Revistă a comunității locale din Giarmata Vii • www.giarmatavii.ro • Anul XIV • Nr. 158 • octombrie 2013

Final Fructuos

de stagiune 2012-2013

a cercului de pictură

pe sticlă „icoana,

Fereastră spre cer” (ii)pag. 8-9

Parohia Ortodoxă Giarmata Vii intenţioneaza să facă un recensământ, în lunile octombrie şi no-iembrie, al tuturor familiilor din localitatea Giar-mata Vii, pentru a stabili apartenenţa acestora faţă de Biserica Ortodoxă, respectiv faţă de celelalte culte şi denominaţiuni creştine, de a constata care este situaţia plăţii cultului (contribuţia financiară anuală a creştinilor ortodocşi faţă de Biserică) pe anul acesta şi pe anii anteriori, precum şi înregis-trarea fami-liilor nou mutate în localitatea noastră.

Potrivit Statutului pentru organizarea şi func-ţionarea Bisericii Ortodoxe Române, precum şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia, Biserica Ortodoxă Română cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi

români din afara graniţelor ţării, organizaţi în dife-rite unităţi teritoriale (Parohii), care au obligaţia morală de a susţine Biserica, inclusiv din punct de vedere financiar, pentru buna desfăşurare a tuturor activităţilor de ordin pastoral, cultural, social şi administrativ.

Contribuţia financiară anuală a creştinilor ortodocşi faţă de Biserică este stabilită de Consiliul Parohial şi validată de Adunarea Parohială a fiecărei Parohii.

Valoarea contribuţiei de cult pentru anul 2013 este de 30 de lei/persoană şi este neschimbată din anul 2010.

conducerea parohiei ortodoxe giarmata Vii

recensământul familiilor ortodoxe din giarmata Vii

editorial Vatră nouă nr.158 octombrie 20132pelerinaJ la sFÂntul Munte atHos

Cu binecuvântarea şi recomandarea Mitropoliei Banatului, a Preasfinţiei Sale Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhi-episcopiei Ortodoxe Române a Timi-şoarei, în ziua de Sfânta Marie Mare am fost în pelerinaj la mănăstirile de pe Sfântul Munte Athos din Grecia. Impre-siile sunt greu de reprodus, pentru că pelerinajul de aici nu este o vizită turistică oarecare, acesta fiind motivul care mă face să am unele dificultăţi în prezentarea păstrătorului ortodoxiei - Sfântul Munte Athos.

Intrarea pe Sfântul Munte Athos se poate face numai de către bărbaţi, cu recomandarea eparhiei de care aparţin credincioşii şi cu acordul Biroului din Salonic, care eliberează permisul de vizită (maxim 120 permise pe zi). Cu permisul de vizită, din portul staţiunii Ouranoupoli, ultima localitate înainte de Munte, se pleacă cu vaporul sau şalupa rapidă spre mănăstirile Sfântului Munte. Din staţiunea Ouranoupoli se organizează zilnic vizite şi pentru femei, cu vaporul, pe un traseu împrejurul peninsulei, fără însă a acosta pe uscat, deci fără a putea pune piciorul pe Sfân-tul Munte Athos.

Câteva cuvinte despre poziţia geografică a Muntelui Athos. Se află în partea nordică a Greciei, în provincia Macedonia (cu reşedinţa la Salonic - al doilea oraş ca mărime şi importanţă economică şi culturală a ţării), fiind prima peninsulă, cea estică, din cele trei peninsule care alcătuiesc regiunea numită Ckalkidiki (Athos - prima, la est, Sidonia - cea din mijloc şi Casandra - cea de a treia, la vest). Prima peninsulă, cu o lungime de circa 35-40 km, aproape în întregime (cu excepţia a două, trei mici staţiuni din zona istmică Ouranou-poli) formează Sfântul Munte Athos. Terenul peninsulei este muntos, având înălţimi de la 700-800 m până la circa 2000 m a vârfului Athos, aflat în extremi-tatea sudică. Munţii sunt acoperiţi cu vegetaţie forestieră, în special pinul mediteranean, dar în zonele mai joase, spre mare şi pe văi, se află şi plantaţii de măslin, smochin şi viţă de vie - care aparţin în exclusivitate mănăstirilor, acestea fiind şi o importanţă sursă de venituri pentru aşezările monahale. Intrarea în zona Sfântului Munte, despărţită de frontieră (păzită de poliţia de frontieră) pe partea nordică a

peninsulei, se face în exclusivitate cu vaporul, neexistând drumuri de acces dinspre continent spre munte.

De altfel şi în interiorul muntelui drumurile sunt rare, accesul spre mănăstire dinspre mare şi între mănăstiri se face numai pe jos.

Sfântul Munte Athos, parte autonomă a statului grec, aflat în sub-ordinea directă a Ministerului de Externe de la Atena, spiritual aparţinând de Patriarhia Eumenică de la Constan-tinopol (Istambul), înglobează şase ca-tegorii de aşezăminte monahale: 20 de mănăstiri (17 greceşti, una rusească, una bulgărească şi una sârbească), mai multe schituri (inclusiv schitul româ-nesc Prodromou, aflat în extremitatea sudică a peninsulei, având cel mai difi-cil acces), chilii, colibe, scaune şi chilii de pustnic - Karoulia - cel mai greu şi mai dur mod de viaţă al monahismului ortodox. Capitala Sfântului Munte - Karies - , situată la mijlocul peninsulei, formată în urmă cu circa 1000 de ani, este alcătuită din mănăstirea Koutlou-mousiou şi 19 conace (câte unul pentru fiecare mănăstire), reşedinţe ale repre-zentanţilor aşezărilor mănăstireşti în structura de conducere a Muntelui - „Sfânta Comunitate”.

În istoria Sfântului Munte se spune că, în primii ani ai creştinismului, Apos-tolul Pavel, în drum spre Salonic, a pre-dat creştinismul în oraşul Apollonia de pe Athos. Primii creştini au ajuns pe Sfântul Munte în timpul lui Constantin cel Mare, iar epoca de aur a Athosului este considerată a fi între secolele al X-lea şi al XII-lea, când se construiesc, în mare parte, mănăstirile care  dăinuie până azi. De altfel, în anul 1998, în prezenţa Patriarhului Eumenic al Con-stantinopolului, Preafericitul Bartolo-meu, s-a sărbătorit un mileniu de orto-doxism pe Sfântul Munte Athos.

Legenda spune că alegerea Munte-lui Athos ca leagăn şi păstrător al mona-hismului ortodox şi a denumirii sale „Grădina Sfintei Maria” nu a fost întâmplătoare. Atunci când Arhanghe-lul Gavril s-a înfăţişat înaintea Sfintei Maria pentru a răspândi Evanghelia în Iberia Asiei Mici, acesta arătându-i Mai-cii Domnului peninsula Macedoniei şi Muntele Athos, Sfânta Maria s-a hotărât să meargă acolo. Când a pus piciorul pe pământul Athosului, Sfânta Maria a

auzit o voce din ceruri: „Oricâte ţi-am oferit în plus, Mamă a mea (Sfânta Maria), aşa să fie întotdeauna pentru tine, dacă şi ei îmi vor executa poruncile. De acum încolo, fie ca acest ţărm (Sfântul Munte Athos, s.n.) să fie al tău pământ, a ta poiană şi al tău paradis şi mai încă, ţărm salvator pentru cei ce doresc a fi salvaţi, dar şi adăpost şi refugiu şi ţărm liniştit pentru penitenţă celor ce sunt încărcaţi de multe păcate.”

Şi de atunci, spune legenda, pe acest pământ binecuvântat al Grădinii Sfintei Maria, s-au dezvoltat toate formele traiului monastic şi modul de viaţă al călugărilor ortodoxiei de pre-tutindeni de pe renumitul Slăvit Munte Athos, munte al Sfinţilor.

Cele 20 de mănăstiri şi schiturile Muntelui Sfânt sunt comori de artă ortodoxă şi arhitectură, care timp de un mileniu, au trecut prin multe, nenumărate primejdii, atacuri şi distru-geri ale necreştinilor. Românii, prin domnitorii lor, începând cu Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş, Ştefăniţă-Vodă, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica, au contribuit direct, cu sume mari de bani şi oameni pentru lucru, la refacerea mănăstirilor Filotheou, Kara-kallou, Grigoriou, Dionisiou.

Multe s-ar putea spune despre ceea ce reprezintă pentru ortodoxie Sfântul Munte Athos, despre traiul de acolo, dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult pe mine, ca pelerin mirean, pe munte, apreciez că este cel mai nimerit loc sfânt din lume (cel puţin pe unde am umblat) pentru a te reculege, pentru a te împărtăşi singur în faţa lui Dumnezeu, pentru a te ruga Lui şi pentru a primi binecuvântarea Sa.

PĂUN ION OTIMAN

sursa foto: www.emaus.md

Vatră nouă nr.158 octombrie 2013 3educaŢie

Comunicarea este un fenomen complex, a comunica însemnând a fi împreună cu cineva, a împărtăşi, a rea-liza o comunicare de gând, simţire şi acţiune.

Dincolo de conţinuturile concrete care se transmit, în activitatea didactică este foarte important tipul de interacţiune care se stabileşte între elevi şi profesori, precum şi atitudinea celui din urmă în a relaţiona cu grupul şi cu fiecare elev în parte.

Relaţia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la un aspect formal, ci se va adecva şi personaliza neîncetat, se va dimensiona şi relativiza la specificul grupului şcolar sau al membrilor aces-tuia. Relaţia profesor-elev reprezintă modalitatea principală de mediere didactică, fiind rezultatul unei opere comune ce se definitivează în timp, prin implicarea ambelor părţi.

Elevul trebuie să se convingă că un cadru didactic cu care comunică îl respectă ca partener şi nu îl domină, îi respectă dreptul la opinie şi nu-l manipulează, îi respectă deciziile şi nu i le subminează, îi respectă experienţa şi sistemul de valori. Atunci când elevii simt o lipsă de respect din partea edu-catorului, comunicarea nu este eficientă.

De aceea suntem răspunzători de mesajul pe care îl transmitem, de formele de comunicare verbală şi nonverbală utilizate, cât şi de mesajul pe care îl receptează ei.

De multe ori auzim că este imposi-bil de lucrat cu anumiţi elevi, deoarece aşa este „firea lor”. Comportamentul acestor copii/tineri poate fi schimbat cu siguranţă, cu condiţia să ştim cum să-i determinăm să-şi dorească ei înşişi acest lucru. Atunci când avem de lucrat cu aşa-zişi „elevi dificili” este necesar să fim atenţi la atitudinea adoptată de noi în raport cu aceştia.

Există patru tipuri principale de comportament al elevilor, în privinţa cărora există „plângeri” şi cereri de aju-tor. Acestea nu sunt singurele care pot fi întâlnite, dar pot fi un punct de ple-care în căutarea de soluţii pentru alte situaţii. Iată câteva strategii de inter-venţie pentru fiecare tip:

1. comportament impulsiv - câştigarea respectului elevului prin înfruntarea cu curaj pentru a înţelege că partenerul de dialog nu poate fi desconsiderat; privirea directă; cap-tarea atenţiei prin adresare formală, cu fermitate şi specificarea numelui frecvent; neacceptarea întreruperii sau reducerii la tăcere / insistenţă în expu-nerea unui subiect; clarificarea dorinţelor elevului prin cererea de detalii şi rezumarea lor împreună; exprimarea dorinţelor cadrului didac-tic cu accent pe nevoi, interese şi importanţa lor, folosind un ton clar, ferm şi o intonaţie neutră; formularea unei propuneri de către cadrul didac-tic, argumentată, expusă clar, cu încre-dere; prezentarea unui angajament

care să conţină informaţii despre ce, când şi cum va face cadrul didactic în privinţa problemei ivite.

2. comportament pasiv - mani-festarea empatiei, folosind un ton spe-cific şi întrebări care să o exprime; descoperirea motivelor reale ale pasivităţii prin identificarea conflic-telor interne; construirea unei relaţii şi a unui climat de încredere; micşorarea obstacolelor care împiedică progresul în comunicare prin luarea în discuţie a acestora; precizarea unor hotărâri de urmat într-un interval de timp şi obţinerea angajamentelor, cu evidenţierea acţiunilor de echipă şi susţinere permanentă.

3. comportament inflexibil - aflarea „poveştii” elevului, ascultân- du-l, înţelegând tot ce spune, punând întrebări care să-l ajute să-şi demons-treze cunoştinţele şi să-şi descopere prejudecăţile, fără a-l provoca direct; construirea unei relaţii, bazată pe experienţa profesorului acceptată de elev, dar şi pe colaborarea acestuia; posibilitatea ca elevul să identifice opţiunile de schimbare, prezentân- du-i mai multe variante şi solicitându-i să găsească avantajele şi dezavan-tajele fiecăreia; angajarea elevului în alegerea şi practicarea unei opţiuni şi evaluarea permanentă a evoluţiei sale.

4. comportament arogant - îngăduirea manifestărilor elevului, fără încurajări şi cu un aer uşor tolerant şi amuzat; stabilirea unor limite, atunci când se discută o problemă şi încearcă să atragă atenţia asupra lor; menţinerea acestor limite şi când se exprimă nevoile celorlalţi prin încurajarea com-portamentului altruist; insistarea asu-pra unor angajamente care reflectă noile limite şi conştientizarea nevoilor celorlalţi, verificând detaliile acţiunilor, încurajând cu generozitate realizările şi clarificând neîmplinirile.

Fiecare elev are propriile caracte-ristici, motive de intervenţie şi necesită strategii de intervenţie proprii. Com-portamentul unui copil/tânăr trebuie privit ca o „ocazie” de a afla mai mult despre varietatea tipurilor comporta-mentale, lucru necesar de avut în vedere mai ales atunci când acesta este considerat „cauză pierdută”.

Prof. ZlATINCA NEAMŢ

coMunicarea cu eleVii „diFicili”

sursa foto: www.vladtime.ru

Vatră nouă nr.158 octombrie 20134 reFlexii

Pagină realizată de Lăcrimioara tomiuc

Cu secole în urmă, Euripide spunea: „Marea spală toate relele corpului uman”. Terapiile moderne recunosc virtuțiile benefice ale apei. Chiar în modesta ipostază a banalei băi calde făcută în cada din apartamentul nos-tru. Balneologul parizian Pierre Ben-zequem publică în revista de speciali-tate „Les nouvelles esthetiques” un studiu detaliat al modului cum trebuie făcută o baie caldă, ca și al efectelor ei.

Hidroterapia (terapeutică prin și în apă) utilizează imensele posibilități ale acestui element spre a trata neajun-surile reumatismale, traumatice sau neuromusculare.

Când ne cufundăm în apă, cei doi metri pătrați ai pielii noastre intră în contact cu un mediu lichid și canalele sudoripare dirijează elementele active conținute în apă până la dermă, unde sunt recuperate de torentul circulator, fenomen amplificat prin deschiderea porilor și a „rinichilor de rezervă”, care sunt glandele sudoripare.

Temperatura ideală a apei de baie este de 37 - 38° Celsius, ea acționând ca un stimul al circulației sanguine și limfatice, eliberează o mare cantitate de histamină, produce vasodilatație, decongestionând ficatul, splina și mușchii. Durata băii va fi de 15 - 20 de minute (în afara minutelor de săpunire a corpului), timp în care are loc senzația chinestezică a diminuării efectelor gravitației în apă.

Pentru a avea rezultate maxime, putem folosi băile de impregnație, uti-lizând decocturi de plante, pe care le găsim în natură sau la magazinele de specialitate.

O cantitate de 2 - 3 l de soluție concentrată este suficientă. Iată pe scurt, câteva indicații de utilizare: baia de camfor: stimulatoare și regenerantă; de mușețel: decontractantă, favorizând somnul; de coajă de lămâie, sau portocală: antiseptică, deodorantă, pentru regenerarea celulară; de iederă: revitalizantă și anticelulitică; de levănțică: sedativ puternic; de mentă: contra mâncărimilor și iritațiilor cutanate; de ace de brad sau pin: tonică, descongestionantă, dând senzație de prospețíme; de rozmarin: fortifiantă, accelerează circulația sanguină; de frunze de viță: tratament al pielii grase; de tei: sedativă și emolientă; frunze de nuc: fortifiantă a sistemului osos; de pelin: diuretică, înviorătoare și odihnitoare.

Orice baie se va încheia cu un duș scoțian „alternare de jeturi calde și reci, pentru revigorarea generală a orga-nismului, însoțit de un energic automa-saj cu peria.”

apa, eleMent terapeutic

Mic arbust cu tulpina ramificată, înaltă de 15-30 cm. Frunzele sunt persistente și iarna, lungi până la 3 cm, elip-tice sau ovale, rigide, cu marginea ușor îndoită înspre față. Pe dosul frunzelor se găsește un strat aproape continuu de peri ruginii. Florile sunt albe sau roșietice, iar fructul este o bacă roșie, cu diametrul până la 0,5 cm cu gust acrișor, amărui.

Înflorește din mai până în iulie. Se găsește frecvent în lanțul Carpaților mai ales în locuri umede, prin pajiștile de la altitudini mai mari. Frunzele se recoltează în septem-brie, octombrie și se usucă în strat subțire, cât mai repede, pentru a nu se înnegri.

Conține arbutină, glicozidă fenolică care se descom-pune în organism în hidrochinonă și glucoză. Arbutina este principiul activ din frunzele de strugurele - ursului, plantă ocrotită la noi de lege ca monument al naturii. Frunzele de merișor au înlocuit la noi pe cele de strugurele - ursului față de care prezintă avantajul că procentul de materii tanante este mai redus.

Frunzele de merișor reprezintă cel mai valoros produs vegetal indigen cu acţiune dezinfectantă a căilor urinare. Este folosit în pielite și cistite, atât în cazuri acute, cât și cronice. Acțiunea antibiotică confirmată experimental și bine definită, este mai pronunțată dacă urina prezintă reacție neutră sau slab alcalină. În vederea asigurării aces-tei condiții, o dată cu începerea tratamentului se va trece la un regim alimentar bogat în legume și fructe, se va administra bicarbonat de sodiu și se vor consuma ape

bicarbonatate. Ușoara alcalinizare a urinii se va face numai timp de trei zile și se va repeta, dacă este necesar după un interval de alte trei zile, răstimp în care continuă admini-strarea ceaiului de frunze de merișor. Acesta se prepară din două linguri de frunze mărunțite peste care se toarnă 300 ml apă fierbinte, se menține la fierbere 15 minute, peste 15 minute se filtrează, se completează volumul până la 300 ml cu apă fiartă. Jumătatea cantității se consumă dimineața, cu o oră înainte de micul dejun, restul în cursul zilei în repetate reprize. Se va administra un ceai diuretic în a patra, a cincea și a șasea zi de la începerea tratamen-tului (consumul de ceai de merișor este neîntrerupt).

Fructele comestibile pot servi la obținerea de diferite produse alimentare. Extrasul alcoolic preparat din fructele proaspete se poate utiliza, sub formă de pensulații, badijonări şi tamponări, în dermatomicoze.

MeriȘor

sursa foto: www.upload.wikimedia.org

sursa foto: www.diacaf.com

Vatră nouă nr.158 octombrie 2013 5sFatul specialistului

Arăturile de toamnă ce se execută pentru culturile de primăvară, prezintă următoarele avantaje:

- acumulează mari cantităţi de apă în sol în perioada rece a anului;

- contribuie la combaterea buru-ienilor în proporţie de 40-50% şi a dăunătorilor animali şi vegetali;

- în terenurile arate toamna, odată cu încălzirea solului, primăvara încep procese intense biologice, care sunt însoţite de mineralizarea resturilor organice şi acumularea de substanţe chimice uşor solubile, în special nitraţi, ca urmare a condiţiilor de afânare, umiditate, aeraţie, etc., realizate în sol.

Cercetările experimentale au sta-bilit un conţinut de nitraţi, în solurile arate toamna, de 2-3 ori mai mare decât în solurile arate primăvara. Avan-tajele ogoarelor de toamnă, men-ţionate mai sus, apar într-o măsură mai mare sau mai mică în funcţie de epoca la care ele se efectuează şi de adân-cimea de lucru.

Din experienţele efectuate în toate regiunile ţării, rezultă că eficacitatea arăturilor de toamnă a crescut pe măsură ce au fost executate toamna mai timpuriu.

Adâncimea arăturii de toamnă se stabileşte în funcţie de conţinutul de apă existent în sol în momentul efectuării arăturii, de plantele ce

urmează a se cultiva, de tipul şi catego-ria de sol şi de adâncimea la care a fost arat terenul în anul precedent.

Nu toate plantele reacţionează la fel faţă de adâncimea arăturilor de toamnă. De exemplu, cerealele de primăvară, leguminoasele anuale, necesită arături adânci de 21-25 cm, în timp ce alte culturi, cum sunt: porum-bul, floarea soarelui, sfecla de zahăr, tuberculiferele, legumele, rădăcinoa-sele, necesită arături foarte adânci de până la 30-32 cm.

Pe solurile grele, compacte, arăturile adânci şi foarte adânci, com-binate cu aplicarea de îngrăşăminte, sunt indispensabile, deoarece aratul mai adânc favorizează formarea unui sistem radicular mai profund şi mai ramificat, ceea ce asigură o mai bună aprovizionare a plantei cu apă şi substanţe hrănitoare.

O atenţie deosebită cu privire la adâncimea arăturii se va acorda pe terenurile din zona de deal, mai ales pe luvisolurile albice unde stratul ara-bil este îngust de aproximativ 18-20 cm. Pe asemenea terenuri nu se recomandă arături foarte adânci, de-oarece se aduc la suprafaţa solului oxizi de fier, mangan şi aluminiu, toxici pen-tru plantele de cultură.

Pe solurile bogate în materie organică şi cu deosebire pe lăcovişti,

executarea arăturilor foarte adânci cu răsturnarea brazdei poate avea şi efecte nedorite. In aceste soluri, în ori-zontul A, sub stratul arabil, din cauza compactităţii şi deci lipsei de aer, materia organică se descompune în condiţii anaerobe. In cazul acesta se produce marcasită (bisulfură de fier). Dacă se aduce la suprafaţă, prin arături foarte adânci, un strat care conţine marcasită în proporţie mai mare, aceasta se oxidează. Prin oxidarea mar-casitei rezultă acid sulfuric şi sulfat de fier foarte vătămători pentru plantele cultivate.

Cercetările au demonstrat şi prac-tica a confirmat, că arăturile executate toamna la timp şi de bună calitate aduc sporuri importante de producţie de până la 2000 kg/ha la cultura porum-bului, comparativ cu arăturile execu-tate în primăvară.

Una din cauzele obţinerii unor producţii sub potenţialul genetic al solului şi a bazei materiale asigurate, o reprezintă neexecutarea arăturilor din toamnă, mari suprafeţe rămânând nearate, ele executându-se în primăvară, de slabă calitate, cu reper-cursiuni negative asupra producţiei agricole.

Prof. univ. emerit dr. ing.lĂZUREANU AUREl

arăturile de toaMnă de bună calitate

sursa foto: www.agricultura-romania.ro

Vatră nouă nr.158 octombrie 20136 biograFii

(urmare din ediţia 155-156)Satul de-a lungul drumului se deo-

sebeşte printr-o regularitate excesivă: o singură uliţă ca axă principală, pe firul căreia se înşiruie casele situate perpen-dicular pe linia ei. Uliţele secundare lips-esc sau sunt extrem de rare1. Acest tip de sat este rezultatul colonizărilor. Acum fiind efectuate şi lucrări de canalizare, desecare a mlaştinilor, întocmirea plan-urilor localităţilor în funcţie de mediul geografic, trasarea pentru curţi şi grădini, dezvoltând tipul de aşezare pe plan geo-metric. Ca urmare, majoritatea satelor bănăţene au planuri de formă drept-unghiulară, unele apropiindu-se foarte mult de planul pătrat2.

Această variantă de sat o regăsim în Banat: Caransebeşul Nou (224 m), Dalci (324 m), Rueni (302 m), Turnu (302 m), Borlova (360 m), la răsărit de Caransebeş, pe valea Sebeşului: Măru (417 m) şi Marga (350 m).

Din acest tip de aşezare a rezultat în timp satul format din două uliţe legate prin ulicioare scurte perpendiculare. Exemple tipice sunt: Tapia (151 m), Măguri (138 m), Cireşu (151 m), Ohaba Mâtnic (221 m), Ruginosu (226 m) şi Cârpa (248 m).

Satul în formă de cruce dublă se găseşte cu precădere în valea Bistrei, în culoarul de la Caransebeş şi valea Cernei, satele din sudul Semenicului şi cele înşirate de-a lungul Dunării. Un astfel de sat este Brebu.

Un alt tip de sat este cel geometric de formă dreptunghiulară şi circulară. Satul dreptunghiular este format dintr-o plasă regulată a cărei ochiuri sunt alcătuite din dreptunghiuri clădite, încadrate în plasa uliţelor drepte. Casele sunt aliniate aproape una lângă alta, cu o poziţie perpendiculară pe direcţia străzilor, ca la sate, de-a lungul drumului. Uliţele sunt de obicei largi şi drepte, încât adesea, cu o singură privire poţi pătrunde până la capătul celălalt al satului3. Exem-ple de sate dreptunghiulare se pot găsi de-a lungul văii Begheiului şi Timişului până în preajma Caransebeşului: Zăgu-jeni (187 m), Jupa (190 m), Vlădeni (275 1 Ibid., p. 213.

2 Ioan Viorel Popescu, Arhitectura casei bănăţene. Sec. XVIII-XX, Editura Eurostampa,Timișoara, 2009, p. 92.3 Romulus Vuia, Studii de etnografie…, p. 231.

m), Apadia (256 m), Delineşti (266 m), Ohabiţa (270 m), Rugi (300 m), Poiana (326 m), Soceni (300 m), Târnova (401 m) şi Zorlenţul de Jos (189 m).

În regiunea cuprinsă între Timiş şi Mureş întâlnim un singur exemplar de sat circular: Şarlota (Charlottenburg, 149 m). Satul este situat circular în jurul pieţii, unde se regăseşte biserica şi alte câteva clădiri publice.

După ce clasifică tipurile de sate, cercetătorul Romulus Vuia se ocupă de arhitectura locuinţei precum şi a mate-rialului din care aceasta a fost zidită. În curtea, ocolul sau oborul îngust, în satele adunate, sau dreptunghiular, în cele geo-metrice, se regăsesc alături de locuinţă şi celelalte construcţii specifice: şopronul pentru păstrarea fânului, grajdul pentru adăpostirea animalelor, şoprul în care erau aşezate carul, plugul, buţile, căzile sau chiar nutreţul. În gospodăria ţăra-nului român sunt alte trei construcţii care de astă dată păstrează recolta şi alimen-tele: cămara, cotarca şi hambarul. Tot în curte se regăseşte cocina de vară şi iarnă, ultima pentru îngrăşatul suinelor.

Casa unicelulară, la începuturi, în care se regăseau aşternuturile pentru dormit, dar şi vatra deschisă care încălzea locuinţa pe timpul iernii şi pentru gătit. Casa cu cămară reprezintă cel mai vechi şi cel mai influenţat tip de case la româ-nii din Ardeal şi Banat.

Tipuri de case:Casa are două încăperi, adică camera

de locuit şi cămara aşezată alături, având amândouă intrare deosebită, fie direct prin curte, fie prin târnaţ, un coridor deschis dinaintea casei4. 4 Romulus Vuia, Studii de etnografie şi folclor,

Un alt tip de casă este cel cu tindă, în două sau trei încăperi înşirate de-a lun-gul casei: casa de locuit, numită sobă, bucătăria numită cinda, casa cu focul sau simplu foc şi cămara, numită în judeţul Timiş clet5.

Ca material de construcţie erau fo-losite bârnele, împletitura de nuiele, piatra, pământul bătut, văioaga şi cărămida. Banatul dezvoltă în acest sens şi o tehnică care se regăseşte dealtfel şi în alte spaţii geografice locuite de români: tehnica pământului bătut. În construcţia pereţilor de pământ se cunosc mai multe procedee: 1) Pământ bătut cu maiul între cofraje şi scânduri; 2) Pământ amestecat cu apă şi paie tocate sau pleavă sub forma unei paste, amestec cunoscut şi sub numele de ceamur; 3) Bucăţi mari de pământ tăiate cu hârleţul şi puse una peste alta în şiruri succesive (în zid)6.

Casa, alături de celelalte spaţii desti-nate uzului gospodăresc şi animalelor, reprezintă o mărturie a bogăţiei spiri-tuale a românilor. Contribuţia profesoru-lui şi cercetătorului Romulus Vuia este una esenţială. Pionier al cercetării etno-grafice româneşti pe baze ştiinţifice, Vuia reuşeşte să ofere contemporanilor săi, iar, peste vremi, nouă celor de astăzi, o adevărată frescă a organizării poporale româneşti din Banat.

Pr. dr. VAlENTIN BUGARIU vol. II. Antologie de Mihai Pop și Ioan Şerb. Text stabilit de Florica Şerb, Editura Minerva, București, 1980, p. 39. (Se va prescurta încontinuare Studii de etnografie II…).5 R omulus Vuia, Studii de etnografie II…, p. 53.

6 Nicolae Săcară, Valori ale arhitecturii populareromâneşti, Editura Facla, Timișoara, 1987, p. 44.

contribuŢia lui roMulus Vuia la dezVoltarea etnograFiei bănăŢene (iii)

sursa foto: www.locuridinromania.ro

Vatră nouă nr.158 octombrie 2013 7aȘa-i dzÂsa pÂn banat-bleoceli

uN om Dă Samă

diMitrie aceaUn om trecut de şaptezeci de ani, trecut prin multe în viaţă, astăzi om la locul

lui în sat, la Doclin lângă Tirol, (vai ce vin), are în arhiva lui multe scrieri cu care poate se vor mândri nepoţii. Poezii în grai bănăţean, care, pe lângă perfecţiunea poetică (prozodie), mai scot în evidenţă şi sensibilitatea omului plecat pentru o vreme şi reîntors în satul schimbat de vreme. Pe măsură ce tipăriturile care îi poartă semnătura vor ajunge la noi, vom reuşi să cunoaştem mai în profunzime un suflet de om.

La mulţi ani mitru acea, azi 26 octombrie 2013.

Pagină realizată de colonel aDriaN aNgeLeScu

În satFost-or mulce căş prin sat

Ş-or rămas ca fără mâni

Când ăi cineri-or plecat

Ş-or rămas num-ăi bătrâni.

Tăbărâtă, coasa-n grinda

Dă la şură s-ogina.

Sin s-o bată s-o ascută,

Să cosască iar cu ea?

Plugu-o ruzinit supt şofru.

Câmpu-i tot sălbăcisit,

O murit dă mult săracu

Paore se l-o-ngrijît.

Or puiat în ţărini spinii

Şî-nfloresc numa scăieţî.

Dă se ni-i fi lăsat, Doamne,

Slabi-la anii bătrâneţî ? ...

Că n-am duse iar la holdă,

D-am avea pucere-n mâni

Şî-n pisoarili pră care

Astădz nu măi ni-s stăpâni.

Dă is-colo cu reuma

D-abe ne măi pucem duse -

Ni-i greu tare, ca şî Ţîie

Când Ce-or răsticnit pră cruse...

ninsă-i Șura Mea bătrÂnă

Ninsă-i şura mea bătrână,

A dîn geal dă la sălaş,

Unge-am izăflat ogină

Când vinam dî la oraş.

Spartă-i uşa mea bătrână

Şî dă ploi, ca şî dă vânt,

Ş-aplecată - să dărâmă

Sprijonindu-să-n pământ.

Spartă, şura mea-i pustîne,

Nu-i un prun pră lângă ea.

Oare-o măi veni vrun mâne

S-o răgic la loc să stea?...

Vremea - sin-o fi scornit-o

Şî oprire nu i-o pus?

Naua care mîne-n

Cîce ierni n-o vint dă sus?

Şura mea-i putrădzîtură

Şî ca mân-o fi pământ...

Unge-s anii mei ăi cineri

Să măi fluier şî să cânt?

N-oi măi sta supt prunii-n pârgă

Oasîli să mi le-ogin

Şî ca-n anii cinereţî

Cu bribeţî să mă-nghin...

În aMurgPârăiaşu ăl se taie

În livedz fînaţa-n doauă

Îi supţîre ca o aţă

Parică umedzîtă-n roauă.

Numa-n el mizgură viaţă,

Peşcişori şî mormolos

Şî-n amurg orăcăice

Prăstă tot s-aud - dă nors.

Îl măi trese-aşa-ntr-o fugă

Şî vrun şărpe rătăsit

Se s-ascunge să nu-l vadă

Cocoştîrcu-n flămândzit.

sursa foto: www.escalador.ro

8 iconostas nr.158 octombrie 2013itinerarii duHoVniceȘti

Editat dE Parohia ortodoxă Giarmata Vii anul xiV nr. 158 octombriE 2013

continuare în pagina 9 >>

Final Fructuos de stagiune 2012-2013 a cercului de pictură pe sticlă

„icoana, Fereastră spre cer” (ii)(urmare din ediţia nr. 155-156)În spatele falselor acuzații se găsea

doar dorința de a elimina un preot cu o înaltă conștiință a datoriei, care se implica în ajutorarea celor loviți în Mol-dova de năpraznica foamete din 1947.

Preia parohia Sibiel în 1964, după 15 ani de închisoare și muncă forțată.

În joia Paștilor 1969 a făcut apel de a se dona bisericii icoanele pe sticlă, spunând : „Icoana e frumoasă în casă, dar o vezi numai tu, dacă o punem într-un muzeu o vede o lume întreagă”.

În acest răstimp s-au zidit și cele două clădiri în care este organizat acest muzeu unic în România și în întreaga lume.

În 1979 erau strânse deja peste 200 icoane, aşa că s-a construit o clădire

mai mare. Vechiul sediu adăpostește azi obiecte cu caracter etnografic, cărți religioase și ouă încondeiate.

Muzeul cuprinde peste 700 de icoane pictate pe sticlă (sec. XVIII - XIX) în „școlile” de pictură : Nicula - Nordul Transilvaniei, Sebeș - Alba Iulia, Mărginimea Sibiului, Făgăraș - Țara Oltului, Şcheii Brașovului, Bucovina - Nordul Moldovei.

În muzeu se află premiul „Mărul de Aur” conferit de Federația Interna-țională a Jurnaliștilor din Turism.

Din 2001, Muzeul poartă numele fondatorului său, Zosim Oancea.

Şi cum nimic nu e întâmplător în viață, fiul preotului Zosim Oancea, preot profesor Dorin Oancea a fost

Biserica Sibiel - Icoanele donate muzeului

Catedrala din Sibiu

Racla cumoaşte

9 iconostas nr.158 octombrie 2013 itinerarii duHoVniceȘti

>> urmare din pagina 8profesorul părintelui nostru Vasile Suciu, la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Se poate pune întrebarea cum a reușit părintele Zosim Oancea să reali-zeze în plin comunism un muzeu de icoane.

Chiar vorbele părintelui dau răspunsul: „În timpul comuniștilor arta mea a fost că n-am spus niciodată că fac operă bisericească, eu spuneam că fac operă de cultură. Şi mi-a dat și Dumnezeu ajutorul, m-a învățat cum să vorbesc, am știut unde să mă duc, cu cine să tratez”.

Frumusețea, originalitatea si mul-țimea icoanelor expuse ne-au reținut mult timp atenția. Cu părere de rău am ieșit din săli pentru a ne putea încadra în programul stabilit.

Vizita noastră în muzeu s-a termi-nat prin scrierea în cartea de onoare și imortalizarea momentelor.

Ne-am reîntors, în biserică, unde ne aștepta părintele Ioan Muntean. Ne-a urat bun venit în numele tuturor locui-torilor și ne-a vorbit despre biserica în care slujește cu hramul „Sfânta Treime” construit între anii 1765-1767, de o frumusețe aparte dată de cei 250 de ani de rugăciune a credincioșilor în ea.

La rândul său, părintele Vasile Suciu i-a prezentat pe vizitatorii din Timiș și realizările lor. A donat Muzeului din Sibiel cinci icoane pe sticlă, patru lucrări ale copiilor și o lucrare a profe-sorului coordonator.

Şi aici s-au făcut fotografii de grup, spre a fi păstrate ca amintire.

Apoi, după un prânz foarte bine servit la o pensiune, o mică plimbare

și achiziționarea de mici suveniruri pentru acasă, am plecat spre Sibiu.

Pentru început, aici am vizitat ca-tedrala, copie fidelă a Bisericii „Sfânta Sofia” din Constantinopol, construită cu grija Mitropolitului Ardealului Andrei Şaguna. Aici am putut admira frumoasele picturi murale, realizate în timp de trei pictori deosebiți. Al treilea dintre ei este Anastasie Damian, cel care a finalizat lucrarea și care a pictat și catedrala noastră din Timișoara.

Ne-am închinat ,pe rând, la racla cu moaștele Sfântului Andrei Şaguna.

Chiar peste drum de catedrală am intrat în curtea Institutului Teologic, cel mai vechi așezământ cu acest specific din țară. Am urcat treptele și am mers pe culoarele care emană atâta rugăciune și credință, unde și părintele nostru Vasile Suciu s-a format ca preot.

Vădit emoționat, ne-a condus în capela facultății, unde din nou a găsit un moment prielnic de rugăciune împreună cu copiii.

Deși timpul era deja inaintat, n-am ratat ocazia de a face un tur în centrul Sibiului, un oraș ce respiră multă istorie și multă cultură.

Am văzut în trecere Biserica Reformată - monument istoric, clădirea unde a poposit Avram Iancu în drum spre Munții Apuseni, Muzeul de Etno-grafie săsească „Emil Sigegus”, Biserica Romano-Catolică, Casa Hallez, Muzeul de istorie, ș.a.

Copii au fost curioși și entuziasmați să vadă și să treacă peste Podul mincinoşilor. Apoi și-au cumpărat dul-ciuri și mici amintiri din Sibiu.

Când soarele cobora spre apus, obosiți, dar încărcați sufletește de toate cele văzute, am pornit spre casă, unde am ajuns târziu în noapte.

A fost o zi lungă, dar plină ochi cu lucrurile noi învățate şi văzute, care vor rămâne în amintirea tuturor.

După o punere în revistă a itinera-rului parcurs, moment cu moment, această excursie ar putea fi catalogată simplu ca o activitate de turism. Dar de fapt, a fost ceva mai mult. Întreaga zi petrecută a stat sub semnul semnificaţiei icoanei.

Oferindu-li-se copiilor, pe merit, ocazia de a cunoaște și a vedea lucrări originale de mare valoare artistică și culturală, ei au pătruns astfel în lumea frumoasă a picturii religioase, ca mici picături într-un mare ocean.

lACRIMIOARA TOMIUCşi NICOlETA SPATAR

Sibiu - Capela Facultăţii de Teologie

Sibiu - Podul mincinoşilor

10 iconostas nr.158 octombrie 2013expresii Și proVerbe religioase

(urmare din ediţia anterioară)

Dumnezeu poate sfinții prin harul Său chiar și pe cei din pântece. ,,Înainte de a ieşi din pântece te-am sfințit proroc”(Ieremia 1,5). Deci, înțelegem că pruncii au credință, deși nu o pot mărturisi prin viu grai. Iar cum pot alții să mărturisească, pentru ei avem numeroase exemple: pentru credința celor patru prieteni care au coborât pe slăbănog, în casă, prin acoperiș, Mân-tuitorul l-a iertat si vindecat pe slă-bănog ,,… şi văzând Iisus credința lor a zis slăbănogului…”(Matei 9,2 ).

Vedem cum, pentru mărturisirea credinței unora, se iartă păcatele altora. Apoi mai avem ,,Învierea fiicei lui Iair” pe care a înviat-o Mântuitorul pentru credința tatălui ei etc.

Unii pun întrebarea: De ce nu se mântuiesc toți cei botezați, adică de ce nu aduc toți roade de dreptate? Observăm că nici cei ce se ,,botează” când sunt ,,mari” nu se mântuiesc, mai bine zis nu arată fapte vrednice de mântuire; dar a repeta Sfântul Botez

înseamnă a-l batjocori pe Hristos, Moartea și Învierea Lui cea mântui-toare pe care le închipuie și le reali-zează această Sfântă Taină.

Cu adevărat, mulți dintre cei botezați nu trăiesc o viață demnă de numele de creștin.

Se calcă făgăduința făcută în Sfân-tul Botez de a se lepăda de necuratul și de a se uni cu Hristos, o fugă de la lupta cea bună la care s-au angajat.

Se cuvine să știm că Botezul a fost preînchipuit și în Legea Veche prin: Tăierea împrejur care reprezintă semnul legământului lui Dumnezeu cu poporul ales, potopul din vremea lui Noe, precum și prin trecerea poporului prin nori și prin Marea Roșie. Botezul este poarta de intrare în Împărăția lui Dumnezeu și condiția mântuirii.

Prin Botez, Dumnezeu vine în întâmpinarea credinciosului oferin- du-i harul său.

Harul acesta îl primim în dar în Sfânta Cristelniță și intră în partea cea mai dinăuntru a sufletului nostru, ca

într-o Sfântă a Sfintelor din biserica lăuntrică a inimii noastre.

Harul se ascunde în adâncul minții din însăși clipa când ne-am botezat, dar își acoperă prezența față de simțirea minții.

El se ascunde în noi, fiind învăluit de patimi, ca de întuneric și de ceață, încât nici nu ne dăm seama că el petrece în noi.

Sfinții Părinți spun că: ,,Îndată ce suntem botezați, sufletul luminează mai mult decât soarele, fiind curățiți de Duhul, ca nu numai să privim la slava lui Dumnezeu, ci să primim din ea o strălu-cire oarecare; căci după cum argintul curat, dacă ar fi aşezat în bătaia razelor şi ar trimite raze, acestea ar fi nu numai din natura lui, ci şi din strălucirea solară, tot aşa şi sufletul, curățit fiind şi decât argintul mai strălucit, primeşte raze din slava Duhului.“

Mare este deci puterea și lucrarea Sfântului Botez, Apa Mântuirii!

Prof. religie AURICA RUEN

botezul, apa MÂntuirii (ii)

sursa foto: www.cristis.ro

11 iconostas nr.158 octombrie 2013 cateHisM

cugetări ale sFinŢilor părinŢi

Pagină realizată de prof. VaLeNtiNa PoPaSfântul ioan Scărarul

sursa foto: www.sfintisiicoane.files.wordpress.com

•Smerenia şi răbdarea sunt mai biruitoare decât încăpăţânarea care poate fi chiar întemeiată pe dreptate.

(Filaret- Mitropolitul Moscovei)

•Răul în niciun chip nu nimiceşte răul şi de aceea dacă cineva îţi va face un rău, tu fă-i bine, pentru că binele nimiceşte răul.

(Avva Pimen)

•Vreţi să scăpaţi de vrăşmăşie? Iubiţi pe duşmanul vostru. Ast-fel e puterea dragostei.

(Fericitul Augustin)

•Să suferi ocara-n tăcere e o faptă mai slăvită decât să birui printr-un răspuns.

(Sf. Grigorie Dialogul)

•Mulţi s-au mântuit fără să aibă duhul proorociei şi al iluminării, fără semne şi minuni, dar fără smerenie nimeni nu va intra în cămara cerească.

(Sf. Ioan Scărarul)

•Fericiţi sunt ochii pe care omul, din pricina smeritei cugetări, nu indrăzneşte să-i ridice spre Dumnezeu.

(Avva Isaia)

•Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteşte mult şi duce nevoinţe mari fără smerenie.

(Avva Isaia)

Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte,

Somnul meu in unda lunii s-a scăldat,

Din abisul păcii somnului i-ai dat

Dezlegări de taine prin năluci de şoapte.

Slavă Ţie, Doamne, pentru-această noapte,

Seamănă cu noaptea umilitei naşteri,

Când ai rupt pecetea vechiului blestem,

Pacea Ta-nstelând-o peste Betleem.

Şi vărsând lumina veşnicei cunoaşteri,

Seamănă cu noaptea umilitei naşteri.

Ingerul lasă porţile-ntr-o parte,

Cântec fără sunet Te slăvea-n sobor.

Unduia azurul aripi fără zbor,

Când spre-abisul păcii, năzărit departe,

Ingerul lăsase porţile-ntr-o parte,

Doamne, dă-mi şi mie pacea Ta cerească.

Miezul de tăcere al strigatei vieţi,

Care-nflăcărează din fricoşi profeţi,

Măduva ce-mpinge vârful să-nflorească,

Doamne, dă-mi şi mie pacea Ta cerească.

Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne,

Flacăra ce nu se zbate-n uragan,

Să răzbesc războiul duhului duşman,

Căci ţărâna trece, sufletul rămâne.

Dă-mi şi mie pacea inimii, Stăpâne,

Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse,

Şi dulceaţa celui sfâşiat de leu,

În arena morţii, Dumnezeul meu.

Fii şi răsăritul vieţii mele-apuse,

Tu, răcoarea celui ars pe rug, Iisuse

de NIChIfOR CRAINIC

rugăciune pentru pace

12 iconostas nr.158 octombrie 2013inFo internet

Biserica, iubiţi părinţi şi copii, şi prin extindere familia, care, potrivit legii şi poruncii lui Dumnezeu, este alcătuită din bărbat şi femeie şi din fiii dobândiţi de aceştia, nu este o instituţie, sau o corporaţie, sau un simplu organism uman, ci un trup, aşa cum în chip minunat este înfăţişată de Apostolul Pavel.

Iar acest paralelism este de Dum-nezeu însuflat şi adevărat: Biserică şi nuntă, mire şi mireasă, Trup şi mădulare, în parte.

Comuniunea aceasta, pecetluită prin Taine şi prin ascultarea credinţei, atât în Biserică, cât şi în familie, unde este săvârşită şi iniţiată prin Taina Nunţii, care, potrivit Părinţilor, este taina împreună-creaţiei şi a legăturii ontologice în dragoste cu Capul Tru-pului, conferă sănătate şi viaţă, adică mântuire şi sfinţire.

După cum în Biserica noastră Ortodoxă nici unui membru nu îi este iertat să se poarte autonom şi să per-turbe astfel funcţionarea şi comuniu-nea sinceră de dragoste şi unitate a credinţei a celorlalţi membri, sau să dispreţuiască şi să ignore acestea -

pentru că o asemenea atitudine con-duce la formarea de tumori cance-roase în societatea Bisericii şi provoacă neorânduială, tulburare, dezbinare, schismă, erezii - la fel şi în familie, care este biserica în miniatură, se cere comuniune, dra-goste, unitate, pentru a se zidi edi-ficiul în care tatăl, mama şi fiii lor îşi împărtăşesc reciproc harismele, responsabilităţile şi drepturile şi îşi sunt „mădulare fiecare în parte”.

Dumnezeu binecuvântează orice strădanie şi orice nevoinţă de împlinire a voii Lui, potrivit talanţilor încredinţaţi fiecăruia.

E de ajuns să conştientizăm la timp talantul şi harisma primite de la Dumnezeu şi, prin urmare, îndato-ririle şi rolul personal al fiecăruia, pe care Dumnezeu aşteaptă să îl jucăm în Trupul bisericesc şi familial, ca creştini ortodocşi, ca lucrători ai darurilor firii teandrice, „ca nevoin-du-ne după lege, să fim pe plac celui care strânge oaste”.

Astfel, familia se cuvine să funcţioneze în interiorul hotarelor rânduite de Dumnezeu, căci „bărbat

şi femeie l-a făcut” Dumnezeu pe om, aşa încât să nu ne asemănăm celor care „îşi pângăresc trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci” (Rom. 1:24-26).

Domnul nostru Iisus Hristos, Care a binecuvântat familia prin taina nunţii din Cana Galileei şi care a pre-schimbat apa în vin, adică în bucurie şi ospăţ, şi în Trupul Lui, adică în Biserica Ortodoxă, nu recunoaşte, ci, dimpotrivă, osândeşte căsătoriile dintre indivizii de acelaşi sex.

Prin urmare, sunt condamnabile născocirile aşa-numitelor „acorduri de convieţuire”, care sunt urmarea păcatului, iar nu bucurie legiuită, căci femeile „au schimbat fireasca rân-duială cu cea împotriva firii, asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins de pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor” (Rom. 1:26-27).

Să nu fie aceasta întru voi, fraţi şi fii ortodocşi estonieni!

Viaţa cotidiană în lume se defineşte, neîndoielnic, prin munca şi grija continuă de a rezolva pro-bleme economice de tot felul, prin grija pentru familie şi mai ales pen-tru copii şi prin stresul de a rezolva cât mai multe într-un timp cât mai scurt.

Viaţa pământească este carac-terizată de nelinişte şi nesiguranţă în faţa viitorului, de greutăţi la locul de muncă, greutăţi economice şi fami-liale care apasă din toate părţile inimile oamenilor şi creează un mediu sufocant şi împovărător, cu urmarea că mulţi caută „evadări” şi „refugii” în alte lucruri sau locuri, iar nu în Hristos, Domnul trupurilor noastre.

BiSerica ortoDoxă Nu recuNoaŞte, ci oSÂNDeŞte căSătoriiLe DiNtre

iNDiVizii De aceLaŞi Sex

patriarHul ecuMenic bartoloMeu:

13 iconostas nr.158 octombrie 2013 inFo internet

Viaţa cotidiană a credincioşilor însă trebuie să aibă altă perspectivă, diferită de abordarea restului lumii. Să aibă o abordare care conferă sens şi transfigurează viaţa noastră în mărturie a prezenţei lui Hristos.

Este bine ca rugăciunea să consti-tuie începutul şi sfârşitul fiecărei zile, dar şi refugiul cu bun prilej din răstimpul zilei. Presiunea timpului, desigur, şi feluritele tensiuni inevita-bile şi grijile omeneşti împiedică rugăciunea şi convorbirea cu Dum-nezeu.

Să privim însă la Proorocul David, care, deşi avea în mâini conducerea şi răspunderea unui întreg popor, totuşi „de şapte ori în zi” Îl slăvea pe Domnul, Care ne îndeamnă să priveghem şi să ne rugăm, ca să nu cădem în ispită şi să nu se rupă astfel unitatea Trupului Său, a cărui cea mai importantă celulă este familia, care în miniatură închipuie modelul Dum-nezeului Treimic.

Lui îi aparţine familia şi Lui i se aduce ca ofrandă începutul şi sfârşitul zilei. Dacă dorim timp, îl vom dobândi. E suficient „să nu cădem în ispită” şi Domnul să ne elibereze „de cel viclean”, care în multe chipuri lucrează împotriva noastră prin semenii noştri.

Desigur, probleme vor exista per-manent atâta timp trăim între oameni.

Nu trebuie însă să uităm că nici un fel de problemă a unei familii, a bărbatului, a femeii sau a copiilor, nu este îngăduit să zdruncine legătura pe care Dumnezeu a binecuvântat-o prin Taina Nunţii, prin această Taină a împreună-creaţiei şi a perpetuării neamului omenesc.

Dacă conştientizăm faptul că Dumnezeu Creatorul îi face pe cei ce vin la comuniunea Nunţii, şi se nevoiesc şi se încununează după lege (vezi Epistola către Efeseni), împreună-creatori cu El, înţelegem însemnătatea şi valoarea şi sfinţenia aşezământului familiei.

În interiorul acestei perspective a creaţiei şi împreună-creaţiei se cuvine să trăiască şi să se mişte fiec-are familie ortodoxă, fiecare căsnicie, soţul, soţia şi copiii, care să poarte împreună greutăţile, împlinind astfel legea lui Hristos prin răbdare, sfinţire şi virtute, care cu siguranţă aduce cu sine bucurie

pământească, iar în continuare bu-curie veşnică şi mântuire.

După firea sa, Biserica Ortodoxă este luptătoare.

Asemenea, şi familia, prin firea sa, se defineşte printr-o luptă con-tinuă, care se dă în inima omului.

Omul este che-mat ca neîncetat să aleagă între bine şi rău. Binele înseamnă întoar-cerea omului către cer. Răul este al- cătuit de obicei din urgia silnică a cărnii şi a cugetului acesteia care îm-pinge în prăpastia şi iadul limitării la cele materiale.

Trăind în Bise-rică şi în familie, noi, creştinii orto-docşi, după mod-elul Persoanelor Sfintei Treimi, pri-mim prin nevoinţă armele de tre-buinţă în lupta împotriva atacurilor „răului”, anume înfrânarea, rugă-ciunea, trezvia şi privegherea.

Fără acestea, omul nu se poate curăţa de patimi şi nici nu se poate înălţa către Bunul cel mai înalt, Care este Dumnezeu.

Biserica noastră este Biserica mucenicilor şi a eroilor. Hristos, dând pildă El, cel Dintâi, ne-a învăţat că viaţa întru El este mult trudnică şi în continuu urcuş.

Să ne luptăm, aşadar, cu toate pu-terile noastre ca să ne numărăm prin-tre aleşii Lui, „căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn, căci acum mân-tuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut… să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13:11-12).

[...] Domnul nostru, la Cina cea de Taină, adresându-Se Părintelui Celui fără de început al întregii omenirii, lui Dumnezeu Tatăl, a adeverit şi S-a rugat: „Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu

Mă rog ca să îi iei din lume, ci ca să îi păzeşti pe ei de cel viclean” (Ioan 17:14-15).

Calitatea noastră de creştini ortodocşi ca mădulare ale micii noas-tre familii fireşti şi în acelaşi timp ca mădulare ale Familiei celei Una a veşnicului Dumnezeu, se impune să nu acceptăm decât ceea ce nu vine în contradicţie cu Voia lui Dumnezeu.

Prin urmare, poziţia noastră faţă de chestiunile vieţii nu înseamnă neparticipare la viaţa lumii, ci evitare a celui viclean, pentru că „… vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea, şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge, şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni, şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea, căci chipul acestei lumi trece” (I Cor 7:29-31).

Selecţie realizată de „Război întru cuvânt“ după

„Pemptousia“ via „Cultura Vieţii“

14 iconostas nr.158 octombrie 2013din ViaŢa paroHiei • 1 -31 august

donaţii

cununii

comemorări

botezuri

Anonim – 100 leiBostan Denis - Augustin – 100 leiBostan Patrick - Andrei – 100 leiBocşan Dumitru – 50 leiSîrca Andreea - Maria – 50 leiDiaconu Cristian – 3 saci cu făină

nicoară daVid-gabriel

Fiul lui Nicoară Călin şi ZoricaData naşterii: 07 iulie 2013

Data botezului: 21 septembrie 2013

Naşi: Brăişteanu Gabriel şi MarianaLa mulţi ani!

cristian Marius-daniel şi

siMona-adelina (născută duligă)

Data cununiei: 28 septembrie 2013

Naşi: Cotuna Remus-Bogdan şi Teodora

Casă de piatră!

Cu lacrimi în ochi şi cu durere în suflete anunţăm împlinirea a 6 săptămâni de la trecerea în veşnicie a celei care a fost scumpa noastră mătuşă

tiMa ileana Te vom plânge mereu şi nu te vom uita niciodată. Fie-ţi ţărâna uşoară!

A trecut un an de zile cu durere în suflet de când fiica noastră

pop Maria andreea a plecat în cetele îngerilor. Te vom iubi mereu,vei rămâne veşnic

în inimile noastre înge-raşul nostru drag.Dumnezeu să te aibă in pază!Din partea parinţilor, frăţiorului şi a bunicilor.

Pe când eram copilDacă vrei să vezi un loc frumos,Vino la Nadăş, să ne plimbăm pe jos!O să-ţi povestesc cum a fost în trecut;Acolo zeci de generaţii s-au născut.

Pe partea stângă a fost un mic castelŞi orice nădăştan se lăuda cu el.Pe partea dreaptă a fost biserica ungurească;Enoriaşii mergeau acolo, pe Dumnezeu să-l slăvească.

În Lipari, la topile, cânepa se punea la murat.După ce-o uscau, o duceau acasă la meliţat.Mai sus de biserică era cimitirul românesc;Acolo străbunii în somnul de veci se odihnesc.

În Vitrei, grâul se ducea la treierat.Recolta, la moara Recaşului, se ducea la măcinat.Mai departe de livezi se afla izvorul sfânt şi rece;Cu apa-i de te speli de boală îţi va trece.

În Bichigi şi Torcosa la cules de mure mergeam.Plecat din sat adesea acolo reveneam.Dealul Cerancu de copii era adorat.Că iarna, pe zăpadă, cu sania s-au dat.

La Pivara, sus pe deal, o cruce ai zărit;De-ar vorbi ne-ar spune “La Nadăş, bine aţi venit!”Vara, la groapa cu nisip ne adunam;Ne jucam şi cuiburi de păsări căutam.

Pe părinţii noştri merită să-i pomenescCăci exemplele lor în viaţă ne călăuzesc.Aş scrie mai mult, dar aici mă opresc.Nădăşenilor, noroc şi sănătate vă doresc!

IOjI KAlMAR

Nadăş, 2012

Vatră nouă nr.158 octombrie 2013 15

În ziua de 21 septembrie 2013, 29 de elevi ai Şcolii de Şah „Visul unui pion” au participat la deschiderea festivă a anului școlar de șah 2013 - 2014, marcată prin Campionatul Clu-bului Sportiv Mediator, concurs de șah rapid, dotat cu premii: cupe și medalii.

La început, au fost prezentate rezultatele sportivilor noștri în această vară și au fost premiați cei mai buni, în aplauzele tuturor celor prezenți.

Aceștia au fost: • Locul I - arsinoaia ionuț,• Locul II - iarca irina,• Locul III - zaharia Mihai.

În mijlocul nostru a fost, ca de fie-care dată, preotul paroh Vasile Suciu, care a rostit, împreună cu noi toți, rugăciunea domnească Tatăl nostru, iar apoi ne-a dat binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru tot ceea ce ne pro-punem și avem de îndeplinit.

Ştim că este foarte important ca să ne îndreptăm, acum la început de an școlar, privirea spre cer și să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dea putere de muncă, sănătate și mai ales o comu-nicare cât mai valoroasă cu copiii pe care îi învățăm șah, cât și cu părinții lor.

În bună parte am reușit acest lucru, dovadă este grupa de performanță

care a urcat pe scara valorilor profe-sioniste în șah, având categoria I și ELO.

Aceștia sunt: ghițoiu luigi, corolea diana, silaghi Mădălina, andraș cris-tina, carașca bogdan, boaru anca.

Au mers în paralel și cu pregătirea pentru examene la liceu, unde au fost admiși cu medii foarte mari, dar au avut frecvența foarte bună și la antre-namente. Au avut rezultate bune la concursuri, precum și participare la Finalele Campionatelor Naționale de Şah, în fiecare an, începând din anul 2002. Ei pot fi un bun exemplu pentru colegii lor mai mici.

Acestea fiind spuse, am trecut la concursul de șah propriu zis, Campio-natul Clubului Sportiv Mediator, ed. I, care în urma celor 7 runde, și-a desem-nat câștigătorii:• Gr. F 18 ani - Locul I și campioană - silaghi Mădălina, Locul II - Farcaș teodora• Gr. B 16 ani: Locul I - ghițoiu luigi• Gr. F 16 ani: Locul I - andraș cris-tina, Locul II - corolea diana• Gr.B 14 ani: Locul I - zaharia Mihai, Locul II - Mirea rareș• Gr. B 12 ani: Locul I - bogdan adrian, Locul II - lazea cristian• Gr. B 10 ani: Locul I - căzan andrei, Locul II - lazea Horațiu• Gr. B 9 ani: Locul I - arsinoaia ionuț, Locul II - anton claudiu, Locul III - popescu dinu și apostol Mihai• Gr. F 9 ani: Locul I - iarca irina, Locul II - tokar Miruna• Gr. B 7 ani: Locul I - perescu neo, Locul II - perescu toma, Locul III - oltean andrei • Gr. F 7 ani: Locul I - arsinoaia teodora

• Gr.B 6 ani: Locul I - apostol andrei• Gr.F 6 ani: Locul I - rudăreanu - Mihancea Julia

Acum pregătim următoarea pro-moție, în care ne punem noi speranțe, şi credem că vor juca șah din dragoste și cu multă dăruire față de acest sport.

Oricât ar fi de convinși părinții de binefacerile și valențele educative ale șahului, nu se poate face nimic dacă nu este trezit şi interesul copilului pen-tru a păși pe acest drum.

Eu l-aș numi „drumul cu trandafiri”, care sunt atât de minunați, luându-i în brațe te îmbată cu parfumul lor, ... dar, pe de altă parte, spinii lor te înțeapă fără milă.

Am încheiat anul școlar 2012-2013 cu un număr de 60 de copii.

În momentul de față sunt înscriși deja 50 de copii, lista rămâne deschisă.

Îi așteptăm pe același drum în care speranțele se împletesc cu talentul, dublat de multă muncă și armonie.

Dragi copii, vă iubim și vă încurajăm să pășiți și în acest an școlar, alături de noi, pe „drumul cu trandafiri”.

Trăind în această ambianță, rezul-tatele nu vor întârzia să apară și suc-cesul va bate din nou la ușa noastră.

doamne ajută!

inFo ȘaH

caMpionatul clubului sportiVMediator

Pagină realizată de eLeoNora și ParteNie miHai, antrenori la c.S. mediator

16 Vatră nouă nr.155-156 iulie-august, 2013reŢete culinare

Revistă editată cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei Ghiroda

issn 1584-4323

tehnoredactare și tipar s.c. partoș s.r.l. , timișoara, str. zugrav nedelcu nr. 5, tel: 0734 993020, e-mail: office@tipografiapartos.ro, www.tipografiapartos.ro

periodic al comunității din giarmata Viiadresa: Giarmata Vii, str. Înfrățirii nr. 48-50, tel. 0256-386 777, 0744-604 975, 0732-519 535e-mail: suciuvasile1966@yahoo.com; Web: www.giarmatavii.ro,www.banaterra.eu/biblioteca/reviste/reviste-rurale-si-parohiale-integrale/vatra-nouacolegiul de redacție: acad. Ion Păun OTIMAN (director onorific), preot Vasile SUCIU (redactor-șef ), prof. Monica SUCIU, prof. univ. dr. Aurel LĂZUREANU, prof. Nicoleta SPĂTAR, ec. Rodica ANDRAŞIU, asistent medical Lăcrimioara TOMIUC, ec. Viorica LUCIAN-HOFFMANN, ing. Partenie MIHAI, prof. Claudia VLAICU, prof. Valentina POPA

ingrediente:- 8 cartofi,- 4 ouă,- 200 g peşte afumat,- 2 cepe,- maioneză,- sare, foi de dafin- ulei,- oţetMod de preparare:Cartofii se fierb în coajă, se curaţă când s-au răcit şi

apoi se taie felii. La fel se procedează şi cu ouăle.Ceapa se poate marina (adică se fierbe puţin în apă,

oţet, foi de dafin şi sare), dar se poate folosi şi fără a fi marinată, doar tocată solzişori.

Peştele se curăţă cu atenţie de oase şi piele, dacă este cazul, şi se taie felii sau cuburi mai mici.

Apoi se amestecă toate cu grijă şi se adaugă vreo 3 - 4 linguri cu maioneză. Se pot pune şi câteva măsline. Salata se ţine la frigider până la momentul servirii.

Salata de cartofi cu peşte afumat se poate servi în orice anotimp, ornată cu murături, cu verdeaţă tocată sau alături de o salata verde. sursa: www.culinar.ro

ingrediente: - 7 ouă- 7 linguri de făină- 7 linguri de zahăr- coajă rasă de la o portocală- o linguriţă extract de vanilie- 400 g struguri tămâioşi cu bob mare- zahăr pentru pudrat

salată de cartofi cu pește afumat prăjitură cu struguri

Mod de preparare:Se bat albuşurile spumă, se adaugă zahărul şi se bat

în continuare până se întăresc.Separat, se bat galbenuşurile până se albesc (eventual

cu o lingură de zahăr din cele de la albuşuri), se adaugă extractul de vanilie şi coaja de portocală, apoi se încorporează făina.

Se toarnă într-o formă rotundă, tapetată cu foaie de copt. Se pun strugurii deasupra şi se dă la cuptor, la 180 grade, timp de 30 minute.

Când s-a răcit, se poate pudra cu zahăr pudră.sursa: www.ginucamuresan.wordpress.com.ro

ÎncepÂnd cu data de 21.10.2013se distribuie produsele aliMentare din prograMul pead 2013-2014

CATEGORII DE BENEFICIARI:- PERS. CU HANDICAP GRADUL I ŞI II- PENSIONARI CU PENSII PÂNĂ LA 400 LEI- ŞOMERI - BENEFICIARI Legea 416/2001(ajutorul social)

Orarul de distribuire: LUNI - JOI: între orele 9,00-15,00VINERI: între orele 9,00-13,00

Acte necesare :PERS. CU HANDICAP: - copie xerox carte de identitate - copie xerox certificat de persoană cu handicapPENSIONARI : - copie xerox carte de identitate - ultimul cupon de pensie ŞOMERI: - copie xerox carte de identitate - copie carnet şomer vizat la luna