revista_go_free_martie_2011

GO FREEGO FREEGO FREEnumar 3 2011 Martienumar 3 2011 Martie

Există viaţă după facultate?

Student

Profesional

Facultate

Educational

Resurse

Go Free

Revista Studentului Din U. IB. IB. Revista Studentului Din U. B. B.

Interviu cu Daniel Blaj premiant al Concursului Naţional“Dezbate România pentru 1000 de euro”

Oh, la vache… Erasmus! - pag 22- 23

Experienţa Work and Travel America 2010 - pag 36 - 39

Interviu cu Bogdan Romanică fost voluntar în Serviciul European de Voluntariat (SEV), în Olanda - pag 53 - 56

Interviu cu Alina Azario: “fără muzică mă simt parcă fără suflet, fără viaţă!”pag 60 - 64

EchIpA dE proIEctRedactor-şefAndra Camelia CORDOŞMail: [email protected]: 0742.554.321

Secretar de redacţie & DesignErika KRAMARIK

Mail: [email protected]

[email protected]

Powered by

RedactoriAdelina PÂRVUAlexandra Bianca VRÎNCEANUIulia-Teodora CRISTUREANIoana CIOCOIUMihai Florin ANCAIoana Marinela PARASCALiliana OAIDASimina PITURRozina CSASZARAlexandra VIDVasile ANTONNicoleta STRATONCristina CRISANDiana F.Andreea ROSUAndreea PETRUT

pArtENErI:

Andra Camelia CORDOŞRedactor-şef

[email protected]

Între iluzii optice şi iluzii studenţeşti...

Am ascultat zeci de poveşti ale studenţi-lor, unii dintre ei îmi erau chiar prieteni apropiaţi, de alţii m-au legat poate chiar aceste povestiri - sau să le spunem mai bine experienţe. Indiferent dacă episoadele descrise de ei păreau sau nu rupte din filmele americane am ajuns să-i admir pe fie-care în parte pentru ceva anume. Acel „ceva” am încercat să vi-l transmitem şi vouă prin acest număr al revistei. Fie că este vorba de ambiţia de a cuceri noi orizonturi sau de curajul de a mai face un pas care să-i apropie de visul lor, avem de-a face cu nişte învingători.

Câţi dintre noi ştim cu exactitate ce ne dorim pentru anul viitor şi cât de hotărâţi suntem să ajunge în acel punct? Unii ştiu deja – ştiu, de exemplu, că vor să ajungă la Londra să-şi continuie studiile, ştiu că vor reuşi să se întreţină şi să-şi plă-tească singuri taxele de şcolarizare; ştiu că pentru asta vor lucra în vară oriunde pe harta lumii – au fă-cut-o şi în vara trecută; şi poate cel mai important lucru este că ei ştiu că nu pot să renunţe la visul lor chiar dacă nu este uşor să ajungă la el. Tineri care au reuşit şi tineri care vor reuşi - aceasta este „reţeta” pe care echipa Go Free v-o recomandă de această dată.

Pe final, pentru că deja consider că am ajuns să ne cunoaştem mai bine, pot să recunosc că mi-ar fi plăcut să scriu acest editorial despre iluziile studenţeşti... Spaţiul nu-mi mai permite însă decât să fac un calcul simplu, prin care poate reuşim să scăpăm măcar de una dintre aceste iluzii, şi anume aceea că „bursa de merit al unui student din UBB este de 350 lei şi că este dintre cele mai mari burse din universităţile din ţară”.

La finalul acestui text, vom ştii că, de fapt, în semestrul I al acestui an universitar, un stu-dent cu bursă de merit din UBB a primit în luna decembrie şi ianuarie aproximativ 220 lei din suma iniţială, în luna februarie bursa a fost 75 de lei, şi că abia două burse, pentru luna octombrie respec-tiv noiembrie au fost primite în cuantumul stabilit, cel de 350 lei. Un simplu calcul aritmetic ne arată că, în medie, bursa de studiu la UBB nu depăşeşte 210 lei. Situaţia, cel mai probabil, se va repeta şi pentru semestrul II. Chiar dacă bursa de 350 de lei a fost o iluzie, faptul că noi suntem studenţi şi în sesiune este, cu siguranţă, o realitate de care uni-versităţile ar trebui să ţină cont.

STUDENt 006013

pag

014021

pag

022035

pag

facultate

Educational

Dacă înainte oamenii luptau pentru libertate, a ve-nit timpul ca studenţii să lupte şi pentru drepturile lor. Află subiecte importante despre lumea UBB-ului, despre burse, despre studenţi care cred în reuşită...într-un stil liber, numai din revista ”Go free”. Sun-tem aici pentru a susţine cultura calităţii şi pentru a promova profesorii şi studentii din Cluj-Napoca.

Se apropie selecţiile pentru burse europene, pent-ru workshop-uri ce îţi pot oferi experienţă şi posibili-tatea unei formări, pentru visurile americane...”Go free” împărtăşeşte toate acestea cu tine! Fii primul student care află ce trebuie să facă pentru a fi cu un pas înaintea celorlaţi, fii informat într-un mod obiec-tiv, dar şi subiectiv prin prisma celor întâmplate deja altora...şi nu îţi lăsa visul acasă! J Fii student cu acte în regulă!

Discuţii fără perdea, aşa cum te-am obişnuit deja! Ne place sau nu ne place, Go Free lasă studenţii să ia cuvântul. Tendinţe şi atitudini, intenţii şi invenţii, trăim intensitatea studenţiei la comun.

036051

pag

052059

pag

060067

pag

profesional

resurse

go free

Încercarea moarte n-are, dar ai grijă ce ale-gi! Dincolo de experienţele studenţesti şi job-uri part-time, află ceea ce poţi deveni cu di-ploma de absolvent. Ia-ţi viaţa în mâini într-un stil independent, dar încurajator. Nu lua doar notiţe la cursuri, ci pune şi întrebări. Despre ceea ce vrei să fii mâine. Dacă profu-i ocupat, „Go Free” iar te-a ajutat....cu cele mai noi informaţii din secţiunea ”Profesional.”

Împărtăşim cu tine noua formulă magică a studenţiei – voluntariatul. Pune în balanţă trăiri, experienţe, prieteni, descoperiri, informaţii şi vezi ce ţi se potriveşte. Savurează entuziasmul „pionierilor”.

Celebrează talente, admiră împreună cu noi curajul tinerilor români! Aplaudă-i şi promovează-i pentru ceea ce reprezintă. Ascultă muzica din interviurile „Go Free” şi lasă-ţi mintea să demoleze orice barieră te-a ţinut pe loc până azi!

Free your mind! Free your education!

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go

Student6

Studentul în România actuală încearcă sa îmbine învăţătura cu distracţia, cu un voluntariat care să-i accentueze CV-ul, cu experienţe va-lorice şi non-valorice, cu o ieşire în străinătate - care să-i deschidă ori-zonturile. După ce le are şi pe acestea punctate, este momentul mult visat: de a-ţi lua viaţa în mâini, de a avea un job stabil, flirtând acum cu lucrurile ce odinioară reprezentau”ordinea zilei”.

Am văzut oameni care, ajungând la această etapă, au devenit mulţumiţi, au început să creadă în “până la adânci bătrâneţi’ în materie de job mult visat, a.k.a îndeplinit. Dar am întâlnit şi oa-

meni care de fiecare dată când au ajuns la această etapă, au realizat hopul peste care nu prea ştiau cum să treacă. Şi am început să mă întreb ce ne face atât de împiedicaţi, ce ne robotizează în aşa manieră încât să ne dedicăm viaţa lucrurilor profesionale, “ca să îmi pot îndeplini visul”.

Poate că o parte din voi aveţi răspunsul. Dar eu mă tot întreb, şi să îmi fie cu iertare, dacă după ce am imortalizat momentul ”cu diploma în mână” , dupa ce am decis să ne iubim ţara, noi, generaţia Go free, mai putem spera la o viaţă…după facultate.

Aceasta este una dintre întrebările care îmi vine în minte de fiecare dată când mă gândesc la trecut, prezent şi viitor. Când mă gândesc la vise…

Teodora CRISTUREAN

Există viaţă după facultate?

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Student 7

Mi-am făcut şi eu o astfel de listă de obiective pentru 2011, cu unele bana-le, pe care le-am făcut şi în anul prece-dent, altele, pe care nu am apucat să le fac şi unele care doresc şi insist să fie făcute în acest an. Din lista de 25 de dorinţe am să vă spun doar două ce aş vrea să vi le însuşiţi şi voi, dacă sunteţi de acord cu ele 1) „Voi încerca foarte multe lucruri noi (băuturi, experienţe, senzaţii, provocări etc.)“ şi 2) „Voi face pe actorul într-o zi şi voi pretinde că sunt altcineva.“

Prima se leagă foarte mult de mo-tivele pentru care sunteţi student şi implicit de viaţa de după admitere. Aţi venit la Cluj cu dorinţa de a cunoaşte oameni noi, de a lua parte la provo-

cări şi de a fi parte integrantă a unui sistem format din 3 unităţi universi-tate-profesor- student. Poate singura cauză a consecvenţei în obişnuinţă nu este teama că noul va aduce consecinţe şi schimbări drastice, ci tocmai rutina creată. De curiozitate, încercaţi ceva inedit azi, cum ar fi cumpărarea unui Irish cream şi mersul cu autobuzul, deşi aveţi abonament. Mâine, scrieţi o filă de jurnal, deşi nu aţi mai făcut aşa ceva vreodată, faceţi jogging în Parcul Mare şi să zicem încă un lucru nou, faceţi no-duri de pescuit. În a treia zi, alte lucruri noi, în a patra altele, şi tot aşa. Făcând astfel, veţi crea dependenţa de nou şi vă veţi schimba.

V-aţi întrebat vreodată ce îi face atât

Se poartă pe bloguri şi nu numai rezoluţiile de început de an sau afişarea cu ostentaţie a unor dorinţe prin intermediul cărora să fim persoane mai bune decât suntem. Dar chiar avem nevoie de schimbare în viaţa noastră? Da, indiferent că motivul principal pentru aducerea ei în cotidian este evitarea plafonării, dezvoltarea personală, că e dictată de ceilalţi sau din orice altă raţiune, ea este necesară şi chiar binevenită.

Mihai Florin ANCA

Creează-ţi dependenţa de nou!


Student8de diferiţi pe actori de restul oamenilor? Eu, unul, mi-am pus şi întrebarea asta. Actorii, spre deosebire de mulţi dintre noi, sunt într-o permanentă schimbare, sunt de multe ori pe fugă, sunt cu capul în nori, şi ce e mai important, pentru a fi veridici, pun suflet şi realizează cu pasiune ceea ce fac. Faceţi şi voi într-o zi pe actorul, imaginându-vă pentru 24 de ore o altă persoană, un scriitor de exemplu, daca asta v-aţi dorit şi vă do-riţi să fiţi. Puneţi-vă în pielea “person-ajului” şi comportati-vă ca atare. Dar, respectaţi şi ce am zis mai sus: jucaţi

cu pasiune, adică toate acţiunile să fie făcute ca şi cum chiar sunteţi un scri-itor. De exemplu, dacă cunoaşteţi oa-meni noi, vorbiţi “boem”, cu metafore, luaţi citate din ceva cărţi citite şi pe care vi le amintiţi, şi dacă se potrivesc, menţionaţi-le ( un scriitor e şi un mare cititor).

E un an nou, şi de aceea sunt bineve-nite, consider eu aceste provocări noi, asta dacă cumva nu le aveţi deja ca şi obiective şi voi. Vă urez success în îndeplinirea lor şi doresc ca acestea să vă facă o persoană mai bună.

Nici nu ştiu ce să spun atunci când vine vorba de studenţie: pe de o parte mă gândesc la examene grele (acest ar-ticol l-am scris când eram cufundat în noianul de cărţi cu o seară înainte de examen la micro :D) , iar pe de altă par-te gândul mă duce la distracţie, petre-ceri, muzică şi băutură. Nu se pot defini primii fiori ai studenţiei, dar aş putea spune că această etapă plină contribuie foarte mult la formarea nostră.

Nu a trecut mult timp de când sunt student, dar am avut ocazia, din nefe-ricire, să dau câteva teste (sper să fi luat note bune!) şi am văzut cum se comportă studenţii înainte de o lucra-

re sau test: mănâncă extrem de mul-tă ciocolată, fumează ca un furnal, cafelele curg la tonomat, iar foile de la cursuri sunt împrăştiate, colorate, manevrate...aproape rupte! Toată lu-mea trăieşte acelaşi sentiment: teama. Teama de ce? Teama de a nu începe cu stângul facultatea.

Ajungi în amfiteatru...linişte! Prizo-nierii de la Auschwitz erau fericiţi pe lângă studenţii supuşi examenului sau testului (după caz). Toată lumea speră să primească subiecte uşoare, ceva ce au citit (chiar şi două cuvinte dacă se poate).

Începe verificarea cunoştinţelor.

Începutul nopţilor albe şi al zilelor negre

Vasile ANTON

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Student 9Începe lupta. O luptă dată între stu-dentul care îşi doreşte ca diseară să petreacă în club şi cerebelul lui care nu are chef azi să îl ajute să treacă această etapă grea a examenului pen-tru a fi liniştit. Foşnete mici…zâm-bete subtile…feţe triste, gânditoare, visătoare…Timpul se scurge repede pentru unii, greu pentru alţii. Fuge timpul pentru cei care au întârziat să îşi formuleze o idee despre subiect, iar pentru cei care au scris tot timpul este prea mult…dar, nu toţi suntem genii!

Gata timpul de lucru! Se predau lucrările. Unii bucuroşi îi întreabă pe alţii “ce ţi-a căzut?” Supărat şi amărât, interlocutorul îi răspunde cu juma’ de gură…Toată lumea merge la cafea.

După câteva minute viaţa reintră pe făgaşul normal. Încep chicotelile, râse-tele, voia bună s-a reinstalat. Seara în

club! Unii petrec pentru reuşită, alţii anticipat. Toţi fericiţi.

A doua zi (unii) la cursuri sau semi-narii! Ochii obosiţi, feţele pleoştite, gândurile pe toate meleagurile, numai la facultă nu! Cafeaua e prea fierbinte, ţigările s-au terminat azi noapte, bani - deja s-au adunat cam multe datorii! Capul bubuie sau nu (depinde), toată lumea vrea ceva, dar studentul nostru chinuit vrea un pat şi linişte. Sună tele-fonul…mare bucurie! Sper să fie mama sau tata să îmi spună că mi-a mai pus bani pe card! Dar nu, e un coleg/o colegă…mă cheamă să facem un proi-ect care trebuie predat azi. Mai bine nici că se putea!

Seara de la capăt. Aşa se explică fenomenul de ciclitate.


Student10

controlor de bilete

Probabil că v-aţi săturat deja să tot auziţi de ei. În limbaj popular “bocter”, slujba de controlor e probabil una din-tre cele mai dezagreabile cu putinţă. Antipatia oamenilor faţă de ei, în spe-cial a studenţilor, e una pe bună drep-tate. Cui îi place să fie prins asupra fap-tului împlinit? Însă! De cele mai multe ori, găsesc tot felul de motive ca să te coboare din bus: ba că biletul nu e com-postat cum trebuie, ba că nu semeni cu persoana din poza de pe legitimaţie, etc etc. Până şi constituţia lor e una speci-fică, de obicei înalţi, în aparenţă foarte serioşi, neiertători, şi pe deasupra, îţi iau şi câţi bani vor. J Mă amu-ză de fiecare dată situaţiile în

c a r e un student e

prins cu mâţa în sac. Iar când văd că vin cu jandarmeria

după ei, ma înfundă râsul! Cunosc ca-zuri reale în care prietene de ale mele au dat numărul lor de telefon greşit unui controlor, numai ca să scape basma cu-

rată. Eu vă dau un singur sfat: încercaţi pe cât posibil să aveţi abonamentul sau biletul la voi, pentru că eu una nu mai vreau să mai am de-a face cu ei!

Bouncer

Pe asta n-o ştiai, nu? Ghici cine stă la intrarea în club, de multe ori găsind motive să nu te lase să intri, sau mai rău, să te insulte că eşti minor? Da da, acela e bodyguard-ul, gorila sau cum vrei să îl mai numeşti, însă accep-ţiunea sa actuală e cea de bouncer, door supervi-

ser sau crowd controller.

Fancy, right? J Lăsând gluma la o parte, e un job

ce necesită multă atenţie şi trebuie să fi mereu pe fază dacă e vreo problemă, trebuie să evite violenţa, să menţină lucrurile normale, etc. So, dacă eşti o fire puternică, solidă şi mai rapidă în acţiuni, atunci eşti candidatul perfect pentru acest job! :D

Job description…

Rozina C.

Job description


Chelner/ospătar

Cred că acest job este cunoscut de ma-joritatea dintre voi, în special de studenţi, care vrând-nevrând, pentru un ban în plus, sunt nevoiţi să accepte şi un astfel de job, pentru aş plăti facultatea sau pentru nişte bani de buzunar. Nu e un job greu, însă de cele mai multe ori, e solici-tant, iar programul di-feră de la un l o -

cal la altul, însă în ge-

neral, acesta îţi consumă multe ore din zi. Până la urmă, fie-

care dintre noi, a fost nevoit la un moment dat din viaţă să accepte o muncă de genul, sau poate ceva asemănător, pentru că vorba aia “dacă trebe, trebe”. Ceea ce sperăm cu toţii în final, este ca acest job să fie mai mult ceva temporar, decât permanent, iar facultatea pe care o terminăm să nu fie fă-cută în zadar. Pentru miile de studenţi care termină anual facultatea, de multe ori, ca să reuşească să trăiască, accept în conti-nuare astfel de joburi, pentru a reuşi să se întreţină şi nu le rămâne decât să viseze la un viitor mai bun pentru ei. Nu încetează să spere, este singurul lucru care le-a rămas, în faţa unui drum incert şi anevoios pe care îl au de înfruntat de acum înainte.

Job description


Student12

Îmi spune într-o zi o bună prietenă – să-i spunem Alina - cum Cris-tina, o prietenă comună, vrea să-mi se-mene dintr-un anumit punct de vedere. Mă blochez. În redarea Alinei, simt oful Cristinei, unul destul de puternic. Am mai văzut eu invidia în ochii Cristinei şi am simţit brusc nevoia să plec de lângă ea.

O simt pe Cristina când îşi pune o mască socială pe faţă. Uneori şi le schimbă dintr-o dată de faţă cu mine. Niciuna nu i se potriveşte cu adevărat, pentru că niciuna nu este a ei. Oare aş răni-o dacă i-aş spune că observ schim-barea, că o găsesc adorabilă atunci când e ea însăşi, că atunci când fuge de ea însăşi, mă face şi pe mine să fug de ea şi poate şi pe alţii?

Tu de ce pozezi în ceea ce nu eşti? Să fie oare pentru că nu reuşeşti să te accepţi? Într-adevăr, acceptarea de sine nu are loc peste noapte. Presu-pune efort susţinut, zilnic. Presupune răbdare cu propria persoană. Merge pe principiul paşilor mărunţi, atât de enervanţi uneori, dar atât de necesari pentru o viaţă mai senină.

Tu de ce invidiezi? Nu ştiai oare că invidia este toxică pentru tine şi pentru dorinţele tale? Credeai că-l atinge pe cel pe care îl invidiezi cu ardoare? Nici vorbă! S-ar putea chiar să-l măgulească, să-l facă să se simtă mai puternic, mai valoros. De ce să te intoxici fără rost? De ce să te intoxici, în general?

Poate vrei să-ţi reconsideri opţiunea … Nu ştiu, zic şi eu :)

Bal mascatAlexandra VID


Nebunia “Facebook” s-a acutizat în ultima perioadă, astfel că din ce în ce mai mulţi tineri folosesc această reţea socială în scop de divertisment. Acesta a devenit practic un loc util şi simplu de întâlnire cu prietenii, familia, foştii colegi, înlocuind cafenelele şi barurile. Majoritatea utilizatorilor nici nu ajung bine în casă şi intră online să-şi verifi-ce contul. Notorietatea site-ului creşte pe zi ce trece, ţinându-te conectat o bună parte din timpul tău liber zilnic. “Dacă nu ai Facebook, nu exişti” right? Consider că Facebook depăşeşte lejer celelalte reţele sociale, fiind un me-diu social primitor, destul de complex, cu multe aplicaţii interesante, jocuri, grupuri de discuţie, chat, fără a mai fi nevoit de multe ori să mai intri şi pe Messenger. În plus, foarte multe com-panii îşi creează profil de Facebook, ini-ţiază diverse campanii, asta pentru că trebuie să ne adaptăm mereu la cerin-ţele pieţei actuale. Cu toate acestea, trebuie să existe o separare între viaţa

personală şi business. Chiar dacă folosesc traducerea forţa-

tă “faţă de carte”, mulţi nu ştiu adevă-ratul sens al numelui. În limba engleză, “facebook” înseamnă “cartea cu chi-puri”, şi anume albumul de sfârşit de an, cu fotografii, pe care îl dăruieşti colegilor în semn de amintire. Mai mult decât atât, sunt plăcut surprinsă de fiecare dată când găsesc vreo fostă profă sau vreun fost coleg din generală, de care nu am mai auzit de mult timp. Mark Zuckerberg a fondat reţeaua „The Facebook” în anul 2004, având iniţial denumirea „thefacebook.com”. Face-book, lansată iniţial ca o reţea univer-sitară, a fost extinsă mai târziu la firme precum Apple şi Microsoft.

În loc de sfârşit, o chestie teri-bil de amuzantă despre Facebook de care am dat recent: http://hazmedia.ro/2010/09/10/cum-s-ar-fi-descris-momentele-importante-din-istorie-pe-facebook/ .

Reţelele sociale au evoluat în mod considerabil în ultimul timp, astfel că este un lucru normal să ai cont pe Twitter sau pe Facebook. Hi5-ul e de domeniul trecutului, acum e la modă Facebook!

Facebook maniacel mai trendy loc virtual de întâlnire

Rozina C.


Facultate14

Redacţia Go Free a identificat la finalul lunii decembrie peste 40 de nume ale studenţilor din Uni-versitatea noastră, care reprezintă adevarate modele de urmat pentru tinerii din România şi nu numai. Fes-tivitatea de premiere a studenţilor la avea loc la finalul lunii martie, în cadrul „Galei OSUBB”, eveniment aflat la a IV-a ediţie. Lista nominală cu studenţii de elită ai UBB poate fi consultată la adresa http://gofrees-tudent.blogspot.com/2010/12/go-free-desemnat-premiantii-ubb-2010.html .

În 2011 ne dorim să colaborăm mai mult cu studenţii din UBB şi or-ganizaţiile studenţeşti pentru a ne ajuta să îi găsim pe toţi aceşti stu-denţi care se fac remarcaţi şi să îi premiem.

Go Free şi OSUBB premiază excelenţa

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 15

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, UBB-ul mult mai fa-miliar, este o comunitate care reuneşte sub egida sa o mulţime de indivizi în formare. Studenţii, căci despre ei este vorba, simt nevoia să se identifice cu anumite valori, simboluri sau cuvinte care aparţin UBB. Ne-am propus, să aflăm ce îi defineşte pe aceşti tineri ca studenţi UBBişti:

(un fel de sondaj)

Ce te defineşte ca student UBBist?

Dana IERNUŢAN

BCU”, a răspuns fără să stea pe gânduri Nicoleta, studentă la Comu-nicare, în anul 2.

„Pe mine mă carac-terizează, când vor-besc despre UBB, Geo-matica”, mărturiseşte Ionuţ Rus, student la Cartografie, anul 3.

„Pentru mine sunt importante punţile de legătură între mine şi alte persoane cu ace-eaşi ocupaţie ca şi a mea”, declară Viorela Gherasim, studentă la Administraţie Publică, anul 3.

„UBB-ul este egal cu sigla de pe diploma de absolvire”, afir-mă Maria Ghere, studentă la Jurnalism, anul 3.

„Bere şi Janis, primele lucruri care îmi vin în minte”, spune Alex Pleş, student la Cartografie, anul 3.

Personalităţile şi percepţiile oamenilor sunt diferite. Important este să ne dăm, cu adevărat, seama de ceea de vrem să realizăm şi să nu pierdem din vedere acel obiectiv.

În timp ce pentru unii UBB-ul este sino-nim cu studiul, există şi o altă categorie pentru care UBB-ul înseamnă altceva:


Facultate16

Studiu. Ceea ce trebuie făcut ca să înveţi. Sigur. În camera ta de cămin, cu frigiderul bârâind ironic, cu vremea schimbându-se afară fără să observi, vorbind la telefon cu oameni cu care te vedeai în fiecare zi şi din care n-a mai rămas decât un număr de telefon în altă reţea. Ai doar pretexte şi niciun context destul de real pentru studiu.

Ce am învăţat eu după un semestru de studiu academic? Nu, nu asta e în-trebarea bună. Corect ar fi să mă întreb CUM. În ce fel am învăţat eu un semes-tru întreg?

Unu: în niciun caz învăţarea nu s-a întâmplat în sesiune. În sesiune s-au în-tâmplat multe altele. Acumulare de in-formaţie, răceli, revelaţia că ziua poa-te avea mai mult de 24h şi o mulţime de PageDown-uri la slide-uri, pdf-uri, doc-uri, txt-uri, articole despre lecitină cu multe ad-uri despre vacanţe în Turcia. În sesiune nu se dezvoltă inteligenţa. Se dezvoltă strategii de digerare rapidă a informaţiilor ”punctabile” pe foaia de examen, se dezvoltă strategii de supra-vieţuire, se dezvoltă relaţii interumane bazate pe sprijin reciproc de bilete, de

subiecte, de rezolvări, moral. Şi fizic.Sesiunea e doar un pariu pe care îl

câştigi sau nu.

Doi: învăţarea e un proces foarte puţin controlabil de către un student şi mult prea greu de urmărit când dumini-ca vezi că e închis la cantină, lunea nu te mai recunoşti în oglindă şi până vi-neri sigur se strică automatul de cafea sau îţi expiră abonamentul. Frânturi de cursuri unde lucrurile încep să se lege, erori revelatoare şi constelaţii de warn-ing-uri pâlpâind în nopţile în care îţi faci laboratoarele, discuţii imposibil de cronometrat, de despărţit unele de al-tele cu oameni care îţi arată noi moduri de a gândi, noi moduri de a face greşeli şi de a lua decizii corecte, noi sisteme de măsurare a totului în care trăieşti.

Unităţile tale de măsură devin brusc prea mici.

Pentru mulţi, facultatea e o trezire violentă la realitate. Alţii apasă pe snooze. Important e ca după ce te trezeşti să încerci să nu uiţi ce ai visat.

…ce ai visat?

Duios sesiunea trecea...Simina PITUR

Învăţare. Să înveţi. Lucruri. Să înţelegi fenomene, să poţi să explici de ce şi cum, să capeţi competenţe, etc. Inteligenţa. Capacitatea de a te adapta rapid şi eficient la noi reguli.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 17

Go Free: În primul, felicitări pen-tru premiul III obţinut la Concursul naţional „Dezbate România pentru 1000 de Euro” organizat de Fundaţia Dan Voiculescu. Care au fost etapele concursului şi ce au presupus?

dodo: Mulţumesc mult pentru apre-cieri. Prima etapă, respectiv cea de acceptare în concurs, a presupus re-alizarea unui text argumentativ pe o moţiune simpatică care ne-a determi-nat să apelăm la o realitate actuală

mult-controversată: “Sunt sau nu tine-rii cu performanţe recunoscuţi în Româ-nia?!”. Împreună cu echipa, am realizat un text pe care l-am trimis la Bucureşti. În scurt timp, am avut răspunsul: eram acceptaţi în concurs pe lângă alte şapte echipe din întreaga ţară. Cea dea doua etapă a împărţit cele opt echipe în patru semi-finale (câte două echipe per meci) şi a pregătit câte o moţiune pentru fiec-are dezbatere. Echipa “ADIRA UBB”, din care am făcut şi eu parte, s-a luptat în

“Până nu demult visam să devin actor şi până nu demult, visam la o facultate britanică. De curând, multe schimbări au survenit şi am ajuns să studiez securitatea în cel de-al doilea an, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. La în-ceput, cu părere de rău; acum... cu multe oportunităţi pe care încerc să le gust din mers. De când sunt student, mi-am atins multe obiec-tive: reprezint la nivel regional organizaţia internaţională Dream-Foundation; am reprezentat România în Macedonia, Franţa şi Italia la traininguri interculturale internaţionale finanţate prin program-ul Youth in Action; am participat la o vizită de analiză a activităţii europarlamentarilor români la Bruxelles şi am ajutat la implemen-tarea a numeroase proiecte de la sociale la divertisment, cultură şi educaţie, care aveau ca şi grup ţintă atât studenţi sau tinerii cât şi persoane vârstnice sau cele din medii defavorizate. Prin toate aces-tea, am reuşit să mă cunosc pe mine mai bine, ca să pot dărui mai bine şi să înţeleg că noi, tinerii... noi nu reprezentăm viitorul, noi suntem prezentul... dar acesta e alt capitol”.

Interviu cu Daniel Blaj premiant al Concursului Naţional“Dezbate România pentru 1000 de euro”

Andra CORDOŞ


Facultate18argumente cu echipa “Hande-Hoch” a Facultăţii de Administrare a Afacerilor de la Academia de Studii Economice Bucureşti având pe masa moţiunea “În România anului 2010, există personalităţi care pot constitui modele de urmat pentru tânăra generaţie?”. ADIRA UBB a avut de departe o sarcină extrem de grea deoarece reprezenta echipa negatoare a dezbaterii şi făcând conexiunea cu moţiunea, ne-am dat seama că eram sortiţi eşecului. La fi-

nalul dezbaterii, juriul format din domnul Lu-

cian Mândruţă - preşedinte, domnul Florin Chilian, domnul Mihai Morar, domnul Daniel O. Bejan şi doamna Trisi Nicoleta Cris-tea au decis să fie în asentimentul ar-gumentelor noastre şi ne-au bucurat cu acordarea titlului de câştigători ai meciului. Această dezbatere a avut loc în data de 18 noiembrie 2010, în Sala Senatului a Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti şi a reprezentat cea de-a doua rundă de dezbateri din cadrul concursului “Dezbate România pentru 1000 de euro”. După noi, au mai urmat încă două meciuri de acest gen iar la final s-a tras linie şi s-a adunat: din cele patru echipe câştigătoare, primele două care au acumulat cel mai mare punctaj în semi-finale, au dezbătut România pe bune, în finale

acestui concurs. Din nefericire, noi am fost pe locul al treilea, însă în continu-are susţinem că dacă moţiunea ar fi fost una ceva mai optimistă în argumente pentru ambele echipe, am fi ajuns în finală cu desăvârşire. Spre surprinderea mea, după finalizarea concursului am fost invitat în emisiunea «Nimic impor-tant» difuzata pe Antena 2 şi moderată de Lucian Mândruţă, făcând parte de această dată dintr-o echipă formată din cei mai buni cinci speakeri din toate echipele participante. Această echipă a fost realizată cu scopul de a confrunta în direct, într-un meci televizat, echi-

pa care a câştigat

marele premiu de 1000 de euro... obiectiv atins de altfel deoarece am câştigat cu 4-1.

Go Free: Care a fost componenţa echipei tale?

dodo: Echipa noastră, ADIRA după nume, a fost alcătuită din cinci studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, după cum urmează: Ioana Raluca Balaş, Ioana Fântână, Alexandra (?), Mircea Mureşan şi subsemnatul. Una din regu-lile acestui concurs a făcut referire la echipă: aceasta trebuia să fie formată din studenţi ai aceleaşi facultăţi. Prin urmare, ne-am căutat şi ne-am găsit, reuşind să formăm o echipă coezivă, entuziastă şi mai mult decât orice...

Dezbate România pentru 1000 de euro!

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 19gălăgioasă!

Go Free: Cum se desfăşoară o dez-batere academică?

dodo: Depinde. Depinde de numărul de membri care formează echipa, de modul în care vorbitorii se pregătesc pentru dezbatere, de algoritmul de desfăşurare al dezbaterii, pe scurt de tipul de dezbatere ales de către orga-nizator. Spre exemplu, în cadrul con-cursului naţional “Dezbate România pentru 1000 de euro”, Fundaţia Dan Voiculescu a folosit un model propriu - un format foarte structurat care opune 2 echipe (Afirmatoare vs. Negatoare) a câte 5 vorbitori/membrii fiecare. Tema dezbaterii s-a cunoscut cu mult timp

înaintea desfăşurării dezbaterii şi accentul a căzut

pe dezvoltarea argumentelor bazate pe dovezile materiale şi pe informaţiile precise de-spre subiectul dezbătut. Acest format este unul axat pe informaţii, structura şi sinteză. Fiecare participant avea dreptul la un singur discurs de maxim trei minute cu 1 minut la dispoziţie pentru pregătirea contraargumentelor. Intervenţiile erau acceptate cu acor-dul moderatorului şi nu puteau depăşi 30 secunde şi reprezentau dreptul la replică al fiecărui participant la dez-batere. Discursurile s-au desfăşurat alternativ între membrii celor două echipe. Primul discurs a fost susţinut

de către liderul echipei afirmatoare şi are rolul de a interpreta ipoteza şi de a lista argumentele proprii. Următorul discurs, a fost susţinut de liderul echi-pei negatoare şi avea rolul de a con-traargumenta punctual cazul afirmator şi de a prezenta ideea centrală nega-toare care să sintetizeze poziţia pro-prie. Ceilalţi membri ai echipelor au luat cuvântul, pe rând, o singură dată, astfel: afirmatorul 1 (A1) a întărit cele spuse de leaderul echipei sale, aducând noi argumente; negatorul 1 (N1) a adus atât propriile argumente cât şi contra-argumente la cele spuse de A1. A ur-mat A2, care a contra-argumentat cele spuse de N1 şi a adus în plus propriile argumente, s.a.m.d

Însă cel mai întâlnit model de dezbatere se numeşte British Parlia-

mentary Debate - un for-m a t

extrem de flexibil în care se înfruntă fie 2 echipe a câte 2 sau 3 vorbitori fiecare, fie 4 echipe a câte 2 vorbitori fiecare (în versiunea britanică). Moţiunea pe mar-ginea căreia se dezbate este dezvăluită participanţilor cu 15 minute înaintea dezbaterii. În acest format, accentul se pune pe persuasiune, strategii de argumentare, impactul asupra auditoriului, mai puţin pe informaţie exhaustivă despre subiect. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul pro-gramului universitar de dezbateri.

Dezbate România pentru 1000 de euro!


Facultate20

Go Free: Toţi membrii echipei aveau experienţă în acest tip de activităţi? Care a fost primul tău contact cu dez-baterile de acest gen?

dodo: Dacă vorbim de experienţa echipei per ansamblu pot spune că am avut un avantaj încă de la incipitul con-cursului deoarece facultatea noastră a realizat un parteneriat cu ARDOR (Asociaţia Romană de Dezbateri, Ora-torie şi Retorică), parteneriat mediat de domnul prof. Asist. Mihai Alexan-drescu prin care s-a realizat un club de debate la nivelul facultăţii la care pot să ia parte toţi studenţii interesaţi de acest subiect. Prin urmare am fost ajutaţi de un trainer specializat pe ora-torie şi dezbatere care ne-a dat câteva tips & tricks cu privire la acest aspect. Primul meu contact “real” cu dezbat-erile de acest gen a fost tocmai con-cursul naţional despre care vorbim. Din câte reţin, Ioana Raluca Balaş este sin-gura care a mai simţit pe propria-i piele emoţiile unui astfel de joc atât de pal-pitant... restul am fost debutanţi.

Go Free: Ce ne spui despre organi-

zatori? Dar despre juriu?dodo: Fundaţia Dan Voiculescu este

cea care a iniţiat, implementat şi de-rulat acest proiect. Din punctul meu de vedere, astfel de organizaţii şi fundaţii sunt cele care fac Pământul să se rotească. E esenţial să pui accent pe educaţia non-formală atâta timp cât ea îţi oferă mentori adevăraţi pe care nu îi găseşti în mediul academic. Am apre-ciat întotdeauna astfel de iniţiative şi

m-am bucurat ori de câte ori am reuşit să beneficiez de pe urma lor. Dacă ar fi să schimb ceva în organizare, prob-abil aş pune ceva mai mult accent pe participanţi deoarece fără ei proiectul nu ar fi existat şi le-aş acorda o mai mare atenţie financiară acestora (mă refer strict la decontarea transportului şi a cazării)

Cât despre juriu, acesta a fost for-mat din Lucian Mândruţă – realizator TV (preşedinte al juriului), Daniel O. Bejan – scriitor, Florin Chilian – solist, Mihai Morar - realizator TV şi radio şi Trisi Cristea – director FDVDR. Cel care a moderat cel mai echitabil jocul a fost Lucian Mândruţa care ne-a făcut să scăpăm de emoţii şi să fim stăpâni pe situaţie, pe când domnul Dan Bejan ne-a dat palpitaţii ori de cât ori inter-venea cu întrebări... constructive de altfel:) Juriul, luat în ansamblul lui, a fost unul corect, simpatic şi amabil, punctându-ne individual pentru spon-taneitate, creativitate, calitatea ar-gumentelor, modul de susţinere al lor, logica raţionamentelor şi nu în ultimul rând, pentru umor.

Go Free: În ce fel te-a influenţat această experienţă?

dodo: Fără incertitudine, am învăţat să-mi autoevaluez argumentele pe care le dau în orice fel de discuţie şi să fiu receptiv la un feedback con-structiv. Am învăţat cum să rezum idei într-un timp relativ scurt şi mi-am con-turat abilităţile de public speaker. Mai mult decât atât, mi-am dat seama că această experienţă mă va ajuta atât în domeniul comunicării cât şi al ne-gocierii iar cunoştinţele deprinse din

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Facultate 21această activitate îmi pot fi folosi-toare pentru un viitor loc de muncă. Nu regret o secundă această experienţă şi sper că pe viitor tot mai mulţi tin-eri vor fi interesaţi de arta oratoriei şi a argumentării. De obicei astfel de activităţi îşi relevă influenţa pe termen lung... prea puţini observă importanţa acestora pe parcursul derulării lor.

Go Free: Echipa ta a reprezentat UBB în această competiţie. Aţi avut susţinere sau aţi avut nevoie de spri-jinul Facultăii/Universităţii?

dodo: Într-adevăr, echipa ADIRA a reprezentat atât Facultatea de Istorie şi Filosofie cât şi Universitatea Babeş-Bolyai în cadrul acestui debate la nivel naţional. Ba mai mult, odată cu ştirea apărută la Observator pe Ante-na 1 şi prin participarea în emisiunea «Nimic important» difuzată pe Antena 2 şi moderată de Lucian Mândruţă, am reuşit să mediatizăm Universitatea ceva mai mult decât ne-am fi aşteptat. Ca urmare, speram, dacă Fundaţia Dan Voiculescu nu ne-a decontat drumul şi cazarea, să o facă Universitatea sau facultatea... dar acest lucru nu s-a întâmplat. Vorbind de sprijinul moral şi pregătire, am beneficiat îndeajuns de ele prin parteneriatul de care vorbeam ceva mai înainte, dintre ARDOR şi fac-ultate, ajutor fără de care probabil nu am fi putut participa în acest concurs naţional.

Go Free: Dacă mâine ar trebui să dezbaţi moţiunea „Activităţile ex-tracurriculare influenţează pozitiv dezvoltarea studenţilor”, în care echipă ţi-ar plăcea să fii şi ce ar-

gumente ai avea pentru susţinerea moţiunii?

dodo: Dacă ar fi să caut ceva provo-cator aş alege să fac parte din echipa negatoare a moţiunii deoarece presu-pune o argumentare mai puternică ce ar necesita o documentare ceva mai detaliată decât cea a echipei afirma-toare. Însă dacă e să luăm în calcul simpatia şi credinţa pe care o pui în moţiune, aş alege, fără să stau pe gân-duri, echipa afirmatoare. Să demon-strezi faptul că activităţile extracurric-ulare şi educaţia non-formală întăreşte construcţia unei personalităţi puter-nice şi morale, e la mintea cocoşului: începând de la faptul că aceasta te dezvoltă personal într-un context social complex până la faptul că în acest me-diu găseşti răspunsuri practice pe lângă cele teoretice, educaţia non-formală e în ansamblul ei un sistem de traduceri (cum îmi place mie să spun) care pen-tru definiţia cuvântului “om” a găsit un sinonim inteligent: “biped proactiv şi fericit”. Consider, că atât mai mult ca şi student, trebuie să creăm în ju-rul nostru o reţea de elite ce va deter-mina şi alţi actori locali, naţionali şi de ce nu internaţionali să înţeleagă acest mecanism (menit să satisfacă societa-tea civilă) precum o şcoală în care ai dreptul la propriul mentor şi la o vizi-une sinceră despre tine şi societate ... o şcoală mai non-formală.

Mai mult decât atât, legându-ne de realităţile sociale actuale, “cu cât un sistem educaţional este mai disfuncţional cu atât e mai importantă educaţia non-formală” aşa cum declară Tincuţa Baltag, directorul general al Fundaţiei Dinu Patriciu.


Educational22

Când am ajuns prima oară în Franţa mi-am dorit să nu fie adevărat cam în aceeaşi măsură în care-mi doream să fie. Bănuiesc că e un sentiment extra-ordinar de comun şi des întâlnit, deşi fiecăruia ni se pare unic. Nu ştiu dacă aţi fost sau nu vreodată cu programul Erasmus (ori altul), dar dacă da, cred că ştiţi la ce mă refer. Primele minute. Prima oră, chiar, în ţara aceea străină. Da, primele minute în care, practic, ne naştem o cu totul altă persoană. Asta în cazul în care o facem pentru prima dată. Plecarea cu bursă, zic.

Ajunsă, aşadar, cu marile speranţe în gara din Nancy, mă învârt de câteva ori pe călcâie şi mă cam minunez; nu pentru ce văd, ci pentru că sunt. Nu-mi vine să cred că exist altundeva în afară de acolo unde mă ştiu.

Căminul mă aşteaptă cu porţile în-chise. Entuziasmată, mă grăbesc să in-tru în timp ce o fată iese. Câţiva chinezi cu laptopuri în braţe. Hol mare şi scau-ne pe margini. Acueil închis. Mă uit la afişuri, orar, program şi alte asemenea. Dimanche – 19h – 22h. Era abia 17…oh, mă aşez pe jos. ca va, ca va aller. zâm-betul începe să se şteargă de preşul de la intrare. merde, mai am de aşteptat!

„Duminică de Franţa” - e ca şi cum

ai zice, spre exemplu, lapte de pasă-re (asta acolo se numea oeufs a la ne-ige adică „ouă-n zăpadă”, oarecum; ciudat, nu?). De ce? Pentru că nu erau oameni pe străzi şi pentru că magazi-nele erau închise. Nu mi-aş fi închipuit, zău, că supermarketul şi chioşcul de la colţul străzii respectă acelaşi orar de odihnă săptămânală. Bine, chioşcul de la colţ s-ar putea să nu respecte mai nimic, majoritatea fiind deschise de proprietarul lor iar închise după bu-nul plac. Trecând peste astea, nu mi-a plăcut căminul în care-am stat pentru că n-aveam net în cameră (da, trebuia să cobor în hol şi să stau pe scaune in-comode şi să-i aud pe alţii vorbind cu mama lor în chineză, arabă, germană, italiană şi multe alte limbi) şi pentru că pereţii erau cam decojiţi. Pe lângă asta, plăteam destul de mult, zic eu. Şi nu mi-a plăcut mâncarea de la Resto U (cantina universităţii), ratatouille-ul e chiar naşpa şi nici n-au supe/ciorbe.

Dar ca să pun şi bile albe, câteva lu-cruri m-au făcut fericită:

• campusul litere şi socio-psiho, bib-lioteca uriaşă cu săli de lectură uriaşe, micile săli de info în care mergeai şi imprimai oricât vroiai, fără nici un

Oh, la vache… Erasmus!Diana F.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Educational 23cent, toţi profii pe care i-am cunoscut şi toate cafelele pe care le-am băut la cafeteria;

• 2 anticariate pe care le-am frecven-tat cu patimă şi din care am plecat cu cel puţin o carte-două, de fiecare dată;

• opera şi baletul contemporan;• festivalurile studenţeşti de muzică

şi teatru improvizat;• bienala imaginii;• pasta de biscuiţi speculoos de la

Lotus (ăia pe care-i primeşti la cafea);• centrul vechi al oraşului;• orăşelul Metz, la 30 de minute de

Nancy;• centrul Pompidou din Metz;• studenţii polonezi şi cehi;• sistemul de cursuri (libere sau nu)

şi seminarii (cu o gamă variată de pro-fesori din care poţi s-alegi câţi vrei) şi în general atitudinea studenţilor faţă de şcoală totaaaal diferită faţă de-a noastră).

De fapt, vă sfătuiesc să mergeţi – asta dacă nu aveţi rezerve faţă de cei 99% francezi xenofobi. Dacă sunteţi norocoşi, poate găsiţi mâna aia de francezi deştepţi şi după care ţi se scurg ochii - de 1%. N-o să regretaţi. Ah, şi dacă vă place limba. Altfel n-o să savuraţi decât pe jumătate universul lor.

Cu drag, Diana F


Educational24

Go Free: Cum ai aflat despre bursa în Salzburg, Austria?

Ionuţ Ciprian Iacob: Privind existen-ţa bursei, am aflat de la un coleg din anul 2 de master. Apoi m-am interesat în ce constă şi cu ce ar putea să mă ajute, cam asta ar fi în linii mari.

G.F.: În ce a constat bursa?I.C.I.: Bursa s-a axat mai mult pe cu-

mularea de experienţă în domeniul în care sunt activ, mai exact Geomatică. Am avut posibilitatea de a lucra într-un proiect, împreună cu alte persoane din centrul Z-GIS şi am participat la prezen-tări de proiecte de doctorat. A fost o bursă flexibilă, care mi-a permis să văd modul în care cei din Salzburg interac-

ţionează cu acest domeniu. Din punct de vedere financiar, bursa a însemnat 940€, bani din care a trebuit să achit căminul, transportul şi alte servicii.

G.F.: Ce diferenţe ai observat între sistemul universitar de la noi şi cel din Austria?

I.C.I.: N-am intrat în „intimitatea” sistemului, deoarece n-am participat la cursuri, dar la nivel de suprafaţă am observat un sistem mai bine organizat, structurat şi deschis la colaborarea cu profesorii şi studenţii străini.

G.F.: Te-ai simţit în vreun fel mar-ginalizat?

I.C.I.: Nu! Au fost deschişi şi dornici să te ajute.

Ionuţ Ciprian Iacob, în vârstă de 24 de ani, masterand la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Geografie, Secţia Geomatică, anul 2 vorbeşte într-un interviu acordat revistei noastre despre experienţa studiului la Salzburg University, Austria.

Interviu cu Ionuţ Ciprian Iacobbursier la Salzburg University, Austria

Dana IERNUŢAN

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 25Educational

G.F.: Care au fost modalităţile de petrecere a timpului liber?

I.C.I.: Salzburg e unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Astfel, am pofitat de tot ce putea să ofere oraşul. Tot timpul a fost câte ceva de vizitat, de la munte până la casa lui Mozart.

G.F.: În ce fel te-a ajutat această experienţă? Ce ai avut de câştigat sau de pierdut de pe urma acesteia?

I.C.I.: Bineînţeles că m-a ajutat foar-te mult această experienţă. A fost un „ajutor” pe două planuri: pe plan edu-caţional, şi asta pentru că am interac-ţionat cu persoane care actizează în acelaşi domeniu ca şi mine şi de la care am avut multe de învăţat şi în al doilea

rând a fost oraşul, o altă cultură, oa-meni cu obiceiuri diferite gata oricând să te ajute, locuri minunate şi încărca-te de istorie.

Nu pot spune că am pierdut ceva pentru că ar suna mult prea dur, însă mi-au lipsit prietenii de acasă. Dar am intrat în contact cu studenţii din reţea-ua Ceepus şi pot spune că lucrurile s-au compensat unul pe celălalt.

G.F.: Ai avut vreun regret la termi-narea perioadei de studiu în Salzubrg?

I.C.I.: Nu cred că pot numi regret, doar că doream ca perioada să fi fost mai mare, în felul acesta puteam să învăţ şi să vizitez mai mult.


Educational26

Ioana Parasca: Am aflat că eşti unul din cei 10 câştigători pe ţară ai unei burse oferite de General Electric, o bursă în valoare de 3000 de euro. Vor-beşte-ne despre această experienţă.

Andreea Mihale: GE Foundation şi In-stitutul Internaţional pentru Educaţie (IIE) erau deja la a patra ediţie a Programu-lui de Burse Scholar Leaders acordate de GE Foundation în Ro-mânia, în momentul în care am decis eu să trimit toate docu-mentele necesare. GE Foundation Scho-lar Leaders este un program unic care pregăteşte studenţii pentru carierele lor viitoare, în cadrul

unei forţe de muncă din România, dar având o orientare internaţională. La acest program pot participa doar stu-denţii din anul doi de studiu, de la anu-mite universităţi din România. Dintre

Universităţile eligibile pentru acest program amintesc Universita-tea „Babeş-Bolyai” din Cluj, Universitatea Politehnica din Timi-şoara, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Academia de Studii Economice din Bucureşti şi Universita-tea Politehnica din Bu-cureşti. Studenţii care pot participa în cadrul acestui program sunt

cei care studiază economie, manage-ment, inginerie şi tehnologie.

Andreea Maria Mihale – este câştigătoarea unei burse de 3000 € oferite de General Electric în 2010

Ioana PARASCA

Andreea Maria Mihale este studentă în anul 3 la Facultatea de Matematică şi Informatică, speciali-zarea Matematică-Informatică, linia de studiu ro-mână, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, face parte din Organizaţia Studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai” (OSUBB), iar de curând a obţinut una dintre bursele în valoare de 3000 € oferite de General Electric.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 27Educational

Eu am avut extraodinara şansă de a mă număra printre cei 10 câştigători de anul acesta, fiind de altfel singura câş-tigătoare de la Universitatea „Babes-Bolyai” în anul 2010. Am aflat absolut întâmplător de această bursă, şi cred eu că aceasta a venit ca o încununare a muncii mele de până acum.

Ioana Parasca: Cum s-a desfăşurat procesul de selecţie?

Andreea Mihale: Câştigătorii Pro-gramului GE Scholar Leaders, zece la număr, printre care am avut deosebita onoare să mă număr şi eu, au fost se-lectaţi de către IIE dintre cei mai buni candidaţi. Selecţia a fost realizată de un comitet neutru şi independent, în cadrul unei competiţii deschise desfă-şurată la Bucureşti. Cei de la Ge Foun-dation căutau de fapt, studenţi cu re-zultate remarcabile, care vor câştiga

nu numai datorită rezultatelor acade-mice excelente, ci şi datorită activită-ţilor extraşcolare remarcabile.

Ioana Parasca: Ce presupune o ast-fel de bursă?

Andreea Mihale: Bursa pe care am câştigat-o eu îmi acordă 1500 de euro anual, timp de doi ani de studiu, dar şi posibilitatea de a participa în cadrul unui seminar internaţional, precum şi „a work shadowing possibility with GE” în România.

Ioana Parasca: I-ai cunoscut pe cei-lalţi bursieri din 2010?

Andreea Mihale: Vara aceasta am avut parte de prima experienţă în cadrul acestui program, când am participat la seminarul internaţional de la Budapes-ta numit „Leadership Development Pro-gram”. Acolo am avut oportunitatea de a-i întâlni şi pe ceilalţi câştigători din


Educational28Europa, şi am reuşit să învăţ câte ceva de la fiecare dintre ei. Cele câteva zile pe care le-am petrecut împreună cu ceilalţi câştigători, mi-au oferit şansa să văd altfel viitorul. Am conştientizat poate, mai mult ca oricand, că sunt dornică să reuşesc în tot ceea ce mi-am propus, că doar muncind în continua-re cu determinare şi perseverenţă pot să ating tot ceea ce mi-am dorit. Cred că acum, în calitate de scholar-leader, responsabilităţile mele sunt mai con-turate, dar trebuie să recunosc că am căpătat o încredere mai mare în mine, şi sunt conştientă de faptul că această bursă, mi-a deschis orizonturile în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională, dar şi personală.

Ioana Parasca: Ce rol a jucat volun-tariatul în reuşita ta?

Andreea Mihale: Partea de volun-tariat, care este şi ea o componentă a acestui program, mi-a oferit şansa să cunosc oameni minunaţi, care m-au învăţat ce înseamnă munca în echipă, ce înseamnă să îţi pese de cei de lângă tine, dar şi ceea ce înseamnă un pro-fund sentiment de fericire şi mulţumire atunci când ai posibilitatea de a contri-bui la clădirea viselor cuiva. Începând cu anul trecut sunt membră a OSUBB Cluj-Napoca, Departamentul Profesi-onal, iar începând cu anul acesta sunt de asemenea, voluntară la Habitat for Humanity Cluj-Napoca.

Ioana Parasca: Care sunt, în conti-nuare, responsabilităţile tale în cali-tate de bursier?

Andreea Mihale: În afară de com-ponenta de voluntariat (intrucât este

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 29Educationalobligatoriu să continui activitatea mea ca voluntar), programul mai presupune şi menţinerea la standarde academice excelente pe parcursul celor doi ani. Periodic, câştigătorilor le sunt trimi-se rapoarte de evaluare, prin care GE Foundation încearcă să se asigure de buna funcţionare a programului, dar şi de activităţile recente ale câştigători-lor.

Ioana Parasca: Care consideri că este componenta cea mai imporantă din acest program?

Andreea Mihale: Mai mult decât o bursă, GE Foundation Scholar Leaders Program asigură crearea unei reţele la nivel mondial, de viitori lideri respon-sabili şi dornici să se implice în viaţa comunităţii din care fac parte. Pe de altă parte, noi cei care am fost deja aleşi câştigători, putem aplica pentru unul dintre locurile de mentor în cadrul viitoarelor seminarii din acest program. În acest mod, avem posibilitatea de a împărtăşi experienţa noastră viitorilor lideri.

OPTIONAL:Mai sunt de menţionat câteva lucruri

demne de luat în serios despre ferici-ta câştigătoare, lucruri care nu au fost trecute cu vederea nici de către cei de General Electric atunci când au decis să îi ofere bursa: Andreea Mihale este reprezentanta anului 3 specializarea Matematică-Informatiă, este membră a Consiliului Profesoral al facultăţii, reprezentând specializările Matemati-că şi Matematică-Informatică, linia ro-mană; a organizat Balul Bobocilor din cadrul facultăţii, lucru care speră că se va întâmpla şi anul acesta; de aseme-

nea, şi în timpul liceului a organizat şi a prezentat festivaluri sau evenimen-te desfăşurate la nivel de oraş; a fost şefă de promoţie în timpul liceului; este olimpică judeţeană la matema-tică, limba romană, engleză, france şi fizică; îi place să creadă că a ştiut mereu să îmbine lucrurile amuzante şi distracţia, cu şcoala, astfel încât, în perioada liceului a reuşit să facă parte şi dintr-o trupă de dans.

Mulţumim, Andreea, pentru că ai răs-puns pozitiv invitaţiei nostre!


Educational30

Go Free: Care au fost paşii pe care i-ai urmat ca să ajungi să studiezi la Oxford?

Silvana: Salut! Eu cred că un drum se coase treptat, cu unii paşi mai mici, alţii mai mari, unii înainte, alţii înapoi. Cu siguranţă am făcut cel puţin câte unul din fiecare. Mă gândesc acum la doi mari paţi înainte. Primul a fost plecarea la Bucureşti pentru a studia la Facultatea de Ştiinţe Politice, a fost o experienţă bună, care mi-a deschis ochii. Al doilea pas a fost tot o plec-are, la Amsterdam de data asta, pentru masterat. Şi de acolo aplicaţia la Ox-ford a venit ca un pas firesc.

Go Free: Când şi cum te-ai hotărât să aplici la o universitate aşa cunoscută? Ce te-a impulsionat?

Silvana: În facultate m-au intrigat mereu polemicile academice, acelea duse la cel mai înalt nivel. Şi dându-mi

seama că unii dintre profesorii implicaţi în aceste discuţii poate fi profesorul tău e imposibil să nu te simţi motivat. Iar în ceea ce priveşte concret Universita-tea Oxford ştiam că unii dintre profe-sorii mei din Bucureşti fuseseră aici şi erau foarte încântaţi, şi mai ştiam că anumiţi profesori, ca David Soskice sau Ngaire Woods erau acolo. Nu aveam ne-voie de mai mult. Despre legătura din-tre Harry Potter şi Oxford am auzit abia când m-a rugat un prieten sa fac poze când o să ajung la colegiu. Da, n-am văzut încă niciun Harry Potter, dar am început prima carte.

Go Free: De ce ai ales un program de master, respectiv de doctorat din străinatate?

Silvana: Mi-am spus că oriunde voi face doctoratul voi depune efort, aşa că ideal ar fi ca aceste eforturi să fie canalizate cât mai bine, ca ceea ce

Interviu cu Silvana Cimpoca, doctorand la Oxford, Anglia

Alexandra VRîNCEANU

Să ajungi să studiezi la Universităţi precum Oxford, Harvard sau Cambridge este un vis. Pentru unii utopic, pentru alţii real-izabil. Silvana Cimpoca este una dintre persoanele care a visat, dar mai mult, a îndrăznit să transforme acest vis în realitate şi astfel a ajuns să facă doctoratul pe aceleaşi tărâmuri cu Harry Potter, la Oxford, în Anglia.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 31Educationalobţin să pot folosi oricând şi oriunde. Doctoratul e un alt pas către ceea ce îmi doresc: să fac cercetare şi să pre-dau.

Go Free: Ce te aşteptai să găseşti şi ce ai găsit?

Silvana: Nu ştiu ce aşteptam, prob-abil e un instinct de autoapărare, dar rareori îmi fac o imagine clară a ceea ce aştept înainte de un nou început. Şi asta a facut probabil să fiu încântată de tot ceea ce am găsit. Academic, social, personal.

Go Free: Toată lumea ştie că viaţa în Anglia este foarte scumpă. Cum te descurci?

Silvana: Sigur, după ce deja ai ter-minat facultatea aştepţi de la tine să devii independent financiar. La Am-

sterdam am avut o bursă integrală din partea Guvernului Olandei, iar la Ox-ford am avut şansa să primesc o bursa Dinu Patriciu. Fără această bursă nu aş fi început doctoratul. De asemenea, am primit din partea colegiului Nuff-ield o bursă complementară şi lucrez ca

asistentă la uni-versitate.

Go Free: Poves te ş te -ne despre viaţa socială. Cum îşi petrec studenţii de la Oxford tim-pul liber?

Silvana: Nu cred că se poate vorbi despre „o viaţă la Oxford” în general, dar există anumite stereotipuri de-spre fiecare co-legiu şi viaţa de acolo. Colegiile sunt responsabile

de bunăstarea studenţilor. Unele co-legii sunt cunoscute pentru petreceri, aşa-numite BOP-uri. Altele precum Nuffield, unde sunt eu, e cunoscut ca având o viaţă socială foarte intensă şi că studenţii tind să se izoleze de cei din alte colegii. La Nuffield suntem vreo 70 de studenţi, toţi graduate (deci de la masterat în sus). „Eu sunt la Nuffield şi asta îmi ocupă tot timpul” ar putea fi o bună descriere a unui membru tipic al colegiului meu. Iar eu sunt tipică! Sunt reprezentanta pentru bunăstare în colegiu, organizez un curs de yoga,


Educational32de exemplu. În rest, totul începând cu petreceri, ceaiuri, prânzuri, cine sau mers la teatru e concentrat în jurul co-legiului. Uneori devine şi prea mult. Dar în afara colegiului pub-ul este locul în care oriunde în Oxford vei găsi mereu studenţi.

Go Free: Ai întâmpinat vreodată neplăceri din cauza faptului ca eşti din România?

Silvana: Nu, chiar nu. Cred însă că (din păcate) asta depinde în mare măsură şi de oamenii pe care ai ocazia să-i cunoşti. Probabil că la supermarket ai parte de mai mare diversitate decât într-un colegiu din Oxford. Dar sper că o să vină ziua în care să fi tratat ca egal în orice mediu şi nu doar pentru că per-

soana pe care o cunoşti este „politically correct”.

Go Free: Din experienţa ta, care sunt diferenţele dintre sistemul educaţional din România şi cel din An-glia?

Silvana: Pfu!!! Asta e întrebar-ea la care voi răspunde de-a lungul celor trei-patru ani de stat aici. O să scriu o carte despre asta, face parte în bună măsură din lucrarea mea de doctorat. Cred însă că în-tregul proiect în educaţie început de Fundaţia Dinu Patriciu este unul dintre cele mai bune lucruri care s-a întamplat în ultimii ani în România.

Go Free: cred că toată lumea

este curioasă cum sunt profesorii de la o Universitate prestigioasă, cum este relaţia student-profesor?

Silvana: În Nuffield atunci când iei ceaiul, prânzul sau vreo cină festivă interacţionezi mereu cu profesori, eşti tratat de la egal la egal, la fel ca la cur-suri. Am avut şi la Oxford norocul unui îndrumător de doctorat binecunoscut, David Soskice. Cu toate acestea este mereu disponibil, mă încurajează, mă

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 33Educationalsfătuieşte, crede că pot face lucruri grozave, că mă voi putea distinge în comunitatea academică. Şi asta contează foarte mult. La fel a fost şi în timpul facultăţii, când l-am avut îndrumător de licenţă pe Cristian Preda.

Go Free: Care sunt oportunităţile unui job-part time? Ai timp şi pentru un job?

Silvana: Există oportunităţi, da. De exemplu, începând din toamna aceasta lucrez ca asistentă de cer-cetare la Centrul de Cercetare în Ştiinţe So-ciale al Universităţii. Sunt foarte încântată. Anul viitor voi începe să predau, de abia aştept! Ba mai mult, ca doctor-and ai posibilitatea să faci parte din comisia de admitere pentru noii studenţi. Practic eşti unul dintre cei doi membri ai comisiei care hotărăşte cine va fi un nou undergrad la Ox-ford.

Go Free: Care sunt planurile tale de viitor? Îţi doreşti să te întorci în ţară?

Silvana: Sigur, vreau

să mă întorc în ţară. Vreau să continui cercetarea pe care o încep acum cu doctoratul. Scriu şi cercetez despre România, despre sistemul de educaţie, despre economia politică din ţară, despre un întreg sistem de interdependenţe. Cred că se poate foarte bine să valorific şi să continui această muncă în ţară.

Go Free: Ai ceva să le transmiţi studenţilor din România? Nu neapărat un sfat, poate o sugestie, ceva ce pe tine te-a ajutat şi ambiţionat.

Silvana: Cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat este să mă gândesc mereu că fiecare pas nu trebuie privit izolat şi că ar trebui să ne întrebăm mereu: de ce şi cu ce scop?! Altfel riscăm să ne pier-dem motivaţia, scopul, concentrarea, mulţumirea.


Educational34

aplicat, iar după câteva pro-be, am primit vestea că mă număr printre cei 20 de stu-denţi ce au fost selectaţi pen-tru a participa la ediţia din 2010 – ditamai şansa!

Iată, deci, cum am ajuns să petrec 2 săptămâni de ne-uitat la Bucureşti (6-17 sept), iar toţi cei sceptici, îmi vor da dreptate citind ce-o să vă îm-părtăşesc mai jos.

Programul şcolii de vară a fost realizat pe module, ast-fel încât nicio zi din acest in-terval să nu treacă fără ca noi să fi învăţat ceva nou despre una dintre vastele faţete ale HR-ului. Şi asta nu de la orici-ne, ci de la cine nici nu visam- crema profesioniştilor din do-meniu, oameni puternici de carieră, ce conduc mari cor-poraţii. Aşa i-am întâlnit faţă în faţă şi am învăţat în primul rând lecţii de viaţă de la Ga-briela Balanescu - HR & Admi-nistration Director, Prima TV, Crina Ilie -Asistent Vicepreşe-dinte HR Genpact Romania, Delia Sofonea - Organizati-onal Capabilities and Talent Manager Vodafone Romania, Elena Marineci - Associate Se-

De aproximativ 3 ani, am devenit treptat pa-sionată de domeniul Resurselor Umane. Ştiam dintotdeauna că omul este cel mai interesant mecanism, unul atât de la îndemână şi, totoda-tă, de dificil de studiat şi analizat. Dorinţa de a interacţiona şi investi în oameni m-a dus iniţial spre un profil academic de Comunicare şi Rela-ţii Publice, iar mai apoi către departamentul de Resurse Umane al OSUBB, pe care îl coordonez de un an de zile.

În căutarea de noi şanse de dezvoltare şi acumulare de cunoştinţe despre ceea ce-mi place, am descoperit într-o zi un anunţ pentru o şcoală de vară destinată studenţilor pasio-naţi de Resurse Umane, organizată de HR Club. Aflând ca HR Club este grupul practicienilor de HR din România, m-am entuziasmat subit şi am

HR Club Next Generationo minunăţie de experienţă

Ioana CIOCOIU

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go 35Educationalnior Trainer Human Invest, Oana Datki - Director General Consulteam Romania - partener Mercer, Harry Meintassis - Director General Hay Group Romania, Adela Jansen - Director Executiv Resurse Umane BRD Groupe Société Générale, Horatiu Cocheci - Manager HR Services, Pricewa-terhouseCoopers şi încă alţi oameni deosebiţi.

Cea mai interesantă componentă a şcolii de vară pentru noi, studenţii, care până în acel moment avusesem contact doar cu realităţile din organizaţii studenţeşti, a fost realitatea Resurselor Umane din corporaţii; una mult mai complexă decât ne imaginăm.

Ni s-au deschis ochii prin cele 7 module în ce priveşte recutarea şi selecţia, instruirea şi dezvoltarea profesională, legislaţia mun-cii, compensaţii şi beneficii, managementul performanţei, dezvoltarea organizaţională sau

strategia de resurse umane. Şi ca să nu avem timp nici să respirăm, ci să devenim 100% eficienţi, am participat şi la un training pe soft skills, am lucrat timp de 10 zile la un studiu de caz în-tortocheat şi, drept cireaşa de pe tort, am fost supuşi la o probă de foc: rolul de consilieri pent-

ru corporaţia din studiul de caz şi rezolvarea unei crize organizaţionale. În plus, am avut parte şi de cursuri de engleză specializată pe do-meniu, ca să fim înarmaţi cu termenii de circulaţie internaţională.

Colegii de „suferinţă” au fost unul şi unul, oame-ni inteligenţi, din diverse colţuri ale ţării, ce împart aceeaşi pasiune şi cu care ţi-e mai mare dragul să lu-crezi într-un aşa program.

Prezentarea de final a avut drept juriu tu-torii şi speakerii despre care v-am vorbit anterior, în consecinţă, emoţii şi aşteptări foarte înalte, însă faptul că asemenea per-soane ajung să te aplaude şi să-ţi laude ideile, te lasă fără cuvinte.

Se înţelege, deci, care e motivul pentru care reco-mand tuturor celor ce iubesc HR-ul să aplice fără ezitare pentru ediţia din 2011 a HR Club Next Generation, iar eu voi ramâne cu multă bogăţie- atât în experienţă, cunoştinţe, cât şi în prieteni şi senzaţii pe care le trăieşti poate o dată-n viaţă.

Mai multe detalii găsiti aici:

http://www.hr-club.ro/nextgeneration/agenda.html#


Profesional36

15 iunie 2010 „Sunt în avion spre State şi plâng, şi nu de bucurie, mi-am pierdut actele toate în afară de paşaport. M-au oprit la fiecare „check in” şi mi-au verificat de 100 de ori baga-jul de mână şi m-au percheziţionat. Când să intru în avion nu m-au lăsat şi m-au întors înapoi să mă mai verifice o dată. Doar apoi mi-au explicat că e o procedură prin care sistemele aero-portului aleg aleator câte o persoană pe care să o verifice mai amănunţit (prea amănunţit). În stresul de du-te vino, scoateţi lucrurile din bagaj, bagă-le la loc, grijă la laptop, scoate actele arată-le, pune-le la loc, am dat actele uneia dintre cele două prietene cu care m-am „înrolat”, iar ea nu îşi aminteşte de ele. Pur şi simplu le-a înghiţit pământul.”...”Sunt în aeroport în Boston, la un fel de secţie de poliţie înconjurată de imigranţi ilegali domini-cani, mexicani, indieni...nu prea au feţe prietenoase. Nu am apucat nici să-mi ridic bagajele, iar fetele nu au voie

să intre la mine.”...”Gata, am rezolvat parţial, mi-au pus viza pe o lună timp în care trebuie să fac rost din nou de acte să le trimit la Washington să-mi mărească termenul de şedere”....”Pfff, bagajele astea sunt grele”..”Mama nu e online, e încă noapte în România. Parcă îi aud teoriile cât îs eu de aeriană, superficială, imatură şi că nu o să mă descurc...a ajuns autobuzul”...”Ne-am întâlnit cu tipu care trebuia să ne rezolve de cazare, ne aştepta doar peste trei zile aşa că dormim la el zilele astea. Nevasta lui se uită urât la noi, o „încântă ideea”.În sfârşit mă pun să dorm, cea mai lungă zi ever.”

17 iunie 2010 „Oamenii ăştia doi sunt nişte ciudaţi. Aseară tipa a luat să bem pentru venirea noastră, fetele au ador-mit înainte şi m-au lăsat singură cu ea, aflându-se într-o stare de ebrietate. La trei noaptea m-a rugat să mă duc cu ea să între în ocean pentru că vezi Doamne, bunica ei i-a spus când era copilă, că oceanul vindecă orice ai pe

Pagini din jurnal...Experienţa Work and Travel America 2010

Adelina PÂRVU

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 37suflet.”

18 iunie 2010 „Tre-buia să fie prima zi de lucru. Am mers la Mc-Donald’s dar încă nu pot începe până nu-mi ajung actele. Cei de la agenţie m-au lăsat să rezolv cam singură situaţia, doar ce, ei şi-au primit banii. Ne-am cazat într-o casă super! Avem până şi maşină de spălat vase!”

23 iunie 2010 „Mi-au ajuns actele, în sfârşit sunt liniştită, gata cu relaxarea pe plajă la soare, de mâine o în-cep lucrul. Fetele au spus că echipa e su-per.”

1 iulie 2010 „Toc-mai am aflat că tre-buie să ne mutăm din casa asta în două zile, pentru că de fapt era închiriată pentru toată vara unei familii. Mare ţeapă! Proprietarul ne dă o altă casă pentru o săptămână timp în care să ne găsim chirie.”

8 iulie 2010 „Suntem în casa nouă de 5 zile, e mai mică şi neutilată decât cealaltă iar azi dimineaţă vine propri-etarul că într-o oră trebuie să ne mutăm. Degeaba am zbierat pe el că nu avem unde sta, că parcă zicea o săptămână, că nu avem timp doar o oră să strângem tot din casă...Aşa că i-am spus multe „de bine” în româneşte, cred că i-am recitat tot repertoriul de înjurături

acumulat în 21 de ani, şi i-am lăsat casa „un pic şifonată”. Asta învăţătură că nu-i bine să ţepuiască români!

18 iulie 2010 „Scuze că te-am negli-jat atâta timp, dar lucrez, apoi plajă, sau înainte depinde de tură, şi în fiecare seară chefuri. Dacă nu dau dominicanii chefurile latino, dau americanii che-furile lor tipice. Următorii suntem noi românii, suntem vreo 30 aici în staţiune, cu tot cu cei din Republica Moldova pe care prin atâtea limbi străine vorbite eu îi consider tot români vorbind aceaşi


Profesional38limbă. Fiecare zi e suuuper. Momentan, pentru că ne căutăm al doilea job şi nu o să mai avem timp şi putere.”

28 iulie 2010 „Sunt în Boston. E mi-nunat! Clădirile super înalte cu scări în zig-zag celebre mai ales în filmele cu „pac-pac”m-au impresionat. Ne-am plimbat cu caleaşca, am făcut muuult shopping (mega reduceri la Aldo!), am mâncat într-un restaurant fitzos, şi am încheiat ziua cu dans. Ne-am permis răsfăţul după atâta muncă.”

30 iulie 2010 „Ne-am găsit al doilea job, mâine începem. La cel mai mare hotel cu restaurant din staţiune, va trebui să duc mâncarea în camere la oameni. Trebuie să-mi gasesc pe mâine pantaloni scurti albi.”

1 august 2010 „Am ajuns obosită după cele 6h de la Mac, la al doilea

job. Mi-au dat o cămaşă neagră mare care nici nu se potrivea cu pantalonii scurţi care mi-a zis să mi-i cumpăr. Mă vede managerul şi zice panicată „ce faci, du-te iute schimbă-te cu panta-lonii negri dinainte”. Eu în sinea mea, „ce ai femeie eşti nebună, doar nu tu m-ai pus să mi-i iau. Bine că m-am şi trezit de dimineaţă să apuc să umblu să îmi găsesc pantaloni, şi am găsit ceva urât şi scump şi acum nu mai trebuie pantaloni scurţi albi, trebuie lungi şi negri. Americani...” Îmi explică rapid ce trebuie să fac şi nu e deloc ceea ce ne înţelesesem, defapt. Trebuie să debarasez mesele, să le aranjez după ce pleacă clienţii etc. Neavând experienţă, ea nu mi-a explicat bine ci pe fugă şi deja obosită, bineînţeles că am facut o gramadă de gafe. Una

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 39dintre chelnăriţe, cu o siluetă tipic americană, a venit în fugă la mine cu două farfurii în care erau câteva felii de pizza. Eu grăbită, curăţ ca de obicei far-furiile, aruncând totul la gunoi. Vine înapoi şi mă întreabă de farfurii, că trebuie să pună fe-liile de pizza la pachet. „Le-am aruncat”, „Glumeşti,nu?” Nu vreau să vă spun cum a zbierat femeia pe mine, de s-a uitat tot localul. Într-adevăr era stresant pentru că era nuntă şi trebuia să te mişti foarte rapid, nuntă fiind era şi super aglomerat de nu te puteai mişca, iar eu trebuia să car tăvile imense pline cu zeci de farfurii. Abia am aşteptat să ies, iar când am ieşit am mai şi greşit drumul spre casă. Te las, mă pun să plâng un pic.”

8 august 2010 „Am fost la con-cert Rihanna, foarte tare!!”

20 august 2010 „Acum chiar trebuie să înţelegi de ce nu am mai scris. Ajung la Mac la 6 sau 7 dimineaţa, lucrez până la 4 sau 4 jumate cu doar jumătate de oră pauză de masă, la 5 ajung la celălalt job unde lucrez până la 10, câteodată 11. Nu ştiu cum ajung acasă, la fel cum nu-mi amintesc nici dimineţile către lucru, nici numărul cafelelor pe care le beau. Acasă, nu e nimeni, toată lumea la chef. Cum spiritul meu de echipă e mereu alert, iar prietenul la nevoie se cunoaşte mă alătur şi eu. Ajung în pat cam la 2, minune când ajung la

11 jumate-12, iar la 5-6 trezirea. Oricum fac asta doar pentru o lună, pentru că vreau să-mi ating limtele, echipa de la Mac e super funny şi la restaurant e acum ok. În plus fac bani.”

15 septembrie 2010 „M-am trezit în oraşul care nu doarme niciodată, New York!! E su-perb, nu am cuvinte să mă exprim! A lot of fun!! În rest nu mai lucrez decât în weekenduri la restaurant şi mă bucur la maxim de ultima mea lună aici.”

15 octombrie 2010 „Sunt în avion spre casă şi plâng, şi nu de bucurie..”

15 ianuarie 2011 „Sunt trei luni de când sunt în ţară şi încă nu mi-am revenit complet. Deja mi-am plătit prima rată pentru a pleca în vară iar. A fost cea mai extraordinară perioadă din viaţa mea, m-a maturizat, m-a schimbat, m-am distrat la maxim. Ştiţi clipul Aerosmith-„Girls of summer”, mai ceva ca acolo! Şi ştiu că „if I made it there, I can make it anywhere”. Tot ce vreau acum e să intru în ocean ca să-mi vindec dorul...”


Profesional40

Agenţia de Work and Travel aproape ne-a dat ţeapa (am plătit un comision pentru trei posturi de care am făcut până la urmă rost aproape singură). Ambasada aproape nu ne-a dat viza (care sunt şansele ca un grup de trei persoane să ia toate viza, având situ-aţii speciale: restanţe, note micutzele şi fiind în an terminal). Aproape nu ne-am primit paşapoartele cu viza pe ele la timp (slavită fie agenţia TransUSA care trage coada pisicii la nesfârşit)...

Au fost o mulţime de „aproape” în drumul spre Statele Unite, însă am ajuns: doi băieţi şi o fată. Baieţii urmau să lucreze la departamentul de cură-ţenie al hotelului, iar eu la F&B(Food and Beverage). Eu, adica fata. Diferen-

ţa dintre noi era etajul la care lucram, nivelul de limba engleză şi salariul (ca timp, ei au lucrat aproape dublu faţă de cât am lucrat eu ca sa ajungă aproxi-mativ la aceeaşi suma de bani la final). Aici ar trebui să urmeze partea de dis-tracţie...care a fost şi n-a fost. N-a fost deoarece în mijlocul deşerturilor care înconjoară Grand Canyon (căci acolo lo-cuiam) nu sunt cluburi, mall-uri, străzi cu magazine şi parcuri de distracţii. A fost deoarece* am vizitat canionul, par-cul Zion, ne-am dat cu motociclete de teren, am tras în poligon cu puşti din Al Doilea Război Mondial, ne-am dat cu barca şi jetski-ul pe lac şi am privit...uitaţi-vă şi voi la ce:

SUA...finding neverland

Cristina CRIŞAN

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 41

Fiecare apus şi răsărit de soare îţi tăia răsuflarea şi te înviora.

Dar să trecem la lucruri serioase. Munca a fost uneori o povară, une-ori o plăcere, dar a fost extrem de interesantă. Sună ciudat poate, dar dacă eşti chelner la un hotel de cinci stele şi nu ţi se pare interesantă mun-ca pe care o faci, înseamnă că ai ratat jumătate din experienţă. O recomand cu cea mai mare caldură. Americanii sunt naivi uneori, dar majoritatea sunt bine crescuţi, relativ amabili şi mult mai înfipţi în realitate decât noi. Dacă noi încă visăm cai verzi pe pereţi la 20-25 de ani, ei deja lucrează de câţiva ani la această vârstă, sunt independenţi fi-nanciar de părinţi şi cunosc valoarea banului şi când îl fac şi când îl cheltuie. Nu se plâng aşa mult, lucrează şi se distrează.

Experienţa de Work and Travel nu e uşoară, nu e ieftină, drumul nu e lin şi sigur, oamenii nu vorbesc aceeaşi limbă

cu tine, ai putea să îţi iei ţeapă, să te ia la misto un american idiot care nu ştie pe ce paralelă se află statul lui, ai putea fi întors la intrarea în SUA, dar dacă vrei să îţi deschizi puţin mai mult orizontu-rile, să vezi cum colegii îţi zâmbesc în fiecare dimineaţă, să vizitezi nebuniile din SUA şi să trăieşti ca în filme (eu am cam trăit ca în „Planeta Maimuţelor”, căci pe acolo pe undeva prin zonă a fost filmat) de ce naiba mai eziţi şi tot citeşti articolaşe şi păreri despre asta. DU-TE!

*In plus, am vizitat Las Vegas-ul (cu cazare în hotel de 5 stele, dar asta e secret că boyfriendul meu american avea pile la hotel. Da, există pile şi la ei şi da, m-am cuplat cu un American :D ). Jocuri de noroc, mulţi gură-cască ca şi noi şi o mulţime de hoteluri cu o arhitectură cel puţin kitsch. Recomand vizitarea Fremont Abbey, unde kitsch-ul e mai puţin vizibil şi spiritul vechiului Las Vegas încă dăinuie.


Profesional42

Am trăit în Delaware şi Massa-chusetts 4 luni, câte 2 luni în fiecare. În primele săptămâni în DE (Delaware), mi-a fost greu cu acomodarea. Aici, jobul pe care l-am avut -vindeam una dintre cele mai apreciate îngheţate din SUA- a fost o mare dezamăgire. La fel ca şi statul unde trăiam: DE e un stat fără taxe şi, da, la prima vedere va bucura o asemenea veste, însă când trăieşti aproape undeva aproape de o pădure şi ieşi de la muncă pe la 11-12 seara şi mai trebuie să pedalezi vreo jumătate de ora-o oră până acasă pe un drum NELUMINAT (din cauza faptului că statul nu deţine banii necesari pen-tru aigurarea luminatului public) stai şi te mai gândeşti o dată. Jobul-prost plătit, cu reguli multe, cu reguli idio-ate: nu aveam voie să vorbim în limba noastră nativa-eram destui romani pe acolo, orice îngheţată greşită trebuia

aruncată la gunoi, trebuia să cânţi de fiecare dată când primeai baccis, chiar şi la un penny. Nu vă spun de câte ori ve-neau prost-crescutii adolescenţi ameri-cani şi râdeau de noi, aruncând un cent în borcan, şi încă un cent şi încă unul… în timp ce noi cântam cântece pe care până şi o maimuţă le-ar fi refuzat dintr-un anume simţ al penibilului! Dacă nu cantai, nu primeai baccis ( adică 7-8 $, în zilele bune chiar 10$ (ooaaaa) cu care, însă, te puteai hrăni o zi) şi erai şi trecut cumva pe lista “disidenţilor”.

Am plecat din DE pentru că am fost concediată (oricum aveam de gând să plec). Totul era stabilit, dar con-cedierea mi-a folosit mult mai mult (cu sponsorul de viză), plus că am devenit peste noapte o mică vedetă în Rehoboth Beach (fix ce-mi doream :))).

Am plecat din DE în alt stat de pe coasta de est a Americii, un stat

Viaţa bate viaţa…americană! Andreea ROŞU

Salut! Mă numesc Andreea şi aici veţi citi experienţa mea în State din vara asta. Dacă urmăriţi să găsiţi ar-gumente pro sau contra plecării în State la vară, vă puteţi opri aici pentru că îndemnul meu e unul clar: PLECAŢI!!! Dacă, însă, ,sunteţi curioşi cu privire la probleme ce pot apărea într-o astfel de experienţa şi cum se poate trece peste ele sau ce fel de oameni am cunoscut, continuaţi!

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 43din New England: Massachusetts (MA). Diferenţa că de la cer la pământ între MA şi DE, unde MA este cerul, iar DE pământul, bineteles: dacă în DE, pe o căldură insuportabilă, trona o clasă de mijloc americană indezirabila, în MA, standardul pornea de la “middle up-per class”, care se traduce prin oameni amabili, parfumaţi, cultivaţi. În MA, am lucrat ca housekeeper la un inn celebru din New England şi baker la un coffee shop-preferatul lui Meg Ryan.

Totul era mai scump în MA, asta pentru că şi remuneraţiile erau pe măsură.

Mâncarea. Exista un singur su-permarket pe insulă, aşadar preţurile erau cu mult mai mari decât în mod normal. Să-mi gătesc? Imposibil, pentru

că a fost o perioadă când aveam doua joburi şi abia apucăm o jumate de oră liberă între ele ca să pot înghiţi rapid un sandviş.

Chiria. Aproape dubla ca în DE: 130$/săptămână.

Însă fetele s-au descurcat (eu cu Olga, prietena mea). Olga plecase pri-ma din DE, îşi găsise chirie în MA, avea un coleg de subsol, bulgarul Chavda, şi am decis ca venirea mea şi locuirea în subsol să nu le declarăm proprietarei, aşa cum făcuse şi Ludmilu, prietenul lui Chavda. Aşadar, timp de două luni de zile, proprietara, care locuia deasupra noastră, nu a ştiut nimic de existenţa noastră. Asta nu înseamnă am fost mân-dre neapărat de fapta noastră, însă, cum ar spune americanii, “extreme


Profesional44times call for extreme measures”.

Toamna a venit (atât de tare o aşteptăm cu toţii!!) şi Ludmilu a fost primul care a părăsit “cuibul” pentru a se înrola într-o călătorie prin State de vreo două săptămâni.

Andreea, Olga şi Chavda (bul-garul legal) au mers în Miami, unde au petrecut cinci zile de vis, au stat la un hostel genial, unde lucrau trei romani, s-au plimbat cu o limuzină Hummer, au mers în cel mai tare club din Miami (Olga a intrat cu ID-ul ei fals, ea având în vara 20 de ani încă- nu recomandam) unde l-au văzut live pe T-Pain, au cunoscut nemţi, francezi, olandezi cărora adjectivul “interesanţi” nu le face dreptate, au vizitat parcul acvatic din Orlando, au făcut şi un pic de plaja şi au stabilit ca apa Atlanticului pe ţărmurile din Miami este cea mai caldă din lume, iar culoarea ei…ireală!!! (bine, bine, fie… eu am stabilit asta! J )

După cele cinci zile, Chavda a zburat spre Boston, apoi acasă. Fetele au zburat înapoi la NY, unde au mai stat vreo trei nopţi. Două au fost nedormite şi umblate aiurea pe străzile “periculo-ase” din NY. Motivul? Absolut toate hos-telurile din NY, la acea perioadă, erau rezervate, iar dacă nu erau rezervate, erau foarte scumpe. Am avut noroc de o prietenă din Cluj, care lucra şi ea în NY şi am putut să ne lăsăm bagajele la ea.

NY noaptea nu e atât de înfricoşător, în ciuda împuşcăturilor pe care le-am auzit la vreo 20 de metri de noi.

După cele 4 zile în NY, am ajuns la aeroportul Newark cu zece minute înainte de decolarea avionului către Varşovia. Am avut interziere de vreo o oră şi un pic. Am aterizat, într-un final,

la Bucureşti, în România. Păcat!J nu mai voiam acasă…

Care sunt concluziile mele?SUA nu e un tărâm al făgăduinţei, nu

e o ţară care uimeşte, nu e un stat în care birocraţia e cu mult redusă faţă de cea din România ori Europa, nu e nici măcar ceea ce pare la televizor ori ce proslăvesc artiştii mericani în cântecele şi operele lor.

SUA e un simulacru. SUA nu deţine adevărul absolut, aşa cum nu deţine nici drepturile de autor pentru

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 45“visul american”. SUA e un stat ca ori-care altul, cu părţi bune şi şi părţi mai puţin bune (aşa cum şi-a caracterizat patria-mamă un prieten american).

Ca americanii, de orice rang, se vor simţi întotdeauna superiori imigranţilor, de aceea ar fi bine să le arăţi ca tu eşti un STUDENT care le spala veceurile doar temporar, n-ai de gând să

faci din asta o carieră. Mi s-a întâmplat să fiu jignită întâmplător de un patron de fast-food în timp ce îmi căutam al doilea job la standul lui. Omul nu cred că avea personal ceva cu mine, pur și simplu dorea să-și întrețină cei trei bieţi clienți cumva , iar eu am nimerit acolo la momentul nepotrivit sau potri-vit, dacă îl întrebaţi pe el. Cum ieşi din situaţii de genul? În primul rând, prin faptul că vorbești o engleză la nivel mediu, cel puțin. Dacă mai cunoști și o altă limbă, eu am avut noroc de span-iola și un pic de portugheză, credeţi-

mă, respectul lor faţă de tine va creşte considerabil, iar a doua oară când vor mai încerca să umilească un student din Europa de Est…nu o vor mai face! În doilea rând, prin faptul că nu te pierzi cu firea. Trebuie să ai tot timpul repli-cile la tine, chiar dacă sunt în engleză.

Înainte să te întorci în ţară, pregăteşte-te psihic pentru perioada

care va veni. Prin asta am trecut eu şi mulţi prieteni de ai mei: ne-au trebuit cel puţin o lună-două de zile să ne readaptăm locului de unde am plecat, am in-trat în depresii în faze incipiente, am plâns, dar ne-am revenit. E bine să cunoşti şi să fii pregătit pentru toate astea!

Chiar dacă nu ţi-ai îndeplinit obiecti-vul financiar, faptul că te afli pe un alt continent, ca oamenii din jurul tău vorbesc în n-spe mii de

limbi, că mami şi tati nu mai sunt lângă tine să te învelească când ţi-e frig sau să-ţi dea bani când nu mai ai nici un cent în buzunar, te transformă şi te fac mai bun. Mulţi dintre cei veniţi pe insulă în MA nu veniseră neapărat pen-tru bani sau călătorii în SUA, ci pentru pentru doza aia de încredere în tine pe care numai ieşirea din zona de confort ţi-o oferă!

La final, nu pot decât să vă urez o ieşire din zona de confort plăcută, a.k.a baftă în State la vară! J


Profesional46Student, caut job urgent!

Rozina C.

Ţărişoara noastră “dragă” a avut grijă ca piaţa locurilor de muncă să fie limitată. Ce bine era mai demult, aveai un loc de muncă asigu-rat, în domeniul tău, însă acum ai un job “vânat”! Nu tuturor li se oferă şansa, nu toţi au norocul de a prinde un loc de muncă. După terminarea studiilor, tot ce-ţi mai rămâne să zici, după toate legile şi regulile impuse de societate cărora nimeni nu le înţelege scopul, e GOD BE WITH US!

Go Free: Ce vei face după terminarea facultei?

Teo, 21 ani: “Mă gândesc să mă stabilesc pentru moment în Cluj, să-mi găsesc o chirie şi să mă pun încet-încet pe picioare. În cel mai bun caz, dacă toate decurg cum trebuie, voi pleca în America pen-tru studii aprofundate şi pentru un job mai bine plătit decât în Româ-nia.”

Alexandra, 22 ani: “M-am gândit să mă înscriu la master, aici în Cluj şi sper să-mi găsesc un job în domeniul în care am studiat.”

Ioana, 21 ani: “Mi-aş dori să urmez un master în limba engleză, în contabilitate şi audit financiar. Încă nu m-am decis unde anume.”

Nico, 20 ani: “Vreau să-mi gă-sesc de lucru în domeniul meu, la mine în judeţ, nu doresc să stau în Cluj şi îmi voi oficializa relaţia cu prietenul meu.”


Go Free: Helloo!! Andrei, înainte de toate aş dori să ne spui câteva cuvinte despre tine, ceva ce crezi că merită să fie ştiut de către cititorii noştri. Cum e Andrei Amaricăi în spatele camerei foto?

Andrei: Sunt o persoană destul de orgolioasă la prima vedere, dar dacă ajungi să mă cunoşti mai bine sunt un tip destul de sincer şi ambiţios. Sunt un perfecţionist, iar de aici vine şi partea cu încă-păţânarea. Iar restul e o enigmă... Glumesc! Doar că nu-mi place foarte mult să vorbesc la modul ăsta despre mine...

Go Free: Denumeşte-mi un obiect, oraş, moment

De vorbă cu...Rozina C

We’re proud to present you.. Andrei Amaricăi!! Un tânăr fotograf nonconformist, cum se descrie el, este student la FSPAC, secţia Publicitate, ne-a onorat cu cel mai sincer şi interesant interviu, doar pentru GO FREE, şi desigur, pentru voi, cititorii noştri fideli.

sau ce vrei tu, care crezi că te reprezintă.

Andrei: Pot spune des-pre oraş că acela ar fi Londra. E locul unde mă simt ca acasă, mă pot exprima cum vreau, pot face ce vreau şi nu mă simt limitat de absolut ni-mic. Londra este o sursă infinită de inspiraţie pen-tru mine unde aş putea să-mi realizez toate cadrele care mi-ar trece vreodată prin cap. De la oameni şi până la spaţii, le poţi avea pe toate. Dacă ar fi să aleg ceva şi mai exact, ar fi Soho. Toată lumea ştie ce imagine are car-tierul şi ce se întâmplă acolo. Uneori păţesc cu teamă, alteori găsesc tot ce îmi trebuie acolo şi mă face fericit cu scenariile pe care mi le oferă.


Profesional48G.F: Cum ai defini fotografia? Andrei: Nu voi putea defini niciodată

fotografia în termeni tehnici. Consider fotografia în primul rând ca amintire, unde orice cadru, indiferent cu ce apa-rat e făcut, defocalizat sau încadrat prost îţi poate spune o poveste, îţi poa-te aminti de o întreagă zi şi îţi trezeşte anumite stări. În al doilea rând, foto-grafia este o artă. Stâpânind o tehnică, având o viziune asupra imaginii pe care o poţi percepe şi cu multă pasiune, te poţi implica în fotografie ca artist. Spa-ţiul în care eu mă simt cel mai bine e acolo unde pot produce artă din amin-tiri. Cred că acesta ar fi goal-ul suprem pe care încerc să-l ating de fiecare dată când am camera foto în mână.

G.F: Mărturisesc că suntem foarte

curioşi şi vrem să ştim cât mai multe lu-cruri în ceea ce te priveşte. :) Soo, cum a început pentru tine pasiunea pentru arta foto?

Andrei: De început cred că a înce-put când eram mic. Ai mei aveau un Smena şi un aparat de developat, mă-rit, printat, etc. care îmi cam atrăgeau atenţia. Eram fascinat de imagini. Îmi plăcea foarte mult sentimentul pe care îl aveam atunci când răsfoiam albume-le foto cu pagini negre de carton. Am învăţat să apreciez amintirile în timp ce pierdeam din ele. Cam aşa cred că s-a dezvoltat dorinţa de a păstra mo-mente. Ceva mai târziu, în primul meu an de paraşutism, i-am tot bătut la cap pe părinţi să-mi ia o cameră digitală că să-mi imortalizez primele mele mo-mente aeriene. Nu ieşeam din casă fără

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Profesional 49camera foto la mine. Mii de fotografii s-au adunat, parcă începeam să îmi dau seama de unghiuri, de lumină şi culoare. Apoi mi-a fost împrumutat un DSLR în care mi-am prins to-tal urechile. Nu am mai putut lua în mână săpuniera mea. Mă simţeam deja limitat. Nu după foarte mult timp, am primit şi mult doritul DSLR personal, după care alte aparate pe film, şi-am ajuns unde am ajuns.

G.F: Ce tip de fotografie preferi în mod special şi de ce?

Andrei: Nu prea îmi place să mă limitez la un singur gen de fotografie, dar dacă ar fi să aleg numai unul, ar fi compo-ziţia conceptuală industrială. Sunt îndrăgostit de fabrici de când mă ştiu. Părăsite sau nu, e locul unde aş putea petrece zile întregi şi să nu-mi ter-min toate fotografiile pe care le am în minte. Am fugit de paznici şi m-am rătăcit prin complexe miniere părăsite în vârful muntelui. Orice clădire dezafectată îmi alimentează imaginaţia la maxim.

G.F: Ai participat la concur-

suri cu fotografiile tale?Andrei: Da, am participat,

am luat şi ceva premii, unele destul de consistente aş pu-tea spune. Însă... Nu consider concursurile foto relevante. Într-adevăr te stimulează la început, te fac să ieşi pe teren

şi să îţi faci temele, chiar le recomand celor începători să facă asta. Cu timpul, după mult feedback, am ajuns să îmi conturez aprecierea faţă de fotografie astfel încat să ştiu când fac bine sau greşesc. Nu am întotdeauna nevoie de părerile altora să-mi spună dacă fotografia mea e genială sau nu, eu ştiu deja asta. Evident că cer feedback la zeci de persoane înainte de a publica o fotografie pe una din galeriile mele on-line, iar de cele mai multe ori acele fotografii care primesc numai aprecieri, nu ajung nicăieri pentru simplu motiv că nu mă mulţumesc pe mine.

G.F: Ce realizări sau joburi ai avut în dome-niu? Şi ce persoane ai ajuns să cunoşti?

Andrei: În doi ani de când am început să iau


Profesional50fotografia în serios, am fost Vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor Fotografi din Sucea-va, iar ca fotoreporter acre-ditat am ajuns pe la NewsMe.ro, ClujLife.com, OrasulCluj.ro, colaborator la OrasulSu-ceava.ro. Am mai fost acre-ditat la TIFF 2010, Comedy Cluj 2009 şi 2010, TMBASE 2010 şi ar mai fi câteva... În tot acest timp am avut onoa-rea să cunosc de la Prinţul Paul al României şi Prinţesa Lia, până la fotografi recu-noscuţi mondial ca domnul Ştefan Petrescu, artişti muzi-cali internaţionali ca Handso-me Furs şi mulţi alţii.

G.F: Ai un anumit fotograf pe care-l admiri în mod de-osebit?

Andrei: Aş putea spune că sunt chiar doi. Ştefan Petres-cu, fotograf al cancelarului Germaniei, al lui Nicolae Ceauşescu şamd., pot spune că este unul din oamenii care m-au susţinut foarte mult. Datorită acestuia am ajuns să practic şi fotografia de pre-să din care am avut numai de câştigat. Îl admir pentru deschiderea faţă de noi cei tineri, pentru prietenia mi-nunată şi răbdarea de stat ore întregi la poveşti despre fotografie, domnul fotograf

Ştefan Petrescu are tot respectul meu.În al doilea rând, ar fi Terry Richardson. Un

fotograf atât de simplu care a uimit pe toată lumea cu imaginile lui, convingând persoane publice să apară cât mai dezinvolte. Chiar ultima mea colecţie care sper că va fi terminată şi expu-să în curând, “Collection Of Sins”, este un tribut dedicat lui Terry.

G.F: Ce anume te inspiră cel mai mult?

Andrei: Poate fi o piesă care o aud într-un bar, o faţă necunoscută, o clădire dezafectată sau pot fi alte substanţe stimulatoare de-ale artişti-lor. Nu pot clasifica sursele de inspiraţie. Fiecare moment are farmecului lui.


G.F: Ce crezi că lipseste din tot ce ai expe-rimentat până acum în fotografie? Ţi-ai dori să abordezi şi alte stiluri de fotografie?

Andrei: Am făcut de la covoare roşii, la pro-duse şi până la nunţi (după care nu mă omor deloc). Ce mi-aş dori ar fi să petrec mai mult timp în stiudio. De când m-am mutat la Cluj am renunţat la cel din Suceava, şi aici încă nu m-am instalat la fel de bine. De asemenea mi-aş dori să trag şi mai mult pe film, dar fiind student, nu îmi permit să îmi cumpăr şi să-mi developez zilnic filmele. Toate la timpul lor...

G.F. Există o persoana pe care îţi doreşti foarte mult să o fotografiezi? Dar locaţie?

Andrei: ....Aici e o întreagă discuţie şi etc.. prea complicat. Prefer să sărim peste asta.

G.F: Care sunt planurile tale în anul 2011 în ceea ce priveşte fotografia?

Andrei: Ce mi-am impus eu, e să-mi sporesc productivitatea. Atât material, cu shootingurile şi presa, să mă implic mai mult, cât şi financiar. Am un plan des-tul de elaborat, despre care o să aflaţi la timpul potrivit. Va mai urma încă o sesiune de training foto avansată în primăvară, niş-te expoziţii, şi mai vedem.

G.F: În loc de final, un mesaj/sfat/urare pentru cititorii noştri şi iubitorii de fotografie.

Andrei: Cu pasiune şi ambiţie poţi face fotografie. Trebuie să ţii cont de feedback-ul celor-lalţi, să exersezi cât mai mult, să înveţi din greşeli şi să nu renunţi la un cadru până când nu îţi iese aşa cum îl vezi în mintea ta. Pentru alte sfaturi, tips&tricks sunt dispus să ajut, pe [email protected] sau pe feisbuc www.facebook.com/amaricaiandrei . Lumină bună! :)


Resurse52Go Free susţine proiectul “IMPROVE”

Andra CORDOŞ

Centrul Naţional de Resurse pen-tru Voluntariat - Pro Vobis desfăşoară în această perioadă proiectul „IM-PROVE - Informare, Motivare şi Pro-movare în România a Oportunităţilor de Voluntariat European”. În cadrul proiectului au fost realizate două filme - unul despre voluntari-at în general - “Descoperă volunta-rii care modelează România”, iar al doilea, despre Serviciul European de

Voluntariat - “Colorează-ţi experienţa de viaţă cu SEV”. Materialele pot fi vi-zualizate la următoarele adrese: http://www.youtube.com/watch?v=DZ5Z8-FgT-s şi http://www.youtube.com/watch?v=WgSNKyOvmvc&feature=related. Pro Vobis a fi-nalizat recent şi spotul de promovare a Anului European al Voluntariatului (anul 2011), care poate fi găsit aici: http://www.youtube.com/watch?v=10c2Y7hC17w.

Mai multe informaţii despre oportunităţile de voluntariat European pot fi accesate pe site-ul www.volunta-reuropean.ro, un portal cu informaţii practice (unde poţi voluntaria, ce competenţe poţi dobândi, cum cauţi o oportunitate SEV, etc) şi poveşti de voluntari, care vă vor inspira şi motiva pe toţi cei dornici de a încerca această experienţă.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Resurse 53

Go Free: Cum începe povestea ta de voluntar Provobis? Cum ai ajuns să fii voluntar al Centru-lui Naţional de Voluntariat Pro Vobis?

Bogdan R: Nu pot spune propriu-zis că sunt vo-luntar Pro Vobis. Am cunoscut organizaţia în urmă cu doi ani la un training despre Tineret în Acţiu-ne, unde am cunoscut membri din Pro Vobis. Mi-au plăcut mult, pentru că sunt oameni deschişi şi pro-fesionişti şi am ţinut legătura cu ei. Atunci când m-am decis să fiu voluntar în Serviciul European de Voluntariat m-am decis să apelez la ei, pentru că ştiam că ei coordonează acest program.

G.F: Ce te-a determinat să devii voluntar? Ai mai făcut voluntariat şi înainte de Pro Vobis?

B.R: Am făcut voluntariat din anul 1, când am început să prind microbul organizaţiilor studenţeşti. Am început în Consorţiul Organizaţiilor Studenţeşti din Cluj, unde am cunoscut mulţi oa-meni faini şi m-am dezvoltat bine, urmând ca mai apoi să înfiinţez împreună cu nişte buni prieteni Organizaţia Studenţilor pentru Turismul Româ-

Interviu cu Bogdan Romanică fost voluntar în Serviciul European

de Voluntariat (SEV), în Olanda

Ioana PARASCA

nesc (OST) din cadrul facultăţii de Ştiinţe Economice (FSEGA). Întotdeauna volunta-riatul mi-a oferit mul-te satisfacţii. Am ales să mă implic pentru că vreau să aduc o schim-bare pozitivă în socie-tate, consider că fie-care persoană dispune de resurse importante pe care dacă le-ar fo-losi prin voluntariat am trăi într-o comunitate mult mai fericită. Impli-carea mea a pornit de la principiul “Dăruind vei dobândi” şi mi-am dăruit timpul, energia şi ideile, dobândind prie-teni buni, experienţe deosebite, relaţii profe-sionale, un CV mai bun, posibilităţi de angajare şi surprinzător, fericire.

G.F: Vorbeste-mi despre experienţa pe care ai avut-o ca vo-luntar Pro Vobis.

B.R : Statutul meu de voluntar în cadrul Pro Vobis a fost cea de participant în cadrul Serviciului European de Voluntariat (SEV). Ce înseamnă acest lucru ? SEV este o acţiune a programului Tineret în Acţiune, susţinut de Comisia Europeană.


Resurse54SEV oferă posibilităţi de voluntariat pe perioade de 2-12 luni, persoanelor între 18-30 de ani în ţările Europei şi nu numai. Eu am fost voluntar în Olanda, pentru 7 luni, în cadrul unei Organizaţii internaţionale de tineret. Acolo, misiu-nea noastra era “Building bridges and breaking down walls”, pe scurt dezvol-tarea relaţiilor din comunităţi, dezvol-tarea personală a tinerilor, eliminarea prejudecăţilor, a neînţelegerilor. Am organizat schimburi de tineri şi un fes-tival de tineret în Ungaria. Mi-a plăcut pentru că eram parte dintr-un mozaic cultural.

G.F: Consideri că viaţa ta s-a schim-bat în urma acestei experienţe? Dacă da, în ce fel?

B.R: Această experienţă m-a schim-bat foarte mult şi sunt bucuros că am

făcut această alegere. Pot să spun că mi-am aflat direcţia în viaţă, ştiu ce îmi place şi ce vreau să fac. Mi-a deschis mult viziunea şi am devenit un cetăţean al lumii, nu doar al României. Dezvolta-rea personală şi profesională au fost as-pecte unde am progresat, mi-am contu-rat idei şi mi-am stabilit obiective mai ambiţioase. E o experienţă unică, care te face să te descoperi şi să fii cel mai aproape de tine însuţi, e o provocare ce merită trăită.

G.F : Ai recomanda şi altora să devină voluntari? De ce?

B.R: Da, neapărat. Voluntariatul nu îl văd ca o oportunitate de a te distra cu oameni noi, voluntariatul trebuie să vină din suflet. “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” este arhicunos-cuta expresie a lui Ghandi, dar e atât

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Resurse 55de aplicabilă. Dacă vrei să vezi o Românie mai optimistă, în primul rând noi trebuie să facem ceva, iar voluntariatul e lucrul cel mai mic, dar care poate aduce o schimbare mare. Volunta-riatul îţi oferă multe oportunităţi profesionale, experienţa practică pe care toţi ne-o dorim, îţi creşte capitalul social, poţi să faci experimente cu ideile tale etc.

G.F : Consideri că voluntariatul ar putea fi un prim pas într-o viitoare carieră? Pe tine te-a ajutat în sensul acesta?

B.R: Absolut, prin voluntariat intri în contact cu multe persoane importante, directori de firme, profesori, lideri de opinie, iar dacă eşti serios şi faci o impresie bună, pot apărea şi oferte interesante. Prin Organizaţia pe care am fondat-o am ajuns în contact cu o agenţie de advertising care a vrut să mă angajeze. Dacă ai o experienţă internaţională de lungă durată, şansele cresc sau poate devii tu cel care începe o afacere, o Organizaţie. Astfel îţi construieşti tu cariera la care visezi.

G.F: Pe mai departe, îţi doreşti să fii volun-tar al centrului Naţional de Voluntariat pro Vobis?

B.R: Doresc să fac activităţi voluntare toată viaţa, pe lângă priorităţile actuale. Pro Vobis este un centru naţional de resurse pentru vo-luntarit, care poate coordona voluntarii spre activităţile cele mai potrivite, astfel am ajuns să colaborez cu Centrul de Voluntariat din Cluj-Na-poca (CVCN) pentru care promovez şi prezint SEV în cadrul facultăţilor din Cluj. Păstrez o legătură bună şi cu Pro Vobis pentru oportunităţile care se ivesc.

G.F: Cu ce te ocupi acum? Ce fel de activităţi întreprinzi?

B.R: În acest moment mă ocup de îndeplinirea viselor personale. Sunt masterand la Asistenţă Socială şi Economie Socială, sunt voluntar la Pri-son Fellowship Romania, colaborez cu Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca, lucrez la un proiect


Resurse56

personal pentru tineri. Cam acestea sunt activităţile pe care vreau să le realizez cât mai bine, dar pe lângă acestea sunt şi alte aspecte care îmi colorează timpul.

G.F: Dacă ar fi să dai un sfat studenţilor din anul I şi nu numai, legat de voluntariat, care ar fi acela?

B.R: Să devină voluntari cât mai repede. Să îşi iden-tifice pasiunile şi domeniile de interes şi să îşi caute o Organizaţie bună în care să se implice. Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca i-ar putea ajuta în acest sens cu sfaturi şi recomandări. Dacă timpul le permite ar fi interesant să se implice în două Organizaţii; una de studenţi şi alta specializată pe ceva diferit, unde să lucreze cu persoane mai experimentate. Astfel dezvol-tarea lor va fi complementară. Să fie mereu proactivi şi să creadă în puterile lor, pentru că orice e posibil.

G.F: Vei mai onora invitaţia noastră pe viitor, de a te lăsa intervievat de unul din redactorii revistei Go Free? :)

B.R: Cu siguranţă! Îmi face mereu placere să-mi impărtăşesc gândurile. Mult succes !


…Aşa răspund atunci când sunt întrebată de prieteni sau părinţi de ce stau jumătate de zi la sediul organizaţiei, de ce câteodată uit să mănânc pentru că trebuie să terminăm lucrul la un proiect, de ce merg să lipesc afişe pe străzi în mijlocul ier-nii când aş putea să stau acasă liniştită, uitându-mă la un serial. De fapt, eu urăsc sintagma “a sta liniştit acasă”. Ar însemna să mă complac în situaţia generală cu care se confruntă întreaga societate românească şi să nu fac niciun pas pen-tru îmbunătăţirea acesteia. Nu spun că aşa am fost dintotdeauna; această ati-tudine mi-am dezvoltat-o mai ales pe parcursul ultimului an.

Sunt membru al Organizaţiei Studenţilor din Universitatea Babeş-Bolyai (OSUBB) de aproximativ un an şi trei luni, în prezent ocupând funcţia de vicepreşedinte a acesteia. Dacă la

început am pri-vit voluntariatul şi apartenenţa la această organizaţie ca pe un hobby, pot spune că acum le percep ca un mod de viaţă. Nu mi-a fost uşor să înţeleg esenţa misiunii de reprezentare, acest lucru s-a

întâmplat cu timpul, prin implicarea în proiecte şi activităţi în urma cărora am căutat să acoperim anumite nevoi ale studenţilor sau am încercat să găsim soluţii pentru problemele lor, cât şi prin discuţile cu alumni OSUBB, oameni care

Reprezentarea studenteascăun mod de viaţă

Andreea PETRUŢVicepreşedinte OSUBB

Fac voluntariat din plăcere, îl fac cu drag, îl fac pentru că este nevoie, îl fac pentru ei…


Resurse58şi-au dedicat cei mai frumoşi ani mişcării studenţeşti. Un alt factor important a fost participarea în acest an universitar, în calitate de membru OSUBB, la două dintre evenimentele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenteşti din România (ANOSR) -“Next HR” şi Trainingul Naţional “Influenţarea deciziilor.Reprezentare şi negociere”,care mi-au influenţat considerabil perepţia despre ideea de reprezen-tare a studenţilor. Pe lângă volumul de informaţii acumulate, aceste experienţe au însemnat pentru mine mult mai mult, mai ales la nivel personal. Rareori mi s-a întâmplat să cunosc oameni de care să simt că mă leagă ceva înainte de a-i cunoaşte foarte bine, dar în acest caz, faptul că am întâlnit oameni care luptă pentru aceleaşi idealuri ca şi noi, chiar dacă la alt nivel şi în contexte diferite, m-a făcut să îmi apară lacrimi în ochi şi să conştientizez misiunea noastră.

În ceea ce priveşte OSUBB-ul, am pornit în acest an universitar încărcaţi cu multe idei, oameni implicaţi, multă dorinţă de lucru şi de schimbare. Aşa cum spunea Mahatma Gandhi - “Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!”- vom încerca să ajutăm societatea noastră să crească prin dăruirea acordată de către voluntarii OSUBB studenţilor din Universtatea „Babeş-Bolyai”.


În principiu, formulăm obiective fo-losind doar substantive şi verbe. De ex-emplu: Vreau să fac parte din echipa Go Free. Şi gata, nu? Nu, nu eşti gata. Acesta este doar Pasul 1 în formularea unui obiectiv şi dacă te opreşti aici, rişti să-ţi complici drumul spre atingerea lui, punând multă presiune pe umerii tăi. Dacă nu reuşesc? Dacă nu mă ridic la nivelul aşteptărilor celorlalţi? Dacă lucrurile nu vor evolua aşa cum mi-am imaginat? Hai să fim sinceri unii cu alţii! Teama de eşec ne încearcă pe fiecare, la un moment dat, într-o măsură mai mică sau mai mare. Şi uneori, cu cât obiectivul e mai important pentru noi, cu atât teama poate fi mai mare.

Pasul 2: Vizualizează obiectivul tău. Imaginează-ţi cum ar fi dacă ai face deja parte din echipa noastră. Nu-mi spune că nu ne cunoşti şi prin urmare, nu-ţi poţi imagina acest lucru. Acordă-ţi timpul necesar pentru a răsfoi re-vista, citeşte-ne pe fiecare; lucrurile pe care le scriem spun foarte multe despre noi, despre cine suntem, despre cum suntem. Vizualizează preţ de 5-10 minute. Pare simplu. Nu este chiar atât de simplu. Identifică ce simţi, cum te simţi, cum relaţionezi cu ceilalţi, în ce proiecte ţi-ar plăcea să te implici.

Pasul 3: Identifică adjective care

descriu cel mai bine starea ta din tim-pul vizualizării. Atenţie! Primul im-puls este să găseşti substantive :). De adjective avem nevoie. De exemplu: sunt dinamic, vesel, apreciat, curios, deschis, acceptat, implicat, util. Dacă adjectivele se încăpăţânează să apară, vizualizează din nou. Apoi alege 3 ad-jective; alege-le pe cele care descriu cel mai bine starea ta. Notează-le. Pot fi indicii utile.

Pasul 4 e favoritul meu. Adu adjec-tivele în prezent. Găseşte situaţii ac-tuale în care te simţi în acelaşi fel şi concentrează-te asupra lor. Creează, în viaţa ta, situaţii, experienţe care te fac să te simţi astfel. Este cea mai plăcută modalitate de a-ţi atinge obi-ectivul şi de a atrage şi alte experienţe similare.

A te concentra pe experienţă în sine şi nu pe rezultat e cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru tine. În plus, îţi permite să te bucuri de momen-tul prezent. Orice rezultat, oricât de măreţ ar fi el, la un moment dat va fi de domeniul trecutului, dar ceea ce ai învăţat despre tine, despre ceilalţi, în goana după acel rezultat, este în fiec-are zi în sufletul tău şi va rămâne acolo, pentru a te ajuta în momente mai difi-cile.

Setează un obiectiv … un alt fel de obiectiv

Alexandra VID


Go FREE60

G.F. Ne puteţi prezenta traiec-toria talentului Dumneavoastră? Aţi plecat la o vârstă fragedă din Româ-nia, din oraşul natal, Piatra Neamţ. A.A. Da, am avut ocazia de a pleca la studii la Paris la vârsta de 15 ani. Eveni-mentele s-au petrecut atât de repede, încât practic nu am avut timpul să real-izez ce se întâmplă. Şi chiar dacă aş fi avut mai mult timp, cum aş fi putut să îmi dau seama de ceea ce mi se întâmplă la o vârstă atât de fragedă? Părinţii mei au fost mereu alături de mine şi m-au sprijinit, ajutându-mă să merg pe ca-lea care îmi deschidea cele mai multe porţi în viitor. Le sunt extraordinar de recunoscătoare, căci fără încrederea şi sprijinul lor nu aş fi reuşit să merg mai departe. Îmi amintesc de ame-stecul de sentimente înainte de plec-are: tristeţea de a ma despărţi de cei

dragi şi totodată de toată copilăria, dar în acelaşi timp o mare curiozitate, care m-a făcut să am curajul să imi fac un drum printre străini. Bineînţeles, calea pe care mi-am ales-o este departe de a fi una uşoară, şi chiar dacă nu aveam nici cea mai mică idee de dificultăţile care mă aşteptau când am luat decizia de a continua în direcţia artistică, nu regret însă absolut nimic. Grecii consid-erau muzica drept un medicament, iar în ceea ce mă priveşte, fără muzică mă simt parcă fără suflet, fără viaţă. Prac-tic nu am avut de ales meseria pe care o fac, a trebuit să mă supun muzicii.

În România am beneficiat de îndru-marea profesoarelor Lina Sum şi Mihaela Spiridon, care mi-au creat o bază solidă. Ajunsă în Paris, am avut de învăţat multe lucruri deodată, la un orizont atât de larg, încât mi-a trebuit timp pentru a asimila atâtea noutăţi. Sentimentul de

Interviu cu Alina Azario: “fără muzică mă simt parcă fără suflet, fără

viaţă!”

Teodora CRISTUREAN

Ni s-a spus de când eram mici că de la fiecare om avem câte ceva de învăţat, că în fiecare om găsim, subtil sau extrem de vizibil, un talent. Am cunoscut în mulţi oameni talentele, au primit flori după terminarea unui moment artistic, dar e prima dată când mă pot mândri că am găsit un talent care să fie aplaudat la scenă deschisă…şi aplauzele publicului să îşi trimită ecourile spre România, după ce s-au făcut auzite în Franţa şi Germania: Alina Azario.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Go Free 61curiozitate era (şi este, din fericire) omniprezent! G.F. Şi după Paris, a urmat Hambourg…

Da, destinul mi-a îndreptat paşii spre nor-dul Germaniei, dar nu întâmplător. În Ham-bourg trăieşte şi predă la Hochschule für Musik marele pianist Evgeni Koroliov. Din prima clipă când a încolţit în mintea mea ideea de a lucra cu acest pianist şi până în momentul de faţă, am avut certitudinea că el era pianistul, mae-strul de care aveam nevoie, de la care puteam să învăţ cele mai multe subtilităţi în arta muzi-cii. E o experienţă unică de a lucra săptămânal cu un pianist de o asemenea anvergură şi sunt conştientă de şansa pe care o am. În clasa lui suntem momentan doar 7 studenţi, iar faptul că suntem atât de puţini se resimte în modul în care el se investeşte din punct de vedere muzical pen-tru fiecare dintre noi. Koroliov este unul dintre

pianiştii cei mai cunoscuţi din ziua de azi pentru muz-ica lui Bach şi de multe ori a fost comparat sau ci-tat alături de Glenn Gould. Exigenţa lui Koroliov este câteodată dezarmantă, dar în acelaşi timp aplicându-şi aceleaşi criterii pentru propria lui artă, câştigă le-gitimitate în faţa noastră, deschizându-ne orizonturi noi, nebănuite până atunci. Dintre toate personalităţile muzicale cu care am lucrat, nu am întâlnit pe nimeni ca-pabil să lase atât de multă libertate de exprimare şi în acelaşi timp să cana-lizeze atât de precis arta de interpretare pe calea cea “dreaptă” din punct de vedere stilistic, asa cum o face Koroliov. Iar momentul în care cântă pentru a sub-linia un argument, este ceva unic, deoarece stăpâneşte repertoriul pianistic la nive-lul cel mai înalt imaginabil. Cursurile se transformă de multe ori în discuţii filoso-fice, uneori discutăm despre pictură sau literatură, iar în acest fel, arta muzicală se află mai bine definită, mai subtil subliniată de către celelalte forme de artă. Este o experienţă unică de a studia aici şi sunt fericită să mai rămân încă doi ani, în care voi studia ciclul de Konzertexamen (doc-


Go FREE62torat). Această filieră este destinată studenţilor care se îndreaptă spre cariere solistice. În plus, din octomb-rie 2010 am ocazia de a preda pianul la Hochschule für Musik din Hambourg, ceea ce este o experienţă pedagogică foarte importantă în viaţa unui pianist. G.F. Participând la concur-suri, festivaluri naţionale şi internaţionale, aveţi unul anume pentru care păstraţi încă vie emoţia? A.A. Este dificil să aleg din atâtea amintiri frumoase. Pentru mine, fiecare

ieşire pe scenă este un moment unic, nou, în care multe lu-

cruri neaşteptate se pot întâmpla. Încerc

să las loc

spontaneităţii şi nicidecum nu vreau sa imobilizez intenţiile muzicale. Con-centrarea înainte de a intra pe scenă, acustica sălii, instrumentul pe care cânt, repertoriul pe care îl interpretez, reacţia publicului, şi aş putea să con-tinui lista, toate aceste elemente fac ca fiecare concert să fie în sine un mo-ment excepţional, care mă umple de fiecare dată de bucurie şi în acelaşi timp de umilinţă în faţa muzicii.

Voi alege prima amintire pe care o am legată de scenă. Abia începusem lecţiile de pian şi după câteva luni, ur-cam pe scena Liceului de Artă din Piatra Neamţ cu ocazia concertului de Crăciun. Sala era luminată numai de ghirland-ele bradului, iar pe

“…fiecare concert - un moment excepţional, care mă umple de fiecare dată de bucurie şi în acelaşi timp de umilinţă în faţa muzicii.”

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Go Free 63pian erau aşezate doar două lumânări: atmosfera era pur şi simplu magică! Intensitatea acelor momente nu m-a părăsit niciodată, ba din contră, m-a acompaniat de-a lungul anilor şi am în-cercat să merg de fiecare dată în faţa publicului cu aceeaşi atitudine, pură şi sinceră. Experienţa şi cunoştinţele acumulate pe parcursul anilor nu au făcut decât să îmi confirme ceea ce simţisem prima oară pe scenă, acea bu-curie de a partaja muzica cu publicul, împletită cu tracul necesar pentru a mă depăşi pe mine însămi. Fiec-

are ieşire pe scenă este o sărbătoare! G.F. Cum credeţi că este perceput pi-anistul contemporan în zilele noastre?

A.A. Pianistul a avut mereu, în-cepând cu cariera de concertist al marelui Franz Liszt, un loc aparte în so-cietate. Secolul XX a schimbat în mod ireversibil metoda de propagare a muz-icii, cu apariţia primelor înregistrări. Dar chiar dacă muzica “vie” există şi va exista mereu, discul a schimbat aşteptările publicului. Carierele unor


Go FREE64pianişti care cântă 100 de concerte pe an, erau pur şi simplu inimaginabile cu o jumătate de secol înainte. Influenţa mass-mediei, a mijloacelor de trans-port, a sălilor de concert care sunt din ce în ce mai mari, influenţa discului, au accelerat într-un ritm de-a dreptul ameţitor carierele marilor muzicieni. Cum spuneam mai sus, locul lăsat spontaneităţii este pentru mine ex-trem de important, chiar dacă pe scenă cuvântul spontaneit-ate este sinonim cu cel de risc. G.F. Ce sfaturi aţi da tiner-ilor pianişti din România? A.A. Nu mi-aş permite să sfătuiesc pe nimeni!! Fiecare din noi avem un parcurs propriu şi fiecare işi găseşte un loc, mai devreme sau mai târziu. Sunt însă convinsă de un lucru, că fără devoţiune şi sacrificii, e imposibil de atins un scop în muzică şi în artă, în general. E nevoie de multe ingredi-ente pentru a forma un artist: talent, muncă, voinţă, răbdare, pasiune, de-votament, sacrificii, dar şi norocul. Norocul de a întâlni un ghid, un maest-ru, şansa de a întâlni persoana, în locul şi momentul potrivit.. Pe câţi artişti, pe atâtea destine diferite şi fascinante!

G.F. Care sunt planurile Dumneavoastră în viitorul apropiat? A.A. În luna ianuarie voi avea plăcerea de a înregistra alături de Renaud Capuçon muzică pentru un film francez. Este pri-ma mea experienţă care iese din con-

textul muzicii clasice, dar proiectul este foarte interesant şi sunt nerăbdătoare să trăiesc această experienţă nouă. Printre proiectele de suflet, este cel de a înregistra integrala Preludiilor de De-bussy. Sper să am posibilitatea în curând de a realiza această dorinţă artistică, şi astfel să împart şi cu publicul dragostea pe care o port compozitorului francez. În ceea ce priveşte concertele, voi reve-ni în România pentru câteva concerte cu orchestra, în care voi interpreta con-certul nr. 4 de Beethoven, voi cânta în mai multe festivaluri în Franţa şi Ger-mania şi mă bucur că am ocazia de a îmbina proiecte în care cânt ca solist, cu proiecte de muzică de cameră. G.F. Iar în ceea ce priveşte o revenire în ţară?

A.A. Las toate porţile deschise, nu vreau să iau deocamdată nicio decizie. Locul unde mă voi stabili, este locul care îmi va oferi posibilităţile pentru a îmi duce la capăt planurile artistice. Mo-mentan în România, în ciuda crizei eco-nomice severe care o depăşeşte, cred că sunt multe posibilităţi de a crea şi duce la capăt idei noi. Din păcate, lipsa banilor în domeniul cultural încetineşte acest proces. Sper ca în viitorul apro-piat situaţia să fie alta, şi dinamismul artiştilor să fie recompensat pe dreaptă măsură.

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Go Free 65

„Ai prins accent” mi-a zis ea deodată la telefon.

Am râs puţin, am mai folosit un per-fect simplu pentru compensare (să o asigur că nu m-am îndepărtat, la o adică, chiar atât de mult de casă în doar cinci luni), ne-am luat la revede-re scurt şi am închis. N-am vrut să i-o spun, dar avea dreptate. Am cam prins accent.

Toate le fac cu accent de câte-va luni, de când am fost absorbită în Cluj ca un corp străin într-un organi-sm foarte sănătos şi foarte primitor. Dimineaţa când mă trezesc o fac cu ac-cent - mai încet şi cu intonaţie. Tot cu accent chem liftul şi el vine mustăcind electronic şi negrăbindu-se să închidă uşile, cu accent salut în fugă şi porta-rul care are şi el întotdeauna mustaţă, chiar dacă e nu e niciodată acelaşi, cu accent îmi încălzesc mâinile în staţie, pocnind din degete monosilabic, aşteptând apăsat şi foarte atentă la consoane autobuzul 24B, care mă duce trohaic, autosuficient şi mândru până acolo sau poate până altundeva, dacă mă răzgândesc. Cu accent mă uit şi la oamenii din autobuz, mereu frumoşi şi gata să fie priviţi, apărând ireali din

hainele lor nemaivăzute, în technicolor şi nesubtitraţi, cu priviri articulate, mi-rosind a acasa-cuiva sau a Polus Center, vorbind la telefon ca şi cum ar fi în di-rect la radio şi n-ar vrea să plictisească moderatorul.

Da, da, pe toate le fac altfel. Cu accent ador cele douăzeci de minute în autobuz. Cu accent pocnesc umbrele pe stradă la ora şapte, când mă îndrept spre fa-cultate şi răsare soarele; şi tot cu ac-cent crapă pietrele de frig la unison. Cu accent intru în Universitate şi încep să vorbesc pentru tot restul zilei, ba chiar am observat că pentru anumite lucruri nu se poate zice decât ioi – şi nu e de mirare că acele lucruri nu se întâmplau şi acolo de unde vin eu – n-ar fi existat o interjecţie potrivită pentru ele.

Mă port cu accent şi pe mine, fiindcă oraşul mă lasă să fiu exact cine vreau să fiu, când am chef să fiu. Mâine va trebui să mă întorc puţin acasă. Peste câţiva ani s-ar putea să nu mai fie vorba de chiar atât de puţin. Şi nu-mi pasă acum nici de sesiune, nici de internship-uri, nici de unde voi avea loc sau nu să mă angajez. Nu mi-e teamă decât să nu mai trebuiască să zic niciodată ioi!

Accent

Simina PITUR


Go FREE66

Suntem deja cu toţii conştienţi de masiva invazie românească ce a început să aibă loc imediat după revoluţia din ‘89. Principalele ţinte au fost şi au ră-mas încă ţările europene precum Spa-nia şi Italia. Dacă la început am fost pri-miţi cu entuziasm, o dată cu trecerea anilor acesta a scăzut în intensitate (pe bună măsură) datorită ispravelor com-patrioţilor noştri, iar după cazul Mailat pentru mulţi dintre italieni şi europeni am devenit „populaţia non-grata”.

Este un lucru normal ca atunci când greşeşti să scazi în credibilitate şi să apară o ezitare în reacordarea încre-derii, doar că „gazdele” noastre exage-rează în judecata aspră pe care deseori ne-o aplică. Este deranjantă încăpăţâ-narea lor în a ignora cât de avantajoasă şi prielnică le este implicarea noastră în câmpul muncii din ţările lor.

Absenţa accentului te trădează auto-mat că nu eşti nativ, iar simplul răspuns „român” la întrebarea relaţionată de provenienţă cauzează o gravă schimba-re la faţă şi, normal, în atitudine. Din acel punct, angajatorii te vor trata pre-cum un sclav, ţie revenindu-ţi cea mai mare cantitate de muncă şi obviously cel mai mic salariu. De către colegi eşti văzut ca fiind net inferior, iar şansele de a face parte din „bisericuţa” lor sunt infime. Este indicat să nu mai insişti pe tema unei posibile relaţii amiabile pen-tru că nu vor ezita în a-ţi repeta că nu

se încurcă cu „cei ce fură locurile de muncă cinstiţilor noştri compatrioţi”. Cinstea lor nu sunt în măsură să o pun la îndoială, dar acuzaţia este absurdă având ca bază doar faptul că acceptăm să muncim cinstit pentru sume ce lor li se par banal de mici. Precum Dunărea, jignirile vor curge neîncetat şi ţi se va reaminti mereu că eşti „încăpăţânat”, „redus mintal”, „fără viitor”, „incapa-bil”, „rrom”, „unreliable” s.a.m.d.

Accidentele ce implică dispariţia sau rănirea unor români sunt uneori primi-te cu nemiloase aplauze şi replici de tipul „au meritat-o pentru că sunt din România! Ce făceau la noi în ţară?”. Mult mediatizatul caz Romulus Mailat a făcut înconjorul Europei şi nu numai, dar puţini din afara României şi Italiei cunosc motivul recentului deces al ro-mâncei Maricica (pe care presa italiană l-a menţionat de exact trei ori şi nici măcar o dată nu i-a precizat numele de familie). Concluzie: lor le este permis orice pentru că, în afara graniţelor ţării noastre, libertatea funcţionează doar într-un singur sens.

Malitiozitatea îi impiedică în a re-aliza că în urmă cu câteva decenii şi strămoşii lor au căutat un trai mai bun pe tărâmuri germane sau americane şi face parte dintr-un ciclu firesc pe care dezvoltarea economică a statelor să-race precum al nostru îl implică. Po-posirea stranierilor pe teritoriul lor nu

Soarele răsare pentru noi toţi!Liliana OAIDA

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Go Free 67este o invazie şi nici nu trebuie privită ca ofensă, este doar un semn de nor-malitate!

Wikipedia atent ne arată că, din punct de vedere etimologic, termenul discriminare provenit din latinescul „discriminare” semnifică a face deo-sebire. Not such a big surprise there! Mai apoi este adăugat că, din punct de vedere social, discriminarea include categoriile de persoane izolate şi dez-avantajate pe motive religoase, naţio-nale, rasiale, politice and the list goes on ... Ceea ce renumita enciclopedie online nu reaminteşte sunt amprentele pe care acest des întâlnit fenomen al lumii în care trăim le lasă asupra celor

marginalizaţi ... rănile fizice şi psihice care cu greu se închid o dată ce ai fost exclus dintr-un grup, într-o manieră brutală, pe motivul originii tale!

Rândurile de mai sus nu sunt scrise în necunoştinţă de cauză şi sunt convinsă că în ele se regăseşte marea majoritate a diasporei româneşti de pe meleaguri spaniole şi italiene.

P.S. Pentru a nu cădea şi eu în pă-catul persoanelor superficiale, voi folo-si acest prilej pentru a-i lăuda pe acei europeni care ştiu să aprecieze românul pe care îl au alături pentru ceea ce este şi nu pleacă urechea la ieftine stereo-tipii!


Go FREE68

WHEN DID YOU LAST SPEAK UP FOR SOMETHING?

revista_go_free_martie_2011

Documents