ISSNL 2344 – 5041

Nr. 4/Aprilie 2014

2

HI

SCHOOL

!

COLECTIVUL DE REDACȚIE ISSNL 2344 – 5041

REDACTOR-ȘEF: MIRELA MOLDOVEANU

TEHNO-REDACTOR: OANA MOCANU

prof. Dragomir Paul

prof. Grădinariu Lăcrămioara

prof. Moldoveanu Mirela

prof. Murat Daniela

prof. Onea Cristina

prof. Rusu Lidia

prof. Saioc Marian

prof. Zamfira Florentina

REDACTORI -ELEVI:

Anton Cristian, clasa a X-a A

Bandrabur Mihaela, clasa a IX-a A

Butnaru Andreea, clasa a XI-a A

Iacob Ana-Maria, clasa a IX-a D

Lucaci-Davide Giani, clasa a X-a A

Mircea Georgiana, clasa a X-a B

Mircea Iuliana, clasa a IX-a A

Munteanu Marius, clasa a X-a B

Nedelcu Andreea, clasa a XI-a A

Radu Andreea, clasa a X-a B

Mulţumiri tuturor cadrelor didactice şi elevilor, care ne-au înţeles şi ne-au

oferit sprijinul

REDACTORI -PROFESORI:

3

Proiect Leonardo da Vinci p.4

TomTato p.6

Castelul Bran un icon românesc p.7

Dezvoltarea creativității în lectiile de educație fizică și sport p.9

Numerele de-a lungul istoriei p. 11

Poezie

o Bandrabur Mihaela p.12

o Mircea Iuliana p.14

o Mircea Georgiana p.17

o Lucaci-Davide Giani p.18

o Munteanu Marius p.19

Diamantul estului p.22

Alimentația tinerilor în fața calculatorului p.23

Moda în timpul celui de-al doilea război mondial p.25

10 criterii ca să-ţi alegi profesia potrivită p.27

Nodurile lunare p.28

Să plecăm în vacanță! p.30

4

Proiect Leonardo da Vinci

”Tehnologii și tehnici noi în industria alimentară și

gastronomie” - în școala noastră!

LICEUL TEHNOLOGIC “GHEORGHE MIRON COSTIN” CONSTANȚA, în

anul şcolar 2013 - 2014 este beneficiarul proiectului din cadrul Programului Sectorial

Leonardo da Vinci - Acţiunea Mobilitate, cu titlul: ”Tehnologii și tehnici noi în industria

alimentară și gastronomie”, LLP – LdV/IVT/2013/RO/232. Proiectul se derulează prin

Agenţia Naţională pentru programe comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale

din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Mobilitatea se desfăşoară în oraşul spaniol

Granada în colaborare cu doi parteneri:

supermarketul Autoservicio Matilde şi

organizaţia Agroláchar.

Obiectivul general al proiectului:

Aprofundarea şi diversificarea formării

de specialitate, în relaţie directă cu piaţa

concurenţială a forţei de muncă din domeniul

turismului şi alimentaţiei în vederea creşterii

calităţii educaţiei şi formării pentru o mai bună

tranziție de la școală la viața activă.

Obiectivele specifice:

1. Dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor practice ale elevilor referitoare la cunoaşterea şi

executarea operaţiilor de bază în vederea obţinerii produselor alimentare şi gastronomice de

calitate superioară.

2. Aprofundarea de cunoştinţe şi abilităţi de bază privind procesarea alimentelor şi principiilor

gastronomice.

3. Facilitarea integrării pe piaţa muncii europene prin contactul cu un mediu economic şi socio-

cultural nou.

4. Dezvoltarea unui parteneriat transnațional care să sprijine mobilitatea tinerilor și să contribuie

la sporirea atractivității și calității educației și

formarii.

Competentele dobândite prin stagiu

corespund celor din Planul cadru OMECI nr.

3423 /2009 anexa 3 calificarea ,,Tehnician în

gastronomie”. Conform OMETC

nr.4931/29.07.2008 privind transferul şi

recunoaşterea rezultatelor învăţării dobândite în

stagiile de pregătire practică, Liceul Tehnologic

“GHEORGHE MIRON COSTIN” Constanţa va

recunoaşte oficial competenţele dobândite în

timpul mobilităţii şi va atribui o parte din punctele

prevăzute în SPP.

Fluxul I – Pregătire culturală

Fluxul I - Pregătire de specialitate

5

Validarea competenţelor

dobândite s-a realizat prin eliberarea

următoarelor documente:

- certificat Europass Mobility - eliberat

de către Liceul Tehnologic

“GHEORGHE MIRON COSTIN”

Constanţa care va realiza înscrierea

elevilor în baza de date Europass.

Certificatul va fi validat de către

instituțiile de primire, după analiza

rezultatelor evaluării finale, realizate de

către tutorele de stagiu. Acesta va

cuprinde: obiectivele mobilităţii,

conţinutul şi durata formării, sarcinile

de lucru, toate abilităţile şi competenţele dobândite la fiecare unitate de primire;

- certificate lingvistice - eliberate de instituţia care va realiza pregătirea lingvistică, având

precizat nivelul de cunoaştere al limbilor engleză/spaniolă;

- certificat de participare la stagiul de mobilitate – eliberat de instituţiile de primire care va

cuprinde toate competenţele dobândite, altele decât cele profesionale.

Mobilitatea s-a desfăşurat pe două fluxuri, între 3.02-23.02.2014 – fluxul I (8 elevi și un

profesor însoțitor), respectiv 17.03-6.04.2014 – fluxul II (9 elevi și un profesor însoțitor).

Implementarea proiectelor europene la nivelul şcolii face parte din planul de dezvoltare

instituţională a Liceului Tehnologic “GHEORGHE MIRON COSTIN” Constanţa. Dimensiunea

europeană a învăţământului este reflectată în obiectivele generale ale şcolii. Prin utilizarea

mobilităţilor europene în formarea iniţială furnizăm un bun cadru de muncă pentru educaţia şi

instruirea viitorilor absolvenţi. Prin acest proiect asigurăm succesul procesului de pregătire prin

mobilităţi europene, atât la nivel naţional cât şi la nivel european. Proiectul înseamnă muncă în

echipă, întâlniri ale profesorilor implicaţi, ale elevilor şi părinţilor, ceea ce va contribui în final la

întărirea relaţiilor de colaborare profesor-

elevi-părinţi.

Finalitatea acestui proiect permite o

bună tranziţie a elevilor de la şcoală la viaţa

activă şi inserţia sigură pe piaţa muncii în

una dintre cele mai puternice zone turistice

ale României, cum este oraşul şi judeţul

Constanţa, care are nevoie de specialişti cât

mai bine pregătiţi în domeniul industriei

alimenatre, fără de care nu poate exista un

turism de calitate.

Echipa de implementare a proiectului

Fluxul II

Fluxul II

6

prof. Zamfira

Florentina

După numele articolului poate vă gândiți că voi scrie un articol

despre Japonia, sau poate că voi vorbi despre tatuaje...

Dar nu, noi vorbi despre plante. Mai exact despre hibrizi obținuți prin

altoire.

Ok, ok...ce e altoirea? Un proces de introducere

a unei ramuri a unei plante în țesutul alteia,

stabilind astfel un contact între țesuturile lor

generatoare, cu scopul de a da plantei altoite

însușirile altoiului. Cu alte cuvinte, este procesul

de combinare a două plante diferite pentru a crea o singură plată cu

însușiri de la amândouă.

Cele mai multe plante pot fi altoite cu altele din aceeași

specie, dar uneori este posibilă și altoirea unor specii diferite.

Și acum...ce ziceți dacă ați putea culege de la aceeași plantă și

cartofi și roșii? Pentru ca roșia și cartoful fac parte din aceeași

familie, acestea au putut fi altoite cu ușurință. Planta 2 în 1?! Ei

dragii mei se pare că britanicii au reușit să realizeze această plantă numită TomTato!

Compania britanică Thompson&Morgan, specializată în horticultură, a lucrat timp de un

deceniu la planta hibrid, care produce în același timp și roșii cherry și cartofi. Conform

companiei britanice, planta a fost creată pe cale naturală, prin altoire și nu prin modificare

genetică în laborator.

"Planta a fost dificil de obținut pentru că

tulpina roșiei și tulpina cartofului trebuie să aibă

aceeași grosime pentru ca altoirea să se producă cu

succes. A fost o operațiune care a necesitat înaltă

calificare. Am mai vazut produse similare. Totuși, la o

privire mai atentă, era vorba de un cartof plantat în

același ghiveci cu o roșie. În cazul nostru, este o

singură plantă care nu produce frunze de cartof”, a

declarat pentru BBC Paul Hansord, directorul firmei

producatoare.

Planta produce aproximativ 500 de rosii cherry, dar si o cantitate moderata de cartofi albi.

Producătorul plantei susține, de asemenea, că roșiile pot fi culese în același timp cu

cartofii. TomTato a fost testată pentru a vedea dacă produce alfa-solanină, o substanță toxică ce

poate fi produsă de ambele plante, în funcție de condițiile de creștere și de depozitare, iar planta

noastră 2 în 1 a fost clasificată ca fiind sigura.

Planta se poate cultiva primăvara, după ce riscul de îngheț a trecut și probabil că va fi un

success având în vedere că mulți oameni au puțin spațiu în grădină.

O planta TomTato va costa aproximativ 15 lire sterline.

sursa: InfomediuEuropa - revistă de mediu și ecologie, membră a European Enviromental Press, Anul 8,

nr. 10 (95), 25 octombrie-24 noiembrie 2013

7

Prof.

Moldoveanu

Mirela

Castelul Bran este un icon, lucru dovedit atât de faptul că acesta este cunoscut în întreaga

lume, cât şi de faptul că Dracula a devenit personajul romanului unui scriitor irlandez.

Interesant este şi faptul că îi este dedicat şi un site în care putem găsi informaţii utile despre

istoria castelului şi despre legenda lui Dracula. Un alt lucru care face din Bran un icon sunt

şi controversele pe seama acestui loc care a fost pus în legătură cu imaginea vampirului

Dracula. Mulţi turişti străini cred ca acest personaj a existat, ceea ce face din monument un

obiectiv turistic de neocolit în România de către

străini. Singurii susceptibili în ceea ce priveşte

locul şi legenda pusă pe seama acestuia sunt

chiar românii care nu au ştiut să profite de acesta

la maxim şi să-i acorde importanţa cuvenită.

Castelul Bran este cunoscut în turismul

internaţional şi în toată lumea mai ales asocierii

imaginii sale cu locurile prin care a bântuit

Dracula, eroul romanului cu acelaşi titlu al scriitorului Bram Stoker. Cartea este considerată mediocră de

criticii literari, dar a avut un impact mare în rândul publicului cititor, din moment ce până în 1903 se tipăriseră

6 ediţii. De altfel, Stoker nu stabileşte cu exactitate locul în care se află castelul din romanul său, dar unii

istorici spun că ar fi vorba de Regiunea Bârgăului, în trecătoarea care uneşte Transilvania de Moldova.

Oricum, cert este că datorită acestui roman şi a

ecranizărilor realizate, s-a creat o asociere

indestructibilă între Dracula, Castelul Bran şi

Transilvania.

Dincolo de legendă, castelul Bran are şi o

importanţă istorică de necontestat. A fost cetate

de apărare a Ţării Bârsei şi de supraveghere a

traficului comercial pe drumul Branului, sediu

administrativ al domeniului cetăţii Bran şi mai

8

tărziu al pădurilor aparţinând Braşovului, ulterior,

una din reşedinţele de vară ale Reginei Maria a

României.

Castelul Bran, în urmă cu patru decenii, a fost

organizat ca muzeu de istorie şi artă. Astfel a

devenit un monument important al ţării, devenit şi

un loc turistic atractiv şi preferat de turiştii străini,

lucru favorizat şi de trecerea prin această zonă a

unui drum naţional care face legătura, prin culoarul

Branului, între Braşov şi Câmpulung Muscel.

Este cert că atât localizarea, cât şi istoria locului, la care se alătură controversele şi, bineînţeles, legenda

vampirului Dracula, au făcut din Castelul Bran un icon. Legenda lui Dracula, devenită mit în secolele al XIX-

lea şi al XX-lea, a avut legătură cu imaginea domnitorului Vlad Ţepeş, deşi izvoarele istorice spun că Vlad

Ţepeş ar fi trecut pe aici o singură dată, în drum spre Braşov. Personajul mitic Dracula este cunoscut pentru

cruzimea sa nemăsurată (trasul în ţeapă fiind metoda acestuia preferată de execuţie, el pedepsind persoanele

necinstite, neloiale, tâlharii). Tatăl lui Vlad Ţepeş a

făcut parte din ordinul Dragonului, un ordin

cavaleresc dedicat luptei împotriva turcilor.

Emblema acestui ordin era dragonul, simbol al

diavolului, lucru de la care a pornit şi legenda.

Aşadar, România este cunoscută în lume datorită

lui Dracula, turiştii străini venind în ţara noastră

pentru a vizita locurile în care acesta a dat frâu liber

cruzimii sale.

9

Prof. Dragomir Paul

Creativitatea este o dimensiune integrală a personalităţii subiectului

creativ ce presupune imaginaţie, dar nu se reduce la procesele imaginative;

implică inteligenţă, dar nu orice persoană inteligentă este şi creatoare;

presupune motivaţie şi voinţă, dar nu poate fi explicată doar prin aceste

aspecte.

În ultimii ani, în rolul educaţiei, al şcolii, se pune cu tot mai multă

acuitate sarcina dezvoltării independenţei şi creativităţii gândirii elevilor.

În funcţie de felul cum este organizat şi orientat, procesul de

învăţământ, poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate

duce, din păcate, şi la formarea unei gândiri şablon.

Dacă în instituţia de învăţământ ,profesorul se mulţumeşte cu o reproducere textuală, elevii

nu se vor strădui să prezinte materialul consultat într-o formă personală,să gândească asupra lui,

să caute soluţii originale, să grupeze şi să ierarhizeze ideile. Cu sau fără voia lui, un atare

profesor va contribui la educarea unei gândiri şablon, la frânarea dezvoltării spiritului critic şi a

gândirii creatoare. Rezultatele vor fi diametral opuse dacă vom stimula, prin orice cale, studiul

individual al elevului, încercarea de a găsi soluţii originale, de a interpreta şi aplica cunoştinţele,

de a gândi independent.

Majoritatea copiilor sunt de la natură curioşi şi au o imaginaţie bogată, însă după ce merg la

şcoală devin precauţi şi mai puţin inovativi, din participanţi ajung spectatori plictisiţi.

Copiii sunt imaginativi şi au un potenţial creativ fantastic. Este felul lor natural de a fi. Iar

pentru a rămâne astfel, este important să le fie încurajată libertatea de expresie, iar stabilirea

limitelor să nu devină prea rigidă.

Creativitatea le poate fi stimulată dezvoltându-le, în primul rând, încrederea în ei, în ceea

ce pot oferi, respectându-i pentru frumuseţea şi unicitatea lor.

Un elev îşi manifestă spiritul creativ atunci când:

se implică activ în procesul de formare şi învăţare,

adoptă o atitudine activă şi interactivă;

gândeşte critic şi are deprinderi de gândire critică;

acţionează în totală libertate în planul alegerilor

pe care le face;

explorează mediul şi găseşte soluţii personale;

preferă gândirea divergentă, imaginativă şi

creativă;

îşi valorifică şi dezvoltă imaginaţia, originalitatea,

inventivitatea, fantezia, creativitatea;

problematizează conţinuturile şi face descoperiri;

îşi exercită liberul arbitru;

10

are încredere în forţele proprii şi dorinţa

de autodepăşire;

devine responsabil; elaboreaza produse

intelectuale unice şi originale.

Dezvoltarea creativităţii elevilor înseamnă

să le oferim prilejuri de a acţiona creativ, să-i

încurajăm în aceste demersuri şi să

recompensăm gândirea şi acţiunea creativă.

Din păcate de multe ori sistemele

educaţionale nu fac decât să descurajeze aceste

lucruri

Majoritatea sistemelor educaţionale se focalizează excesiv pe anumite tipuri de activităţi

academice, exilând disciplinele din domeniul artelor, disciplinele umaniste sau educaţia fizică.

Ştiinţele şi matematica sunt în general abordate într-o manieră destul de aridă şi în general

predarea se face având în vedere în mod excesiv evaluarea.

A dezvolta creativitatea elevilor nu este o întreprindere uşoară, dar poate fi plăcută şi ne

poate aduce satisfacţii profunde.

Educaţia fizică şi spotrul este disciplina de învăţământ perceputa,de cei mai mulţi,ca

adresându-se doar laturii”fizice” a personalitaţii umane.

Mai puţini sunt aceia care ştiu că,educţia fizică şi sportul are şi o importanţă funcţie

educativă,concretizată în influienţele pe care această activitate le are asupra dezvoltării celorlalte

laturi ale personalităţii umane:intelectuală,morală,estetică si tehnico-profesională.

Prin formele sale de organizare si datorită caracterului său emoţional educaţia fizică şi

sportul contribuie la dezvoltarea atenţiei, memoriei,spiritului de observaţie,a imaginaţiei,a

spiritului de afirmare si autodepaşire, favorizează capacitatea de comunicare şi creativitate,

reduce agresivitatea si inhibiţia, ajungăndu-se astfel la îmbunătăţirea premiselor unor activităţi

complexe, constructive.

Ca principale modalităţi de dezvoltare a creativităţii in lecţia de educatie fizică şi sport pot

fi utilizate:

a)-conceperea,de către elevi, a unor complexe de exerciţii fizice pentru secvenţele

“Pregatirea organismului pentru efort” si”Influienţarea selectivă a aparatului locomotor”şi

conducerea de către aceştia a derularii acestor secvenţe din cadrul lecţiei;

b)-utilizarea unor parcursuri aplicative şi ştafete care să conţină situaţii problematice

care pot fi rezolvate de elevi cu ajutorul cunoştinţelor,priceperilor şi deprinderilor pe care aceştia

le posedă,dar pe care trebuie să le

selectioneze,restructureze si reorganizeze altfel;

c)-utilizarea frecventă a jocurilor dinamice

ca mijloace de realizare temelor de lecţie;

d)-elaborarea si executarea,de catre elevi a

unor linii acrobatice cu elementele de gimnastică

acrobatică învăţate;

e)-exersarea unor combinaţii tehnico-

tactice,specifice unor ramuri şi probe sportive în

condiţii variate ;

f)-rezolvarea originală a unor situaţii tactice

apărute în timpul practicării jocurilor sportive.

11

Cum au apărut numerele și denumirea lor? Cum priveau oamenii în

timpurile străvechi aceste bijuterii ale inteligenței omenești? Iată câteva

întrebări la care elevii zilelor noastre așteaptă răspunsuri de negăsit în manual.

Încercând să găsim originea cuvântului cifră ajungem la ebraicul

SEPHIRA însemnând lumină, strălucire. Doar cu înțeles secundar apar

numerele. Demne de observat sunt şi înrudirile cu ebraicul SEPHER

însemnând carte şi cu grecescul SPHAIRA pentru sferă . Prin acest cuvânt se

sublinia izvorul de lumină reprezentat de numere. Mergând mai departe prin

diferite culturi, găsim SIFR în arabă , ZEPHIRUM în latină și CIFRĂ în

romană. Se poate observa şi înrudirea cu cuvântul CIFRU ( CIFRAT) pentru o scriere secretă

subliniind privilegiul de care beneficiau la origini cei care stăpâneau scrierea numerelor.

Astăzi ,când copiii învață să socotească în grădinița, iar apoi din clasa I rezolvă ecuații , ne

este greu să înțelegem acele vremuri străvechi.

Tratarea din zilele noastre a numerelor ar fi fost privită în antichitate ca o adevărată barbarie.

Iată un exemplu ce poate clarifica cele afirmate mai sus: din cele mai vechi timpuri

oamenii au împărțit numerele în numere cu soț și numere fără soț. Cele cu soț erau considerate

numere femeiești ,iar cele fără soț numere bărbătești.

Plutarh (46-120 d.Chr.) ne explică:

‘’ La împărțirea numerelor în două părți egale, numerele cu soț se evidențiază, despărțindu-

se în două părţi întregi, lăsând în sine , între ele, un spațiu liber de primire.

Împărțind un număr fără soț in două părți întregi egale, rămâne întotdeauna în mijlocul său

un rest capabil de reproducere. Numărul impar are faţă de cel par , în plus, puterea reproductivă

, pe care o păstrează și la adunarea cu un număr par”.

Ce vor sa spună aceste fraze , este clar : numărul 6 , de exemplu, se desparte ca

suma 6=3+3 fiind un număr femeiesc, pe când numărul impar 7=3+1+3 este număr bărbătesc.

Astăzi suntem înclinați sa zâmbim la astfel de gânduri , dar grecii antici le tratau

foarte serios.

O idee asemănătoare găsim în Egiptul

antic, în legătura cu triunghiul sfânt

(triunghiul dreptunghic cu laturile de 3,4 și 5).

Bărbăția – cateta verticală de 3 era reprezentata

de OSIRIS, feminitatea – cateta orizontală de 4 era

reprezentată de ISIS , iar ipotenuza născută din cei doi,

de fiul lor HORUS. Din acestă cauză , spre deosebire de

simpla adunare de mai sus , operația

din acest triunghi era considerată

ca o operație sfântă.

Bibliografie

Ernst Bindel - ,, Die geistigen Grundlagen Der Zahlen “ , 1958

prof. Rusu Lidia

12

Bandrabur Mihaela, clasa a IX-a A

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Planeta ne iubeste,

Cu drag ne dăruiește

Roade minunate

Ce sunt încă pe terminate.

E planetacea mai locuită,

De oameni nu prea e iubită,

E prea plină de gunoaie,

În care furnicile își fac

mereu mușuroaie.

E planeta noastră albastră,

S-o-ngrijim e datoria

noastră

Plantează un copac, copile,

Să-ți înfrumusețeze zilele!

Mările și oceanele de-un

albastru nemărginit

Conturează cel mai bine un

infinit.

Florile îți încântă privirile,

Auzul ți-l dezmiardă

păsările.

A treia planetă din spațiu-i

Terra,

A sa formă este sfera,

E plină de viață

Și totodată de verdeață.

Natura ei este curată,

De oameni e asaltată,

În urmă aceștia provoacă

dezastru,

Iar cerul nu mai e albastru.

Când pe planetă va fi pace,

Când omul nu va mai zace,

Atunci și noi vom fi uniți

Și ne vom odihni fericiți.

Natura ne ajută cu tot ce

poate,

Deși este pe moarte.

Noi suntem călăii ei,

Hai să fim eroii săi!

Terra-i cea mai poluată

Numai din vina noastră.

Putem însă s-o salvăm,

Haideți să o apărăm!

Soarele ne încălzește

pământul,

Vara ne răcorește vântul,

Regina-nopții ne luminează

calea,

Floricelele și iarba ne-

nfrumusețează calea.

Pe cer lucesc mii de stele,

Frumoase sunt nopțile.

Viața asta-i trecătoare,

Faceți lucruri folositoare!

Nu lăsați hârtii pe jos,

Aruncați-le în coș!

Melcii să nu îi călcați,

Mai bine-n viață îi lăsați!

Cea mai frumoasă planetă

noi s-o avem,

Cu bucurie s-o păstrăm.

Viața pe pământ e

minunată

Când natura-i îmbelșugată.

13

Bandrabur Mihaela, clasa a IX-a A

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Când tristețea mă cuprinde,

Stau și mă gândesc la mine

Cum ar fi dacă n-aș fi,

Cum ar fi dac-aș muri.

Dacă n-aș fi existat,

Pe nimeni n-aș mai fi-ncurcat

Sau să fi existat

Într-un colț de lume uitat.

Nimeni să nu mă mai vadă,

Să mă spele cu zăpadă,

Nimeni să nu stea cu mine

Când tristețea mă cuprinde.

Eu nu știu ce-i veselia,

Ce-nseamnă copilăria.

Știu în schimb ce-i supărarea,

Căreia-i lipsește alinarea.

Of! Ce viață grea!

Unde fuge răzbunarea

Adunată-n suflet?

Oare vântul peste dânsa a suflat?

Nu-mi iau însă apărarea

Când mă biciuie povara,

Nu sunt slabă,

Ci timidă.

N-am prieteni,

Dar nu-mi pasă.

Și-așa nu mă vrea nimeni

Fiindcă nu sunt arătoasă.

Dar când au nevoie de ceva,

Toți mă bagă-n seamă,

Toți mă-ntreabă:

-Știi să faci așa ceva?

Of! Ce soartă amară!

Vreau să fie iarăși vară

În sufletu-mi amărât

Și-n corpu-mi cel târât.

14

Mircea Iuliana, clasa a IX-a A

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Pământul e viață,

Pământul e speranță,

Pământul să-l slăvim,

Pe pământ murim.

Pământul îmbelșugat

Cu aurul curat,

Aurul vieții

Și aroma dimineții.

Dintre miile de planete,

Care mai de care mai cochete,

A noastră e cea mai frumoasă

Și cea mai prețioasă.

Pădurea ne ține-n viață,

Ea e aerul ce-l respirăm,

Iar noi ca și recunoștință

O distrugem cu umilință.

Planeta e în mâinile noastre,

Dar și noi în ale ei.

Ea ne decide soarta

Cu miracolele ei.

Planeta e una

Și se-nvârte ca nebuna.

Mulți chimiști, fizicieni

Au încercat cu spor

Să-i afle al ei ogor.

Planeta cu cascade deșarte,

Planeta cu cântece și culori,

Planeta cea încântătoare,

Planeta cu mii și mii de flori.

Planeta cu dulcea ei armonie,

Ce sufletu-l umple cu bucurie.

Mă năpustesc asupra ei

În zbor amețitor de porumbei.

Apele învolburate

Păstrează cu duioșie

Veșnicile taine

Ce sunt demne de mândrie.

Asta e planeta noastră,

Ca o mamă ni s-arată

Și păstrează legătura

Omului cu natura.

15

Mircea Iuliana, clasa a IX-a A

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Printre roiurile de

galaxii,

Rpintre șiragurile de

stele,

Se văd culori mai

argintii

Și-un punctuleț albastru

al vieții mele.

Planeta mamă ce ne

crește,

Cu drag ea ne ocrotește,

Din roadele ei ne

hrănește

Și cu îndurerare ne

privește.

Albastrul magic plin de

savoare,

Verdele intră-n vigoare,

Cu frumusețea ei

deosebită

A făcut lumea mai

fericită.

Râuri șerpuite și

fermecătoare,

Mări strălucite și

încântătoare,

Oceane sălbatice și

murmurătoare,

Lacuri liniștite și

visătoare.

Cerul e plin de cântecul

păsărilor,

Intră în ambianță cu cu

ritmul broaștelor.

Așa formație, rar mai

găsești,

De mii și mii de

cântăreți.

Pe pământul înverzit

E armata de furnici,

Care se mișcă

îngreunate

Să aducă un bob în

spate.

Vântul suflă pe câmpie

Și aduce bucurie.

Copiii zburdă-n

armonie,

Urmați de câte-o

ciocârlie.

Răposatul gândăcel

Se mișcă așa mititel

Și se bucură de viață

Pe planeta cea

frumoasă.

Noaptea vine cu

tandrețe,

Luna veghează cu

blândețe,

Iubiri ies în miez de

noapte,

Îmbibate cu bunătate.

Dimineața cânt te

trezești,

O alarmă acu găsești.

Cocoșelul colorat

Cântă de nu te-ai sculat.

Peste munți și peste văi

Iese uliul idn șuvoi

Și agață un iepuraș

Ce aleargă pe imaș.

După ploaia cea

căruntă,

Apare curcubeul ce ne-

ncântă,

Ce ne-ncântă zilele,

Zilele și nopțile.

16

Mircea Iuliana, clasa a IX-a A

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Atunci când te înalți,

Ceilalți vor să te coboare.

Atât de mult rău te așteaptă-n

zare,

Ochii mei văd și acea

întunecare.

Am atâta de mulți prieteni,

când de fapt sunt numai eu.

Mă laudă mulți, dar sunt doar

cei din troleu.

Sunt în deșert, pândită de

diavol, de arătanie

Și mi-e frică de pierzanie.

Toți mă atacă, îmi vor doar

răul.

De-mi vorbește cineva, îi

răspund doar cu trupul.

Lacrimile mele se risipesc în

decor,

Suspinul mi-e rece de simt că

mor.

Vreau să fug departe,

Să fiu doar cu tine Doamne.

Doar de mângâierea soarelui

Inima mea să se bucure.

Sunt întinsă pe banca de

afară,

Stau visătoare cu fața spre

cer.

Stelele-mi șoptesc întregul

mister,

Sunt tristă pentrua mia oară.

Vântul mă mângâie duios,

Mă ghemuiesc ca un copil

fricos,

Tremur și plâng

Și mai am doar un gând.

Vorbesc cu luna,

Care-mi ține cununa.

Întunericul mă învelește,

Nimic nu se mai ivește.

O ploaie senină începe,

Fiorii de gheață mă trec,

Sufletul meu zbiară de

durere,

Stau singură și nu am

mângâiere.

Trupul mi-e ud,

Inima e rece,

Șiroaiele curg,

Destinul e crud.

Văd cum o stea căzătoare

alunecă pecer,

O dorință îmi pun, prea mult

nu cer...

Dă-mi, Doamne, îngerii

aproape,

Să mă rog zi și noapte!

Adorm pe banca cea pustie,

Aud chiot și multă veselie.

Nu se aude din familia mea,

Căci a dispărut armonia.

Mama, tata sunt departe...

La ei mă gândesc neîncetat...

Ce bine dacă-i aveam

aproape...

Dorul este neterminat!

În visul Iadului am nimerit,

Coșmaruri groaznice m-au

lovit

Cu sulița-n piept și ochii

închiși.

Eu tremur și plâng, mă pierd

în acunziș.

O noapte-ntreagă am petrecut

Pe banca umedă și rece.

Să mor în chinuri aș fi vrut...

Merit toată durerea, sufletul

mi-e rece.

Apare soarele puternic,

păsările cântă veșnic,

Luntrea, codrul îmie casa,

Așa tristă mi-a fost viața...

Mircea Georgiana, clasa a X-a B

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Pământul nostruc el iubit,

Pământul nostru moștenit,

Pământul nostru strămoșesc

Și în luptă vitejesc.

Șapte continente are,

Nu le dă pe orișicare.

Mări, oceane, lacuri, munți

Și stejarii cei cărunți.

De ești mic sau de ești mare,

Planeta naostră spațiu are

Și e foarte primitoare

Cu aroma ei îmbietoare.

Of, tu, planeta mea,

Mă închin la frumusețea ta!

Mă orbesște lumina ce

strălucește,

Ce pe pământ îl încălzește.

O, tu! Mama mea!

O, tu! Icoana mea!

Eu sunt în grija ta și sub

protecția ta.

De mic copil de când mă știi,

Mă joc în pântecul tău auriu,

Tu m-ai făcut mare

Cu poveștile tale plutitoare.

Ah! Ce mult mi-aș dori

Să nu ne părăsești

Și să ne ierți

Că noi am ajuns ca niște

roboți.

Frumusețe exterioară,

Frumusețe interioară,

Ești und ar nespus

De cel de Sus.

Pământule! Ne-ai dat bogățiile

tale,

Dar noi suntem păsări

risipitoare.

Tu ți-ai păstrat eleganța

Ca o doamnă de Constanța.

18

Lucaci-Davide Giani, clasa a X-a A

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Negura nopții, ce mă bântui, Ce-mi bântui ruinele sufletului, Ruinele distruse ale iubirii, De tine răscolite și năucite, De indiferență bântuite... Sufletul mi-e gol, Pustiit de-un om, Unul singur ce păzește Tainele ce niciodată nu le părăsește. Stă lângă ruine, Așteptându-te pe tine Să repari ce ai făcut, Să zidești ce ai distrus, Să iei de acolo ce ai pus, Răutate de nespus, Răutate ce m-a răpus, Iubire fără răspuns...

19

Munteanu Marius, clasa a X-a B

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Planeta noastră, o frumoasă domnișoară,

Dar nouă nu ne pasă...

Construim vile, palate, blocuri, muzee, sate,

Da, avem nevoie de tine,

Dar un copac când mai plantăm?

Un spațiu verde când mai lăsam?

Domnișoara are riduri,

Natura se ascunde după ziduri.

Hai să o facem să zâmbească,

Să lăsam natura să crească,

Domnul Soare să-i zâmbească

Și s-o iubească din nou.

Hai s-o ajutăm!

Copacii să-i plantăm,

Coroană din flori să-i punem.

Ea trăsături frumoase are,

Știe de ce se uită domnul Soare!

Cascade, munți, păduri, peșteri are,

E ospitalieră și nu zice că o doare.

Locuri frumoase are de oferit

Pentru noi, oamenii, de privit.

În părul albastru elixirul vieții ea are

Pentru noi, oamenii, care

Stăm la ea în chirie.

Autorii îi fac poezie

Și sărbătorită în fiecare zi,

Ar trebui să știi

Este ca o mamă ce-și acoperă puii

Cu firele părului ei.

.

20

Munteanu Marius, clasa a X-a B

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Cu gândul la tine,

Stau și mă gândesc cum să-ți spun oare

Că pentru mine ești ca o floare.

Cu gândul la tine am uitat de mine,

Nu mă regăsesc...

Când te întâlnesc,

Ca un copil mic

Stau și mă gândesc cu ce am greșit,

Poate sunt un tâmpit,

Da, asta o știu de mic.

Pe tine te iubesc,

Nu am cum să greșesc,

Cu inima nu te joci,

Nu e o legumă s-o toci,

Nu vreau să te înlocuiesc cu alta.

Pe tine mi s-a pus pata,

Nu ești un pariu,

Eu nu sunt un bulangiu!

21

Munteanu Marius, clasa a X-a B

prof. coord. Mirela Moldoveanu

Nu mai suntem copii

Să ne bucurăm de lucrurile vii.

Amintiri frumoase,

Scurse ca fetele din basme...

Omul de zăpadă zâmbește și acum,

Frunzele de toamnă s-au transformat în

scrum

Din țigarea fumată pe ascuns.

Vara s-a dus,

Copiii de demult

Au barbă și părul cărunt,

Renaște speranța,

Ziua de primăvară aduce viața.

Iubire cu râset de copil,

Pe facebook n-are profil,

Curcubeul apare după ploaie

Așa cum ghiocelul apare după pătura

albie,

Anunțând începutul vieții

Și zâmbetul reginei gheții.

Puștii se joacă acum printre gunoaie,

Iarba acum se desenează doar pe

foaie...

În copilăria mea, frate,

Imaginația ne-o luam din carte,

Câinii ne erau prieteni buni,

Iar dacă te joci cu ei acum, ești nebun.

Respiram aer curat,

Ăsta care ni l-au luat,

Mergeam cu oile și dormeam

Pe pajiște și râdeam de boacănele ce

făceam

Și bătăile de le luam

Iacob Ana-Maria, clasa a IX-a D,

Prof. coord. Mirela Moldoveanu

La sfârșitul lunii august mi-am petrecut un weekend la malul Mării Negre,

îndemnată fiind de familie, deși doream să stau în orașul aglomerat. Pe drum, citind o

revistă, am descoperit că Marea Neagră este numită și ”Diamantul Estului”, iar acest

lucru mi s-a demonstrat imediat ce am intrat în oraș.

La Constanța, marea și uscatul își dau mâna, însă nu oricum: orașul este așezat în

trepte, așa că, pe măsură ce strabăteam străduțele liniștite, cu un aer de intimidate, lipsite

de forfota pe care mă așteptam să o găsesc într-un oraș turistic, panorama devenea una de

vis, deoarece simțeam că pot îmbrățișa marea.

Era deja după-amiază când am ajuns pe faleză, unde am putut vedea profilându-

se la orizont, pescărușii ce pluteau purtați de vânt ca sclipirile de diamant, dar și delfinii,

ce se zăreau jucându-se departe, fericiți parcă de privirile pe care le atrăgeau de la turiștii

aflați la malul marii. Valurile se spărgeau și ele, parcă mai zgomotos, atrăgându-mi

atenția, deoarece eram uimită de pescărușii ce cântau și se bucurau atunci când reușeau să

prindă un mic peștișor ce le cădea pradă.

După câteva ore bune marea a fost cuprinsă de întunericul ce se lăsa greoi peste

apa zgomotoasă. Îmi aduc aminte că acea noapte tulburătoare m-a făcut să nu plec de pe

faleză, am coborât până în portul Tomis, un port micuț, aflat într-un vechi golf, care era

luminat de numeroasele bărcuțe și iahturi, una mai frumoasă decât cealaltă, care pluteau

prin apa încă cristalină. Erau atât de frumoase și grandioase, încât când ieșeau în larg nu

atingeau apa, oferindu-ne nouă turiștilor parcă un spectacol de modă.

Am rămas captivată, dar mergând prin portuleț, am ajuns la plajă, unde, pentru

prima oară, am simțit sentimentul de care mulți îmi povestiseră. Nu vi-l pot explica,

deoarece este ceva unic atunci când simți cum marea te îmbrațișează pentru prima oară.

După tot acest spectacol, ne-am întors pe faleză, în zori, când bărcuțele pescarilor

își încep incursiunea zilnică în larg și când restaurantele și magazinele de suveniruri, ce se

întind de-a lungul falezei, își deschid porțile spre a-i întâmpina pe turiști, mi-am dat seama

că orașul Constanța se trezește la viață.

Un alt moment important a fost atunci când am descoperit că aici se păstrează

ruinele unei vechi cetăți romane, ale cărei urme sunt vizibile și azi datorită fragmentelor

de ziduri fortificate și de locuințe datând încă din secolul al IV-lea î.Hr.

23

Prof. Grădinariu Lăcrămioara

Viața modernă cu tot ceea ce înseamnă ea nu se mai

aseamănă demult cu modelele tradiționale ale unei

alimentații sănătoase. Mâncam oriunde și orice.

Dar într-o zi trebuie sa nu mai admitem în viața noastră

aceste obiceiuri greșite. Omul modern aproape ca nu mai

gătește, nu mai mănâncă liniștit și nu mai face piața. Totul

merge într-un ritm alert, iar zilele trec fără ca măcar să simtă

că a servit masa în tihna acasă. Poate doar în week-end are

timp pentru el și familie, dar chiar și atunci mulți preferă

restaurantul. A devenit o modă ca la sfârșit de săptămâna

după cumpărăturile dintr-un supermarket, sa se servească

masa la fast-food-urile sau restaurantele îndrăgite.

Indiferent ca ne aflam la birou sau lucram de acasă, e

mai la îndemâna sa servim prânzul fără a ne dezlipi de

calculator. Ținând o mâna pe mouse si alta pe furculița,

mâncam. Mai butonam o tasta, mai luam o înghițitura de

mâncare. Dar, din nefericire acest mod de a servi masa, nu

este deloc sănătos, si nu pentru ca ne îmbolnăvim daca ne

aflam pe biroul unde este calculatorul, ci pentru ca nu

mâncam conștient, așa cum este indicat.

De cât de multe ori ai fost nevoit sa mănânci în graba

în fata calculatorului? Firimiturile dintre taste… si o foame insațiabilă… Iar în mijlocul după-amiezii

mai bei o cafea, acompaniata de o gustare nesănătoasa pentru ca simți o goliciune în stomac foarte

stânjenitoare. Se pare ca alimentele consumate la birou sunt mai puțin sățioase si pe deasupra si

periculoase.

Așa căutam, în același timp, satisfacția produsa de munca dar si pe cea rezultata în urma

ingurgitării alimentelor preferate. Se întâmpla sa mâncam si în timp ce vizionam un film bun. Trebuie

știut ca acesta este un obicei

care se poate dovedi extrem

de dăunător pentru sănătatea

noastră.

Mâncatul în fata

calculatorului sau

televizorului îl poate face pe

consumator sa se hrănească

fara a pune o limita

exceselor alimentare. Acest

mod de hrana poate deveni

un simplu reflex, în timp ce

noi suntem prea absorbiți de

munca de la birou sau

emisiunea preferata.

În ajutor vine un studiu al

cercetătorilor Universitatii Bristol 1 publicat după revizuirea

24

Societatii Americane de Nutriție. Retine

faptul ca, în fond, indiferent cât de sănătos

mănânci trebuie sa iei masa în liniște si

fara sa te grăbești. Pentru a dezvolta

aceasta teorie, oamenii de știința, au

implicat doua grupuri de voluntari si o

singura dieta, primul grup a mâncat la

masa, iar al doilea, la birou în fata

calculatorului, inclusiv în timpul discuțiilor

de pe facebook si răspunzând la e-mail.

Imediat după masa, cei care au

mâncat la calculator simțeau mai putina

sațietate fata de celalalt grup. În plus, după masa, aceștia au mâncat de doua ori mai mulți biscuiți decât

ceilalți.

Cercetătorii susțin ca daca mănânci în timp ce ești distras de către altceva, presupune un aport

mai mare de calorii si creste riscul kilogramelor în plus. Jeff Brunstrom, unul din autorii studiului a spus:

“Aceasta constatare se adaugă la altele care au demonstrat modul în care memoria este în strânsa

legătura cu apetitul oamenilor. Exista o relație directa între memorie si cantitatea de alimente consumata

”

Este o lovitura pentru cei care sunt obligați sa facă acest gen de lucruri, sa nu sară peste aceste

mese, atunci când folosesc calculatorul, mai ales la copiii, dat fiind faptul ca obezitatea infantila este în

continua creștere. Sa ne gândim si la faptul ca prea multe ore petrecute în fata calculatorului poate duce

la sedentarism si inactivitate fizica, de aici

rezultând multe persoane supraponderale.

Autorii studiului avertizează ca

"atenția distributiva" în timpul mesei si,

implicit, creșterea rației alimentare zilnice,

poate duce la obezitate. Când vorbim despre

memorie, ne gândim la capacitatea de a ne

aminti diverse lucruri, numele anumitor

persoane, numere de telefon etc. În realitate,

memoria este cea care ne face sa conștientizam

ca trebuie sa mergem la munca, iar, prin acest

studiu, încercam sa demonstram ca ea poate

influenta si apetitul", susține medicul Jeff

Brunstrom, autorul studiului.

Studiile anterioare au demonstrat același efect

si în cazul persoanelor care mănânce în fata

televizorului.

Bibliografie

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mesele-în-fata-calculatorului-predispun-la-îngrasare-

25

Prof. Iosif Nicoleta

Conflagraţia mondială a schimbat nu numai scena

politică a lumii ci și faţa modei pentru totdeauna.

Aprovizionarea fabricilor a fost raţionalizată. Nylonul şi

lâna erau necesare frontului, iar importul de mătase

japoneză a fost întrerupt după episodul Pearl Harbor.

Vâscoza, un material sintetic, înrudit cu nylonul şi

descoperit în 1930, devine astfel cel mai utilizat material

pentru confecţionarea hainelor.Multe guverne au instituit

restricţii prin care era interzisă utilizarea materialelor

necesare militarilor pentru confecţionarea hainelor civile.

După ce Londra a fost bombardată, iar oamenii se aşteptau

la un atac cu gaze din partea germanilor, designerul

Harvey Nichols a scos pe piaţă un costum din mătase

impregnată cu ulei, în culori diferite. Deşi semăna mai

degrabă cu un costum de protecţie, multe femei alegeau să

şi-l pună îndată ce se auzeau sirenele. Noua creaţie era

călduroasă şi confortabilă şi era dotată cu buzunare pentru

acte şi obiecte de

preţ.

Dacă în

materie de haine

schimbările sunt

aproape inexistente, nu acelaşi lucru se poate spune despre

accesoriile anului 1941. Poşete, pantofi, eşarfe, voalete, toate

sunt create cu ingeniozitate din materiale refolosite sau

neobişnuite. Astfel, lemnul e la mare modă pentru

confecţionarea poşetelor şi pantofilor. Şi aceasta nu pentru că

ar fi mai bun, ci pentru că piele şi talpă nu se mai găseau

aproape deloc. Nici în Franţa, nici în Germania, nici în Italia...

niciunde. Dar această nevoie de a face pantofi din lemn

(izvorâtă din necesităţile timpului) nu i-a împiedicat pe creatori

să mizeze pe culoare şi să dea o aparenţă de eleganţă. Talpa

pantofilor era vopsită, astfel, în roşu aprins, bleumarin sau

galben, iar căputa era din pânză sau stofă. Talpa groasă de

câţiva centimetri era bătută în ţinte, la fel ca bocancii de

armată. Doar că ţintele erau din cauciuc şi mari cât o monedă,

fapt care împidica alunecarea din picior.

26

O altă invenţie sunt pantofii

confecţionaţi din aceeaşi stofă cu

rochia, purtaţi după-amiază. Au toc

înalt şi talpă din trei bucăţi prinse între

ele cu benzi de cauciuc pentru a da

mai multă flexibilitate piciorului.

Pantofii de seară sunt îmbrăcaţi în

mătase colorată şi brodaţi cu perle. Cu

toate acestea, sunt confecţionaţi tot din

lemn. Acelaşi material a fost folosit cu

succes şi pentru poşete. Acestea sunt

mari, din lemn natural, lăcuit sau

vopsit în culori vii. În unele modele e

valorificată chiar şi scoarţa copacilor.

Altele, mai elegante, combină lemnul

cu stofa şi mătasea cu fermoare

strălucitoare din metal.

Dacă Parisul decade, industria

modei se mută în New York-ul aflat în ascensiune. Creatoarea Claire McCardell, de exemplu, utiliza

pentru hainele sale toate materialele care nu erau supuse restricţiilor guvernamentale. Adică bumbacul,

denimul, jerseul, materiale care erau funcţionale şi confortabile şi puteau fi purtate cu orice ocazie.

Îmbrăcămintea „ca de război” devine o tendinţă. Culorile la modă sunt cele ale steagurilor naţionale.

Cum lâna se folosea pentru păturile militarilor, creatorii o reciclează pe cea existentă sau o înlocuiesc cu

fibre sintetice precum vâscoza.

Atât Marea Britanie, cât şi Statele Unite au impus

restricţii asupra folosirii materialelor în producţia de

îmbrăcăminte. Ordinul L-85 preciza cantitatea de stofă care

trebuia să fie folosită pentru un obiect vestimentar. Femeile

care trecuseră prin austeritatea Marii Crize de după 1929 se

descurcau reciclând stofa şi făcându-şi haine şi jachete din

pături uzate. Căptuşeala hainelor de iarnă a început să fie

umplută cu pluş şi câlţi.

Mai puţină stofă înseamna un stil auster, cu croială

strânsă peste şolduri şi cusături economicoase. Scurt şi drept

erau cuvintele de ordine ale modei acelei perioade. Pentru că

multe dintre americance au fost nevoite să se angajeze în

fabrici pentru a susţine efortul de război, şi-au tăiat părul

purtat până atunci în bucle răsfirate. În plus, saloanele de

coafură erau scumpe şi nu oricine şi le putea permite.

Așadar, afectată de conflagraţia mondială, moda a căutat

soluţii de supravieţuire.Acestea au fost găsite nu în croieli

inedite ale hainelor, ci în combinaţii de materiale diferite, de

care nu era nevoie pe front.

27

În ziua de azi tot mai mulţi tineri (absolvenţi de liceu) se confruntă cu

dificultatea alegerii unei profesii adecvate pentru ei.

Fie că nu ştiu care este meseria cea mai potrivită lor, fie că au studiat

pentru o profesie, dar aceasta nu mai este solicitata pe piaţa muncii, fie că au

ales o profesie la îndemnul altcuiva, fără ca aceasta să i se potrivească, tinerii

se confruntă cu o piaţa a muncii aflată în continuă transformare.

Sunt tot mai frecvente întrebările:

Care este meseria cea mai cerută pe piaţa muncii?

Care vor fi profesiile acelea mai căutate în următorii 5-10 ani?

Ce meserie să îmi aleg ca să câştig bine?

Din aceste întrebări rezultă că oamenii sunt tot mai interesaţi de siguranţa unui job (loc

de muncă), precum şi de asigurarea unui caştig cât mai mare în prezent şi viitor.

Deşi acestea sunt două criterii dintre alegerii unei profesii, nu sunt singurele.

Alegerea unei meserii trebuie să se ţina cont de mai multe criterii cumulate pentru a avea

un rezultat profesional cu satisfacţie pe termen lung:

1. Activitatea desfăşurată să fie propria alegere.

2. Să aveţi aptitudinile şi abilitaţile necesare profesiei alese.

3. Să doriti să faceţi aceasta profesie o perioadă de timp cât mai îndelungata.

4. Activitatea desfășurată să vă aducă satisfacție și împlinire.

5. Condiţiile de lucru să fie cele dorite.

6. Câştigul financiar să corespundă aşteptărilor voastre.

7. Să fie o activitate cu cerere pe piata muncii.

8. Să nu simţiţi că depuneţi un efort, ci că sunteţi plătiţi pentru ceea ce vă place (situaţia

ideală).

9. Să vă facă plăcere să ăa perfecţionaţi continuu în acest domeniu.

10. Să vă creeze echilibru profesie/ viaţă.

Există persoane care au studiat la o facultate aleasă sau indicată de către altcineva, dar

pentru că nu era alegerea lor şi nu erau potrivite pentru acel

domeniu, până la urmă au lucrat în alt domeniu sau şi-au

completat studiile în domeniu preferat

Tot nemulţumiţi puteţi fi dacă aţi ales să faceţi o meserie

pentru care nu aveţi aptitudinile potrivite; de aceea veţi simţi că

trebuie să depuneţi un efort mult mai mare şi în plus nu aveţi

satisfacţia muncii şi a rezultatelor voastre.

Cu aceeaşi insatisfacție a muncii vă puteţi confrunta şi în

cazul în care aţi ales să lucraţi într-un domeniu doar pentru că

acesta era cerut de piaţa muncii în momentul în care v-aţi angajat

sau pentru că vă aducea caştiguri financiare mari.

Prof. Onea

Cristina

28

Foarte mulţi oameni

cred în zodii. Aceasta este o

realitate şi motivul pentru care

intenţionez să public în revista

şcolii câteva articole având

caracter practic, despre

elemente esenţiale de astrologie.

Ceea ce noi numim în mod normal zodie,

reprezintă de fapt, doar poziţia Soarelui pe bolta

cerească în momentul naşterii noastre, fiind o informaţie

criptică, cunoscută numai de către cei care se ocupă cu

astrologia. În realitate, zodiile reprezintă împărţirea în

12 sectoare de câte 30° a bolţii cereşti, denumite astfel după numele constelaţiilor aflate în

dreptul lor: Aries (Berbecul), Taurus (Taurul), Gemini (Gemenii), Cancer (Racul), Leo (Leul),

Virgo (Fecioara), Libra (Balanţa), Scorpio (Scorpionul), Sagittarius (Săgetătorul), Capricorn

(Capricornul), Aquarius (Vărsătorul), Pisces (Peştii).

De fiecare dată când vorbim despre data de naştere, ne gândim, mai mult sau mai puţin,

şi la zodie, iar când ne gândim la zodie avem în minte un complex de calităţi, pe care ne dorim

să le auzim confirmate şi de către cei din jurul nostru. Este un mod fix de a privi lucrurile, în

situaţia în care viaţa demonstrează, în fiecare zi, că omul se schimbă

cu fiecare experienţă, bună sau rea, pe care o trăieşte.

Dar ce anume calculează astrologul la o ”zodie”? Pornind de la

informaţii banale, precum data, ora şi locul de naştere al persoanei

respective şi utilizând un calcul complex el obţine o multitudine de

informaţii grupate într-o ideogramă complexă, numită astrogramă.

În afara zodiei, care, după cum este precizat mai sus, se referă la

poziţia Soarelui pe bolta cerească în momentul naşterii, se află

poziţiile celorlalte planete (Luna, care alături de Soare indică

echilibrul dintre Yin şi Yang, feminin şi masculin în persoana

respectivă, Mercur, Venus, Marte, care dau informaţii despre

inteligenţa, afecţiunea şi dinamismul nativului, Jupiter şi Saturn,

care guvernează relaţiile cu cei din jur, Uranus, Neptun şi Pluton,

Prof. Saioc Marian

29

caracteristice unor generaţii întregi), Ascendentul (care arată modul în care ne comportăm cu cei

din jur) şi Descendentul (cum ne place să fie cei din jurul nostru), Mijlocul Cerului (care arată

modul în care individul se comportă în societate, la locul de muncă) şi Fundul Cerului (sau

modul în care persoana se comportă în familie) şi multe altele.

Nodul Nord în Săgetător (Nodul Sud în Gemeni): în viaţa anterioară persoanele cu

acest Nod Nord şi-au dezvoltat mari capacităţi intelectuale având probabil, profesii în sfera

comunicării (caracteristicile Gemenilor). Minţile agere şi caracteristica lucidităţii le au şi în

prezent.

Au avut probleme deoarece nu puteau să ia hotărâri asupra celei mai bune variante pe

care le aveau la dispoziţie. Le era frică să nu scape o posibilitate mai bună, mergeau pe mai

multe variante simultan şi nici măcar nu aveau răbdare să aştepte cea mai bună soluţie. Nu

reuşeau să se decidă asupra celei mai bune soluţii şi deseori intrau sub influenţa altora,

executând deciziile lor.

Aveau o curiozitate foarte mare şi doreau să descopere tot ceea ce era sau li se părea că

era nou. Capacitatea de a înţelege rapid şi uşor cum se desfăşoară lucrurile au păstrat-o şi în

prezent.

În viaţa anterioară îşi alegeau partenerii numai din curiozitate. Firea lor critică le găseau

câte greşeli la fiecare pas şi aceasta, bineînţeles, ducea la ruperea legăturii respective.

În prezent repetă aceleaşi greşeli şi acest le împiedică să-şi realizeze misiunea.

Trebuie să înveţe să se impună şi să nu mai depindă de alţii. Soluţia o pot găsi numai pe

cale afectivă, sentimentală şi prin renunţarea la mintea limpede, cerebrală.

Trebuie să înceapă rezolvarea sarcinii karmice printr-o muncă profundă într-un domeniu.

Deşi sunt tentate să se apuce de mai multe lucruri, vor descoperi repede că vor finaliza

destul de puţine, în special din cauza curiozităţii care le distrage atenţia.

Se vor putea realiza numai dacă vor avea un ideal clar. Vor obţine mult ajutor din studiul

literaturii spirituale şi din experienţa acumulată în călătorii. Astfel vor reuşi să-şi ordoneze

cunoştinţele şi vor putea ajunge la o atitudine individuală, personală.

În trecut au făcut compromisuri din cauza lipsei de moralitate. În societate, pierdeau

timpul cu discuţii superficiale şi nu abordau niciodată subiecte serioase, tranşante.

Au nevoie de o viaţă în mijlocul naturii, având astfel şansa de a descoperi esenţa

lucrurilor. Pe de altă parte, vor trebui să acorde o atenţie deosebită moralităţii personale.

Probabil vor avea ocazia să viziteze ţări îndepărtate şi să cunoască multe popoare.

Toate aceste lucruri fac parte din datoriile lor karmice şi sunt necesare dezvoltării sale

individuale.

În a doua parte a vieţii s-ar putea să descopere credinţa.

30

Locuri misterioase din România

Uitate pe nedrept, trecute sub tăcere de dezinteresul majorităţii cercetătorilor, pe

teritoriul României există nenumărate zone unde realitatea este învinsă de paranormal şi unde

tărâmurile se contopesc în şoapte de legende, mistere şi poveşti incredibile. O parte a acestora

sunt amintite mai jos. Ordinea în care sunt prezentate este absolut întâmplătoare, nu am încercat

să alcătuim un top. La urmă urmei, nu există termen de comparaţie între locurile tainice cu care

a fost binecuvântat sau blestemat pământul românesc.

Polovragi - Adevărata peșteră a lui Zamolxis?

Pe malul Oltețului, într-o ambianţa de vis, în mijlocul naturii ne priveşte ochiul negru al

unei peşteri în care a fiintat odinioară însuşi Zamolxis, Zeul-Om atât de iubit de daci. Numită

printre altele, peştera lui Zamolxis, Peştera lui Pahomie sau Peştera Polovragi, formaţiunea

carstică din munţii Olteniei ascunde taine nebănuite. Profesorul Nicolae Simionescu dezvăluie o

parte din denumirea de Polovragi, sugerând că se trage din existenţa unei câmpii "Poleo" unde

se adunau vracii şi iniţiaţii dacilor. Ermiţii daci erau capabili să vindece toate bolile vremurilor

cu ajutorul plantei magice numită Polovraga, plantă dispărută în zilele noastre. Polovragi este,

de asemenea, peştera descrisă de Mihai Eminescu în poemul "Memento mori".

Conform legendelor, Zamolxis era deţinător al unor puteri uluitoare, fiind capabil să-şi

schimbe după dorinţa înfăţişarea din tânăr în bătrân. Prin peştera Polovragi, zeul suprem al geto-

dacilor intră în adâncuri pentru a ieşi

peste munţi la cetatea Sarmizegetusei.

Când speologii au cercetat peştera în

premieră, acum circa 100 de ani, au fost

uluiţi să descopere urme de picioare

umane încălţate, vechi de 2.000 de ani,

fără îndoială urme de daci.

Zvonurile despre comorile

dacice ascunse în Polovragi au atras

sumedenie de răuvoitori şi aventurieri

lacomi. Toţi aceştia au avut parte de

morţi tragice în încercările lor nesăbuite

de a tulbură liniştea locului. Se spune că

Prof. Murat

Daniela

31

blestemul lui Zamolxis încă veghează locul. Stau mărturie zecile de cazuri, povestite în popor,

despre ciobani cărora le-au dispărut oile, văcari care au rămas fără vacile din faţă ochilor,

nuntaşi cărora le dispărea de pe mese băutură şi mâncarea - lăsându-i muţi de spaima şi bolnavi

de nebunie.

Entuziaştii fenomenelor paranormale numesc zona "Triunghiul Bermudelor din Oltenia".

O întâmplare demnă de reţinut este acea care vizează cunoscutul obicei al lui Tudor

Valdimirescu de a reveni pentru rugăciune în preajma zidurilor Mănăstirii Polovragi. O

iscălitura a să rămasă în mănăstire se adaugă variantei neoficiale în care o sosie a să ar fi fost

ucisă de eteristi, pe când Domnul Tudor, un iniţiat al vremii, a rămasă în mănăstire pentru a trăi

deghizat în călugăr până la sfârşitul vieţii.

Ce se află în pădurea Baciu?

În inima Ardealului, într-o zona cu aparenţă atemporală, se găseşte, probabil, cel mai

misterios loc din România. Multă cerneală a curs pe margine subiectului pădurii Hoia-Baciu, la

fel cum mulţi paşi ai curioşilor au străbătut această poartă între lumi, în speranţa surprinderii

unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut într-adevăr parte de experienţe inexplicabile

care provoacă fiori reci chiar şi celor curajoşi. Cercetătorii nu au încotro şi ridică neputincioşi

din umeri, lăsând loc liber celor mai diverse speculaţii care înflăcărează imaginaţia amatorilor

de fenomene paranormale.

Avertismente din vremea strămoşilor

Pădurea Hoia-Baciu, este cu

siguranţă cea mai faimoasa locaţie din

România, unde au fost investigate şi

analizate o serie de fenomene absolut

inexplicabile. Zona în sine a devenit cu

adevărat celebra pe mapamond de abia în

anul 1968, cu toate că localnicii ştiau de

existenţa să încă din cele mai vechi

timpuri, ferindu-se de ea că de un loc rău,

unde se întâmplă lucruri peste puterea de

înţelegere a omului obişnuit. Toţi ştiau din

moşi strămoşi că odată intraţi printre

copacii al căror foşnet venea parcă din altă

lume, toate spaimele subconştientului uman, prind brusc viaţă şi apar în calea celui îndeajuns de

nesăbuit încât să se aventureze în acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul

pădurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele că odată ce au intrat în pădure pentru a

tăia lemne, a cosi iarbă pentru animale sau a culege fructe de pădure sau ciuperci, ceva straniu

se întâmplă cu absolut oricare dintre ei.

Încă de la primii paşi printre copaci, sătenii se pomeneau asaltaţi de stări inexplicabile de greaţă,

anxietate, senzaţii de vomă, dureri de cap şi chiar arsuri apărute pe piele. Multă vreme, pădurea

Baciu din vestul oraşului Cluj-Napoca a rămas un subiect tabu, oamenii temându-se să aducă

vorba despre un loc pe care în sinea lor îl credeau căzut sub un blestem greu, sau mai rău, însăşi

sălaş al Necuratului. Cel care a întreprins o adevărată muncă de pionierat la aceea vreme în

studiul fenomenelor paranormale din pădurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (1936-

1993).

32

Profesorul Sift a fost atras de faima pădurii Baciu, intrigat fiind de poveştile şi

întâmplările incredibile pe care le auzea de la localnici. În decadă anilor 1950, a întreprins

numeroase călătorii în pădure, observând la fiecare incursiune între copaci, o serie de umbre

ciudate care îl însoţeau. Fire curajoasă, nu a abandonat cercetările, izbutind să

fotografieze"umbrele". Surprizele şi-au făcut apariţia încă de la developarea cadrelor fotografice

pe care se puteau observă, pe lângă"umbrele" în cauza, multe alte forme, lumini şi siluete pe

care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetările lui Sift au continuat până în pragul anilor 1960,

când tot mai mulţi cercetători români i-au preluat studiile şi aveau să fie atraşi de explorarea

pădurii Baciu.

Blestemul comorilor din Bărăgan

Pentru majoritatea românilor,

Bărăganul nu este altceva decât o câmpie

nesfârşită unde iarnă muscă viscolul, iar vara

soarele arde ucigător. Însă, foarte puţini

oameni cunosc suită de mistere care învăluie

oceanul de câmpie dintre Marea Neagră,

Carpaţi şi Dunăre, un tărâm evocat deseori de

Panait Istrati şi Fănuş Neagu. Conform

legendelor locale, în pământurile câmpiei se

află îngropate numeroase comori păzite de

blesteme crunte. Undeva între Călăraşi şi

Lehliu se găseşte satul Dor Mărunt, celebru nu demult pentru frumoşii armăsari care alcătuiau

cea mai mare herghelie de cai de rasă din Bărăgan. Aici se află, însă, îngropate şi comori

străvechi străjuite de flăcări ireale, de un albastru nelumesc care dansează în puterea nopţii pe

necuprinsul câmpurilor.

Celebru în acest sens este locul denumit La Movilă, unde, înainte de Revoluţia din 1989,

un sătean a descoperit în timp ce ară, un ulcior plin cu bani de aur. Fire mărinimoasă, localnicul

i-a împărţit frăţeşte cu ceilalţi săteni. Nu a durat mult până când despre această ispravă a aflat şi

Miliţia, care s-a autoînființat şi a confiscat ţăranilor toate monedele găsite.

Soarta blestemată a comorilor este întărită de povestea lui Gheorghe Prepeliţă, un sătean

care a descoperit peste 100 de monezi de aur. Prepeliţă nu a suflat un cuvânt, dar sătenii vedeau

cum neamul lui îşi construieşte case şi grajduri noi, se îmbracă scump, îşi cumpără turme de oi

şi vite. Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepeliţă se

aruncă fără motiv într-o fântână. La câteva săptămâni după, ginerele săteanului are aceeaşi

soarta, pentru că, peste un an de zile, fiica lui Prepeliţă să se spânzure de aceeaşi fântână.

La fel de sinistru este - spun legendele - şi blestemul comorii lui Pintecan, un alt sătean

care a găsit un butoiaş cu galbeni de aur îngropat la rădăcina unui nuc. În noaptea imediat

următoare, "norocosul" Pintecan aude în vis o voce care-i porunceşte să construiască o biserica

pe locul unde a descoperit banii sau îl va ajunge blestemul comorii. Dimineaţă, Pintecan a

ignorat visul, grăbit să se îmbogăţească. Şi-a împărţit comoară în familie şi s-a apucat de afaceri

prospere. La doi ani de la eveniment, când se întorcea acasă şi-a găsit băieţelul de doi ani

spânzurat între graţiile de la pătuţ. În noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeaşi voce care l-a

avetizat că dacă nu face biserica, va fi lovit de necazuri şi mai mari. Şocat, omul a construit cea

de-a două biserica a satului, care este vizibilă şi astăzi.

33

Revista poate fi gasită și în format electronic la adresa următoare:

http://lictehngheorghemironcostin.blogspot.ro/p/revista-scolii.html

Adresa: Blvd. Aurel Vlaicu, nr. 86

Tel. 40 0341 427402

e-mail: liceul.tehnologic@yahoo.com

website: lictehngheorghemironcostin.blogspot.ro

34