rezumatul tezei de doctorat - unap teze-iulie/cosma...pentru atingerea scopului final al acestei...

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

1 din 40

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar nr.

Nr._______din___________

Comandor Cosmin Liviu Sabin COSMA

Doctorand în Ştiinţe militare

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

TEMA: CONCEPTUL SMART DEFENSE – VECTOR AL TRANSFORMĂRII

FORŢELOR AERIENE PENTRU A CONTRIBUI DECISIV LA OBŢINEREA

VICTORIEI ÎN CONFRUNTĂRILE ARMATE ALE VIITORULUI

Conducător de doctorat General (r) prof. univ. dr. Mihail ORZEAŢĂ

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR în Ştiinţe militare

– BUCUREŞTI, 2016 –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 40

Pagină albă

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 40

STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT INTRODUCERE ..........................................................................................................................

CAPITOLUL I: NECESITATEA TRANSFORMĂRII FORŢELOR ARMATE ÎN CONTEXTUL AMENINŢĂRILOR SECOLULUI XXI ...............................

1.1. Fizionomia mediului de securitate contemporan şi perspective de evoluţie a acestuia ....................................................................................

1.2. Tiplogii şi trăsături ale confruntărilor armate prezente şi ale celor viitoare şi forme de implicare militară .....................................................

1.3. Teorii şi delimitări conceptuale privind transformarea militară în contextul confruntărilor armate ale viitorului ..........................................

1.4. Noile capacităţi operaţionale militare pentru secolul XXI, premisă a transformării militare a NATO .............................................................

CAPITOLUL II: TRANSFORMAREA FORŢELOR AERIENE ÎN DOMENIUL CONCEPTUAL .............................................................................................. 2.1. Aspecte generale şi teorii privind transformarea conceptuală ................. 2.2. Aspecte generale privind procesul de transformare conceptuală a Alianţei Nord-Atlantice ........................................................................ 2.3. Transformarea conceptuală a forţelor aeriene ..........................................

CAPITOLUL III: TRANSFORMAREA FORŢELOR AERIENE ÎN DOMENIUL ORGANIZAŢIONAL - STRUCTURAL ........................................................ 3.1. Aspecte generale şi teorii privind dezvoltarea şi performanţa organizaţiei militare .................................................................................. 3.2. Transformarea organizaţional-structurală a organizaţiei militare............. 3.3. Coordonate evolutive ale transformării organizaţionale a NATO ........... 3.4. Cerinţe impuse viitoarelor structuri militare ale NATO........................... 3.5. Concepte organizaţional - structurale ale forţelor aeriene ale statelor membre NATO în contextul noilor roluri şi misiuni .................

CAPITOLUL IV: TRANSFORMAREA FORŢELOR AERIENE ÎN DOMENIILE FUNCŢIONAL - ACŢIONAL ŞI AL INFRASTRUCTURII ........................ 4.1. Implicarea militară a statelor membre NATO în operaţii aeriene desfăşurate de la sfârşitul Războiului Rece până în prezent .................... 4.2. Structuri acţionale ale NATO necesare contracarării ameninţărilor secolului XXI .......................................................................... 4.3. Aspecte doctrinare privind operaţiile aeriene ale NATO ............................ 4.4. Rolul noilor tehnologii şi al conceptelor emergente în procesele de transformare funcţional - acţională ........................................ 4.5. Performanţele impuse aeronavelor şi infrastructurii forţelor aeriene pentru contracararea ameninţărilor secolului XXI..................................

CAPITOLUL V: CONCEPTUL SMART DEFENSE, VECTOR AL TRANSFORMĂRII FORŢELOR AERIENE ALE STATELOR MEMBRE NATO..................... 5.1. Conţinutul conceptului smart defense ..................................................... 5.2. Contribuţia implementării principiilor smart defense la dezvoltarea viitoarelor capacităţi operaţionale ale forţelor aeriene ............................ 5.3. Implicaţii prezente si viitoare ale implementării conceptului smart defense în domeniul infrastructurii forţelor aeriene........................ 5.4. Implicaţii prezente si viitoare ale implementării conceptului smart defense în domeniul achiziţiilor ................................................... 145

5

11

11

15

18

24

31 31

35 38

45

45 54 57 67

71

87

87

100 105

113

123

135 135 139

142

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 40

CAPITOLUL VI: DETERMINĂRI ALE IMPLEMENTĂRII PRINCIPIILOR SMART DEFENSE ÎN PROCESUL DE TRANSFORMARE A FORŢELOR AERIENE ALE ROMÂNIEI ......................................................................... 6.1. Coordonate ale transformării Armatei României în contextul transformării NATO .................................................................................. 6.2. Evoluţia Forţelor Aeriene ale României, de la sfârşitul Războiului Rece până în prezent ................................................................ 6.3. Aspecte privind transformarea Forţelor Aeriene ale României, în contextul noii paradigme de securitate ............................................... 6.4. Proiecţii viitoare ale transformării Forţelor Aeriene ale României......... 6.5. Perspective de evoluţie a Forţelor Aeriene ale României ca urmare a implementării conceptului smart defense.................................................

CONCLUZII ............................................................................................................................... BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... ANEXE ........................................................................................................................................... ANEXA 1 - Lista de acronime ................................................................................ ANEXA 2 - Caracteristicile statelor eşuate sau care sunt în curs de eşuare ......... ANEXA 3 - Procesul transformării organizaţiei militare în SUA ....................... ANEXA 4 - Executarea Planului de campanie al Departamentului Apărării al SUA privind Dezvoltarea şi Experimentarea Conceptelor Întrunite....................................................................... ANEXA 5 - Procesul de dezvoltare a capacităţilor operaţionale ale NATO ...... ANEXA 6 - Tipologiile forţelor combatante tradiţionale şi cele ale forţelor implicate în operaţii de menţinere a păcii ......................... ANEXA 7 - Schimbarea contextului operaţiilor militare ale NATO ................. ANEXA 8 - Centrul de operaţii aeriene – Strucura funcţională ......................... ANEXA 9 - Structura organizaţională pe departamente a Centrului de Operaţii Aeriene ........................................................ ANEXA 10 - Structura Grupului Aerian Expediţionar ......................................... ANEXA 11 - Structura Aripii Aeriene Expediţionare .......................................... ANEXA 12 - Structura Forţei de Răspuns a NATO ............................................. ANEXA 13 - Forme de adaptare ale forţelor aeriene la ameninţările mediului de securitate al secolului XXI .......................................... ANEXA 14 - Inamicul ca sistem .......................................................................... ANEXA 15 - Aspecte procesuale ale EBAO ........................................................ ANEXA 16 - Construcţia şi fluxul informaţional al războiului centrat pe reţea ........................................................................................... ANEXA 17 - Structura organizatorică a Armatei României la 1.12.1989............ ANEXA 18 - Structura organizatorică a Armatei României la 31.12.1995 ......... ANEXA 19 - Structura organizatorică a Armatei României la 31.12.2003 ......... ANEXA 20 - Etapele procesului de transformare a Armatei României ............... ANEXA 21 - Implicarea României în proiecte multinaţionale smart defense ......

155

155

161

166 169

175

185 189 201 201 207 209

211 213

215 217 219

221 223 225 227

229 231 233

235 237 239 241 243 245

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 40

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Scopul prezentului demers de cercetare ştiinţifică rezidă în analiza proceselor

şi strategiilor asociate fenomenului de transformare militară şi, respectiv, a

modului în care iniţiativa smart defense poate influenţa şi contribui la această

întreprindere, cu implicaţiile consecvente la nivelul organizaţiei militare în general

şi la cel al forţelor aeriene ale statelor membre ale NATO în mod particular, printr-

o abordare multidisciplinară care s-a dorit a fi cuprinzătoare, comprehensivă şi mai

puţin exhaustivă.

Pentru atingerea scopului final al acestei lucrări, întreaga activitate de

cercetare a fost riguros structurată pe direcţii, etape şi obiective, rezultate în urma

formulării unor premise / ipoteze privind performanţa forţelor aeriene înţelese ca o

entitate organizaţională, supusă proceselor de transformare militară. Conform

primei ipoteze exprimate, contextul actual de securitate solicită noi abordări şi noi

forme de exprimare acţională care implică regândirea modului de întrebuinţare a

instrumentelor puterii naţionale şi, implicit, a categoriilor de forţe ale organizaţiei

militare. Enunţul celei de a doua ipoteze susţine că transformarea are la bază

combinaţii ale tehnologiilor emergente, structurilor organizaţionale eficace şi

eficiente, respectiv ale personalului cu o instruire şi pregătire superioare. Sunt

vizate astfel nivelul de înzestrare, organizare şi pregătire, în vederea atingerii

acelui grad de sincretism care să asigure obţinerea superiorităţii operaţionale, dar şi

adaptarea continuă a capacităţilor, mijloacelor şi strategiilor, pentru menţinerea

viabilităţii în orice context geostrategic. Potrivit celei de-a treia ipoteze,

dezvoltarea şi menţinerea capacităţilor operaţionale militare, rezultate în urma

parcurgerii proceselor de transformare necesare gestionării ameninţărilor prezente

şi viitoare, sunt tot mai dificil de realizat în contextul alocării unor bugete pentru

apărare tot mai reduse, tendinţă care va continua şi în perioada următoare. Această

realitate implică soluţii imediate care să maximizeze resursele limitate avute la

dispoziţie.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 40

Cele trei direcţii principale rezultate din formularea acestor premise sunt: (i)

analiza tipologiei conflictelor armate în contextul fizionomiei mediului de

securitate contemporan şi a celui viitor; (ii) analiza proceselor de transformare a

organizaţiei militare, respectiv a forţelor aeriene ale statelor membre NATO la

nivel conceptual, organizaţional - structural, funcţional - acţional şi al

infrastructurii; şi (iii) analiza implicaţiilor implementării conceptului smart defense

la nivelul forţelor aeriene ale statelor membre NATO şi, în mod particular, la cel al

Forţelor Aeriene ale României.

Fiecare dintre aceste direcţii de cercetare a impus îndeplinirea unor obiective

specifice, constând în identificarea şi analizarea unui ansamblu de factori,

mecanisme procesuale, modele şi scopuri care definesc transformarea forţelor

aeriene, raportarea fiind continuă şi având ca referenţial atât aspecte de ordin intern

ale organizaţiei militare, cât şi de ordin extern, precum contextul de securitate

reprezentat de ameninţările prezente şi de cele prefigurate. În funcţie de direcţia de

cercetare, aceste obiective au constat în:

- identificarea caracteristicilor contextului în care forţele aeriene evoluează

din perspectiva ameninţărilor pe care acestea trebuie să le contracareze;

- identificarea şi analiza factorilor, mecanismelor procesuale, modelelor şi

obiectivelor transformării militare în general şi a forţelor aeriene în particular;

- identificarea şi analiza conceptelor care vizează transformarea militară, pe

baza cărora să poată fi construite viitoarele forţe aeriene;

- identificarea capacităţilor operaţionale care trebuie dezvoltate şi menţinute

necesare forţelor aeriene pentru a răspunde unui mediu de securitate

impredictibil şi deosebit de complex;

- identificarea principiilor şi a fundamentelor conform cărora să fie dezvoltate

capacităţile operaţionale necesare furnizării efectelor urmărite în teatru;

- identificarea parametrilor care definesc noile structuri ale forţelor aeriene

pentru a răspunde cerinţelor privind îndeplinirea unor funcţiuni (conform

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 40

principiului misiunea determină structura sau structură potrivită cu

scopul);

- identificarea principiilor care stau la baza derulării proceselor de proiectare

şi dezvoltare a infrastructurii necesare desfăşurării misiunilor planificate;

- identificarea principiilor care au la bază concepte inovatoare în vederea

schimbării modului în care procesele de achiziţie şi înzestrare sunt derulate,

oferind astfel flexibilitatea necesară integrării rapide în sistem a tehnologiilor

emergente;

- identificarea / stabilirea performanţelor sistemelor de arme care trebuie să

echipeze viitoarele forţe aeriene;

- analiza conţinutului iniţiativei smart defense şi a mecanismelor acesteia;

- analiza implementării principiilor smart defense în dezvoltarea noilor

capacităţi operaţionale militare;

- analiza implementării principiilor smart defense la nivelul infrastructurii

forţelor aeriene şi la cel al achiziţiilor de noi arme şi sisteme de arme;

- analiza implementării iniţiativei smart defense la nivelul Forţelor Aeriene

ale României.

Îndeplinirea obiectivelor stabilite a fost realizată prin utilizarea pe parcursul

întregii activităţi de cercetare ştiinţifică a unui ansamblu de metode, tehnici şi

instrumente teoretice, precum: deducţia, inducţia, analiza, sinteza, comparaţia,

abstractizarea, teoria sistemelor, taxonomiile etc. Din perspectiva metodelor,

pornind de la teoriile, legile existente care guvernează evoluţia forţelor aeriene,

pentru construirea unor enunţuri noi, necesare formulării unor concluzii, a fost

utilizată metoda deductivă. În încercarea extrapolării experienţei trecute la

experienţa viitoare, a fost utilizată metoda inductivă. Stabilirea unei legături

sistemice între explicaţii, cadre conceptuale şi predicţii, respectiv a legilor de

clasificare şi sistematizare a structurilor complexe a fost realizată prin utilizarea

unei combinaţii între sisteme teoretice şi taxonomii. Teoriile axiomatice au fost

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 40

aplicate în analiza şi prezentarea raporturilor de cauzalitate dintre factorii externi

(mediul de securitate) şi organizaţia militară (forţele aeriene).

Pentru înţelegerea şi aprofundarea fenomenelor şi stabilirea relaţiilor cauză –

efecte, ameninţare – răspunsuri, am recurs în diferite etape ale cercetării la

destructurarea unor teorii şi concepte. Iniţial am reliefat contextul posibil şi

probabil de desfăşurare, pentru a facilita definirea principiilor şi fundamentelor

aflate la baza unor construcţii creatoare, care să determine obţinerea capacităţilor

operaţionale necesare pentru a furniza efectele urmărite în teatrul de operaţii

militare.

Forţele aeriene au fost analizate atât în contextul general al organizaţiei

militare, cât şi prin prisma unor criterii structurale de calitate proprii (funcţiile,

rolurile, procesele şi mecanismele, acţiunea mediului extern, viabilitatea, factorul

uman, structura, cultura organizaţională etc.). Am considerat că alături de

atributele şi funcţiunile specifice, o parte dintre caracteristicile generale ale

organismului militar sunt transferabile instrumentului aerian, şi contribuie la

îndeplinirea obiectivelor propuse.

Această abordare a fost adoptată pentru a putea defini în final o imagine cât

mai bine conturată a fenomenului transformării militare, în vederea desprinderii

unor concluzii care să ofere instrumentele necesare dezvoltării unor concepte

consistente şi relevante. Acestea se impune a fi mai întâi testate şi

instituţionalizate, pentru a putea constitui apoi fundamentul modelării unor

structuri militare moderne, adaptate şi ajustate astfel încât să ofere răspunsuri

adecvate ameninţărilor variate, complexe şi atât de puţin predictibile, care par să

fie o constantă a fizionomiei mediului de securitate actual şi a celui viitor.

Chiar dacă nu pare să existe o delimitare vizibilă între aspectul normativ şi

cel funcţional, întregul proces al cercetării s-a concentrat pe fenomenul

transformării din dublă perspectivă, documentând şi susţinând punctele de vedere

proprii cu informaţii provenind din surse primare şi secundare. Prima categorie a

inclus conceptele NATO, prevederi ale documentelor, regulamentelor, rapoartelor

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 40

oficiale şi declaraţiilor Alianţei Nord-Atlantice, respectiv ale membrilor acesteia.

Alături de acestea, ca surse secundare, au fost utilizate lucrări de autor, articole,

conţinutul unor referate ce au abordat problematica transformării militare a NATO

în general, respectiv a transformării forţelor aeriene în particular, precum şi unele

manuale, publicaţii doctrinare, conţinutul unor conferinţe care să sprijine

clarificarea aspectelor, privind atât concepţia actuală, cât şi tendinţele de

transformare ulterioară a acestor concepte în noi forme de acţiune (misiuni, roluri

etc.), în cadrul operaţiilor viitoare.

Structura prezentei lucrări conţine şase capitole, o parte introductivă, o

secţiune în care sunt prezentate concluziile, respectiv bibliografia şi anexele. În

dezvoltarea aceastei construcţii, s-a încercat atât atingerea gradului necesar de

consonanţă cu direcţiile de investigare şi obiectivele de cercetare stabilite, cât şi

respectarea proporţionalităţii şi a echilibrului structural. În primele capitole, alături

de rolul de contextualizare şi delimitare conceptuală, este tratată problematica

contextului de securitate şi a transformării militare, iar în cele din finalul tezei sunt

analizate aspectele şi teoriile asociate conceptului de apărare inteligentă.

Capitolul I, intitulat Necesitatea transformării forţelor armate în

contextul ameninţărilor secolului XXI, are rolul de contextualizare, analizând în

prima parte fizionomia mediului de securitate contemporan şi perspectivele de

evoluţie a acestuia, prin identificarea şi conturarea trăsăturilor definitorii ale

acestuia. Acestea sunt reprezentate de fragmentare, neliniaritate, impredictibilitate,

asimetrii multiple, terorism, criminalitate şi violenţe extreme, fiind imaginea unui

tip nou de război, globalizat şi interconectat, aflat în desfăşurare în diferite părţi ale

lumii. Caracteristicile mediului de securitate viitor sunt dificil de estimat datorită

gradului ridicat de incertitudine şi a multitudinii de factori care contribuie la

evoluţia acestuia. Natura acestora este stochastică, prin caracterul aleator,

modelabil probabilistic şi statistic, fiind imaginate şi furnizate de procese de

analiză a unor scenarii şi construcţii vizionare complexe, bazate pe estimări de

evoluţie ale evenimentelor.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 40

Cauzele conflictelor armate în viitor vor fi multiple, de la idelogiile

expansioniste, de tipul extremismului religios, la naţionalismul agresiv. Reţelele

teroriste globale, ca cele reprezentate de ISIS sau al-Qaeda vor rămâne şi în

viitorul apropiat o ameninţare la adresa păcii şi securităţii statelor lumii, prin

exploatarea neîngrădită a libertăţii de mişcare transnaţională, fiind astfel rescrisă

paradigma de securitate.

Cauzele existente, respectiv cele prognozate, vor genera efecte multiple, de

ordin complex, exprimate prin insurgenţă, terorism urban şi transfrontalier, trafic

de droguri şi de persoane, manifestări ale unor grupări paramilitare, nesupunere

civilă şi chiar acutizarea unor crize la nivel regional între state, în diferite zone ale

lumii, determinate de noile poziţionări strategice, lupta pentru influenţă şi controlul

resurselor etc.

Încercările de teoretizare a caracterului noilor războaie nu au reuşit să

stabilească delimitări şi definiri precise, cauzele constând în amorfismul

conceptulului, respectiv în permanenta schimbare a formei acestuia. În ciuda

acestei realităţi, stabilirea factorilor care influenţează caracterul confruntărilor

viitoare are rolul de fundamentare a viitoarelor dezvoltări militare în câmpul

doctrinei, tacticilor şi strategiei, pentru limitarea numărului de scenarii posibile.

Conflictele armate viitoare vor avea la origine o metamorfozare a

ameninţărilor, din care vor rezulta combinaţii multiple, impredictibile, ceea ce va

solicita reacţii politice şi militare adecvate, implicând acţiunea întrunită a

categoriilor de forţe armate convenţionale cu cele speciale, respectiv a agenţiilor

civile şi militare cu responsabilităţi în domeniul securităţii. Mediul viitor de

confruntare va avea mai mult decât o dimensiune militară, fiind cuprinse şi

infrastructura statală, respectiv componentele sistemului naţional de putere de

ordin politic, economic, social şi informatic.

În finalul capitolului sunt prezentate teorii şi delimitări conceptuale privind

transformarea militară a statelor membre ale NATO şi o analiză a viitoarelor

capacităţi operaţionale militare. Transformarea militară are ca scop dezvoltarea

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 40

unor capacităţi operaţionale militare de ordin superior, care să răspundă

ameninţărilor complexe prezente şi celor prefigurate, specifice secolului XXI. Se

preconizează că implicaţiile transformării vor produce schimbări considerabile la

fiecare nivel al organizaţiei militare şi în întregul spectru al domeniilor de apărare,

de la structurile funcţionale şi de organizare, la cele de înzestrare, instruire,

management şi conducere, respectiv la filozofia şi cultura organizaţională etc.

Capitolul II, Transformarea forţelor aeriene în domeniul conceptual

analizează în partea de început aspectele şi teoriile referitoare la procesele de

dezvoltare a conceptelor care stau la baza capacităţilor operaţionale militare. În

continuare sunt prezentate aspecte generale privind transformarea conceptuală a

Alianţei Nord-Atlantice, respectiv cea a forţelor aeriene ale statelor membre

NATO.

În perioada parcursă de la înfiinţare, NATO s-a dovedit a fi una dintre cele

mai eficace şi durabile alianţe din istorie, trecând printr-un proces amplu şi

continuu de metamorfozare a conceptelor, structurilor organizaţionale şi

operaţionale, respectiv a modului de pregătire, instruire şi înzestrare.

În domeniul apărării, potenţialul imens al transformării nu poate fi exploatat

decât prin abordare şi implicare comună a tuturor membrilor NATO, proces care

presupune dezvoltarea şi experimentarea capacităţilor operaţionale. Obţinerea

capacităţilor operaţionale cu rol transformaţional are la bază derularea

următoarelor procese: (1) dezvoltarea conceptelor întrunite; (2) dezvoltarea

capacităţilor operaţionale întrunite; şi (3) experimentarea întrunită.

Constituirea forţelor aeriene viitoare – adaptate operaţional, echipate

corespunzător, cu un grad ridicat de pregătire pentru luptă, apte să evolueze într-un

mediu complex, din punct de vedere al planificării şi deciziei NATO – presupune

iniţierea şi parcurgerea unor procese sistematice de dezvoltare conceptuală.

Acestea, prin abordări centrate în jurul noilor idei, doctrine şi echipamente, vor

contribui la dezvoltarea unor concepte alternative de operare întrunită, necesare

exercitării unor roluri în scenarii şi misiuni variate.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 40

Stabilirea obiectivelor transformării este parte a proceselor organizaţionale,

ceea ce conferă strategiei de apărare dinamismul necesar gestionării ameninţărilor

variate şi mereu în schimbare. Raportul dintre conceptele organizaţional,

tehnologic şi, respectiv, doctrinar este unul de interdependenţă. Transformarea nu

constă doar în echipamentele noi achiziţionate, ci are implicaţii mult mai

complexe, permiţând la nivel organizaţional valorificarea progreselor tehnologice

şi informatice. Dependenţa reciprocă este de asemenea susţinută de afirmaţia

conform căreia nu există revoluţie în domeniul militar şi nici transformare, dacă

noile tehnologii nu sunt integrate în procesele de schimbare, la nivel doctrinar,

organizaţional sau la cel de management şi conducere.

Pentru asigurarea condiţiilor necesare transformării se impun modificări atât

ale culturii organizaţionale, cât şi ale modelelor de dezvoltare ale personalului

forţelor aeriene în vederea favorizării transformării. Pasul următor îl constituie

adaptarea organizaţiei pentru a instituţionaliza această nouă mentalitate.

Conceptele dezvoltate în această direcţie trebuie să permită transformarea unei

culturi organizaţionale aparţinând unor forţe aeriene destinate Războiului Rece,

într-o cultură de tip nou, proprie unor forţe suficient de flexibile încât să poată

desfăşura o gamă largă de operaţii, oriunde în lume, în tempo-ul operaţional al

mediului de securitate actual. Organizarea, instrucţia, respectiv înzestrarea /

echiparea sunt alte aspecte urmărite în vederea desfăşurării unor operaţii în afara

perimetrelor bazelor aeriene proprii.

Transformarea implică de asemenea procesele de alocare a resurselor

necesare achiziţiilor şi înzestrării, în condiţiile unor bugete alocate apărării tot mai

reduse. Atât în condiţiile actuale, cât şi în cele ale conflictelor viitoare, parametrul

calitativ privind dezvoltarea şi înzestrarea forţelor combatante va rămâne

eficacitatea / performanţa militară, definită ca un proces prin care forţele armate

transformă resursele în capacitate sau putere de luptă. Resursele la care se face

referire sunt: umane şi naturale, financiare, potenţial tehnic, bază industrială,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

13 din 40

structură guvernamentală, caracteristici sociale, capital politic, calităţi intelectuale

ale liderilor militari, respectiv moralul.

Revizuirea completă a directivelor care guvernează achiziţiile trebuie

susţinută prin aplicarea unor principii care au la bază concepte inovatoare, oferind

astfel flexibilitatea necesară integrării rapide a tehnologiei emergente în sistem. O

astfel de abordare evolutivă răspunde scopului final de a crea efectele dorite în

teatrul de operaţii, cu tehnologia actuală acum şi nu mâine cu cea de ieri.

Capitolul III, Transformarea forţelor aeriene în domeniul organizaţional

– structural, dezbate problematica forţelor aeriene în contextul provocărilor

secolului XXI, utilizând teoria organizaţională, respectiv pe cea conceptuală

referitoare la structură, funcţiuni, procese, forme de configurare pentru a facilita

proiecţia rapidă în teatru, îndeplinirea sarcinilor şi a misiunilor etc. Pentru aceasta,

în prima parte sunt identificaţi şi analizaţi factorii şi sursele care impun schimbarea

organizaţional - structurală (politica şi strategia, normele cultural - organizaţionale,

noile tehnologii etc.). O astfel de analiză, care vizează obiectivele şi a strategia,

urmăreşte identificarea răspunsurilor la întrebări privind principiile de bază ale

structurii organizaţionale, precum cele referitoare la raporturile de cauzalitate

dintre structură / arhitectură organizaţională şi scopuri, strategie, cultură internă,

resurse şi sustenabilitate etc.

Prin aplicarea acestora, vor rezulta forţe pentru secolul XXI, de dimensiuni

reduse, mult mai specializate funcţional, destinate atât apărării teritoriale, cât şi

împotriva ameninţărilor specifice conflictelor de intensitate redusă, definite de

caracteristici distincte, cum ar fi: (1) flexibilitatea în domeniul doctrinar; (2)

mobilitatea strategică; (3) configurabilitatea şi modularitatea; (4) posibilitatea de a

acţiona întrunit şi în mod conectat într-un mediu internaţional; (5) versatilitatea de

a funcţiona într-un conflict convenţional şi în cadrul operaţiilor militare altele decât

războiul (Military Operations Other Than War – MOOTW).

În cadrul acestui capitol sunt de asemenea prezentate unele caracteristici,

primare şi de natură distinctă ale organizaţiei militare, pentru crearea contextului şi

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

14 din 40

facilitarea analizei structurilor de forţe şi a modalităţilor / posibilităţilor de

raportare procesuală dintre acestea. Identificarea şi explicarea acestor aspecte, prin

considerarea acţiunii factorilor interni şi externi care influenţează organizaţia,

permit o mai bună înţelegere a funcţiunilor şi aspectelor care determină apariţia şi

declanşarea proceselor de transformare organizaţional - structurală.

Sunt expuse din perspectivă evolutivă rezultatele analizei transformării

organizaţional – structurale, relevante şi semnificative la nivelul NATO (crearea

CJTF, NRF, DJSE etc.). Sfârşitul Războiului Rece a găsit Alianţa, nu doar în plin

proces de integrare a unor noi membri, dar şi într-o postură diferită de cea

tradiţională de exprimare, prin asumarea de către aceasta a unor misiuni de tip nou,

precum cele din Kosovo, Bosnia, Marea Mediterană, Irak, Libia şi Afganistan.

Deşi apărarea colectivă a rămas misiunea principală, în ultimul deceniu NATO s-a

implicat într-un proces amplu de transformare a structurilor şi forţelor militare, în

vederea exercitării unor roluri şi funcţiuni diferite, impuse de natura mediului

internaţional de securitate.

Un rol determinat în transformarea organizaţional - structurală l-au avut

iniţiativele şi programele lansate prin intermediul conceptelor strategice NATO, şi

nu numai, care au oferit direcţia şi instrumentele necesare proceselor de schimbare

şi adaptare internă a structurilor militare ale statelor membre ale Alianţei Nord-

Atlantice. Dintre acestea pot fi amintite: Iniţiativa Capacităţilor de Apărare

(Defense Capabilities Initiative – DCI), Conceptul Capacităţilor Operaţionale

(Operational Capabilities Concept – OCC), Angajamentele de la Praga privind

Capacităţile (The Prague Capabilities Commitments – PCC), Noi Capacităţi:

Transformarea Forţelor NATO etc.

Aceste iniţiative, urmărind transformarea forţelor pentru viitor şi organizarea

eforturilor de a soluţiona zonele de decalaj (cazul DCI), au identificat domeniile în

care se impuneau îmbunătăţiri de amploare la nivelul capacităţilor operaţionale ale

Alianţei, acestea fiind concentrate: (1) desfăşurarea forţelor (capacitatea de

dislocare) şi mobilitatea – introducerea rapidă a forţelor în zona de criză; (2)

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

15 din 40

angajamentul eficace – dotarea forţelor cu capacităţi de ultimă oră; (3) consultarea,

comanda şi controlul – asigurarea unui grad ridicat de predictibilitate prin

conştientizarea situaţiei, respectiv a controlului; (4) supravieţuirea – protecţia

forţelor; şi (5) susţinerea şi logistica – sprijinul forţelor în teatru.

În partea a doua a capitolului sunt analizate cerinţelor necesare constituirii

viitoarelor structuri militare ale Alianţei, care să fie integrate în procesele de

transformare structurală, pentru a genera capacităţile operaţionale care, conform

documentului de referinţă intitulat Noi Capacităţi: Transformarea Forţelor NATO,

să permită: (1) adaptarea organizaţiei la provocările şi ameninţările unui mediu de

securitate în continuă schimbare; (2) menţinerea avantajului oferit de progresul

tehnologic şi cel informaţional; şi (3) creşterea eficienţei şi a eficacităţii privind

gestionarea unor operaţii care implică dislocarea şi susţinerea în teatru a forţelor

Alianţei în întreg spectrul conflictelor.

În încheierea capitolului sunt prezentate şi analizate aspectele unor

construcţii organizaţional - structurale ale forţelor aeriene, necesare combaterii

ameninţărilor actuale şi ale celor viitoare. Derularea unor procese de proiectare şi

dezvoltare a capacităţilor operaţionale pentru secolul XXI, dintr-o perspectivă

organizaţional - structurală modernă şi vizionară, cu rol integrator al unor funcţii

acţionale, precum modularitatea, scalabilitatea, autosusţinerea şi autosincronizarea,

procedurile comune, interoperabilitatea etc., va furniza forţelor aeriene

flexibilitatea de a fi configurate şi recombinate în variate construcţii operaţionale

expediţionare, rapid proiectabile în teatru pentru a executa misiuni în întreg

spectrul de operaţii.

În capitolul IV, intitulat Transformarea forţelor aeriene în domeniile

funcţional - acţional şi al infrastructurii, sunt analizate aspectele şi teoriile care

vizează obţinerea capacităţilor transformaţionale necesare desfăşurării cu succes a

operaţiilor aeriene pentru contracararea ameninţărilor secolului XXI, prezente şi

viitoare, respectiv caracteristicile care ar trebui deţinute de către aeronave şi

elementele de infrastructură ale bazelor aeriene, pentru a susţine această implicare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

16 din 40

În partea de început a capitolului este realizată o analiză, din perspectivă

evolutivă, a participării militare a statelor membre NATO în operaţii aeriene

desfăşurate de la sfârşitul Războiului Rece până în prezent (în Balcani şi în afara

Europei), în urma căreia sunt formulate câteva concluzii.

Forţele aeriene, vector al puterii aeriene şi spaţiale întrunite, au constituit

încă de la crearea Alianţei categoria de forţe armate cu cea mai însemnată

importanţă strategică, reprezentând prima opţiune militară în cadrul implicării în

diferite conflicte, prin desfăşurarea, atât a unor operaţii aeriene de gestionare a

situaţiilor de criză, precum cele din spaţiul fostei Iugoslavii, Afganistan şi Libia,

cât şi a operaţiilor în sprijinul păcii din Bosnia şi Herţegovina, Kosovo şi

Afganistan.

Cadrul favorizant depăşirii inerţiei instituţionale şi acţionale, instituite după

cincizeci de ani petrecuţi în logica Războiului Rece, a început să fie creat încă din

noiembrie 1991, când, în cadrul summit-ului de la Roma, a fost prezentată noua

viziune a NATO, deschizându-se astfel calea pentru noi forme de implicare

acţională, care, ulterior vor deveni operaţii în afara zonei de responsabilitate

tradiţională a Alianţei.

În 1990, pentru prima dată în istoria Alianţei, forţele aeriene ale statelor

membre NATO au fost implicate în intervenţii militare desfăşurate dincolo de

graniţele şi aria de responsabilitate euro-atlantică (operaţiile Allied Force, Deny

Flight şi Deliberate Force din Balcani). Ca urmare a reevaluării percepţiei

ameninţării, Alianţa şi-a reconsiderat postura, devenind astfel un actor internaţional

important cu dreptul, şi chiar cu obligaţia, de a interveni împotriva ameninţărilor,

indiferent de zona unde acestea sunt generate.

Alături de atingerea obiectivelor declarate, participarea în campaniile

anterior menţionate a scos în evidenţă şi discrepanţele dintre capacităţile militare

ale statelor europene şi cele ale SUA, manifestate în special în domeniul

capacităţilor expediţionare ale structurilor de forţe. Acest fapt a evidenţiat limitele

capacităţilor militare ale Alianţei de a executa anumite misiuni în viitor, pentru

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

17 din 40

îndeplinirea obiectivelor în vederea protejării membrilor, cauza fiind lipsa unor

capacităţi militare esenţiale din inventarul statelor membre europene. Neajunsurile

şi disfuncţiunile identificate au constituit lecţii învăţate, reprezentând argumente

puternice pentru iniţierea şi continuarea proceselor de transformare militară a

NATO.

În acelaşi context, generat de ameninţările prezente şi de cele prefigurate, au

fost analizate atât capacităţile operaţionale pe care structuri acţionale precum Forţa

de Răspuns NATO (NRF), respectiv Forţa Întrunită a NATO cu Nivel de Reacţie

Foarte Ridicat (VJTF) le pot furniza, cât şi aspecte privind fundamentele

operaţiilor aeriene şi adaptarea formelor de implicare a forţelor aeriene. Direcţiile

de adaptare a Forţelor Aeriene au implicaţii la nivelul proceselor şi elementelor de

ordin doctrinar, precum metodele de C2, structura şi organizarea forţelor,

conceptele de operaţii, oferind în acelaşi timp o orientare privind sistemele de arme

care vor înzestra structurile de forţe, şi implicit modul în care acestea vor fi

întrebuinţate.

Alte obiective ale cercetării, considerate şi dezbătute în acest capitol, au

constat în analiza rolului noilor tehnologii şi al conceptelor emergente, ca factori

determinanţi ai transformării funcţional - acţionale a forţelor aeriene. Conflictele

ultimelor două decenii au cunoscut manifestări ale unor forme de acţiune

inovatoare, favorizate pe de o parte de integrarea noilor tehnologii, iar pe de alta de

emergenţa unor concepte de factură recentă în câmpul strategiei militare, rezultând

o redefinire a modului în care forţele aeriene sunt utilizate în teatrul de operaţii

militare.

Noua abordare neo - newtoniană a luptei şi a câmpului de luptă, reieşită din

importanţa acordată avansului tehnologic şi informaţional este dezvoltată în jurul

conceptului de război / operaţii centrate pe reţea (Network - Centric Warfare /

Operations – NCW / NCO). Potrivit acestei teorii, acţiunile militare reprezintă un

set de evenimente care se manifestă simultan, influenţând şi determinând

coordonatele spaţiale ale câmpului de luptă.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

18 din 40

Privitor la procesele de planificare şi execuţie a misiunilor, dintr-o înţelegere

diferită a mediului operaţional, se urmăreşte o aplicare integrată a capacităţilor

militare selectate, în vederea schimbării sau influenţării acelor variabile din

sistemul de putere al adversarului, care să determine atingerea obiectivelor. Prin

desfăşurarea operaţiilor executate pe baza efectelor generate în teatru (Effects-

based Approach Operations – EBAO) este urmărită – pe baza cunoaşterii,

preciziei, vitezei şi agilităţii – degradarea abilităţii inamicului de a lua deciziile

potrivite în vederea desfăşurării unor acţiuni coerente.

În finalul capitolului sunt examinate teoriile şi delimitările conceptuale

referitoare la procesele de achiziţie şi înzestrare, performanţele şi cerinţele

viitoarelor sisteme de arme şi platforme aeriene, respectiv ale bazelor aeriene şi

elementelor de infrastructură. Pentru aeronave, ca abordare teoretică de

investigare, au fost analizate raporturile dintre proprietăţile fizice şi cele

operaţionale, impuse de misiuni specifice. În cazul infrastructurii, analiza a luat în

considerare o relaţie de tipul mijloace - procese şi infrastructură – roluri / misiuni.

Această conexitate asimetrică de dependenţă între cele două categorii de proprietăţi

fizice (infrastructura, bazele) şi procesuale (rolurile, misiunile) presupune

transferarea efectelor din prima categorie către cea de a doua, ca urmare a

schimbărilor sau transformărilor efectuate.

Capitolul V, Conceptul smart defense, vector al transformării forţelor

aeriene ale statelor membre NATO, prezintă, în partea de debut, aspecte

generale specifice ale conceptului, precum necesitatea şi contextul în care a fost

lansat, fundamentele şi mecanismele acestuia etc. În partea a doua a capitolului am

prezentat posibilele contribuţii la transformarea forţelor aeriene ale statelor

membre ale NATO, ca urmare a implementării conceptului smart defense la

nivelul funcţional - acţional, al infrastructurii şi la cel al achiziţiilor.

Menţinerea unei Alianţe Nord - Atlantice puternice şi eficace – în contextul

determinat de măsurile de austeritate impuse de criza economică prin care au trecut

majoritatea statelor lumii încă din 2008, raportat la noile realităţi ale mediului

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

19 din 40

geostrategic (situaţia din Ucraina, ascensiunea şi acţiunile extrem de violente ale

ISIS, actele de terorism comise recent în Franţa, Turcia, Belgia etc.) – reprezintă o

provocare majoră, necesitând identificarea unor modalităţi inteligente de cheltuire

a resurselor alocate apărării prin prioritizare, specializare şi cooperare, sub forma

unor soluţii multinaţionale.

Această abordare diferită, propusă ca o soluţie la neajunsurile şi riscurile

generate de măsurile de austeritate implementate, este astfel concepută încât să

asigure o securitate sporită, cu costuri mai reduse, printr-o colaborare între

membri, bazată pe o mai mare flexibilitate. În această direcţie este necesară

adoptarea unor măsuri precum: (1) crearea unei baze comune de capacităţi şi

punerea la dispoziţie a acestora de către membrii NATO, iar apoi întrebuinţarea

comună în cadrul Alianţei, în funcţie de necesităţi; (2) stabilirea unui set de

priorităţi privind capacităţile necesare; (3) o mai bună coordonare a eforturilor.

Majoritatea aspectelor menţionate mai sus se regăsesc în proiectele

multinaţionale smart defense, prezentate şi adoptate în cadrul summit-ului de la

Chicago (numărul acestora a ajuns la 32 în 2014, din care 6 sunt finalizate prin

atingerea scopului). O parte însemnată dintre acestea vizează direct forţele aeriene

care, prin scopurile declarate vor căuta să îmbunătăţească, să dezvolte şi furnizeze

capacităţi operaţionale noi, necesare Alianţei pentru a răspunde ameninţărilor

actuale şi celor prefigurate.

Iniţiativa smart defense este de asemenea gândită să impulsioneze proiectele

multinaţionale considerate ca fiind programe strategice, aflate în desfăşurare

(iniţiate înainte de 2010): (1) capacitatea NATO de răspuns la ameninţările

balistice (NATO’s Missile Defense capability); (2) programul de Supraveghere

terestră al Alianţei (Alliance Ground Surveillance programme – AGS); (3)

serviciul de poliţie aeriană NATO (NATO Air Policing); şi (4) capacitatea de

supraveghere şi recunoaştere întrunită (Joint Intelligence, Surveillance and

Reconnaissance – JISR).

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

20 din 40

În cadrul summit-ului din Ţara Galilor din 2014 a fost aprobat noul Plan

NATO de Acţiune Rapidă (Readiness Action Plan – RAP), constând într-un pachet

coerent şi cuprinzător de măsuri necesare, conceput să ofere Alianţei capacitatea de

a furniza un răspuns ferm şi hotărât noilor provocări de securitate, destinat să

contribuie la menţinerea unei Alianţe puternice, pregătite să adopte o postură

strategică adecvată unor ameninţări complexe. Măsurile adoptate au la bază

aceleaşi principii care constituie fundamentul conceptului smart defense: (1)

prioritizarea (identificarea ameninţărilor şi dezvoltarea unor forme de răspuns la

acestea – VJTF); (2) specializarea (participarea acelor elemente aeriene, terestre şi

navale ale statelor membre ale Alianţei, care corespund unor criterii care au la bază

pregătirea, starea de operativitate, interoperabilitatea etc.); şi (3) cooperarea

(participarea multinaţională, într-o manieră rotaţională, atât în cadrul VJTF, cât şi

în cadrul măsurilor de asigurare prin executarea unor misiuni aeriene în flancul

estic al Alianţei).

Preocupări sub diverse forme, privind optimizarea proceselor de achiziţii ale

sistemelor de arme şi echipamentelor, s-au manifestat încă de la înfiinţarea Alianţei

Nord - Atlantice, fiind încurajată cooperarea dintre membrii acesteia. Cooperarea

între statele Alianţei, alături de achiziţii şi înzestrare, a mai constat şi în procese

complexe de dezvoltare şi producţie a unor echipamente noi, destinate arsenalului

forţelor statelor membre NATO.

Aplicarea principiilor conceptului smart defense la nivelul Ministerelor

Apărării statelor membre NATO, chiar dacă a cunoscut forme particulare, a

urmărit îmbunătăţirea şi optimizarea proceselor şi a modului în care sunt realizate

achiziţiile din domeniul apărării, pentru a determina obţinerea capacităţilor militare

într-un timp foarte scurt, într-o manieră mai bună şi mai ieftină, urmărind în acelaşi

timp integrarea acestora cu capacităţile deja existente.

Capitolul VI, intitulat Determinări ale implementării principiilor smart

defense în procesul de transformare a Forţelor Aeriene ale României, prezintă

coordonatele transformării Armatei României şi a Forţelor Aeriene în contextul

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

21 din 40

mai larg al Alianţei. Ulterior au fost expuse direcţiile posibile de devoltare, prin

raportare la noua paradigmă de securitate, respectiv perspectivele de evoluţie ca

urmare a implementării conceptului smart defense la nivelul Forţelor Aeriene ale

României.

Imediat după 1990, pe fondul unor deziderate clar expuse de aderare la

structurile euro - atlantice, şi sub presiunea unor factori atât de natură internă (lipsa

resurselor pentru susţinerea unei structuri supradimensionate de forţe militare,

schimbările din societate etc.) cât şi externă (contextul nou de securitate,

caracterizat de riscuri şi ameninţări multiple, prevederile unor tratate privind

România etc.), a fost iniţiat un proces de transformare a tuturor structurilor şi

categoriilor de forţe ale Armatei României, conţinând etape şi obiective distincte.

Din perspectiva proceselor de reformă structurală şi a înzestrării, au fost

modernizate unele dintre platformele şi sistemele de arme aflate în inventarul

propriu, respectiv au fost derulate programe de achiziţii. Pe de altă parte, a fost

declanşat procesul de reducere a efectivelor şi de reorganizare a structurilor. Au

fost înfiinţate statele majore ale categoriilor de forţe, renunţându-se la eşaloanele

tip divizie şi regiment, în favoarea structurilor de tip corp de armată, brigadă /

flotilă şi regiment.

La nivelul Forţelor Aeriene, în 1993 a fost înfiinţat Statul Major al Aviaţiei

Militare, prin unificarea Comandamentului Aviaţiei Militare cu Comandamentul

Apărării Antiaeriene a Teritoriului, noua structură de comandă reunind astfel

aviaţia, artileria, rachetele antiaeriene şi radiolocaţia. În 1995 sistemul regimental a

fost înlocuit de unul nou, constând într-o structură constituită din baze aeriene,

grupuri şi escadrile. Începând cu 1 iunie 2000, este folosită denumirea actuală,

Statul Major al Forţelor Aeriene.

La 21 noiembrie 2002, în cadrul Summit-ului de la Praga, pe baza evaluării

progreselor înregistrate de statele candidate, şefii de state şi de guverne ai ţărilor

membre NATO au decis invitarea României pentru începerea convorbirilor în

vederea aderării la Alianţa Nord-Atlantică. Protocolul de aderare a fost semnat la

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

22 din 40

Bruxelles la 26 martie 2003, iar la 29 martie 2004 România devenea stat membru

cu drepturi depline al NATO, în urma depunerii instrumentelor de ratificare la

Departamentul de Stat al SUA.

În perioada parcursă de la acceptarea ca membru al Alianţei Nord - Atlantice

a României şi până în prezent, Forţele Aeriene, alături de celelalte categorii de

forţe ale Armatei, au fost supuse unor procese de substanţă în vederea transformării

în structuri de forţe moderne, de dimensiuni reduse, specializate, echipate adecvat,

cu capacitate mărită de dislocare şi proiecţie în teatru, interoperabile, cu capacitate

de autosusţinere şi de protecţie multidimensională, cu o conducere flexibilă. Aceste

eforturi au urmărit atingerea gradului de pregătire şi înzestrare şi a stării de

operativitate necesare îndeplinirii responsabilităţilor privind apărarea naţională, dar

şi participarea la misiunile Alianţei.

Pentru oferirea orientărilor cadru necesare planificării şi conducerii

operaţiilor aeriene, în anul 2000 a fost elaborată Doctrina Forţelor Aeriene. În

2005, în urma unor revizuiri, aceasta a fost redenumită în Doctrina pentru Operaţii

a Forţelor Aeriene (DOFA). Destinată să stabilească ansamblul principiilor care

orientează întrebuinţarea forţelor aeriene în toate tipurile de operaţii executate

pentru îndeplinirea obiectivelor ce le revin în timp de pace, în situaţii de criză şi la

război, DOFA este un document ce are la bază studiul doctrinelor naţionale şi al

doctrinelor NATO, respectiv pe cele ale unor ţări membre ale Alianţei.

Cadrul conceptual prezentat de DOFA a fost completat de către Strategia de

transformare a Armatei României (STAR) în 2007, prin introducerea unor

concepte încă insuficient dezvoltate (operaţii / capacităţi orientate către generarea

de efecte şi operaţiile centrate pe reţea), respectiv a unor concepte care prevăd

dezvoltarea capacităţilor operaţionale necesare desfăşurării operaţiilor aeriene în

afara zonei tradiţionale de responsabilitate a Alianţei, prin planificarea şi

executarea operaţiilor expediţionare.

Transformarea Forţelor Aeriene ale României vizează toate cele trei

componenete ale puterii aeriene (morală, conceptuală şi fizică), prin care se

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

23 din 40

urmăreşte alinierea doctrinelor, strategiilor, principiilor, standardelor şi

procedurilor operaţionale proprii cu cele ale Alianţei, dar şi demararea şi / sau

continuarea proceselor de achiziţie şi înzestrare cu tehnologii noi care să permită

obţinerea interoperabilităţii depline cu aliaţii.

Dezvoltarea capacităţilor operaţionale necesare forţelor aeriene pentru a

răspunde efectiv provocărilor actuale şi viitoare ale mediului de confruntare,

vizează următoarele domenii: (1) informaţiile; (2) supravegherea aeriană, achiziţia

şi neutralizarea ţintelor; (3) supravegherea spaţiului terestru; (4) capacităţile de

atac cu armament de înaltă precizie şi de neutralizare a apărării aeriene a

inamicului; (5) transportul aerian strategic şi realimentarea în aer; şi (6) sistemele

de comandă, control şi comunicaţii dislocabile.

Situaţia cauzată de constrângerile financiare datorate crizei economice, dar

şi contextul nou de securitate, reconfigurat de noile ameninţări şi riscuri dezvoltate

în Europa de Est şi în alte zone aflate în extremitatea ariei de responsabilitate a

NATO, solicită utilizarea eficientă a resurselor limitate destinate apărării.

Conform statutului României în cadrul NATO şi UE, a nivelului de ambiţie,

pe baza examinării factorilor anterior prezentaţi, dar şi în urma analizării

proiectelor smart defense la care România a participat, sau participă în prezent

(SAC, AGS etc.), am identificat următoarele aspecte relevante privind posibile

implicări / contribuţii ale Forţelor Aeriene ale României în / la iniţiativele smart

defense:

(1) capacităţile militare deţinute în prezent pentru apărarea naţională vor

fi menţinute şi îmbunătăţite în viitor (Serviciul de luptă Poliţie Aeriană Extins,

SAR / MEDEVAC, apărarea aeriană cu baza la sol, sistemul de supraveghere

aeriană etc.);

(2) vor fi în continuare agreate formatele de participare întrunită

multinaţională la misiunile de luptă ale Alianţei, în teatre de operaţii în şi în afara

zonei de responsabilitate tradiţională a NATO (proiecte asemănătoare celui propus

în 2014, de creare a unei Forţe Expediţionare Întrunite Multinaţionale, capabilă să

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

24 din 40

desfăşoare operaţii militare în întreg spectul de operaţii, inclusiv cele de mare

intensitate, operaţională începând cu 2016);

(3) la nivel regional, vor putea fi dezvoltate iniţiative şi proiecte de tipul

centrelor de pregătire în comun multinaţionale, pentru antrenamentul, instruirea şi

educarea piloţilor, a personalului tehnic şi a celui nenavigant (pe baza tipului

platformelor întrebuinţate, a sistemelor de arme etc.; echiparea Forţelor Aeriene cu

avioane F-16 oferă cadrul de discuţii cu Polonia, Turcia şi Grecia, dar şi cu alte

state membre, în cazul în care acestea vor achiziţiona acelaşi avion – Croaţia,

Bulgaria etc.);

(4) aceeaşi abordare regională, în baza proximităţii geografice, poate fi

extinsă în zona executării misiunilor de zbor, implicând platforme aeriene din două

sau mai multe state membre NATO sau aliate, de tipuri şi categorii diferite (aer -

aer, aer - sol, ISTAR, război electronic, transport aerian, C2 etc.), pentru obţinerea

unor scenarii cu un grad ridicat de realism; poate fi integrată şi în zona Serviciului

de luptă Poliţie Aeriană;

(5) extinderea experienţei participării în proiectele multinaţionale

anterioare în proiecte viitoare similare, pentru obţinerea unor capacităţi

operaţionale costisitoare, dificil de dezvoltat pentru ţări ca România, într-o manieră

unilaterală, precum: apărarea împotriva ameninţărilor balistice, realimentarea în

aer, ISTAR, transport aerian strategic, sisteme de combatere a dispozitivelor de

bruiaj al GPS etc.;

(6) pe timpul dislocării în teatrele de operaţii aflate în afara zonei de

responsabilitate, constituirea unor unităţi multinaţionale de sprijin logistic şi

mentenanţă expediţionare pentru structurile luptătoare care întrebuinţează acelaşi

tip de aeronavă (F-16, C-17, C-130, IAR-330 etc.), va determina obţinerea unor

economii importante, dar şi o optimizare a proceselor;

(7) continuarea cooperării multinaţionale pentru constituirea şi

menţinerea capacităţilor operaţionale de apărare aeriană cu baza la sol, destinate

combaterii ameninţărilor reprezentate atât de aeronave cu şi fără pilot uman la

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

25 din 40

bord, cât şi de rachete balistice, printr-o abordare sinergică a proceselor de

planificare, dezvoltare şi achiziţii a sistemelor avansate GBAD, adecvate mediului

operaţional al secolului XXI;

(8) sprijinul naţiunii gazdă (inclusiv în cazul VJTF, concept care

presupune o pre-poziţionare a echipamentului pe bază rotaţională în România,

alături de Bulgaria, Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia);

(9) principiile smart defense pot fi implementate la nivel naţional, în toate

domeniile de transformare a Forţelor Aeriene, în vederea obţinerii unor capacităţi

operaţionale pentru secolul XXI (evitarea suprapunerilor, utilizarea în comun a

resurselor etc.).

În partea de final a lucrării sunt prezentate Concluziile, care exprimă o

sintetiză a rezultatelor cercetării, conţinând următoarele idei:

(1) Indiferent de tipul şi anvergura schimbărilor survenite în mediul

geostrategic al secolului XXI, misiunea de bază a Alianţei Nord-Atlantice a rămas

aceeaşi, de a apăra pacea, libertatea şi valorile fundamentale ale membrilor săi.

Pentru a răspunde provocărilor actuale şi viitoare, statele membre ale NATO,

adoptând o abordare cuprinzătoare, s-au angajat în procese complexe de

transformare a structurilor de forţe armate. Scopul transformării constă în

dezvoltarea capacităţilor operaţionale adecvate desfăşurării unei game variate de

operaţii militare, de la cele executate în sprijinul păcii, pentru stabilizare şi

reconstrucţie în zone ostile, până la cele specifice conflictelor convenţionale de

înaltă intensitate între state sau între state şi entităţi nestatale.

(2) Complexitatea transformării rezidă în multitudinea de factori, resurse,

componente, domenii, roluri şi obiective vizate, fiind un proces dinamic şi

continuu, cu valenţe adaptive, proactive, care influenţează pozitiv natura

competiţiei şi pe cea a cooperării militare prin noi combinaţii de tehnologii

emergente, structuri organizaţionale eficiente şi eficace, abordări inovatoare şi

evoluţii care exploatează avantajele instrumentelor puterii naţionale, asigurând

protecţia împotriva unui spectru larg de vulnerabilităţi asimetrice, hibride,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

26 din 40

cibernetice etc.

(3) Transformarea este un proces multidimensional, cu forme de manifestare

la nivelul conceptual, structural, de organizare, pregătire şi instrucţie, precum şi la

cel al infrastructurii şi înzestrării, prin care se urmăreşte obţinerea unor forţe

superioare operaţional, apte să contracareze ameninţările şi provocările

reprezentate de terorism, acţiunile cu violenţă ale unor entităţi şi actori puţin

predictibili, atacurile psihologice, cibernetice, hibride, întrebuinţarea rachetelor

balistice, respectiv a armelor chimice, biologice, radiologice, nucleare etc.

(4) Forţele aeriene, prin atributele unice deţinute, pun la dispoziţia factorilor

de decizie, politici şi militari, opţiuni multiple de întrebuinţare, efectele putând fi

generate la toate nivelurile conflictului pentru gestionarea simultană a unor

ameninţări şi riscuri diferite. Întreaga evoluţie a puterii aeriene a fost rezultatul

unui proces de adaptări, modernizări şi înnoiri de natură conceptuală, tehnologică,

organizaţională şi doctrinară. Pentru maximizarea rolului şi menţinerea relevanţei

în contextul confruntărilor armate prezente şi a celor viitoare, forţele aeriene au

parcurs procese de transformare, vizând dezvoltarea unor capacităţi operaţionale

care să le permită extinderea posibilităţii de acţiune de la nivelul teatrelor de

operaţii la cel global, crearea de efecte la cerere oriunde şi oricând, proiectarea

rapidă a forţei pe glob şi în spaţiu, integrarea într-o manieră sinergică a

componentelor aeriene, spaţiale şi informaţionale în vederea obţinerii avantajului

operaţional etc.

(5) Conflictele recente au cunoscut manifestări ale unor forme de acţiune

inovatoare, transformarea având un rol determinant în integrarea noilor tehnologii

şi a conceptelor de factură nouă în câmpul strategiei militare, din care a rezultat o

redefinire a modului în care forţele aeriene sunt utilizate în teatrul de operaţii

militare. Ansamblul de forme de utilizare a forţelor aeriene a fost extins

semnificativ, imprimând operaţiilor un tempo de desfăşurare deosebit de ridicat.

Ratele mari de transfer al informaţiilor şi posibilităţile aproape nelimitate privind

conectarea unei game variate şi moderne de senzori, platforme, sisteme etc,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

27 din 40

conectivitatea rapidă a actorilor participanţi la operaţii, precum şi transferarea

acestora în zona cibernetică sunt realităţi care au schimbat considerabil

posibilităţile de acţiune ale forţelor aeriene în întreg spectrul acţiunilor de luptă.

(6) Forţele Aeriene ale României, după accederea ţării noastre în NATO, au

urmat calea proceselor de transformare militară, utilizând cadrul conceptual şi

ansamblul de cunoştinţe şi informaţii dezvoltat în cadrul Alianţei Nord - Atlantice.

Orientările strategice privind transformarea categoriilor de forţe militare au rol de

direcţionare, urmărindu-se dezvoltarea unor construcţii conceptuale şi doctrinare

inovatoare care să faciliteze obţinerea unor capacităţi militare mult îmbunătăţite

prin perfecţionarea educaţiei, pregătirii şi instruirii, a managementului organiza-

ţional, respectiv a proceselor de achiziţii şi înzestrare. Îndeplinirea scopurilor

transformării va determina deţinerea de către Forţele Aeriene a superiorităţii

decizionale şi informaţionale, a capacităţilor centrate pe reţea, angajarea eficientă,

capacitatea de desfăşurare întrunită şi multinaţională a operaţiilor expediţionare şi

respectiv, logistica întrunită.

(7) Analiza implicării forţelor armate ale statelor membre NATO în

conflictele ultimelor două decenii şi jumătate a reliefat schimbările substanţiale

rezultate în urma proceselor de transformare iniţiate şi derulate de către Alianţă.

Acestea, cuantificate şi măsurate la nivelul teatrului de operaţii militare, au constat

în: leadershipul, organizarea şi funcţionarea superioare, înzestrarea modernă şi

implementarea noilor tehnologii, capacitatea mare de dislocare în zone aflate în

afara zonei de responsabilitate, supravieţuirea şi autosusţinerea, conectivitatea,

interoperabilitatea şi capacitatea de acţiune întrunită, dezvoltarea unor concepte

operaţionale, organizaţionale şi doctrinare noi care au îmbunătăţit semnificativ

capacitatea combativă a categoriilor de forţe armate etc.

(8) Neajunsurile şi disfuncţiunile, rezultate din aceeaşi analiză, au constat în

decalajul existent între capacităţile operaţionale ale SUA şi cele ale aliaţilor

europeni şi ale Canadei, în special în domeniul ISR, al platformelor de C2 şi de

realimentare în aer. Estimările arată că acest decalaj va continua să se mărească în

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

28 din 40

viitor, din cauza măsurilor de austeritate şi a reducerilor bugetare în domeniul

apărării. În aceste condiţii, colaborarea între membrii Alianţei pentru obţinerea

capacităţilor militare necesare nu mai este o opţiune facultativă, ci reprezintă o

necesitate. Conceptul smart defense continuă iniţiativele derulate încă de la

înfiinţarea Alianţei, urmărind maximizarea resurselor limitate alocate departamen-

telor de apărare. Perspectiva abordată este una modernă, diferită prin încercarea

intelectuală de conceptualizare a acestor eforturi şi de furnizare a unei platforme

care să faciliteze statelor membre accesul la structurile de management ale NATO

şi la expertiza necesară implementării iniţiativelor smart defense.

(9) Implicaţiile aplicării conceptului smart defense la nivelul infrastructurii

şi achiziţiilor statelor membre ale NATO sunt semnificative, iar implementarea

principiilor de bază ale conceptului – prioritizare, specializare şi cooperare –

constituie bune practici de gestionare a resurselor de apărare. Proiectele smart

defense urmăresc să genereze, menţină şi dezvolte capacităţile operaţionale de care

NATO are cea mai mare nevoie, să rebalanseze decalajul existent la nivel de

implicare între SUA, partenerii europeni şi Canada, pentru ca în final să rezulte

eficacitate operaţională mult mărită, conectivitatea forţelor, precum şi obţinerea

unor economii substanţiale.

(10) Participarea la această iniţiativă va pune la dispoziţia statelor membre

aliate cunoştinţele şi experienţa necesare derulării în viitor a unor proiecte

inteligente care să fundamenteze strategiile de planificare a apărării, prin corelarea

resurselor cu necesităţile de ordin operaţional, implementarea cerinţelor privind

viitoarele capacităţi militare, dezvoltarea şi experimentarea unor concepte noi

operaţionale şi doctrinare, programele de educaţie, cercetare etc.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

29 din 40

BIBLIOGRAFIE

Acte normative naţionale şi internaţionale

1. *** Air Force Basic Doctrine, AFDD-1, Headquarters Air Force Doctrine

Center, Maxwell AFB, Alabama, 17 November 2003.

2. *** Air Force Doctrine Document, AFDD-2, Operations and

Organizations, 2007.

3. *** Air Force Doctrine Document, AFDD3-1 – Air Warfare, 2010.

4. *** British Defence Doctrine, JWP0-01, London: HMSO, 1996.

5. *** Carta Albă a Apărării, Bucureşti, 2013.

6. *** FM 3-90, Tactics, Washington, DC: GPO, 4 July 2001.

7. *** Directiva de planificare a apărării nr. 4/2007-2012.

8. *** Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2012.

9. *** Doctrina Forţelor Aeriene, Bucureşti, 2000.

10. *** Doctrina pentru Operaţii a Forţelor Aeriene, Bucureşti, 2005.

11. *** Joint Strategy Review, Washington, DC: CJCS, 1999.

12. *** Joint Warfare of the Armed Forces of the United States, Washington,

DC: Government Printing Office, 10 January 1995.

13. *** Raport asupra activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale

în anul 2010, publicat în Monitorul Oficial al României nr.144, partea

a III-a, 9 mai 2011.

14. *** Raport asupra activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale

în anul 2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr.358, partea

a III-a, 11 octombrie 2012.

15. *** Raport asupra activităţii desfăşurate de Ministerul Apărării Naţionale în

anul 2013, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 457, partea a III-a,

7 august 2014.

16. *** NATO Joint Air & Space Operations Doctrine, AJP-3.3, MAS, Brussels,

May 2002.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

30 din 40

17. *** Royal Air Force, AP3000, History of British Air Power Doctrine,

UK, Ed. Revizuită, 2008.

18. *** Quadrennial Defense Review Report, Department of Defense,

Washington, US, September 30, 2001.

19. *** Quadrennial Defense Review Report, Department of Defense,

Washington, US, February 6, 2006.

20. *** Strategia de Transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007.

21. *** Strategic Defence Review, London: HMSO, 1998.

22. *** The US Air Force Transformation Flight Plan, HQ USAF / XPXC

Future Concepts and Transformation Division, 2004.

23. *** Transformation Planning Guidance, Allied Command Transformation,

Department of Defense, US, 2003.

24. *** US Air Force AFDD 2-4.4 – Bases, Infrastructure and Facilities, USAF,

November 13, 1999.

25. *** USJCOM Pamphlet 7 – Operational Implications of EBO, The Joint

Warfighting Center, US, 2004.

26. *** USJCOM Commander’s Handbook for an Effects-Based Approach to

Joint Operations, Norfolk, US, 2006.

27. *** U.S. Joint Publication 1-02, Dictionary of Military and Associated

Terms, Department of Defense (DOD), US, November 8, 2010.

28. *** U.S.Joint Pub 3-10.1, Joint Tactics, and Procedures for Base Defense,

US Joint Chiefs of Staff, July 23, 1996.

Lucrări de autor

1. Atanasiu, Mirela – Implicaţiile participării României la dezvoltarea

capabilităţilor în cadrul multinational organizat de NATO şi UE prin

iniţiativele „Smart Defense” şi „Pooling and Sharing” asupra revizuirii

strategiei de transformare a Armatei Române, Editura UNAP „Carol I”,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

31 din 40

Bucureşti, 2014.

2. Barnett, Thomas – Blueprint for Action: A Future Worth Creating, The

Berkley Publishing Group, New York, US, 2005.

3. Bialos, Jeffrey P. and Koehl, Stuart L. – The NATO Response Force –

Facilitating Coalition Warfare through Technology Transfer and

Information Sharing, Center for Technology and National Security Policy,

NDU, 2005.

4. Bohrer, David – America’s Special Forces, Weapons, Missions,Training,

MBI Publishing Company, St.Paul, US, 2002.

5. Bucinschi, Vasile şi Şerbeszki, Marius – Curs de Artă Militară – Forţe

Aeriene. Cunoaşterea Armatelor Moderne. Evoluţia Puterii Aeriene,

Ed. UNAP „Carol I”, Bucureşti, 2010.

6. Bulduk, Sebahat – Transformation of NATO in the Face of Transnational

Terrorism, Department of International Relations Bilkent University,

Ankara, 2009.

7. Coker, Christopher – War in the Age of Risk, Polity Press, Cambridge, UK,

2013.

8. Hamilton, Daniel S. – Transatlantic Transformations: Equipping NATO

for the 21st Century, Center of Transatlantic Relation, Washington, 2004.

9. Herd, Graeme P. şi Kriendler, John – Understanding NATO in the 21st

Century: Aliiance Strategies, Security and Global Governance, Routledge,

New York, US, 2013.

10. Hughes, Wayne P. Jr – Fleet Tactics and Coastal Combat, Annapolis, MD:

Naval Institute Press, 2nd Edition, US, 2000.

11. IISS – The Military Balance, London, UK, 1998.

12. IISS – The Military Balance, London, UK, 2008.

13. Kugler, Richard & Frost, Ellen – The Global Century: Globalization and

National Security, National Defense University, Washington DC, 2001.

14. Lambeth, Benjamin S. – NATO’s Air Warfor Kosovo: A Strategic and

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

32 din 40

Operational Assessment, RAND, Project Air Force, Santa Monica, US.

15. LaSalle, David – The New Strategic Concept and NATO Crisis

Management, Department of the Air Force, Alexandria, Defense Technical

Information Center, 1993.

16. McDaniel, Tom – Effects-Based Operations (EBO): The Next American Way

of War? în A Common Perspective, Norfolk, VA: US , 2004.

17. Mintzberg, H. – Structure in fives: Designing Effective Organizations,

Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1983.

18. Ochmanek, David – NATO’s Future: Implications for US Military

Capabilities and Posture, RAND Report MR-1162-AF, Santa Monica,

CA, US, 2000.

19. Orzeaţă, Mihail – Războiul continuu, Ed. Militară, Bucureşti, 2011.

20. Orzeaţă, Mihail – Între război şi pace, Ed. Militară, Bucureşti, 2013.

21. Orzeaţă, Mihail – Globalization, Crises and World Security. The World of

Crises and Permanent Confrontation, Lap Lambert Academic Publishing,

Germany, 2013.

22. Otu, Petre (coord.) – Reforma militară şi societatea în România (1878-2008),

Ed. Militară, Bucureşti, 2010.

23. Patry, Jean - Jacques – L’ombre déchirée, la puissance aérienne contre la

terreur, L’Harmattan, Paris, 2007.

24. Peck, Allen G. – Airpower’s Crucial Role in Irregular Warfare, Air & Space

Power Journal, Summer 2007, http://www.airpower.maxwell.af.mil/

airchronicles/apj/apj07/sum07/peck.html.

25. Popa, Vasile – Evoluţia mediului de securitate, riscuri, ameninţări şi

elemente acţionale în dimensiunea aerospaţială, Ed. UNAP „Carol I”,

Bucureşti, 2009.

26. Peters Ralph, Peters, Beyond Terror: Strategy in a Changing World,

Mechanicsburg, Stackpole Books, Pennsylvania, US, 2002.

27. Sinno, A. – Organizations at War: In Afghanistan and Beyond, Ithaca:

http://www.airpower.maxwell/

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

33 din 40

Cornell University Press, US, 2008.

28. Soeters, Joseph şi Fenema, Paul C. – Managing Military Organizations.

Theory and Practice, Routledge, US, 2010.

29. Thornton, Rod – Asymmetrical Warfare, Polity Press, Cambridge, UK, 2007.

30. Vego, Milan N. – Joint Operational Warfare, Theory and Practice, U.S.

Naval War College, Rhode Island, 2009.

31. Winslow, Donna and Schwerzel, Jeffrey – (Un-) Changing Military

Culture, în Building Sustainable and Effective Military Capabilities, Ed.

K.Spohr Readman, Amsterdam, 2004.

32. Young, Thomas - Durell – Command in NATO after the Cold War:

Alliance, National and Multinational Considerations, Strategic Studies

Institute, US Army War College, Pennsylvania, 1997.

Articole şi lucrări de cercetare

1. Adler, P.S. şi Borys, B. – Two Types of Bureaucracies: Enabling and

Coercitive în Administrative Science Quarterly, ABI/INFORM Global,

Michigan, US, March 1996, http://www.uv.es/=gonzalev/PSI%20ORG

%2006-07/ARTICULOS%20BUROCRACIA/TWO%20TYPES %20OF

%20BUREAUCRACY-ASQ.pdf.

2. Ankersen, Christopher – Capabilities and Capacities în Transforming

National Defense Administration, School of Policy Studies, Queen’s

University Kingston, Ontario, Canada, 2005.

3. Antic, Ljilja şi Sekulic, Vesna – Organizing as the Phase of Management

Process and Management Accounting, http://facta.junis.ni.ac.rs/eao/eao

2005/eao2005-06.pdf, în Economics and Organization, vol.2, nr.3, 2005.

4. Ball, Gregory – Operation Anaconda: an Air Perspective, Headquarters,

USAF, AF/XOL, 7 febr. 2005, http://www.au.af.mil/au/awc/awcgate

/af/anaconda_unclassified.pdf.

5. Barry, John – Lessons of Libya for Future Western Military Forays,

http://facta.junis.ni.ac.rs/eao/

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

34 din 40

European Institute, August 2011, http://www.europeaninstitute.org/EA -

August-2011/lessons-of-libya-for-future-western-military-forays.html.

6. Blanchfield, Jody L. – Bombs Away: A Strategic Analysis of Airpower in

Limited Conflict, Fort Leavenworth, KS: School of Advanced Military

Studies, US Army Command and General Staff College, 12 May 2000.

7. Clancy, Tom – Every Man a Tiger: The Gulf War Air Campaign, Berkley

Books, 2000.

8. Correll, John T. – The Air Force and the Gulf War, Air Force Association,

US, 2009.

9. Czulda, Robert şi Los, Robert – NATO Towards of Contemporary World,

International Relations Research Institute in Warsaw, Warsaw-Lodz, 2013

10. Demchak, Chris – Creating the Enemy: Global Diffusion of the

Information Technology - Based Military Model, 2003, în The Diffusion of

Military Technology and Ideas, Edited by Emily O. Goldman, Stanford

University Press, California, 2003.

11. Dobrowolski, Tobias – Is Air Power essential to winning Modern War?,

German Air Force Academy, April 2013, http://www.euafa.eu/EUAFA

/images/EUAFA%20Essay%20Contest%202013/is%20air%20power%20es

sential%20to%20winning%20a%20modern%20war_tobias_dobrowolski_

finalbearb.pdf.

12. Fadok, S. David – John Boyd and John Warden: Air Power’s Quest for

Strategic Paralysis, School of Advanced Airpower Studies Air University,

Maxwell Air Force Base, Alabama, 1994.

13. Farley, Robert – Over the Horizon: Drawing the Right Lessons on

Airpower from Libya, în World Politics Review, 26 octombrie 2011,

http://web.ebscohost.com/ehost/detail?sid=dc5a6b4f-43f0-44d7-b8cc-

eba3929ef1f8%40sessionmgr111&vid=1&hid=107&bdata=JnNpdGU

9ZWhvc3QtbG12ZQ%3d%3d#db= aph& AN=79973373.

14. Gates, Robert M. – A Balanced Strategy: Reprogramming the Pentagon

http://www.europeaninstitute.org/EA -August-2011/lessons-of-libya-for-future-western-military-forays.html

http://www.europeaninstitute.org/EA -August-2011/lessons-of-libya-for-future-western-military-forays.html

http://web.ebscohost.com/ehost/detail?sid=dc5a6b4f-43f0-44d7-b8cc-

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

35 din 40

for a New Age în Foreign Affairs (January / February), 2009.

15. Giambastiani, Edmund P. – Press Briefing, Norfolk, US, 13 November

2003, http://www.nato.int /cps/en/SID-07880E54-0A383799/natolive

/opinions_ 20520.htm?selected Locale=en.

16. Golino, Louis – NATO Internal Adaptation: the New Command Structure

and the Future of the European Pillar, December 24, 1997, în NATO’s

Role, Missions, and Future, Commack, N.Y., Nova Science Publishers,

1999.

17. Grand, C. – Smart Defense and the Future of NATO: Can the Alliance Meet

the Challenges of the Twenty-First Century? în Chicago Council of Global

Affairs, Chicago, Illinois, 28-30 March, 2012.

18. Greenleaf, Jason R. – The Air War in Libya, în Air & Space Power Journal,

martie-aprilie 2013.

19. Grove, Eric – UN Armed Forces and the Military Staff Commitee, în

International Security, nr.4, Spring 1993.

20. Gyarmati, Istvan şi Walker, Christopher – Reconceptualizing NATO, East

West Institute Policy Brief, iulie 2002.

21. Hammond, Grant – Transformation – An Assessment în Crosscutting

Issues in International Transformation, The Center for Technology and

National Security Policy, NDU, Washington, DC, 2009.

22. Haglund, David G. – NATO During the Cold War,

http://www.britannica.com /EBchecked/topic/418982/North -Atlantic-

Treaty-Organization-NATO/ 218591/NATO-during-the-Cold-War.

23. Hamilton, Daniel S. – Transatlantic Transformations: Equipping NATO for

the 21st Century, Center for Transatlantic Relations, Johns University,

Washington, USA, 2014.

24. Herden, Reinhard – Die neue Herausforderung (1). Die Wesen

Kuenftiger Konflikte, Truppenpraxis / Wehrausbildung 2, February 1996

în Vego, Milan N. – Joint Operational Warfare, Theory and Practice,

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

36 din 40

U.S.Naval War College, Rhode Island, 2009.

25. Kugler, Richard L. – Preparing NATO to Meet New Threats, U.S.Policy

Agenda, Vol.7, No.1, 27 March 2002.

26. Joint and Coalition Operational Analysis – Libya: Operation Odyssey

Dawn (OOD – Executive Summary, Suffolk, VA: JCOA, 21 September

2011.

27. Lamb, Michael W. – Operations Allied Force – Golden Nuggets for

Future Campaigns, Air War College, Maxwell Paper No.27, Alabama,

August 2002.

28. McCalla, Robert – NATO’s Persistence After the Cold War, International

Organization, 1996.

29. McCrabb, Maris – The Evolution on NATO Air Doctrine, School of

Advanced Airpower Studies, Maxwell, AL, Air University, Unpublished

Paper, 1995.

30. Metz, Steven – The Air Force Role in United Nations Peacekeeping,

în Airpower Journal, Winter 1993, Aerospace Publishing, US,

http://www.airpower.maxwell.af.mil/airchronicles/apj/apj93/win93/

metzzz.htm.

31. Millett, Allan R., Murray, Wiliamson şi Watman, Kenneth – The

Effectiveness of Military Organization, în International Security 11, no.1,

MIT Press, Chicago, Summer 1986, http://doi.org/10.2307/2538875.

32. MoD UK – The Characteristics of Conflict, UK Minister of Defense, 2010.

33. Mumford, Mark D., Zaccaro, S.J., Harding, F.D. ş.a., Leadership Skills for

a Changing World: Solving Complex Social Problem în Leadership

Quarterly II (I), New-York, US, 2000.

34. NATO – Active Engagement, Modern Defense – Strategic Concept for

Defense and Security of the Members of the North Atlantic Treaty

Organization, NATO Public Diplomacy Division, Brussels, 19 - 20

November 2010.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

37 din 40

35. NATO – Bucharest Summit Declaration, 03.04.2008, Bucharest,

Romania, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_8443.htm.

36. NATO – Chicago Suummit Declaration on Defense Capabilities: Toward

NATO Forces 2020, May, 2012, http://www.rpfrance-otan.org/Summit-

Declaration-on-Defence.

37. NATO – Defense Capabilities Initiative, 25 Apr.1999, Washington,

http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_ 27443.htm.

38. NATO – JAPCC, Air & Space Power in NATO – Future Vector, Kalkar,

Germany, 2014.

39. NATO – NATO’s Command Structure: The Old and the New, January

2010, http://www.nato.int/cps/en/ natohq/topics_69718.htm?selected

Locale=en.

40. NATO – Media backgrounder: Multinational Projects, http://www.nato.int

/nato_static_fl2014/assets/pdf /pdf_2014_06/20140602_ 140602-Media-

Backgrounder_Multinational- Projects_en.pdf, January 2014.

41. NATO – Prague Summit Declaration, NATO’s North Atlantic Council in

Prague, 21 November 2002, http://www.nato.int/docu/pr/ 2002/ p02–

127e.htm.

42. NATO – Prague Capabilities Commitment (PCC) (Archived), Prague,

2002, http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50087.htm.

43. NATO – Riga Summit Declaration, 29.11.2006, Riga, Latvia,

http://www.nato.int/docu/pr/ 2006/p06-150e.htm.

44. NATO – Smart Defense – Components, 01 September 2015, Brussels,

http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_84268.htm?

45. NATO – Strasbourg / Kehl Summit Declaration, 04 April 2009, Strasbourg,

http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_52837.htm.

46. NATO – The Alliance’s Strategic Concept, Rome, Italy, 08 November

1991, http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_23847.htm.

47. NATO – The Alliance’s Strategic Concept, Washington, US, 24 April 1999,

http://www.rpfrance-otan.org/Summit-

http://www.nato.int/cps/en/natohq

http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

38 din 40

http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_27433.htm.

48. NATO Infrastructure Committee – 50 Years of Infrastructure, NATO

Security Investment Programme is the Sharing of Roles, Risks,

Responsibilities, Costs and Benefits, SACLANT, Norfolk, 15 May 2001.

49. NATO Parliamentary Assembly, Defense and Security Committee –

NATO and UN Peacekeeping Operations, NATO-Russia Archive,

http://www.bits.de/NRANEU/Peacekeeping.htm.

50. Nuciari, Marina – Models and Explanations for Military Organizations:

An Updated Reconsideration în Handbooks of Sociology of the Military,

editată de Giuseppe Caforio, Ed.Springer, US, 2006.

51. Orzeaţă, Mihail – Reforma în domeniul resursei umane (III). Educarea

educatorilor în Gândirea Militară Românească, nr.1, Bucureşti, 2005.

52. Pomfret, John – First U.S. Troops Arrive in Balkans, în Washington Post,

6 July 1993.

53. Ralston, Joseph – Keeping NATO’s Military Edge Intact in the 21st Century,

3 October 2002, http://www.nato.int/docu/speech/ 2002/s021003d.htm.

54. Rasmussen, Anders Fogh – NATO Secretary General calls for Smart

Defense at Munich Conference, 4 February, 2011, http://www.nato.int/

cps/en/natohq/news_70327.htm?selectedLocale=en.

55. Rasmussen, Anders Fogh – Principles and Power, Berlin, 27 octombrie

2011, http://www.nato.int/cps/ en/natolive/opinions_79949.htm

56. Rasmussen, Fogh – The New Strategic Concept: Active Engagement,

Modern Defense, discurs al Secretarului General NATO la GMF, Brusel,

08.10.2010, http://www.nato.int/cps/en/natolive/ opinions_66727.htm?

selecte dLocale=en.

57. Rijn, John van – Designing Organization Structures, Indevelopment,

Bangkok, Thailand, 2004, http://www.indevelopment.nl/PDFfiles/

organisationStructure.pdf

58. Riley, Phil – In the Shadow of the Storm: A Collection of Writings by

http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_27433.htm

http://www.nato.int/cps/

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

39 din 40

Canadian Air Weapons Controllers from NAB Geilenkirchen from the Time

of Iraq’s Invasion of Kuweit to the End of the Golf War Aug ’90-Mar’91,

Compiled by Capt. Bev Ellaschuk, 1992.

59. Roberts, K.H., Stout, S.K. şi Halpern, J.J. – Decision Dynamics in Two

High Reliability Military Organizations în Management Science, 1994.

60. Robertson, George – NATO in the 21st Century - Speech to the Millenium

Year Lord Mayor’s, London, July 20, 2000, http://www.nato.int./docu/

speech/2000/s000720a.htm.

61. Roxborough, Ian – From Revolution to Transformation: the State of the

Field, Joint Force Quarterly, Autumn, 2002.

62. Schilling, Melissa A. şi Paparone, Christopher – Modularity: An Application

of General Systems Theory to Military force Development, în Defense

Acquisition Review Journal, 2005.

63. Seibel, W. Successful Failure: An Alternative View on Organizational

Coping în American Behavioral Scientist vol. 39, nr.8, Sage Publications,

US, August 1996.

64. Smith, Jeffrey J. – Tomorrow’s Air Force – Tracing the Past, Shaping the

Future, Indiana University Press, Office of Scholarly Publishing, Indiana,

US, 2014.

65. Soeters, Joseph şi Fenema, Paul C. van – Introducing Military

Organizations în Managing Military Organizations. Theory and Practice,

Routledge, US, 2010.

66. Stein, Fred P. – Observation on the Emergence of Network Centric Warfare,

Evidence Based Research, Inc., Vienna, VA, US, 1998,

http://www.dodccrp.org/files/stein_observations/steinncw.htm.

67. Stringer, Kevin D. – Military Organizations for Homeland Defense and

Smaller-scale Contingencies: A Comparative Approach, Library of

Congress, Praeger Security International, US, 2006.

68. Tirpak, John A. – Deliberate Force în Air Force Magazine, October 1997.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

40 din 40

69. Torrens, Linda E. – The Future of NATO’s Tactical Air Doctrine, School

of Advanced Airpower Studies, Maxwell, AL, Air University,

Unpublished Paper, 1996.

70. Urbelis, Vaidatos – Implications of Smart Defense Initiative for Small

Members of NATO, în Lithuanian Annual Strategic Review, Vol.11, Issue

1, Dec. 2013, http://www.rpfrance-otan.org/Summit-Declaration-on-

Defence.

71. The White House – The National Security Strategy of the United States

of America, Washington, DC: The White House, Setember, 2002.

72. Waard, Erik J.de şi Kramer, Eric-Hans – Tailored task forces: Temporary

Organizations and Modularity, Netherlands Defense Academy, Depart. Of

Management, 20 May 2008.

73. Weinrod, W.Bruce şi Barry, Charles L. – NATO Command Structure –

Considerations for the Future, Center for Technology and National

Security Policy, NDU, September 2010.

74. Williams, R.M. – Field Observations and Surveys in Combat Zones în

Social Psychological Quarterly, 1984.

Surse bibliografice/ Internet

1.*** http://www.agerpress.ro

2.*** http://www.airpower.maxwell.af.mil

3.*** http://blackboard.jfsc.ndu.edu

4.*** http://www.dtic.mil

5.*** http://www.nato.int

6.*** http://www.foxnews.com

rezumatul tezei de doctorat - unap teze-iulie/cosma...pentru atingerea scopului final al acestei...

Documents