24th 1859: Unif ication, Modernization, Europenization

– RUXANDRA VIDRAŞCU ............................................................................................................................... 17– The Independence, an Imperative of Romania’s European Affirmation

– Professor Dr. MARIA GEORGESCU ............................................................................................................. 25– Romanian Military Effort for the Independence Cause – PETRE OTU .......................................................... 31

• International Relations– France saved Yasser Arafat from Perdition!

– Ambassador ELIEZER PALMOR, Israel ...................................................................................................... 41– Preliminaries of Romanian-Yugoslavian Negotiations Concerning the Danubian Porţile de Fier System

– Dr. BENIAMIN C. BENEA............................................................................................................................ 50

• Army and Society– About the Moral Status of the Romanian Army after August 23rd , 1944

– Colonel (r) Lecturer Dr. GHEORGHE NICOLESCU ................................................................................... 57

• Disclosures– Kaiser Wilhelm II, the German High Command and Romania in the Years of the First World War(1916-1917) – Lecturer Dr. SORIN CRISTESCU .................................................................................................. 62– With General Die trich von Choltitz on the Battlefields of the World War II

– EMANUEL ANTOCHE, France .................................................................................................................... 69

• Event ................................................................................................................................................................... 75

• Dictionary of Military History– The „Krupp” Cannons in Cruiser’s „Elisabeta” Endowment – CORNEL I. SCAFEŞ ..................................... 76

• In Memoriam– Professor JEAN NOUZILLE – commander (r) GHEORGHE VARTIC ........................................................... 79

• Translations– Massimo de Leonardis: The Monarchy, the Army, and the Building of the Italian Nation

Translation and Adaptation: MONA ELENA SIMINIUC................................................................................. 80

• Reviews: SERGIU IOSIPESCU, GHEORGHE VARTIC, LIVIU VIŞAN, DAN CONSTANTIN RĂDULESCU ...... 87

rim nr.1 (14 martie 2007) - ispaimispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/rim/rim 1-2...

Documents