Construcția bazelor personalității la preșcolar

a) Dominante motivaționaleSemnificația deosebită a preșcolarității pentru dezvoltarea psihică este conturarea și

cristalizarea multor componente ale personalității și construirea structurilor ei de bază. Pe măsură ce acești invariați ai vieții psihice apar, comportamentul copilului nu mai depinde în întregime de situațiile concrete, ci dobândește o oarecare stabilitate, consistență, organizare și autoreglare. Unele dintre primele constante aparțin sferei motivației.

Interese: Interesul pentru joc Interesul pentru ceea ce îl înconjoară Interesele artistice Interesul pentru învățare

b) Conștiința morală primară a preșcolaruluiRezolvarea crizei afective de la 2 ani și jumătate, 3 ani este începutul constituirii

conștiinței morale a preșcolarului. Un prim rezultat al acestei crize este faptul că, treptat, se dobândește experiența pozitivă a subordonării la cerințele părinților.

Caracteristici: constă în interiorizarea cerințelor parentale și, implicit, a celor sociale este întemeiată pe sentimentele și respectul față de adult cheia de boltă a acestei morale este autoritatea adultului

Cele mai frecvente abateri ale preșcolarului sunt negativismul și minciuna. Negativismul - opoziția constantă față de cerințele adultului și de norme în general Minciuna - are până la 4 ani un caracter neintenționat, iar după 4 ani este semnul

abaterii intenționate de la norma morală

c) Conștiința de sine și identitatea de sine la preșcolarConștiința de sine, ca și identitatea de sine își au începuturile în

antepreșcolaritate, dar acum dispun de alte baze cognitive și de o altă experiență personală de viață, pe care se fundamentează.

d) Manifestarea aptitudinilor și capacităților la preșcolarSe dobândesc acum și un număr de capacități elementare, cum ar fi cea de a desena, a

modela, a construi, a interpreta o poezie, un rol.

e) Formarea bazelor caracterului la preșcolariPreșcolaritatea reprezintă un început în formarea comportamentelor de orientare și reglare

și deci de configurare a primelor trăsături caracteriale. De-a lungul preșcolarității pot fi identificate două etape în formarea trăsăturilor caracteriale:

Prima etapă domină preșcolaritatea mică și constă mai ales în formarea componentei instrumentale, adică în formarea deprinderilor și modurilor de acțiune concordante cu cerințele și normele formulate de către adulți

La preșcolarul mijlociu și mare domină a doua etapă, în care se cristalizează componentele de orientare, datorită debutului conștiinței morale primare

Familia este primul factor fundamental al formării caracterului si de aceea se constată o corelație strânsă între calitățile acesteia și prezența la copii a unor anumite trăsături caracteriale. Stilul general de viață al familiei, modul cum se desfășoară diferite activități în cadrul ei, pot să pună bazele unor trăsături caracteriale cum ar fi: hărnicia, disciplina, spiritul de ordine.

Influențe mari au și relațiile fraternale și poziția copilului în grupul fraților și surorilor. Grădinița creează contextul cel mai bun pentru dezvoltarea sociabilității copilului, a comunicabilității, a spiritului de colaborare.

Caracteristicile jocului și ale altor forme de activitate la preșcolarPreșcolaritatea, a doua copilărie, este dominată de joc, acesta fiind activitatea

centrală, căruia copiul i se dăruiește cu toată ființa lui și pe care o desfășoară în cele mai variate forme. A doua caracteristică a acestei activități este nivelul crescut de complexitate.

Jucăria este și pentru preșcolar un element de mare atracție, dar nu mai este indispensabilă ca la antrepreșcolar. În timp ce antrepreșcolarii se jucau unul alături de celălalt, preșcolarii se joacă unii împreună cu alții, colaborând foarte bine.

Începând cu preșcolaritatea, copilul devine din ce în ce mai capabil să desfășoare o altă activitate semnificativă pentru viața și dezvoltarea sa și anume învățarea.

După conținut pot fi două forme de învățare: Învățarea socială Învățarea didactică