revista for]elor terestre · mediteranean. noile concepte operaþionale, semnificative, pe care se...

revistafor]elor terestreREVISTÃ DE TEORIE MILITARÃ EDITATÃ DE STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE

FONDATÃ ÎN 1954 SUB TITLUL “REVISTA ARMELOR”

Anul LIIINr. 42007

Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelortrimise redacþiei aparþine autorilor.

GRAFICA: Locotenent-colonel Dragoº [email protected]

COPYRIGHT:sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a dateide apariþie a publicaþiei.

EEddiittoorriiaallResursele Forþelor Terestreîn perspectiva transformãrii Armatei României 7

General de brigadã Ioan GRECU

TTrraannssffoorrmmaarreeaa FFoorr]]eelloorr TTeerreessttrreeFuncþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului 21

Maior Daniel-Sorin CONSTANTIN

Noi coordonate privind reconfigurarea unitãþilor ºi subunitãþilordin forþele pentru sprijin de luptã 27

Maior Cristian DRÃGULIN

Transformarea procesului de formare ºi perfecþionarea specialiºtilor din structurile de comunicaþii ºi informaticã (2) 33

Maior Torino NUÞÃ

Asigurarea managementului calitãþii în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã„General Gheorghe POPESCU“ 41

Sublocotenent Adrian DURLICIOIU

TTaaccttiicc`̀ ggeenneerraall`̀Manevra – element al puterii de luptã 51

Maior Florian IANOªIU

CUPRINS

3august, 2007

4 www.rft.forter.ro

TTaaccttiicc`̀ ddee ssppeecciiaalliittaatteeGrupurile de cercetare alpinã – sursã de informaþii pentru brigada de vânãtori de munte 61

Sublocotenent Cãtãlin KOSZTA

Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte 65

Cãpitan Mihail ZAFIU

Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare 73

Cãpitan Antonio ALEXE, locotenent Tatian DUMITRESCU

Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã 79

Cãpitan Robert GODRI

Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organicabatalionului de vânãtori de munte 87

Cãpitan Florentin LAZÃR

Metode ºi procedee de instruire a subunitãþilor de cercetare din batalioanele de vânãtori de munte 93

Locotenent Ciprian ONUÞ

Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie 97

Maior Dragoº SÃNDULESCU

TTeeaattrree ddee ooppeerraa]]iiiiPrincipiile acþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat 107

Maior Valentin ACHIM

Supravieþuirea în deºert 115

Locotenent Marian BÎRSAN

Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã (1) 121

Maior Costel GUªTERIÞEAN

Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii 131

Locotenent Gabriel CIOCÎNTÃ

5august, 2007

LLooggiissttiicc`̀Manevra batalionului logistic 141

Maior ing. Valericã AVRAM

Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã 147

Locotenent Petru CHIRIAC

Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã 153

Locotenent Gabriel GUªOI

IInnssttrruucc]]iiee [[ii \\nnvv`̀]]`̀mm##nnttArgumente pentru sintagma: ofiþer = manager 161

Cãpitan Dumitru IANCU, locotenent Alexandru BABOª

Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militarîn Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã

„General Gheorghe POPESCU“ 167

Sublocotenent Adrian DURLICIOIU

Subofiþerul-instructor 175

Plutonier-adjutant Ion MARIN, plutonier-major Marius BÃLÃªOIU,

plutonier-major Marius GHIÞÃ, plutonier Lucian NEACªU

Arhitectura noeticã a disciplinelor (2) 179

Profesor Laurenþiu MUREªAN, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“

Tendinþe în activitatea de predare-învãþare 183

Profesor Paraschiva IOSA, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“

Modul geografic de a privi lucrurile 187

Profesor George-Radu CIUMAªU, Colegiul Militar Liceal „ªtefan cel Mare“

Dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã în cadrul orelor de limbã ºi literaturã românã 189

Profesor Simona SIMU, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“

6 www.rft.forter.ro

TTeehhnniicc`̀ mmiilliittaarr`̀ [[ii aarrmmaammeennttSistem de protecþie colectivã COLPRO 195

Maior Costel GUªTERIÞEAN, maior Gheorghe MITRICÃ

Miniaturizarea pilelor cu combustibil,o revoluþie în domeniul bateriilor acumulatoare 201

Maior dr. Gabriel ACHIM, asist.univ. Simona RADU

Transportorul belgian Sibmas 207

Transportorul amfibiu blindat OT-64 211

Vehiculul uºor blindat VEC 215

Transportorul german Condor 219

Transportorul german Fuchs 223

Transportorul Mowag – Piranha 4 227

Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur 231

Transportorul italian Puma 237

Vehiculul blindat pe roþi Ferret 241

7august, 2007

Resursele For]elor Terestre\n perspectiva transform`rii ArmateiRom#niei

T ransformarea ºi adaptarea Alianþei la noul context de securitate sefinalizeazã, îndeosebi, prin revalorizarea factorului militar ca sur-

sã principalã de credibilitate. Transformarea Armatei României, circum-scrisã transformãrii NATO, are implicaþii majore asupra menirii ºi perspec-tivei resurselor Forþelor Terestre.

Transformarea Armatei României – circumscrisãtransformãrii Alianþei

„Credibilitatea NATO – remarca fostul sãu secretar general, lordulGeorge Robertson – este ºi va fi determinatã în viitor de capabilitãþile salemilitare“1. Rostul transformãrii NATO este crearea acelor noi capabilitãþimilitare, care permit forþelor sã ducã operaþii în întregul spectru de con-flicte, menþinerea consensului în procesul decizional al Alianþei, chiar încontextul extinderii sale, precum ºi stabilirea unui nou tip de relaþii cu UE,Rusia, Ucraina, inclusiv cu state din spaþiul Caucaz – Asia Centralã ºi celmediteranean.

Noile concepte operaþionale, semnificative, pe care se întemeiazã pro-cesul, au ca esenþã crearea ºi utilizarea forþelor transformate.

Conceptul operaþional de creare a forþelor transformate se finalizeazãprin forþe de rãspuns întrunite, capabile sã fie introduse în timp scurt în

GENERAL DE BRIGADÃ IOAN GRECU

8 www.rft.forter.ro

operaþie; sisteme informaþionale puternice pentru proiectarea ºi evaluareadispunerii spaþiale a forþelor în reþea; sisteme de protecþie a forþelor cu des-fãºurare acceleratã în teatru; capacitatea de a asigura prezenþa forþelor înafara teritoriului ºi o mai bunã mobilitate pentru o desfãºurare rapidã; in-teroperabilitatea forþelor în operaþii multinaþionale.

Conceptul operaþional pentru utilizarea forþelor transformate vizeazã:capacitatea de a interzice pãtrunderea adversarului în zonã; creºterea capa-citãþii de lovire în adâncime prin utilizarea evaluãrilor aeriene tactice; ope-raþii de sprijin nemijlocit ºi manevre în adâncime, decisive, prin evaluareade la sol; operaþii planificate din timp ºi sustenabile.

Reforma Armatei României se definea printr-un spectru de obiectiveconvergente cãtre dezideratul dobândirii calitãþii de membru al AlianþeiNord-Atlantice. Statutul, odatã dobândit, impune lãrgirea gamei de obiec-tive ºi procese, având în centru pe cele pentru pregãtirea forþelor partici-pante la apãrarea colectivã ºi realizarea capacitãþilor necesare întregii ga-me de operaþiuni, de la cele de management al crizelor, pânã la cele multi-naþionale de combatere a terorismului.

Transformarea Armatei României porneºte de la premisele din abor-darea potenþialã a noilor modalitãþi de ducere a rãzboiului, duce la schim-bãri esenþiale în conþinutul conceptelor operaþionale, în structura de forþe,precum ºi în sistemul de planificare, programare, bugetare, pentru a reali-za acele forþe ºi capabilitãþi care se pot adapta ºi rãspunde rapid la noileprovocãri, la circumstanþe neaºteptate, respectiv acele forþe capabile sã ac-þioneze întrunit, bazate pe reþea ºi distribuite adecvat, cu un sistem de co-mandã ºi control în mãsurã sã asigure superioritatea în luarea rapidã a de-ciziei ºi obþinerea efectelor maxime în câmpul de luptã.

Scopul fundamental al transformãrii este realizarea interoperabilitãþiidepline cu armatele statelor membre NATO în domeniul operaþiilor, în con-cepþia privind desfãºurarea ºi dislocarea forþelor, în eficientizarea susþi-nerii logistice, în pregãtirea pentru viitor, precum ºi în alte domenii.

Integrarea în Alianþa Nord-Atlanticã impune transformarea armatei,dintr-o fostã instituþie de apãrare, într-una nouã, cu misiuni complexe, custructura adaptatã la mediul de securitate actual ºi aptã sã asigure îndepli-nirea angajamentelor României ca membru NATO ºi al Uniunii Europene,în concordanþã cu fenomenele ºi procesele implicate de transformarea Ali-anþei.

Transformarea Armatei României, în perioada 2007-2025, este proiec-tatã în trei etape distincte ca elemente de conþinut, ca termene solicitate deAlianþã (cerinþele din Obiectivele Forþei), precum ºi ca cerinþe ale proce-sului de integrare în NATO.

Editorial

9august, 2007

Prima etapã – finalizarea restructurãrilor de bazã, pânã la sfârºitul anu-lui 2007 ºi îndeplinirea obiectivelor, pe termen scurt, ale procesului detransformare a Armatei.

Etapa a doua – premisele integrãrii depline în NATO ºi UE în perioa-da 2008-2015, cu îndeplinirea obiectivelor, pe termen mediu, ale procesu-lui de transformare.

Cea de-a treia etapã - consolidarea integrãrii ºi armonizãrii în cadrulNATO ºi UE ºi îndeplinirea obiectivelor pe termen lung, în perioada 2016-2025.

Prin acest amplu proces, Forþele Terestre – cea mai importantã cate-gorie de forþe – sunt circumscrise transformãrii Armatei României, iar re-sursele lor trebuie sã cunoascã noi direcþii de acþiune pentru a se imple-menta în noul demers.

Printre rezultatele transformãrii Forþelor Terestre ºi resurselor lor, înpoziþii centrale se situeazã realizarea unor structuri mai reduse (numeric),complet profesionalizate, moderne, cu un grad sporit de mobilitate, efi-ciente, structuri flexibile ºi dislocabile, capabile de a fi angajate, utilizateºi susþinute în orice teatru de operaþii, pentru a acþiona întrunit în întregulspectru de misiuni asumate de NATO, concomitent cu adaptarea la proce-sul de transformare a Alianþei. Instrumentele de materializare sunt cuprin-se în proiectele pe domenii ºi concretizate pe direcþii de acþiune, în ansam-blul tuturor resurselor:

1. Asumarea ºi îndeplinirea obligaþiilor faþã de NATO; 2. Pregãtirea ºi participarea la misiunile UE; 3. Modernizarea managementului resurselor umane; creºterea calitãþii

vieþii personalului; remodelarea ºi eficientizarea învãþãmântului militar; 4. Remodelarea structurilor de suport logistic; optimizarea sistemului

de planificare, programare, bugetare, evaluare ºi modernizarea coordonatãa echipamentelor militare.

Transformarea în domeniul resurselor umane

Modernizarea managementului resurselor umane este un demers cen-trat pe componenta fundamentalã a Forþelor Terestre – forþa umanã – darare implicaþii majore ºi contribuþii substanþiale ºi în realizarea celorlalteproiecte, enumerate anterior.

Managementul resurselor umane în Forþele Terestre este circumscrisamplului proces de transformare ºi modernizare prin care trece ArmataRomâniei.

Resursele forþelor terestre în perspectiva transformãrii Armatei României

10 www.rft.forter.ro

Obiectivul general al transformãrii în acest domeniu vizeazã proiec-tarea ºi implementarea unui management eficient al carierei tuturor cate-goriilor de personal, conexarea sistemului de formare ºi perfecþionare a ca-drelor militare la cerinþele sistemului educaþional naþional ºi punerea lui înconcordanþã cu exigenþele ºi evoluþia similarã din armatele statelor mem-bre NATO ºi ale Uniunii Europene.

Printre direcþiile acþiunii pentru înfãptuirea obiectivului au prioritate:implementarea criteriilor din Convenþia de la Bologna în sistemul de trans-formare ºi perfecþionare a resurselor umane; modernizarea cadrului legis-lativ specific; finalizarea sistemului gestiunii informatizate a personalului;dezvoltarea motivãrii profesionale (venituri salariale, calitatea vieþii); ridi-carea protecþiei sociale la condiþiile ºi standardele NATO (îndeosebi în asis-tenþa medicalã ºi refacerea capacitãþii de muncã), precum ºi a politicilorpentru cadrele militare în rezervã, în retragere ºi veteranii de rãzboi.

Concomitent se acþioneazã pentru introducerea noului sistem de pro-movare a profesiei militare (recrutare ºi selecþionare) pe baza principiuluiseparãrii politicilor de execuþie, la fel ca ºi a celor din managementul cari-erei individuale, descentralizat pe niveluri: SMG pentru toate cadrele dincategoria specialiºti, precum ºi pentru cei cu grade de general, colonel,locotenent–colonel; statele-majore ale categoriilor de forþe pentru toþi ofi-þerii pânã la gradul de maior (inclusiv), toþi maiºtrii militari ºi subofiþerii.

Forþele Terestre, deþinând aproximativ 2/3 din forþele active la pace aleArmatei României, trebuie sã aibã resursa umanã capabilã de a se proiectarapid, generând atât forþele specifice ºi apte sã rãspundã la situaþii de crizã,cât ºi forþe din cadrul celor active ºi de rezervã în cazul unui conflict armatmajor.

Implementarea gradualã a politicilor de personal în Forþele Terestreduce la modificãri importante de efective, pe etape. De la cei 65.500 mili-tari ºi civili (7.500 ofiþeri; 14.000 maiºtri militari ºi subofiþeri; 15.000 mili-tari angajaþi cu contract; 19.000 militari în termen; 9.000 civili) existenþi în2003, la sfârºitul anului 2007, cifra totalã va fi de 48.000 (6.000 ofiþeri, 13.500maiºtri militari ºi subofiþeri; 22.500 soldaþi ºi gradaþi voluntari; 2.000 deelevi ºi studenþi; 4.000 personal civil), iar în anul 2015 se preconizeazã afi de 49.500 (mai mult cu 500 de ofiþeri; 1.500 maiºtri militari ºi subofiþeri;2.000 de soldaþi ºi gradaþi voluntari ºi mai puþin cu 500 personal civil).

În plan calitativ aceste cifre corespund proiectãrii structurilor dupãmodelul piramidal de alocare a posturilor ºi aplicãrii politicilor de promo-vare în cariera militarã, bazatã pe competenþã, ºanse egale ºi competiþie,precum ºi prin controlarea fluxurilor de intrare, de ieºire ºi de promovare,pentru menþinerea ponderii stabilite fiecãrui grad militar.

Editorial

11august, 2007

Prin procesul de transformare se pune accent deosebit pe remodelareastructurilor Forþelor Terestre în sensul corelãrii cu capabilitãþile ºi cerinþelestabilite/asamblate, pe tipurile de structuri, precum ºi pentru asigurareanivelurilor de completare, conform prevederilor din Catalogul de cerinþeNATO, dar ºi în concordanþã cu lecþiile învãþate în teatrele de operaþii ºiconcluziile desprinse din evaluãrile structurilor destinate NATO.

Transformarea logisticii

Pentru trecerea la o logisticã modernã trebuie parcurs drumul „de laprocese logistice în reþea, cãtre logistica prin centre de reþea, spre þintade a crea o planificare ºi execuþie în cooperare a logisticii”2, respectiv tre-cerea de la logistica bazatã pe aprovizionare, la alta flexibilã, agilã, baza-tã pe distribuþie. Dacã în prezent logistica Forþelor Terestre rãspunde ce-rinþelor susþinerii luptãtorilor, este evidentã necesitatea asigurãrii flexibili-tãþii, agilitãþii, mobilitãþii ºi interoperabilitãþii elementelor necesare pentrusuportul logistic al viitoarelor forþe proiectate.

Transformarea logisticii se concretizeazã în toate componentele sale:aprovizionare, transporturi, mentenanþã, infrastructurã, asistenþã medicalã,servicii de campanie.

În aprovizionare sunt vizate acele elemente care duc la eficientizareaacestui proces: reducerea timpului de aºteptare (al beneficiarului), livrareala timpul stabilit, vizibilitatea totalã a echipamentelor.

Reducerea timpului de aºteptare (al beneficiarului) înlocuieºte valoa-rea medie a cantitãþii asigurate (element principal pentru mãsurarea livrã-rilor), ca nou instrument care mãsoarã timpul total, din momentul docu-mentãrii cererii ºi pânã când beneficiarul primeºte materialul solicitat. Be-neficiarul apreciazã dacã lanþul de aprovizionare este eficient.

Livrarea la timpul stabilit este o altã schimbare majorã pentru procese-le de distribuþie. Prin simplificarea stabilirii prioritãþilor, livrarea la timpulstabilit dã beneficiarului garanþia cã va primi echipamentele conform gra-ficului, îi permite sã fixeze standarde realiste, reactive, bazate pe nivelulde încredere al luptãtorilor ºi sã adopte cele mai bune decizii. Totodatã,permite ºi mãsurarea eficienþei sprijinului logistic acordat luptãtorului.

Vizibilitatea totalã a echipamentelor se asigurã prin tehnologia deidentificare automatã (AIT), utilizatã în punctele critice ale sistemului lo-gistic, pentru colectarea cu acurateþe a datelor ºi crearea unui mediu detransfer a informaþiei utile. Introducerea echipamentelor permite vizibilita-



tea, atât în staþionare ºi în tranzit, cât ºi asupra întregului proces (achiziþie,mentenanþã etc.).

Totodatã, transformarea aprovizionãrii rãspunde dar ºi favorizeazã ce-rinþa de a implementa Sistemul Informatic Logistic în Forþele Terestre, caparte componentã a Sistemului Informatic de Sprijin al Acþiunilor Militare,creând astfel premisele realizãrii managementului integrat al tuturor resur-selor de apãrare.

Sistemul Informatic Logistic se implementeazã, etapizat, pânã în 2009ºi acoperã urmãtoarele arii funcþionale: cererile de materiale, achiziþia, ex-pedierea ºi recepþia produselor, gestionarea stocurilor, pe cele cinci clasede produse, gestiunea mijloacelor fixe ºi managementul financiar.

Într-un context mai larg, transformarea aprovozionãrii este strâns lega-tã, chiar dependentã de implementarea noii Concepþii Logistice a ArmateiRomâniei în forþele terestre, pentru care considerãm cã este necesarã trans-formarea sistemului de achiziþii de tehnicã, materiale ºi servicii, prin re-modelarea celui actual centralizat ºi descentralizat, pe niveluri de compe-tenþã, astfel: centralizat, de cãtre Departamentul pentru Armamente, Co-mandamentul Logistic Întrunit, Direcþia Domenii ºi Infrastructuri, Coman-damentul Comunicaþiilor ºi Informaticii, Direcþia Medicalã; descentralizat,de cãtre Brigãzile Logistice/C.A.Trt., batalioanele logistice/Bg., precum ºiprin structurile cu competenþe de achiziþii din compunerea marilor unitãþiºi unitãþi ale Forþelor Terestre.

Prin mãsurile ºi direcþiile de acþiune prezentate mai sus, pentru optimi-zarea ºi eficientizarea fluxurilor apreciem cã va creºte ºi eficienþa lanþuluide aprovizionare cu materiale atât pentru sprijinul logistic al operaþiilor peteritoriul naþional, cât ºi al forþelor dislocate în teatrele de operaþii.

Transformarea transporturilor, la nivelul Forþelor Terestre, va asi-gura, în principiu, cerinþele de dislocare ºi mobilitate, prin concentrarea ºiangajarea forþelor, la timpul ºi locul corespunzãtor (capabilitate de disloca-re), pentru a fi în mãsurã sã se deplaseze rapid, de îndatã ce au fost desfã-ºurate (mobilitatea).

Eficientizarea întregului proces (organizare, planificare ºi executare)al transporturilor de aprovizionare ºi evacuare este o mãsurã importantãpentru realizarea deplasãrii în spaþiu a tuturor categoriilor de materiale dinresursele repartizate depozitelor marilor unitãþi ºi unitãþilor ºi de la acesteala subunitãþile luptãtoare.

Realizarea, în cooperare cu celelalte structuri abilitate, a capabilitã-þilor de transport strategic constituie o altã mãsurã importantã pentru

Editorial

13august, 2007

transporturile pe calea feratã, pe apã ºi pe calea aerului, a tehnicii ºi mate-rialelor atunci când marile unitãþi ºi unitãþile se deplaseazã dintr-o zonã deoperaþie în alta, sau când dinspre celelalte zone de operaþii trebuie trans-portate tehnicã ºi materiale în folosul lor.

Pentru structurile participante la operaþiuni în afara teritoriului naþio-nal, tehnica, echipamentele ºi materialele se transportã pe calea feratã saucu mijloace de transport maritim, iar personalul pe calea aerului, în confor-mitate cu acordurile ºi înþelegerile încheiate.

Planificarea ºi efectuarea transporturilor ºi dislocãrii forþelor are la ba-zã Sistemul Aliat de Dislocare, Miºcare ºi Transport (ADAMS), cu urmã-toarele avantaje: scurtarea timpului prin planificarea dupã proceduri stan-dard de execuþie atât în cadrul þãrilor membre, cât ºi în comandamenteleNATO; optimizarea coordonãrii utilizãrii mijloacelor ºi infrastructurilor detransport, evitând blocajele de trafic ºi aglomerarea porturilor (aeroportu-rilor) de debarcare/îmbarcare; scurtarea timpului de execuþie a transportu-rilor prin folosirea judicioasã a reþelelor de cãi de comunicaþie ºi a capaci-tãþilor porturilor (aeroporturilor) de debarcare/îmbarcare; pe timpul deru-lãrii, planificatorii au posibilitatea sã monitorizeze activitãþile planificateºi sã le ajusteze pentru îndeplinirea obiectivelor propuse; reþea securizatãde efectuare a schimbului de date între naþiuni ºi comandamentele NATO;proceduri standard de elaborare ºi combinare a planurilor de dislocare/re-dislocare; instrument de analizã a planurilor de dislocare/redislocare elabo-rate.

Avantajele acestui sistem, mai ales pentru interoperabilitatea cu struc-turile NATO, determinã continuarea procesului pentru implementarea saîntr-o primã etapã, pe termen scurt, la nivelul Centrului de Coordonare aMiºcãrii (CCM) ºi Categorii de Forþe Armate (CFA), urmând ca, în etapaa doua, pe termen mediu, sã fie extins la nivelul diviziei naþionale ºi al ma-rilor unitãþi (nivel brigadã) ce vor fi puse la dispoziþia NATO.

Mãsuri specifice au fost adoptate pe linia asigurãrii de comunicaþii vi-zând îndeosebi viabilitatea acestora (întreþinerea, repararea ºi restabilireacãilor de comunicaþii), serviciul de comenduire ºi îndrumare a circulaþiei,paza ºi apãrarea lucrãrilor de artã de pe cãile de comunicaþii ºi asigurareapazei coloanelor ºi a convoaielor de transport materiale.

Totodatã, continuã preocupãrile pentru a întãri viabilitatea structurilorºi a ridica nivelul de dotare, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, pre-cum ºi pentru înfãptuirea altor mãsuri, care vizeazã, în principal: îmbunã-tãþirea legislaþiei în domeniu ºi armonizarea acesteia la cerinþele NATO ºiUE; încheierea de înþelegeri specifice (acorduri, memorandumuri, contrac-



te în aºteptare) care sã faciliteze accesul ºi sã asigure resursele de transportstrategic pentru completarea deficitelor; asigurarea, în cooperare, a capabi-litãþilor de transport strategic, necesare dislocãrii, susþinerii ºi redislocãriiforþelor alocate la NATO ºi UE; asigurarea capabilitãþilor necesare pentrurecepþia, staþionarea ºi continuarea deplasãrii forþelor în teatrele de operaþii(RSOM), concomitent cu continuarea pregãtirii personalului destinat înca-drãrii funcþiilor specifice în Unitãþile Logistice Multinaþional Integrate(MILU) pentru Miºcare ºi Transport.

Mentenanþa în Forþele Terestre va cunoaºte, de asemenea, transfor-mãri esenþiale, în deplinã concordanþã cu noua Concepþie de restructurarea sistemului de mentenanþã în Armata României ºi Dispoziþia ºefului SMGpentru aplicarea unitarã a acesteia.

Creºterea eficienþei intervenþiilor de mentenanþã este o direcþie priori-tarã, de importanþã în acþiune, pentru a realiza capabilitãþi modulare com-puse din materiale, manoperã ºi echipamente, un nou sistem modular cuefecte pozitive, semnificative asupra readiness-ului unei unitãþi luptãtoare.

Creºterea eficienþei diagnosticãrii este o altã direcþie de acþiune în trans-formarea sistemului de mentenanþã al Forþelor Terestre. Sistemele de diag-nozã încorporate ºi înlocuirea simplã a elementelor defecte vor determinareducerea numãrului de persoane implicate în procesul de mentenanþã.

Externalizarea gradualã a unor lucrãri de mentenanþã este o altã pre-ocupare majorã. Externalizarea mentenanþei trebuie sã vizeze prioritar cate-goriile de echipamente tehnice: nou introduse în înzestrare; aflate în tea-trele de operaþii; provenite din import ºi a celor a cãror fabricaþie a încetat.

Pentru echipamentele tehnice nou introduse în înzestrare, la elaborareaDNM, DCO ºi a caietelor de sarcini trebuie sã se prevadã, explicit: opþiu-nea achizitorului de a contracta, concomitent, ºi pachetul ILS (Sistem Lo-gistic Integrat); intervenþiile de mentenanþã; perioada de exploatare a aces-tora ºi casarea la terminarea duratei de viaþã. Costurile de mentenanþã pre-vãzute a se aloca anual trebuie sã fie de circa 8-10% din valoarea produsu-lui3.

În cazul tehnicii ºi tehnologiei informatice se va specifica inclusiv asi-gurarea constantã a nivelului tehnic, prin up-grade (modernizare).

Managementul ciclului total de viaþã îºi propune, în primul rând, sãîmbunãtãþeascã suportul sistemului de armament prin stabilirea responsa-bilitãþilor ºi contabilizarea tuturor acþiunilor pentru respectivul suport cuîndeplinirea acelor cerinþe ale luptãtorului agreate în cadrul managementu-lui superior al programului. Implementarea imediatã a acestor soluþii nece-sitã training adecvat ºi suportul complet al comandanþilor de la toate nive-

Editorial

15august, 2007

lurile. Managerii de program sunt rãspunzãtori pentru întregul ciclu de via-þã al sistemului privind: respectarea termenelor de achiziþie, îndeplinireacerinþelor de performanþã, integrarea suportului ºi a mentenabilitãþii petimpul procesului de achiziþie, îndeplinirea sau depãºirea performanþelorpe parcursul întregului ciclu de viaþã.

În mentenanþa echipamentelor tehnice din teatrele de operaþii, ple-când de la modul deficitar actual, îndeosebi la lucrãrile de nivel interme-diar ºi general realizate cu agenþi economici ºi/sau structuri militare abili-tate (timpul mare de intervenþie, pânã la remediere; conþinutul redus depiese, scule ºi accesorii din completele de întreþinere; condiþiile puse deagentul economic pentru efectuarea lucrãrilor; avizele de securitate ºi pro-tecþie pentru personalul agenþilor economici etc.) avem în vedere, pe ter-men scurt ºi mediu, creºterea capabilitãþilor structurilor (înzestrare, dotareºi încadrare cu personal specializat) din organica forþelor destinate a acþio-na în teatrele de operaþii.

Experienþa acumulatã în teatrele de operaþii a demonstrat cã numai ostructurã de mentenanþã mobilã - corespunzãtor dimensionatã, bine înzes-tratã, specializatã în executarea diferitelor activitãþi specifice ºi asiguratãcu completele de piese de schimb ºi materiale necesare - este capabilã sãrefacã în timp optim starea de operativitate a tehnicii - aspect esenþial,necesar continuãrii derulãrii acþiunilor.

Ca un alt domeniu specific avem în vedere realizarea unei infrastruc-turi flexibile, indispensabilã în asigurarea unui suport logistic, de nivel ri-dicat, pentru realizarea operaþiunilor de transport, distribuþie ºi aprovizio-nare.

Creºterea calitãþii condiþiilor de odihnã ºi lucru este de importanþãcrucialã ºi accentul trebuie pus pe stabilirea modalitãþilor ºi posibilitãþilorde dislocare a trupelor în localitãþile din zona acþiunilor de luptã, de asigu-rare a cazãrii ºi odihnei acestora. Preocupãrile ºi mãsurile concrete vizeazãatât mijloacele din dotare, cât ºi oportunitãþile oferite în zonã de populaþiacivilã sau de firme specializate, în funcþie de specificul misiunii, de zonaacþiunilor militare, de resursele financiare la dispoziþie ºi nu în ultimulrând, de legislaþia localã sau internaþionalã în vigoare.

Asigurarea facilitãþilor oferite de Forþele Terestre în calitate de gaz-dã (Sprijinul Naþiunii Gazdã - HNS) reprezintã o problematicã actualã ºide mare importanþã. Pentru sprijinul necesar celorlalte state membre NATOa fost elaborat Catalogul de Capabilitãþi al României cu facilitãþi de cazare,hrãnire, instruire, transport, de depozitare militare sau civile, destinate sto-cãrii unor categorii de materiale ºi pentru constituirea, din timp de pace, a



unor Capacitãþi de Depozitare Integrate potrivit Catalogului de Capabili-tãþi NATO.

Prin transformãrile în domeniul asistenþei medicale, o mãsurã im-portantã trebuie sã fie creºterea eficienþei acþiunilor preventive, pentru re-ducerea mortalitãþii pe câmpul de luptã. Aceastã evoluþie împinge supor-tul medical înainte, pe calea implementãrii unor tehnici moderne de stabi-lizare a rãniþilor ºi de evacuare aero-medicalã în timp util. Echipamentelemedicale constituite într-un pachet complex de asistenþã în teatrul de ope-raþii se vor reduce cantitativ, dar va creºte calitativ suportul asigurat prinfacilitãþi medicale modulare, containerizate, specifice misiunilor, îmbarca-te pe nave maritime de suport logistic sau asigurate în cadrul facilitãþilorsuportului naþiunii-gazdã.

Creºterea vitezei de rãspuns a sistemului medical este o altã direcþiede acþiune importantã pentru asistenþa medicalã de urgenþã, chiar ºi în si-tuaþia unor distanþe mari. Evacuarea medicalã cu echipele de intervenþie deurgenþã se va realiza utilizând experienþele în domeniu ale echipelor de in-tervenþie la accidente rutiere grave sau la calamitãþi. Aceasta înseamnã cãvor fi utilizate, acolo unde este posibil, soluþii viabile testate, în cooperarecu sectorul civil, creându-se premisa utilizãrii mai eficiente a capabilitãþi-lor militare, numai pentru anumite situaþii speciale.

Concomitent se acþioneazã ºi pentru creºterea eficienþei asistenþei me-dicale la nivel brigadã ºi divizie, prin asigurarea facilitãþilor medicaleROL 2 ºi ROL 2+ ºi implementarea, pe termen mediu, la nivelul ForþelorTerestre, a sistemului medical de informare ºi coordonare (MEDICS), in-cluzând sistemul medical de management al informaþiei (MIMS).

La nivelul structurilor Forþelor Terestre (atât în þarã cât ºi T.O.), asis-tenþa medicalã este de nivel ROL 1, dar la nivel brigadã ºi, în perspectivã,la nivel cadru de divizie, sunt deja luate mãsuri pentru achiziþia echipa-mentelor necesare unor formaþiuni medicale ROL 2 care, în conformitatecu noile state de organizare ce urmeazã a fi proiectate, vor avea funcþii demedici specialiºti (chirurg, ortoped, anestezist, infecþionist, personal sani-tar mediu), precum ºi un numãr suplimentar de paturi ºi unitãþi de trata-ment cu aparaturã medicalã specificã. De asemenea, acestea vor fi înzes-trate cu un numãr suplimentar de autosanitare atât pentru evacuarea rãniþilorºi bolnavilor de la ROL 1 la ROL 2, cât ºi pentru evacuãrile de la ROL 2 laROL 3.

Suportul medical al Forþelor Terestre va fi afectat de transformãrile în-tregii armate ºi se va adapta schimbãrilor structurale ºi misiunilor acesteia.

Editorial

17august, 2007

Planificarea suportului medical va fi parte integrantã a suportului logistical operaþiilor, în funcþie de natura ºi specificul misiunii, riscuri, caracteris-tici epidemiologice, caracteristici geoclimatice etc. Se va dezvolta constantgradul de interoperabilitate cu structuri similare ale Alianþei, prin imple-mentarea în continuare a standardelor operaþionale.

Rezultatele obþinute de armatele unor state membre NATO confirmãideea cã organizaþiile care pot implementa cu succes externalizarea servi-ciilor drept suport pentru îndeplinirea unor misiuni, se pot orienta ºi con-centra pe îndeplinirea mai eficientã a obiectivelor principale ale acestora.Din aceastã perspectivã, apreciem cã implementarea externalizãrii servi-ciilor suport va permite concentrarea pe îndeplinirea cerinþelor operaþio-nale la un nivel ridicat de profesionalism.

Externalizarea competenþelor secundare este una din cele mai bunepractici comerciale, care poate reduce costurile ºi poate facilita achiziþiaunor tehnologii de vârf. Prahalad ºi Hamel4 argumenteazã cã o competiþiea viitorului este parþial o competiþie pentru a construi ºi utiliza competenþeprincipale. Deoarece aceste competenþe sunt atât de importante pentruevoluþia unei organizaþii, trebuie evitatã diminuarea nivelului de perfor-manþã al acestora.

În concluzie, transformarea forþelor de logisticã la nivelul Forþelor Te-restre, ce are ca scop, bineînþeles, asigurarea interoperabilitãþii cu structu-rile similare ale celorlalte state membre NATO ºi garantarea succesuluimisiunilor, constituie un demers extrem de complex, care nu poate fi realizatdecât gradual, prin tratarea tuturor componentelor ºi subsistemelor într-unmod integrat din punct de vedere conceptual ºi acþional.

Note:1. Statul Major General, Implicaþiile transformãrii Alianþei Nord–Atlantice asupra pla-

nificãrii forþei, instrucþiei, educaþiei ºi achiziþiilor în Armata României–Studiu, Bucureºti,

2004, p. 15.

2. US Defense Logistic Agency, Focused Logistics Campaign Plan, 2004, p. 19.

3. James V. Jones, Integrated Logistics Support Handbook, TAB BooksInc., USA, 1987,

p. 114.

4. C.K.Prahalad and Gary Hamel, The Core Competence of a Corporation, Harvard

Business Review (May-June 1990), p. 24.


TRANSFORMAREAFOR}ELORTERESTRE

21august, 2007

Func]ionalitatea structurilor militare [i competen]a decizional`a ofi]erului

P rin orientarea explicitã a manifestãrilor individuale ºi a conlucrãri-lor spre obþinerea anumitor rezultate întru îndeplinirea anumitor

obiective, oamenii genereazã condiþiile favorabile emergenþei unor procesesociale, procese în interiorul cãrora se realizeazã activitãþile concepute deoameni. Aceste procese sociale sunt implicate în particularizarea modalitã-þilor în care sunt generate, funcþioneazã ºi se reproduc anumite organizãrisociale.

Dacã „fiecare dintre noi am fi invitaþi sã ne gândim atent la istoriavieþii personale ºi sã desemnãm printr-un singur cuvânt contextul ce ne-ainfluenþat ºi ne-a marcat întreaga existenþã, (...) cel mai nimerit cuvânt arfi organizaþia”1. Sintagma „societatea organizaþiilor“, tot mai frecvent uti-lizatã de cercetãtorii organizãrilor sociale, atestã fãrã echivoc concluzia:„Cei mai mulþi dintre noi am fost nãscuþi în organizaþii, crescuþi, educaþi,instruiþi, modelaþi de organizaþii, într-un cuvânt, pregãtiþi de acestea sãlucrãm tot restul vieþii în interiorul sau în contextul lor”2. Aºadar, organi-zaþiile reprezintã acel gen de organizãri sociale care, datoritã caracteristici-lor lor funcþionale, au proliferat în existenþa socialã, fiind particularizateatât de specializarea proceselor întru satisfacerea unor necesitãþi sociale,cât ºi de calitatea lor; ultimul aspect este influenþat de acþiunile sau nonac-þiunile oamenilor, de orientarea lor, dar ºi de intensitatea manifestãrilor aces-tora. În acest context, putem afirma cã oamenii sunt la originea proceselorsociale prin modalitãþile în care asumã ºi atribuie roluri, prin capacitãþile

MAIOR DANIEL-SORIN CONSTANTIN


de a realiza analize, prin implicarea reprezentãrilor în orientarea atitudini-lor, prin particularitãþile capacitãþilor lor de a-ºi norma manifestãrile în si-tuaþiile sociale cu care se confruntã3.

Studiile realizate în ultimele decenii atestã cã s-a conºtientizat cã prin-cipala resursã a unei organizaþii sunt oamenii. Sunt relevante pentru a sus-þine aceastã concluzie, spre exemplu, afirmaþia: „Ce este o organizaþie fã-rã angajaþii sãi? Nu este nimic în absenþa resurselor umane, eventual, omulþime de echipamente scumpe”4 sau reflecþia amiralului (US Navy)William J. Crowe Jr., care, într-o alocuþiune, preciza: „este o zicalã veche,dar, în multe privinþe, mult pilduitoare. Ea ne aminteºte un lucru: chiaratunci când epocile tehnologice ne poartã înainte în ritmuri ameþitoare,factorul uman rãmâne decisiv pentru toate capabilitãþile operatoare (...)”.

Dar una din condiþiile indispensabile generãrii organizaþiilor este con-ºtientizarea necesitãþilor de gestionare explicitã a proceselor sociale care îiasigurã funcþionarea ºi satisfacerea acestora prin diferenþierea unor compo-nente specializate în exercitarea conducerii, ce au responsabilitatea elabo-rãrii unor „reþelele de norme explicite care, cu cât sunt mai bine realizate,compatibilizeazã activitãþile oamenilor, stimuleazã conlucrãrile, sporescconexiunile organizante ºi funcþionale între organizaþii”5. Aºadar, „orga-nizaþiile nu pot sã se constituie fãrã o componentã specializatã în gestio-narea lor ºi nici componenta specializatã pentru satisfacerea necesitãþilorgestionate nu poate funcþiona dacã nu existã o organizare socialã carenecesitã a fi gestionatã explicit”6.

Importanþa vitalã a acestor componente specializate în luarea ºi imple-mentarea deciziilor este susþinutã de diversitatea numeroaselor studii cen-trate pe explicitarea lor, studii întreprinse atunci când oamenii au sesizatcã oricare „ar fi schimbãrile ºi oricât de radicale, ele probeazã (...) cãorganizarea ºi conducerea continuã a fi factori ai accelerãrii sau frânãriitransformãrilor, pentru cã împreunã dau seama de modul în care suntconcretizate ºi dezvoltate marile opþiuni instituþionale. (...) Dezvoltarea,fie ea economicã, socialã, politicã sau culturalã, este dependentã de orga-nizare ºi conducere întrucât acestea fixeazã scopuri, mobilizeazã resurse,elaboreazã, aplicã ºi finalizeazã strategii care genereazã rezultate scon-tate”7.

Dar, întrucât acþiunile sunt concepute, organizate ºi dirijate în modali-tãþi particularizate de capacitatea oamenilor în roluri de decidenþi, de a în-þelege necesitãþile de specializare funcþionalã solicitate de realizarea inter-acþiunilor ºi funcþionarea proceselor care întreþin organizaþia, dificultãþilecu care organizaþiile se confruntã sunt mai mari.

Transformarea Forþelor Terestre

23august, 2007

Aspectele aduse în atenþie dezvãluie cã, deºi organizaþiile produc re-zultate care transcend posibilitãþile individuale ale oamenilor de satisface-re a necesitãþilor, ele se constituie în condiþii precare, când oamenii nu potsã realizeze explicaþii corecte ºi cuprinzãtoare ale caracteristicilor, ale po-sibilitãþilor lor de funcþionare ºi, nu în cele din urmã, ale necesitãþilor carese dezvoltã în interiorul lor. În aceste condiþii, oamenii se implicã în orga-nizaþii tot mai mult, pe mãsurã ce necesitãþile de intervenþie se amplificã,dar în modalitãþi particularizate de posibilitãþile lor de interpretare. În con-secinþã, putem afirma cã atât timp cât organizaþiile se constituie, organi-zeazã ºi funcþioneazã în modalitãþi puþin controlabile, întrucât nu existãexplorãri sistematice ale necesitãþilor sociale constitutive ale organizaþieiºi nici ale celor care susþin interacþiunile dintre membrii sãi, modalitãþileîn care se contureazã rolurile decidenþilor în organizaþii, deciziile ºi inter-venþiile implicate de exercitarea acestor roluri cuprind erori de interpretarecare afecteazã funcþionarea organizaþiilor ºi, respectiv, oamenii.

Aspectele menþionate anterior devin cu atât mai importante pentru or-ganizaþia militarã, care constituie un gen de organizaþie menitã sã satisfacãnecesitãþi sociale în situaþii limitã, de crizã socialã sau rãzboi.

În acest context, situarea comandantului în orizontul empiric conturea-zã performanþe decizionale care depind, într-o mare mãsurã, de caracteris-ticile funcþionale ale propriilor analizatori ºi interpretori. Întrucât informa-þiile accesibile sunt insuficiente ºi procesate în modalitãþi spontane, sunt ine-vitabile erorile de interpretare. Astfel, obiectivele propuse nu vor fi satisfã-cãtoare întrucât necesitãþile nu pot fi „intuite” în complexitatea lor, repar-tizarea sarcinilor nu va þine cont de particularitãþile operatorii specifice fie-cãrui individ, explicitarea specializãrilor oamenilor bazându-se pe particu-laritãþi nerelevante, iar activitãþile de control vor urmãri doar aspecte su-perficiale, de multe ori evaluãrile realizându-se pe criterii afective, esteticesau chiar sexuale. Aºadar, în practica bazatã pe gândirea empiricã, subor-donatul este receptat ca un executant al ordinelor comandantului, iar rapor-turile promovate vor fi de putere, de tipul „ºeful are întotdeauna dreptate”;reducând la limitã, subordonatul este vãzut ca o „unealtã“.

Se contureazã astfel noi genuri de probleme decizionale ce au ca sursegeneratoare, pe de o parte, neacceptarea autoritãþii comandantului, pe fon-dul erorilor de explicitare a rolurilor atribuite celorlalþi oameni sau de coor-donare a interacþiunilor, iar, pe de altã parte, atribuirea eronatã de oamenia rolurilor celorlalþi sau asumarea ºi practicarea doar parþialã a regulilor deconduitã acceptate ºi instituite în organizaþia militarã. În acest context, co-mandanþii se gãsesc în situaþia sã acþioneze pentru ca oamenii sã nu mai

Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului


afecteze activitãþile din structurile subordonate, dar ºi pentru ca ei sã ac-cepte a priori deciziile. Decizii care, la rândul lor, sunt afectate de limite-le interpretãrilor realizate. În astfel de condiþii, ei apeleazã la constrân-geri. Acest gen de soluþie pentru remedierea eventualelor disfuncþionali-tãþi, aºa cum ele pot fi sesizate, va genera consecinþe perverse care, în ulti-mã instanþã, vor dramatiza situaþia subordonaþilor, dar ºi pe cea a coman-danþilor.

Pentru a depãºi limitele procesãrii empirice, este necesarã promovareaunor atitudini explicit analitice ce pot permite distingerea raþionamentelorcorecte de cele incorecte. Devine astfel utilã asimilarea unor teorii care potfacilita intervenþiile comandantului pentru realizarea genurilor de activitãþipe care le desfãºoarã.

Abordarea holistã îi permite comandantului sã proiecteze ºi sã organi-zeze ansambluri de activitãþi, deci sã conexeze ºi sã coordoneze acþiunileindividuale specializate ale mai multor oameni. Spre deosebire de interpre-tãrile presistemice, analiza sistemicã face posibilã centrarea pe roluri so-ciale, nu pe „atribuþii” ºi „rãspunderi”.

Proiectarea ansamblului de roluri se va raporta în mod explicit la o anu-mitã coerenþã funcþionalã a proceselor ce întreþin capacitatea organizaþieide a îndeplini scopul proiectat, urmãrindu-se, totodatã, obþinerea acelorefecte de sinergie prin care întregul (subunitatea) devine mai mult decâtsuma pãrþilor.

Dificultãþile comandantului care proceseazã informaþii în orizontul sis-temic derivã, însã, din faptul cã acesta interpreteazã organizarea socialã cape o complexitate, adicã o considerã în stãri aproape de echilibru. În acestcontext teoretic, conducãtorul va încerca sã menþinã modalitãþi de orga-nizare a interacþiunilor ºi proiecte considerate optime în condiþii de mediuaflate într-o permanentã schimbare.

Pentru optimizarea procesului de decizie ºi, implicit, a intervenþiilor con-ducãtorilor în organizãrile ce-i înglobeazã, este necesarã situarea într-un ori-zont mai performant decât cel sistemic.

Analizele realizate în orizontul procesual-organic transced posibilitã-þile interpretãrii sistemice a organizãrilor sociale pentru cã permit identifi-carea ºi explicarea procesãrii individuale ºi sociale a informaþiilor, funcþii-le procesãrii interogative în reconstrucþia succesivã a capacitãþilor inter-pretative, precum ºi alte aspecte pe care modalitãþile sistemice nu le sesi-zeazã.

Din aceastã perspectivã interpretativã, apreciem cã pentru ca o struc-turã militarã sã poatã atinge un grad superior de funcþionalitate este nece-


25august, 2007

sar ca decidentul militar sã fie capabil sã realizeze analize corelate ºi dife-renþieri ale:

a) modalitãþilor de organizare – distingem între organizarea pirami-dalã ºi organizarea în reþea;

b) explicitãrilor conþinuturilor rolurilor specializate (roluri profe-sionale, prin care oamenii se specializeazã întru obþinerea unor rezultate ºiroluri sociale, roluri care orienteazã oamenii spre organizãrile sociale încare funcþioneazã întru implicarea lor pozitivã în funcþionarea acestora);

c) raporturilor sociale instituite (avem în vedere raporturi gen „forþãde muncã”, gen „resurse umane” ºi gen „subiect-subiect”);

d) caracteristicilor maturizãrii ºi socializãrii oamenilor - concreti-zate în capacitãþi diferite de interpretare ºi implicare a oamenilor în între-þinerea funcþionãrii organizãrilor sociale; ne referim la posibilitatea caaceste procese sã genereze ºi sã susþinã normalitatea omului, dar ºi devi-anþa lui;

e) caracteristicilor relaþiilor ce se stabilesc între oameni în interiorulinteracþiunilor în care sunt implicaþi; distingem între relaþii funcþionale,care pot genera ºi întreþine starea de comunicare (specificã, îndeosebi, or-ganizãrilor aflate în starea de echipã) ºi relaþii disfuncþionale, de genul ce-lor conflictuale, duplicitare, agresive ºi subversive8.

În concluzie, situarea comandanþilor în diferite orizonturi interpretativepoate crea premise favorabile întreþinerii funcþionalitãþii organizaþiei mili-tare sau poate amplifica decalajele în raporturile cu alte organizaþii simi-lare, consecinþe care decurg din diferenþele dintre capacitãþile decizionalede a identifica, interpreta ºi dimensiona necesitãþile din interiorul organiza-þiilor ºi de a organiza satisfacerea lor. În acest context, susþinem cã este uti-lã dezvoltarea capacitãþii comandantului de a aprecia corect necesitãþile degestionare ºi de a concepe intervenþiile în procese în modalitãþi nereducþio-niste. Pentru ca fiecare din genurile de intervenþii în subunitate sã fie per-formante, condiþia minimã este: ele sã fie identificate (delimitate) ca ge-nuri distincte de intervenþii.

Note:1. M.Vlãsceanu, Organizaþiile ºi cultura organizãrii, Bucureºti, Editura Trei, 1999, p.13.

2. Ibidem, p.13.

3. Gl.bg. (r) prof.univ.dr. L.Culda, Mr. D.S. Constantin, Deschiderea ofiþerilor spre

teorii – o resursã care începe sã fie valorificatã, Anuar 2004/2005, nr.4, Sibiu, Editura Aca-

demiei Forþelor Terestre, p.86.

4. De Cenzo, A.David, P.Robbins, Personnel/Human Resource Management,

Englewood Cliffs, Prentice-Hall, 1988, p.2.

Funcþionalitatea structurilor militare ºi competenþa decizionalã a ofiþerului


5. L.Culda, Organizaþiile, Bucureºti, Editura Licorna, 2000, p. 64.

6. Idem, p. 133.

7. M.Vlãsceanu, Organizaþiile ºi cultura organizãrii, Bucureºti, Editura Trei, 1999,

p. 8-9.

8. D.S. Constantin, Echipa. Reconsiderãri teoretice, Bucureºti, Centrul de Studii Socia-

le Procesual-Organice, 2005, p. 75-76.


27august, 2007

Noi coordonate privind reconfigurareaunit`]ilor [i subunit`]ilordin for]ele pentru sprijinde lupt`

L a începutul secolului XXI, peisajul geostrategic – caracterizat deanaliºtii politici ºi specialiºtii militari drept instabil, contradictoriu,

versatil ºi imprevizibil – a provocat în majoritatea statelor un proces com-plex ºi laborios de reactualizare, revizuire ºi adaptare a politicilor de apãra-re ºi de reformulare a strategiilor de securitate naþionalã, a strategiilor mili-tare ºi doctrinelor operaþionale.

Procesul de modernizare, redimensionare ºi operaþionalizare a noilorstructuri de forþe având profunde implicaþii atât în domeniul teoriei, cât ºial practicii militare, determinã trecerea la o nouã viziune asupra operaþiiloracestora ºi conduce la necesitatea adoptãrii unor noi „modele“ care sã fun-damenteze instruirea, conducerea, dotarea ºi modul de acþiune al forþelorparticipante.

Tehnologiile prezentului ºi ale viitorului influenþeazã ºi vor continua sãinfluenþeze tot mai pregnant fizionomia câmpului de luptã modern ºi oferãstructurilor militare, indiferent de eºalon, posibilitãþi altãdatã de neimagi-nat. În confruntãrile viitoare, computerele ºi sistemele informaþionale, ca ºidiversele realizãri tehnologice incluse în sisteme sofisticate, vor avea cuvân-tul hotãrâtor, posibilele consecinþe ale progresului tehnologic fiind nebãnuite.

Tehnologiile înalte, integrate în sistemele moderne, vor spori invizibi-litatea mijloacelor de luptã, capacitatea de detectare a þintelor, efectul ºiprecizia loviturilor, capacitatea de influenþare a moralului, stãrii de spirit ºicomportamentului individual ºi colectiv al adversarului.

MAIOR CRISTIAN DRÃGULIN


Pentru a putea face faþã unei game cât mai diversificate de conflictearmate, forþele pentru sprijin de luptã trebuie sã fie caracterizate prin mo-bilitate, dinamism, flexibilitate fãrã precedent, nivel ridicat de descentrali-zare, independenþã totalã, posibilitãþi nelimitate de coordonare ºi utilizarea sistemelor de armament cu înalt grad de tehnologizare. De asemenea,acestea trebuie sã fie capabile sã desfãºoare operaþii militare atât ziua, câtºi noaptea, în orice condiþii de teren, climã, anotimp ºi stare a vremii, pre-cum ºi în mediul urban.

Integrarea României în structurile NATO a impus actualizarea conti-nuã a filozofiei proiectãrii, înzestrãrii ºi instruirii structurilor forþelor pen-tru sprijin de luptã din compunerea armatei, cu profunde implicaþii în fun-damentarea teoriei ºi practicii militare.

În contextul general al cerinþelor operaþionale ale înzestrãrii, specifici-tatea fiecãrei arme din compunerea forþelor pentru sprijin de luptã, dinpunct de vedere al asigurãrii stabilitãþii ºi protecþiei comunicaþiilor în/întresistemele de conducere, al sporirii mobilitãþii, creºterii puterii de foc ºi pro-tecþiei tehnicii de luptã, al realizãrii modularitãþii, flexibilitãþii ºi reversibi-litãþii structurilor, delimiteazã posibilitãþile acestora ºi impune nevoia deînfãptuire a complementaritãþii lor operaþionale pentru realizarea caracte-rului întrunit, interarme ºi integrat al operaþiilor militare.

Rãzboiul bazat pe reþea integreazã armonios întregul sistem informa-þional de comandã ºi control ºi de armament la nivelul tuturor structurilor,astfel încât forþele pentru sprijin de luptã sã participe la executarea întregiigame de operaþii militare, în orice zonã ºi pe orice direcþie, independent,întrunit ºi/sau combinat (multinaþional).

Modificarea structurilor militare este determinatã de doi factori esen-þiali – schimbarea strategiei ºi doctrinelor acþionale pe de-o parte, înzestra-rea cu echipamente ºi sisteme noi de armament pe de altã parte. În restruc-turarea Forþelor pentru sprijin de luptã, acestor factori li s-au alãturat ºi altedeterminãri, dintre care mai relevante sunt:

- imperativul încadrãrii în procesul general de reformã socialã ºi mili-tarã;

- cerinþa soluþionãrii contradicþiei dintre structura militarã supradimen-sionatã ºi potenþialul economico-social subdimensionat de susþinere a aces-teia;

- evoluþia, pe etape, a riscurilor, pericolelor ºi ameninþãrilor la adresasecuritãþii ºi apãrãrii naþionale;

- imperativul compatibilitãþii ºi interoperabilitãþii cu structurile simi-lare din armatele celorlalte þãri membre NATO;


29august, 2007

- necesitatea realizãrii unor structuri de comandã apte sã gestionezeprocesele de administraþie militarã ºi capabile sã asigure comanda-con-trolul în toate tipurile de operaþii în care sunt angajate forþele;

- nevoia realizãrii unor structuri acþionale suple, mobile, modulare, cumare putere combativã, care sã poatã fi utilizate în toate genurile de misi-uni ce revin forþelor pentru sprijin de luptã pentru apãrarea naþionalã ºicolectivã ºi/sau pentru desfãºurarea operaþiilor de stabilitate ºi de sprijin.

Ansamblul acestor caracteristici au în vedere faptul cã, în cadrul spa-þiului de luptã integrat se vor confrunta sisteme de arme sofisticate, cu unridicat grad de manevrabilitate, dispersate în mici entitãþi autonome, ceeace ne determinã sã cãutãm locul exact al armelor din cadrul forþelor pentrusprijin luptã.

Redimensionarea rolului armelor din cadrul forþelor pentru sprijin deluptã reprezintã o consecinþã fireascã a tendinþelor evolutive ale tehnolo-giei militare, coroborate cu perspectiva conflictelor militare. În armateleprincipalelor state membre NATO, locul ºi rolul forþelor pentru sprijin deluptã nu numai cã s-a menþinut, dar în general a crescut considerabil.

Noua configuraþie a forþelor pentru sprijin de luptã trebuie sã aibã înatenþie viitorul statut al acestora, din perspectiva spaþiului de luptã inte-grat, în care forþele dinamice ºi flexibile vor putea face faþã cu succes în-tregii game de provocãri ale inamicului.

În cadrul forþelor destinate realizãrii sprijinului grupãrilor de angajare,indiferent de eºalon, unitãþile ºi subunitãþile de artilerie terestrã ºi artilerieantiaerianã vor ocupa un loc central, datoritã capacitãþilor tehnico-tacticeale acestora de a executa misiuni de foc cu eficienþã sporitã asupra uneigame diverse de þinte.

Structurile de geniu constituie elementul de flexibilitate al forþei ºi con-tribuie la sporirea caracterului dinamic al operaþiei.

Unitãþile ºi subunitãþile specializate în apãrarea NBC vor continua sãasigure eficienþa conducerii ºi desfãºurãrii operaþiilor pe perioade prelun-gite în mediu CBRN.

Noul profil al conflictelor militare, caracterizat printr-un trafic infor-maþional fãrã precedent, a determinat creºterea rolului armei comunicaþiiºi informaticã în direcþia gestionãrii informaþiilor la nivelul comandanþilortuturor eºaloanelor, astfel încât sã se asigure superioritatea în domeniulinformaþiei ºi deciziei.

Prin armata sa, România poate contribui decisiv la apãrarea colectivã,la instaurarea stabilitãþii ºi securitãþii în zonele de crizã ºi de conflict. Esteun atu cã, din grupa de nou admiºi, România este singurul stat capabil sã

Noi coordonate privind reconfigurarea unitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã


îndeplineascã misiuni în toate cele trei medii: terestru, aerian ºi maritim.Aceasta însã nu înseamnã cã suntem în mãsurã sã îndeplinim întreagagamã de misiuni pentru susþinerea politicii Alianþei Nord-Atlantice. Tre-buie sã fim realiºti, sã recunoaºtem cã, pânã în prezent, niciuna din unitã-þile noastre dislocate peste hotare nu a participat la acþiuni militare inde-pendent, ci numai împreunã cu partenerii ºi aliaþii noºtri de astãzi, benefi-ciind de experienþa ºi logistica lor.

Realizarea tuturor posibilitãþilor prin care putem asigura îndeplinirearolului asumat în cadrul Alianþei Nord-Atlantice presupune un efort susþi-nut la nivelul industriei de apãrare, în sensul sprijinului programelor de în-zestrare angajate.

Stabilirea cerinþelor trebuie sã prevadã ºi sã ia în considerare tehnicile,tacticile ºi procedurile specifice forþelor pentru sprijin de luptã pentru în-deplinirea misiunilor în condiþiile unei permanente reconfigurãri a câmpu-lui de luptã.

În cadrul procesului de înzestrare, demersurile de modernizare sunt de-terminate de câteva cerinþe imperative, dictate de specificul câmpului deluptã modern. Aceste cerinþe vizeazã:

- achiziþionarea unor puncte de comandã de nivel divizie/brigadã/bata-lion cu echipamentul aferent, necesare conducerii în sistem integrat a for-þelor, pentru asigurarea desfãºurãrii operaþiilor militare într-o viziune uni-tarã, coordonat, bine încadrat în timp ºi spaþiu;

- achiziþionarea de sisteme ºi echipamente de comandã ºi control caresã manifeste un grad ridicat de stabilitate în funcþionare în medii contami-nate CBRN;

- dotarea radarelor de cercetare cu sisteme de identificare amic-inamic;- achiziþionarea unor tipuri de tehnicã având un grad ridicat de mane-

vrabilitate, autonomie, putere mare de lovire, cadenþã de tragere ºi bãtaieridicate, sisteme de navigaþie care dispun de GPS;

- asigurarea unei game variate de sisteme de lovire, care sã permitã rea-lizarea unei apãrãri combinate ºi eficiente prin utilizarea mijloacelor cuparametri tehnico-tactici diferiþi ºi, totodatã, o colaborare superioarã întregenurile de armã;

- achiziþionarea de complete de cercetare-observare cu camere de ter-moviziune, capabile sã localizeze mijloacele de luptã ale inamicului;

- utilizarea muniþiilor inteligente, cu mare putere de penetrare ºi efectdistructiv, a focoaselor electronice multifuncþionale;

- asigurarea echipamentelor de detectare, identificare, avertizare, mo-nitorizare, raportare ºi de protecþie necesare pentru comandamente, con-form standardelor NATO;


31august, 2007

- asigurarea unui sistem de comunicaþii, pe linie CBRN, operaþional ºiintegrat în managementul global al operaþiei;

- personal instruit pentru a deservi sistemul de comunicaþii ºi informa-ticã din perspectiva realizãrii nivelului de comunalitate NATO;

- asigurarea unei tipologii privind tehnica de luptã ºi echipamente spe-cifice care sã permitã desfãºurarea cu succes a operaþiilor în medii cât maivariate ºi în orice condiþii de timp ºi anotimp;

- asigurarea unor sisteme tehnice performante, care sã asigure bruiajulradio-electronic al mijloacelor de cercetare ºi luptã ale inamicului ºi, în pa-ralel, protecþia funcþionãrii mijloacelor proprii;

- existenþa unor echipamente hardware ºi software interoperabile cusistemele similare ale armatelor celorlalte state membre NATO ºi cu posi-bilitãþi de îmbunãtãþire, dezvoltare;

- asigurarea de simulatoare care sã ofere posibilitatea instruirii forþelorpentru sprijin de luptã în condiþii cât mai diversificate ºi cât mai apropiatede realitatea câmpului de luptã modern.

Stabilirea cerinþelor trebuie sã prevadã ºi sã ia în considerare tehnicile,tacticile ºi procedurile specifice forþelor pentru sprijin de luptã pentru în-deplinirea misiunilor în condiþiile în care fizionomia conflictelor armateviitoare va fi influenþatã de implementarea unor capacitãþi militare tot maisofisticate ale erei tehnologiei ºi informaþiei, dar ºi de reconfigurarea celorexistente într-o realizare hibridã ce îmbinã focul masat al forþelor cu sis-teme ºi concepte noi, mai avansate, pentru realizarea unor sisteme de luptãmultifuncþionale, multimisiune.

La nivelul forþelor pentru sprijin luptã, reconfigurarea va viza cu prio-ritate asigurarea prin achiziþii autohtone/externe ºi modernizare în concep-þie proprie/achiziþie de licenþe a structurilor de armã cu tehnicã ºi echipa-mente suple, flexibile, rapide, eficiente în întreg spectrul de operaþii, aflateîn dotarea unor structuri cu geometrie variabilã, integrate, multinaþionale,adaptabile la contextul strategic ºi la spaþiul luptei, în concordanþã cu stan-dardele de interoperabilitate ale Alianþei Nord-Atlantice.

Noi coordonate privind reconfigurareaunitãþilor ºi subunitãþilor din forþele pentru sprijin de luptã

33august, 2007

Transformarea procesuluide formare [i perfec]ionarea speciali[tilor din structurilede comunica]ii [i informatic` (2)

A vând în vedere transformarea evidentã a întregii Armate aRomâniei, în contextul transformãrii Alianþei, pentru a face faþã

noilor provocãri ale mileniului III, considerãm cã proiectarea unui sistemde instruire întrunitã ºi la nivelul armatei noastre trebuie sã devinã o priori-tate a factorilor de decizie militarã. Acest sistem poate constitui o modali-tate sigurã de a facilita comandanþilor de la toate eºaloanele identificareaºi evaluarea nevoilor proprii de instruire, planificarea ºi programarea dife-ritelor tipuri de instruire.

Astfel, una din propunerile de bazã ale acestui articol este integrarea,într-un sistem, a tuturor subsistemelor de instruire specifice categoriilorde forþe ºi a armelor din Armata României. Ar rezulta, în urma integrãrii,un sistem întrunit, de tip JOINT, la fel ca al unora dintre armatele membreale Alianþei, care ar facilita, la modul general, instruirea Forþelor ArmateRomâne (F.A.RO.) pentru atingerea obiectivelor ce le sunt stabilite, iar lanivelul planurilor particularizate, ar facilita integrarea metodelor ºi forme-lor de antrenament uzitate, cu misiunile primite, în condiþiile resurselor pu-se la dispoziþie ºi þinând cont de prioritãþile comenzii.

Apreciem cã structurarea unui sistem integrat de management al infor-maþiilor referitoare la instruire (SIMIRI) trebuie sã se facã respectândobligatoriu urmãtoarele principii1:

– „comandanþii sunt primii instructori“;– „documentarea asupra misiunilor de luptã“;

MAIOR TORINO NUÞÃ


– „instruieºte-te aºa cum vei lupta!“;– „aplicã prevederile doctrinei instruirii!“;– „planificarea centralizatã, execuþia descentralizatã“.Realitãþile actualului sistem românesc de instruire în domeniul comu-

nicaþiilor ºi informaticii, în special, dar ºi la nivel general, precum ºi ana-liza unor tipuri de sisteme de instruire aparþinând unor armate membre aleAlianþei Nord-Atlantice ne permit sã apreciem cã o structurã posibilã aunui SIMIRI ar putea arãta ca în figura nr.3.

Preluând baza de date integratã a sistemului de lecþii învãþate, un ast-fel de sistem integrat trebuie sã poatã defini ºi identifica posibila structurãorganizatoricã, cerinþele ºi obiectivele procesului întrunit de instruire.

Scopul general al unui astfel de sistem integrat este de a automa-tiza ºi susþine un sistem de instruire întrunitã, în condiþiile transfor-mãrii instruirii, pentru a rãspunde cât mai bine cerinþelor Alianþei.Un astfel de sistem ar putea furniza o legãturã evidentã între cerinþeleunei eventuale misiuni cu executarea pregãtirii, precum ºi cu evalua-rea instruirii unitãþii, însã ar permite ºi furnizarea mijloacelor pentruevaluarea instruirii ºi eficienþei îndeplinirii unei eventuale misiunifaþã de anumite cerinþe identificate.

În ceea ce priveºte o posibilã arhitecturã a unui astfel de sistem, consi-derãm cã aceasta va putea fi „pliatã“ peste structura sistemului informaticintegrat al Ministerului Apãrãrii (SIIMA), beneficiind de toate facilitãþile2

pe care acesta din urmã le oferã (le va putea oferi):• interoperabilitate;• eficacitate;


Identificarea capabilitãþilor pentru misiune

Verificarea modului de

realizare a instruirii

SIMIRI

Desfãºurarea instruirii

Planificarea ºi programarea

instruirii

Figura nr.3 Structura posibilã a SIMIRI

35august, 2007

• disponibilitate informaþii;• realizare a conceptului de acþiuni întrunite;• standardizare;• gestionare eficientã a resurselor necesare implementãrii, exploatãrii

ºi dezvoltãrii sistemului.Astfel, odatã „desenat“, sistemul va continua sã evolueze, printr-o dez-

voltare intrinsecã, în care sporirea informaþiilor intrate în sistem va puteadetermina intensificarea managementului datelor despre „comunitatea in-struirii“, dar ºi dezvoltarea facilitãþilor de interfaþare cu alþi utilizatori aisistemului de instruire ºi cu alte baze de date.

Apreciem cã abordarea noilor forme de instruire este motivatã de toateelementele prezentate dar ºi de „cerinþele impuse sistemelor de comuni-caþii ºi informatice determinate de nevoia compatibilitãþii armatei noastrecu armatele moderne, care nu pot fi îndeplinite decât prin înlocuirea meto-delor tradiþionale de conducere a comunicaþiilor ºi informaticii, bazate peintuiþie ºi experienþã, cu altele care sã aibã un profund caracter ºtiinþific ºisã permitã rezolvarea în timp real a funcþiilor conducerii“3.

Instruirea asistatã de calculator este bazatã pe principii educaþionalemoderne ºi este o platformã integratã, completã de instruire ºi gestiune aconþinutului instruirii. Instruirea asistatã de calculator considerãm cã sepoate întrebuinþa cu succes în mediul militar, ea modelându-se dupã cerin-þele utilizatorului (în cazul nostru, personalul din comandamentele unitã-þilor de comunicaþii ºi informaticã sau din structurile modul de tip S(G)6).

Pentru înþelegerea corectã a conceptelor, ne propunem sã prezentãm pescurt „instruirea distribuitã avansatã“. Astfel, pe fondul creºterii interesu-lui pentru transferul tehnologiei informaþiei ºi comunicaþiilor în sistemuleducaþional, în anul 1997 a fost lansat ºi sponsorizat de cãtre Biroul secre-tarului pentru Apãrare al SUA, proiectul ADL (Advanced DistributedLearning – instruirea distribuitã avansatã). Proiectul a reprezentat un efortconcertat al guvernului, industriei ºi instituþiilor de învãþãmânt, cu finali-tatea de a crea un nou mediu educaþional, bazat - îndeosebi în mediul mili-tar - pe interoperabilitatea conþinutului învãþãrii la nivel global.

Scopul fundamental al ADL a fost acela de a facilita accesul la toatenivelurile de educaþie ºi pregãtire în condiþii de performanþã, focalizat penevoile beneficiarului, oriunde ºi oricând, cu costuri reduse. ADL poate fiîn mãsurã sã asigure, în domeniul instruirii profesioniºtilor ºi structurilor,o pregãtire unitarã, o mai bunã monitorizare a rezultatelor obþinute de indi-vizi ºi structuri, evaluarea metodelor de instruire ºi antrenament folosite,legãturi cu domenii conexe obiectivelor propuse, planificarea judicioasã a

Transformarea procesului de formare ºi perfecþionare a specialiºtilor din structurile de comunicaþii


resurselor, economie de timp ºi optimizarea procesului de instruire. ADLaduce în prim-plan „instruirea formativã“ în locul celei „informative“ ºiprioritizeazã întãrirea rolului organizaþional, rezolvarea problemelor, lu-crul în echipã, orientarea spre individ, confidenþialitatea ºi cãutarea infor-maþiei, precum ºi utilizarea acesteia.

În concluzie, putem afirma cã utilizarea formei de instruire distribuitãavansatã, fãrã a exclude formele ºi metodele clasice de pregãtire în dome-niul comunicaþiilor ºi informaticii, poate determina noi proceduri de rezol-vare a unor probleme de serviciu, indiferent de volumul de muncã cerut deo activitate. Aceastã formã modernã, relativ nouã, permite îndeplinireaunor sarcini de la distanþã, reducând nevoile de deplasare fizicã ºi întreru-perile de activitate.

În analiza pe care ne-am propus-o, pentru identificarea unor forme ºimetode caracterizate de eficienþã în perfecþionarea pregãtirii specialiºtilorºi structurilor de comunicaþii ºi informatice, considerãm cã un loc apartetrebuie sã-l deþinã simularea ºi dezvoltãrile specifice acesteia, cunoscutesub denumirea genericã de joc de rãzboi. Nevoia semnificativã de eficaci-tate militarã, specificã tuturor armatelor moderne, în condiþiile reduceriialocaþiilor bugetare pentru domeniul militar, determinã specialiºtii militarisã gãseascã direcþii de acþiune prin care sã se realizeze scopul dorit – efi-cienþa maximã în condiþii de austeritate bugetarã. Plecând de la adevãrulafirmaþiei cã instruirea prin simulare nu trebuie înþeleasã ca o formã carepoate înlocui total instruirea consumatoare de resurse, prezentãm tipurilede simulare care pot fi aplicate cu succes în domeniul comunicaþiilor ºiinformaticii.

Simularea constructivã presupune existenþa unui personal simulatcare acþioneazã asupra unui sistem simulat ºi urmãreºte crearea de oportu-nitãþi pentru analize, statistici ºi estimãri.

Simularea virtualã presupune acþiunea unui personal real asupra unuisistem simulat ºi are drept scop instruirea individualã sau în echipã pentruîndeplinirea unor misiuni comune.

Simularea realã presupune acþiunea unor subiecþi reali asupra unorsisteme reale ºi, deºi are avantajele sale, apreciem cã este mai puþin intere-santã domeniului de analizã ales, însã am hotãrât enumerarea ei pentru în-tregirea mediului de instruire analizat.

Concluzionând, apreciem cã folosirea simulãrilor în instruire, la toateeºaloanele, trebuie sã devinã o realitate în perioada imediat urmãtoare,indiferent de nivelul resurselor la dispoziþie, cu beneficii imediate asupraeficacitãþii instruirii.


37august, 2007

Scenariile de instruire clasice pot fi acele scenarii de tipul curs-exer-ciþii, fiind transpuse în e-learning din instruirea faþã în faþã. Un astfel descenariu poate avea douã niveluri:

- la primul nivel se aflã cursul propriu-zis, ce oferã cunoºtinþele funda-mentale în domeniu ºi care poate fi explorat independent;

- la al doilea nivel se gãsesc exerciþiile. Cele douã niveluri pot fi diferenþiate prin codul culorilor ºi mãrimea

ecranelor, dar pot poseda legãturi între ele. Scenariile de instruire specificeîn e-training pot fi cele de tipul hipermedia, interactive, influenþate de psi-hologia cognitivã ºi de caracteristicile învãþãrii la adult (funcþionalã, con-textualã, cu iniþiative din partea celui care se instruieºte), dar ºi de facili-tãþile IT. Având în vedere realitãþile deja prezentate ale mediului militarromânesc actual, precum ºi progresul uimitor de rapid, tehnologiile ºi sis-temele care se schimbã pe zi ce trece, considerãm cã ºi tehnicile, tacticileºi procedurile folosite în sistemul de instruire trebuie sã se transforme pen-tru a-ºi menþine eficienþa ºi oportunitatea. Abordarea flexibilã a tuturorelementelor componente ale procesului de instruire în domeniul comunica-þiilor ºi informaticii trebuie sã constituie o preocupare a managerilor siste-mului de instruire. Încurajarea tendinþei de instruire în sistem distribuit,electronic trebuie sã se constituie într-o realitate a mediului de instruirespecific domeniului comunicaþiilor ºi informaticii ºi trebuie sã fie susþinut,ca demers, de un suport teoretic adecvat.

În acest context, opinãm cã, pentru anumite procese de instruire adec-vate domeniului supus analizei, evaluarea „online“ poate reprezenta o alter-nativã, fãrã a înlocui total evaluãrile clasice. Avantajele unui astfel de sis-tem de evaluare online ar putea fi: obþinerea imediatã a rezultatelor; crite-riile de administrare a testelor de evaluare sunt obiective; evaluarea per-mite individualizarea sarcinilor de instruire; evaluarea poate, pânã la unanumit nivel, sã þinã cont de ritmul individual de instruire al militarului;testele de evaluare sunt unice, putând fi aplicate succesiv sau simultan;permit managerului procesului de instruire sã se concentreze asupra altorprioritãþi; permit flexibilitate în aplicare.

Concluzii4

Procesul de instruire este proiectat ºi se desfãºoarã pe baze riguroase,fiind corelat foarte precis cu cerinþele instruirii ºi urmãrind îndeaproape ºicontinuu ieºirile sistemului – capabilitãþile operaþionale.



Întrunirea tuturor datelor referitoare la exerciþii – cu scopul de bazã dea asigura un forum informaþional de schimb – se poate constitui într-o etapãpreliminarã a realizãrii unui sistem întrunit de management a informaþieireferitoare la instruire (SIMIRI).

Automatizarea celor patru faze ale procesului de instruire (stabilire acerinþelor, planificare, execuþie ºi evaluare) cu integrarea acestora într-unsingur pachet software va facilita realizarea unui sistem întrunit de mana-gement a informaþiei referitoare la instruire, care va influenþa semnificativmodul de proiectare, organizare ºi desfãºurare a instruirii în domeniul co-municaþiilor ºi informaticii.

Resursei ºi metodelor de instruire trebuie sã li se acorde, de asemenea,o mare importanþã, având în vedere locul lor important în cadrul sistemu-lui de instruire.

Întrebuinþarea sistemului de lecþii învãþate va permite o standardizareconceptualã ºi acþionalã care, împreunã, vor crea premisele realizãrii inter-operabilitãþii în sfera exerciþiilor ºi antrenamentelor ºi vor facilita apariþiaconceptului de instruire întrunitã, care poate fi folosit cu succes ºi înArmata României.

Verificarea nivelului iniþial de pregãtire ºi perfecþionare a deprinderiloracestui tip de specialiºti se va face folosind metode moderne de instruire ºiantrenament: jocurile de rãzboi, exerciþiile asistate de calculator, instruireaprin simulare etc.

„Deplasarea“ instruirii, de la varianta ei clasicã, cãtre instruirea inter-activã, cu tehnologiile ei de training ºi învãþare specifice, corelate cu o lo-gisticã a instruirii adecvate, modernã ºi performantã, trebuie sã devinã orealitate imediatã a mediului militar românesc actual, în general, ºi cu atâtmai mult a domeniului comunicaþiilor ºi informaticii, în particular.

Apreciem cã folosirea simulãrilor în instruire, la toate eºaloanele, tre-buie sã devinã o realitate în perioada imediat urmãtoare, indiferent de ni-velul resurselor la dispoziþie, cu beneficii imediate asupra eficacitãþii in-struirii. Efectele instruirii prin simulare reflectã, într-o mãsurã considera-bilã, rezultatele obþinute la exerciþiile în teren ºi oferã comunicaþiilor ºi sta-telor-majore posibilitatea înregistrãrii ºi reanalizãrii evenimentelor în suc-cesiunea derulãrii lor.

Pregãtirea viitoare trebuie sã presupunã însumarea celor douã compo-nente – individualã ºi colectivã, instituþionalizate sau nu, care au un rolesenþial în atingerea standardelor de performanþã cerute.


39august, 2007

Matricea selecþiei metodelor de instruire instituþionalizatã pentrudomeniul c.i.s.

Note:

1. *** Force XXI, Signal Army Training and Evaluation Program, Washington, 1998.

2. C.Dumitru, Sisteme C4I, Editura Militarã, Bucureºti, 2005, p.101–133.

3. Gh.Boaru, Perfecþionarea conducerii comunicaþiilor ºi informaticii la marile unitãþi

operative ºi tactice din forþele terestre, Bucureºti, 2002, p.40, 119.

4. Gh.Dincã, Tezã de doctorat, Perfecþionarea pregãtirii specialiºtilor în domeniul

comunicaþiilor ºi informaticii pentru îndeplinirea misiunilor în mediul naþional ºi multi-

naþional, Bucureºti, 2007, p.167-172.


Metodã Nivelde participare

Avantaje Dezavantaje

Broºuri text ofiþeri specialiºti Flexibilitate.Mobilitate.Vitezã de lucru adaptabilã subiectului.Prezintã conceptele de bazã ºi relaþiiledintre ele.

Lacune în interacþiune ºi remediere. Solicitã antrenament ºi experienþã îninstruirea structurilor.

Platforme de instrucþie(lecturi ºi seminarii)

ofiþeri de comandã,ofiþeri specialiºti

Ideale pentru prezentarea noilor infor-maþii ºi concepte.Experienþa trebuie generalizatã.

Cerinþe ºi spaþiu pentru a desfãºurainstruirea.Poate solicita studiu individual suplimen-tar.Poate solicita lucrul cu instructor, chiardacã nu din interiorul structurii.Furnizeazã oportunitãþi minime pentruaplicarea învãþãrii.

Facilitãþi de instruire(ateliere lucru ºi semi-narii)

ofiþeri de comandã,ofiþeri specialiºti

Instrucþiuni optim ghidate (puse la dis-poziþie).Instruire inductivã.Ateliere de lucru pentru ofiþeri decomandã superiori.

Presupun facilitãþi în instruire.Presupun managementul timpului decãtre participanþi.Pot necesita costuri pentru cãlãtorii.

Instruire bazatã pecalculatorºiinstruire distribuitãavansatã

ofiþeri specialiºti Costuri scãzute.Potenþial ridicat pentru centralizareadatelor.Facilitãþi pentru managementul lecþiiloranterioare.Facilitãþi pentru analiza tendinþelor instru-irii.

Costuri înalte pentru metodele instituþio-nalizate.Costuri iniþiale mari (investiþii mari).Interacþiune individualã scãzutã.Necesitã accesul cursantului la computerºi software.

41august, 2007

Asigurarea managementuluicalit`]ii în cadrul Centruluide Preg`tire pentru ArtilerieAntiaerian` „GeneralGheorghe POPESCU“

„Prima sarcinã a vieþii noastre publice este de a servi speranþa valo-rilor mai curând decât certitudinea distrugerii ºi pentru a începe, trebuiesã apãrãm ºansele pãcii, refuzând a da ajutor forþelor rãzboiului, indife-rent care ar fi culoarea în care ele se deghizeazã.“

(Albert Camus)

Evoluþiile recente de la nivel naþional ºi internaþional au scos în evi-denþã necesitatea constituirii unui sistem naþional de management ºi deasigurare a calitãþii. Simpla creºtere cantitativã, „extensivã“, a ofertei edu-caþionale nu mai poate satisface nevoile unei societãþi a cunoaºterii. Luareaunei asemenea decizii la nivelul instituþiilor militare de învãþãmânt a fostdeterminatã de noul statut al þãrii noastre, de membru al Uniunii Europeneºi membru al NATO, de necesitatea realizãrii interoperabilitãþii cu arma-tele statelor aliate ca un prim pas spre realizarea unei compatibilitãþi totalecu acestea.

Pentru ca dezvoltarea sistemului educaþional sã devinã „intensivã“ ºiorientatã spre calitate, este nevoie ca toate elementele legate de asigurareacalitãþii – criterii, indicatori, standarde sau descriptori – sã fie înþelese ºiutilizate în mod unitar.

Asigurarea calitãþii înseamnã crearea încrederii, în rândul beneficiari-lor, cã sistemul militar de învãþãmânt rãspunde aºteptãrilor.

Asigurarea calitãþii face parte din managementul calitãþii, prin urmare,pentru a se crea un sistem de asigurare a calitãþii trebuie introdus mai întâi

SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU


un sistem de management al acesteia – sarcinã complexã având în vedereprofundele transformãri suferite de structurile militare.

Managementul calitãþii porneºte de la standardele stabilite de instituþiade învãþãmânt, Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „GeneralGheorghe POPESCU“, pentru a asigura aplicarea celor mai bune practiciºi comparaþia între diferitele standarde existente pe plan internaþional la ni-velul instituþiilor de învãþãmânt militar similare.

Este necesar ca un asemenea proiect, care reprezintã un adevãrat planstrategic, sã se realizeze în condiþii de performanþã, cu instructori erudiþi,cu elevi/cursanþi motivaþi, iar mãsura realizãrii sã fie documentatã. Aceas-tã documentare nu înseamnã o simplã raportare a unor indicatori, ci dimpo-trivã, o analizã SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats –puncte tari, puncte slabe, oportunitãþi, ameninþãri) a activitãþii instituþiei,plecând de la obiectivele stabilite pentru aceasta, modul de îndeplinire aacestora, identificarea punctelor slabe, a punctelor tari, propunerea de re-medii, aplicarea acestora, reanalizarea activitãþii ºi stabilirea nivelului încare remediile stabilite au avut efectul scontat ºi ce este de îmbunãtãþit maideparte. Este nevoie ca personalul cu funcþii de rãspundere sã orientezecentrul de pregãtire spre rezultate, spre elevi/cursanþi, spre îmbunãtãþirecontinuã. Este necesarã o acþiune concertatã ºi coordonatã, având dreptscop calitatea, adicã satisfacerea nevoilor implicite ºi explicite ale elevi-lor/cursanþilor, în calitate de clienþi, ºi a unitãþilor/subunitãþilor de armã, încalitate de beneficiari ai actului educativ.

Învãþarea nu este o transmitere a ceva obiectiv, de la un deþinãtor la unbeneficiar, ci o devenire împreunã, o transformare concertatã a unui profe-sor/instructor specialist care se confirmã ca atare, lãsând elevii/cursanþiisã-ºi afirme valoarea, ºi a unui elev/cursant care doreºte sã devinã la rân-dul sãu profesor/instructor. Privind astfel lucrurile, învãþarea nu mai esteun schimb de servicii, ci o evoluþie în destinul celor implicaþi.

Prin urmare, învãþãmântul militar nu este un serviciu ca oricare altul,pentru cã misiunea lui este legatã de formarea, specializarea ºi perfecþio-narea pregãtirii militarilor, de producerea de idei noi, de cunoºtinþe noi.

Asemenea tuturor instituþiilor de învãþãmânt, ºi instituþiile militare deînvãþãmânt au nevoie de competitivitate. Competitivitatea instituþiei mili-tare de învãþãmânt este datã de capacitatea ei de adaptare la nevoile în con-tinuã schimbare ale mediului militar.

Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând aceea de a rãspun-de nevoilor specifice de educaþie ºi de formare profesionalã a individului,precum ºi nevoilor dezvoltãrii structurilor de armã din cadrul forþelor teres-


43august, 2007

tre. Instituþia de învãþãmânt îºi îndeplineºte acest scop în mãsura în caresatisface aceste trebuinþe la un standard de calitate care permite atât indivi-dului cât ºi structurii din care face parte sã devinã performanþi într-un me-diu globalizat, caracterizat prin competiþie ºi dinamism. Menþinerea stan-dardului este posibilã numai în condiþiile orientãrii spre performanþã aactivitãþii educaþionale, prin îmbunãtãþirea continuã a ofertei ºi a rezulta-telor, un management performant, o politicã financiarã adecvatã utilizãriiraþionale a resurselor alocate ºi atragerii de noi resurse, prin angajarea uneiatitudini responsabile a întregului personal.

Aderarea României la UE ºi la NATO impune integrarea în domeniuleducaþiei ºi cercetãrii a programelor educaþionale pentru armonizarea insti-tuþionalã ºi curricularã, contribuind astfel la modernizarea învãþãmântuluimilitar sub urmãtoarele aspecte: oferta educaþionalã, cultura instituþionalã,practicile manageriale, mentalitatea personalului, dezvoltarea ºi moderni-zarea logisticii didactice.

Introducerea managementului calitãþii într-o organizaþie constituie oschimbare majorã în cultura acesteia ºi se loveºte de obicei de rezistenþapersonalului ºi a structurilor existente. Rezistenþa la schimbare nu consti-tuie o particularitate a instituþiilor de învãþãmânt superior, ea fiind prezen-tã în orice organizaþie. Specific Centrului de Pregãtire Pentru ArtilerieAntiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ este succesul cu care acest tipde organizaþie rezistã la schimbare. Structura ºi sistemele acestor instituþiibirocratice, dezvoltate de-a lungul secolelor, constituie principala sursã ge-neratoare de rezistenþã. Acest conservatorism are o conotaþie pozitivã, cen-trele de pregãtire ale armelor având ºi misiunea de a pãstra valorile pereneale unei naþiuni. Conotaþia negativã a atitudinii conservatoare derivã însãdin necesitatea ca aceste instituþii sã genereze noul ºi sã se integreze dina-mismului societãþii.

Particularitãþile aplicãrii managementului calitãþii în Centrul de Pregã-tire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ pot fi le-gate de:

- Imposibilitatea de a diferenþia ºi a cuantifica contribuþia elementelorºi activitãþilor care au impact asupra sistemului calitãþii. Aºa se explicã re-plica unora dintre profesori/instructori: „dacã nu suntem siguri de rezulta-tele schimbãrii, atunci de ce pledãm pentru schimbare?“.

- Procesele formative din Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Anti-aerianã „General Gheorghe POPESCU“ nu sunt simple, liniare, secven-þiale sau independente, ca ºi în alte organizaþii, având un singur scop – pro-fitul. Mai mult, anumite persoane ºi programe din acelaºi compartiment

Asigurarea managementului calitãþii în cadrul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã


funcþional ar putea fi în competiþie pentru acelaºi client, ceea ce complicãºi mai mult administrarea resurselor, ideilor sau informaþiilor.

- Modul rigid în care are loc delegarea de autoritate în Centrul de Pre-gãtire Pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“. Prac-tic, delegarea prerogativelor în cadrul catedrelor este inviolabilã când estevorba de predare sau cercetare. De exemplu, munca profesorului/instructo-rului în clasã este dificil de argumentat, deoarece datele despre performan-þa trecutã ºi prezentã sunt sumare.

Natura managementului calitãþii ºi modul în care sunt luate deciziilediferã de la o structurã la alta. Se practicã deopotrivã stilurile de conduce-re autocratic, birocratic, anarhic, colegial. Acestor stiluri de conducere lecorespund structuri specifice, care diferã de la un centru de pregãtire laaltul. Profesorii/instructorii sunt oameni speciali, preþioºi ºi unici. Profeso-rii/instructorii care simt cã reprezintã instituþia de învãþãmânt superior suntde fapt bariere redutabile în calea schimbãrii. De la începutul carierei aufost educaþi sã nu accepte adevãruri absolute, ci sã caute adevãrul cu oricepreþ. Cei care propun schimbarea ºi deleagã autoritatea unui astfel de grupvor întâmpina o rezistenþã deosebitã. Pentru succesul schimbãrii trebuiegãsite metode adaptate la stilul fiecãrui grup, în vederea diminuãrii rezis-tenþei la schimbare, fãrã a reduce aptitudinile specifice acestor tipuri de in-divizi (creativitate, originalitate etc).

Asigurarea ºi implementarea managementului calitãþii ridicã o serie deprobleme conceptuale ºi practice, inclusiv în Centrul de Pregãtire pentruArtilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“, cum ar fi:

- care este produsul instituþiei militare de învãþãmânt?- cine sunt clienþii unei astfel de organizaþii?- ce înseamnã calitatea pentru învãþãmântul militar?- ce semnificaþie au în acest context conceptele asociate obþinerii cali-

tãþii cum sunt: asigurarea, managementul, îmbunãtãþirea calitãþii ºi cumacþioneazã acestea pe principalele dimensiuni ale activitãþii de instruire,formare ºi perfecþionare?

- ce trebuie fãcut pentru a introduce managementul calitãþii într-o insti-tuþie militarã de învãþãmînt superior?

În cazul Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „GeneralGheorghe POPESCU“, managementul calitãþii se referã la principalelecomponente ale activitãþii:

- calitatea procesului de învãþãmânt;- calitatea cercetãrii ºtiinþifico-aplicative;- calitatea ca dimensiune a propriei organizaþii.


45august, 2007

În ceea ce priveºte calitatea procesului de învãþãmânt, aspectele careprimeazã sunt urmãtoarele:

1. Definirea unui profil coerent de pregãtire pentru fiecare specialitateºi armonizarea acestor profiluri în cadrul ofertei Centrului de Pregãtirepentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe POPESCU“;

2. Identificarea oportunitãþii programelor de studii (specializãrilor) ºiadaptarea structuralã a ofertei Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Anti-aerianã „General Gheorghe POPESCU“;

3. Identificarea cerinþelor ºi aºteptãrilor reale ale mediului socio-economic privind competenþele absolvenþilor fiecãrui program de studiu(specializãri);

4. Întocmirea unor planuri de învãþãmânt ºi programe analitice adec-vate;

5. Identificarea ºi aplicarea celor mai bune practici de þinere sub con-trol ºi îmbunãtãþire continuã a procesului de învãþãmânt (predare-învãþare,urmãrire ºi sprijinire a progresului realizat de elevi/cursanþi ºi evaluare acunoºtinþelor ºi abilitãþilor dobândite de aceºtia);

6. Introducerea unor criterii ºi proceduri de evaluare a calitãþii pe toatesegmentele procesului de învãþãmânt;

7. Introducerea unui feed-back de la elevi/cursanþi, absolvenþi ºi bene-ficiari, privind structura ºi calitatea prestaþiei educaþionale ºi îmbunãtãþi-rea acesteia în consecinþã.

Privind calitatea cercetãrii ºtiinþifice, sunt de urmãrit urmãtoarele as-pecte:

- Stabilirea unor criterii ºi proceduri de evaluare a rezultatelor cercetã-rii care sã motiveze performanþa;

- Identificarea unor direcþii strategice de dezvoltare a cercetãrii ºtiinþi-fico-aplicative ºi încurajarea dezvoltãrii de centre de excelenþã pe acestedirecþii prin care sã se întãreascã atât cercetarea fundamentalã, cât ºi capa-citatea universitãþii de a colabora în programe naþionale ºi internaþionale.

Privind calitatea, ca dimensiune a propriei organizaþii, sunt de luat înconsiderare:

- Identificarea ºi implementarea unei structuri organizatorice optimepentru sistemul calitãþii.

- Politica privind resursele umane, ale cãrei coordonate posibile sunt:– definirea clarã a standardelor de performanþã, a criteriilor de

evaluare ºi recunoaºtere a activitãþii individuale ºi de grup;– crearea unui climat care sã încurajeze responsabilitatea ºi

iniþiativa;



– promovarea instruirii ºi perfecþionãrii continue;– evaluarea periodicã a contribuþiei individuale la realizarea obiec-

tivelor instituþiei.- Crearea ºi dezvoltarea unui sistem informaþional de sprijin pentru sis-

temul calitãþii.Îmbunãtãþirea calitãþii actului didactic este o parte a managementului

calitãþii, concentratã pe creºterea abilitãþii de a îndeplini cerinþele calitãþii. Performanþele referitoare la calitate pot fi îmbunãtãþite pe douã cãi.

Una dintre acestea este îmbunãtãþirea calitãþii în cadrul limitelor prescrisede standardul de calitate existent. Acest lucru presupune un proces de îm-bunãtãþire a activitãþilor ºi proceselor legate de calitate, având ca instru-ment un control mai eficient al calitãþii, iar ca rezultat, reducerea variaþiei.

Exemple: - Îmbunãtãþirea metodologiei de predare/evaluare pentru reducerea

variaþiilor privind rezultatele studenþilor la examene (încurajarea studiuluipe parcursul semestrului prin introducerea de lucrãri de verificare ºi refera-te de sintezã);

- Revizuirea programelor analitice pentru o mai bunã corelare a aces-tora în cadrul planurilor de învãþãmânt ºi evitarea unor suprapuneri nejus-tificate a cunoºtinþelor predate;

- Controlul prezenþei studenþilor ºi cadrelor didactice la activitãþile dinorar.

Îmbunãtãþirea calitãþii prin schimbarea standardului de calitateexistent, cu un altul superior

Aceasta are un caracter inovativ ºi presupune un salt de tip treaptã înceea ce priveºte performanþele de calitate. Spre deosebire de situaþia ante-rioarã, care presupunea o restrângere a variaþiilor în cadrul unui nivel decalitate existent, aceastã situaþie corespunde cu ridicarea nivelului însuºi.Un astfel de efort este justificat dacã se identificã necesitatea de schimbare(eventual în urma unui studiu de „piaþã“) ºi se aºteaptã efecte consistente(eventual prezise de un studiu de fezabilitate).

Exemple:- Introducerea sistemului de management al calitãþii în instituþie con-

stituie o îmbunãtãþire de tip salt cãtre un nou standard de calitate al activi-tãþii în Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General GheorghePOPESCU“;

- Introducerea unor mecanisme de identificare a cerinþelor ºi aºteptãri-lor mediului economic privind competenþele absolvenþilor, corelarea aces-


47august, 2007

tora cu experienþa universitãþii ºi cu practica internaþionalã în întocmireaunor planuri de învãþãmânt ºi programe analitice adecvate.

Expunerea câtorva din modelele relevante existente în domeniul asigu-rãrii managementului calitãþii în Centrul de Pregãtire pentru ArtilerieAntiaerianã „General Gheorghe POPESCU“ pune în evidenþã atât dife-renþe, cât ºi similitudini semnificative.

Diferenþele au generat abordãri contradictorii, atât între sistemele naþio-nale ale þãrilor europene, cât ºi între instituþii aparþinând aceluiaºi sistem.

În principiile ºi direcþiile de acþiune ale documentului „Orientãri strate-gice pentru învãþãmântul superior“, prezentat la Conferinþa Naþionalã a În-vãþãmântului din noiembrie 2003, se menþioneazã ca prioritar pentru asi-gurarea calitãþii învãþãrii ºi a serviciilor educaþionale: „creºterea exigenþeiîn promovarea personalului didactic (...). Exigenþa realã induce o ierarhiea valorilor în învãþãmânt, o emulaþie a procesului de cercetare ºtiinþificã ºide predare didacticã. Se impune stabilirea unor criterii de calitate generalvalabile ºi specifice, care sã permitã o reconsiderare a valorilor în învãþã-mântul românesc. (...) O scãdere a standardelor determinã promovarea înmasã a cadrelor didactice ºi promovarea unui spirit egalitarist ºi puþin ino-vativ“.

Evaluarea periodicã a activitãþii cadrelor este o componentã de bazã asistemului de management a calitãþii în învãþãmântul superior, nefiinddeloc un proces uºor ºi, datoritã specificului învãþãmântului militar, esteîncãrcatã de subiectivism.

Instituþiile militare de învãþãmânt trebuie sã devinã componente prin-cipale în construcþia ºi afirmarea armatei în cadrul societãþii cunoaºterii.Un sistem de evaluare a activitãþii cadrelor didactice se impune tot maimult ca o necesitate care-i dã specialistului posibilitatea de a se alinia per-manent schimbãrilor rapide ce intervin în domeniul sãu de competenþã, darºi de a lua în considerare ideea unei reorientãri profesionale. În multe ca-zuri poate fi util sau chiar necesar sã ne pãrãsim domeniul iniþial de spe-cializare pentru un altul, mai interesant ºi mai dinamic, adaptându-ne înacest fel schimbãrilor tot mai rapide datorate progresului ºtiinþific ºi tehnic.

Calitatea activitãþii didactice ar putea fi definitã ca ansamblul tuturorînsuºirilor ºi caracteristicilor procesului didactic, care îi conferã capacita-tea de a satisface anumite necesitãþi curente ºi viitoare ale beneficiariloractului educaþional în ceea ce priveºte formarea abilitãþilor ºi performan-þelor, crearea ºi reevaluarea cunoºtinþelor.



Calitatea activitãþii didactice (proces didactic ºi cercetare ºtiinþificã)este, alãturi de calitatea managementului educaþional, una din componen-tele cele mai semnificative, care oferã indicii atât asupra unei bune orga-nizãri a centrelor de pregãtire ale armelor, cât ºi asupra orientãrii ei sprerezultate performante ºi spre excelenþã.

Un act didactic de calitate înseamnã cã se asigurã un nivel de educareºi instruire înalt, conceput pe termen mediu ºi lung care, în final, sã asiguresatisfacþia beneficiarilor. Calitatea actului didactic depinde de mai mulþifactori care se intercondiþioneazã reciproc, ºi anume: calitatea intrãrilor însistem, calitatea formatorilor, calitatea suportului tehnic al actului didac-tic.

Problema managementului calitãþii actului educaþional este mereu înatenþia cercetãtorilor în domeniul managementului educaþional, fiind me-reu o resursã inepuizabilã de cercetare ºi implementare.

Referiri bibliografice:

1. Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei. Asigurarea calitãþii. Ghid pentru unitãþile ºcolare-

partea I. Concept ºi cadru metodologic, Bucureºti, 2005.

2. Asociaþia de Standardizare din România ASRO SR EN ISO9001/2001, Sisteme de

management al calitãþii.

3. Ghidul calitãþii în învãþãmântul superior, Prioiectul CALISRO, Editura Universitãþii

Bucureºti, Bucureºti, 2004.

4. Ordonanþa de Urgenþã nr.75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calitãþii educaþiei.

5. ISO-9000 Sisteme de Management al Calitãþii- Fundament ºi Vocabular.

6. ISO-9001 Sisteme de Management al Calitãþii- Cerinþe.

7. C.Oprean, Managementul calitãþii, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu,

Sibiu, 2004.


TACTIC~ GENERAL~

51august, 2007

Manevra – element al puterii de lupt`

R ãzboiul este un efort uman. Câºtigãtorul este cel care îºi impunevoinþa. Pentru a înþelege cum un comandant þinteºte dorinþa altuia,

este important sã se înþeleagã motivele ce conduc un comandant la realiza-rea faptului cã a fost învins.

Studiile recente au arãtat cã nu victimele, pierderile de echipament saudistrugerile sunt factorii determinanþi în mintea celor care pierd. Acesteaconcretizeazã statisticile din trecut, ceea ce s-a întâmplat deja. Ceea ce aconvins învinsul cã a pierdut nu au fost evenimentele din trecut, ci eveni-mentele potenþiale viitoare.

Generalul Depuy a revãzut 80 de lupte care au avut loc în cel de-al Doi-lea Rãzboi Mondial ºi în conflictele arabo-israeliene. El a confruntat toatedatele ºi a încercat sã determine o corelare a pierderilor cu realizarea în-frângerii. S-a uitat la pierderile totale, rata pierderilor, pierderile relativepentru inamic ºi altele ºi a descoperit cã „învinsul“ a pãrãsit câmpul deluptã cu pierderi mai mici de 10%. Pierderile relative nu au fost cu multmai rele. De fapt, studiul sãu nu a putut identifica o cauzã clarã ºi nicio re-laþie între pierderi ºi realizarea înfrângerii. El a sfârºit cerând supravie-þuitorilor sã dea soluþia. Descoperirile lui au fost surprinzãtoare pentru celînvins, dar nu ºi pentru rãzboinicul de manevrã.

Pierderile ºi problemele legate de provizii au determinat mai puþin de30% din învinºi sã accepte înfrângerea. Aproximativ 10% renunþã datoritãordinelor, tratatelor ºi altor cauze externe. Mai mult de 60% din învinºi au

MAIOR FLORIAN IANOªIU


recunoscut înfrângerea bazatã pe impresia cã inamicul l-a depãºit prin ma-nevrã, deci au fost în pericolul încercuirii, învãluirii sau al penetrãrii.

Cei învinºi ºi-au pierdut dorinþa de a rezista cu mult înainte de pierde-rea capacitãþii de a rezista. Ciclul decizional a fost depãºit de ameninþareaunei potenþiale acþiuni inamice dusã dintr-o poziþie avantajoasã în spatelesau în flancul trupelor lor. Dacã un duºman este atacat direct, putere con-tra putere, ce altã ºansã are decât de a lupta? Dacã poziþia lui poate fi des-coperitã, fãcutã irelevantã sau separatã de liniile lui de comunicare, mora-lul poate fi afectat.

Doctrina asigurã cadrul general pentru rezolvarea problemelor câmpu-lui de luptã. Liderul militar trebuie sã înþeleagã, de asemenea, rolurile sub-ordonate ale subsistemelor doctrinei: ale tacticilor, tehnicilor ºi proceduri-lor. A înþelege ce sunt acestea ºi cum pot fi folosite permite comandantu-lui sã fie imaginativ, creativ ºi curajos. Puterea de luptã maximã a forþelorterestre în operaþie se realizeazã prin integrarea tuturor tipurilor de forþedin compunere, într-un tot unitar, în cadrul unor grupãri interarme, interca-tegorii de forþe sau multinaþionale.

Forþele Terestre cuprind urmãtoarele tipuri de forþe: a) forþe luptãtoare, din care fac parte: unitãþile blindate (mecanizate,

de tancuri, de vânãtori de munte); unitãþile fãrã blindate (de infanterie, devânãtori de munte, de paraºutiºti (aeropurtate) ºi de forþe speciale;

b) forþe de sprijin de luptã (unitãþi de artilerie; de artilerie ºi racheteantiblindate; de artilerie ºi rachete antiaeriene; de geniu; de rãzboi elec-tronic; de apãrare nuclearã, biologicã ºi chimicã – NBC; de cercetare; decomunicaþii ºi informaticã; de poliþie militarã).

c) forþe de sprijin logistic (unitãþi de aprovizionare ºi transport, dementenanþã, medicale, sanitar-veterinare, de comenduire ºi îndrumare acirculaþiei, bancare de campanie).

Misiunile generale ale forþelor sunt stabilite în strânsã concordanþã cuposibilitãþile tehnico-tactice ale armamentului, tehnicii ºi echipamentuluipe care îl au în dotare. În funcþie de tipul ºi forma operaþiei, precum ºi decondiþiile concrete ale acesteia, comandantul trebuie sã cunoascã ºi sã ex-ploateze la maximum posibilitãþile diferitelor tipuri de unitãþi din subordine.

De regulã, în scopul integrãrii ºi întrebuinþãrii adecvate a unitãþilor dincompunerea forþelor luptãtoare, comandantul le întãreºte sau nu, dupã caz,cu unitãþi din forþele de sprijin de luptã ºi din cele logistice ºi le grupeazã(în funcþie de eºalon ºi condiþiile concrete) în gruparea de angajare (forþede angajare imediatã ºi forþe de angajare ulterioarã) sau în rezervã.

Tacticã generalã

53august, 2007

Fiecare din aceste grupãri de forþe are, în principal, o destinaþie ºi misi-uni generale bine delimitate, de care comandantul trebuie sã þinã cont lastabilirea misiunilor concrete ale unitãþilor luptãtoare din subordine.

Puterea de luptã reprezintã capacitatea, posibilitatea fizicã, moralã,intelectualã a unei structuri tactice de a acþiona ºi îndeplini misiunea deluptã primitã.

Mai pe larg, puterea de luptã reprezintã capacitatea, posibilitatea uneiforþe în orice moment de a obþine rezultate în dezvoltarea unei misiuni spe-cifice asupra unui anumit inamic, într-un mediu specific de luptã.

Deci, puterea de luptã este agentul de acþiune cu care o forþã poate ob-þine scopul, conducând lupta la un rezultat dorit. Energia, în forma de func-þii de luptã, este aplicatã de fiecare parte propriilor forþe pentru îndeplinireamisiunilor ºi eliminarea (reducerea) în mod simultan, a opoziþiei adversarului.

Puterea de luptã este determinatã de combinaþia dintre acþiunea uneiforþe, interacþiunea cu cea adversã ºi mediul înconjurãtor al luptei, maiexact, datã de acþiunea unilateralã a forþei. De aceea, rezultatele puterii deluptã nu sunt neapãrat cele planificate de fiecare parte. În schimb, suntrezultatele reale ale unei acþiuni, în care ambele forþe îºi exercitã putereade luptã în scopul îndeplinirii cu rezultate maxime a misiunii. Elementeleconstitutive ale puterii de luptã sunt reprezentate de: informaþii, manevrã,protecþie, factorii luptei ºi de mediu, conducere.

Manevra determinã creºterea puterii de luptã prin avantajul poziþionalobþinut ca urmare a dispunerii forþelor în punctele decisive pentru execu-tarea sau ameninþarea cu executarea focului prin ochire directã sau din po-ziþii de tragere acoperite, masarea efectelor acþiunilor proprii, realizareasurprinderii, ºocului psihologic ºi prezenþei fizice ºi pentru obþinerea domi-naþiei morale asupra inamicului.

O manevrã reuºitã cere din partea comandanþilor atât anticipare ºi agi-litate mentalã, cât ºi o îmbinare judicioasã a miºcãrii cu puterea de lovireºi protecþia forþelor care o executã.

Creºterea puterii de luptã proprii se poate obþine ºi fãrã deplasare, prinobligarea inamicului de a intra într-o poziþie dezavantajantã, efectul fiindsimilar celui obþinut prin manevrã.

Deplasarea ºi dispunerea unitãþilor pe timpul dislocãrii acestora în zo-na de responsabilitate, înaintea declanºãrii operaþiei, reprezintã elementede manevrã dacã, prin acestea, se obþine un avantaj poziþional ºi se poateinfluenþa rezultatul final al operaþiei.

Manevra – element al puterii de luptã


Prin manevrã, comandantul pune în mod continuu probleme inamicu-lui, fãcând ineficiente reacþiile acestuia ºi determinându-i înfrângerea.Obþinute doar prin manevrã, avantajul poziþional ºi tãria, date de prezenþafizicã a componentei terestre a forþelor armate, sunt unice ºi nu pot fi sub-stituite cu alte elemente.

Teorii despre manevrã

Teoria manevrei nu este nouã. Poate cã ea nu a fost redactatã oficial,dar a fost cu siguranþã utilizatã în ofensiva germanã din 1918 ºi, mai re-cent, în operaþiunea „Furtunã în deºert“. În fiecare dintre aceste exemple,forþele învingãtoare s-au deplasat pe poziþii avantajoase în raport cu inami-cul, pentru a-i da lovitura decisivã. Puterea a fost opusã slãbiciunii. Înfrân-gerea a fost vãzutã ca opusã distrugerii totale. Victoria era costisitoare învieþi ºi echipament pentru ambele pãrþi.

Sunt mai multe teorii asupra manevrei.Prima teorie este cea oferitã de colonelul John Boyd. O întrebare im-

portantã la finalul luptelor manevriere este: „De ce au avut succes?“. Colo-nelul John Boyd a primit misiunea sã stabileascã de ce piloþii americani aurealizat o ratã a victoriilor de 10:1 împotriva piloþilor nord-coreeni ºi chi-nezi. Ei au realizat aceasta cu avionul F-86, inferior MIG-15.

Boyd a concluzionat cã lupta era un concurs al timpului. Pãrþile opusetrebuiau sã se mãsoare prin ciclul deciziei, cel mai rapid putea dicta regu-lile luptei ºi astfel câºtiga. Ciclul luãrii deciziei a fost intitulat ciclul Boydºi este compus din: observare, orientare, decizie ºi acþiune, fiind numitã ºibucla OODA. Conflictul începe cu observarea proprie a terenului ºi a ina-micului. Pe baza observãrii se face orientarea ºi se face un plan mental asu-pra situaþiei. Apoi se ia decizia privind modul de acþiune.

Tacticã generalã

Observare

Decizie

Acþiune Orientare OODA

55august, 2007

Pentru a depãºi inamicul în „OODA“, trebuie sã pãtrunzi în ciclul de-ciziei acestuia. Dacã poþi ajunge la locul acþiunii primul, îi poþi modificaposibilitatea de observare, fãcându-i astfel decizia irelevantã ºi sprijinitãpe informaþii depãºite. Un oponent care îºi are inamicul în propriul ciclu aldeciziei va avea de înfruntat prea multe opþiuni ºi poate intra în panicã saupoate fi surprins în activitate.

Pentru a realiza aceasta, teoreticianul rãzboiului manevrier trebuie sãaccepte un mai mare grad de confuzie ºi dezordine. El trebuie sã descen-tralizeze ºi sã fie capabil sã acþioneze cu informaþii incomplete. Ritmulînalt va realiza de fapt confuzie ºi panicã la punerea în practicã. HermanBalk a susþinut cã un comandant nu trebuie sã se sprijine pe liste de sar-cini, el trebuie sã fie în mãsurã sã „citeascã“ câmpul de luptã. Acesta tre-buie sã urmãreascã sesizarea punctelor slabe ale inamicului ºi exploatarearapidã a acestor slãbiciuni. Nu trebuie sã existe scheme rigide, iar coman-dantul nu trebuie sã facã acelaºi lucru de douã ori. Acest aspect al rãzboiu-lui manevrier pune în valoare comanda ca artã ºi nu ca ºtiinþã.

Liddell Hart a prezentat un al doilea model util pentru teoria manevrei.El a utilizat modelul torentului ca exemplu. Apa ce curge la vale va curgedin ce în ce mai repede pânã va întâlni un obstacol în calea sa. Lovindobstacolul, va curge în jurul sãu pânã ce va gãsi o gaurã sau un punct slab.Va începe apoi sã dea ocoale punctului slab pânã îl va depãºi. Apa va în-cepe astfel sã curgã rapid, de vreme ce curentul este dirijat spre punctulslab. Fisura se va lãrgi pe mãsurã ce apa va pãtrunde. Acesta este modelulrãzboiului manevrier modern, cu blindate. Se va cãuta punctul slab, se vapenetra, ancora de acesta ºi lãrgi punctul pãtrunderii ºi se va continua înadâncime.

A treia teorie este oferitã de ºcoala britanicã, prin „transformarea“câmpului de luptã într-un spaþiu cu suprafeþe ºi goluri. Pentru a ataca o su-prafaþã, se va concentra asupra punctelor tari ale inamicului. O pungã defoc sau o zonã de contact este o suprafaþã ºi trebuie sã fie evitatã ca fiindun punct forte al inamicului. O limitã între subunitãþi sau un flanc desco-perit este un gol ºi o slãbiciune ce trebuie exploatatã.

Pentru a ataca golurile, se va utiliza apropierea indirectã de inamic. Seva analiza unde nu se aflã acesta ºi unde a acceptat riscurile ºi se va con-centra asupra acelui loc. Golurile pot fi create, dar este preferabil sã gãseºtiunele deja existente.

Pentru a gãsi aceste goluri ne vom baza pe informaþii, pentru a ne re-trage forþele, ºi nu pe comandã pentru a le împinge înainte. Subunitãþile derecunoaºtere ºi supraveghere primesc, în general, instrucþiuni asupra a



ceea ce trebuie sã urmãreascã, precum ºi o zonã de acþiune, iar acestea ur-mãresc golurile pentru a putea fi exploatate de forþele din adâncime. Dacãnu existã un punct slab, va trebui creat unul, în cel mai sensibil punct cepoate fi gãsit, utilizând infiltrarea. Aceasta reprezintã o pãtrundere cu sub-unitãþi mici prin copleºire, atac ºi exploatare. Dupã ce a fost creat golul,forþele din spate pãtrund ºi avanseazã ca un torent.

Un alt mod de a realiza un gol sunt atacurile de sprijin, care distrug pu-terea de luptã de la punctul actual al atacului principal. Inducerea în eroareºi alte mijloace pot fi utilizate deoarece pot determina inamicul sã-ºi retra-gã puterea de luptã din golul propus a fi realizat. Costul atacului golurilorîl reprezintã pericolul comandantului de a pierde contactul cu forþele salepentru o perioadã de timp. Pentru a trece printr-un gol, forþele trebuie sãatace ºi sã se înlocuiascã unele pe altele. O parte din forþe vor continuapãtrunderea, în timp ce altele vor angaja flancurile nou expuse.

A patra teorie este oferitã de ºcoala germanã prin efortul principal.Germanii folosesc termenul „schwerpunkt“ (punct decisiv). Acesta se aflãacolo unde sau când sau ce acþiune trebuie materializatã pentru a impuneo decizie. Punctul decisiv este o concentrare asupra ordinului misiunii ºicoincide cu golurile identificate sau anticipate. Toate forþele vor fi concen-trate aici sau vor sprijini acþiunile aici.

Dupã cum s-a vãzut, acþiunile în goluri vor fi purtate probabil de sub-unitãþi mici, iar succesul acestora va fi exploatat succesiv de subunitãþi maimari. Pentru a se concentra asupra forþei, direcþia de atac trebuie sã fie pro-iectatã ºi analizatã. Toate celelalte subunitãþi ºi eforturi vor sprijini reuºitaefortului principal. Acþiunile vor fi irelevante dacã nu sprijinã efortul prin-cipal. Efortul principal este precizat la toate nivelurile ºi toate subunitãþiletrebuie sã cunoascã acest „schwerpunkt“. Mai mult decât atât, toþi trebuiesã sprijine efortul principal. La nivel tactic se concentreazã asupra unuipunct slab, un gol, ºi asupra unei zone în care inamicul se aºteaptã maipuþin. Efortul principal nu trebuie niciodatã sã fie surprins. Acesta oferãcomandantului vitezã, ritm ºi fluiditate ºi previne dispersarea puterii deluptã asupra unor eforturi secundare nefolositoare. Întreaga forþã trebuieconcentratã.

Obiectivul este o altã piatrã de temelie a rãzboiului manevrier, iar defi-niþia sa în principiile rãzboiului este adecvatã explicãrii importanþei sale.Nicio luptã nu poate sã nu aibã obiectiv.

Rezerva este esenþialã ºi trebuie asiguratã la toate nivelurile de cãtretoþi comandanþii. Rezerva este mijlocul prin care comandantul intenþionea-zã sã dea o loviturã decisivã la momentul oportun, pentru a obþine victoria.

Tacticã generalã

57august, 2007

La nivel companie, poate fi utilizatã o subunitate mai puþin angajatã în ac-þiuni, dar doar o rezervã numeroasã este mijlocul prin care comandantulpreia iniþiativa de la inamic ºi îl nimiceºte.

Atacul poate fi îndreptat împotriva frontului, flancului sau spatelui ºipoate fi executat de pe uscat, din aer, de pe mare sau combinat. Alegereaunei forme specifice de manevrã este influenþatã de scop, misiune, inamic,teren, climã, forþe la dispoziþie, nivel de comandã, timp ºi spaþiu. Formelede manevrã ofensive sunt:

frontalã;strãpungerea (pãtrunderea);învãluirea;manevra de întoarcere;infiltrarea.

Teoria manevrei în ºcoala sovieticã este a cincea teorie.Punctul de vedere al ruºilor în ceea ce priveºte manevra este asemãnã-

tor cu cel al statelor occidentale, dar cu câteva excepþii semnificative. Ma-nevra este vãzutã ca o miºcare organizatã a trupelor în timpul luptei pen-tru a obþine o poziþie avantajoasã în raport cu inamicul. Manevra singurã,nu atinge scopul general. Doctrina de tip sovietic presupune cã succesuleste posibil prin câºtigarea luptei bazatã pe lovituri cu razã lungã.

Exploatarea totalã a cercetãrii de artilerie ºi a cercetãrii mijloacelor defoc reprezintã cheia pentru lupta cu lovituri de adâncime. Sistemul de ma-nevrã sovietic are patru forme de bazã: învãluirea apropiatã, învãluirea înadâncime, dubla învãluire ºi retragerea.

Am aruncat o privire asupra bazelor teoriei manevrei, deoarece repre-zintã o preocupare majorã a forþelor terestre de pe glob de la începutulanilor ‘80. Teoria manevrei a jucat un rol important în dezvoltarea doc-trinei luptei aero-terestre, ediþia 1986 a FM 100-5. Aceastã doctrinã acãlãuzit forþele terestre în timpul „Cauzei drepte“ ºi „Furtunii în deºert“.Spiritul rãzboiului manevrier îºi face simþitã prezenþa ºi în actualul manu-al de operaþii al Forþelor Terestre ale SUA, FM 3-0, ediþia 2001.


TACTIC~ DE

SPECIALITATE

61august, 2007

Grupurile de cercetarealpin` – surs` deinforma]ii pentru brigadade vân`tori de munte

C ând i-am spus unuia dintre colegii mai mari – cu care nu mã vãzu-sem de multiºor ºi de care mã lega o lungã prietenie – cã sunt co-

mandantul unui grup de cercetare alpinã, acesta mi-a replicat hâtru: „ºi cumai bereta, jumãtate verde, jumãtate bordo, ca ying ºi yang?“. Într-adevãr,cele douã specialitãþi trebuie sã se îmbine perfect – la nivelul elementelor decercetare alpinã – pentru a duce cu succes acþiunile de luptã în teren mun-tos-împãdurit. Particularitãþile specifice acestui tip de zonã îºi pun am-prenta definitoriu atât în structura ºi dotarea grupului de cercetare, cât –mai ales – în pregãtirea ºi ducerea acþiunilor acestuia. Coeziunea, dãruirea,profesionalismul ºi rezistenþa fizico-psihicã devin, în cadrul acestor sub-unitãþi, din lozinci – mod de viaþã. Instrucþia se face simulând, pe cât posi-bil, duritatea ºi vicisitudinile, de diferitã naturã, ale câmpului de luptã real.

Din punct de vedere structural, grupul de cercetare se compune dincinci militari, specialiºti în domeniile acþionale. Specificul instrucþiei gru-pului apare ºi din faptul cã, pentru a fi îndeplinite sarcinile specifice aleacestuia, fiecare membru al sãu trebuie sã fie în mãsurã sã execute atribuþi-ile funcþionale ale celuilalt, pentru toate misiunile primite, în cazul în careun membru din compunerea grupului este angrenat pentru o perioadã înde-lungatã de timp, într-o altã activitate (sau este scos din luptã).

Ipostaza în care grupul de cercetare devine important vector al planifi-cãrii acþiunilor marii unitãþi rezidã din misiunea sa principalã: analizarea

SUBLOCOTENENT CÃTÃLIN KOSZTA

„Gutta cavat lapidem non vi sed saepe cadento“


situaþiei, prin studierea caracteristicilor zonelor ºi raioanelor de acþiune,culegerea ºi procurarea de date ºi informaþii care influenþeazã acþiunile ina-micului ºi ale forþelor proprii. Modalitãþile de realizare a acestor cerinþe sematerializeazã în cercetarea câmpului de luptã, folosind sursele de obþine-re a informaþiilor aflate la dispoziþie iar, la nevoie, atunci când acestea nufac faþã misiunilor, se poate solicita sprijinul eºalonului superior. Coman-dantul de grup eficientizeazã acþiunile grupului, planificând forþele ºi ele-mentele de cercetare din compunerea subunitãþii în vederea culegerii de dateºi informaþii necesare ºi pentru executarea de misiuni specifice acestora.

De facto, instruirea grupurilor trebuie sã surprindã trei piloni acþionalidefinitorii: pãtrunderea, acþiunea în dispozitivul inamicului ºi exfiltrarea(revenirea în dispozitivul propriu).

În ceea ce priveºte infiltrarea – atunci când ea se realizeazã pe jos –,instrucþia urmãreºte perfecþionarea deprinderilor pentru realizarea elemen-telor structural-acþionale: stabilirea contactului cu forþele proprii aflate lacontact ºi realizarea trecerii prin dispozitivul acestora, ulterior identifica-rea punctelor de regrupare (RP), cãile de apropiere ale inamicului, precumºi rutele de pãrãsire a zonei în caz de urgenþã. În cazul în care grupul a fostdescoperit de cãtre inamic, se realizeazã ruperea luptei, zeroizarea sau dis-trugerea mijloacelor de comunicaþii, dacã existã riscul sã fie capturate.Legãtura permanentã, la orele stabilite, cu eºalonul superior, este esenþialã.

În cadrul exfiltrãrii, trebuie perfecþionate deprinderi care sã vizeze ur-mãtoarele activitãþi: deplasarea grupului spre punctul de recuperare; iden-tificarea, amenajarea, mascarea ºi ocuparea acestuia; stabilirea siguranþeiapropiate a locului de recuperare; stabilirea contactului cu forþele propriidestinate realizãrii exfiltrãrii (când este cazul), grupul reluându-ºi locul îndispozitiv.

Documentele specifice de organizare ºi conducere a instruirii acestorsubunitãþi analizeazã ºi orienteazã, perfecþioneazã în amãnunt fiecare ipos-tazã ºi particularitate care poate apãrea, în funcþie de misiunea primitã, petimpul realizãrii acþiunilor în dispozitivul inamic. De aici ºi polivalenþa ne-cesarã fiecãrui membru al grupului de cercetare. Acþiunea în dispozitivulinamicului presupune nu numai o excelentã pregãtire de specialitate (încare observarea, supravieþuirea, traiul în condiþii de izolare, acþiunile spe-ciale la obiectiv ocupã un loc central), ci ºi un psihic de fier, dat fiind fap-tul cã riscul de a fi reperat de inamic este constant mare, iar sprijinul acor-dat de forþele proprii este, dacã nu imposibil, foarte greu de realizat.Practic, eºti „pe cont propriu“ o mare bucatã de timp – iar necesitatea strin-

Tacticã de specialitate

63august, 2007

gentã a unei coeziuni puternice între membrii grupului de cercetare devinevizibil evidentã.

Din punct de vedere al resursei umane, personalul care încadreazã gru-purile de cercetare trebuie sã fie format din buni specialiºti, cunoscãtori delimbã strãinã, având calitãþi fizice ºi psihice foarte bune ºi, poate cel maiimportant, volubilitate ºi spirit de muncã în echipã. De asemenea, trebuiesã fie oameni inimoºi, care sã treacã peste problemele de dotare specificãdin punct de vedere logistic ºi sã se instruiascã la nivel superior.

Grupurile de cercetare alpinã – sursã de informaþii pentru brigada de vânãtori de munte

65august, 2007

Misiunile cercet`rii batalionare în unit`]ilede vân`tori de munte

Ca formã principalã a asigurãrii ºi protecþiei trupelor, cercetareacuprinde totalitatea mãsurilor ºi acþiunilor ce se întreprind pen-

tru procurarea, centralizarea, analiza ºi exploatarea datelor ºi informaþiilordespre adversar, teren, populaþie, situaþie nuclearã, biologicã, chimicã ºisanitaro-epidemicã, condiþii geoclimatice, starea telecomunicaþiilor, comu-nicaþiilor ºi resurselor materiale din zona de acþiune.

Cercetarea este o specialitate militarã de mare diversitate din compu-nerea forþelor terestre, capabilã sã asigure specialiºti pentru desfãºurareade acþiuni în timp scurt ºi prin surprindere, ziua ºi noaptea, în orice condi-þii meteo, la pace, crizã ºi rãzboi.

Cercetarea are un rol decisiv în asigurarea securitãþii ºi protecþiei for-þelor pentru realizarea unei planificãri temeinice a acþiunilor ºi inducerii îneroare a adversarului.

Prin acþiuni de cercetare specifice fiecãrui eºalon, comandanþii obþin ºianalizeazã datele ºi informaþiile privind adversarul ºi mediul de desfãºura-re a acþiunilor.

Misiuni generale ale plutonului de cercetare din organicabatalioanelor din forþele terestre

Principalele misiuni de cercetare ce le poate îndeplini plutonul cerce-tare din organica unitãþilor ºi marilor unitãþi se grupeazã în: misiuni pe timpde pace, în situaþii de crizã ºi în timp de rãzboi.

CÃPITAN MIHAIL ZAFIU


În timp de pace executã (participã la) urmãtoarele misiuni: pregãtireamilitarilor pentru realizarea unei capacitãþi de ripostã la nivel planificat;culegerea de informaþii despre un potenþial inamic; supravegherea zonei deinteres în scopul prevenirii surprinderii ºi planificãrii mãsurilor adecvate;intervenþia la unele obiective militare ºi civile pentru limitarea ºi înlãtura-rea urmãrilor unor dezastre.

În situaþii de crizã executã (participã la) urmãtoarele misiuni: intensi-ficarea acþiunilor de cercetare; participarea la asigurarea informaþiilor pen-tru trecerea forþelor principa1e ºi de rezervã de la starea de pace la stareade rãzboi; intervenþia la unele obiective militare ºi civile pentru limitareaºi înlãturarea urmãrilor unor dezastre sau intervenþia în alte situaþii, prevã-zute prin Constituþia României sau legile organice; pregãtirea unor acþiunicu caracter deosebit prevãzute a fi executate la ordin, în dispozitivul inami-cului.

Pe timp de rãzboi executã (participã la) misiuni în dispozitivul propriu,la contact ºi în dispozitivul inamicului.

În dispozitivul propriu executã (participã la) urmãtoarele misiuni: fur-nizarea de informaþii privind populaþia din zona de responsabilitate (atitu-dinea acesteia faþã de acþiunile care se întreprind, structura etnicã ºi religi-oasã, starea psihicã); descoperirea, urmãrirea ºi capturarea elementelor te-roriste ºi de cercetare-diversiune ale inamicului (în raionul acþiunilor deluptã); supravegherea activitãþii în raioanele unor obiective importante,descoperirea ºi zãdãrnicirea acþiunilor persoanelor suspecte; cercetareatrupelor de desant aerian sau aeromobile folosite de cãtre inamic în adân-cimea dispozitivului forþelor proprii; supravegherea unor puncte obligatoriide trecere în scopul descoperirii ºi zãdãrnicirii acþiunii elementelor de cer-cetare-diversiune ale inamicului; alte misiuni ordonate în funcþie de situa-þia concretã.

La contact asigurã procurarea informaþiilor despre: forþele de angajareimediatã ale adversarului; traseul real ºi gradul de amenajare genisticã apoziþiilor ºi raioanelor, a altor lucrãri; existenþa flancurilor, intervalelor ºia spaþiilor neocupate în dipozitivul de luptã; locul ºi natura barajelor ºi obsta-colelor amenajate în faþa limitei dinainte a apãrãrii, la flancuri, la intervaleºi în adâncimea dispozitivului de luptã; acþiunile de regrupare ºi înlocuirea trupelor ºi noile raioane (poziþii) ocupate de acestea; modificãrile privinddetaliile de planimetrie din teren faþã de reprezentarea lor pe hãrþile mili-tare; starea de practicabilitate a comunicaþiilor ºi terenului; caracteristicilecursurilor de apã ºi a lucrãrilor hidrotehnice, cãile de acces cãtre acestea,existenþa ºi natura trecerilor, precum ºi a mijloacelor ce pot fi folosite pen-


67august, 2007

tru traversare; raioanele în care s-au produs sau se pot produce dislocãri destânci, avalanºe, inundaþii ºi incendii; posibilitãþile de ocolire a acestora;momentul începerii retragerii adversarului din diferite raioane, direcþiilede retragere ºi raioanele (aliniamentele) pe care le ocupã în adâncime; ra-ioanele în care existã resurse alimentare ºi materiale, natura, volumul ºiposibilitãþi1e de folosire a acestora.

În dispozitivul inamicului executã misiuni de procurare de date ºi in-formaþii sau executã acþiuni cu caracter deosebit.

Misiuni specifice ale plutonului de cercetare din organicabatalionului de vânãtori de munte

Batalionul de vânãtori de munte desfãºoarã operaþiile, în general, încondiþii meteo des schimbãtoare ºi cu vizibilitate redusã. Prin folosireacondiþiilor meteorologice se cautã obþinerea de avantaje faþã de tehnologiesau pregãtirea forþelor din conflict. Întunericul, ceaþa, ploile abundente ºininsorile impun pregãtirea pentru acþiuni în condiþii cu vizibilitate redusã.Combinarea capacitãþilor tehnologice, folosirea aparaturii de vedere pe timpde noapte ºi tactice, a calitãþilor de cãþãrãtori, dobândite prin instruire, per-mit batalionului de vânãtori de munte sã ducã cu succes acþiuni în acestecondiþii.

În pofida tuturor avantajelor oferite de tehnologia militarã, de nivelulde performanþã al armamentului ºi tehnicii militare, factorul determinantîn îndeplinirea cu succes a misiunilor în teren montan rãmâne luptãtorul,cel care, prin profesionalismul acþiunilor sale, în cadrul subunitãþii asigurãeficacitatea structurii de luptã.

Vânãtorii de munte dominã în conflictele de intensitate micã datoritãposibilitãþilor de dislocare rapidã ºi angajãrii cu succes a unui inamic cuvaloare egalã.

Conflictele de medie ºi mare intensitate pot fi haotice, intense ºi dis-tructive; acest fel de operaþii au rareori un caracter liniar. Viteza cu careforþele sunt concentrate ºi puterea mare de foc de care dispun fac aproapeinevitabilã distrugerea adversarului.

Cercetarea batalionului de vânãtori de munte este asiguratã de plutonulcercetare din organicã.

Misiunea plutonului de cercetare este de a executa recunoaºteri ºi su-pravegheri, de a realiza siguranþa ºi a sprijini controlul deplasãrii batalio-nului sau a elementelor acestuia.

Misiunile cercetãrii batalionare în unitãþile de vânãtori de munte


Plutonul cercetare se aflã de obicei sub controlul batalionului de vânã-tori de munte. Pentru operaþii specifice, el se ataºeazã unei alte subunitãþidin cadrul batalionului. Cercetaºii sunt cãutãtori, nu luptãtori; ei sunt ochiiºi urechile batalionului, nu pumnii acestuia. În teren muntos sunt îngreu-nate drastic toate misiunile plutonului, de aceea cercetaºii trebuie sã fieprintre cei mai buni cãþãrãtori ºi cei mai rezistenþi soldaþi ai batalionului.

Recunoaºterea

Una dintre misiunile de bazã este recunoaºterea. Se coordoneazã soli-citãrile privind recunoaºterile împreunã cu S2, care supervizeazã plutonulde cercetare în timpul executãrii operaþiilor, iar informaþiile obþinute deelementele plutonului pot fi raportate direct comandantului batalionului.

Indiferent de natura lor, recunoaºterile solicitã aceeaºi pregãtire ºi lu-cru în secret ca orice altã operaþie. Cercetaºilor trebuie sã li se asigure timppentru îndeplinirea misiunii. Folosirea tehnicilor similare solicitã trei tipuride operaþii de recunoaºtere, dar misiunea stabileºte tipul de informaþie soli-citat.

Recunoaºterea/cercetarea drumurilor/potecilor este executatã pentru aobþine informaþii detaliate despre rutele specifice, de exemplu clasificareadrumurilor ºi podurilor, obstacolele, contaminarea chimicã sau radioactivã,proximitatea inamicului ºi terenul, dacã acestea sunt controlate ºi ocupatede inamic, sau ar putea influenþa deplasarea batalionului.

Dezvoltarea redusã a reþelei de drumuri ºi poteci de munte, precum ºifaptul cã sunt deschise ºi oferã puþine posibilitãþi de mascare, fac deplasa-rea uºor de detectat pe munte ºi creeazã greutãþi în planificarea ºi execu-tarea misiunilor de recunoaºtere a acestora.

Numãrul drumurilor/potecilor alpine ce urmeazã a fi cercetate de cãtreplutonul de cercetare depinde de altitudine, lungimea lor, precum ºi de si-tuaþia inamicului.

Când este probabil contactul cu inamicul sau când drumul este lung ºitrece printr-un teren dificil, plutonul de cercetare acþioneazã întrunit. Dacãdrumurile sunt scurte ºi contactul cu inamicul nu este probabil, plutonul decercetare poate cerceta trei drumuri situate pe vãi diferite, câte unul pen-tru fiecare echipã, dar nu mai mult.

Scopul recunoaºterii/cercetãrii zonale implicã o cercetare detaliatã aîntregii zone stabilite prin OPORD ºi este acela de a obþine informaþii deta-liate despre toate drumurile, potecile ºi terenul inamic din cadrul zoneibatalionului de vânãtori de munte.


69august, 2007

Comandantul poate stabili intenþia sa pentru cercetare în scopul deter-minãrii celor mai bune drumuri sau poteci, pentru deplasarea în cadrul zo-nei, sau pentru a localiza o forþã inamicã.

Misiunea cercetãrii zonale este stabilitã când situaþia inamicului esteîndoielnicã sau când existã informaþii privind traversarea zonei. Mãrimeaunei zone în care plutonul de cercetare opereazã depinde de valoarea forþeiinamice ºi de teren; în terenul montan, aceste zone pot varia de la dimen-siuni foarte mici, la zone foarte întinse, ele putând avea diferenþe mari denivel între ele. Zona ce urmeazã sã fie cercetatã este stabilitã de graniþelelaterale, o linie de plecare ºi un obiectiv; obiectivul asigurã un punct termi-nus pentru misiune ºi poate fi ocupat de inamic.

Recunoaºterea/cercetarea unui obiectiv se executã în scopul de a obþineinformaþii despre acesta, cum ar fi o înãlþime importantã, o potecã, o creas-tã, o coastã împãduritã, un grup de cabane sau alte caracteristici criticepentru o operaþie.

Plutonului trebuie sã i se precizeze clar ce trebuie sã caute ºi de ce.Cercetarea unui obiectiv diferã de cercetarea unei zone prin faptul cã sub-unitatea se deplaseazã cãtre acesta pe drumurile cele mai directe, evitândcontactul cu inamicul ºi raportând orice efectiv al acestuia. Odatã ajuns înapropiere, plutonul cerceteazã obiectivul în detaliu, folosind tehnicile derecunoaºtere ale unei zone.

Siguranþa operaþiilor

O altã misiune importantã a plutonului cercetare este siguranþa opera-þiilor, prin care se protejeazã batalionul împotriva surprizei tactice. Forþelede siguranþã trebuie sã descopere inamicul înainte ca acesta sã identificebatalionul.

Condusã corespunzãtor, operaþia de siguranþã oferã comandantului ba-talionului timpul de a reacþiona împotriva forþei inamice. Plutonul de cer-cetare executã operaþiile de siguranþã pentru a realiza avertizarea timpurieprivind manevrele inamicului ºi pentru a induce în eroare inamicul în pri-vinþa dispunerii sau a deplasãrilor batalionului.

Cele douã tipuri de operaþii sunt: observarea/monitorizarea ºi paza.Observarea oferã o avertizare timpurie privind inamicul ºi identificã

poziþionarea unui atac inamic. Forþele de monitorizare sunt implicate deobicei în cadrul unei zone întinse. Ele sunt prea dispersate pentru a întârziainamicul, de aceea luptã numai pentru a se proteja pe sine. Observarea este



constituitã dintr-o serie de operaþii prin care se observã cãile de apropiereale inamicului ºi zonele dintre acestea. Patrulele acoperã spaþiul mort ºirealizeazã contactul dintre PO; odatã aflatã în contact cu inamicul, forþa deobservare se retrage la ordin. Ea menþine contactul vizual ºi electronic cuinamicul ºi raporteazã deplasãrile acestuia.

Plutonul de cercetare ce acþioneazã ca forþã de observare poate ocupa3 PO pentru perioade mai lungi sau 6 PO pentru perioade mai scurte. Da-toritã terenului dificil ºi vizibilitãþii limitate, plutonul de cercetare trebuiesã fie întãrit ºi numãrul PO mãrit.

Paza se executã în scopul avertizãrii timpurii a unitãþii ºi pentru întâr-zierea inamicului, oferind forþelor principale timpul necesar pentru a reac-þiona la ameninþarea inamicã. Datoritã faptului cã operaþiunile de pazã so-licitã forþe numeroase, cu mai mare putere de foc decât cele de observare,plutonul de cercetare participã în misiunile de pazã numai ca o parte a uneiforþe mai mari sau când în prealabil este întãrit.

Alte misiuni pe care le poate executa plutonul de cercetare

Plutonul de cercetare poate fi folosit pentru o perioadã scurtã de timpîn asigurarea controlului deplasãrii batalionului. Acesta poate opera cândelementele batalionului sunt separate sau sunt condiþii de vizibilitate redusã.

Plutonul de cercetare poate fi folosit pentru stabilirea legãturii, contac-tului sau pentru încartiruire.

În timpul executãrii unei misiuni de siguranþã, plutonul de cercetarepoate executa lucrãri de pionieri ºi de demolãri limitate, poate executa pa-trule ºi poate înfiinþa blocaje ale drumurilor. Plutonul de cercetare poateexecuta misiuni de cercetare NBC, monitorizare ºi supraveghere radiologi-cã ºi chimicã.

Putem concluziona cã, în condiþiile câmpului de luptã modern, cerce-tarea este de o importanþã capitalã. Datoritã actualului stat de organizare(batalionul de vânãtori de munte are în organicã un pluton cercetare ca for-þã specializatã), terenului puternic frãmântat ºi compartimentat, acoperiri-lor mari, diferenþelor mari de altitudine dintre diferite puncte, schimbãrilorfrecvente ºi bruºte ale vremii pentru îndeplinirea cu succes a tuturor misi-unilor, cercetaºii trebuie sã fie foarte bine antrenaþi, pregãtiþi ºi dotaþi, atâtfizic, dar mai ales psihic. Componenþa plutonului (grupã cercetare, grupãcercetare-decontaminare, grupã cercetare de geniu, echipã tacticã de con-


71august, 2007

trol aerian) implicã o dotare tehnicã, o pregãtire specificã ºi o coordonarespecialã. Dacã toate variabilele vor fi îndeplinite, atunci cu siguranþã for-þele batalionului vor avea informaþiile necesare, vor fi protejate ºi vor puteasã-ºi îndeplineascã misiunile primite.


73august, 2007

Cercetarea de artilerie încadrul cercet`riibatalionare

C ercetarea de artilerie este acea componentã a activitãþilor desfãºu-rate de batalionul de artilerie pentru executarea misiunilor de lup-

tã, responsabilã cu achiziþia þintelor pe câmpul de luptã ºi deservirea tra-gerilor de artilerie. O simplã enumerare a misiunilor specifice cercetãrii deartilerie batalionare ne-ar putea face sã credem pentru un scurt moment, cãreuºita acesteia este cheia succesului îndeplinirii misiunilor atribuite uni-tãþii înglobante. Total fals, deoarece aºa cum arta militarã stipuleazã, ºiistoria acþiunilor militare ne-a dovedit de nenumãrate ori, cã nu existãarmã, specialitate militarã sau categorie de forþe care sã-ºi poatã atribuimeritele depline ale succesului pe câmpul de luptã. Numai acþiunea uni-tarã, coerentã ºi coordonatã a acestor structuri poate conduce spre atinge-rea þelului suprem: victoria.

Misiunile cercetãrii de artilerie sunt deziderate ale cãror atingere ducela posibilitatea îndeplinirii cu succes a misiunilor subunitãþilor de tragere.Nu trebuie sã vedem însã în cercetarea de artilerie numai ºi numai un mij-loc de conducere a tragerilor de artilerie aºa cum au fost considerate pânãîn acest moment (probabil datoritã preponderenþei acestui tip de misiuniexecutate pe timp de pace), ci trebuie sã le încadrãm într-un context maiamplu, în care îºi regãsesc rostul în fiecare moment al luptei, devenind uninstrument prin care comanda batalionului de artilerie este la curent cu si-tuaþia realã de pe câmpul de luptã prin desfãºurarea setului de operaþiuni:culegere, determinare, diseminare, transmitere, procesare ºi valorificare adatelor ºi informaþiilor despre inamic ºi forþele proprii.

CÃPITAN ANTONIO ALEXELOCOTENENT TATIAN DUMITRESCU


În acest context, cercetarea de artilerie trebuie sã rãspundã unor provo-cãri din ce în ce mai complexe, iar din acest punct de vedere, evoluþia eieste obligatorie pentru ca misiunile destinate sã fie îndeplinite în mod co-respunzãtor ºi sã serveascã atingerii scopurilor propuse.

Cercetarea de artilerie se integreazã într-un mod diferit în structurile deinformaþii militare, datoritã mijloacelor specifice pe care le adoptã, respec-tiv prelevarea acestora de la sursã, în contact direct cu subiectul supus ana-lizei, ceea ce-i conferã un rol important în sistemul de culegere al informa-þiilor. Datoritã faptului cã momentul preponderent de acþiune al acesteiaeste de obicei în situaþii de rãzboi ºi mult mai puþin în cele de crizã sauchiar aproape inexistent pe timp de pace (decât eventual ca mijloc de pro-cesare ºi analizã al informaþiilor primite de la alte structuri), cercetarea deartilerie se erijeazã în principala sursã de informaþii a statului-major al ba-talionului de artilerie despre acþiunile de luptã ale inamicului, dispunereaexactã a acestuia, starea sa, evoluþia acþiunilor lui, în general informaþii cucaracter dinamic, de real folos pentru a crea o imagine clarã despre succe-sul sau insuccesul acþiunilor proprii sau ale inamicului.

Misiunile de bazã ale cercetãrii de artilerie trebuie sã satisfacã nevoilede informaþii ale comenzii batalionului, structurilor destinate sã executeprelucrarea ºi diseminarea informaþiilor, subunitãþilor de tragere deservite,unitãþilor sprijinite. Pentru a satisface aceste nevoi de informaþii, structu-rile de cercetare de artilerie acþioneazã în cea mai mare parte a timpului încondiþii de risc ridicat datoritã nevoii de a respecta o condiþie de bazã pen-tru ca acþiunile ei sã aibã succes: asigurarea unei vizibilitãþi directe asupradispozitivului inamicului (la contact ºi în adâncime) ºi trupelor propriiaflate la contact. De obicei, acest deziderat trebuie atins indiferent de dis-punerea subunitãþilor de cercetare din punct de vedere tactic (la contact sauîn adâncimea dispozitivului propriu), ceea ce implicã riscuri majore. Dinaceastã perspectivã, nu se doreºte elogierea situaþiilor dificile în care se gã-seºte cercetarea de artilerie în comparaþie cu alte arme sau structuri mili-tare, ci punctarea asupra faptului cã rolul ºi modul de acþiune al acestoranu este acela de a angaja lupta, ci de a cerceta (înþelegând prin aceasta ob-servare, ascultare) pentru a deveni, metaforic spus, ochii ºi urechile eºaloa-nelor decidente, avide de informaþii proaspete, veridice ºi oportune. Decele mai multe ori, normele tactice ºi standardele de operare ale subunitã-þilor de cerecetare de artilerie sunt contrazise de situaþia realã existentã înteren, care impune adoptarea unor mãsuri ºi acþiuni care intrã în contra-dicþie cu acestea (uneori cel mai înalt punct din teren nu este neapãrat ºicel mai potrivit loc pentru dispunerea subunitãþilor, datoritã restricþiilor


75august, 2007

generate de relief ºi vegetaþie sau distanþei mari de observare faþã de zonade responsabilitate, iar un loc ales foarte aproape de dispozitivul inami-cului nu este neapãrat unul avantajos). În acest sens putem concluziona cão subunitate de cercetare de artilerie gãsitã într-o poziþie bunã de observaredar neutralizatã de inamic este absolut nefolositoare, iar una aflatã în con-diþii de siguranþã dar dezavantajatã în ceea ce priveºte cercetarea este ine-ficientã. Se impune în acest sens o analizã amanunþitã a situaþiilor de cãtrecomandanþii de subunitãþi pentru dispunerea eficientã ºi în siguranþã a sub-unitãþilor comandate.

Sintetizat, misiunea de bazã a subunitãþilor de cercetare de artilerie esteaceea de a asigura cu date ºi informaþii cu specific de artilerie comandabatalionului pentru îndeplinirea misiunilor de sprijin încredinþate; în acestsens putem împãrþi tipul de misiuni încredinþate în douã categorii: culege-rea de date ºi informaþii despre inamic ºi deservirea subunitãþilor de trage-re proprii.

În ceea ce priveºte prima sarcinã încredinþatã, din analiza misiunilorspecifice, punctuale, ale subunitãþilor de cercetare de artilerie, putem rele-va câteva aspecte cel puþin interesante. Deºi se precizeazã cã în primulrând cercetarea are sarcina de a descoperi mijloacele inamicului cu un gradînalt de pericol pentru trupele proprii (mijloace purtãtoare de lovituri nu-cleare, biologice, chimice, mijloace de cercetare ºi lovire de înaltã pre-cizie) ºi elementele sistemului C4ISR al inamicului, prin modul de acþiuneactual al cercetãrii de artilerie ºi dotarea stabilitã pentru eºalonul batalion,prin normele de înzestrare, aceasta este oarecum în imposibilitatea înde-plinirii acestei misiuni tocmai datoritã nivelului de importanþã crescutã pecare inamicul o acordã acestor mijloace ºi sisteme (se pune un accent ridi-cat pe protecþie ºi mascare) ºi modului acestora de acþiune (de la distanþefoarte mari, dincolo de vizibilitatea aparaturii proprii din dotare). Singuracondiþie care se poate respecta în privinþa acestor mijloace de importanþãdeosebitã este prioritatea raportãrii descoperirii acestora în eventualitateaîn care ele ar putea fi demascate. În ceea ce priveºte celelate misiuni decercetare ale artileriei (descoperirea ºi determinarea coordonatelor dispozi-tivului inamicului, determinarea caracterului acþiunilor inamicului ºi inten-þiilor acestuia), ele sunt realizabile, indiferent de forma de luptã în care segãsesc subunitãþile, cu condiþia respectãrii unor norme minime de timp ne-cesare ocupãrii dispozitivului de luptã ºi executãrii cercetãrii.

În ceea ce priveºte al doilea tip de misiuni încredinþate, respectiv de-servirea tragerilor subunitãþilor proprii, putem declara fãrã echivoc cãacest aspect este unul care a suferit cele mai mari schimbãri din punctul de

Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare


vedere al organizãrii subunitãþilor ºi modului de acþiune al acestora. Dato-ritã trecerii de la organizarea mixtã (în care subunitãþile de cercetare erauintegrate în cele de tragere), la organizarea diferenþiatã (în care subuni-tãþile de cercetare de artilerie din cadrul batalionului de artilerie au o struc-turã proprie, „bateria asigurare date”, organizatã generic în plutoane asigu-rare date/posturi de observare mobile), modul de acþiune al acestora a cã-pãtat valenþe total noi. Pânã acum câþiva ani, bateriile de tragere puteauexecuta foc numai deservite de plutonul comandã din structura proprie; înacest moment, o baterie de tragere poate fi deservitã de oricare din pos-turile de observare ale bateriei asigurare date. Este evidentã multitudineade posibilitãþi care apare o datã cu trecerea la aceastã structurã, flexibili-tatea ºi oportunitatea unei asemenea organizãri dar ºi, de ce nu, multitudi-nea de probleme ºi provocãri care apar ca urmare a necesitãþii unui nou setde reguli, proceduri ºi standarde de operare, care sã vinã în întâmpinareanecesitãþii de coordonare a unui numãr atât de mare de subunitãþi, pentruîndeplinirea eficientã a misiunilor în aºa fel, încât þintele sã fie angajate curapiditate de cãtre postul de observare cel mai bine dispus ºi subunitateade tragere cel mai bine plasatã faþã de þintã, cu eficacitate maximã ºi unconsum cât mai redus. Cele mai mari probleme apar din punctul de vedereal comunicaþiilor, care capãtã o importanþã covârºitoare prin prisma depen-denþei vitezei de reacþie a elementelor de cercetare faþã de nivelul de utili-zare curent al reþelei de informaþii a batalionului, careia îi sunt repartizate,ºi multitudinii de solicitãri care pot apãrea în acelaºi moment. Datoritã fap-tului cã mijloacele de comunicare pe care le au în dotare sunt parte inte-grantã a aceleiaºi reþele, apare imposibilitatea executãrii în acelaºi timp adouã misiuni de foc cu câte douã subunitãþi de tragere ºi de cercetarediferite, fãrã a mai pune la socotealã ºi eventuala raportare de cãtre o a tre-ia subunitate de cercetare a unei þinte de prioritate maximã. Apare impe-rios necesitatea dotãrii subunitãþilor de cercetare cu mijloace performantede transmisiuni ºi organizarea sistemului de comunicaþii de cãtre factoriide rãspundere în aºa fel încât acesta sã rãspundã eficient solicitãrilor dinpartea utilizatorilor.

O noutate în modul de acþiune al subunitãþilor de cercetare de artilerieo reprezintã procedurile de executare a focului asupra þintelor, observareaºi corectarea focului, pânã acum aflate în responsabilitatea cadrelor careputeau observa direct tragerea, în timp ce militarii posturilor de observareau atribuþii numai în sensul observãrii focului, corectarea focului revenindtrãgãtorului din poziþia de tragere. În acest context, procedurile de execu-tare a focului se complicã într-o oarecare mãsurã, deoarece trãgãtorii nu


77august, 2007

mai pot observa direct tragerea, fiind intermediaþi de cercetaºi, condiþie ceimplicã o notã de incertitudine din partea trãgãtorului, subiectivism din ceaa observatorului ºi un grad de ocupare ridicat al reþelelor de transmisiuni.Se impune ºi în acest caz o revizuire a procedurilor, în sensul simplificãriilor ºi eficientizãrii lanþului de decizie ºi execuþie a misiunilor de tragere.

Un factor de importanþã deosebitã pentru îndeplinirea misiunilor speci-fice subunitãþilor de cercetare de artilerie îl constituie mobilitatea. Pentrua rãspunde cu promptitudine diverselor ocupãri ºi schimbãri de dispozitiv,aceste subunitãþi trebuie înzestrate cu mijloace de deplasare care sã le ga-ranteze o minimã vitezã de reacþie, mai ales în condiþiile în care numãrulºi cantitatea de materiale ºi aparaturã de artilerie pe care o au în înzestrarepun serioase probleme în cazul în care acestea ar trebui sã ocupe prin mij-loace proprii ºi sã schimbe în mod curent dispozitivul de luptã (mod în careºi acþioneazã în acest moment). Atenþia factorilor de decizie a fost îndrep-tatã spre înzestrarea subunitãþilor de cercetare cu mijloace care le asigurãîn special protecþia în detrimentul mobilitãþii, în special în teren acciden-tat. Aceastã abordare este într-o anumitã mãsurã eronatã, deoarece sub-unitãþile beneficiazã de aceastã protecþie în special pe timpul deplasãrii ad-ministrative ºi tactice în dispozitivul de marº al batalionului, când ºi aºanivelul de risc este scãzut. În schimb, pe timpul ocupãrii dispozitivului deluptã ºi schimbãrii acestuia (când nivelul de risc creºte) se pierde ºi avanta-jul protecþiei, deoarece în teren muntos împãdurit aceste mijloace nu potacþiona eficient ºi oportun, iar în teren de ºes sunt susceptibile descopeririirapide de cãtre inamic ºi demascãrii postului de observare propriu-zis. Dinacest punct de vedere este recomandatã înzestrarea subunitãþilor de cerce-tare de artilerie cu mijloace de deplasare rapide, manevrabile, care sã leconfere mobilitate ºi vitezã ridicatã de reacþie.

Indiferent de momentul evoluþiei cercetãrii de artilerie ºi forma de lup-tã adoptatã, cerinþele acesteia au fost ºi vor rãmîne aceleaºi. Conform regu-lamentelor militare de profil, cercetarea trebuie sã fie: continuã, oportunã,precisã, sã ofere date certe despre þinte ºi sã se execute în secret. Acestedeziderate rãmân valabile, fãrã drept de apel din partea unor terþi factori.Indiferent de mijloacele aflate în dotarea subunitãþilor, indiferent de proce-durile folosite, de actualitatea sau eficienþa lor, forþele de cercetare dincompunerea batalionului de artilerie sunt datoare sã-ºi execute misiunilecu maximã responsabilitate pentru a asigura eºaloanelor superioare dateveridice ºi precise în orice moment. Pentru a întãri puterea acestei afirmaþiitrebuie subliniat faptul cã spre deosebire de alte categorii de forþe undecantitatea de mijloace, numãrul de personal sau forþa acþiunilor este covâr-

Cercetarea de artilerie în cadrul cercetãrii batalionare


ºitoare pentru succesul unei misiuni, în cazul cercetãrii de artilerie estesuficient ca un singur element de cercetare sã-ºi desfãºoare eficient acti-vitatea pentru ca eºaloanele superioare sã aibã informaþii esenþiale în ela-borarea unei decizii. În acest caz, scãderea forþei combative a unei sub-unitãþi de cercetare de artilerie nu este determinatã de pierderile numericede personal, ci de eficienþa, precizia ºi oportunitatea descoperirii elemen-telor inamicului. Cu alte cuvinte, primeazã calitatea în detrimentul canti-tãþii.

În contextul în care majoritatea armatelor contemporane ºi-au înzestratsau sunt în curs de înzestrare a structurilor de artilerie cu sisteme automa-tizate de conducere a focului, care înglobeazã atât subsisteme de achiziþiea þintelor cât ºi subsisteme de executare a focului, se impune necesitatea caºi unitãþile din Armata Românã sã fie înzestrate cu mijloace de acest tip,nu doar pentru satisfacerea unui simplu capriciu, ci pentru cã saltul de per-formanþã ar fi categoric vizibil ºi s-ar traduce, cel puþin din punctul devedere al cercetãrii de artilerie, prin precizie ºi vitezã de reacþie, factorideosebit de importanþi pentru o specialitate unde precizia lucrului cu apa-ratura din dotare este hotãrâtor.

Afirmaþiile ºi concluziile din acest articol sunt cu precãdere lecþii învã-þate ale exerciþiilor tactice executate de cãtre subunitãþile de cercetare deartilerie ºi, din acest motiv, se impune ca ele sã primeze în momentul re-dactãrii unor noi regulamente de profil, necesitate resimþitã din ce în cemai puternic de cei care, de fiecare datã, la executarea unor misiuni, tre-buie sã îmbine prevederile regulamentelor de specialitate în vigoare cu ce-rinþele noii organizãri. La timpul bilanþului, critica ºi mai ales autocriticasunt necesare pentru a extrage învãþãminte care sã asigure evoluþia uneistructuri sau specialitãþi militare.


79august, 2007

Cercetarea în cadrul batalionului de ap`rare antiaerian`

C ercetarea de artilerie antiaerianã în batalionul de apãrare antiaeria-nã dotat cu complexul de artilerie antiaerianã 2×35 mm „Oerlicon“

ºi cu complexul de rachete antiaeriene CA-95 se organizeazã într-un sis-tem unitar, se executã în spaþiul aerian ºi terestru ºi cuprinde totalitateamãsurilor ºi acþiunilor ce se întreprind în scopul procurãrii, centralizãrii,analizei ºi utilizãrii datelor ºi informaþiilor despre inamicul aerian, teren ºicondiþiile hidrometeorologice din zona de interes informativ a unitãþilor ºisubunitãþilor.

În acelaºi timp, subunitãþile specializate în cercetarea de artilerie anti-aerianã trebuie pregãtite ºi instruite pentru a prelua ºi îndeplini ºi scopurilecelorlalte forme de cercetare, în special pe linia armei geniu ºi nuclearã,biologicã ºi chimicã – pentru a asigura unitãþilor ºi subunitãþilor de rache-te/artilerie aerianã o imagine realã privind câmpul de luptã.

În cadrul dispozitivului de luptã al unitãþii/subunitãþilor de rachete/arti-lerie antiaerianã, cercetarea se organizeazã:

a) la punctul de comandã al unitãþii;b) la punctul de comandã al subunitãþii;c) în poziþiile de tragere ale subunitãþilor de rachete/artilerie antiaerianã;d) în raionul de dispunere a formaþiunilor de logisticã.Misiunile principale ale cercetãrii de artilerie antiaerianã:a) descoperirea, recunoaºterea ºi identificarea la timp a þintelor aeriene;b) precizarea caracteristicilor þintelor aeriene ºi observarea neîntrerup-

tã a acþiunilor acestora;

CÃPITAN ROBERT GODRI


c) asigurarea indicãrii oportune a þintelor – subunitãþilor de tragere;d) descoperirea surselor ºi stabilirea caracterului bruiajului radio ºi de

radiolocaþie creat de inamicul aerian;e) descoperirea ºi studierea noilor mijloace ºi procedee de atac ale ina-

micului aerian, precum ºi posibilitatea executãrii manevrei de cãtre acestaîmpotriva mijloacelor de rachete/artilerie antiaerianã;

f) descoperirea ºi supravegherea aerodromurilor, a pistelor ºi instalaþii-lor de lansare a rachetelor inamicului, aflate în posibilitãþile de descoperireale staþiilor de radiolocaþie;

g) observarea rezultatelor tragerilor antiaeriene;h) observarea acþiunilor inamicului terestru sau de la suprafaþa apei;i) stabilirea raioanelor în care inamicul a întrebuinþat arme de distruge-

re în masã nucleare, biologice ºi chimice;j) studierea caracterului ºi particularitãþilor terenului;k) observarea condiþiilor atmosferice în raionul dispozitivului de luptã

al unitãþii/subunitãþii.Asigurarea succesului în îndeplinirea misiunilor de cercetare de ra-

chete/artilerie antiaerianã se realizeazã prin:a) organizarea la timp ºi executarea permanentã a cercetãrii;b) dispunerea mijloacelor de cercetare pentru a asigura descoperirea

oportunã a þintelor care evolueazã la înãlþimi mici;c) reacþia oportunã ºi eficientã la primirea datelor de avertizare ºi indi-

care a þintelor;d) studierea ºi aprecierea corectã a datelor de cercetare privind inami-

cul aerian;e) cunoaºterea la perfecþie a siluetelor ºi caracteristicilor tehnico-tac-

tice ale mijloacelor de atac aerian ale inamicului, precum ºi cele ale mijloa-celor aeriene proprii.

Cercetarea de artilerie antiaerianã se executã prin urmãtoarele proce-dee:

a) prin radiolocaþie;b) prin observare;c) de cãtre grupurile de recunoaºtere.Cercetarea prin radiolocaþie a spaþiului aerian este procedeul prin-

cipal de cercetare în unitãþile/subunitãþile de rachete/artilerie antiaerianã.Se executã neîntrerupt pe timpul atacului aerian, iar în intervalele dintreatacuri, la ordin.

În cadrul batalionului de apãrare antiaerianã, cercetarea prin radioloca-þie se executã cu staþiile de radiolocaþie pentru cercetare (P-19 ºi PRV-16)


81august, 2007

ºi cu SHORAR–TCP, aflate în dotarea plutonului cercetare din bateria statmajor.

Cercetarea prin radiolocaþie trebuie sã asigure:a) descoperirea la timp, identificarea ºi urmãrirea neîntreruptã a mij-

loacelor aeriene în orice condiþii, indiferent de starea timpului, ziua ºinoaptea, în limitele posibilitãþilor de lucru a staþiilor;

b) determinarea precisã a coordonatelor ºi parametrilor de zbor ale mij-loacelor aeriene;

c) obþinerea datelor despre caracteristicile mijloacelor aeriene;d) determinarea caracteristicilor bruiajului creat de inamic ºi gradul în

care acesta împiedicã lucrul staþiilor de radiolocaþie;e) determinarea coordonatelor epicentrelor exploziilor nucleare ºi trans-

miterea acestor date la punctul de comandã al unitãþii.Pentru descoperirea þintelor aeriene cu ajutorul staþiilor de radiolocaþie

se executã cãutarea circularã sau în sector. Cãutarea circularã se executãatunci când acþiunile inamicului aerian sunt posibile din orice direcþie ºicând þinta nu a fost indicatã, iar cãutarea în sector se executã atunci cândse primeºte indicarea þintei, precum ºi descoperirea cã zboarã la micãînãlþime, pe direcþia cea mai probabilã de atac a acestora.

Detecþia þintei se poate face în urmãtoarele moduri:a) cu ajutorul datelor de la radarul SHORAR – pânã la distanþa maxi-

mã de 28 km, la înãlþimea maximã de 3.000 m (vizibile pe consola radarºi consola tacticã de la SHORAR);

b) cu ajutorul datelor provenite de la sistemul ASSOC – pânã la distan-þa maximã de 200 km (vizibile pe consola informaþii de la SHORAR);

c) cu ajutorul datelor provenite de la un alt radar tridimensional, carepoate lucra conjugat cu SHORAR (vizibile pe consola informaþii de laSHORAR);

d) cu ajutorul datelor furnizate prin reþeaua de înºtiinþare centralizatã. Identificarea þinteiToate þintele aflate în interiorul zonei de supraveghere a radarului sunt

afiºate pe consola radar, pentru informarea operatorului. Având un sistemIFF integrat, SHORAR-ul identificã ºi marcheazã cu simboluri distincteþintele, astfel:

a) roºu – þintele inamice;b) verde sau albastru – þintele proprii; c) galben – þintele necunoscute.

Cercetarea în cadrul batalionului de apãrare antiaerianã


Identificarea opticã se poate face prin:– monitorul TV al GUN STAR; – cercetaºul observator de la POV; – operatorii DOS ai unitãþii de tragere.Identificarea þintelor este mult mai dificilã pentru bateria de R.A.A.

CA-94, aceasta fãcându-se doar pe baza criteriilor de ostilitate. Pentruaceste subunitãþi este foarte important sã cunoascã coridoarele de apropie-re ale avioanelor proprii.

Achiziþia þinteiMetodele de achiziþie a þintelor sunt:- de la SHORAR la GUN STAR;- de la DOS la GUN STAR;- autonom de cãtre joy-stick-ul GUN STAR;- autonom de cãtre tun (pe baza indicãrii cercetaºilor observatori). Comandanþii de la toate nivelurile ierarhice trebuie sã selecteze cea

mai potrivitã metodã, în funcþie de situaþia specificã. Aceste metode au va-riaþii în achiziþia în elevaþie a þintei.

Pentru Bateria de RAA CA-94, achiziþia þintelor se face prin ochireamanualã de cãtre servantul lansator pe þintã:

- în baza indicãrii prin voce a azimutului ºi distanþei de cãtre operato-rul de la consola tacticã a SHORAR-TCP;

- în baza datelor de indicare provenite din reþeaua centralizatã de indi-care, pe care i le furnizeazã comandantul de subunitate.

Urmãrirea ºi clasificarea þintelorUrmãrirea þintelor se poate face automat sau manual. Selecþia modului

se face de cãtre operatorul radar, funcþie de circumstanþele ce pot fi cerute.Clasificarea ºi numerotarea þintelor se face automat.

Pentru Bateria de RAA CA-94, urmãrirea ºi clasificarea þintelor se facemanual, pe planºeta de conducere a focului.

Metode de schimbare a þintelor (transport de foc)Deoarece atacurile aeriene sunt executate cu mai multe aparate, este

necesar ca fiecare avion sã fie angajat înainte ca acesta sã atingã distanþade lansare a armelor proprii. Pentru aceasta, subunitãþile trebuie sã fie pre-gãtite sã execute schimbãri rapide ale þintei. Schimbarea þintei se face:

- prin încadrarea în poartã a altei þinte pe monitorul TV al GUN STAR(3 sec);

- prin intermediul desemnãrii noii þinte de cãtre operatorul DOS (4 sec);- prin modificarea þintei asignate, de cãtre operatorul de la consola tac-

ticã (4 sec);


83august, 2007

- pentru subunitãþile de RAA, schimbarea þintei se face prin ochireamanualã de cãtre operator pe altã þintã.

Angajarea þinteiEste atributul exclusiv al subunitãþilor, în baza ordinelor verbale primi-

te de la comandantul batalionului, sau în funcþie de asignarea realizatã decãtre acesta.

a) Pentru subunitãþile de Art. AA, angajarea þintelor poate fi controlatãde:

- operatorul GUN STAR (Modul Remote); - comandantul de tun (Modul Local);b) Pentru subunitãþile de RAA, angajarea þintelor poate fi controlatã de:- comandantul bateriei;- comandantul secþiei tragere/grupei lansare.Timpul de reacþie a sistemuluiEste perioada mãsuratã de la descoperirea þintei pânã când este posibi-

lã deschiderea focului. Timpul de reacþie este compus din:- timpul de reacþie tehnic (timp de poziþionare, calare, orientare, ali-

niere, calculul punctului viitor); - timpul de reacþie operaþional (depinde de nivelul de antrenament,

abilitatea, dexteritatea operatorului).Posibilitãþi ECCMCele douã tipuri fundamentale de rãzboi electronic sunt:a) contramãsuri electronice – ECM;b) contra-contramãsuri electronice – ECCM.Contramãsurile electronice au intenþia dea submina folosirea de cã-

tre inamic a spectrului electromagnetic, prin suprapunerea zgomotului pesemnalele utile ale inamicului sau distorsionarea lor. Scopul este de a îm-piedica sau preveni detecþia þintei ºi controlul focului.

Tehnicile de bazã sunt:- bruiajul;- înºelarea.Contra-contramãsurile electronice au ca scop eliminarea de cãtre

apãrarea antiaerianã a ECM inamic, astfel încât sã asigure eficacitatea pro-priului radar ºi a GUN STAR-urilor.

Mãsuri de protecþie la staþia de radiolocaþie SHORAR împotrivaECM inamic:

a) asociate emiþãtorului: - schimbarea agilã a frecvenþei de emisie (salt în ºase frecvenþe fixe);- lãrgimea benzii;



- schimbarea frecvenþei de repetiþie a impulsului;- limitarea emisiei;b) asociate receptorului:- selecþia þintelor mobile în impuls Doppler;- capacitatea de separare în distanþã (50 m între þinte);- posibilitatea de filtrare a bruiajului, detectând þinta în condiþii dificile; - detector de alarmã falsã, în cazul bruiajului ºi a condiþiilor grele;c) tactice: - legate de construcþia antenei (COSEC 2);- micºorarea lobilor secundari pentru a micºora bruiajul pe aceºtia;d) asociate aparaturii IFF:- codificarea aparaturii din punct de vedere a modurilor de lucru (SIF-

SEQURE).Mãsuri de protecþie la GUN STAR împotriva ECM inamicLimitarea lucrului în emisie a aparaturii RAU (va funcþiona strict pe

durata executãrii alinierii directe între SHORAR ºi GUN STAR).

Cercetarea prin observare constituie o formã obligatorie de cercetare.La bateria de rachete antiaeriene CA-94, care nu are în dotare mijloace

de cercetare prin radiolocaþie ºi nici nu are posibilitatea realizãrii unei le-gãturi de date cu SHORAR-TCP, cercetarea prin observare este procedeulprincipal pentru descoperirea, identificarea ºi urmãrirea mijloacelor aerie-ne, a forþelor ºi mijloacelor terestre care acþioneazã în apropierea punctu-lui de comandã, dispozitivelor de luptã ale unitãþii/subunitãþii, precum ºipentru obþinerea informaþiilor despre situaþia nuclearã, biologicã ºi chimi-cã, teren ºi condiþii atmosferice locale.

Cercetarea prin observare se organizeazã în toate situaþiile:– în raionul dispozitivului de luptã, pe timpul pregãtirii ºi angajãrii for-

þelor, în toate formele luptei;– pe timpul staþionãrii;– pe timpul deplasãrii.Cercetarea prin observare se executã prin urmãtoarele procedee:– cu ajutorul aparatelor optice/electrono-optice/infraroºii;– prin ascultare;– cu ochiul liber.Cercetarea prin observare trebuie sã asigure:a) descoperirea, urmãrirea ºi determinarea principalelor caracteristici

ale þintelor aeriene ºi aeronavelor proprii, în special ale celor care zboarãla înãlþimi mici ºi foarte mici;


85august, 2007

b) observarea rezultatelor tragerilor antiaeriene executate de trupeleproprii;

c) precizarea raioanelor de cãdere a mijloacelor aeriene lovite;d) precizarea raioanelor de paraºutare/debarcare a desantului aerian,

trupelor aeromobile ºi de cercetare-diversiune;e) identificarea substanþelor radiologice, biologice ºi chimice utilizate

de inamic, determinarea locului exploziei nucleare ºi a direcþiei de depla-sare a norului radioactiv;

f) observarea simplã a fenomenelor atmosferice, a incendiilor ºi cala-mitãþilor naturale din zonã;

g) transmiterea semnalului de avertizare/alarmare privind pericolulatacului de cercetare;

h) observarea operaþiilor inamicului terestru în scopul prevenirii atacu-rilor prin surprindere ale acestuia;

i) schimbul reciproc de date ºi informaþii între compartimentele de cer-cetare.

Prin recunoaºteri de artilerie antiaerianã se înþelege activitatea decercetare desfãºuratã în teren, în scopul pregãtirii intrãrii artileriei antiae-riene în acþiune.

Activitatea de recunoaºtere presupune:a) recunoaºterea ºi cercetarea itinerarului de deplasare al unitãþii/sub-

unitãþii;b) recunoaºterea, cercetarea ºi pregãtirea raioanelor de aºteptare/staþio-

nare ale unitãþii/subunitãþii de rachete/artilerie antiaerianã;c) recunoaºterea, cercetarea ºi alegerea dispozitivului de luptã al sub-

unitãþii;d) recunoaºterea ºi cercetarea locului de dispunere a punctului de co-

mandã al unitãþii/subunitãþii.

Organizarea cercetãrii din postul de observarePostul de observare se organizeazã în toate situaþiile luptei în sectoa-

rele în care, din cauza terenului frãmântat, cercetarea nu poate fi executatãdin raionul punctului de comandã.

Postul de observare este un element al punctului de comandã destinatpentru cercetarea opticã a spaþiului aerian ºi terestru, în scopul procurãriide informaþii despre situaþia aerianã ºi terestrã, în limita vizibilitãþii direc-te, audibilitãþii ºi posibilitãþilor mijloacelor optice din înzestrare. De ase-menea, este utilizat pentru procurarea informaþiilor despre situaþia între-



buinþãrii de cãtre inamic a armelor de distrugere în masã nucleare, biologi-ce ºi chimice ºi despre condiþiile meteorologice locale.

În cadrul sistemului unic de cercetare a spaþiului aerian, postul de ob-servare constituie o sursã primarã de informaþii ºi participã la completarea,prin precizare ºi confirmare, a datelor ºi informaþiilor obþinute prin cele-lalte forme de cercetare.

Postul de observare organizat în raionul dispozitivului de luptã, de re-gulã pe lângã punctul de comandã, se dispune la distanþele prevãzute înnormele tactice pentru fiecare categorie de tehnicã, pe o formã dominantãde teren, pe o clãdire sau într-un foiºor special amenajat, pe direcþia ceamai probabilã de atac la înãlþimi mici sau de atac terestru/de la suprafaþaapei, astfel încât locul sãu de dispunere sã îndeplineascã condiþiile:

a) sã nu aibã unghiuri de acoperire care sã împiedice observarea circu-larã;

b) sã nu împiedice executarea tragerilor cu mijloace de rachete/artilerieantiaerianã asupra þintelor aeriene sau terestre;

c) sã permitã instalarea corespunzãtoare a personalului ºi aparaturii dinînzestrare;

d) sã asigure protecþia personalului;e) sã asigure mascarea faþã de cercetarea aerianã ºi terestrã a inamicu-

lui;f) sã permitã realizarea legãturii directe cu punctul de comandã;g) sã fie, pe cât posibil, departe de sursele permanente de zgomot, care

ar putea crea erori în determinarea datelor de cercetare dupã auz.În scopul asigurãrii protecþiei personalului ºi aparaturii din înzestrare,

lângã postul de observare se amenajeazã un ºanþ-adãpost.Postul de observare se amenajeazã în locul stabilit de comandantul eºa-

lonului care îl organizeazã.Pe timpul marºului, cercetarea prin observare se executã de cãtre cer-

cetaºii instalaþi pe autocamioane, numiþi de comandanþii de subunitãþi. Înraioanele haltelor, pe timpul odihnei de zi/noapte, precum ºi imediat dupãsosirea unitãþii/subunitãþii, în raionul DL se instaleazã posturi de observareneamenajate, în locurile stabilite de comandantul unitãþii/subunitãþii.


Una dintre cele mai importante atribuþii ce revin ºefului cercetãriidintr-un batalion de vânãtori de munte este de a planifica ºi coor-

dona instruirea militarilor ce încadreazã plutonul cercetare. Unitatea în care activez asigurã forþe de regenerare pentru o mare uni-

tate de vânãtori de munte ºi a trecut printr-un proces de restructurare lamijlocul anului 2006. Deºi în perioada anilor 2000-2006 unitatea a avut unfoarte slab nivel de încadrare, în special la nivelul subunitãþii de cercetare,o datã cu trecerea la serviciul militar pe bazã de voluntariat, am avut posi-bilitatea de a încadra ºi a realiza o structurã de cercetare viabilã ºi funcþio-nalã. Am început acest proces o datã cu interviurile de angajare unde, parti-cipând personal, am avut ocazia de a realiza o primã selecþie a potenþialilormilitari cercetaºi. Dupã parcurgerea testelor fizice de cãtre candidaþi, amfost în mãsurã sã prezint comenzii unitãþii lista cu viitoarea încadrare aplutonului. La întocmirea ei am încercat sã þin cont atât de calitãþile fiziceºi psihice ale voluntarilor dar nu în ultimul rând, de atitudinea lor faþã decerinþele instruirii de cercetare deoarece, din punctul meu de vedere, a ficercetaº înseamnã sã încerci permanent sã fii mai atent, mai receptiv, maipregãtit decât ceilalþi, într-un cuvânt, sã fii „altfel“.

Consider cã în pregãtirea militarilor ce încadreazã subunitãþile de cer-cetare ale vânãtorilor de munte, accentul trebuie pus pe trei mari categoriide pregãtire, ºi anume: instrucþia schiului, instrucþia alpinã ºi instrucþia tra-gerii. De aceea, în planificarea instrucþiei, am încercat sã þin cont de aces-

CÃPITAN FLORENTIN LAZÃR

Specificul instruirii subunit`]ii de cercetare din organica batalionuluide vân`tori de munte

87august, 2007



te lucruri, chiar dacã normele ºi dispoziþiunile specifice sunt destul de ri-gide ºi, cred eu, oarecum depãºite.

La instrucþia schiului, efectuatã în mod sistematic în prima tabãrã deinstruire pe timp de iarnã, am început instruirea de la nivelul de bazã.Vreau sã remarc faptul cã, din pãcate, faþã de anii ‘90, tot mai puþini tineristãpânesc bazele schiului. Explicaþia este destul de simplã: în deceniile tre-cute, selecþia militarilor ce încadrau subunitãþile de vânãtori de munte sefãcea preponderent din satele ºi comunele situate în zone montane, locuriunde, de mici copii, folosind uneori mijloace rudimentare, viitorii recruþideprindeau bazele schiului, astfel cã la sosirea în unitãþi, sarcina instructo-rilor era mult uºuratã, ºi exista o largã bazã de selecþie pentru încadrareasubunitãþilor de cercetare alpinã. Astãzi, datoritã slabei dezvoltãri econo-mice a zonelor de munte, datoritã nivelului scãzut de trai, foarte puþini ti-neri ajung sã îºi definitiveze studiile liceale, iar baza de selecþie a militari-lor voluntari se reduce drastic. Astfel, se creeazã un nedorit cerc vicios dincare unitãþile de vânãtori de munte nu au nimic de câºtigat.

Revenind la instrucþia schiului, am pus accentul pe tehnica de efectua-re a deplasãrilor pe schiuri, pe distanþe scurte, medii ºi lungi, progresiv, cuarmamentul din dotare, iar spre final, cu rucsacurile echipate pentru luptã.Am exersat ºi tehnici de coborâre a pantelor dar, deoarece acestea facobiectul unor deprinderi care se învaþã în timp mai îndelungat, la aceastãprimã tabãrã am insistat pe procedeele cele mai simple ºi eficiente de oco-lire ºi frânare, altfel spus, am renunþat la „esteticã“ în favoarea eficienþei.

Legat de subiectul instrucþiei schiului, nu pot sã nu remarc decalajul ne-fericit între schiurile, legãturile de schi sau bocancii de schi militari din do-tare ºi ceea ce „se poartã“ în alte armate. Nu este îmbucurãtor faptul cã înanul 2007, în dotarea trupelor de vânãtori de munte mai existã materialede schi aproape similare cu cele cu care bunicii noºtri luptau în anii ‘40pe pantele înzãpezite ale munþilor Tatra (subl. red.). Cred cã la nivelul de-partamentului de înzestrare al armatei se impune o analizã a modalitãþilorde modernizare a echipamentului specific ducerii acþiunilor de luptã în te-ren muntos pe timp de iarnã, acest lucru ducând, cu siguranþã, la o creºterea eficienþei luptei ºi la reducerea pierderilor ºi rãnirilor datorate slabei cali-tãþi a tehnicii ºi mijloacelor de luptã.

Prin specificul folosirii în luptã a trupelor alpine, instrucþia alpinã atâtpe timp de iarnã dar, în special, pe timp de varã, trebuie sã constituie ocomponentã principalã a pregãtirii vânãtorilor de munte ºi, mai ales, a cer-cetaºilor vânãtori de munte. În subunitatea pe care o coordonez am încer-cat ca, în ceea ce priveºte instrucþia de alpinism, sã nu fac o diferenþiere

89august, 2007

Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organica batalionului de vânãtori de munte

între cercetaºi, fie ei vânãtori, geniºti, NBC sau, pur ºi simplu, ºoferi. Toþimilitarii au parcurs ºi vor parcurge temele de instruire planificate, avândca obiectiv învãþarea, exersarea ºi consolidarea deprinderilor pentru execu-tarea cãþãrãrii naturale, artificiale, la coardã simplã sau dublã, a coborârilorîn rapel sau executãrii traversãrilor pe funicular. Astfel, am transformatinstrucþia alpinã într-o modalitate de post-selecþie a personalului ce înca-dreazã subunitatea de cercetare, militarii ce nu au obþinut randamentul mi-nim scontat fiind repartizaþi la alte subunitãþi luptãtoare ºi înlocuiþi cu alþiicare au corespuns cerinþelor specifice acestui tip de instruire.

În scopul creºterii eficienþei instruirii alpine, în unitate s-au demarat lu-crãrile de refacere ºi modernizare a unui poligon artificial de alpinism care,prin diversitatea traseelor ºi gradelor de dificultate, va asigura o pregãtireoptimã, precum ºi accesul rapid al subunitãþilor la locul de antrenament,dispariþia cheltuielilor de deplasare ºi creºterea nivelului de timp efectivalocat instrucþiei alpine. Totodatã, prin situarea acestuia în perimetrul ca-zãrmii, se asigurã posibilitatea folosirii ºi în timpul liber al personalului,având efecte pe termen lung asupra condiþiei fizice generale a militarilor.

Referitor la instrucþia alpinã, consider cã nu este realistã ºi nici reali-zabilã ideea ca toþi militarii din cadrul subunitãþilor de cercetare sã devi-nã alpiniºti militari cu înaltã specializare (subl. red.), deoarece acest lucrucere o îndelungatã practicã, precum ºi întrunirea mai multor calitãþi, fizi-ce, morale ºi psihice, unele dintre ele foarte rare, nu foarte uºor de gãsit înactuala bazã de selecþie a militarilor profesioniºti. Cred, totuºi, cã în aces-te subunitãþi se poate forma ºi antrena un aºa-numit „nucleu dur“, un grupde doi-patru militari cercetaºi, cu foarte bune calitãþi de alpiniºti, capabilisã execute orice misiuni care sã presupunã folosirea procedeelor specificede alpinism. Aceºtia se pot constitui într-un „vârf de lance“, capabili sãexecute cele mai dificile misiuni în teren muntos. Pentru ceilalþi militaridin subunitate, cunoaºterea ºi capacitatea de a aplica în practicã proce-deele de alpinism, la un nivel mediu ºi peste mediu, o consider ca premisãsuficientã pentru a asigura îndeplinirea misiunilor specifice.

O altã categorie de instruire ce o consider prioritarã în pregãtirea sub-unitãþilor de cercetare este instrucþia tragerii cu armamentul de infanterie.Deºi, prin specificul misiunilor, cercetaºii nu ar trebui sã angajeze lupta cuadversarul decât în rare ocazii, atunci când o fac, ei trebuie sã tragã cu maxi-mum de eficienþã ºi efect asupra inamicului. De aceea, deprinderile defoarte bun trãgãtor ar trebui sã constituie o constantã în pregãtirea cerceta-ºilor. Din pãcate, în opinia mea, regulamentele ºi dispoziþiunile care regle-menteazã executarea tragerilor continuã sã plãteascã tribut unei vechi pre-



cauþii de genul „...nu cumva sã se întâmple ceva...“, ducând la o încorse-tare ºi normare excesivã a modului de concepere ºi executare a ºedinþelorde tragere, astfel cã acestea nu reuºesc sã se apropie de realitatea câmpu-lui de luptã. Am avut ºansa de a participa la câteva ºedinþe de tragere îm-preunã cu Garda Naþionalã a SUA în condiþii de executare specifice (tra-geri de vitezã, din întoarcere, de evaluare etc.) pe care, dacã aº încerca sãle aplic în þarã, aº încãlca cel puþin douã-trei articole ºi paragrafe din RTAI,iar dacã s-ar întâmpla „ceva“, aº fi transformat în „delicatesã“ pentru pro-curorii militari ºi material pentru buletinele informative.

Consider cã instrucþia efectivã ºi eficientã implicã ºi anumite riscuriinerente, la urma urmei asumate conºtient de toþi cei care îmbrãþiºeazã ca-riera armelor. La fel consider cã integritatea psihicã ºi fizicã a militarilortrebuie sã fie pe primul loc, însã fãrã a se ajunge la o reglementare obsesivãa ceea ce se poate sau nu se poate face, restrângând opþiunile instructorilorºi periclitând finalitatea demersului de instruire.

Plecând de la aceste principii, am încercat ca, în limitele impuse de ac-tuala legislaþie, sã încerc ca instrucþia tragerii sã fie cât mai eficientã ºi ba-zatã foarte mult pe practicã. Deºi poate unii vor zâmbi citind aceasta, credcã vechiul ortoscop ºi panou ecran-mobil pot fi folosite cu succes pentru cre-area deprinderilor unui foarte bun trãgãtor. La instrucþia tragerii, la fel ca înorice domeniu, învãþarea temeinicã a deprinderilor de bazã constituie ce-rinþa esenþialã, iar succesul rãmâne o problemã de antrenament continuu(subl.red.).

Dacã la ºedinþele individuale trebuie sã respectãm strict regulamentele,la conceperea ºedinþelor de tragere specifice am încercat ca, în limitele im-puse de regulament, sã creez condiþii de tragere cât mai realiste ºi, toto-datã, cu un grad ridicat de dificultate, care sã probeze deprinderile trãgã-torilor. Cred cã trebuie reconsiderate normele actuale, în aºa fel ca toþi mi-litarii ce încadreazã subunitãþi de cercetare sã poatã executa trageri cu în-tregul armament de infanterie aflat în dotarea standard a forþelor terestre,incluzând aruncãtoarele de 82 mm ºi A.G.-9.

Am punctat doar câteva din categoriile de instruire pe care le considerde bazã în pregãtirea unui viitor cercetaº. Nu înseamnã cã nu existã multealte aspecte ale instruirii ce trebuie avute în vedere în mod prioritar. Pregã-tirea fizicã, instruirea în teren necunoscut, situat în afara zonei de respon-sabilitate (subl.red.), cunoaºterea armamentului ºi tehnicii aflate în dotareaaltor armate, traiul ºi lupta în condiþii de izolare, instruirea contrateroristãsunt tot atâtea categorii de instruire absolut indispensabile ce trebuie sãfigureze în „curriculum vitae“ al unui bun cercetaº militar.

91august, 2007

Specificul instruirii subunitãþii de cercetare din organica batalionului de vânãtori de munte

Poate cã titlul articolului este un pic prea îndrãzneþ pentru posibilitãþileºi ceea ce poate realiza în mod practic un simplu ºef de compartiment dela o unitate relativ micã. La acest eºalon nu suntem decât executanþii cetrebuie sã punem în practicã metode ºi procedee studiate, perfecþionate ºiemise de structuri specializate. Ceea ce putem face este sã propunemschimbãri atunci când ceva nu merge sau, atunci când merge, putem sã îm-bunãtãþim activitatea folosind un ingredient-cheie, ºi anume imaginaþia.Chiar dacã la prima vedere termeni ca „instruire militarã“ ºi „imaginaþie“nu par a fi compatibili, din punctul meu de vedere, o pregãtire de speciali-tate organizatã, coordonatã ºi condusã cu imaginaþie, poate duce la creºte-rea eficienþei instruirii, a motivaþiei celor instruiþi ºi, nu în ultimul rând, laevitarea nedoritei rutine (subl.red.). Prin instruire constantã ºi creativã sepot pregãti militari cu adevãrat profesioniºti, care sã desfãºoare orice tip deacþiune specificã de cercetare.

Problema mai dificilã este gãsirea modalitãþilor de pãstrare ºi motivarea acestor militari profesioniºti pentru a-ºi continua activitatea în mediulmilitar.

C ercetarea este o formã de asigurare a acþiunilor trupelor, ce se or-ganizeazã ºi se executã continuu ºi unitar, în spaþiul terestru, ae-

rian ºi naval (maritim, fluvial), în dispozitivul inamicului, în dispozitivultrupelor proprii ºi în alte zone de interes informativ, în orice formã a acþiu-nilor militare ºi condiþii geoclimatice, pe timp de pace, în situaþii de crizãºi la rãzboi.

Cercetarea trebuie sã asigure supravegherea ºi avertizarea timpurie re-feritor la evoluþia riscurilor ºi ameninþãrilor la acþiunile unui inamic saupotenþial inamic, procurarea datelor ºi informaþiilor necesare comandanþi-lor ºi statelor-majore pentru aprecierea justã a situaþiilor, luãrii deciziilor,planificãrii ºi desfãºurãrii cu succes a operaþiilor militare întrunite.

Principalele misiuni pentru culegerea de date ºi informaþii constau în:cunoaºterea din punct de vedere militar a zonei de responsabilitate

informativã a marii unitãþi operative, cu accent pe studierea factorilor derisc interni;

cunoaºterea evoluþiei factorilor de risc din mediul intern din zona deresponsabilitate informativã, precum ºi din raioanele cu potenþial ridicat derisc;

participarea la acþiuni ºi mãsuri specifice de prevenire ºi lichidare aconsecinþelor unor dezastre naturale ºi în acþiuni de cãutare-salvare;

participarea la misiuni multinaþionale ºi acþiuni umanitare.

LOCOTENENT CIPRIAN ONUÞ

Metode [i procedee de instruire a subunit`]ilor de cercetaredin batalioanele de vân`tori de munte

93august, 2007



Având în vedere cã unitatea noastrã este o unitate de generare ºi rege-nerare de forþe mã voi referi la misiunile specifice pe care le executãm.

Obiectivul general

Îl constituie instruirea personalului ºi trupelor în vederea asigurãrii:managementului resurselor umane ºi materiale pe timpul desfãºurãrii acti-vitãþilor specifice perioadei de pace; pregãtirii pentru punerea în aplicare aplanului de ridicare gradualã a capacitãþii de luptã ºi mobilizare, operaþio-nalizarea forþelor în vederea trecerilor sub autoritatea comandamenteloroperaþionale ºi conducerea forþelor rãmase la dispoziþie, în situaþii de crizãºi la rãzboi, pentru desfãºurarea de acþiuni militare în zona de responsabili-tate; perfecþionarea nivelului de instruire a structurilor militare din subor-dine pentru ca, dupã completarea pânã la necesarul de rãzboi, împreunã cucelelalte forþe, sã participe la apãrarea colectivã a teritoriului naþional ºi sãrespingã în forþã acþiunile militare ostile.

Lista de sarcini pentru instruirea trupelor

- menþinerea ºi perfecþionarea deprinderilor individuale pentru ducereaacþiunilor militare în principalele forme de luptã în teren muntos împãdu-rit;

- perfecþionarea deprinderilor privind desfãºurarea acþiunilor pe liniede protecþie antiteroristã;

- executarea tragerilor individuale cu armamentul din dotare de cãtretoþi militarii;

- executarea FTX, FCX, STX ºi LFX cu grupa de cercetare;- realizarea baremelor la educaþie fizicã militarã, prevãzute pentru eta-

pele instrucþiei subunitãþii;- modul de acþiune a grupei ºi plutonului la atacul prin surprindere cu

muniþie chimicã ºi incendiarã;- instruirea subunitãþilor pentru realizarea unei bune capacitãþi de apã-

rare NBC;- executarea taberelor mobile ºi a taberelor la apã specifice planificate,

tabere care se executã cu toate subunitãþile din brigadã datoritã numãruluide personal redus care încadreazã subunitãþile de cercetare;

- executarea taberelor cu batalionul.

95august, 2007

Metode ºi procedee de instruire a subunitãþilor de cercetare din batalioanele de vânãtori de munte

Comandanþii grupelor/plutoanelor de cercetare, împreunã cu persona-lul din structurile de comunicaþii, se antreneazã sãptãmânal, timp de douãore, în stabilirea legãturilor radio ºi transmiterea codificatã a informaþiilor.

La instrucþia genisticã se desfãºoarã cel puþin douã ºedinþe de distru-geri cu exploziv real (cu aprindere pe cale pirotehnicã ºi electricã).

Misiunile de instruire:

- militarii ºi subunitãþile vor fi în mãsurã sã ducã acþiuni pe jos, pe schi-uri, în teren muntos-împãdurit la altitudine de peste 1.000 metri, în condiþiidiferite de stare a vremii, ziua sau noaptea;

- subunitãþile vor fi în mãsurã sã organizeze ºi sã ducã viaþa în munþila altitudini de peste 1.000 metri, în orice anotimp, stare a vremii, ziua saunoaptea ºi în condiþii de izolare faþã de forþele proprii;

- în ofensivã, subunitãþile vor fi instruite ca, prin manevre de întoarcereºi învãluire executate prin surprindere, sã nimiceascã inamicul care apãrãpuncte obligate de trecere, sã dezvolte ofensiva pe direcþii greu accesibile,folosind mijloace ºi procedee tehnice de alpinism;

- în apãrare, subunitãþile vor fi instruite sã organizeze o apãrare eºalo-natã ºi sã execute acþiuni active, de hãrþuire specifice cercetaºilor (ambus-cade, raiduri, pungi de foc, contraatacuri, baraje).

Activitãþile de instruire a cadrelor, soldaþilor ºi gradaþilor voluntari seexecutã în scopul pregãtirii pentru ca, atât pe timp de pace cât ºi dupã com-pletarea cu resurse pânã la necesarul de rãzboi ºi operaþionalizarea acþio-nalã, sã fie în mãsurã sã execute acþiuni de cercetare în folosul marii uni-tãþi, sã cunoascã modul de descoperire a obiectivelor ºi acþiunilor inamicu-lui, de asemenea sã se orienteze cu uºurinþã în teren ziua ºi noaptea ºi sãcunoascã regulile de supravieþuire.

Direcþii de acþiune:

- pregãtirea operativ-informativã, în scopul realizãrii unor studii de si-tuaþie localã cu caracter militar în zona de responsabilitate;

- pregãtirea personalului conform programului pregãtirii pentru luptã ºia „Ordinului pentru instrucþie” al comandantului batalionului;

- se planificã, organizeazã ºi executã un exerciþiu demonstrativ privindacþiunile subunitãþii pentru protecþia antiteroristã a unui obiectiv militar;



- se întocmeºte un ghid orientativ privind organizarea, desfãºurarea ºiconducerea unei tabere mobile ºi a unei tabere la apã cu subunitatea.

Propuneri

Pentru ca activitatea de cercetare la nivelul unitãþii sã se desfãºoare încondiþii optime ar fi necesare o serie de mãsuri precum:

a) o mai bunã dotare a unitãþii, din punct de vedere logistic pentru plu-tonul cercetare (aparaturã de vedere ºi observare pe timp de noapte, teh-nicã auto performantã, tehnicã de transmisiuni modernã etc.);

b) prioritate pentru încadrarea plutonului cercetare în proporþie de 100%,deoarece orice acþiune militarã este bazatã, în prealabil, pe o cercetare mi-nuþioasã a terenului;

c) executarea de activitãþi de pregãtire ºi aplicaþii în comun cu subuni-tãþile de cercetare similare din unitãþile operaþionalizate sau chiar cu struc-turi superioare;

d) personalul care încadreazã structurile de cercetare sã fie trimis lacursuri de perfecþionare (practice) specifice misiunilor pe care le executãîn scopul dezvoltãrii deprinderilor motrice.

S prijinul medical este un proces complex care include prevenireaîmbolnãvirilor, limitarea vãtãmãrilor corporale ºi ale membrelor,

evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor, spitalizarea ºi tratamentul pacienþilor pen-tru pãstrarea capacitãþii de luptã a efectivelor militare angajate.

Manualele de luptã, regulamentele de specialitate ºi Concepþia logisti-cii Armatei României includ în sprijinul medical asistenþa medicalã, asigu-rarea medicalã operaþionalã cu elemente ºi particularitãþi, prin care îl defi-nesc drept unul din factorii hotãrâtori, atât în realizarea scopului acþiunilormilitare ºi pentru îndeplinirea misiunilor forþelor participante la lupta ar-matã, cât ºi la acþiuni nonviolente sau asociate luptei.

Asistenþa medicalã, în conformitate cu prevederile Regulamentului lo-gisticii acþiunilor militare – L-1 ºi ale Doctrinei Operaþiilor Forþelor Teres-tre – F.T.-1, cuprinde totalitatea mãsurilor pentru :

pãstrarea sãnãtãþii militarilor, prevenirea apariþiei ºi rãspândirii bolilor;acordarea la timp a primului ajutor, ajutorului medical calificat sau

specializat;evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor la formaþiunile medicale de tratament,

spitalizarea, tratamentul ºi recuperarea acestora în scopul înapoierii în celmai scurt timp la unitãþi;

protecþia personalului împotriva efectelor atacurilor ADMCBRN (ar-me de distrugere în masã chimice, biologice, radiologice, nucleare), a efec-telor EADA (emisii altele decât atacul), precum ºi a celor produse cu armeºi muniþii incendiare.

MAIOR DRAGOª SÃNDULESCU

Posibilit`]i privind sprijinul medicalîn campanie

97august, 2007



Îndeplinirea mãsurilor de asistenþã medicalã este rãspunderea medicu-lui-ºef al unitãþii/marii unitãþi, la a cãrei realizare participã formaþiunile me-dicale din compunerea unitãþilor/marilor unitãþi ºi din reþeaua sanitarã teri-torialã.

Concepþia Logisticii Armatei României cuprinde obiectivele stabilite pen-tru asigurarea medicalã operaþionalã:

a) remodelarea structurilor medicale potrivit cerinþelor operaþionale;b) structurarea asistenþei medicale pe trei componente: primarã, secun-

darã, terþiarã;c) adaptarea sprijinului medical operaþional la cerinþele misiunilor prin:

planificarea, conducerea ºi coordonarea asistenþei medicale; coordonareaevacuãrii medicale; aprovizionarea cu medicamente, sânge, seruri, gazemedicale, vaccinuri ºi materiale sanitar-farmaceutice; asigurarea cu instru-mentar ºi aparaturã medicalã adaptate specificului misiunilor ºi la standar-de NATO.

Asistenþa medicalã se acordã rãniþilor ºi bolnavilor la punctele medica-le de unitate, în vederea limitãrii complicaþiilor ºi creãrii condiþiilor nece-sare pentru evacuarea acestora la spitalele de campanie sau la spitalele dezonã interioarã.

Asigurarea medicalã operaþionalã este parte integrantã a logisticii for-þelor ºi se realizeazã, la pace, în situaþii de crizã ºi la rãzboi, pe nivelurileROL 1 ºi ROL 2

ROL 1: facilitate medicalã de tratament din compunerea unitãþilor,care asigurã asistenþa medicalã primarã (de medicinã generalã), triajul, pri-mul ajutor calificat, resuscitarea ºi stabilizarea rãniþilor;

ROL 2: facilitate medicalã de tratament din compunerea marilor uni-tãþi, care asigurã asistenþa medicalã secundarã (de specialitate).

Facilitãþile medicale în contextul de mai sus reprezintã orice fel deformaþiune medicalã care poate trata ºi întreþine rãniþii ºi bolnavii la linii-le ROL 1 ºi ROL 2.

Linia ROL 1 – de valoare grupã, pluton – este realizatã la nivelul punc-tului medical al unitãþilor tip batalion. Activitãþile medicale desfãºurate laacest nivel vizeazã: adunarea rãniþilor, trierea ºi salvarea imediatã; acor-darea primului ajutor; prevenirea bolilor, a rãnilor neprovocate ºi a stresu-lui în luptã; vizitele de rutinã ale medicului la bolnavi; acordarea asistenþeimedicale în cazul afecþiunilor ºi leziunilor minore, inclusiv chirurgicalãpentru pacienþii apþi sã-ºi reia activitatea în maximum cinci zile. De la sta-þia de prim-ajutor, grupele de evacuare rãniþi din punctul medical al batalio-nului preiau rãniþii ºi bolnavii ºi îi pregãtesc pentru evacuare, în funcþie degradele de urgenþã, la ROL 2.

99august, 2007

Posibilitãþi privind sprijinul medical în campanie

ROL 1 trebuie sã fie disponibil integral pentru tot personalul unitãþii ºisã dispunã de utilitãþi de bazã în direcþia acordãrii asistenþei medicale.

Linia ROL 2 este realizatã la nivelul companiei medicale a batalionu-lui logistic din compunerea brigãzii ºi vizeazã: evacuarea de la ROL 1, tri-erea, reanimarea ºi stabilizarea rãniþilor ºi bolnavilor cu boli ºi leziuni gra-ve, efectuarea tratamentului bolnavilor ºi rãniþilor care necesitã continua-rea evacuãrii.

Pe timpul desfãºurãrii acþiunilor militare, activitãþile pe linie medicalãsunt direcþionate în special pentru refacerea cât mai urgentã a capacitãþiifizice ºi psihice a militarilor ºi în limitele posibilitãþilor spre asistenþa me-dicalã acordatã populaþiei din zona de responsabilitate logisticã.

Pierderile sanitare

Prin pierderi sanitare se înþelege numãrul rãniþilor ºi bolnavilor care seînregistreazã la eºalonul respectiv în perioada îndeplinirii unei misiuni deluptã. Aceste pierderi de efective pot fi recuperabile sau nerecuperabile.

Pierderile recuperabile cuprind militarii rãniþi, bolnavi sau stresaþi,scoºi temporar din luptã, minimum o zi, cãrora li se acordã ajutor medical,evacuare ºi spitalizare, iar dupã însãnãtoºire pot continua îndeplinireaobligaþiilor militare. La pierderile nerecuperabile intrã militarii care nu-ºimai pot continua îndeplinirea obligaþiilor militare sau morþi.

Conform prevederilor regulamentelor actuale ºi experienþei acumulateîn acþiunile de luptã desfãºurate, ROL 1 trebuie sã fie capabil sã facã faþãunui procent zilnic de 1,4% cazuri în afara luptei ºi unui procent de 24.6%pierderi sanitare în ºase ore, care include morþi în acþiune, rãniþi în acþiuneºi cazuri suferind de stres de luptã. La ROL 2 este valabil acelaºi procentzilnic de cazuri în afara luptei ºi unul de 8,3% pierderi sanitare în opt oredin celãlalt tip de cazuri.

Compania medicalã trebuie sã asigure îngrijirea a câte 10% dintre rã-niþii de luptã ºi bolnavi, precum ºi 40% dintre cei cu leziuni, pentru o pe-rioadã de 24 – 48 de ore.

În cadrul unitãþii/marii unitãþi, asistenþa medicalã este parte integrantãdin protecþia forþelor ºi asigurarea operaþiilor batalionului, avându-se învedere posibilitãþile forþelor, mijloacele la dispoziþie ºi condiþiile de climãºi relief din zona de operaþii a unitãþii/marii unitãþi.

Pierderile medicale la batalion sunt evaluate pentru o zi de luptã ºi, în-sumat, pentru trei la cinci zile. Se apreciazã în mod deosebit pierderile me-



dicale prin arme de foc, care pot fi de circa 15-25% din efectiv; (15-20%în apãrare; 20-25% în ofensivã) pentru batalionul care acþioneazã pe unobiectiv prioritar.

Medicul-ºef este consilierul medical al comandantului care supervizea-zã echipele de tratament ale formaþiunii medicale. Asistenþa medicalã înacþiunile militare este condusã tot de medicul-ºef; în acest scop el are subcontrol operaþional formaþiunea (subunitatea) medicalã.

Echipa de tratament este elementul medical principal ºi opereazã cadouã staþii de prim ajutor separate, pe o perioadã mai mare de 24 ore.

Staþia de prim-ajutor este desfãºuratã lângã poziþiile de luptã pentru areduce timpul de întoarcere a ambulanþelor care asigurã tratament de ur-genþã pacienþilor la mai puþin de 30 de minute de la rãnire. La staþia deprim-ajutor pacienþii care necesitã evacuare mai departe în spatele liniilorsunt stabilizaþi pentru transport, iar pacienþii cu rãni minore sau bolnavisunt trataþi ºi retrimiºi în subunitate cât mai repede posibil.

Când existã un numãr mare de rãniþi, în funcþie de gravitatea rãnilor,pacienþii sunt triaþi la primire de echipele de tratament, categoriile de trierefiind urmãtoarele:

– minimalã – pacienþii care au rãni minore ºi care se pot întoarce repedeîn subunitate;

– de amânare – pacienþii care necesitã tratament medical, dar care potaºtepta tratamentul fãrã sã li se punã în pericol viaþa, membrele sau vãzul;

– imediatã – pacienþii care fãrã tratament medical imediat sunt în peri-col de a-ºi pierde viaþa, membrele sau vãzul;

– de aºteptare – pacienþii ale cãror rãni sunt atât de grave încât sunt pes-te capacitatea medicalã de menþinere a vieþii.

Evacuãrile medicale

Evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor care ºi-au pierdut capacitatea de luptãconstã în transportul acestora, mai întâi de la locul rãnirii la formaþiunea(subunitatea) medicalã cea mai apropiatã ºi, apoi, mai departe cãtre cea aeºalonului superior sau la cel mai apropiat spital de campanie militar saucivil de teritoriu.

Ordinea evacuãrilor, în funcþie de gravitatea rãnilor sau îmbolnãvirilor,este definitã în cele trei etape:

„URGENT”: cazul unei instabilitãþi critice a funcþiilor vitale, carenecesitã reanimarea pacientului înaintea intervenþiei chirurgicale în una ladouã ore sau se impune evacuarea terestrã/aerianã;

101august, 2007


„PRIORITATE”: rãni grave care necesitã tratament chirurgical, fã-rã ca viaþa pacienþilor sã fie pusã în pericol, iar funcþiile vitale sunt stabiledupã reanimarea iniþialã, dar care pot impune evacuarea de urgenþã (teres-trã/aerianã) sau evacuarea medicalã obiºnuitã;

„PRACTICA OBIªNUITÃ”: rãni uºoare fãrã tratament îndelun-gat, iar funcþiile vitale fiind afectate minor, nu necesitã reanimare.

Evacuarea medicalã se realizeazã, de regulã, pe axele de aprovizionare,evacuare ale marii unitãþi. Aceastã activitate poate fi însã perturbatã atâtde traficul propriu intens, cât ºi de pericolul inamic (drumuri vizate, supusecurent loviturilor acestuia).

Medicul-ºef trebuie sã pãstreze în rezervã mijloace de evacuare, pen-tru a putea interveni la timp în locurile cu pierderi mari.

Echipele de ambulanþã asigurã evacuarea medicalã ºi îngrijirea pe timpultransportului, de la punctul unde militarul a fost rãnit, pânã la staþia deprim-ajutor. În situaþiile cu pierderi în masã, autovehiculele nemedicalepot fi folosite la evacuarea victimelor sub îndrumarea comandantului.

Capacitatea de transport a ambulanþei/cursã este de patru rãniþi petãrgi/culcat ºi doi rãniþi ºezând sau doi rãniþi pe tãrgi/culcat ºi ºase ºezând.

Batalionul medical

La baza logisticã din cadrul corpului de armatã teritorial funcþioneazã,ca structurã distinctã, batalionul medical care, dupã mobilizare ºi ope-raþionalizare, asigurã evacuarea rãniþilor ºi bolnavilor, precum ºi tratamen-tul medical necesar acestora (posibilitãþi ºi utilitãþi pentru ROL 3).

Batalionul medical îºi desfãºoarã activitatea având la bazã trei compo-nente esenþiale:

– formaþiune medicalã: spital militar de campanie;– formaþiuni de evacuare: trei companii de evacuare rãniþi pe mijloace

auto ºi blindate;– subunitate de sprijin: companie logisticã.Spitalul militar de campanie, pentru realizarea posibilitãþilor de trata-

ment medical, este structurat pe urmãtoarele module: triaj ºi urgenþe cu: secþia triaj; camera de gardã ºi statisticã medicalã;staþie de salvare;secþii cu paturi: chirurgie (sala de pansamente ºi completul operator);

boli interne ºi transmisibile; anestezie ºi terapie intensivã;cabinet de medicinã dentarã;



staþie de sterilizare;laboratoare pe funcþiuni: radiologie; hematologie ºi microbiologie;

biochimie; medicinã preventivã;farmacie.

Modulele prezentate anterior sunt în majoritate realizate (constituite)pe autospeciale ºi containerizate: sala de pansamente ºi completul opera-tor (chirurgie), cabinetul stomatologic ºi laboratoarele (radiologic, analizemedicale, antiepidemic).

Spitalul militar de campanie asigurã asistenþa medicalã secundarã (despecialitate) pentru afecþiuni ºi rãniri grave, în funcþie de restricþiile impu-se de politica teatrului de operaþii.

Dintre competenþele ºi atribuþiile sale principale trebuie menþionate:capacitatea de spitalizare suficientã în stabilirea diagnosticului, tra-

tamentul ºi stabilizarea pacienþilor pentru a se reîntoarce la activitate înteatrul de operaþii;

reaprovizionarea cu medicamente ºi materiale sanitar-farmaceutice acompaniei medicale ºi controlul/îndrumarea/întãrirea acestora.

Mobilitatea spitalului depinde semnificativ de scenariul operaþiilor mi-litare. La acest nivel se vor executa: evacuarea de la ROL 1 ºi ROL 2; tri-erea, reanimarea ºi stabilizarea rãniþilor ºi bolnavilor cu boli ºi leziunigrave înainte de continuarea operaþiunii de evacuare, intervenþia chirurgi-calã pentru salvarea vieþii ºi a integritãþii corporale a rãniþilor care nu potsuporta continuarea evacuãrii fãrã un tratament imediat sau pentru carecontinuarea evacuãrii este o problemã ori nu este convenabilã; stabilireadiagnosticului ºi a tratamentului pacienþilor cu afecþiuni grave care leameninþã viaþa.

Armata României a participat la misiuni internaþionale sub egida ONU/NATO cu un spital militar de campanie în Angola, Somalia, Kosovo,Afganistan ºi Irak. În cadrul misiunilor, spitalele militare de campanie dis-locate ºi-au dovedit funcþionalitatea ºi compatibilitatea cu spitale similaredin armatele altor þãri, membre NATO.

Pentru evacuarea medicalã a rãniþilor ºi bolnavilor în structura batalio-nului medical se constituie trei companii de evacuare rãniþi pe mijloaceauto ºi blindate, fiecare având în compunere câte un pluton evacuare rãniþipe: TAB, autovehicule blindate pe ºenile, autoturisme de teren, micro-buze.

Misiunea companiilor de evacuare rãniþi este de a stabiliza, pentrutransport, pacienþii care necesitã evacuarea prin aplicarea procedurilor me-

103august, 2007


dicale necesare menþinerii vieþii sau integritãþii corporale ºi de a prelua rã-niþii ºi bolnavii de la staþiile de prim-ajutor, pregãtirea pentru evacuare ºievacuarea acestora în funcþie de gradele de urgenþã la spitalul militar decampanie ºi spitalele de zonã interioarã (teritoriale).

Funcþiile sprijinului medical ºi nonmedical (spitalizare, tratament, eva-cuare, logistica medicalã, serviciul de inspectare a hranei ºi medicina pre-ventivã) trebuie sã fie planificate ºi coordonate înainte de desfãºurarea efec-tivã a operaþiilor.

Planificarea trebuie sã aibã la bazã principiile generale medicale ºistandardele stabilite din timp de pace. Pentru asigurarea sãnãtãþii ºi mora-lului trupelor, comandanþii de la toate eºaloanele trebuie sã aibã în vederedimensionarea corespunzãtoare a structurilor medicale ºi realizarea unuigrad corespunzãtor de resurse medicale. Se impune obþinerea unui echili-bru între capacitãþile medicale ale fiecãrui nivel de asigurare medicalã ºiabilitatea de a executa evacuãri între nivele.

Sprijinul medical eficient este considerat un posibil multiplicator deforþã. Planificarea trebuie sã fie flexibilã ºi sã aibã în vedere posibilitãþilede integrare ºi contextul coordonãrii susþinerii medicale.

Aceasta presupune o prezenþã continuã pe timpul desfãºurãrii operaþi-ei, în scopul asigurãrii asistenþei medicale de specialitate, prevenirii apari-þiei ºi rãspândirii bolilor, evacuãrii ºi recuperãrii rãniþilor ºi bolnavilor înformaþiunile medicale proprii.

Ca o concluzie, apreciem cã sprijinul/asigurarea medical(ã) operaþio-nal(ã), ce constã în supravegherea stãrii de sãnãtate a efectivelor, acorda-rea la timp a primului ajutor ºi evacuarea rãniþilor reprezintã o activitatepermanentã care se executã în orice situaþie, indiferent de anotimp ºi con-diþiile meteorologice ºi, totodatã, se realizeazã menþinerea posibilitãþilorROL 3 existente pentru nivelurile operativ ºi strategic.

Bibliografie:

*** L-1, Regulamentul logisticii acþiunilor militare, SMG, Bucureºti, 1999.

*** F.T.-1, Doctrina operaþiilor forþelor terestre, SMG, Bucureºti, 2007.

*** F.T./I-2, Manualul pentru luptã al batalionului de infanterie, SMFT, Bucureºti,

2007.

*** Concepþia logisticii Armatei României, SMG, Bucureºti, 2007.

TEATREDE OPERA}II

I zvoarele regulilor care obiectiveazã, în conflictul armat, principiileacþiunii militare legale folosite ca mijloc de pedeapsã protectivã îm-

potriva agresorului sunt tratatele ºi convenþiile internaþionale care privescconduita beligeranþilor, adoptate în organizaþiile comunitãþii internaþionaleºi la care statul român este parte.

Acþiunea militarã concretã este rodul gândirii comandantului, obiecti-vat în hotãrâre. Practic, hotãrârea este planul de acþiune, proiectul acþiuniifinalizat ºi dat spre executare. Câtã vreme gândirea comandantului estecãlãuzitã de principiile Dreptului conflictelor armate, proiectul, planul deacþiune se construieºte pe temeiul acestora ºi ne aºteptãm ca în realizareacþiunea militarã sã-ºi conserve însuºirile din proiect prin mijlocirea gân-dirii executanþilor ataºatã de aceleaºi principii. Prin urmare, este de aºtep-tat sã vinã din partea unui comandant legat de aceste principii o hotãrârecare angajeazã forþa de intervenþie (de reacþie) raþional raportatã la obsta-colele create de adversar, raþional proporþionatã ºi capabilã sã discearnãîntre obiectivele militare ºi cele care trebuie sã fie protejate.

Omenia în luptã, evaluarea raþionalã a necesitãþii militare, proporþiona-rea efortului ºi orientarea lui cu discernãmânt sunt deziderate pe care nu levom gãsi niciodatã în stare purã pe câmpul de luptã, dar le gãsim sinteti-zate în regulile menite sã conducã combatantul la capacitatea obiectivãriiacestor deziderate. Principiile sunt mai greu de realizat, atât în viaþa spiri-

MAIOR VALENTIN ACHIM

Principiile ac]iunii militarelegale folosite ca mijlocde pedeaps` protectiv`în conflictul armat*

107august, 2007

* N.A. - Acest material preia teze din cursul de „Drept al conflictelor armate“ – 1999

al domnului colonel profesor Vladimir Secoºan.


Teatre de operaþii

tualã, cât ºi în plan material. Acestea sunt departe de noi. Aproape de noi,ºi mai lesne realizabile, sunt regulile care, prin asumare, ne ridicã (directproporþional cu asumarea lor) la înãlþimea principiilor spre care ele ne în-drumã.

La nivel de comandã, principiile acþiunii militare legale, folositã camijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat, se traduc ºi capãtã forþãprin mijlocirea regulilor Dreptului, aplicabil în procesul luãrii hotãrârii, alangajãrii ºi conducerii forþelor armate în misiune.

Regulile principiului respectului

Principiul respectului descifreazã sensul pe care trebuie sã-l aibã luptaarmatã în circumstanþele conflictului armat, anume acela nu acþioneazãpentru urã ºi rãzbunare, ci pentru dreptate ºi pace, pentru bine. Nu numaipe timp de pace, dar mai cu seamã pe câmpul de luptã, principiul respec-tului se traduce prin îndemnul care exprimã mãsura dreptãþii: „Fii o per-soanã ºi respectã pe ceilalþi ca persoane“ (Hegel, G.W.F., Principiile filo-sofiei dreptului sau Elemente de drept natural ºi de ºtiinþa statului, Edi-tura Academiei, Bucureºti, 1969, §36, p.65-66). În lupta purtatã cu mãsuradreptãþii nu sunt agreate faptele violenþei inutile, pentru cã acestea sunt de-terminate de patima urii ori a rãzbunãrii, care este ineficientã ºi risipitoarede resurse. Ghidatã de aceste stãri rele, lupta nu mai este dreaptã, ea devinecriminalã, þintind la satisfacerea pãtimaºã a instinctelor în misiune. „Noitrebuie sã fim mai buni decât adversarul nostru, atât în arme, cât ºi în onoa-re” - afirmã cpt. Henriksen (SUA), iar onoarea este capacitatea de a spune„Nu!“ rãutãþii, de a refuza bunul plac. Onoarea este strãdania de a fi per-soanã în contra celor care afiºeazã aparenþa persoanei. Cpt. prof. univ. RonClove (SUA) spune cã: „Atunci când o naþiune se mândreºte cu respec-tarea legii, militarii ei procedeazã la fel chiar dacã inamicul violeazã legilerãzboiului de fiecare datã“, sugerând astfel cã forþa onoarei este condiþio-natã de exerciþiul ei în relaþiile sociale, în relaþiile dintre armatã ºi socie-tatea civilã. Principiul respectului raþionalizeazã aºadar acþiunea militarã,o face eficientã, eficace, economicã, umanã, legând-o de nevoia ordinii peitinerarul misiunii pentru pace.

În câmpul de þinte doar una dintre þinte este esenþialã ºi trebuie distru-sã. Sun Tzî a scris: „Cel mai important în rãzboi este sã ataci în strategiainamicului, sã-i anihilezi intenþiile”, sau „E mai bine sã capturezi armatainamicului decât sã o nimiceºti” (ibidem, p.38).

109august, 2007

Principiile acþiunii militare legalefolosite ca mijloc de pedeapsã protectivã în conflictul armat

Regulile principiului respectului în domeniul procurãrii informaþiilor despre inamic

Luarea hotãrârii este un proces care necesitã multã informaþie despreinamic (ºi nu numai despre inamic!). Comandantul ºi ofiþerii din statul-ma-jor, la propriu, sunt avizi de informaþii. Aceastã sete de informaþie, maiales în clipe decisive, împinge deseori pe comandanþii nestãpâniþi la mã-suri abuzive ºi inutil violente contra inamicilor capturaþi, care se presupunecã ar deþine informaþii militare utile. Contra acestui impuls ºi pentru descu-rajarea lui s-au stabilit regulile principiului respectului. Comandanþii tre-buie sã acþioneze sub puterea lor, iar prizonierii („limbile“) ori persoanelestrãine de cetãþenia inamicului trebuie sã se afle sub ocrotirea acestora.

Regulile sunt urmãtoarele:• Militarii inamicului nedeghizaþi, care au pãtruns în zona de operaþii

a armatei noastre în scopul de a culege informaþii, nu vor fi consideraþi spi-oni ºi vor avea dreptul la statutul de prizonier de rãzboi.

• Parlamentarul care profitã de misiunea sa pentru a culege informaþiipoate fi reþinut provizoriu. În aceastã circumstanþã el este inviolabil ºi nicioconstrângere nu va putea fi aplicatã asupra lui pentru a divulga informaþii.

• Combatanþii capturaþi, aparþinând pãrþii adverse, pot fi interogaþi. Înaceastã situaþie ei nu sunt obligaþi sã declare decât adevãratul lor nume ºigradul, data de naºtere ºi numãrul matricol ori o indicaþie echivalentã. Încazul cã vor nesocoti regula aceasta, ei se vor expune la o restrângere aavantajelor acordate prizonierilor din categoria lui.

• Nicio constrângere nu va putea fi exercitatã asupra prizonierului sprea obþine de la el informaþii de orice fel ar fi ºi având valoare militarã.

• Nicio constrângere de ordin fizic sau moral nu poate fi exercitatã asu-pra civililor inamicului pentru a obþine de la ei, sau de la terþi, informaþii.

• Mijloacele de transport sanitar, spre a nu fi expuºi rãniþii, bolnavii ºinaufragiaþii în mod inutil la pericole, nu vor fi folosite pentru culegerea oritransmiterea informaþiilor având caracter militar sau pentru transportareade material destinat acestui scop.

Regulile principiului respectului în domeniul alegerii mijloacelorde luptã menite a vãtãma pe inamic

Este interzis sã se întrebuinþeze arme, proiectile ºi materiale careprovoacã suferinþe inutile inamicului.

Este total interzisã:• folosirea proiectilelor cu o greutate mai micã de 400 grame, care sunt

explozibile sau încãrcate cu materii fulminante sau inflamabile;


Teatre de operaþii

• folosirea de gloanþe care se dilatã sau se turtesc uºor în corpul ome-nesc, cum sunt gloanþele cu cãmaºã durã care nu acoperã în întregime mie-zul glonþului sau care ar fi prevãzute cu tãieturi;

• folosirea de otravã sau de arme otrãvite;• folosirea gazelor înãbuºitoare, otrãvitoare sau similare, precum ºi a

lichidelor, materialelor ºi procedurilor analoge; • folosirea mijloacelor bacteriologice;• folosirea armei nucleare ºi termonucleare;• folosirea tuturor armelor al cãror efect principal este rãnirea cu schi-

je nelocalizabile cu ajutorul razelor X în corpul omenesc;• folosirea de capcane concepute pentru a cauza rãni inutile sau rãu

superfluu.

Regulile principiului respectului în domeniul metodelor de luptãRegula generalã prevede cã este interzis sã se întrebuinþeze metode de

luptã de naturã sã provoace suferinþe inutile inamicului.Sunt interzise:• neîndurarea, adicã de a declara cã nu va fi cruþat nimeni, de a se ordo-

na sã nu existe supravieþuitori, de a ameninþa cu aceasta adversarul sau dea conduce ostilitãþile în funcþie de aceastã decizie;

• perfidia, adicã omorârea, rãnirea sau capturarea unui adversar subacoperirea unei protecþii legale;

• represaliile.

Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii

Aceste reguli se trateazã în comun, pentru cã proporþionalitatea esteprincipiul al cãrei raþiuni de a exista este aceea de a raþionaliza necesitatea.

Regulile principiului proporþionalitãþii pun limite împotriva tendinþeide a angaja forþe, mijloace ºi metode disproporþionate în raport cu scopulmisiunii. Nevoia de asemenea reguli este evidentã mai ales în cazul lupteiîntre forþe inegale. Lupta între forþe inegale (sau lupta neechilibratã) esteaceea în cursul cãreia pãrþile beligerante opuse folosesc tactici ºi mijloacede luptã foarte diferite din punctul de vedere al calitãþii, cantitãþii ºi puteriide distrugere. Dreptul conflictelor armate în genere nu prevede reguli ex-prese pentru asemenea situaþii, ci face trimitere la principiul general al pro-porþionalitãþii, aºa cum este enunþat în formã de regulã fundamentalã înProtocolul I/1977.

111august, 2007


Comandantul responsabil de misiune urmeazã sã completeze lacuneleDreptului conflictelor armate prin mãsuri în spiritul principiilor generaleale Dreptului adecvate situaþiei, pe care sã le prevadã în hotãrâre sub formaunor instrucþiuni speciale.

Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii în domeniularmelor

Reguli fundamentale:• Beligeranþii n-au un drept nelimitat în privinþa alegerii mijloacelor de

a vãtãma pe inamic.• Este interzis a se întrebuinþa arme, proiectile ºi materiale de naturã sã

provoace suferinþe inutile.• Este interzis sã se utilizeze arme care sunt concepute sã cauzeze sau

de la care se poate aºtepta cã vor cauza pagube excesive, de duratã ºi gravemediului natural.

Regulile principiilor necesitãþii ºi proporþionalitãþii în domeniulmetodelor de luptã

• În orice conflict armat, dreptul pãrþilor la conflict de a alege metodelede luptã nu este nelimitat.

• Este interzis sã se întrebuinþeze metode de luptã menite sã provoacesuferinþe inutile.

• Este interzis sã se utilizeze metode de luptã care sunt concepute sãcauzeze, sau de la care se poate aºtepta cã vor cauza pagube excesive, deduratã ºi grave mediului natural.

Regulile principiului discriminãrii

Regula fundamentalã specificã faptul cã pãrþile la conflict trebuie întot-deauna sã facã o diferenþiere clarã între populaþia civilã ºi combatanþi, caºi între bunurile cu caracter civil ºi obiectivele militare ºi, în consecinþã, sãdirijeze operaþiunile lor numai împotriva obiectivelor militare.

Regulile principiului discernãmântului în procesul elaborãriihotãrârii

Studiul situaþiei militare trebuie sã determine cu cât mai mare exacti-tate cât de mult se intersecteazã spaþiul militar cu spaþiul civil ºi urmãrileposibile ale acestei situaþii pentru acþiunea preconizatã a fi executatã detrupele proprii împotriva agresorului.


Teatre de operaþii

Elaborarea concepþiei acþiunilor de luptã proprii trebuie sã fie fãcutãcu respectarea urmãtoarelor reguli:

• Este interzis de a distruge sau sechestra proprietãþile inamice, afarãde cazul când aceste distrugeri sau sechestrãri ar fi neapãrat impuse de ne-voile rãzboiului.

• Bunurile cu caracter civil nu vor face obiectul nici al atacurilor ºi nicial represaliilor.

• Atacurile fãrã discernãmânt sunt interzise.• Trebuie sã se evite amplasarea obiectivelor militare în interiorul sau

în apropierea zonelor dens populate ori a zonelor protejate.• Trebuie luate mãsuri de îndepãrtare a populaþiei civile, persoanelor

civile ºi bunurilor civile din vecinãtatea obiectivelor militare.• Trebuie luate toate mãsurile de precauþie necesare pentru a proteja

populaþia civilã, persoanele civile ºi bunurile civile, aflate sub autoritateaforþelor luptãtoare, împotriva pericolelor ce rezultã din operaþiile militare.

• Când se pregãteºte un atac trebuie:– sã se facã tot ce este practic posibil pentru a verifica dacã obiec-

tivele proiectate sã fie atacate sunt într-adevãr obiective militare;– sã se ia toate mãsurile posibile pentru evitarea afectãrii incidentale

prin atac a populaþiei ºi bunurilor civile.Harta cu concepþia acþiunilor de luptã trebuie sã oglindeascã cu toatã

claritatea distincþia dintre spaþiul militar (al operaþiunilor militare) ºi spa-þiul civil (care trebuie protejat). Pe hartã este necesar sã fie marcate locu-rile de dispunere a obiectivelor militare ce vor fi atacate, cât ºi locurileunde sunt aºezate bunurile ce trebuie ferite (lãcaºe de cult, instalaþii con-þinând forþe periculoase, spitale, tabere de prizonieri, adãposturi pentrucivili, resurse de hranã ºi apã ale civililor etc.).

Precizarea misiunilor de luptãCând este posibilã alegerea între mai multe obiective militare pentru

obþinerea unui avantaj militar echivalent, se va alege obiectivul pentru carese poate aºtepta ca atacul sã prezinte pericolul cel mai mic pentru persoa-nele civile sau pentru bunurile cu caracter civil.

Regulile principiului discernãmântului în conducereaoperaþiunilor militare

Regula generalã stabileºte cã operaþiunile militare trebuie sã fie con-duse cu grija permanentã de a proteja populaþia civilã, persoanele civile ºibunurile cu caracter civil.

113august, 2007


Un atac planificat trebuie sã fie anulat sau întrerupt atunci când reiesecã obiectivul–þintã nu este obiectiv militar sau atunci când se poate aºteptaca acel atac sã cauzeze, incidental, pierderi de vieþi omeneºti în rândul po-pulaþiei civile, rãnirea persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter ci-vil, sau o combinaþie a acestor pierderi ºi pagube care ar fi excesive în ra-port cu avantajul militar concret ºi direct aºteptat.

În cazul atacurilor care pot afecta populaþia civilã, trebuie lansat, în timputil ºi prin mijloace eficace, un avertisment, afarã de cazul când circum-stanþele nu permit aceasta.

În conducerea operaþiilor militare pe mare ºi în aer, fiecare parte laconflict trebuie sã ia, în conformitate cu drepturile ºi îndatoririle ce decurgpentru ele din regulile de Drept internaþional aplicabil la conflictele arma-te, toate mãsurile de precauþie rezonabile pentru a evita pierderile de vieþiomeneºti în rândurile populaþiei civile ºi pagube cu caracter civil.

Formaþiunile militare îºi vor executa marºurile ºi staþionãrile de prefe-rinþã în afara zonelor populate, mai ales atunci când prezenþa lor, chiar ºitemporarã, ar putea, în circumstanþele date, sã punã în pericol persoaneleºi bunurile civile.

P entru a putea supravieþui în deºert, militarul trebuie sã sepregãteascã ºi sã înþelegã ce tip de mediu va înfrunta. El trebuie sã

aleagã corect echipamentul necesar, tacticile ºi procedurile pe care le vafolosi, precum ºi modalitatea în care mediul natural îi va afecta modul deacþiune. Supravieþuirea este determinatã de înþelegerea climatului în caremilitarul acþioneazã, abilitatea lui de a rãspunde adecvat solicitãrilor ºi fac-torilor de mediu, dar ºi de dorinþa lui de a supravieþui.

Deplasarea în teren deºertic este dificilã ºi extrem de solicitantã.Orientarea este mult îngreunatã de lipsa reperelor. Posibilitãþile de mas-care ºi adãpostire sunt reduse, de aceea riscul de a fi descoperit de inamiceste constant.

Pentru a supravieþui în mediul deºertic, militarii trebuie sã aibã în ve-dere câþiva factori de mediu:

lipsa precipitaþiilor;temperaturi extrem de ridicate;diferenþe mari de temperaturã între zi ºi noapte;lipsa vegetaþiei;existenþa zonelor cu sol bogat în minerale;apariþia furtunilor de nisip;apariþia fenomenului de „miraj”.

Lipsa precipitaþiilor este cel mai evident factor de mediu în deºert. Nuse poate supravieþui fãrã apã, de aceea atunci când militarul se gãseºte într-o

LOCOTENENT MARIAN BÎRSAN

Supravie]uirea în de[ert

115august, 2007


Teatre de operaþii

situaþie, primele întrebãri la care trebuie sã îºi rãspundã sunt: „Ce cantitatede apã mai am asupra mea?” ºi „Unde se aflã cea mai apropiatã sursã deapã?”.

Temperaturile ridicate sunt prezente în toate zonele deºertice, tempe-ratura aerului poate ajunge la 600C în timpul zilei. Cãldura imensã resim-þitã de personal provine din însumarea cãldurii generate de soare cu cea ge-neratã de vânturile fierbinþi, precum ºi cu cea reflectatã de sol. Tempera-tura nisipului ºi a solului este mai ridicatã decât cea a aerului cu 160C –220C (vezi fig.nr.1). Expunerea la soare ºi la temperaturile ridicate deter-minã creºterea nevoii de apã a organismului. Pentru a conserva fluidele dinorganism, precum ºi energia, este indicat ca militarul sã se adãposteascãziua ºi sã se deplaseze noaptea. Atenþie, o grijã sporitã trebuie acordatãechipamentului electronic de orientare, deoarece expunerea îndelungatã latemperaturi ridicate sau la lumina soarelui poate duce la avarierea lor.Temperatura poate sã scadã pânã la 100C în timpul nopþii, de aceea este depreferat deplasarea în aceastã perioadã. Dacã totuºi militarul este nevoit sãse odihneascã noaptea, atunci este obligatoriu sã aibã asupra sa echipa-ment pentru temperaturi scãzute.

Vegetaþia este foarte rarã în zonele deºertice, de aceea gãsirea unuiadãpost sau camuflarea deplasãrii sunt foarte greu de realizat. Pe timpulzilei, o forþã inamicã de dimensiuni reduse poate controla porþiuni conside-rabile de teren. De aceea, deplasarea este bine sã se execute pe vãile usca-te, ce oferã protecþie împotriva observãrii inamicului. Orice loc umbros tre-buie exploatat, deoarece temperatura în aceste locuri este cu 110C pânã la170C mai coborâtã. Înainte de a se deplasa, militarul trebuie sã observe te-renul ºi sã identifice urmãtoarea acoperire. El va avea probleme în estima-rea distanþei de parcurs, eroarea fiind de aproximativ 2/3 din distanþã, da-

Caldura generata de vântul fierbinte

Caldura generata de soare

Caldura reflectata de solÎnsumarea factorilor ce genereaza

caldura resim tita de personalFig.1

117august, 2007

Supravieþuirea în deºert

toritã terenului plat ºi gol care „micºoreazã“ distanþele (ceea ce pare sã fiela o distanþã de 1 km, este de fapt la 3 km).

Zonele al cãror sol are o concentraþie ridicatã de sãruri trebuie ocolite,deoarece contactul materialelor cu un astfel de sol determinã uzura multmai rapidã a acestora, precum ºi iritaþii ale pielii.

Furtunile de nisip sunt foarte frecvente. Vântul deºertic denumit„Seistan” bate constant în Afganistan ºi Iran timp de 120 de zile, cu ovitezã de 112-128 km/h. Frecvenþa furtunilor de nisip sau de praf este deuna pe sãptãmânã. Cel mai mare pericol pentru un militar care sedeplaseazã este sã se rãtãceascã într-o furtunã de nisip. De aceea, dacã areposibilitatea sã se adãposteascã, trebuie sã îºi acopere gura, ochii ºi nasul,sã îºi marcheze direcþia de deplasare, sã se aºeze ºi sã aºtepte terminareafurtunii. Furtunile de nisip împiedicã funcþionarea normalã a legãturilorradio, de aceea trebuie sã fie pregãtit sã îºi semnalizeze poziþia prin altemijloace.

Mirajul apare ca urmare a refracþiei luminii prin stratul de aer cald cese ridicã deasupra unei suprafeþe stâncoase sau nisipoase ºi apare, de re-gulã, în interiorul deºertului, la aproximativ 10 km de coastã. Mirajul faceca obiectele care sunt la o distanþã mai mare de 1,5 km sã parã cã se miºcã,ceea ce le face sã fie foarte greu de identificat. Efectul poate fi uºor com-bãtut dacã militarul are posibilitatea sã urce pe un teren ceva mai înalt(aproximativ 3 m deasupra nivelului solului).

Lumina naturalã în zonele deºertice este mult mai intensã decât în altezone ale globului. De aceea, nopþile cu lunã plinã sunt extrem de lumi-noase, viteza vântului este zero, iar vizibilitatea este excelentã. Sunetul sepropagã foarte departe. Deplasarea în astfel de nopþi se face cu mare uºu-rinþã. În schimb, în nopþile fãrã lunã, deplasarea este aproape imposibilãdatoritã vizibilitãþii foarte scãzute.

Un factor esenþial pentru supravieþuirea cu succes în deºert îl reprezin-tã înþelegerea relaþiei între activitatea fizicã, temperatura aerului ºi consu-mul de apã. Organismul uman are nevoie de o anumitã cantitate de apã, încondiþiile efectuãrii unei anumite activitãþi fizice la o anumitã temperaturã.De exemplu, o persoanã care efectueazã o muncã fizicã intensã la o tem-peraturã a aerului de 430C are nevoie de 19 litri de apã pe zi. Lipsa canti-tãþii necesare de apã provoacã rapid declinul stãrii fizice a militarului ºiafecteazã în mod negativ capacitatea de a lua decizii sau de a efectua anu-mite activitãþi.

Temperatura normalã a organismului este de 36,90C. Organismul eli-minã excesul de cãldurã prin intermediul transpiraþiei. Cu cât activitatea


Teatre de operaþii

fizicã este mai intensã, cu atât transpiraþia este mai abundentã. Transpi-rând, organismul pierde lichide care trebuie înlocuite, altfel se instaleazãstarea de ºoc. O regulã foarte bunã este urmãtoarea: la temperaturi ale ae-rului de sub 380C trebuie consumatã o jumãtate de litru de apã la fiecareorã, iar la temperaturi de peste 380C trebuie consumat un litru de apã înacelaºi interval de timp (vezi fig.nr.2). Este greºit ca militarul sã aibã seteaca indicator al deshidratãrii. Dacã foloseºte acest indicator va consuma nu-mai douã treimi din cantitatea minimã necesarã organismului. Pentru apreveni deshidratarea trebuie limitate la mimimum activitãþile din timpulzilei, în special cele care presupun efort fizic.

Dacã militarul gãseºte un loc umbrit, unde sã se adãposteascã pe timpulzilei, trebuie sã stea îmbrãcat (pentru a pãstra transpiraþia aproape de pie-le), sã nu vorbeascã, sã nu deschidã gura ºi sã respire pe nas. În acest felnevoia de apã scade drastic, ceea ce poate însemna diferenþa între a supra-vieþui sau nu, atunci când resursele de apã sunt limitate. De asemenea,dacã militarul nu dispune de suficientã apã, atunci nu trebuie sã mãnâncedeoarece hrana necesitã apã pentru a fi digeratã. Pentru a pãstra organis-mul hidratat, apa trebuie consumatã la intervale regulate (se bea o înghiþi-turã la fiecare orã). Apariþia crampelor musculare, a oboselii, a ameþelilor,lipsa transpiraþiei sunt indicii pentru abandonarea oricãrei activitãþi ºi gãsi-rea unui adãpost, ca sã permitã organismului sã revinã la temperatura nor-malã.

NEC

ESAR

UL

DE

APA

ÎN L

ITR

I

TEMPERATURA ÎN GRADE CELSIUS

A: Activita ti intense expus la soare ( echipat de lupta )B: Activita ti moderate ca intensitate ( întretinere de tehnica si echipament)C: Odihna la umbraGraficul prezinta necesarul de apa în litri pe zi a unei persoane care executa diferite activita ti.

Fig.2

Relatia activitate – temperatura – necesar de apa

119august, 2007

Supravieþuirea în deºert

Fauna din mediul deºertic poate crea probleme deosebite. De asemenea, militarul trebuie sã inspecteze locul unde sã se adãpos-

teascã. Muºcãturile sau înþepãturile unor insecte ori reptile pot cauza rãnisau intoxicaþii acute, care vor diminua considerabil ºansele de supravie-þuire.

Atunci când un militar se gãseºte în situaþia de a supravieþui în deºert,riscul de a deveni o victimã a mediului este foarte mare. Cunoaºterea me-diului, a simptomatologiei diferitelor afecþiuni care pot sã aparã, precum ºia mãsurilor ce se impun în astfel de situaþii, îi va da foarte multe ºanse mi-litarului sã treacã cu bine prin aceastã încercare.

Consideraþii finaleSupravieþuirea reprezintã o provocare extremã, indiferent de tipul de

mediu în care are loc. Ea solicitã militarul din toate punctele de vedere.Studierea ºi aprofundarea caracteristicilor mediului în care militarii ur-meazã sã acþioneze, adoptarea unei stãri mentale pozitive, precum ºi antre-namentul practic sunt mãsuri ce asigurã supravieþuirea. Poate cel mai im-portant aspect ce trebuie menþionat este cã, aflat într-o situaþie de supra-vieþuire, militarul nu trebuie sã înceteze sã lupte, nu abandoneazã lupta.El continuã sã lupte cu mijloacele ºi cu resursele extrem de limitate aflatela dispoziþie. Misiunea militarului devine aceea de a supravieþui, de a faceorice ca sã rãmânã în viaþã pânã ce va fi recuperat de trupele proprii.

Spaþiul limitat alocat acestei abordãri nu a permis evidenþierea tuturoraspectelor ce vizeazã problema supravieþuirii. Acest articol ºi-a propus caprin modul de abordare ºi prin aspectele prezentate sã constituie un punctde pornire în studierea problematicii supravieþuirii în teren muntos ºi în de-ºert, pentru cei interesaþi ºi, mai ales, pentru militarii care urmeazã sã des-fãºoare misiuni în aceste tipuri de teren.

America anilor ‘60 se confrunta cu temerea cã numãrul þãrilor capa-bile sã dezvolte tehnologii nucleare ar putea creºte vertiginos în urmãtoa-rea decadã. Pe parcurs, s-a dovedit a nu fi aºa. Specialiºtii au atras totuºiatenþia asupra pericolului proliferãrii armelor nucleare. În prezent, dato-ritã mãsurilor impuse prin regimul de neproliferare, numãrul celor deþi-nãtoare de arme nucleare a fost menþinut la opt state. Se va reuºi oareacelaºi lucru ºi în cazul þãrilor care dezvoltã biotehnologia?

Î ntreaga lume este supusã permanent ameninþãrii cu utilizarea agen-þilor biologici, ca arme de distrugere în masã. Caracterul lor terifiant

este dat de posibilitatea de extindere rapidã ºi necontrolabilã, în mediulambiant, în care au fost eliberaþi.

Dupã 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste, de amploare,asupra populaþiei din oricare parte a lumii, continuã sã fie un scenariu deneimaginat. Terorismul chimic, biologic sau nuclear nu mai este de dome-niul filmelor science-fiction, reprezentând la ora actualã una dintre celemai grave ameninþãri la adresa tuturor statelor. Unii analiºti atenþioneazãcã riscul utilizãrii acestor arme este în creºtere, având în vedere sporireaviolenþei interetnice ºi religioase ºi a încãlcãrii drepturilor omului. Alþiiapreciazã cã posibilitãþile unui atac terorist cu arme biologice, de exemplu,sunt reduse, dar trag semnale de alarmã asupra consecinþelor dezastruoase,dacã nu se vor lua mãsuri imediate.

MAIOR COSTEL GUªTERIÞEAN

Riscuri CBRN în teatrele de opera]ii:amenin]area biologic`(1)

121august, 2007


Teatre de operaþii

Tratatele internaþionale privind aceste tipuri de arme nu prevãd mãsurisuficiente de control ºi se impune o implicare nu numai a statelor dar ºi aorganizaþiilor nonguvernamentale. Cu toatã mobilizarea americanã ºi a sta-telor membre NATO împotriva statelor considerate teroriste, ameninþareabioterorismului este neliniºtitoare pentru viitorul omenirii.

Prezenþa ingineriei genetice în domeniile medical, economic ºi al secu-ritãþii alimentaþiei, ca ºi tendinþa dezvoltãrii biotehnologiei din ultimii anipar de nestãpânit. Aºadar, este tot mai aproape momentul în care se vareuºi crearea agenþilor patogeni periculoºi sau înmulþirea lor artificialã.Inevitabil, revoluþia în biotehnologie va plasa în mâinile grupurilor mici(componente din punct de vedere tehnic) o ºi mai mare putere distructivã.Aceastã perspectivã pare a fi conturatã ºi confirmatã nu de programe mili-tare, ci de cercetãri ºi studii cu caracter nesecret, efectuate în medii univer-sitare.

Concluziile desprinse din stoparea proliferãrii nucleare în ultima jumã-tate a secolului trecut nu pot fi aplicate cu uºurinþã în cazul proliferãrii bio-logice în secolul XXI. Controlul bilateral al armamentelor din timpul Rãz-boiului Rece ºi neproliferarea multilateralã nu pot reprezenta modele pen-tru a combate aceastã nouã provocare. Mai mult decât în perioada prolife-rãrii nucleare, civilizaþia trebuie sã facã faþã propriului viitor biologic, înloc sã îl configureze.

Biosecuritatea

Patru tendinþe au apãrut în anii ’90 legate de confruntarea civilizaþieicu un nou ºi provocator domeniu al securitãþii biologice. Fiecare tendinþãs-a remarcat în actuala decadã, deºi a avut manifestãri anterioare.

1. Apariþia bolilor infecþioase. În ultimii douãzeci de ani au apãrutHIV/SIDA ºi alte tipuri de boli ºi epidemii, cum ar fi ebola ºi hantavirus1

în Statele Unite. Alte boli binecunoscute, ca de exemplu tuberculoza, auevoluat în variante rezistente la medicamente. Toate acestea au determinatAcademia Naþionalã de ªtiinþe a SUA ºi, ulterior, guvernul american sã îºifocalizeze atenþia asupra ameninþãrii bolilor infecþioase. Pentru îmbunãtã-þirea ºi dezvoltarea capacitãþii de detectare, monitorizare ºi rãspuns la iz-bucnirea inopinatã a bolilor infecþioase, Senatul american a iniþiat un de-cret numit „Urmãrirea globalã a agenþilor patogeni“, ce urmeazã sã devinãlege. Necesitatea sa este indiscutabilã pentru a împiedica izbucnirea boli-lor infecþioase ºi rãspândirea lor la scarã mondialã, într-un termen scurt,sau cum a fost cazul SARS2, în 2003.

123august, 2007

Riscuri CBRN în teatrele de operaþii: ameninþarea biologicã

2. Terorismul. Prima încercare de a doborî turnul World Trade Center(februarie 1993), atacul cu sarin din metroul japonez (martie 1995) ºi ata-cul cu bombã asupra oraºului Oklahoma (aprilie 1995) au dovedit clar cãexistã mai multe grupãri care au ca scop uciderea în masã. Încercarea sec-tei Aum în 1993 de a pulveriza bacterii de antrax în centrul oraºului Tokyoa confirmat cã anumite grupãri teroriste vor sã recurgã la atacuri biologiceîn locuri aglomerate, chiar dacã nu sunt suficient de competente pentru areuºi acest lucru.

3. Încãlcarea BWC 3. Prin Convenþia pentru Arme Toxice ºi Biologice– BWC – (1972), statele semnatare se angajau sã interzicã dezvoltarea, pro-ducerea ºi stocarea agenþilor biologici, a armelor ºi substanþelor toxice. În-cãlcarea gravã a convenþiei a fost observatã dupã Rãzboiul Rece ºi primulconflict din Golf. Irakul (stat semnatar care a rectificat convenþia dupã1991) a condus un program de fabricare a antraxului ºi a altor agenþi bio-logici. Detaliile au fost fãcute publice de inspectorii ONU, cu ocazia con-trolului efectuat dupã Rãzboiul din Golf. Uniunea Sovieticã (semnatarã aconvenþiei) a dezvoltat un program ilegal, la care au participat zeci de miide oameni. Nici astãzi nu este permis accesul la unele construcþii ale com-plexului respectiv. Programul sovietic urmãrea dezvoltarea armelor pe ba-zã de variolã, un puternic agent contagios. Pentru militari, variola are uninteres minor (efectul de bumerang asupra propriilor trupe sau populaþii), dara fost de un real interes pentru grupãrile teroriste.

4. Efectele dramatice ale dezvoltãrii biotehnologiei. Descoperirea struc-turii ADN (1953) ºi punerea la punct a tehnologiei de recombinare a aces-tuia (dupã alþi 20 de ani) au permis, pentru prima datã, manipularea direc-tã a genomilor din organism – grupuri de cromozomi, diferiþi genetic, darcare formeazã o unitate. Alte descoperiri – reacþia de polimerizare în lanþ(anii ‘80), recombinarea ADN-ului (anii ‘90) ºi tehnologii de manipulare aADN-ului au contribuit la evoluþia biologiei moleculare.

Biotehnologia a luat amploare din anii ’90 în întreaga lume. Industriade biotehnologie din Statele Unite, în 1993-1994 s-a dublat, iar în 2001,aceasta asigura aproximativ 500.000 de locuri de muncã ºi contribuia cu47 miliarde de dolari la venitul anual. Aproximativ 20.000 de oameni dinChina lucreazã în 200 de laboratoare de biotehnologie. Un membru alcomisiei pakistaneze pentru energie atomicã fãcea publicã (ianuarie 2004)hotãrârea acesteia privind preocuparea de a pregãti oameni de ºtiinþã dinþãri musulmane, în domeniul biotehnologiei. Singapore este o altã þarã careinvesteºte miliarde de dolari în acest domeniu, aflat pe locul patru în eco-nomia proprie.


Teatre de operaþii

Riscurile rãzboiului biologic

Utilizarea organismelor vii (microorganismelor) în scopuri ostile, pen-tru a provoca disabilitãþi, a îmbolnãvi sau a provoca moartea reprezintãceea ce, generic, numim „rãzboiul biologic”. Utilizarea agenþilor biologiciºi a toxinelor pune probleme deosebite pentru cã identificarea acestora estedificilã, din cauza asemãnãrii dintre o epidemie normalã ºi atacul cu agenþibiologici. Extrem de importantã este ºi dezvoltarea „în paralel” atât a siste-melor de detecþie, cât ºi a virusurilor/toxinelor care sã fie dificil de detectat.

Cele mai evidente riscuri sunt cele legate de tipurile, caracteristicile ºicãile diseminãrii agenþilor biologici.

• Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax, tularemia).• Rickeþii sunt paraziþi intracelulari care se reproduc ºi se dezvoltã

în interiorul celulelor animale (tifos, febra Q).• Virusurile sunt paraziþi intracelulari de 100 de ori mai mici decât

bacteria (Smallpox, Ebola).• Ciupercile sunt microorganisme care pot afecta omul sau culturile

de cereale (histoplasmozã).• Toxinele sunt otrãvuri naturale sau sintetice, „fabricate” de cãtre

organismele vii.Caracteristicile acestor tipuri de agenþi (specifici armelor de distrugere

în masã) sunt:– posibilitate de producere facilã de cãtre orice naþiune, în cadrul

industriei farmaceutice;– metodele de producere industrialã se regãsesc în fabricarea iaurtu-

lui, berii, chiar a antibioticelor sau vaccinurilor;– majoritatea echipamentelor utilizate în producerea acestora sunt

„dual-use” ºi sunt comercializate pe piaþa liberã;– existenþa culturilor de agenþi patogeni anteriori, pãstraþi în anumite

facilitãþi/depozite specifice;– uºurinþa transmiterii la þintã, utilizând chiar ºi condiþiile meteoro-

logice;– eficacitate sporitã: cantitãþi mici de substanþã, cu efect maxim;- suprafaþã mare de contaminare.

Globalizarea biotehnologiei nu a fost realizatã prin decizii naþionale, ciprin extinderea cooperãrii ºi cercetãrii în domeniul tehnologiei, la scarãmondialã, pentru a obþine vaccinuri destinate combaterii potenþialilor agenþibiologici folosiþi de teroriºti4.

125august, 2007


Prevenirea contaminãrii biologice a fost ºi este o provocare pentru toatestructurile, militare sau civile, tehnologiile încercând sã rezolve aceastãproblemã de contracarare a agenþilor „high-tech”, cum se mai numeºte„moartea nevãzutã”. A preveni o epidemie sau pandemie este mai uºordecât sã încerci sã-i limitezi/elimini efectele, datoritã caracteristicilor ex-treme ale agenþilor biologici/toxinelor.

Potrivit unui grup de experþi americani în prevenirea ºi controlarea bo-lilor, micro-organismele cele mai periculoase pentru sãnãtatea publicã sunt:variola (Variola major), antraxul (Bacillus anthracis), ciuma (Yersiniapestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella tularensis)ºi febrele hemoragice (filoviruºii/ arenaviruºii).

Acestea se pot transmite prin mai multe cãi, dintre care doar douã suntsusceptibile de a atinge un numãr mare de persoane: pe cale digestivã ºi pecale aerianã.

a) Pe cale digestivã. Unele microorganisme induc maladia, nu atâtprin multiplicarea lor, cât prin acþiunea toxinelor. Toxinele sunt produse debacterii. Ingerarea toxinelor induce boala. Acest tip de contaminare nu esteconsiderat ca fiind „practic” decât pentru aglomerãrile de populaþie caredispun de rezervoare de apã în care aceste toxine ar putea fi deversate. Estevorba, în principal, de toxina botulinicã (responsabilã de botulism), a cãreigravitate este legatã de apariþia paraliziei musculare ºi respiratorii.

b) Pe cale aerianã. Cei mai mulþi agenþi utilizaþi în bioterorism pot fitransmiºi pe cale aerianã. Aceºtia se multiplicã, inducând maladia dupã operioadã de incubaþie variabilã. Riscul cel mai mare de contaminare a miisau chiar zeci de mii de persoane este diseminarea în timpul manifestãrilorpublice sau sportive, folosindu-se avioane utilitare (pulverizeazã insectici-de pe culturi), sau dispozitive tip aerosol.

Atacurile teroriste cu agenþi biologici diferã de cele în care sunt utilizaþiagenþi chimici. Aceºtia din urmã au o acþiune incapacitantã/mortalã ime-diatã sau cel puþin mult mai rapidã decât cele biologice, ceea ce le face deo-sebit de eficace. Fabricarea ºi utilizarea lor în cantitãþi mari presupun unminimum de mijloace tehnologice de vârf. Or, acestea se aflã mai mult laîndemâna formaþiunilor militare decât a unor grupuri teroriste. În cantitãþiegale, armele biologice sunt mult mai ucigãtoare decât cele chimice. Unadintre cele mai virulente arme biologice, toxina bacilului botulinic, acþio-neazã în cantitãþi infinitezimale. Doza letalã de toxinã botulinicã, expri-matã în miliardimi de gram, este de 15.000 ori mai micã decat cea de VX(Lethal Nerve Agent), ea însãºi infinit inferioarã celei de gaz neurotoxiccum este, de pildã, sarinul. Armele biologice au redutabila superioritate de


Teatre de operaþii

a fi capabile sã întreþinã prin ele însele propria „proliferare”, odatã lansateîntr-un mediu potrivit (aceastã proliferare putând fi acceleratã prin mani-pulãri genetice). Armele biologice sunt foarte uºor de obþinut, pentru multedintre ele fiind suficient un laborator rudimentar instalat într-o baie. Dise-minarea substanþelor biologice nu necesitã nici mijloace moderne, nici preamultã ingeniozitate. Acþionând prin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu uºu-rinþã vaporizate dintr-un proiectil aerian lansat deasupra unei mari supra-feþe, printr-un atomizor într-un spaþiu închis sau, ºi mai uºor, introduse înreþelele de distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare.

Arma biologicã este o armã invizibilã. Ea poate fi transportatã, fãrã afi detectatã, chiar peste graniþe, fie în „culturi“ pentru obþinerea cantitãþiidorite, fie în cantitãþi suficiente pentru savârºirea unui masacru. Microor-ganismele pot fi eliberate fãrã zgomot ºi fãrã a provoca efecte imediate. Nuse poate determina maladia pânã nu se cunosc simptomele infecþiei ºi agen-tul cauzal. Dacã acesta, cum este de exemplu variola, se poate propaga uºorde la o persoanã la alta, numãrul victimelor atinge cu uºurinþã zeci de miide cazuri.

Într-o lucrare asupra problemelor rãzboiului secolului XXI se estimea-zã cã diseminarea a 100 kilograme de antrax, într-o noapte cu vânt mode-rat, deasupra unui oraº ca Washington, va acoperi o suprafaþã de 300 km2,ucigând pânã la 3.000.000 de persoane, cam câte victime ar face o rachetãnuclearã de putere medie. Lucrarea descrie efectele provocate prin împrãº-tierea câtorva kilograme de antrax într-un oraº ca New York-ul: câtevasute de mii de morþi în primele zile, alte mii de tratat prin vaccinare saumedicaþie ºi milioane de oameni cuprinºi de panicã ºi care ar avea nevoiede îngrijiri medicale. Intervenþia în urma unei acþiuni teroriste biologice pre-supune un efort la fel de mare ca în cazul unei explozii accidentale saudeliberate a unei rachete nucleare. Comandantul Agenþiei de Apãrare Chi-micã ºi Biologicã (CBDA) a forþelor terestre americane considera cã ame-ninþarea biologicã este singura susceptibilã de efectele catastrofale asupraunei forþe desfãºurate într-un teatru de operaþii. Mai multe state aparþinândprincipalelor zone de tensiune din lume – am numit Golful Persic ºi AsiaOrientalã – sunt deþinãtoare de potenþial militar biologic. În afara Irakuluiputem menþiona Iran, Israel, Libia ºi Siria, Coreea de Nord, China ºiTaiwan. Cele douã superputeri ale Rãzboiului Rece au fabricat de aseme-nea arsenale considerabile de arme biologice în cursul anilor ’50, ’60, îna-inte de a semna, în 1972, Convenþia Internationalã asupra Armelor Biolo-gice ºi a Toxinelor ºi de a declara cã au distrus în întregime stocurile.

Problema pe care o pune interzicerea armelor biologice este foarte bineilustratã de ultima crizã din Irak (þarã semnatarã a Convenþiei).

127august, 2007


Ameninþarea „bioterorismului”, adicã utilizarea unei arme biologice înscopuri teroriste în mediul urban, este mult mai angoasantã, în acest dome-niu existând o „acumulare” neliniºtitoare de evenimente simptomatice. Înprivinþa escaladãrii terorismului cu mijloacele „neconventionale”, cel maispectaculos rãmâne atentatul cu gaz sarin al sectei Aum Shinrikyo, în me-troul din Tokyo, la 20 martie 1995. Dacã s-ar fi fãcut uz de toxine botulini-ce în locul sarinului, în aceleaºi condiþii, mai multe mii sau zeci de mii depersoane ar fi murit în urma contaminãrii.

Nu existã „arme biologice” perfecte. Vectorii de infecþie sunt pentrumoment sensibili la antibioticele cunoscute. Altele, ca toxina botulinicã,sunt relativ fragile ºi necontagioase. În prezent, utilizarea armei biologicear putea sã provoace un anumit numãr de morþi, dar nu epidemii infricoºã-toare. Rãmâne ipoteza bacteriei rezistente la toate antibioticele existente,obþinutã prin manipulãri genetice, scenariu ce þine deocamdatã de science-fiction, dar... „unde se terminã realitatea ºi unde începe ficþiunea?”.

Note:1. Febra hemoragicã cu sindrom renal, o afecþiune renalã acutã de origine infecþioasã,

cuzatã de virusul Hantaan, cunoscutã ºi sub denumirea de febrã hemoragicã de Coreea.

2. Severe Acute Respiratory Syndrome (pneumonie atipicã).

3. Biological Weapons Convention.

4. Biotechnology and Bioterrorism: An Unprecendented World (Survival, vol.26, nr.2,

Summer 2004).

Dacã este sã facem o selecþie a evenimentelor semnificative din istoriaarmelor biologice vom observa cã acestea au fost utilizate din cele maivechi timpuri.

• Secolul 6 î.e.n. – Asirienii otrãvesc puþurile duºmanilor lor cu corn desecarã (claviceps purpurea), o ciupercã a cãrei toxinã produce violente ha-lucinaþii.

• Anul 184 î.e.n. – Cartaginezul Hannibal catapulteazã strachine um-plute cu ºerpi asupra punþii navelor regatului Pergamului. Aceastã tacticã,prin care a obligat duºmanii sã se batã în acelaºi timp cu oamenii ºi cu ºer-pii, i-a asigurat victoria ( Hannibal ar putea fi considerat, deci, pionier alarmelor biologice).

• Anul 1346 – În timpul asediului cetãþii Caffa (Crimeea), tãtarii au arun-cat cadavre contaminate cu ciumã peste zidurile oraºului, obligând pe ge-novezi sã se retragã, cu preþul, poate, al extinderii bolii de-a lungul Europei.

• Secolul XV – Conchistadorul spaniol Pizarro a rãspândit variola prin-tre indienii din America de Sud, oferindu-le haine contaminate cu variolã.

• Anul 1710 – Trupele ruseºti utilizeazã procedeul Pizarro contra sue-dezilor asediaþi în oraºul Reval.

• Anul 1767 – Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni dinOhio ºi din Pensylvannia, oferindu-le pãturi infestate cu variolã.

• Anii 1914-1918 – Germania este acuzatã de a fi expediat în SUA vitecontaminate cu antrax ºi morva (rapciuga), de asemenea, cã au încercat sãprovoace holera în Italia ºi pesta în Rusia. Bãnuielile, niciodatã dovedite,au fost suficient de neliniºtitoare pentru ca la Convenþia de la Geneva,semnatã la 17 iunie 1925, sã se interzicã utilizarea armelor biologice (ºichimice).

• Anul 1936 – Japonia lanseazã un vast program de cercetare asupra ar-melor biologice. În faimosul „Unite 731“, în Manciuria, medicul militarShiro Ishii a testat asupra prizonierilor efectele infecþiei cu holerã, pestã,antrax etc.


Repere cronologice

129august, 2007


• Anul 1940 – Japonezii împrãºtie suspensii de pestã asupra oraºelorchineze prin bombe cu fragmentaþie. Sunt utilizaþi de asemenea purici in-festaþi.

• Anul 1941 – Britanicii experimenteazã antraxul în insula Grunard, înlargul Scoþiei. Accesul la insulã, contaminatã încã, este ºi azi interzis.

• Anul 1943 – SUA lanseazã un program de cercetare la Camp Detrick,în Maryland. Scopul cercetãrii asupra armelor biologice este declarat a fiunul defensiv.

• Anul 1952 – Un grup de experþi internaþionali acuzã SUA cã au utili-zat arme biologice în Coreea de Nord.

• Anul 1955 – Arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, în-cepe producþia de masã a germenilor tularemiei. Zece ani mai târziu, zonadevine un loc de stocare a tuturor tipurilor de germeni „militarizaþi“ (ofi-cial distruºi în anul 1972).

• Anul 1956 – Mareºalul sovietic Zhukov anunþã cã URSS are intenþiasã dezvolte, la rândul ei, un program de arme chimice ºi biologice.

• Anul 1960 – SUA sunt bãnuite cã utilizeazã arme biologice înVietnam. La rândul sãu, Vietcongul utilizeazã diferite metode pentru acontamina trupele americane.

• Anul 1972 – Convenþia asupra interzicerii, dezvoltãrii, producþiei ºistocãrii de arme biologice ºi chimice ºi asupra distrugerii lor este ratificatãde 103 state. SUA nu au semnat-o decât în anul 1975.

• Anii 1975-1983 – Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes, vietna-mezii au fãcut sã cadã „ploaia galbenã“ în Laos ºi în Cambodgia.

• Anul 1979 – O explozie în complexul militar Sverdlovsk (Rusia) aprovocat moartea mai multor zeci de persoane ºi câteva sute au fost conta-minate cu antrax. Boris Elþîn a declarat în anul 1992, în calitate de preºe-dinte al Rusiei, cã accidentul s-a produs într-un centru de studiu a armelorbiologice.

• Anul 1984 – În Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contami-nat restaurantele cu salmonella. Patruzeci de persoane au fost spitalizate.

• Anul 1989 – Conform directorului CIA, cel puþin zece þãri fabricã ar-me biologice.

• Anul 1991 – Irakul anunþa cã face cercetãri asupra armelor biologice. • Anul 1992 – Secta japonezã Aum încearca sã procure virusul Ebola

din Zair. În anul urmãtor, membrii sectei ajung sã disemineze antraxul îninteriorul unui imobil.

• Anul 1995 – Anul mai multor pericole – se presupune cã Irakul dis-pune de proiectile teleghidate cu încãrcãturã biologicã; 17 þãri sunt suscep-


Teatre de operaþii

tibile de a dispune de astfel de arme; în Japonia, secta Aum procedeazã lamai multe tentative de contaminare; un extremist american a livrat în modlegal fiole cu bacili ai pestei.

• Anul 1999 – Ossama Ben Laden este suspectat cã deþine arme biolo-gice; a fãcut caz de mai multe ameninþãri cu atentate de SIDA în lume;cecenii trecuþi în Daghestan au avut asupra lor planuri de atac biologic.

• Anul 2001 – Scrisorile cu antrax au semãnat panicã în SUA ºi au cau-zat primii morþi ai terorismului biologic.

A cþiunile structurilor Armatei Române angajate în teatrele de ope-raþii se încadreazã în tipologia conflictelor asimetrice, care opun

forþelor armate grupãri teroriste. Valoarea ºi compunerea forþelor angajate în acþiuni de luptã sau asociate

acestora exprimã tendinþa tot mai accentuatã de a îndeplini obiective stra-tegice cu structuri de valoare tacticã (de nivel maxim companie). Comple-xitatea acþiunilor, aria mare de desfãºurare, mediul politico – economic fra-gil, instabil ºi condiþiile dificile de mediu (climã, relief) solicitã forþelordislocate flexibilitate în planificare, adaptabilitate în execuþie ºi capacitatedecizionalã ridicatã.

Caracterul acþiunilor militare

Conceptul „PENTRU LUPTÃ/MISIUNE“ desemneazã, în principal,cerinþele esenþiale de instrucþie, pe baza misiunilor date/anticipate pentruteatrele de operaþii.

Prioritatea unitãþilor nominalizate pentru misiuni în afara teritoriuluinaþional este realizarea instrucþiei la standardele specifice acestor misiunidin teatrele de operaþii, axatã în principal pe creºterea capacitãþii de acþi-une cu structuri de nivel grupã, pluton, modul acþional.

Mediile de securitate din teatrele de operaþii în care acþioneazã forþe aleArmatei României sunt caracterizate de instabilitate, de anumite riscuri ºiameninþãri.

LOCOTENENT GABRIEL CIOCÎNTÃ

Preg`tirea pentru participarea la misiuni în teatrele de opera]ii

131august, 2007


Teatre de operaþii

Riscuri:1) Intensificarea propagandei anticoaliþie, de îndoctrinare/intimidare a

populaþiei civile.2) Diversitatea atacurilor: a) directe (asupra patrulelor aflate în misiune

ºi a posturilor de pazã cu armament uºor de infanterie ºi A.G.-7); b) indi-recte (cu proiectile de artilerie/reactive, cu dispozitive explozive improvi-zate, cu vehicule-capcanã, prevãzute cu sisteme de detonare de la dis-tanþã); c) atacuri sinucigaºe (vestã explozivã sau maºinã-capcanã); d) com-binate (DEI sau maºinã-capcanã ºi armament de infanterie, ambuscade).

3) Acþiuni iniþiate de entitãþi strãine în direcþia afectãrii unor interesemajore ale batalionului românesc, dar ºi ale Coaliþiei, atât în plan intern,cât ºi în planul relaþionãrii cu ceilalþi parteneri.

4) Sporirea gradului de periculozitate a activitãþilor circumscrise crimi-nalitãþii organizate prin diversificarea metodelor ºi mijloacelor utilizate.

5) Creºterea numãrului de atacuri sinucigaºe.6) Culegerea de informaþii, de cãtre structuri ostile, referitoare la vul-

nerabilitãþile, capacitãþile, activitãþile, personalul ºi intenþiile forþelor mili-tare române.

Ameninþãri:1) Atacuri cu dispozitive explozive improvizate (DEI), maºini-capcanã

(VBIED ºi SVBIED – maºini-capcanã conduse de atentatori sinucigaºi), cuarmament uºor de infanterie ºi artilerie, asupra bazelor militare unde suntdispuºi militari români sau a coloanelor de vehicule aflate în deplasare.

2) Atacuri cu mijloace explozive improvizate, pe timpul acostãrii înporturi (pentru alimentare) sau chiar pe mare, de cãtre teroriºti sinucigaºiîmbarcaþi la bordul unor nave de mici dimensiuni, precum ºi atacuri cu ra-chete ºi/sau aruncãtoare pe timpul interceptãrii navelor suspecte.

3) Executarea de ambuscade.4) Rãpiri de persoane.

Componentele pregãtirii

Pregãtirea structurilor trebuie sã rãspundã cerinþelor mediului de acþiu-ne al inamicului din teatrele de operaþii. La baza concepþiei pregãtirii stã„Lista Cerinþelor Esenþiale pentru Misiune“, rezultatã din analiza misiunii.

În aceastã etapã devin foarte importante, în procesul de instrucþie, utili-zarea lecþiilor învãþate, a experienþei acumulate din participãrile la misiuni

133august, 2007

Pregãtirea pentru participarea la misiuni în teatrele de operaþii

similare, precum ºi instruirea personalului-cheie la specificul teatrului deoperaþii în cadrul Centrului de Pregãtire prin Simulare.

Procesul de instruire trebuie sã se concentreze pe structurile de nivelgrupã, pluton, modul acþional, cu accent permanent pe experienþa ºi cunoº-tinþele acumulate anterior din astfel de misiuni, transmise ºi celorlalþi mili-tari participanþi la pregãtirea pentru cea urmãtoare.

O atenþie deosebitã trebuie acordatã pregãtirii în vederea cunoaºteriiregulilor de angajare, Dreptului Internaþional Umanitar, climei, reliefului,limbii ºi dialectelor, mediului cultural din teatrul de operaþii, educaþiei fi-zice militare, regulilor de acordare a primului ajutor, topografiei, minelorºi dispozitivelor explozive improvizate, protecþiei antichimice, probleme-lor de comunicaþii ºi caracteristicilor echipamentului ºi armamentului.

Planificarea instrucþiei trebuie sã asigure legãtura între „Lista Cerinþe-lor Esenþiale pentru Misiune“ (LCEM), efectuarea instrucþiei ºi evaluareaacesteia.

Procesul de planificarea a instrucþiei trebuie sã îndeplineascã urmãtoa-rele cerinþe:

- unitate de concepþie: stabilirea de cãtre eºalonul superior a misiunilorstructurilor subordonate ºi aprobarea de cãtre acesta a planurilor de in-strucþie;

- libertate de acþiune: dreptul fiecãrui comandant de a stabili cum sãinstruiascã structura pe care o comandã;

- rãspundere: obligaþiile fiecãrui comandant de a atinge nivelul de in-strucþie necesar îndeplinirii cerinþelor misiunilor.

În vederea unei planificãri judicioase a instrucþiei, ofiþerii din statulmajor (S2, S3, S4, S6) vor acþiona pentru:

- identificarea metodelor practice de instruire colectivã;- activitãþile de control (înainte ºi dupã perioada de evaluare), în relaþie

directã cu comandanþii de companii ºi plutoane pentru stabilirea graduluireal de instruire a structurilor;

- studierea ºi însuºirea standardelor de instruire individualã ºi colec-tivã, pentru o percepþie realã a tabloului planificare – instruire – realizãri;

- evaluarea corectã ºi principialã a gradului de instruire;- propunerea unor noi forme de instruire (modulare) în perioada post–

evaluare.Principalele etape ale procesului de planificare a instrucþiei sunt:- analiza misiunii – reieºitã din ordinul de pregãtire pentru misiune;- elaborarea/revizuirea LCEM – în urma analizei ordinului de pregãtire

pentru misiune;


Teatre de operaþii

- aprobarea LCEM de cãtre comandantul batalionului;- determinarea/evaluarea nivelului de instrucþie a detaºamentului;- stabilirea concepþiei privind desfãºurarea instrucþiei;- timpi alocaþi – 1/3 activitãþi pe timp de noapte; 2/3 activitãþi pe timp

de zi;- resurse umane – nivelul de încadrare al detaºamentului ºi prezenþa

militarilor în cadrul structurilor;- baza logisticã de instruire – existenþa, funcþionalitatea ºi repartiþia

efectuatã pe subunitãþi;- orientarea planificatorilor; - stabilirea activitãþilor de instrucþie ºi a costurilor aferente acestora;- elaborarea planului;- aprobarea planului de cãtre eºalonul superior.În cadrul procesului de planificare, exerciþiile constituie o activitate com-

plexã de instrucþie desfãºuratã în condiþii cât mai apropiate realitãþii spa-þiului de luptã integrat. Acestea presupun înfãptuirea, într-o viziune unita-rã ºi continuã, a mai multor cerinþe esenþiale necesare pentru îndeplinireamisiunii.

Efecutarea instrucþiei reprezintã o altã etapã a managementului instruc-þiei. Pe timpul acestei etape, varianta consideratã ca fiind optimã, trebuiesã se supunã aceloraºi standarde, indiferent de structura în care are loc, va-loarea ºi experienþa comandantului acesteia ºi de tipul cerinþelor ce urmea-zã a fi îndeplinite. Aceste standarde includ tipul ºi nivelul de pregãtire,modul de desfãºurare a tuturor activitãþilor teoretice ºi practice aferenteprocesului de instrucþie, precum ºi o evaluare regulamentarã.

Procesul de efectuare a instrucþiei cuprinde: pregãtirea, desfãºurareapropriu–zisã ºi analiza post–acþiune.

Pregãtirea pentru instrucþie cuprinde pregãtirea programului pentru adoua zi (pregãtirea teoreticã, repetiþii, stabilirea sarcinilor, verificarea mo-dului de înþelegere a sarcinilor ce revin fiecãruia); selectarea cerinþelorpentru care are loc instrucþia; recunoaºterea locului de instrucþie; pregãti-rea bazei materiale pentru instrucþie; pregãtirea instructorilor; pregãtireaelementelor auxiliare participante la instrucþie (evaluatori, observatori/con-trolori ºi forþele care joacã rolul inamicului – OPFOR).

Desfãºurarea propriu–zisã a instrucþiei trebuie axatã în principal peprobleme ºi proceduri standard, reieºite din lecþiile învãþate ºi din expe-rienþa acumulatã în teatrele de operaþii de cãtre instructori. Principaleletehnici, tactici ºi proceduri pe care se va pune accentul sunt cele referitoarela executarea marºului, patrulelor, escortã convoi, acþiunea la contact, am-

135august, 2007


buscadã, explozia unei mine (DEI), descoperirea unor obiecte suspecte, si-guranþa pe timpul staþionãrii (ziua ºi noaptea), acþiunea în zone aglomera-te (restrictive), ocuparea unui raion de dispunere, evacuarea vehiculeloravariate, percheziþionãri (persoane ºi vehicule), alarmare, reguli de angaja-re, Drept Internaþional Umanitar, protecþie NBC, acordarea primului aju-tor, transmiterea de rapoarte ºi cereri standard (MEDEVAC, sprijin ae-rian, sprijin cu foc, raportarea coordonatelor punctelor, SALUTE), coope-rarea cu structurile date în sprijin (cercetaºi, pionieri, cercetaºi de geniu/chimic, subunitãþi de aruncãtoare).

Analiza post-acþiune (APA) se desfãºoarã la încheierea fiecãrui exer-ciþiu. Aceasta are ca scop realizarea feedback-ului necesar militarilor ºisubunitãþilor privind performanþele obþinute în procesul de instrucþie. Aces-te analize identificã în acelaºi timp modul de înlãturare a deficienþelor, demenþinere a capacitãþii de luptã, concentrându-se asupra rezultatelor obþi-nute. Succesul unei analize post-acþiune depinde de modul în care militariirealizeazã înþelegerea deficienþelor constatate ºi necesitatea remedieriiacestora.

Planul de instrucþie trebuie sã cuprindã: confirmarea zonelor ºi locu-rilor de instrucþie; alocarea muniþiei necesare instrucþiei; exerciþii de in-struire prin simulare ºi folosirea simulatoarelor; cerinþele de transport; echi-pamentele individuale ºi de echipã necesare; analizã a managementuluiriscului; stabilirea responsabilitãþilor ºi desemnarea instructorilor respon-sabili cu instrucþia aprobatã, precum ºi mãsuri de coordonare finalã.

Când totul este pregãtit, se poate trece la desfãºurarea propriu-zisã ainstrucþiei conform principiului „de la simplu, la complex“. Cerinþele ºistandardele rãmân aceleaºi, se schimbã însã condiþiile în care acestea auloc, comandanþii având dreptul sã impunã condiþii diferite, prin: creºtereadificultãþii condiþiilor (în care cerinþele respective se îndeplinesc) ºi a rit-mului de desfãºurare a cerinþelor; mãrirea numãrului cerinþelor pentru carese desfãºoarã instrucþia ºi a numãrului persoanelor implicate în instrucþie.

Sarcinile pentru conducerea ºi desfãºurarea procesului de instrucþie sedistribuie pe categorii de ofiþeri ºi subofiþeri.

Ofiþerii (comandanþii de subunitãþi) îºi vor concentra efortul pentru:stabilirea gradului de instruire individualã ºi colectivã;adoptarea obiectivelor instruirii la nivelul subunitãþilor;precizarea standardelor de atins;selectarea metodelor de instruire;stabilirea timpilor (perioadelor) de instruire individualã ºi colectivã

pe categorii de instrucþie;


Teatre de operaþii

aprecierea nivelului de pregãtire a structurilor în perioada premergã-toare evaluãrilor;

identificarea modalitãþilor de eliminare a neajunsurilor în atingereastandardelor ºi folosirea orelor de rezervã pentru completarea nivelului deinstruire;

cultivarea calitãþilor de lideri la nivelul comandanþilor de grupe ºiºefilor de echipe;

realizarea coeziunii (în metode de instruire ºi evaluare) între ajutorulcomandant de pluton ºi comandanþii de grupe.

Subofiþerii de stat-major ºi subofiþerii de companie vor acþiona pentru:corelarea eficientã dintre control ºi îndrumare în vederea corectãrii

deficienþelor în execuþie;studierea metodelor de instruire ºi a disciplinelor de instrucþie în ve-

derea schimbului de experienþã ºi a ducerii activitãþii de control la rol deactivitate de corectare;

identificarea subofiþerilor cu real potenþial de instructor în scopulunor schimburi de experienþã privind metodele de lucru.

Subofiþerii instructori vor acþiona pentru:dezvoltarea deprinderilor practice de luptãtor care oferã posibilitatea

afirmãrii: „faceþi ca mine“;dezvoltarea capacitãþii de lider militar pentru realizarea spiritului de

echipã;însuºirea standardelor de instruire cu dublu scop – de a le atinge ca

executant ºi de a le impune ca instructor;dezvoltarea capacitãþilor intelectuale ºi practice în a conduce instruc-

þia grupelor ºi a echipelor;realizarea unei relaþionãri speciale între comandantul de pluton,

comandantul de grupã, ajutorul comandantui de grupã ºi între ajutorulcomandantului de pluton ºi ºeful echipelor fixe, în vederea desfãºurãriiinstrucþiei dar ºi mentenanþei tehnicii militare;

dezvoltarea capacitãþilor psiho–fizice personale ale comandanþilor degrupe ºi echipe pentru a se constitui ca modele de luptãtor.

Evaluarea este parte integrantã a procesului de instrucþie ºi se efectuea-zã pe timpul desfãºurãrii activitãþilor de planificate. Rezultatele evaluãriitrebuie sã indice dacã structura respectivã este aptã pentru îndeplinireamisiunilor ori cã este necesarã instrucþia suplimentarã. Aceste informaþiiau rolul de a asigura feedback-ul procesului de instrucþie.

Scopul principal este acela de a mãsura performanþa atinsã de coman-dament ºi forþe în îndeplinirea obiectivelor instrucþiei din LCEM.

137august, 2007


Pentru a desfãºura în condiþii optime procesul de evaluare, comandan-tul unitãþii îºi va utiliza experienþa sa, feedback-ul de la evaluãrile ante-rioare, precum ºi lecþiile învãþate din activitãþile similare, desfãºurate înalte unitãþi. Procesul de evaluare reprezintã, în acelaºi timp, sfârºitul ºiînceputul ciclului de management al instrucþiei.

Acest proces va asigura, pentru comandanþi, date ºi informaþii referi-toare la legãtura dintre performanþele atinse ºi standardele planificate.

Comandanþii adoptã un program de evaluare a structurilor cu respon-sabilitãþile stabilite statului-major propriu ºi unitãþilor subordonate în colec-tarea ºi analizarea datelor (pentru evaluare ºi recomandãrile necesare) vi-zând eficienþa liderului ºi a activitãþii de instrucþie în unitate, precum ºifolosirea subofiþerului consilier al comandantului ºi a altor subofiþeri cugrade mari la colectarea concluziilor privind instruirea individului ºi aechipajelor/echipelor/grupelor.

Acest program permite comandanþilor de la eºaloanele superioare sãmonitorizeze rezultatele ºi sã ia mãsuri de reaºezare a prioritãþilor, politici-lor sau planurilor pentru a fi eliminate deficienþele ºi a se fructifica aspec-tele bune.

Evaluarea instruirii nu este un test, nu are ca scop aflarea unor motivepentru a fi pedepsiþi comandanþii ºi soldaþii, ci este o oportunitate în antre-narea ºi formarea spiritualã a subordonaþilor. Dupã evaluare se elaboreazãRaportul post-acþiune în care se analizeazã ce trebuia sã aibã loc (planurilede instrucþie), se prezintã modul cum s-a desfãºurat ºi ce a fost corect/in-corect privind felul în care s-a derulat activitatea, se stabileºte modul cumtrebuie sã se îndeplineascã cerinþa respectivã la urmãtoarea ºedinþã.

Pentru buna desfãºurare a procesului de evaluare, comandanþii structu-rilor trebuie: sã se asigure cã evaluãrile au loc la fiecare eºalon conformcompetenþelor; sã organizeze ºi sã concentreze activitatea structurii peevaluarea cerinþelor esenþiale, specifice misiunii; sã foloseascã informaþiilede evaluare pentru întocmirea unui material cu învãþãmintele desprinse,care sã fie distribuit în toate structurile subordonate; sã facã corecþiile ne-cesare imediat; sã creeze un mediu de acþiune combativ privind corectareadeficienþelor de instruire, cerând repetarea activitãþii, dacã este cazul; sãfoloseascã evaluãrile privind instruirea ca pe o componentã a sistemului defeedback.

Evaluarea are loc la sfârºitul fiecãrei etape/an de instrucþie ºi constitu-ie principala metodã de stabilire a nivelului de instrucþie a structurii res-


Teatre de operaþii

pective. Prin activitatea de evaluare se mãsoarã nivelul de performanþãatins în instruire ºi se identificã problemele existente în aceastã activitate.

Datele culese pe parcursul evaluãrii sunt analizate de comandant ºi sta-tul-major, iar din concluziile prezentate în aprecierea activitãþii de instruc-þie trebuie sã reiasã: cât de bune au fost tehnicile de instruire; cât de efi-cienþi au fost instructorii/comandanþii structurilor din subordine; cât de efi-cient s-au folosit resursele alocate; dacã obiectivele instruirii au fost reali-zate; în ce mãsura structura este pregãtitã pentru îndeplinirea misiunilor;ce probleme sunt în domeniile standardizãrii ºi evaluãrii instrucþiei; ceschimbãri de doctrinã, proceduri, structuri de comandã sau de forþe ºi echi-pamente sunt necesare pentru eficientizarea activitãþii de instruire.

Pentru fiecare cerinþã din LCEM, se întocmeºte fiºa de evaluare stan-dard, la fiecare structurã. În urma evaluãrii, pentru fiecare cerinþã dinLCEM, structura poate primi calificativul „I – instruitã“, „P – parþial in-struitã“ sau „N – neinstruitã“.

Concluziile rezultate în urma participãrii forþelor la operaþii în teatrelede operaþii sunt considerate ºi ele finalitãþi ale procesului de evaluare a ni-velului de instruire. Existenþa ºi funcþionarea feedback-ului care leagãdomeniile operaþiilor ºi al instrucþiei este esenþialã pentru creºterea eficien-þei procesului de instrucþie.

LOGISTIC~

B atalionul logistic este unitatea de logisticã ce se constituie la nive-lul marii unitãþi de nivel brigadã.

Pentru a-ºi îndeplini misiunile specifice, batalionul logistic are în com-punere comandamentul batalionului, cãruia îi sunt subordonate urmãtoare-le entitãþi:

– companii de depozitare ºi transport;– companie de mentenanþã;– companie medicalã;– companie de sprijin ºi deservire. Manevra batalionului logistic presupune deplasarea acestuia ºi dispu-

nerea în noi raioane ºi se face în funcþie de: forma de luptã, situaþia tacticãºi nevoile de sprijin logistic ale batalioanelor din cadrul brigãzii mecani-zate. Se face cu aprobarea comandantului marii unitãþi, la propunerea ºefu-lui logisticii care, în timpul cel mai scurt, trebuie sã informeze atât eºalo-nul superior, cât ºi unitãþile subordonate.

Pe timpul ducerii operaþiei ofensive, deplasarea subunitãþilor ºi forma-þiunilor de logisticã poate avea loc când s-a dublat distanþa existentã iniþialîntre aliniamentul de contact ºi raioanele de dispunere a subunitãþilor ºiformaþiunilor de logisticã. Aceastã distanþã este determinatã de necesitateaca batalionul logistic sã poatã asigura sprijinul logistic neîntrerupt pe timpuldezvoltãrii luptei ofensive.

MAIOR ING. VALERICÃ AVRAM

Manevra batalionului logistic

141august, 2007


Logisticã

Pe timpul ducerii operaþiei de apãrare, deplasarea subunitãþilor ºi for-maþiunilor de logisticã poate avea loc în urmãtoarele situaþii:

- când se executã regrupãri de trupe;- când se executã riposte ofensive;- când inamicul a reuºit sã pãtrundã în fâºia de apãrare a marii unitãþi

pânã la jumãtatea distanþei existente iniþial între aliniamentul de contact ºiraioanele de dispunere a subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã;

- când se întrevede ca o parte din marile unitãþi sã ducã lupta în încer-cuire;

- când raioanele acestea au fost descoperite de inamic ºi au fost supuseîn repetate rânduri atacurilor cu aviaþia ºi cu armamentul de înaltã precizie;

- când au fost contaminate sau existã pericolul de a fi contaminate cusubstanþe toxice de luptã sau radioactive.

Pe timpul ducerii operaþiei de apãrare, se va urmãri ca raioanele sub-unitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã sã se deplaseze în salturi, spre îna-poi, astfel încât distanþa faþã de aliniamentul atins de inamic sã nu se mic-ºoreze la jumãtatea distanþei de dispunere iniþialã. Batalionul logistic dincadrul brigãzii de infanterie mecanizatã nu trebuie sã rãmânã la o distanþãmai micã de 15-20 km faþã de aliniamentul atins de inamic. Aceastã dis-tanþã este determinatã de necesitatea ca batalionul logistic sã nu fie distrusde focul mijloacelor de artilerie sau rachete a adversarului.

Pe timpul ducerii luptei este indicat ca manevra sã înceapã dupã: efec-tuarea distribuþiilor de materiale; executarea transporturilor de aprovizio-nare ºi evacuare; încheierea lucrãrilor de reparaþii ºi predarea cãtre eºalo-nul superior sau agenþilor economici a autovehiculelor cu nevoi de reparaþiipentru care marea unitate nu are posibilitãþi; evacuarea bolnavilor ºi rãni-þilor care necesitã tratament de recuperare.

Subunitãþile ºi formaþiunile de logisticã aparþinând batalionului logis-tic trebuie sã se dispunã la teren astfel încât sã-ºi poatã îndeplini misiunilece le revin ºi sã aibã mobilitate pentru a se deplasa pe câmpul de luptã înraport cu dispunerea forþelor luptãtoare.

Subunitãþile ºi formaþiunile de logisticã trebuie sã-ºi îndeplineascã sar-cinile specifice pentru a asigura posibilitatea de menþinere a ritmului ope-raþiilor militare prin stabilirea prioritãþilor necesare, a fluxului aprovizio-nãrilor ºi sarcinilor, care sã satisfacã înaintarea sau retragerea forþelor. Per-sonalul logistic trebuie sã ia în considerare posibilitatea de trecere de la untip de operaþie la altul, ceea ce va necesita modificãri majore ale prioritã-þilor ºi nevoilor de sprijin logistic.

143august, 2007


Deplasarea batalionului reprezintã dispunerea subunitãþilor ºi formaþi-unilor logistice, stabilite pentru sprijinul logistic al marii unitãþi ºi unitãþileacesteia, cu tot ce are acesta în înzestrare pentru satisfacerea nevoilor pen-tru luptã ºi trai, în vederea îndeplinirii misiunilor de luptã ce le-au fost în-credinþate.

Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice sunt parte compo-nentã a dispozitivului tactic al marii unitãþi ºi se realizeazã prin dispunereagrupatã la teren a subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice, potrivit decizieicomandantului, în scopul realizãrii în mod oportun a misiunilor de sprijina logisticii.

Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice ale batalionului lo-gistic se adoptã în funcþie de:

- situaþia tactic-operativã;- dezvoltarea ºi starea reþelei de drumuri;- posibilitãþile ºi dezvoltarea zonei de responsabilitate logisticã din punct

de vedere economic ºi al infrastructurii;- condiþiile oferite de teren etc.La baza dispunerii subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice din cadrul

batalionului logistic se aflã ordinul administrativ logistic al eºalonului su-perior ºi decizia comandantului, iar acestea trebuie sã asigure:

- condiþii pentru dispunerea corespunzãtoare a tuturor forþelor logistice;- concentrarea forþelor de logisticã pe direcþiile unde efortul tactic este

mai mare; - stabilitate în funcþionare;- manevra rapidã ºi în ascuns a forþelor de logisticã pentru a interveni

la timp în acordarea sprijinului logistic trupelor;- vulnerabilitate cât mai redusã împotriva efectelor armelor CBRN ºi

mijloacelor incendiare;- folosirea judicioasã a drumurilor din zona de responsabilitate logis-

ticã;- posibilitãþi pentru asigurarea de luptã ºi protecþia forþelor de logisticã;- conducerea fermã ºi neîntreruptã a sprijinului logistic.Dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor logistice ale batalionului lo-

gistic este parte componentã a dispozitivului tactic ºi cuprinde:- depozitul de armament ºi muniþie;- depozitul de carburanþi ºi lubrifianþi;- depozitul de materiale tehnice;- depozitul de intendenþã ºi materiale sanitare;- raionul de adunare a tehnicii deteriorate;


Logisticã

- compania medicalã;- punctul de gospodãrire propriu ºi pentru subunitãþile de brigadã;- punctul de comandã;- subunitatea ºi forþele din teritoriu destinate asigurãrii acþiunilor ºi

protecþiei forþelor de logisticã;- axele de reaprovizionare, evacuare ºi reparare;- punctele de transbordare;- staþiile de reaprovizionare;- detaºamentele de încãrcare-descãrcare a materialelor din staþiile de

reaprovizionare ºi descãrcare;- alte forþe logistice, puse la dispoziþie sau luate în subordine, care des-

fãºoarã activitãþi de sprijin logistic în folosul marii unitãþi.Subunitãþile logistice sunt elementele de bazã ale liniei de sprijin logis-

tic. Pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, acestea se dispun în raioanede desfãºurare a activitãþilor specifice, denumite raioane de dispunere.

Raioanele subunitãþilor logistice se stabilesc în funcþie de misiunile pecare unitãþile brigãzii le au de îndeplinit, de nevoile reale ale operaþiei, ca-racteristicile terenului, condiþiile de anotimp ºi stare a vremii.

Subunitãþile (formaþiunile) logistice se dispun, de regulã, în raioane se-parate, þinându-se seama de activitãþile logistice specifice pe care le desfã-ºoarã: de reaprovizionare ºi transport, de mentenanþã, medicalã, sani-tar-veterinarã, de drumuri, comenduire ºi îndrumarea circulaþiei. În anu-mite situaþii – în staþionare, pe timpul regrupãrilor, în raioanele de concen-trare – când unitãþile brigãzii sunt constituite în forþe de angajare ulterioarãsau rezerve, subunitãþile logistice se dispun la un loc cu trupele, în raioanestabilite de comandanþii acestora. În acest caz se va urmãri respectareaprincipiului dispersãrii forþelor ºi mijloacelor de logisticã, astfel încât aces-tea sã nu poatã fi distruse de acþiunile inamicului cu armele nucleare, radio-logice, biologice ºi chimice, cele incendiare, precum ºi prin lovituri masateexecutate cu aviaþia.

Batalionul logistic se dispune cãtre partea dinapoi a dispozitivului bri-gãzii mecanizate.

Subunitãþile batalionului logistic a brigãzii mecanizate din FAI se dis-pun fracþionat în raioane situate între 15-30 km faþã de aliniamentul decontact cu inamicul astfel:

– compania medicalã într-un raion situat la 15-20 km, având o supra-faþã de dispunere de 1-2 km2;

– compania mentenanþã într-un raion situat la 20-25 km, având o supra-faþã de dispunere de 2-4 km2;

145august, 2007


– subunitãþile de transport ºi depozitare ale batalionul logistic într-unraion situat la 25-30 km, având o suprafaþã de dispunere de 10-15 km2.

În alegerea raioanelor de dispunere, ºeful logisticii are în vedere caacestea sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii:

– sã fie în apropierea unor drumuri de pãtrundere care pot fi folosite caaxe de reaprovizionare, evacuare ºi reparare;

– sã dispunã de drumuri interioare bune;– sã permitã dispunerea dispersatã (fracþionatã) a tuturor elementelor

din compunerea batalionului logistic;– sã ofere condiþii naturale pentru organizarea mãsurilor de asigurare

de luptã, precum ºi a celor de prevenire ºi stingere a incendiilor;– sã asigure condiþii corespunzãtoare de cartiruire ºi de lucru pentru

personal;– sã ofere posibilitãþi de organizare a încãrcãrii materialelor ºi de lucru

pentru atelierele de reparaþii;– sã dispunã de surse de apã cu debit suficient.

Pentru dispunerea subunitãþilor ºi formaþiunilor de logisticã se folo-sesc, în primul rând, localitãþile sau raioanele care oferã suficiente proprie-tãþi naturale de protecþie, de mascare ºi de adãpostire.

Dacã în fâºia de apãrare a marii unitãþi existã sectoare de cale feratã înstare de exploatare ºi orientate convenabil, este indicat ca raionul batalio-nului logistic sã cuprindã porþiuni din acestea, pe care sã se poatã organi-za staþii de reaprovizionare.

În cadrul raionului de dispunere, comandantul batalionului logistic sta-bileºte locuri de dispunere de bazã ºi de rezervã pentru fiecare subunitate,precum ºi pentru punctul de comandã al acesteia. Depozitele se dispungrupate, corespunzãtor unitãþilor de transport care le deservesc. Totodatã,ele se dispun dispersat, asigurându-se o depãrtare de 1,5-0,5 km unele dealtele. Punctul de comandã al batalionului logistic se dispune, de regulã,cãtre centrul raionului, pentru a putea conduce corespunzãtor activitateatuturor elementelor din compunerea acestuia.

E xerciþiile tactice reprezintã modalitatea fundamentalã prin care poatefi testatã însuºirea de cãtre militari a temelor ºi ºedinþelor prevã-

zute în planurile de pregãtire pentru luptã ºi capacitatea de reacþie a sub-unitãþilor în diferite situaþii tactice.

În lipsa situaþiilor reale de crizã, aceste exerciþii sunt activitãþile caretrebuie sã aducã militarii în condiþii similare situaþiilor de conflict sau crizãpentru care se pregãtesc sã facã faþã de-a lungul ciclurilor de instrucþie.

Exerciþiile de antrenament în teren (FTX) se executã cu participareaîntregului personal al subunitãþii la nivelul cãreia se executã ºi au ca scopinstruirea comandanþilor de batalioane, state-majore, companie, plutoane ºiai structurilor din subordine pentru îndeplinirea misiunilor, desfãºurându-seîn condiþiile existenþei „adversarului“ în teren, prin integrarea tuturor funcþii-lor luptei (cercetare, comandã ºi control, manevrã, folosirea focului, logis-ticã ºi protecþia forþei).

Etapele principale din pregãtirea ºi executarea unui exerciþiu tactic pre-supun mai multe activitãþi specifice menite sã asigure desfãºurarea în bunecondiþii a exerciþiilor ºi valorificarea optimã a acestora din punct de vederedidactic ºi al pregãtirii pentru luptã.

Principalele activitãþi executate pentru pregãtirea E.T.F.T.L. sunt: pla-nificarea, organizarea, coordonarea ºi controlul.

Pregãtirea exerciþiului presupune douã niveluri de planificare: plani-ficarea operaþionalã, reprezentând totalitatea activitãþilor ºi mãsurilor care

LOCOTENENT PETRU CHIRIAC

Modalit`]i [i forme de executare a E.T.F.T.L.cu subunit`]i de transport[i mentenan]`

147august, 2007


Logisticã

vizeazã planificarea, organizarea ºi conducerea operaþiilor în concordanþãcu normele în vigoare, procedurile ºi standardele operaþionale stabilite, iarplanificarea administrativã reprezintã ansamblul activitãþilor ºi mãsurilorîntreprinse pentru managementul resurselor umane ºi materiale, instruireaîntregului personal, asigurarea logisticã a tuturor activitãþilor necesare pen-tru organizarea subunitãþilor optim, pentru a realiza ridicarea capacitãþiigraduale de luptã în parametrii stabiliþi prin regulamentele în vigoare.

Planificarea temelor ºi exerciþiilor pentru însuºirea prevederilor regu-lamentare se face gradual pânã la exerciþiile complexe, de verificare ºi apre-ciere a subunitãþilor cu trageri de luptã, trecând prin antrenamente în ca-drul exerciþiilor tactice pregãtitoare ºi exerciþiilor tactice fãrã trageri deluptã. Tematica se desfãºoarã, de regulã, fãrã întrerupere, într-o succesiunelogicã, cât mai aproape de realitatea câmpului de luptã. Exerciþiile tacticepregãtitoare au menirea de a repeta unele miºcãri ºi acþiuni ºi însuºirea lortreptatã. Aceste exerciþii se organizeazã de cãtre comandanþii de subunitãþi.

La nivelul subunitãþilor, exerciþiile de antrenament în teren se planificãcâte douã/etapã pentru companii, douã/etapã pentru plutoane ºi douã/etapãpentru grupe, pentru o duratã de douã-trei zile la companie/similare, una-douã zile la nivel pluton ºi o zi la grupã/piesã/piesã/echipaj.

Exerciþiile tactice cu grupa ºi plutonul au ca scop antrenarea militarilorîn vederea îndeplinirii misiunilor de luptã ºi realizarea coeziunii subunitã-þilor.

Organizarea exerciþiului presupune orientarea permanentã a subordo-naþilor, stabilirea locului în dispozitiv al fiecãrui element subordonat ºi or-ganizarea recunoaºterii zonei de dispunere sau de executare a misiunii ºi aitinerarelor de executare a transporturilor. Totodatã, ea mai presupune ºicalculul elementelor de muniþie necesare pentru marcarea focului, instruirea„adversarului“, verificarea tehnicii de luptã ºi a armamentului subunitãþii,asigurarea odihnei, hrãnirii ºi echipãrii militarilor, însuºirea semnalelor deconducere ºi cooperare pe timpul executãrii exerciþiului.

Coordonarea acþiunilor tuturor componentelor subunitãþilor este cheiaîndeplinirii obiectivului principal al desfãºurãrii acestor exerciþii, ºi anumeintegrarea tuturor funcþiilor de luptã ale unei subunitãþi, coeziunea întremilitari ºi rezolvarea specializatã a situaþiilor specifice apãrute în condiþii-le „câmpului de luptã“.

Controlul este necesar datoritã importanþei corectãrii oportune a exe-cuþiei. O deprindere iniþialã corectã, solidã a miºcãrii este o premisã esen-þialã pentru consolidarea ºi perfecþionarea priceperilor ºi aptitudinilor ne-cesare pentru executarea misiunilor specifice.

149august, 2007

Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã

Fiecare comandant conduce exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã pla-nificate la nivelul structurii militare pe care o comandã, aºadar depinde depriceperea acestuia în crearea unei situaþii tactice pentru a reuºi simulareacât mai convingãtoare a unor situaþii de luptã cât mai apropiate de cearealã. „Instruieºte-te aºa cum vei lupta!“ nu este un dicton întâmplãtoramintit mereu nouã. Pregãtirea fizicã, tacticã ºi psihicã pentru a face faþãprovocãrilor din ce în ce mai surprinzãtoare care pot apãrea în situaþii deconflict sau de crizã din teatrele de operaþii nu ar avea succes dacã nu ar fifãcutã anume în vederea întâlnirii acestor tipuri de necesitate.

În cadrul exerciþiilor care se executã la instrucþia colectivã a forþelor seintroduc ºi scenarii pe baza cãrora se vor rezolva probleme de apãrare NBC,incidente EOD etc, ºi alte probleme aferente noilor realitãþi din teatrele deoperaþii.

Pregãtirea documentelor este foarte importantã ºi „anunþã“ în maremãsurã capacitatea comandantului/ºefului de a prevedea, calcula, organi-za ºi conduce eficient instruirea subunitãþii.

Dacã „rolurile“ sunt învãþate de-a lungul ciclului de instrucþie în ca-drul instruirii individuale ºi colective a forþelor, iar „repetiþia“ o constituieexecutarea exerciþiilor tactice pregãtitoare, în care comandantul – “regizor“,prin corectãri ºi re-repetãri poate rafina îmbinarea tuturor indivizilor în an-grenajul subunitãþii, exerciþiul tactic este examenul final pe care subunita-tea îl dã în condiþii de pace pentru demonstrarea capacitãþii de luptã.

Recunoaºterea terenului, cu toate cã eliminã parþial elementul surprizã,prin identificarea locurilor periculoase, e un element esenþial în pregãtireaunei misiuni bine organizate. Repetiþia la schemã, la hartã sau la machetaterenului este utilã pentru înþelegerea mai bunã a misiunilor fiecãruia. Toa-te misiunile care presupun transportul cu mijloace auto sunt obligatoriuasigurate prin pregãtirea cel puþin a unui itinerar de rezervã.

În cadrul pregãtirii exerciþiului intrã ºi inspecþiile tehnice la tehnica ºiarmamentul care vor fi folosite în cadrul activitãþii. Acestea trebuie sã co-respundã cerinþelor, sã fie cele mai bune posibil, astfel ca execuþia sã poatãtinde cãtre cele mai înalte pretenþii.

Execuþia presupune transmiterea ordinului de acþiune la subordonaþi ºideclanºarea activitãþilor de pregãtire ºi desfãºurare a exerciþiului.

Exerciþiile tactice încep, de regulã, dintr-o situaþie tacticã (formaþie demarº, dispozitiv premergãtor de luptã) premergãtoare situaþiei tactice dincare urmeazã sã se execute exerciþiul.

Execuþia propriu-zisã se face începându-se cu orientarea topograficã înteren, dupã care se prezintã situaþia tacticã pentru plasarea participanþilorîn contextul tactic al exerciþiului.


Logisticã

Conducãtorul exerciþiului prezintã ordinul de acþiune comandanþilorsubunitãþilor din subordine care îºi extrag misiunea subunitãþii ºi transmitmai departe misiunile subordonaþilor, specificându-le fiecãruia pânã la ni-vel luptãtor, încã o datã, sarcinile individuale în funcþie de misiune, ina-mic, forþe proprii, teren, condiþii meteo ºi timp la dispoziþie. O verigã im-portantã este înþelegerea ºi însuºirea corectã a misiunii fãrã de care suc-cesul general este compromis. Confuzia ar determina pierdere de timp im-portant, iar nerealizarea cooperãrii cu vecinii, de cele mai multe ori ducela compromiterea misiunii sau, cel puþin, la încheierea ei cu pierderi oriîntârzieri mai mari decât normal. Trebuie sã ne amintim cã, spre deosebirede exerciþiul tactic pregãtitor, în timpul cãruia se pot face corecþii ºi repe-tãri pânã la însuºirea exactã a miºcãrii ºi executarea corectã a misiunilor,în timpul exerciþiului tactic nu se mai poate interveni asupra desfãºurãrii,iar rezultatul acestuia depinde de închegarea precisã a acþiunilor tuturorcomponentelor tactice.

Rolul conducãtorului exerciþiului rãmâne acela de a aprecia execuþiasubordonaþilor ºi de a nota eventualele erori de execuþie pentru corectarealor ulterioarã.

Conducãtorul exerciþiului nu trebuie, pe timpul desfãºurãrii acestuia,sã îngrãdeascã iniþiativa comandantului de companie (pluton, grupã), im-punându-ºi hotãrârile sale. Cei care greºesc trebuie sã fie astfel corectaþiîncât sã-ºi dea seama singuri de consecinþele greºelilor comise ºi sã înþe-leagã ce urmãri ar putea avea acestea în situaþia realã de luptã.

Important este de a vedea dacã, aºa cum se tinde din ce în ce mai multastãzi, subordonatul este capabil de adaptare, sã ia deciziile corecte rapidºi sã le aplice cu fermitate. Comandantul de companie/pluton/grupã trebu-ie sã fie sigur, dupã ce a precizat clar misiunile subordonaþilor sãi, cã exe-cuþia se face cu profesionalism. Stagiul militar obligatoriu a fost desfiinþat,iar cei care au luat locul militarilor în termen sunt gradaþi profesioniºti.Militarul profesionist are deja experienþã. ªtie din anii de instrucþie ante-riori ce are de fãcut, de aceea ne aºteptãm la un rãspuns corespunzãtor dinpartea lui. Are curajul iniþiativei, este flexibil ºi se poate adapta condiþiilorcâmpului de luptã.

În raionul de începere a exerciþiului, subunitãþile trebuie sã ia toate mã-surile de mascare, folosind caracteristicile terenului. Dupã terminarea pre-lucrãrii problemelor privind pregãtirea luptei, conducãtorul exerciþiuluitrece la ducerea acþiunilor de luptã. Pe timpul ducerii luptei, problemele deînvãþat se desfãºoarã succesiv, neîntrerupt ºi complet.

151august, 2007

Modalitãþi ºi forme de executare a E.T.F.T.L. cu subunitãþi de transport ºi mentenanþã

În cadrul exerciþiului nu trebuie neglijate aspecte care aparent sunt maipuþin importante. În timpul desfãºurãrii unei activitãþi atât de ample, cuconsum de energie ºi resurse materiale, trebuie pãstrate în vederea partici-panþilor respectarea reglementãrilor în vigoare privind normele de sigu-ranþa muncii, de protecþie a mediului ºi de prevenire ºi stingere a incendii-lor, cu atât mai mult cu cât, tocmai în astfel de situaþii, se poate constata ooarecare neglijenþã rezultatã în urma focalizãrii atenþiei cu precãdere cãtrescopul tactic al misiunii, iar accidentãrile în condiþiile de stres ºi încordarepsihicã ºi fizicã specifice exerciþiilor tactice pot surveni uºor. Muniþia folo-sitã poate aprinde vegetaþia uscatã, mai ales atunci când exerciþiul se des-fãºoarã în anotimpul cãlduros ºi vremea e canicularã.

Încheierea exerciþiului. La finalul exerciþiului, când subunitãþile seadunã, se verificã tehnica, armamentul ºi materialele, se face prima eva-luare a modului de desfãºurare a exerciþiului. Primele impresii se expun„cât fierul este cald“, iar mai târziu, dupã „decantare“, în cazarmã, suntanalizate toate detaliile exerciþiului ºi se trag concluziile finale.

Concluzii. Bilanþul exerciþiului analizeazã atât aspectele pozitive, câtºi greºelile de execuþie. Dupã evidenþierea celor dintâi, care se iau în ve-dere pentru a fi consolidate, sunt analizate greºelile, care trebuie notate ºiplanificate pentru corectare cât mai rapid în cadrul ºedinþelor ulterioare,când impresia este încã proaspãtã.

Conºtientizarea rolului important al exerciþiilor tactice în cadrul pregã-tirii profesionale ºi tratarea cu seriozitate a acestor activitãþi sunt condiþiisine-qua-non pentru realizarea unei bune capacitãþi operaþionale ale forþe-lor. Poate cel mai greu lucru în pregãtirea unei structuri este sincronizareaacesteia pentru un scop comun, de aceea este la fel de importantã atenþiaacordatã atomului în cadrul moleculei, indiferent de nivel. E la fel de im-portantã pregãtirea individului ca ºi cea a celulei din ce în ce mai mari, dela echipã la grupã-pluton-companie-batalion.

Cu siguranþã formele instrucþiei se vor schimba permanent, adaptându-sela condiþiile câmpului de luptã modern, însã baza o va reprezenta întotdea-una pregãtirea individului.

Bibliografie:1. Norme privind instrucþia în forþele terestre, SMFT – 44/15.09.2006.

2. Îndrumãri metodice privind organizarea ºi desfãºurarea instrucþiei tactice a grupei

ºi plutonului de infanterie, Bucureºti, 1974.

3. F.T./Au.- 2, Manualul pentru luptã al batalionului de transport, Piteºti, 2006.

P regãtirea forþelor – procesul prin care toate resursele umane, mate-riale ºi financiare se transformã în capacitate operaþionalã – ocupã

locul central în constituirea ºi menþinerea armatei aptã sã satisfacã intere-sele militare ale statului. Instruirea militarã este activitatea desfãºuratã dearmatã pentru realizarea capacitãþii personalului/forþelor pentru a îndepli-ni atribuþiile/misiunile specifice, folosind echipamentele militare din dota-re. Componentele de bazã ale instruirii sunt: învãþãmântul militar, instruc-þia, exerciþiile ºi instruirea prin practicare.

Instrucþia este o activitate cu caracter predominant practic–aplicativ ºicuprinde totalitatea acþiunilor întreprinse pentru formarea, dezvoltarea ºimenþinerea deprinderilor individuale ºi colective, necesare îndeplinirii sar-cinilor/misiunilor. Prin instrucþie se cultivã, de asemenea, spiritul de luptãºi virtuþile militare ºi se realizeazã coeziunea structurilor militare, elemen-te esenþiale pentru capacitatea forþelor de a rãspunde ºi acþiona eficient pecâmpul de luptã.

Exerciþiile constituie o componentã aparte a instruirii, deºi au caracte-ristici foarte apropiate de cele ale instrucþiei colective, întrucât au ca obiec-tiv evaluarea nivelului capacitãþii operaþionale a structurilor militare. Prinevaluarea internã ºi externã se apreciazã nivelul de instrucþie al unei struc-turi la sfârºitul unor etape/module de instrucþie, se stabilesc mãsurile pen-tru menþinerea acestuia în parametrii proiectaþi, precum ºi pentru verifi-carea prin repetiþia finalã, înainte de introducerea forþelor în teatrul de ope-

LOCOTENENT GABRIEL GUªOI

Exerci]iile tactice f`r` trageri de lupt` cu subunit`]ile de transport[i mentenan]`

153august, 2007


Logisticã

raþii. Structurile de operaþii pot determina, prin exerciþii, în ce mãsurã for-þele din subordine sunt capabile sã îndeplineascã misiunile pentru care s-aupregãtit. Aºadar, exerciþiile fac legãtura dintre domeniul instruirii ºi cel aloperaþiilor.

Exerciþiile sunt deci, în esenþã, o activitate complexã de instruire, des-fãºuratã în condiþii cât mai apropiate realitãþii spaþiului de luptã integrat.Acestea presupun întrunirea – într-o viziune unitarã ºi continuã – a maimultor cerinþe esenþiale, necesare pentru îndeplinirea misiunii. De aceeaau ca scop general perfecþionarea deprinderilor elementelor de comandã ºiale forþelor pentru îndeplinirea misiunilor.

Tipuri de exerciþii

Scopul, caracteristicile de bazã ºi eºalonul care le efectueazã sunt câte-va criterii dupã care exerciþiile pot fi grupate pe tipuri. Comandanþii struc-turilor militare ºi eºaloanele superioare decid care tip de exerciþiu trebuieefectuat pentru îndeplinirea cerinþelor de instrucþie ale unei anumite misi-uni sau, în funcþie de situaþie, pot concepe un nou tip de exerciþiu. Durata,numãrul, nivelul ºi periodicitatea acestora se stabilesc în conformitate cu„Normele privind instrucþia în Forþele Terestre“ (ediþia 2006) ºi se plani-ficã ºi desfãºoarã în conformitate cu Programele de Instrucþie pentru Misi-uni, specifice fiecãrei structuri ºi cu „Concepþia evaluãrii instrucþiei colec-tive în Armata României”.

Principalele tipuri de exerciþii pentru subunitãþile de transport ºi men-tenanþã ºi caracteristicile lor sunt STX ºi FTX.

1. STX = Exerciþii de rezolvarea a unei situaþii tactice (STX – SituationTraining Exercises):

• sunt de micã amploare ºi concepute pentru a exersa o misiune colec-tivã sau un grup de misiuni conexe prin practicã;

• au ca scop antrenarea efectivelor subunitãþilor de transport ºi mente-nanþã pentru rezolvarea unor situaþii ce pot sã aparã pe câmpul de luptã;

• au un caracter preponderent practic-aplicativ, urmãrind perfecþiona-rea deprinderilor colective;

• stau la baza pregãtirii exerciþiilor de mai mare amploare;• sunt flexibile în concepere ºi organizare;• includ, în afarã de activitãþi pentru dezvoltarea deprinderilor, misiuni

pentru comandanþi ºi misiuni pentru militari;

155august, 2007

Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã

2. FTX = Exerciþii de antrenament în teren (FTX – Field TrainningExercises):

• se executã cu participarea întregului personal al structurii;• au ca scop instruirea comandanþilor de companii, de plutoane pentru

îndeplinirea misiunilor;• se desfãºoarã în condiþiile existenþei „adversarului” în teren;• integreazã toate funcþiile luptei (cercetarea, comanda ºi controlul,

manevra, folosirea focului, logistica ºi protecþia forþei).

Modalitãþi ºi forme de executare a exerciþiilor

Instrucþia subunitãþilor de transport ºi mentenanþã se desfãºoarã con-form specificului acestora, pentru a fi în mãsurã sã ducã acþiuni militare castructuri de sprijin în domeniul logistic.

Prin instrucþie se realizeazã transpunerea în practicã a ceea ce s-a pla-nificat, începând cu eºalonul cel mai mic ºi este o activitate descentraliza-tã. Fiecare individ ºi structurã militarã învaþã ºi exerseazã cum sã acþione-ze în câmpul tactic, îºi formeazã ºi îºi dezvoltã deprinderile necesare înde-plinirii atribuþiilor ºi misiunilor, realizându-se cãlirea fizicã ºi psihicã încondiþii apropiate acþiunilor reale ºi coeziunea subunitãþilor. Instrucþia seexecutã cu respectarea strictã a principiului succesiunii „de la simplu lacomplex ”, acordându-se timp suficient pentru o înþelegere ºi exersare, fãrãsã se treacã la o nouã activitate pânã când obiectivele celei în curs nu aufost atinse.

Pentru creºterea eficienþei procesului de instrucþie, pe timpul executãriiexerciþiilor trebuie respectate urmãtoarele cerinþe:

- cunoaºterea ºi respectarea prevederilor doctrinelor pentru operaþii;- cunoaºterea caracteristicilor câmpului de luptã ºi antrenarea în con-

diþii cât mai apropriate de cele reale;- atingerea performanþelor stabilite;- asigurarea ºi consumarea resurselor aºa cum au fost planificate;- realizarea unei siguranþe maxime a personalului ºi echipamentelor ºi

protejarea mediului. Prin exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã se urmãreºte formarea la

militari a deprinderilor necesare îndeplinirii misiunilor ºi sarcinilor speci-fice subunitãþilor de transport ºi mentenanþã.

Cadrul tactic al exerciþiilor, scopurile ºi obiectivele propuse se stabi-lesc astfel încât abordarea problemelor sã asigure însuºirea cunoºtinþelor,


Logisticã

metodelor ºi procedeelor de acþiune specifice subunitãþilor de transport ºimentenanþã. Tema exerciþiilor, scopul, problemele de rezolvat ºi obiective-le se stabilesc de comandant.

În cadrul exerciþiilor se introduc ºi scenarii pe baza cãrora se rezolvãprobleme de apãrare NBC, incidente EOD, cercetare, siguranþã, mascare,protecþie genisticã, protecþie aerianã, protecþia mediului ºi protecþie psiho-logicã. Scenariile exerciþiilor sunt adaptate pentru ca acestea sã corespun-dã cât mai bine structurilor de transport ºi mentenanþã ºi nevoilor concreteale acestora, gradual, de la simplu la complex, pentru cuprinderea întregu-lui spectru de misiuni specifice.

Cadrul tactic al exerciþiilor trebuie sã creeze întotdeauna posibilitateaabordãrii unor scopuri ºi probleme de învãþat, legate de aplicarea metode-lor ºi procedeelor specifice subunitãþilor de logisticã.

Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de logisticã potavea durata de una la douã zile ºi încep cu alertarea subunitãþii. Pe toatãdurata desfãºurãrii exerciþiilor se va simula ºi menþine o stare cât mai apro-piatã de condiþiile realitãþii câmpului de luptã.

Deoarece subunitãþile de logisticã duc acþiuni militare de sprijin logis-tic al subunitãþilor luptãtoare, exerciþiile se desfãºoarã punându-se accentpe problemele specifice subunitãþilor de logisticã.

Pentru subunitãþile de transport, scenariile exerciþiilor cuprind urmã-toarele probleme ºi sarcini de îndeplinit:

- pregãtirea personalului ºi tehnicii pentru misiuni de transport;- paza ºi apãrarea obiectivelor ºi a coloanelor militare de transport;- manipularea materialelor prin activitãþi pentru depozitarea ºi manipu-

larea materialelor, în depozite (magazii), cu accent pe mãsurile specificeîn protecþia muncii;

- deplasarea (organizarea transportului atât pe timp de noapte, cât ºi petimp de zi);

- pregãtirea ºi aplicarea mãsurilor pentru asigurarea acþiunilor ºi pro-tecþia forþelor;

- staþionarea, cu accent pe elementele de cercetare ºi de siguranþã, co-respunzãtoare fiecãrui tip de subunitate;

- evacuarea tehnicii deteriorate;- evacuarea personalului ºi bunurilor materiale ale populaþiei din zone-

le calamitate.Specific pentru subunitãþile de mentenanþã, scenariile exerciþiilor tac-

tice mai cuprind în plus urmãtoarele probleme ºi sarcini: întreþinerea, recu-perarea, evacuarea, repararea tehnicii militare, acestea planificându-se înfuncþie de resursele financiare ºi materiale, normele de motokilometri etc.

157august, 2007

Exerciþiile tactice fãrã trageri de luptã cu subunitãþile de transport ºi mentenanþã

În timpul desfãºurãrii exerciþiilor, scenariile cuprind simulãri de între-þineri tehnice, lucrãri strict necesare pentru restabilirea sau menþinerea stã-rii de operativitate a tehnicii, la locul desfãºurãrii exerciþiilor cu subunitã-þile de transport. Aceste situaþii sunt cuprinse în scenariile exerciþiilor cuplutonul, conduse de comandanþii de companii.

Pe timpul desfãºurãrii exerciþiilor fãrã trageri de luptã cu subunitãþilede transport ºi mentenanþã se urmãresc, cu precãdere, ºi alte aspecte, pre-cum însuºirea ºi aplicarea tehnicilor, tacticilor ºi procedurilor standardNATO în diferite situaþii. Pentru o însuºire cât mai eficientã a acestor teh-nici, tactici ºi proceduri, în scenariile exerciþiilor sunt create diferite mo-mente tactice, incidente ºi alte situaþii care pot apãrea pe timpul desfãºu-rãrii misiunilor.

Comandantul de pluton sau companie conduce, coordoneazã ºi verificãmodul de acþiune în caz de incidente EOD, executarea misiunilor în mediucontaminat chimic ºi biologic ADMNBC, atac cu grupurile de cercetare-diversiune, atac aerian etc.

Cadrul tactic al exerciþiilor, scopurile ºi obiectivele propuse sunt stabi-lite astfel încât abordarea problemelor sã asigure însuºirea cunoºtinþelor,metodelor ºi procedeelor de luptã specifice subunitãþilor de logisticã con-form noilor standarde NATO.

Concluzii

Obiectivul esenþial al exerciþiilor este antrenarea subunitãþilor de trans-port ºi mentenanþã pentru îndeplinirea în cât mai bune condiþii a misiunilorspecifice sprijinului logistic: transportul, mentenanþa, aprovizionarea, asi-gurarea medicalã, asigurarea cãilor de comunicaþii, sprijin în situaþii de ur-genþe civile.

În situaþia în care nu sunt suficient instruite, subunitãþile de transportºi mentenanþã nu sunt capabile sã îndeplineascã standardele de performan-þã stabilite ºi nu pot îndeplini în mod realist nici obiectivele exerciþiilor.

Exerciþiile se desfãºoarã la încheierea etapei instrucþiei colective ºi, po-trivit obiectivelor stabilite, presupun executarea unor activitãþi foarte apro-priate celor de îndeplinire a misiunilor.

Pentru asigurarea unui nivel cât mai ridicat al instruirii forþelor intervi-ne necesitatea standardizãrii exerciþiilor desfãºurate cu subunitãþile de trans-port ºi mentenanþã, conform unui program elaborat în acest sens, ceea ceva contribui într-o mãsurã semnificativã la realizarea coeziunii ºi interope-rabilitãþii forþelor.

INSTRUC}IE {I ÎNV~}~M@NT

„Toate organizaþiile existã pentru îndeplinirea anumitor scopuri sauobiective, iar managerii sunt responsabili pentru combinarea ºi folosirearesurselor organizatorice astfel încât organizaþiile lor sã-ºi atingã scopu-rile”1.

O rganizaþia (instituþia) militarã are statutul ºi îndeosebi rolul sãuspecial, clar definite ºi delimitate în Constituþia României ºi

legile specifice. Menirea acesteia, reieºitã din normativele amintite ante-rior, este de a-ºi subordona întreaga activitate voinþei poporului, exprimatãde autoritãþile democratic alese pentru exercitarea puterii politice în stat,pe durata mandatului ºi sã slujeascã interesele naþiunii, prin îndeplinireamisiunii sale de apãrare a valorilor constituþionale fundamentale – indepen-denþa, suveranitatea, integritatea teritorialã, unitatea statalã, democraþiaconstituþionalã.

Respectivul status nu schimbã poziþia ºi importanþa organizãrii încadrul economiei naþionale. Forþele Armate ale României, prin MinisterulApãrãrii cu structurile ºi unitãþile subordonate, sunt un agent economic,deoarece îndeplineºte douã cerinþe de bazã:

a) grup organizat de persoane (persoanã juridicã) care participã la viaþaeconomicã a societãþii;

b) obiectiv bine determinat; în cadrul economiei naþionale, sã prestezeun serviciu: apãrarea þãrii.

CÃPITAN DUMITRU IANCULOCOTENENT ALEXANDRU BABOª

Argumente pentru sintagma: ofi]er = manager

161august, 2007


Instrucþie ºi învãþãmânt

De aici rezultã argumentul forte, dar nu singular, cã fiecare ofiþer este(ºi trebuie sã fie) manager: îndeplinind obiectivele individuale ºi colectiveale subunitãþii (unitãþii sau marii unitãþi) pe care o conduce, el contribuieîn fond la realizarea serviciului amintit - „apãrarea naþionalã“, ºi îºi asumãroluri pe care le solicitã profesia de manager.

Figura nr.1 Rolurile unui manager, dupã Henry Mintzberg 2

Conform cu modul de organizare a instituþiei militare, la fel ca mana-gerii, în cadrul organizaþiilor din care fac parte ºi pe care le conduc, ofiþeriisunt învestiþi cu o autoritate formalã. Din aceastã autoritate formalã decur-ge un anumit statut care, la rândul sãu, genereazã diferite relaþii interperso-nale, pe care le întâlnim la orice manager ºi, cu certitudine, le descoperimla fiecare ofiþer.

Rolurile managerilor în domeniul interpersonalÎn primul rând, ofiþerului îi revine rolul de reprezentare a poziþiei din

fruntea structurii sau a colectivului pe care îl conduce. Poziþia îi determi-nã ºi anumite obligaþii de naturã ceremonialã.

În al doilea rând, activitatea prestatã pentru punerea în practicã a res-ponsabilitãþii construieºte ofiþerului, faþã de subordonaþii sãi, rolul de lider.

Celãlalt rol din prima categorie – agent de legãturã – este descris prinrelaþiile ofiþerului cu omologii ºi poziþia sa intermediarã între superiori ºisubordonaþi.

Rolul managerilor în domeniul informaþionalOrice ofiþer poate fi considerat un centru al sistemului nervos, al orga-

nizaþiei din care face parte. Prin rolul de observator activ, ofiþerul, ca oricemanager conºtient de responsabilitatea sa, scruteazã mediul, cãutând infor-maþii relevante ºi suficiente pentru a-l ajuta la îndeplinirea obiectivelorstabilite, fãrã de care performanþa nu se realizeazã.

Apoi, în rolul de diseminator, ofiþerul transmite în permanenþã infor-maþii direct subordonaþilor, care altfel nu ar avea acces la ele.

Roluri în domeniul interpersonal:

ReprezentareLiderAgent de legãturã

Roluri în domeniulinformaþional:

Observator activDiseminator

Roluri în domeniuldecizional:

ÎntreprinzãtorMânuitor de disfuncþio-

nalitãþiDistribuitor de resurse

Autoritatea formalã ºi statutul managerului

163august, 2007

Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager

Ca purtãtor de cuvânt, ofiþerul trebuie sã transmitã propriile informaþiiºi ale structurii pe care o conduce, în exteriorul acesteia ºi – de ce nu? –chiar în afara domeniului militar.

Rolurile managerilor în domeniul decizionalOrice ofiþer cautã idei noi, pe care se bazeazã adaptarea permanentã a

organizaþiei sale la schimbãrile de mediu ºi la cerinþele societãþii, îndepli-nind astfel rolul de întreprinzãtor.

Rolul de mânuitor de disfuncþionalitãþi prezintã ofiþerul ca responsabilal conºtientizãrii – forþate sau nu – a problemelor care apar în procesul ma-nagerial. Responsabilitatea îi revine ºi în adoptarea acelor decizii care înlã-turã disfuncþionalitãþile.

Rolul de distribuitor de resurse este unul implicit. Ofiþerul elaboreazãdecizii în repartizarea resurselor de care dispune structura pe care o con-duce, inclusiv a timpului la dispoziþie, pentru rezolvarea obiectivelor ºi sar-cinilor.

Ultimul rol evidenþiat de cãtre H.Mintzberg este cel de negociator. Stu-diile întreprinse asupra muncii managerilor demonstreazã cã, la toate ni-velurile, aceºtia consacrã un loc important negocierilor interne sau exter-ne, iar cu siguranþã, un ofiþer se implicã ºi în aºa ceva.

Un adevãr este demonstrat, în primul rand, de practicã. Rezultatele ºiefectele acþiunii unei subunitãþi (sau unitãþi) depind de modul în care gân-deºte, se manifestã ºi acþioneazã ofiþerul, în postura sa de manager.

Morris Janowitz, în cartea sa „Soldatul profesionist“ (The ProfessionalSoldier. A Social and Political Portrait), grupeazã ofiþerii în trei categorii –eroic (heroic officer), manager (managerial officer) ºi tehnician (technicalofficer) – fiecare din ei exemplificat.

Ofiþerul eroic este cel care îi conduce pe militari în luptã. Generalulamerican George Patton ºi-a construit reputaþia de mare comandant pecâmpul de luptã.

Ofiþerul manager este cel capabil sã conducã organizaþii mari, dar nu ise potriveºte rolul de erou în luptã. Eisenhower a fost un foarte bun mana-ger, dar nu s-a remarcat ca erou pe câmpul de luptã.

Ofiþerul tehnician are aptitudini ºi se pricepe foarte bine la ºtiinþã, in-ginerie, tehnicã. Janowitz l-a exemplificat prin amiralul american HymanG. Rickover, implicat în proiectarea ºi realizarea submarinului atomic.

Aceastã grupare delimitatã pe baza rezultatelor remarcabile ale unorofiþeri, exponenþi ai organizaþiilor militare, este utilã dar nu suficientã pen-tru modelul real al unui ofiþer, care trebuie sã însumeze calitãþile din toatecele trei categorii.



Un ofiþer, în calitatea sa de conducãtor de oameni ºi de structurã orga-nizaþionalã este obligat de responsabilitatea postului în care este numit sãaplice, în permanenþã, minimum de cerinþe ale managementului3, legate deoameni, de culturã, de rezultate ºi de aptitudini.

Managementul se referã la oameni. Prin management putem face oa-menii (subordonaþii) capabili sã fie eficienþi atunci când lucreazã împreu-nã. Prin management se urmãreºte accentuarea punctelor forte ºi minima-lizarea punctelor slabe ale indivizilor. Acestea dau esenþa organizaþei, in-diferent de obiectul sãu de activitate. Întreaga lume este organizatã dupãprincipii de management, întreaga existenþã depinde de management. Ca-pacitatea indivizilor de a fi folositori societãþii depinde ºi ea, la fel de mult,de managementul organizaþiilor în care lucreazã, ca ºi de propriile lor cali-tãþi, de motivarea lor, ºi efortul pe care îl depun. Organizaþia militarã sebazeazã în primul rând pe oameni.

Prin integrarea oamenilor într-o acþiune care implicã asumarea în co-mun a riscurilor, managementul este strâns legat de culturã. Manageriidin America, Germania, Japonia fac absolut acelaºi lucru. Diferã numaimodul în care îºi desfãºoarã activitatea. De aceea, una din problemele celemai importante care poate sã potenþeze managementul în organizaþia mili-tarã, este de a folosi la maximum elementele tradiþiei ºi culturii, în desfã-ºurarea activitãþilor zilnice.

Managementul trebuie sã asigure atât organizaþiei cât ºi fiecãrui an-gajat capacitatea de creºtere, de dezvoltare, pe mãsurã ce se producschimbãri ale nevoilor ºi perspectivelor. Fiecare organizaþie este o institu-þie care instruieºte ºi se instruieºte în acelaºi timp.

Fiecare organizaþie este alcãtuitã din persoane, diferenþiate prin califi-care ºi cunoºtinþe, care au de îndeplinit sarcini de diverse tipuri. Ea trebuiesã se bazeze pe comunicare ºi responsabilitate individualã. Toþi membriisunt datori sã analizeze scopul pe care doresc sã-l atingã – ºi sã se asigurecã ºi colegii lor îl cunosc ºi îl înþeleg. De asemenea, ei trebuie sã analizezece obligaþii au faþã de ceilalþi – ºi sã se asigure cã aceºtia le înþeleg.

Rezultatele existã numai în afara organizaþiei. Rezultatul unei între-prinderi este un client satisfãcut. Rezultatul unui spital este un pacient vin-decat. Rezultatul unei instituþii de învãþãmânt este un elev sau un studentcare a acumulat anumite cunoºtinþe ºi le pune în aplicare zece ani mai târ-ziu. Rezultatul organizaþiei militare este apãrarea patriei. În interiorul or-ganizaþiei nu existã decât costuri.

Pentru a reuºi în calitatea sa de manager, ofiþerul trebuie sã îºi edifi-ce, cât mai bine acele aptitudini – însuºiri ºi caracteristici înnãscute ºi

165august, 2007

Argumente pentru sintagma: ofiþer = manager

dobândite – care condiþioneazã simplitatea ºi eficienþa procesului manage-rial.

Aptitudinile profesionale (tehnice) sunt foarte concrete, dezvoltate ºiaccentuate în procesul instruirii iniþiale ºi ulterioare. Acestea permit ofiþe-rului vehicularea unor metode, procedee ºi tehnici specifice domeniului pecare-l conduce. De asemenea, ele îl ajutã în identificarea ºi dezvoltareaaptitudinilor profesionale ale subordonaþilor.

Aptitudinile de iniþiere, dezvoltare ºi finalizare a unor relaþii uma-ne sunt necesare prestaþiei manageriale faþã de resursa vitalã a organizaþi-ei: oamenii. Ele îi permit sã imprime oamenilor motivaþii, sã gestionezeconflictele ºi sã coordoneze munca în grup.

Aptitudinile de conceptualizare se exprimã în abilitatea unui mana-ger militar de a percepe ºi înþelege organizaþia militarã ca întreg, depen-denþele dintre pãrþile ºi funcþiile ei, precum ºi de a diagnostica ºi evalua di-ferite tipuri de probleme manageriale.

Aptitudinile de comunicare sintetizeazã capacitatea individului de arecepta ºi transmite informaþii, gânduri, sentimente ºi atitudini (scrise, orale,nonverbale).

Categoric, volumul, profunzimea ºi complexitatea aptitudinilor mini-me necesare unui conducãtor sunt dependente de nivelul la care se exercitãactul managerial. Cu cât nivelul scade, cu atât trebuie sã fie mai ridicatstandardul aptitudinilor de strictã specialitate. Cu cât nivelul creºte, cu atâtstandardul aptitudinilor conceptuale ºi cele referitoare la resursa umanãeste mai ridicat, iar cele strict profesionale devin de ansamblu, oferind con-ducãtorului o viziune sistemicã asupra procesului pe care îl conduce.

Cu siguranþã argumentele pro ºi contra sintagmei „ofiþer-manager”sunt mult mai multe. În esenþã, viaþa organizaþiei militare este influenþatãîn primul rând de fenomenul economic, iar obiectivele sale sunt tot de na-turã economicã. Aceastã realitate din structurile militare pune semnul deegalitate în sintagma „ofiþer = manager”.

Note:1. S.C.Certo, Managementul modern, Bucureºti, Editura Teora, 2002, p.22.

2. Prelucrare dupã T.Zorlenþan, E.Burduº, G.Cãprãrescu, Managementul organizaþiei,

Editura Economicã, Bucureºti, 1998, p.68.

3. C.Teleºpan, Bazele managementului, Editura Hermannstadt, Sibiu, p.81-83.

„Studiazã întâi ºtiinþa ºi continuã apoi cu practica nãscutã din aceastã ºtiinþã“.

(Leonardo da Vinci)

Este unanim recunoscutã importanþa învãþãmântului militar în stareaviitoare a unei naþiuni. Instituþia militarã de învãþãmânt este principala ge-neratoare a nucleelor de difuziune în pregãtirea profesionalã a militarilor.Realizarea unei conduite orientate spre calitate este „elementul vital pen-tru atingerea þelurilor prospere“ (Juran), constituind o constrângere majorãîn procesul de integrare europeanã a României ºi ca membru NATO. O im-portanþã majorã o are în aceastã privinþã componenta educaþionalã, nu numaisub aspectul calitãþii prestaþiei, ci prin integrarea nevoii de calitate în învã-þãmântul militar. În acest context, calitatea prestaþiei profesionale dobân-deºte o importanþã deosebitã. De aceea, este momentul de a se trece – prininstituþionalizarea dimensiunii calitãþii învãþãmântului militar românesc –la încurajarea performanþei.

Misiunea învãþãmântului militar este în primul rând de a rãspunde ne-voilor specifice de educaþie necesare formãrii profesionale a militarilor pro-fesioniºti, prin impunerea de standarde de calitate de cãtre beneficiar, uni-tãþi/subunitãþi din cadrul forþelor terestre.

Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General GheorghePopescu“ îºi îndeplineºte acest scop doar în mãsura în care satisface aces-

SUBLOCOTENENT ADRIAN DURLICIOIU

Calitate [i dezvoltare – priorit`]i ale înv`]`mântuluimilitar în Centrul de Preg`tirepentru Artilerie Antiaerian` „General Gheorghe POPESCU“

167august, 2007



te trebuinþe la un standard de calitate care permite elevilor/cursanþilor sãdevinã performanþi într-un mediu globalizat, caracterizat prin competiþie ºidinamism. Menþinerea standardului este posibilã numai în condiþiile orien-tãrii spre performanþã a activitãþii profesionale, prin îmbunãtãþirea conti-nuã a ofertei ºi a rezultatelor, a unui management performant, a unei poli-tici financiare adecvatã utilizãrii raþionale a resurselor ºi atragerii de noiresurse, prin încurajarea unei atitudini responsabile a întregului personalmilitar ºi civil.

În exerciþiul misiunii sale de educaþie ºi de formare, Centrul de Pregã-tire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ poate fi pri-vit ºi ca o organizaþie ce îºi desfãºoarã activitatea într-o piaþã concurenþialãa ofertei de servicii (învãþãmânt, cercetare). Sub acest aspect, competitivi-tatea instituþiei de învãþãmânt militar este datã de capacitatea ei de adap-tare la nevoile în continuã schimbare ale mediului economico-social ºi aevoluþiei tehnicii ºi tehnologiilor militare.

Dinamismul pieþei serviciilor educaþionale ºi de cercetare ºtiinþificã in-duce ºi tendinþa de întãrire a caracterului antreprenorial al funcþiei de con-ducere a Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „GeneralGheorghe Popescu“; astfel apare în chip necesar o competiþie între funcþio-narea instituþiei militare ºi principiile de funcþionare ale instituþiilor civilede învãþãmânt. Noua abordare pretinde o strategie ºi structuri managerialecorespunzãtoare, introducerea unui sistem adecvat de selecþie ºi pregãtirea persoanelor de conducere, care sã asigure un grad ridicat de suprapunereîntre rãspundere ºi competenþã la toate nivelurile manageriale.

Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General GheorghePopescu“ are ºi o misiune ºtiinþificã. El produce noi cunoºtinþe ºtiinþificeºi le evalueazã critic pe cele general admise.

Deschiderea internaþionalã a constituit unul din paºii cei mai impor-tanþi pe care i-a realizat învãþãmântul militar românesc dupã 1990. Progra-mele internaþionale având ca scop armonizarea instituþionalã ºi curricularã,precum ºi cooperarea în cercetare au adus o contribuþie majorã la moderni-zarea învãþãmântului militar românesc sub aspecte cum sunt: oferta edu-caþionalã, cultura instituþionalã, mentalitatea personalului, practicile ma-nageriale ºi dezvoltarea bazei materiale.

Menþinerea colaborãrii învãþãmântului militar românesc cu mediulacademic european ºi internaþional impune un efort de adaptare a struc-turii, ofertei ºi calitãþii prestaþiei. Mai mult decât atât, integrarea europeanãîn domeniul educaþiei ºi cercetãrii pretinde în mod explicit introducereaunor sisteme de asigurare a calitãþii în instituþiile de învãþãmânt militar.

169august, 2007

Calitate ºi dezvoltare – prioritãþi ale învãþãmântului militar

Acestea sunt menite sã asigure o compatibilizare a calitãþii prestaþiei profe-sionale, un nucleu de valori ºi practici armonizate, care sã sporeascã încre-derea între organizaþiile aflate în colaborare pentru realizarea unui scop ºisã creeze un cadru adecvat unei competiþii corecte.

Introducerea sistemelor de asigurare a calitãþii devine astfel un obiec-tiv prioritar pentru integrarea europeanã ºi în structura internaþionalã a NATO.

Dupã 1989, în învãþãmântul militar din România au avut loc schimbãrirelevante. O parte a schimbãrilor amintite au fost necesare ºi dorite, fiindintegrate nevoii de reforme a întregii societãþi româneºti. Reforma în învã-þãmântul militar, chiar dacã promovatã în mod reactiv ºi nu strategic, pre-zentând ºovãieli, inconsecvenþe ºi incongruenþe semnificative, a atins prin-cipalele dimensiuni ale vieþii profesionale. Din pãcate, pe fondul stângãcii-lor în promovarea reformei, coroborate cu o culturã managerialã ºi institu-þionalã tributarã vechilor modele de gândire, au apãrut ºi s-au dezvoltatfenomene cu impact negativ considerabil asupra calitãþii învãþãmântuluimilitar românesc.

Autonomia este imperios necesarã Centrului de Pregãtire pentru Arti-lerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ ºi va acorda libertatea de adecide în mod independent care vor fi misiunea, viziunea, obiectivele ºistrategia de atingere a acestora, organizarea internã, utilizarea resurselor,structura ºi conþinutul ofertei educaþionale etc. În prezent, Centrul de Pre-gãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ are doaro rãspundere moralã faþã de calitatea prestaþiei sale.

Poate cea mai importantã dimensiune a sistemelor de asigurare a cali-tãþii este dezvoltarea funcþiei calitate în Centrul de Pregãtire pentru Arti-lerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, care este impusã de cerin-þele interne legate de management, de responsabilizarea personalului orga-nizaþiei, de orientarea spre performanþã a activitãþii profesionale ºi de dez-voltare a unei culturi a calitãþii atât în rândurile instructorilor, cât ºi ale ele-vilor/cursanþilor.

Orientarea spre performanþã a activitãþii didactice a Centrului de Pre-gãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, deºi estedatã de management, depinde ca rezultat de mãsura în care instructorii (ca-drele didactice militare ºi civile) se simt responsabili ºi se implicã în modreal pentru îndeplinirea obiectivelor instituþiei de învãþãmânt militar. Mo-tivarea personalului nu este exclusiv materialã, ci depinde de o serie de alþifactori cum sunt: cultura instituþionalã ºi a calitãþii, mentalitatea, mediul demuncã, relaþiile ierarhice. Schimbãrile în acest domeniu sunt lente ºi rezul-tatele vizibile doar pe termen lung. Este de acceptat cã existã un decalaj



semnificativ între schimbãrile pe plan material, instituþional ºi uman. Sis-temul de asigurare a calitãþii are ºi rolul de a contribui la orientarea ºi dez-voltarea favorabilã a acestor factori de motivare ºi responsabilizare a per-sonalului. Sistemul de asigurare a calitãþii pretinde în aceastã privinþã:

iniþierea unui proces de instruire continuã a instructorilor;stabilirea clarã ºi echitabilã a sarcinilor, responsabilitãþilor ºi crite-

riilor de performanþã;introducerea evaluãrii periodice a activitãþii individuale;transparenþa ºi coerenþa actului de decizie;asigurarea unui echilibru între decizia managerialã ºi consultarea tu-

turor pãrþilor interesate. Sistemul de asigurare a calitãþii impune dezvoltarea funcþiei de cola-

borare/cooperare a Centrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã„General Gheorghe Popescu“ cu mediul de inserþie (beneficiarii activitãþi-lor de cercetare ºi pregãtire/instruire) ºi identificarea periodicã a cerinþelorºi a gradului de satisfacere al acestora.

Pentru Centrul de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „GeneralGheorghe Popescu“, standardul managementului calitãþii a fost definit ca:„activitãþi coordonate pentru a orienta ºi a controla organizaþia în ceeace priveºte calitatea“.

Orientarea ºi controlul referitoare la calitate includ: stabilirea politiciireferitoare la calitate ºi a obiectivelor calitãþii, planificarea calitãþii, con-trolul calitãþii, asigurarea calitãþii ºi îmbunãtãþirea calitãþii.

Îmbunãtãþirea calitãþii

ASIGURAREA CALITÃÞII

POLITICA ª I OBIECTIVELE

CALITÃÞII PLANIFICAREA CALITÃÞII

CONTROLUL CALITÃÞII

MANAGEMENTUL

CALITÃÞII

POLITICA ª I OBIECTIVELE

CALITÃÞII

Componentele managementului calitãþii

171august, 2007


Managementul calitãþii constituie responsabilitatea tuturor nivelurilorde management, însã trebuie condus de managementul de la nivelul celmai înalt.

Evaluarea conþinutului procesului de învãþãmânt militar în Centrul dePregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“, dinpunct de vedere al managementului calitãþii, depinde însã de structura luiºi de capacitatea funcþionalã a acesteia.

Structura genericã a procesului de învãþãmânt militar, respectiv struc-tura care sã nu depindã de specificul domeniului de cunoaºtere, cuprindeurmãtoarele componente: dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicite; dez-voltarea bazei de cunoºtinþe tacite; dezvoltarea capacitãþii de procesare aacestor cunoºtinþe; generarea de noi cunoºtinþe; evaluarea tuturor acestorcunoºtinþe ºi abilitãþi.

Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe explicite. Prin tradiþie, aceastã compo-nentã este cea mai importantã ºi, de cele mai multe ori, se identificã cu cla-sicul transfer de cunoºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi. Acest trans-fer se realizeazã în cadrul cursurilor ºi seminariilor, prin expunerile verba-le ale instructorilor ºi prin dialogul care se desfãºoarã între instructori ºielevi/cursanþi. Calitatea transferului de cunoºtinþe depinde atât de expe-rienþa ºi talentul instructorilor, cât ºi de capacitatea de asimilare a elevi-lor/cursanþilor.

Dezvoltarea bazei de cunoºtinþe tactice. Acest proces este mai puþinvizibil în instituþia noastrã, cu excepþia celor în care domeniul de studii im-pune o astfel de pregãtire. Este vorba de medicinã, inginerie, chimie, încare experienþa directã a studenþilor/elevilor/cursanþilor genereazã cunoº-tinþele tacite necesare unei înþelegeri fenomenologice a realitãþii. Pentru oformare cât mai complexã a viitorilor specialiºti, dezvoltarea bazei decunoºtinþe tactice este foarte importantã ºi acest aspect ar trebui luat înconsideraþie în evaluarea procesului de învãþãmânt din orice domeniu alcunoaºterii.

Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cunoºtinþelor. Prin tradiþie, în-vãþãmântul nostru militar a pus accentul pe acumularea de cunoºtinþe. Însistemul de învãþãmânt militar american, accentul se pune pe dezvoltareacapacitãþii de procesare a cunoºtinþelor. Realitatea demonstreazã necesita-tea dezvoltãrii ambelor aspecte. Dezvoltarea capacitãþii de procesare a cu-noºtinþelor se face prin componente specifice, cum ar fi: temele de casã,proiectele, lucrãrile de laborator de cãtre elevi/cursanþi. Evaluarea proce-sului de învãþãmânt trebuie sã identifice existenþa ºi eficienþa acestor com-ponente, în contextul pregãtirii într-un anumit domeniu al cunoaºterii.



Generarea de noi cunoºtinþe. Aceastã componentã se manifestã îndeo-sebi în cadrul programelor de masterat ºi doctorat, prin integrarea în pro-cesul de învãþãmânt militar a cercetãrii ºtiinþifice. Cunoºtinþele generate înacest caz sunt explicite. Cunoºtinþele tacite se pot genera în orice programde studii universitare sau postuniversitare, dacã cei care au conceput aces-te programe au avut în vedere acest aspect foarte important atât pentru uni-versitate, cât ºi pentru studenþi. Totodatã, un proces ignorat de obicei înînvãþãmântul nostru militar universitar îl constituie transformarea cunoº-tinþelor tacite în cunoºtinþe explicite, respectiv generarea de cunoºtinþe ex-plicite. Calitatea procesului de învãþãmânt trebuie evaluatã nu numai prinprisma acumulãrii unei anumite cantitãþi de cunoºtinþe explicite, ca urmarea transferului de cunoºtinþe de la instructori la elevi/cursanþi, ci ºi prin ge-nerarea de noi cunoºtinþe de cãtre elevi/cursanþi.

Evaluarea cunoºtinþelor ºi a capacitãþii de procesare a lor. În cadrulprocesului de învãþãmânt militar se proiecteazã, dupã fiecare modul detransfer de cunoºtinþe, un modul de verificare a cunoºtinþelor ºi a capaci-tãþii elevilor/cursanþilor de procesare a lor. Acest modul cuprinde lucrãri decontrol, teme pentru proiecte, lucrãri de laborator. Aceste modalitãþi deverificare a cunoºtinþelor se proiecteazã de cãtre instructori, în funcþie despecificul domeniului de studii, ºi au în general douã obiective: asigurareaîndeplinirii unor cerinþe minime de promovare a elevilor/cursanþilor în pro-gresul lor profesional, ºi evaluarea cu scopul ierarhizãrii lor valorice într-unanumit context ºi o anumitã colectivitate.

Toate aceste componente prezentate mai sus se integreazã în procesulfundamental de învãþãmânt organizat de Centrul de Pregãtire pentru Arti-lerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“. Dar, pentru ca acest pro-ces sã se poatã realiza, sunt necesare ºi o serie de procese de sprijin, cumar fi: procesul de informare organizat prin bibliotecile clasice ºi virtuale aleCentrului de Pregãtire pentru Artilerie Antiaerianã „General GheorghePopescu“, procesul de informatizare ºi de conectare prin Internet la celemai importante baze de cunoºtinþe disponibile pe glob, procesul de asigu-rare a unor baze tehnologice performante pentru lucrãrile de laborator ºicele de cercetare ºtiinþificã, procesul de asigurare a unor condiþii socialeadecvate pentru elevi/cursanþi etc.

Dacã ar fi sã fac o sintezã a cerinþelor care impun introducerea sis-temelor de asigurare a calitãþii în Centrul de Pregãtire pentru ArtilerieAntiaerianã „General Gheorghe Popescu“, am menþiona urmãtoarele:

creºterea încrederii în capacitatea organizaþiei de a desfãºura o acti-vitate performantã;

173august, 2007


alinierea la standardele ºi practica instituþiilor de învãþãmânt militareuropene în domeniul asigurãrii calitãþii – condiþie pentru integrarea euro-peanã;

asigurarea unor criterii consistente ºi armonizate de evaluare a rezul-tatelor activitãþii profesionale, atât pe segmentul didactic, cât ºi pe cel ºtiin-þific;

asumarea responsabilitãþii de cãtre instituþie pentru calitatea proprieiprestaþii;

folosirea eficientã ºi transparentã a resurselor alocate; asigurarea pregãtirii performante a elevilor/cursanþilor;dezvoltarea unor mecanisme, instrumente ºi metode care sã sprijine

managementul organizaþiei în realizarea coerenþei ºi eficacitãþii actului de-cizional;

creºterea responsabilitãþii ºi gradului de implicare a întregului per-sonal în realizarea obiectivelor instituþiei;

crearea ºi dezvoltarea unei culturi instituþionale în Centrul de Pregã-tire pentru Artilerie Antiaerianã „General Gheorghe Popescu“ atât în mij-locul propriului personal, cât ºi în rândurile elevilor/cursanþilor.

Luând în considerare situaþia actualã, reflectatã în parte de cele men-þionate anterior, cred cã se impune în acest moment crearea unui cadru re-gulamentar ºi instituþional care sã stea la baza sistemului naþional de asigu-rare a calitãþii în învãþãmântul militar românesc. Acest cadru trebuie sã în-curajeze coordonarea ºi sinergia de acþiune pe dimensiunea calitate întreorganismele implicate în conducerea învãþãmântului militar românesc.

Consider principiile menþionate mai jos ca fiind vitale pentru capaci-tatea instituþiei de a-ºi îndeplini misiunea:

- Instituþia trebuie sã fie total independentã de orice alt organism carear putea crea presiuni;

- În componenþa ei, precum ºi în procesul de evaluare, trebuie sã fie re-prezentate toate pãrþile interesate în calitatea învãþãmântului militar: cli-enþi (elevi/cursanþi) ºi beneficiari (unitãþi/subunitãþi de armã);

- Pentru a întocmi ºi aplica criterii ºi proceduri relevante ºi eficace deevaluare ºi a le actualiza continuu, instituþia trebuie sã dispunã de experþiîn domeniul asigurãrii calitãþii, dar care sã cunoascã ºi sã înþeleagã în ace-laºi timp mediul organizaþional.

Referiri bibliografice:

1. *** Asigurarea calitãþii, Ghid pentru unitãþile ºcolare – partea I. Concept ºi cadru

metodologic, Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei, Bucureºti, 2005.



2. Asociaþia de Standardizare din România ASRO SR EN ISO9001/2001, Sisteme de

management al calitãþii.

3. Ghidul calitãþii în învãþãmântul superior, Proiectul CALISRO, Editura Universitãþii

din Bucureºti, Bucureºti, 2004.

4. Ordonanþa de Urgenþã nr.75 din 12 iulie 2005 privind asigurarea calitãþii educaþiei.

5. ISO-9000 Sisteme de Management al Calitãþii- Fundament ºi Vocabular.

6. ISO-9001 Sisteme de Management al Calitãþii- Cerinþe.

7. C.Oprean, Managementul calitãþii, Editura Universitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu,

Sibiu, 2004.

O datã cu revenirea societãþii româneºti la democraþie, procesultransformãrilor produse dupã 1990 a cuprins ºi Armata Românã,

care a adoptat o nouã strategie de formare a personalului militar, compati-bilã cu statutul de membru NATO ºi cu politica de apãrare a þãrii. Trans-formarea sa într-o armatã modernã implicã aspecte de ordin cantitativ ºicalitativ, concretizate prin noi standarde de pregãtire, proceduri de instrui-re ºi formare a maiºtrilor militari ºi subofiþerilor, precum ºi a soldaþilor ºigradaþilor voluntari.

Începând cu anul 1995, în baza Legii nr.80 privind „Statutul cadrelormilitare“, ºi îndeosebi din anul 2000, când a fost adoptat „Ghidul cariereimilitare“, subofiþerii sunt pregãtiþi sã îndeplineascã funcþii de execuþie ºi decomandã, de la cele mai mici structuri militare ºi pânã la cele de stat-ma-jor, precum ºi de consiliere a comandanþilor pe toate treptele ierarhice.

Adaptarea standardelor euroatlantice obligã la mutaþii semnificativestructurale ºi funcþionale în instruirea personalului/forþelor cu cele patrucomponente de bazã: învãþãmântul militar, instrucþia, exerciþiile ºi instrui-rea prin practicarea atribuþiilor funcþionale aferente funcþiei, conform„Ordinului privind instrucþia ºi exerciþiile în Armata României în perioada2007-2010“.

Instrucþia cuprinde totalitatea acþiunilor întreprinse pentru formarea,dezvoltarea ºi menþinerea deprinderilor individuale ºi colective, necesareîndeplinirii misiunilor/sarcinilor. Prin instrucþie se cultivã, de asemenea,

PLUTONIER-ADJUTANT ION MARIN, PLUTONIER-MAJOR MARIUS BÃLÃªOIU, PLUTONIER-MAJOR MARIUS GHIÞÃ, PLUTONIER LUCIAN NEACªU

Subofi]erul-instructor

175august, 2007



spiritul de luptã ºi virtuþile militare ºi se realizeazã coeziunea structurilormilitare, elemente esenþiale pentru capacitatea forþelor de a rãspunde ºi ac-þiona eficient în spaþiul de luptã integrat.

Abordând esenþa acestui subiect, credem cã nu este lipsit de interes sãreamintim faptul cã, pânã nu demult, subofiþerul instructor sau subofiþerulîn general se afla între corpul de comandã ºi cel de execuþie, respectiv întreofiþeri ºi trupã, atribuindu-se sintagma de „ajutor al ofiþerului“. Aceastã„posturã“ nu-i conferea subofiþerului nici autoritate ºi nici responsabilitate,fapt ce a condus cãtre marginalizarea acestei categorii de personal, la de-motivarea subofiþerilor ºi la diminuarea încrederii în sine, mai mult decâtatât, a condus la lipsa încrederii corpului de comandã acordatã subofiþeri-lor. Se pune în discuþie nu competenþa profesionalã a subofiþerilor impli-caþi în actul didactic, în pregãtirea elevilor/cursanþilor sau a militarilor întermen (cei mai mulþi erau experþi în armamente ºi muniþii, aparaturã ºiechipamente, motoare, transmisii, exploatare sisteme ºi instalaþii), ci manie-ra în care aceºtia au fost utilizaþi, rolul secundar, auxiliar atribuit acestora.

În armatele altor þãri, acum aliate în NATO, subofiþerii reprezintã ca-tegoria de personal a cãrei activitate principalã pe timp de pace este in-strucþia individului ºi a grupurilor mici, deoarece subofiþerii sunt cei careîn luptã sunt liderii celor pe care îi instruiesc pe timp de pace.

„Instruieºte-te aºa cum vei lupta!“ reprezintã motto-ul adoptat ºi subcare trebuie sã se desfãºoare instrucþia în Forþele Terestre ºi în toatã arma-ta. Plecând de la acest deziderat ºi de asemenea având în faþã viziunea des-pre subofiþerul român modern, lider militar capabil sã conducã ºi sã instru-iascã subordonaþii prin puterea exemplului personal, sã îºi foloseascã pro-pria experienþã, sã impunã ºi sã menþinã standardele de pregãtire ºi com-portament, sã aibã grijã de subordonaþi, de tehnica ºi echipamentul din do-tare ºi sã se adapteze schimbãrilor specifice mediului militar ºi ale socie-tãþii în general vom înþelege cã subofiþerul a cãpãtat un nou statut, o nouãdimensiune adaptatã la realitatea câmpului de luptã modern.

Fundamentul instrucþiei în Forþele Terestre îl reprezintã ciclul manage-mentului instruirii, care include etapele planificãrii, executãrii ºi evaluãriiinstrucþiei, coroborate cu obþinerea feedback-ului pe tot timpul acestor eta-pe. Atunci când se elaboreazã LCEM, instrucþia pe timp de pace trebuieracordatã la misiunile la rãzboi specifice fiecãrui tip de structurã militarã.Comandanþii sunt aceia care desemneazã ofiþerii ca fiind responsabili deinstrucþia colectivã, iar subofiþerii responsabili de instrucþia individului,echipajului, piesei, echipei ºi a grupei. Deci, managementul instrucþiei înmod obligatoriu include subofiþerii. În cadrul structurilor militare, canalul

177august, 2007

Subofiþerul-instructor

de sprijin al subofiþerilor funcþioneazã în paralel ºi îl completeazã pe cel decomandã. Este un canal de comunicare ºi management ce pleacã de la con-silierul comandantului pentru subofiþeri, soldaþi ºi gradaþi voluntari, cãtresubofiþerii de companie, locþiitorii comandanþilor de plutoane, comandanþiide grupe, pânã la ultimul soldat voluntar.

În ansamblul structural al conducerii procesului de instruire, subofiþe-rul instructor, deºi se situeazã în plan ierarhic pe o treaptã inferioarã, areun rol determinant deoarece conduce ºi realizeazã instruirea ºi educareamilitarilor din subordine. Pornind de la definiþia existentã în Dicþionarulexplicativ al limbii române, în conformitate cu care instructorul este acea„persoanã competentã care instruieºte pe alþii“, realizãm cât de sumar estedefinitã ºi cât de mult presupune aceastã competenþã pentru a putea ajungesã instruim într-un mod optim. Trecând în revistã ultimii ani parcurºi deînvãþãmântul militar, de instrucþie în general, putem evidenþia transformã-rile pozitive suferite de instructorul militar ºi mai ales de cãtre subofiþerul-instructor. Astãzi, subofiþerul-instructor reprezintã acea persoanã care reu-ºeºte sã se impunã în faþa militarilor subordonaþi, a elevilor sau cursanþilorprin cunoºtinþe, atitudine, dãruire ºi experienþã. Aceste atribute conferãsubofiþerului calitatea de formator, menit sã instruiascã ºi educe pe viitoriilideri, pe viitori formatori, plecând de la simpla dar fundamentala poziþie„drepþi“ ºi salutul militar, pânã la însuºirea diferitelor dimensiuni ale con-ducerii organizaþiilor mici, din care enumerãm: modul de lucru în echipã,tehnici noi de comunicare interpersonalã, gestionarea eficientã a stresuluiºi riscului, adecvarea stilurilor de conducere conform activitãþilor desfã-ºurate etc.

O datã cu noua dimensiune a subofiþerului în general ºi a subofiþerului-instructor în special, trebuie menþionatã ºi maniera nouã, modernã de abor-dare a actului didactic. Acest aspect este întâlnit cu precãdere în ªcoalaMilitarã de Maiºtri Militari ºi Subofiþeri a Forþelor Terestre „BASARAB I“,unde subofiþerul-instructor a trecut de la predarea, transmiterea cunoºtin-þelor în mod clasic, monoton, plictisitor (în care accentul era pus pe memo-rare, pe capacitatea cursantului de asimilare), la un instructor modern, carepune accent pe capacitatea de analizã ºi sintezã, iniþiativã, încredere în si-ne ºi studiu individual bine organizat din partea cursantului. Mai mult decâtatât, folosindu-ºi capacitatea empaticã, instructorul realizeazã optimizareaprocesului de instruire.

Calitatea celui instruit, a absolventului, este direct proporþionalã cu cali-tatea investiþiei fãcutã în acesta, instrumentul principal prin intermediulcãruia se investeºte îl reprezintã instructorul. Modul în care se realizeazã



acest lucru este esenþial pentru obþinerea unui militar instruit la standarde-le cele mai înalte.

Performanþele celui instruit rezultã nu doar din mãsura în care acestaºi-a atins obiectivele, ci mai ales din dezvoltarea capacitãþii acestuia de ase adapta ºi a rezolva problemele nou apãrute pe timpul instruirii. Pe scurt,de a gãsi resursele necesare soluþionãrii situaþiilor create, pregãtindu-l ast-fel pentru o gândire constantã, sãnãtoasã, creându-i bazele unui studiu con-secvent, individual.

Subofiþerul-instructor trebuie sã se impunã în faþa cursantului nu atâtprin autoritatea funcþiei ºi a gradului, cât mai ales prin cunoºtinþe, compe-tenþe, mod de comportare, exemplu personal, stil de muncã ºi prin încrede-rea insuflatã cursantului, militarului instruit. În aceeaºi ordine de idei, in-structorul are obligaþia de a educa ºi instrui, de a cunoaºte capacitãþile ce-lor ce se instruiesc, dificultãþile întâmpinate de cãtre aceºtia, adaptându-ºiastfel modul de transmitere a cunoºtinþelor funcþie de aceste variabile.

În concluzie, în condiþiile transformãrii armatei, a noilor abordãri con-ceptuale privind rolul ºi locul subofiþerului român modern, credem cã aces-ta se aflã canalizat pe un traseu ascendent, care coroborat cu pregãtireaprofesionalã, dãruirea, motivarea ºi ambiþia de a reuºi sã facã faþã noilormisiuni, ne dau garanþia instruirii soldaþilor ºi gradaþilor voluntari, a ele-vilor ºi cursanþilor la standardele cele mai înalte.

Legi ºi regularitãþi. Teoria atrage în structura ei ºi legi ale discipli-nelor din care emerge. Conform tradiþiei, ºtiinþa trebuia sã ajungã la o ex-plicaþie universalã a realitãþii. În acest sens, legea este expresia unei astfelde cunoaºteri dovedite, este o ipotezã confirmatã cu grad înalt de cuprin-dere a unor fenomene ce se desfãºoarã cu o anumitã regularitate constan-tã. Pentru a fi deosebite de enunþurile factuale, sunt numite adeseori „uni-versale nomologice”. Karl Popper identificã gradul de legitate al unei teo-rii cu „gradul de falsificabilitate”, adicã gradul de universalitate ºi de pre-cizie a teoriei. La nivelul disciplinei, legile interacþioneazã, se intercondi-þioneazã. Pentru convenþionaliºti, ºtiinþa ºi legile sunt creaþii strict subiec-tive, fãrã nicio corespondenþã cu realitatea. Orientãrile actuale în episte-mologie, în majoritatea lor susþin cã realitatea se caracterizeazã prin struc-turãri ºi regularitãþi pe care legile ºi regulile le reflectã creator în funcþiede experienþa de cunoaºtere dobânditã. Legile diferã dupã natura discipli-nelor în care se manifestã ºi dupã natura fenomenelor la care se referã: suntteoretice ºi empirice, cauzale, dinamice, statistice, universale etc. Regu-laritãþile sunt forme de invarianþã „mai slabã”, care sunt observabile ºi de-terminate empiric, dar care nu exclud unele posibile abateri.

Algoritmi. Mintea umanã este înzestratã cu capacitate calculatorie, cuposibilitãþi de a combina simboluri ce înlocuiesc de obicei numere, opera-þiile de calcul sunt ordonate de anumite reguli care asigurã parcurgereaunor paºi. Operaþiile au favorizat o serie de construcþii matematice ºi logi-

PROFESOR LAURENÞIU MUREªANCOLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“ – CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Arhitectura noetic` a disciplinelor (2)

179august, 2007



ce necesare în practica deciziilor (funcþiile recursive). Tot mai multe sferede activitate pot fi algoritmizate. Transformarea unor algoritmi numerici,printr-un cod de transfer, în funcþii recursive de numere naturale, ºi opera-þia inversã au deschis o largã aplicabilitate în ºtiinþã, în artã, în lingvisticã,în istorie º.a. Gândirea algoritmicã se raporteazã la clasa de fenomene încare cele individuale sunt subsumate. Unii specialiºti susþin universalitateaacestui mod de gândire ºi utilitatea lui în construcþia celor mai diferite dis-cipline. Informatica ºi gândirea computaþionalã au dezvoltat tehnica algo-ritmicã. Crearea algoritmilor este consideratã un capitol al generãrii de idei.Rolul algoritmilor în construcþia disciplinarã nu a fost încã suficient studiat.

Metode ºi metodologie. Disciplinele cuprind în componenþa lor meto-de, adicã acel ansamblu de modalitãþi necesare realizãrii obiectivelor cer-cetãrii ºi cunoaºterii. Metodele pot fi: generale (comune cunoaºterii siste-matizate), particulare (proprii unor grupuri de discipline) sau specificeunei discipline. Totodatã, pot fi obiective sau comprehensive (în domeniulsocio-uman), dupã cum în matematicã pot fi constructive ºi neconstructive.Astãzi se admite diferenþa între metodele propriu-zise aplicate diferenþiatºi metodologia sau teoria metodelor ºtiinþifice. Logica cercetãrii este consi-deratã disciplina metateoreticã, distinctã ºi de logicã ºi de disciplineleempirice care o folosesc. Printre metodele cuprinse în arhitectura discipli-nelor pot fi amintite: metodele critic-raþionale, deductive, filosofic-dialec-tice, istorice, empirice, euristice, ºtiinþifice ºi intuitive, hermeneutice ºi ex-perimentale, analogice ºi logice. Metodologia întemeieazã ºi justificã de-mersurile cognitive, ceea ce îndreptãþeºte distingerea metodologiilor: con-venþionaliste, inductiviste, naturaliste, fundaþioniste sau organizaþionale.

Limbajul deþine un rol important în gândirea sistematizatã ºi în orga-nizarea cunoaºterii. Totodatã, nu poate fi neglijat rolul sãu în structurareaideilor ºi în instituirea formelor cunoaºterii sau a formelor culturii, a mo-dalitãþilor ºtiinþifice ºi extraºtiinþifice. Limbajul în calitate de componentãnoeticã are o relevanþã deosebitã pentru înþelegerea diferitelor tipuri deconexiuni ce se stabilesc între toate categoriile de discipline.

Paradigma este un concept disputat în epistemologia contemporanã;este o teorie dominantã, un principiu explicativ, recunoscut tacit sau expli-cit. Lucian Blaga afirma despre ideea lui Aristotel cu privire la forma ma-tematicã cã va deveni cândva paradigmaticã, o normã pentru legile uneiºtiinþe, ce va înregistra mai târziu imense succese. Deci, el se referea la unaspect metodic, mai precis suprametodic. Blaga a intuit un concept care vafi mult dezbãtut dupã reluarea lui de cãtre Th.Kuhn ºi redefinit ca „matricedisciplinarã”. Ca matrice disciplinarã, paradigma cuprinde generalizãri

181august, 2007

Arhitectura noeticã a disciplinelor

simbolice, modele euristice, valori ºi o teorie „exemplarã”, deci paradigmapropriu-zisã. Schimbarea paradigmelor înseamnã progres în cunoaºtere.Magoroh Maruyana propune o nouã disciplinã, denumitã paradigmatolo-gie, în ideea cã este mai mult decât un limbaj, cã este o „structurã de raþio-nare specificã”. M.Maruyana face distincþie între studiul paradigmatic,interparadigmatic ºi transparadigmatic.

Nivelul „meta” se referã la regulile, constrângerile ºi reconstrucþiiledin domeniul teoretic. La nivelul metaºtiinþei, metalimbajului, metateoriei,metaprincipiilor, metalogicii, metafilosofiei se cautã factorii care condiþio-neazã întemeierea ºi structurarea ºtiinþei unei clase de limbaje, de logici,de teorii, de principii etc. Nivelul meta are un caracter autoreflexiv de in-terpretare a teoreticitãþii. El a fost cercetat atât în ceea ce priveºte aspecteleintrinseci ale cunoaºterii, cât ºi în ceea ce aparþine condiþionãrilor externeale cunoaºterii. Analiza nivelului „meta” are o semnificaþie deosebitã pen-tru explicarea ºi interpretarea conexiunilor dintre discipline. El relevã sem-nificaþii co-disciplinare evidente, antrenând interferenþe metodologice.

Valorile ocupã ºi ele un loc important în arhitectura noeticã a disci-plinelor. Ele apar ca obiect de cercetare pentru discipline ca estetica, teo-ria artelor, etica, teoria acþiunii, istoria, axiologia, sociologia º.a. ºi ca re-pere de orientare, ghidare ºi interpretare a demersurilor ºtiinþifice. Totoda-tã, se manifestã în diferite substructuri ale disciplinei sub formã de idei,presupoziþii, simboluri, metafore, imagini care nu întotdeauna pot fi for-malizate ºi axiomatizate. Ele pretind o descifrare, o înþelegere prin mijloa-ce hermeneutice. În prezent se constatã o tot mai largã deschidere a scien-tismului spre lumea valorilor, pe care altã datã o punea între paranteze.

Este evident faptul cã „situaþia disciplinarã” poate fi socotitã simptomal situaþiei cunoaºterii, iar arhitectura noeticã drept o totalitate, „sistemuldisciplinã” sau coerenþa disciplinei. Disciplinaritatea rãmâne formã esen-þialã de organizare a cunoºtinþelor.

Cercetãrile recente asupra educaþiei au evidenþiat cã actul de predare-învãþare se concretizeazã în rezultate mai bune atunci când proiectarea te-melor la diferite discipline are la bazã o filosofie care aspirã la sintezã, careridicã punþi de trecere între diferite simboluri ºi forme de cunoaºtere, întrelume ºi om, pentru a reconstrui valoric lumea umanã.

În acest sens pot fi invocate argumente referitoare la „cum” ºi „cât” deutilã este, de pildã, cunoaºterea filosofiei, a sistemelor ºi operelor în cares-a întrupat spiritul filosofic de-a lungul istoriei pentru înþelegerea ºi inter-pretarea operei lui Mihai Eminescu. O serie de probleme cum sunt celelegate de raportul dintre „chaos” ºi „cosmos”, dintre „fiinþã” ºi „nefiinþã”,



respectiv dintre „existenþã” ºi „nonexistenþã”, cele legate de timp ºi de spa-þiu, de destinul omului ca fiinþã cunoscãtoare ºi creatoare de valori, toateacestea presupun incursiuni în gândirea indianã ºi elenã, în arhitecturakantianã ºi hegelianã, în concepþia schopenhauerianã, precum ºi în alteteorii filosofice ºi ºtiinþifice.

Într-un mod asemãnãtor poate fi utilã clarificarea în spirit interdiscipli-nar a unor idei, principii, concepte, probleme etc., proprii sistemului meta-fizic al lui L.Blaga, care a îmbogãþit filosofia cu mijloacele poeziei ºi aconferit adâncime poeziei cu mijloacele filosofiei.

Operele literar-artistice trimit semnale spre celelalte domenii ºi se lasãla rândul lor atrase de ceea ce descoperã, astfel încât, poeþi ca Ion Barbu,Nichita Stãnescu ºi alþii sunt preocupaþi de problema limitelor cunoaºteriimatematice ºi de nevoia de recuperare a ceva important ce pare a fi pier-dut prin aplicarea structurilor abstracte la realitate, în timp ce scriitori caMarin Preda, Camil Petrescu, Mircea Eliade ºi alþii ne propun romane„bântuite” de „neliniºte metafizicã”.

Desigur cã incursiunile în zona semnificaþiilor ºtiinþifice sau filosoficeale operelor literar-artistice nu reprezintã un scop în sine, ele se constitu-ie ca un preambul care adânceºte ºi extinde înþelegerea operei fãrã a încu-raja tendinþa de subordonare ºi de reducere a fenomenului literar-artistic lacel filosofic sau ºtiinþific.

Explorarea arhitecturii noetice a disciplinelor de studiu ºi aplicareainterdisciplinaritãþii în colegiul militar constituie o preocupare deschisãspre adoptarea unei strategii unitare, spre „traducerea” corectã dintr-unlimbaj în altul, pentru eliminarea aspectelor lipsite de încãrcãturã educa-tivã ºi a supraîncãrcãrii elevilor.

Proiectarea ºi realizarea activitãþilor în spirit interdisciplinar, coopera-rea dintre educatori ºi elevi sunt aºezate într-un cadru propice dezvoltãriipersonalitãþii lor, corespunzãtor competenþelor ºi valorilor militare.

Un profesor eficient trebuie nu numai sã cunoascã în profunzimeconþinutul, sã elaboreze obiective operaþionale, sã utilizeze meto-

de, procedee ºi mijloace, sã evalueze elevii, ºi, mai ales, sã integreze toateaceste elemente în activitatea ce se desfãºoarã la clasã. Analog noþiunii fi-zice de câmp (magnetic, electric, dinamic etc.) s-ar putea considera cã toa-te aceste elemente constituie un câmp didactic în care interacþiunile se or-ganizeazã dupã anumite reguli. În mãsura în care corectarea pedagogicã ºipsihologicã sporeºte ºi aprofundeazã cunoaºterea proceselor de învãþare ºipredare, regulile de proiectare ºi planificare, organizare ºi desfãºurare a in-struirii ºi educãrii devin mai clare.

Predarea ºi învãþarea vizeazã procesele cognitive ale elevilor, prin aceeacã strategiile de instruire propuse se concentreazã pe a-i învãþa pe elevicum sã înveþe, cum sã prelucreze informaþiile ºi cum sã gândeascã inde-pendent ºi eficient. Instruirea cognitivã are deci, ca obiective primare, „aînþelege ºi a învãþa cum sã înveþi“. Ea include instrucþiuni asupra diferi-telor dimensiuni ale gândirii, cum ar fi: înþelegerea, compoziþia, rezolvareade probleme, luarea deciziilor, gândirea criticã ºi creativã, metacogniþia.

Conceptul de predare strategicã atrage atenþia asupra rolului de strategal profesorului, cel care ia decizii asupra a „ce“, „cum“ ºi „când“ se predãºi se învaþã. „CE“ se referã la a lua decizii asupra conþinutului instruirii:cunoºtinþe, deprinderi, strategii. „CUM“ se referã la luarea unor deciziiasupra procedeelor necesare implementãrii unei capacitãþi sau strategii ºi

PROFESOR PARASCHIVA IOSACOLEGIUL MILITAR LICEAL „MIHAI VITEAZUL“ – ALBA IULIA

Tendin]e în activitatea de predare-înv`]are

183august, 2007



asupra predãrii acelor proceduri elevilor. „CÂND“ se referã la luarea deci-ziilor asupra condiþiilor potrivite pentru aplicarea unei strategii sau capaci-tãþi date elevilor ºi asupra predãrii unor asemenea informaþii acestora.

Astfel, luarea deciziilor asupra conþinutului ºi a strategiilor de instruirecele mai potrivite constituie inima predãrii strategice. Conceptul de preda-re strategicã se contureazã în principal pe rolul profesorului ca MODEL ºica MEDIATOR, deºi nu exclude rolul sãu de manager ºi conducãtor al pro-cesului de instruire.

Ca MODEL, profesorul strateg demonstreazã cum sã gândeºti într-oanumitã sarcinã, cum sã aplici strategiile ºi „ce sã faci când nu mai ºtii cesã faci“.

Ca MEDIATOR, el se interpune între elevi ºi mediul de învãþare, pen-tru a-i ajuta pe elevi sã înveþe ºi sã se dezvolte, anticipeazã problemele carepot sã aparã în procesul învãþãrii ºi propune soluþii de depãºire a acestora,îndrumã elevii de la începuturile învãþãrii, pânã la învãþarea independentã.

Aspecte caracteristice predãrii strategice:se poate aplica la toate disciplinele ºi pentru toþi elevii;acordã atenþie atât conþinutului, cât ºi strategiilor predãrii;se centreazã pe modele organizaþionale ºi schiþe grafice;defineºte strategii instrucþionale în mod explicit;conceptualizeazã învãþarea ºi instruirea ca procese fazice de gândire

recursivã.Avantajele predãrii ºi învãþãrii strategice sunt diverse. Iatã câteva:

asigurã un limbaj ºi un cadru conceptual comun pentru profesorii ºiinspectorii de toate specialitãþile, ceea ce încurajeazã comunicarea, colabo-rarea ºi coordonarea în planificarea curriculum-ului (programei) ºi instrui-rii din diferite domenii. De asemenea, faciliteazã coordonarea activitãþilorde dezvoltare a gândirii ºi de evaluare între toate disciplinele, precum ºitransferul unor deprinderi de la o disciplinã la alta. Pe mãsurã ce comuni-carea ºi colaborarea sporesc, profesorii nu se mai simt izolaþi unii de alþiiºi nici de procesul de luare a deciziilor;

înzestreazã profesorii ºi elevii cu un repertoriu de strategii de preda-re-învãþare cu aplicare imediatã, dar ºi cu timp mai îndelungat de utilizare,folosind materialele de instruire existente;

integreazã deprinderile de citire, scriere ºi procesele de gândire îninteriorul diferitelor conþinuturi ºi discipline;

se poate folosi pentru toþi elevii, atât cei buni cât ºi cei slabi putândbeneficia de aceleaºi strategii de instruire.

185august, 2007

Tendinþe în activitatea de predare-învãþare

De obicei, reformele au neglijat elevii dezavantajaþi din punct de vede-re educaþional, fie pentru cã nevoile lor speciale sunt ignorate în procesulplanificãrii ºi proiectãrii, fie pentru cã nu se ºtie bine cum sã se acþionezeîn cazul lor. Practica demonstreazã cã aceºti elevi sunt lãsaþi, în general, lavoia întâmplãrii, instruirea cognitivã fiind rezervatã elevilor buni. Predareastrategicã faciliteazã învãþarea atât pentru elevii buni, cât ºi pentru ceislabi.

Viziunea oricãrui profesor asupra educaþiei trebuie sã includã înþele-gerea modului cum învaþã atât elevii cei mai buni, cât ºi cei mai slabi, iaraceastã cunoaºtere poate fi folositã pentru îmbunãtãþirea posibilitãþilor deînvãþare, oferite tuturor elevilor.

Noua teorie a educaþiei, învãþarea este înþeleasã ca utilizare a cunoº-tinþelor anterioare ºi a unor strategii specifice pentru înþelegerea ideilordintr-un text ca întreg, ori a unor elemente ale unei probleme ca întreg.Nouã este ºi ideea cã ºcolile trebuie sã þinã cont de faptul cã performanþeleelevilor slabi pot fi modificate prin asigurarea unor experienþe instrucþio-nale adecvate (Fuerstein, 1980) ºi cã îi putem învãþa pe elevi sã-ºi supra-vegheze, sã-ºi controleze ºi sã-ºi stãpâneascã propriile performanþe.

Capacitatea de a lega noile informaþii de cele anterioare poate fi influ-enþatã negativ de mai mulþi factori. Încercãm aici prezentarea pe scurt aunora dintre aceºtia:

activarea cunoºtinþelor anterioare este îngreunatã dacã noile infor-maþii sunt neclare, dezorganizate ºi, oarecum, lipsite de sens (Shimmerlik,1978);

perspectiva celui care învaþã influenþeazã învãþarea; gradul de familiarizare cu domeniul de cunoaºtere. Lipsa de infor-

maþii despre un subiect reduce în mod serios capacitatea unui elev de arecunoaºte modelele, de a clasifica sau a cãuta noi informaþii, ori de a ge-nera analogii cu alte situaþii sau probleme (Resnick, 1984);

succesul într-o situaþie de învãþare nu depinde doar de existenþa unorcunoºtinþe anterioare, ci ºi de capacitatea de acces la aceste cunoºtinþe. Înnumeroase cazuri, cunoºtinþele elevilor sunt inerte. Acestea sunt cunoºtinþepe care elevii le au, dar nu pot avea acces la ele deoarece nu le-au legat în-tre ele prin diverse exerciþii aplicative, sau le lipsesc strategiile de cãutareºi recuperare a acestora (Bransford, s.a. 1986). Elevii buni utilizeazã stra-tegii de codificare, organizare ºi recuperare a informaþiilor, astfel cã eiacced uºor la cunoºtinþele anterioare.

Numeroase studii au arãtat cã elevii de diferite vârste ºi niveluri tind sãfoloseascã informaþiile structurale inerente unui text pentru a-ºi organiza



învãþarea ºi reþinerea, dacã textul este bine organizat ºi semnalat (Smayer,1984).

În mod asemãnãtor, elevii par a-ºi reaminti mai bine modelele famili-are cum ar fi povestirile ºi nu explicaþiile sau expunerile, apoi modelelemai structurate, asemãnãrile ºi deosebirile de exemplu, ºi nu modelele des-chise, cum este descrierea (Schnotz, 1985).

În contrast, textele slab redactate constituie motivul principal al lipseide înþelegere. Ele produc confuzie în mintea elevilor. Pe când elevii foartebuni par a fi în stare sã impunã ei înºiºi o organizare ºi interpretare a aces-tor texte, elevii mai slabi nu pot face acest lucru. Performanþele lor pot fiîmbunãtãþite simþitor dacã sunt învãþaþi sã organizeze ei înºiºi informaþiile.

Spunem cã învãþarea este strategicã atunci când cel care învaþã esteconºtient, deºi îºi controleazã eforturile în utilizarea unor deprinderi ºistrategii particulare.

Conºtientizarea nu se referã numai la cunoaºterea unor strategii cogni-tive specifice, ci ºi la cunoaºterea modului de utilizare a acestora ºi a mo-mentului când sã fie utilizate.

Controlul se referã, în parte, la capacitatea de a supraveghea ºi direc-þiona propria activitate în direcþia reuºitei, dar ºi la a ºti când n-ai reuºit,folosind verificãri ale rãspunsurilor ºi rezultatelor. Controlul asupra utili-zãrii strategiilor se leagã ºi de creºterea motivaþiei, administrarea timpuluide învãþare. Elevii buni executã sarcinile de învãþare pânã la capãt, mani-festând satisfacþie ºi atribuind succesul propriilor eforturi. Astfel, ei învaþãcum sã înveþe în mod independent ºi eficient. Din contrã, elevii cu rezul-tate slabe tind sã atribuie unele reuºite norocului, întâmplãrii sau altor fac-tori pe care nu-i pot controla ºi, în consecinþã, ei nu se implicã în planifi-care, supraveghere sau recapitulare.

G eografie, geopoliticã, geodeterminism, geostrategie – patru ter-meni distincþi ºi un singur prefix, GEO – din cuvântul grecesc

„GE”, care înseamnã PAMÂNT. Un element comun care trimite în modegal la spaþiul planetei, cu diferenþe de sens sesizabile, dar totodatã com-plementare.

În uzul curent, geografia, ºtiinþa despre care se spune ca se aflã într-opermanentã crizã de identitate (adaug ºi de adaptare) îºi vede invadatobiectul de cercetare de numeroase discipline de graniþã, mult mai dinami-ce, suferind o relativã descalificare în faþa majoritãþii publicului. Aceastaîn pofida faptului cã adevãraþii cunoscãtori ai domeniului o considerão disciplinã fundamentalã în înþelegerea lumii de azi.

În schimb, termenii de „geopoliticã” ºi „geostrategie” beneficiazã deun efect de modã, ce le conferã o folosire frecventã, uneori hegemonicã,înlocuind deseori termenul de geografie atunci când se fac trimiteri asupraunor realitãþi spaþiale, teritoriale, ca ºi cum cuvântul „geografie” ar fi înve-chit, în timp ce geopolitica, de exemplu, ar fi expresia perfectã a gândiriimoderne.

Se ajunge astfel la situaþia oarecum paradoxalã ca atenþia care seacordã geografiei sã se datoreze tocmai acestor termeni ºi nu modu-rilor de a privi lucrurile generate de geografia însãºi. Bine ºi aºa. Eti-mologic, geografia semnificã descrierea Pãmântului, formalizarea lui gra-ficã.

PROFESOR GEORGE-RADU CIUMASU

COLEGIUL MILITAR LICEAL „ªTEFAN CEL MARE“ - CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Modul geografic de a privi lucrurile

187august, 2007



Putem spune cã, în totalitatea sa, geografia ar fi studiul spaþial al socie-tãþii sau, pentru a-mi duce gândul pânã la capãt, studiul societãþii, lumii,cu ajutorul spaþiului.

ªtiinþa–„ghiveci”, ce a dat naºtere la ºcoli de gândire foarte diferite dela o þarã la alta, geografia, a fost adesea circumscrisã unei folosinþe ºcolaremediocre, ceea ce, în mod curios, nu a contribuit la pierderea sensului saula îngrãdirea numeroaselor sale aplicaþii.

Se poate spune cã tuturor le place geografia; „toþi se pricep sau toþi s-arpricepe dacã ar vrea, la geografie, dar au preocupãri mult mai serioase”. Înînvãþãmânt, „disciplinã prea moale” dupã expresia unui geograf francez,cunoaºterea geograficã este însã prea des lovitã de anatema potrivit cãreiaaici „nu ar fi nimic de înþeles, ci totul trebuie doar memorat“.

Astfel, în relaþie cu alte discipline mult mai „îndreptãþite”, geogra-fia a cãpãtat o poziþie marginalã, cu rol de paleativ, care sã oblojeascãrãnile provocate de demersurile savante, „cu adevãrat” ºtiinþifice ale alto-ra. Nedrept ºi fals.

În ciuda unor carenþe epistemologice pe care ºi le recunoaºte, geografiarevendicã, pe bunã dreptate, o metodologie criticã ºi un raþionament disci-plinar propriu, urmând ca ambele sã se uneascã, pe viitor, într-o expresienouã, a uzanþei practice : „ºtiinþa de a gândi spaþiul”.

ªi, pentru a încheia în nota în care am început, fãcându-mã pânã lacapãt avocatul disciplinei pe care o predau, vã recomand, la modul „geo-graficesc” de a privi lucrurile, sã vã însuºiþi ºi sã polemizaþi pe margineatermenilor de geopoliticã, geodeterminism ºi geostrategie, din perspectivaviitoarelor dumneavoastrã preocupãri militare ºi geomilitare pe care le veþiavea sau vi le vor impune aliaþii noºtri. Discuþiile viitoare pe marginea„geopoliticii”, „geodeterminismului” sau „geostrategiei”, generate de con-juncturã sau impuse de viitorii aliaþi vor sta, în opinia noastrã, sub semnulunui mod „geograficesc” de a privi lucrurile, cel dintâi care ar trebuiînsuºit.

S copul studierii limbii ºi literaturii române în ºcoalã este acela de aforma un tânãr cu o culturã educaþionalã ºi literarã de bazã, capa-

bil sã înþeleagã lumea, sã comunice ºi sã interacþioneze cu semenii, sã-ºiutilizeze în mod eficient ºi creativ capacitãþile proprii de exprimare oralãºi scrisã, exprimându-ºi gânduri, stãri, sentimente ºi opinii.

În acest sens, obiectivul central al programelor de limba ºi literatura ro-mânã pentru liceu este dezvoltarea competenþelor de comunicare oralã ºiscrisã ale elevilor, precum ºi familiarizarea acestora cu textele literare ºinon-literare.

Manualele alternative propun o serie de metode ºi exerciþii ce au cascop dezvoltarea exprimãrii orale a elevilor. De exemplu, la clasa a XI-a,conform programei ºcolare, sunt propuse ca metode ºi procedee modernede învãþare ºi evaluare studiul de caz ºi dezbaterile. De asemenea, în vede-rea dezvoltãrii competenþelor de exprimare oralã a elevilor, mai pot fi fo-losite la clasã ºi alte metode active (centrate pe elev), metode asupra cãro-ra mã voi opri în acest studiu.

STUDIUL DE CAZ – este centrat pe discursul de tip argumentativ,adaptat la specificul temei propuse ºi presupune:

o etapã pregãtitoare, în care se stabilesc tema, modalitãþile de docu-mentare, metodologia de lucru ºi modalitatea de prezentare;

documentarea propriu-zisã, în care elevii exploreazã materialul bi-bliografic, consemneazã informaþiile într-un jurnal de lecturã (sau chiar înportofoliu), iar mai apoi, se vor constitui grupele pentru a dezbate materia-

PROFESOR SIMONA SIMUCOLEGIUL MILITAR LICEAL „MIHAI VITEAZUL“ – ALBA IULIA

Dezvoltarea competen]elorde exprimare oral` în cadrul orelor de limb`[i literatur` român`

189august, 2007



lul ales ºi pentru a stabili forma de prezentare a acestuia (se prezintã oral,în faþa clasei, pentru a putea evalua exprimarea oralã a elevilor);

prezentarea ºi evaluarea studiului de caz se va face în faþa întregiiclase, fiind urmatã de discuþii în care colegii pot cere lãmuriri, pot comen-ta aspectele care li s-au pãrut interesante ºi pot evalua activitatea grupelor.

Pentru evaluarea studiului de caz, profesorul se poate folosi de urmã-toarea grilã care cuprinde atât o apreciere a exprimãrii scrise, cât ºi una aexprimãrii orale (vezi Anexa).

DEZBATEREA este o formã de comunicare oralã ce permite punereaîn dialog a elevilor pe baza unei teme date ºi a unei pregãtiri prealabile.Astfel, ºcoala (orele de limba ºi literatura românã) poate (pot) deveni unspaþiu al comunicãrii efective, în care profesorul nu mai este unicul emiþã-tor credibil de mesaje, ci devine mediator al unui schimb de mesaje, ajutân-du-i pe elevi sã înveþe, sã comunice ºi evaluându-le capacitatea de a comu-nica. Aceastã metodã presupune lucrul în grup, urmãrind dezvoltarea spiri-tului de echipã ºi a competenþei de exprimare oralã în cadrul grupului.Iniþial, se formeazã douã echipe – afirmatorii ºi negatorii – ºi, totodatã, sealege ºi echipa de evaluatori.

Pentru realizarea dezbaterii e nevoie de o etapã pregãtitoare: documen-tarea – ce presupune consultarea, sub îndrumarea profesorului, a unei bi-bliografii legate de tema propusã. Desfãºurarea propriu-zisã a dezbateriitrebuie sã se încadreze în treizeci-patruzeci de minute, pentru ca restultimpului sã fie alocat analizei. Dezbaterea se va desfãºura astfel:

prezentarea argumentelor (pro sau contra moþiunii) de cãtre primuldintre vorbitori;

lucrul în grup, în echipa a doua, pentru pregãtirea contra-argumen-tãrii;

expunerea oralã a contra-argumentelor;lucrul în grup al primei echipe pentru pregãtirea rãspunsului, con-

stând în reluarea contra-argumentelor ºi prezentarea dovezilor prin careacestea sunt combãtute; se continuã în acelaºi mod pânã când toþi partici-panþii ºi-au expus punctele de vedere (se recomandã folosirea persoanei Iplural în expunerea fãcutã de reprezentantul grupelor, având în vedere cãs-a lucrat în echipã);

anunþarea rezultatelor de cãtre evaluatori, eventual justificarea aces-tora ºi feedback-ul profesorului.

În lucrarea Alinei Pamfil – „Limba ºi literatura românã în gimnaziu.Structuri didactice deschise” – sunt menþionate încã douã tipuri de dezba-teri, pe lângã cea menþionatã mai sus (dezbaterea de opinii pe fond de con-troversã), ºi anume: deliberarea (în cadrul cãreia argumentaþia vizeazã

191august, 2007

Dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã

luarea unei decizii, de exemplu: „Ce carte sã alegem pentru lectura în grup?“)ºi dezbaterea, cu scopul de a rezolva probleme (în cadrul ei, opoziþia ini-þialã þine de cunoaºterea parþialã a problemei, de exemplu: „Care ar puteafi grila de lecturã a unei descrieri?“).

În funcþie de aceºti parametri, profesorul îºi poate întocmi sarcinile deobservare a discursului elevilor. De exemplu:

I. Conþinutul discursului oral: A fost argumentaþia adecvatã temeienunþate? A aprofundat suficient tema? Tratarea a fost globalã sau struc-turatã în micro-teme?

II. Componenta verbalã:1. Dimensiunea lingvisticã: Cum a fost exprimarea din punct de vede-

re lexical ºi sintactic? Ce tip de limbaj s-a folosit?2. Dimensiunea textualã: Cum s-a realizat argumentarea propriu-zisã

(valoarea argumentelor, locul exemplelor, folosirea corectã a organizato-rilor textuali)?

PARAMETRII FIªEI DE CONTROL ªI EVALUARE

Conþinutul discursului oral

- adecvarea la temaexpunerii, dialogului;- pertinenþa interven-þiilor;- claritatea ideilor,înlãnþuirea lor logicãetc.

- dimensiunea lingvis-ticã;- utilizarea corectã aaspectelor de ordin fo-netic, lexical, precum ºia aspectelor de sintaxãa propoziþiei ºi a frazei;- dimensiunea textualã(cunoaºterea ºi utiliza-rea regulilor ºi a proce-deelor care asigurã orga-nizarea generalã a unuitext: legãtura între fra-ze, coerenþa între pãrþi,structura textualã nara-tivã, descriptivã, argumen-tativã ºi explicativã);- dimensiunea discursi-vã (cunoaºterea ºi uti-lizarea regulilor ºi aprocedeelor care deter-minã folosirea limbii încontext: utilizarea regis-trelor limbii, a normelorde interacþiune verbalã,cunoaºterea parametri-lor situaþiei de comuni-care etc.).

- elemente chinestezice:privirea, atitudini corpo-rale,miºcãri, gesturi,expresia feþei;- poziþia locutorilor:modul de ocupare alocurilor, spaþiul perso-nal, distanþele;- aspectul exterior;- modul de amenajare aspaþiului ºi a documen-telor (dispunerea gra-ficelor, a foliilor, a înre-gistrãrilor, a noteloretc.).

- vocea: calitate,melodie, debit, inflexi-uni, intonaþie, pauze,respiraþie.

Componenta verbalã

Componentanonverbalã

Componentaparaverbalã



3. Dimensiunea discursivã: Cum s-a adresat auditoriului? Cum ºi-aadecvat textul la contextul de comunicare?

III. Componenta paraverbalã ºi cea nonverbalã: Care a fost tonul,dar ritmul vorbirii? Cum a privit auditoriul, cum s-a miºcat, cum a folositnotiþele?

O metodã folositã ca ºi etapã pregãtitoare pentru dezbatere ºi care ur-mãreºte dezvoltarea competenþelor de exprimare oralã este metoda numitãREÞEAUA DE DISCUÞII, care funcþioneazã dupã urmãtoarele etape:

1. Stabilirea temei puse în discuþie;2. Profesorul adreseazã o întrebare prin care solicitã elevilor un rãspuns

pozitiv sau negativ, însoþit de argumente;3. Identificarea argumentelor de cãtre elevi ºi clasificarea acestora în

pozitive ºi negative;4. Reflectarea asupra argumentelor ºi stabilirea individualã a poziþiei

pro sau contra.Aceste metode moderne pot fi aplicate la toate clasele de liceu, în ca-

drul orelor de predare/învãþare/evaluare, cu centrare pe elev. Cu ajutorulacestora pot fi depistate blocajele în exprimarea oralã a unor elevi, corec-tarea, stimularea, încurajarea ºi pregãtirea acestora pentru proba oralã aexamenului de bacalaureat.

Evaluarea unei activitãþi, gen dezbatere, bazatã pe dezvoltarea compe-tenþelor de exprimare oralã, poate fi fãcutã pe baza unei fiºe de control,realizatã în funcþie de componentele discursului oral, de specie, de nivelulcunoºtinþelor ºi capacitãþilor ºi de finalitatea activitãþii, aºa cum reiese dinexemplul urmãtor:

STUDIU DE CAZSãptãmâna: 30.10. – 03.11.2006Tema grupului: ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA PAªOP-

TISTÃClasa: a XI-aProfesor: Simona Simu

Elevigrup

organi-zareainfor-maþiei

2p.

prezen-tare ge-neralã

3p.

indi-careasurselor

1p.

acura-teþeainfor-maþiei

2 p.

ilustrare(exem-ple,imagini)

1p.

calita-tea cu-noºtin-þelor delimbã

2p.

usurinþaexpri-mãrii

2p.

spon-tanei-tate

1p.

meta-limbaj/ limbajspecific

2p.

coeren-þaexpri-mãrii

2p

REALIZARE PREZENTARE

TEHNIC~MILITAR~

{I ARMAMENTSecþiune coordonatã de

sublocotenent Andreea FLEANCU

P rotecþia colectivã (COLPRO) reprezintã protecþia chimicã, biolo-gicã, radiologicã ºi nuclearã (CBRN) asiguratã unui grup de indi-

vizi pentru a permite odihna sau executarea unor activitãþi limitate (medi-cale, stat-major etc.) fãrã a utiliza echipamentele individuale de protecþieCBRN (EPICBRN) în situaþia când zona de dislocare este contaminatã sauprezintã pericol CBRN.

Sistemele de protecþie colectivã trebuie sã asigure cerinþe ºi sã îndepli-neascã funcþiuni dupã cum urmeazã:

a) cerinþe:sã asigure posibilitãþile de refacere/recuperare a personalului supus

unui atac cu armele de distrugere în masã CBRN (ADMCBRN) care a îm-brãcat EPICBRN complet, precum ºi asigurarea unui spaþiu pentru satisfa-cerea necesitãþilor fiziologice;

asigurarea unui spaþiu necontaminat pentru desfãºurarea activitãþi-lor/sarcinilor operaþionale care nu pot fi îndeplinite la standardele doriteavând EPICBRN îmbrãcate, astfel:

– comandament, stat-major, puncte de comandã;– spitale de campanie sau alte facilitãþi medicale;– facilitãþi/ateliere pentru reparaþii echipamente.

b) funcþiuni:odihnã ºi recuperare a personalului;asigurarea unui mediu de acþiune protejat, necontaminat.

MAIOR COSTEL GUªTERIÞEANMAIOR GHEORGHE MITRICÃ

Sistem de protec]ie colectiv`COLPRO

195august, 2007


Tehnicã militarã ºi armament

Tipuri de sisteme de protecþie colectivã

Instalaþiile fixe de protecþie colectivã CBRN (COLPRO fix) reprezintãtoate instalaþiile care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþiei colec-tive CBRN ºi care nu pot fi mutate o datã ce au fost instalate; acestea potfi întãrite, semiîntãrite sau neîntãrite în funcþie de gradul de protecþie pecare îl asigurã împotriva armamentului clasic (bombe de aviaþie, artilerieetc.) sau împotriva emisiunii de luminã ºi a undei de ºoc rezultate în urmaexploziei nucleare.

Instalaþiile transportabile de protecþie colectivã CBRN (COLPROtransportabil) reprezintã toate instalaþiile care îndeplinesc condiþiile deasigurare a protecþiei colective CBRN ºi care pot fi mutate o datã ce au fostinstalate, dar care nu pot fi utilizate pe timpul deplasãrii. De regulã, aces-tea sunt neîntãrite dar pot fi încorporate în clãdiri sau alte adãposturi.

Instalaþiile mobile de protecþie colectivã CBRN (COLPRO mobil)sunt acele instalaþii care îndeplinesc condiþiile de asigurare a protecþieicolective CBRN, care pot fi mutate o datã ce au fost instalate ºi pot fi uti-lizate total sau parþial pe timpul deplasãrii. Acestea sunt de regulã inte-grate în platformele mobile terestre, navale sau aeriene.

Instalaþiile hibride de protecþie colectivã CBRN (COLPRO hibrid)sunt sisteme instalate la diferite tipuri de platforme, care asigurã aer res-pirabil (necontaminat) ocupanþilor direcþi, pot fi utilizate în asociere cuinstalaþiile mobile COLPRO.

Principalele elemente ale instalaþiilor de protecþie colectivã CBRN(COLPRO) sunt:

a) zona amenajatã înaintea intrãrii în COLPRO;b) zona de control a contaminãrii;c) compartimentele etanºe;d) zona necontaminatã.Zona amenajatã înaintea intrãrii în COLPRO este, de regulã, o încã-

pere (camerã, cort etc.) în care se instaleazã puncte de control/identificarea personalului care intrã/iese în/din instalaþia COLPRO ºi se marcheazãcãile de acces în/din instalaþia COLPRO.

În unele situaþii, în aceastã zonã se instaleazã un dispozitiv de deconta-minare imediatã a personalului. În acest caz, decontaminarea se executã laexterior, fãrã scoaterea EPICBRN ºi are ca scop îndepãrtarea agenþilorcontaminanþi de pe suprafaþa EPICBRN, dar trebuie sã se respecte mãsurilede prevenire a deteriorãrii echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii.

197august, 2007

Sistem de protecþie colectivã COLPRO

Zona de control a contaminãrii reprezintã componenta COLPRO afla-tã înaintea zonei necontaminate ºi unde personalul dezbracã EPICBRN ºiexecutã operaþiuni de decontaminare (conform standardelor operaþionaleproprii sau instrucþiunilor instalaþiei); în aceastã componentã sunt incluse:

a) zona de pericol la agenþi chimici lichizi;b) zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori.Zona de pericol la agenþi chimici lichizi este componenta zonei de con-

trol a contaminãrii care asigurã minimul de protecþie; este o suprafaþã aco-peritã (încãpere, cort etc.) ºi poate asigura filtrarea prafului. De regulã, înfuncþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, se instaleazã:

a) locuri de depozitare temporarã a armamentului individual ºi a acce-soriilor acestora (cuiere, rastele, rafturi etc.);

b) loc de dezbrãcare a ciorapilor/cizmelor de protecþie CBRN;c) loc de îmbrãcare a ciorapilor/cizmelor de protecþie ce se utilizeazã

numai pentru tranzitarea zonei de control a contaminãrii (în cazul în careacestea nu sunt asigurate, se pãstreazã cele personale).

Zona de pericol la agenþi chimici sub formã de vapori este componen-ta zonei de control a contaminãrii situatã între compartimentele etanºe ºizona de pericol la agenþi chimici lichizi, în care pericolul contaminãrii estereprezentat doar de vaporii de agenþi chimici; de regulã, în funcþie de tipulinstalaþiei ºi de gradul de pericol, în aceastã zonã se instaleazã:

a) loc de curãþare a echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii;b) loc de dezbrãcare ºi depozitare a echipamentelor de protecþie indivi-

dualã care au mai rãmas asupra personalului;c) loc de îmbrãcare a echipamentelor de protecþie a cãilor respiratorii

care se utilizeazã pentru tranzit (în cazul în care acestea nu sunt asigurate,se pãstreazã cele personale).

Compartimentele etanºe sunt componente ale COLPRO care asigurãfiltroventilaþie totalã ºi evacuarea în afarã a aerului, pentru a crea condiþiide siguranþã pentru trecerea din zona de control a contaminãrii în zona ne-contaminatã ºi invers. În funcþie de complexitatea instalaþiei COLPRO potexista unul sau mai multe compartimente*.

De regulã, în funcþie de tipul instalaþiei ºi de gradul de pericol, în aces-te compartimente se instaleazã:

a) locuri de verificare/monitorizare a contaminãrii;b) locuri de decontaminare (conform dotãrilor);c) loc de decontaminare prin aerisire.Zona necontaminatã mai poate fi denumitã ºi zona sigurã în privinþa

pericolului contaminãrii CBRN ºi reprezintã componenta COLPRO unde



personalul se poate odihni sau poate executa anumite activitãþi fãrã utili-zarea EPICBRN; în aceastã zonã se instaleazã unul sau mai multe punctede control/identificare personal; de asemenea, în funcþie de situaþie, se maiinstaleazã:

a) puncte de verificare/identificare a contaminãrii;b) locuri de decontaminare a personalului.Amenajarea/instalarea diferitelor locuri unde se desfãºoarã activitãþile

specifice sistemelor COLPRO se executã în concordanþã cu actele norma-tive specifice ºi vor fi aprobate/vizate de comanda unitãþii care gestioneazãutilizarea instalaþiei.

Punctele de control/identificare a personalului instalate la intrarea înzona de control a contaminãrii ºi la intrarea în zona necontaminatã trebuiesã aibã asigurate cel puþin o linie de comunicaþie continuã în scopul:

a) evitãrii aglomerãrii pe culoarele de intrare/ieºire în/din COLPRO;b) evitãrii aglomerãrii în zona necontaminatã ;c) asigurãrii comunicãrii personalului din zona necontaminatã cu exte-

riorul;d) asigurãrii informaþiilor privind utilizarea instalaþiei COLPRO.Pentru a se menþine eficienþa unei instalaþii COLPRO sunt necesare

elaborarea unor standarde operaþionale specifice situaþiei ºi sistemului res-pectiv care sã cuprindã ºi proceduri de control a contaminãrii CBRN caparte integrantã a procedurilor de intrare/ieºire în scopul limitãrii risculuicontaminãrii ºi creºterii siguranþei personalului în zona necontaminatã; fie-care activitate importantã ºi locul unde se executã vor fi marcate cu eti-chete specifice.

Procedurile specifice tranzitãrii zonei de control a contaminãrii sunt ne-cesare în scopul menþinerii siguranþei în zona necontaminatã în cazul în careevenimentele CBRN se pot produce rapid sau prin surprindere ºi pentruasigurarea cã personalul utilizeazã corect ºi eficient instalaþia COLPRO(de regulã, sistemele COLPRO consumã cantitãþi mari din resursele deenergie ºi materiale); acestea sunt cuprinse în patru grupe principale, înfuncþie de gradul de pericol CBRN:

a) înainte de ajungerea efectelor evenimentului CBRN în zonã;b) pe timpul contaminãrii cu agenþi chimici sub formã de vapori;c) pe timpul contaminãrii cu agenþi chimici lichizi/persistenþi;d) pe timpul contaminãrii radioactive.Etichetele marcheazã locurile unde se executã o anumitã activitate spe-

cificã instalaþiilor COLPRO pentru a se menþine ordinea de executare a

199august, 2007

Sistem de protecþie colectivã COLPRO

acestora ºi pentru a preveni extinderea contaminãrilor în interiorul zoneinecontaminate.

Pentru intrarea în COLPRO se marcheazã prin etichete locurile undese executã activitãþi specifice, astfel:

a) pentru activitãþile care se executã în încãperea amenajatã înainte deintrarea în zona de control a contaminãrii;

b) pentru activitãþile care se desfãºoarã în zona de pericol la agenþi chi-mici lichizi;

c) pentru activitãþile care se desfãºoarã în zona de pericol la agenþi chi-mici sub formã de vapori;

d) pentru activitãþile care se executã în compartimentele etanºe utiliza-te pentru intrare.

Procedurile de control a contaminãrii se referã la:a) prevenirea contaminãrii CBRN;b) decontaminarea RBC.Procedurile de operare în zona de control a contaminãrii trebuie sã îm-

piedice transferarea contaminãrii cãtre celelalte compartimente ale siste-mului prin aplicarea strictã a procedurilor de control a contaminãrii pentrufiecare element/compartiment anterior zonei necontaminate.

Toate aceste proceduri sunt, de regulã, aplicate de cãtre specialiºtiiNBC.

Bibliografie:

www.nbc colpro system;www.nbc-technology.com;www.nbc defence.net/nore/colpro;www.nbc team.cz/docs/czech.

Notã:*. De regulã, existã cel puþin douã compartimente etanºe utilizate: unul pentru intrare ºi

unul pentru ieºire.

B ateriile constau dintr-un numãr de pile electrice conectate întreele, de obicei pentru a produce un voltaj (tensiune electricã) mai

mare decât o singurã pilã electricã. În mod greºit, unii numesc baterii ºipilele electrice simple.

Broaºtele moarte au condus la inventarea pilelor ºi bateriilor electrice.În 1786, omul de ºtiinþã italian Luigi Galvani a descoperit cã broaºtele di-secate se contractau când le atingea cu bisturiul sãu. Apoi, din întâmplare,el a descoperit cã picioarele puteau fi fãcute sã se miºte doar prin atingerealor de metal. Galvani era pus în încurcãturã în ceea ce privea natura aces-tui fenomen, ºi sursa lui.

Rãspunsul a fost dat în anii 1790 de omul de ºtiinþã italian AlessandroVolta. Picioarele broaºtelor se contractaserã deoarece lichidele din inte-riorul lor reacþionau la contactul cu douã metale diferite: alama ºi fierul.Aceastã combinaþie forma o pilã electricã simplã ºi curentul produs deaceasta fãcea sã se contracte muºchii picioarelor broaºtei.

Volta a fãcut apoi o pilã electricã punând o hârtie umedã între discuride cupru ºi zinc. Aceastã pilã era extrem de slabã, dar Volta a conceputcurând pile ºi baterii practice. Una dintre baterii consta dintr-o coloanã depile electrice fãcute din plãci de zinc ºi argint, cu separatoare de hârtieîmbibate în saramurã. Acest tip de baterie se numea pilã voltaicã.

MAIOR DR. GABRIEL ACHIMASIST.UNIV. SIMONA RADU

Miniaturizarea pilelor cu combustibil, o revolu]ieîn domeniul bateriiloracumulatoare

201august, 2007



Cum funcþioneazã celulele?

Dupã Volta, s-au inventat multe forme similare de pile electrice. Acumse folosesc substanþe variate pentru plãci, sau electrozi, ºi pentru soluþie,sau electrolit. Pila electricã funcþioneazã prin transformarea energiei chi-mice în energie electricã. Electrolitul emite ioni (atomi sau grupuri deatomi încãrcaþi electric) care sunt atraºi de electrozi. Un electrod atrageionii încãrcaþi negativ, care au un surplus de electroni. Celãlalt electrodatrage ionii încãrcaþi pozitiv, care au o deficienþã de electroni. Când seconecteazã un circuit conductor între plãci, electronii curg prin circuit dela electrodul negativ la cel pozitiv. Acest flux formeazã un curent electric.

Pila cu combustibil

Pila cu combustibil este un generator electrochimic ce foloseºte dreptsursã de energie hidrogenul. Cine nu s-a lovit de inconvenientul, mai alesla telefonul mobil, de a i se descãrca bateria ºi a rãmâne în mijlocul uneiconversaþii? Tocmai în aceasta constã revoluþia din acest domeniu, pila cucombustibil are o autonomie de cinci ori mai mare decât a celei mai perfor-mante baterii acumulator litiu-ion ºi se reîncarcã în câteva secunde. Deciautonomia unui telefon mobil va depãºi o lunã, iar în ceea ce priveºte re-încãrcarea, aceasta este foarte simplã ºi constã în înlocuirea unui mic car-tuº (ca ºi la stilourile cu rezervor). Diferenþa faþã de o baterie acumulatorconstã în faptul cã pila conþine un mic generator, în interiorul cãruia printr-oreactie electrochimicã sunt smulºi electroni atomilor de hidrogen – flux deelectroni ce genereazã curent electric. Prin urmare, pila nu se descarcãatâta timp cât combustibilul este disponibil, iar reumplerea rezervoruluidureazã doar câteva secunde, faþã de bateria clasicã, la care reîncãrcareadureazã câteva ore, în plus nu este nevoie de o sursã de curent pentruaceasta.

Cea mai bunã piaþã de desfacere pentru acest tip de baterii a oferit-otelefonia mobilã, deoarece puterea cu care se opereazã este micã (între 1 ºi10 waþi) iar cererea este imensã (peste 800 milioane de baterii pentru tele-foanele mobile sunt produse anual).

Cercetãrile în acest domeniu sunt relativ recente, astfel, primele pile cucombustibil miniaturizate au fost dezvoltate de cãtre cercetãrorii japoneziîn anul 2005 sub denumirea de DMFC (Direct Methanol Fuel Cell) ce folo-seau drept combustibil metanolul (alcoolul metilic). Inconvenientul constã

203august, 2007

Miniaturizarea pilelor cu combustibil

în faptul cã metanolul are un randament de 10 ori mai mic decat hidroge-nul, ceea ce duce la o creºtere a suprafeþei reactive (pentru 20 Mw/cm2 estenecesarã o suprafaþã reactivã de 50 cm2), ºi, implicit, a volumului pilei. Îndecursul acestui an cercetãtorii francezi au reuºit sã micºoreze aceastã su-prafaþã, reducând dimensiunile pilei la aceea a unei monede (2 cm2 cu o gro-sime de 0,5 mm). Acest fapt a fost posibil prin folosirea hidrogenului dreptcombustibil ºi prin schimbarea metodei de fabricare a pilei. Astfel, s-au fo-losit drept suport pentru catalizatorul de platinã poroasã siliciul, iar pentrua se crea microcanale ºi nanopori pe suprafaþa ºi în masa acestuia s-au fo-losit tehnici utilizate la producerea microprocesoarelor. Acest tip de pilã afost denumit PEMFC (Proton Exchange Membrane Fuel Cell). Principaluldezavantaj al acestui tip de pilã consta în faptul cã hidrogenul combustibileste greu ºi totodatã periculos sã fie stocat în bateria telefonului, dar acestinconvenient a fost rezolvat prin producerea hidrogenului direct în interio-rul bateriei, în cantitãþi foarte mici direct din apã, folosindu-se borohidrurãde sodiu (NaBH4). Prin urmare, noul tip de baterie se compune dintr-un re-zervor cu borohidrurã de sodiu în care este injectatã apã sub presiune, pro-ducându-se astfel hidrogen, iar acesta este captat ºi direcþionat pe pila cucombustibil. În interiorul pilei, în contact cu catalizatorul de platinã po-roasã, atomul de hidrogen este descompus în proton ºi electron. Protonultraverseazã membrana de separaþie din catalizator, în timp ce electronuleste forþat sã parcurgã un circuit electric, astfel generându-se un curentelectric. Protonul ºi electronul se regãsesc apoi de cealaltã parte a membra-nei, unde reacþioneazã cu oxigenul din aer, rezultând astfel apã.

Micropila cu hidrogen dã o densitate energeticã de 800 Wh/kg, multsuperioarã celei mai performante baterii litiu-ion ce dezvoltã o densitateenergeticã de doar 200 Wh/kg.

Un alt domeniu în care se prevede a fi folosite pilele cu combustibileste cel al calculatoarelor portabile (laptop). În acest caz, singurele care potface faþã sunt pilele cu metanol deoarece dezvoltã o putere mult mai maredecat cea a pilelor cu hidrogen (20w faþã de aproape 10w la hidrogen).IBM ºi Sanyo au pus deja la punct prototipuri ce dezvoltã o autonomie depeste opt ore.

Acest tip de baterii ar fi utile ºi în domeniul militar, mai ales pentru aînlocui anumite baterii acumulator, þinând cont de faptul cã se încearcãdezvoltarea pilelor cu combustibil ºi pentru automobile.

Bibliografie:1. C.D. Neniþescu, Chimie generalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1974.

2. Frederic Texier, Pile a combustible, Science et vie nr. 1067/2006.

3. Gale Group, Encyclopedia of Science, 3rd Edition vol 1.



modul de încãrcare a unei pile cu hidrogen

205august, 2007

Miniaturizarea pilelor cu combustibil

principiul ºi modul de funcþionare al pilei cu hidrogen

placã de generator electrochimic cumicrocanale

pilã cu combustibil pentru laptop

aer+apã

aer

catod

electrolit

anod

hidrogen

H2 2H++2e- O2 + 4H++4e- 2H2O

e– e–

L a mijlocul anilor ’70, firma belgianã BN Constructions Ferroviareset Métaliques a demarat un proiect din fonduri proprii pentru reali-

zarea unui vehicul blindat pentru transportul trupelor. Acesta urma sã fieconstruit pornind de la un lot de piese deja existent pe piaþa civilã. Primulprototip al transportorului NBMAS a fost gata în 1976. Unul dintre celedouã prototipuri a fost testat de cãtre armata malaezianã, fiind la concuren-þã cu alte vehicule similare propuse de cãtre companii europeane dar ºinord-americane.

În funcþie de necesitãþile sale, Malaezia a selecþionat, în cele din urmã,douã vehicule: Condor 4x4 conceput de cãtre firma germanã Thyssen –Henschel ºi vehiculul Sibmas 6x6. Comanda pentru cel de-al doilea a fostlansatã în 1981 ºi se ridica la 50 milioane de dolari, primele livrãri fãcân-du-se în 1983.

Malaezia a primit 24 Sibmas Armoured Recovery Vehicle (ARV –Vehicul Blindat pentru Depanare) ºi 162 Sibmas Armoured Fire SupportVehicule 90 (AFSV-90 – Vehicul Blindat de Sprijin cu Foc Sibmas-90).Acesta din urmã avea o turelã cu douã locuri conceputã ºi realizatã de cãtreCookerill, pe care era montat un tun Cookerill Mk III de 90 mm, o mitra-lierã coaxialã de 7,62 mm, o mitralierã de acelaºi calibru pentru apãrareAA ºi un sistem de conducere a focului de tip OIP.

Carosreria Sibmas este confecþionatã din oþel, sudatã în totalitate ºi asi-gurã echipajului protecþia totalã împotriva armelor de foc individuale ºi aschijelor proiectilelor de artilerie.

Transportorul belgian Sibmas

207august, 2007

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Belgique/vehicules_a_roues/Sibmas/Sibmas_Belgique_description.htm



Mecanicul-conductor are postul dispus în partea din faþã a autovehicu-lului, camera desantului este la mijloc, iar motorul în partea din spate-stân-ga. O micã trecere leagã compartimentul desantului de o portierã dispusãîn partea din spate-dreapta a caroseriei. Pe fiecare lateralã a caroseriei suntportiere, iar în plafonul camerei desantului sunt practicate trape de acces.În funcþie de model, cutia blindatã are ambrazuri ºi periscoape pe pãrþilelaterale ºi posterioarã, pentru a permite trupei sã execute foc din interior.

Motorul este cuplat la o transmisie automatã ZF cu ºase trepte pentrumersul înainte ºi una pentru mersul înapoi, precum ºi la un convertizor de cu-plu hidrodinamic. Transportorul are servodirecþie ºi, la comandã, Sibmaspoate fi echipat cu un troliu pentru autoscoatere sau pentru tractarea altorvehicule care au probleme tehnice. Modelul de bazã nu are nevoie de niciopregãtire pentru traversarea cursurilor de apã, unde este propulsat de cãtreroþi ºi poate atinge o vitezã de pânã la 11 km/h. Opþional, transportorul poa-te fi dotat cu aparaturã de vedere pe timp de noapte, climatizare, încãlzire ºisistem de protecþie NBC. Pe Sibmas se poate instala ºi turela francezã ESDdotatã cu un tun antiaerian de 20 mm ºi radar de supraveghere, cu o turelãLYNX 90 mm sau cu o turelã „Serval“ 60/20 ºi o întreagã gamã de arma-ment uºor precum mitraliera jumelatã de 7,62 mm. Armamentul principaleste instalat, de regulã, înapoia postului mecanicului-conductor.

Variante

Punct de comandã mobil.Vehicul pentru aruncãtor – aruncãtorul este dispus în partea din spate

a camerei desantului.Vehicul antitanc – transportorul este echipat cu sistem de tragere antitanc.Vehicul ambulanþã.Vehicul antiaerian – are montatã o mitralierã de 12,7 mm.

Caracteristici

Armament Tun de 90 mm sau 20 mm, mitralierã de 12,7 mm,rachete antitanc

Þãri cunoscute care au vehiculul în dotare Malaiezia

Echipaj 3+11 luptãtoriGrosime blindaj Nepublicatã

Masa 14.500 – 16.500 kg

Vitezã pe ºosea 100 km/h

Autonomie 1.000 km

EchipamenteAparate de vedere pe timp de noapte, climatizare,încãlzire, sistem de protecþie NBC, lansator delumânãri fumigene

209august, 2007

Transportorul belgian Sibmas

Identificare

Ascunzãtorul de flãcãri al tunului este striat.Turela bi-loc, colþuroasã, la anumite versiuni are ºi lansatoare de lumâ-

nãri fumigene pe pãrþile laterale.Cutia blidatã are formã rectangularã, compartimentul mecanicului-

conductor aflându-se în partea din faþã. Pe lateralele stânga ºi dreapta alecutiei blindate sunt portiere pentru accesul în vehicul. În partea din stângã-spate a cutiei blindate se aflã grilajul de la eºapament.

Trenul de rulare este compus din ºase pneuri, dintre care patru suntgrupate în partea din spate. Portierele pentru accesul în vehicul sunt dispu-se între prima ºi a doua roatã.

Ca acesorii se pot observa un far cu luminã neagrã deasupra tunului ºilansatoare de grenade fumigene pe lateralele turelei.

Indicii de recunoaºtere

1. Ascunzãtorul de flãcãri al tunului este striat.2. Camera de conducere are trei parbrize.3. Turela în colþuri.4. Portiere pe lateralele cutiei blindate.5. Unelte genistice ºi scule pe lateralele posterioare ale cutiei blindate.6. Grup de lansatoare de lumânãri fumigene pe lateralele turelei.7. Periscoape mari deasupra fiecãrei fante de observare din turelã.8. Partea din faþã a caroseriei are formã de cioc.9. ªase roþi, grupate patru în spate ºi douã în faþã.10. Trusele de scule dispuse pe lateralele din spate.11. Portierã mare de acces dispusã pe partea dreaptã-spate.12. Bloc dreptunghiular în partea stânga-spate a cutiei blindate.

C ehia ºi Polonia au decis ca, în loc sã foloseascã transportorul blin-dat 8x8 din seria BTR–60, sã îºi construiascã propriul transportor.

Acesta a intrat în serviciu în 1964, este folosit în cele douã þãri ºi a fost ex-portat în Ungaria, India, Libia, Maroc, Sudan, Siria ºi Uganda. Principaleleavantaje ale OT-64 faþã de vehiculele sovietice constau în faptul cã aremotor Diesel (care îi oferã un câmp operaþional mai mare ºi riscuri deincendiu scãzute) ºi un compartiment al desantului în întregime închis.

Cu toate acestea, OT-64 este mai greu decât BTR60-P, iar raportul pu-tere/greutate – mai mic. Mare parte din piesele componente ale transpor-torului echipeazã ºi vehiculele tout-terrain 8x8 din gama Tatra 813. Aces-tea din urmã au întrebuinþãri diferite, atât civile cât ºi militare.

Cutia blindatã a lui OT-64 este confecþionatã din oþel forjat ºi prote-jeazã personalul împotriva focului armamentului uºor ºi a proiectilelor decalibre mici, blindajul având grosimea maximã de 10 mm. Comandantul ºimecanicul-conductor au locurile dispuse în partea din faþã, iar motorul seaflã între ei. În partea dinapoi a cutiei blindate se aflã douã portiere mari,iar în plafonul caroseriei sunt practicate douã trape ce permit accesul lup-tãtorilor în camera desantului.

Aceºtia pot executa foc cu armamentul din dotare prin ambrazurile cu-tiei blindate, OT-64 este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã prindouã elice fixate sub coca transportorului, în spate. Cu ajutorul lor vehicu-lul poate astfel sã atingã viteza de 9 km/h. Înainte de traversarea unui cursde apã se ridicã placa sparge-val ºi se pun în funcþiune pompele de calã.

Transportorul amfibiublindat OT-64

211august, 2007

SURSA: Army Recognitionhttp://www.globalsecurity.org/military/world/europe/ot-64.htm



Toate transportoarele din aceastã serie au aparaturã de vedere pe timpde noapte, iar primul model din aceastã familie, OT-64 A (AKOT în denu-mirea polonezã), avea ºi o mitralierã de 7,62 mm montatã pe partea supe-rioarã a cutiei blindate.

OT-64B (SKOT-2) are montatã pe un soclu o mitralierã de 7,62 mmsau, opþional, una de 12,7 mm, ambele prevãzute cu un scut.

OT-64C (SKOT-2A) are o turelã monobloc identicã cu cea a transpor-torului BTR-60 PB 8x8, a BRDM-2 sau a Scout-ului, pe care sunt montatedouã mitraliere: una de 7,62 mm ºi una de 14,5 mm. Unele transportoareau, de o parte ºi de alta a turelei, câte o rachetã antitanc ATGW „Sagger“,dirijate prin fir. OT-64C (SKOT-2AP) este folosit în Polonia, se caracteri-zeazã printr-o turelã cu plafonul arcuit, dotatã cu acelaºi armament ca ºiOT-64C, însã unghiul de tragere vertical de + 89,50 dã posibilitatea trage-rii asupra avioanelor ºi elicopterelor.

Au fost fabricate ºi versiuni specializate, precum vehiculul pentru depa-nare, ºi cel puþin douã puncte de comandã mobile, denumite (R-2 ºi R-3).

Cehii au realizat ºi vehiculele OT-810 semi-ºenilate. În timpul celeide-a doua conflagraþii mondiale, germanii au fabricat, la uzinele Skoda dinPilsen, vehiculul SdKfz 251, semi-ºenilat, care pare a sta la baza „noului“OT-810 de dupã rãzboi.

Variante

OT-64A (SKOT în Polonia). Model de bazã cu mitralierã de 7,62 mmsau nearmat. Unele transportoare au rachete antitanc Sagger.

OT-64B (SKOT-2). Folosit numai în Polonia, cu un suport în centrupentru mitraliera de 7,62 mm sau 12,7 mm.

OT-64C (1) (SKOT-2A). Foloseºte aceeaºi turelã ca ºi variantele ru-seºti BRDM-2, BTR60-PB, BTR-70. Vehiculul este armat cu o mitralierãde 14,5 mm ºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm. Ochirea se face printr-unsistem manual.

OT-64C (2) (SKOT-AP). Se aflã numai în înzestrarea armatei polone-ze ºi este aproape identic cu SKOT-2A, dar echipat cu o turelã nouã, dota-tã cu acelaºi armament, turelã care se gãseºte pe OT-62C. Unele vehiculeau rachete Sagger montate pe fiecare parte a turelei.

OT-64C (1). Are o turelã de la OT-62B ºi a fost conceput special pen-tru Maroc.

OPT-64. Este transportorul OT-64 modificat pentru mentenanþã.OT-64 R-2M. Punct de comandã mobil.

213august, 2007

Transportorul amfibiu blindat OT-64

OT-64. Ambulanþã. Vehicul fãrã turelã, amenajat pentru transportulrãniþilor.

OT-64 R-3MT ºi OT-64 R-4MT. Autostaþii radio.OT-93. Are o turelã nouã, armatã cu o mitralierã de 7,62 mm.SKOT WPT. Vehicul pentru mentenanþã ºi reparaþii.

Caracteristici

Identificare

Turela, asemãnãtoare modelului rusesc ºi a TAB-77 românesc, are for-ma de tigaie rãsturnatã, montatã pe un suport cu baza unghiularã.

Are montatã o mitralierã de 14,5 mm ºi una coaxialã de 7,62 mm, dis-pusã la dreapta. Partea anterioarã a plafonului turelei este convexã. Parteade dedesubt a turelei nu este platã ca la BTR-60 PB sau la TAB-77.

Coca (jumãtatea inferioarã a caroseriei) are formã dreptunghiularã,uºor înclinatã în partea din faþã, unde este montatã placa sparge-val. Pe la-teralã, în partea stângã-faþã ºi dreaptã-faþã se aflã portierele de acces, iarîn spate-sus este dispus blocul de eºapament (dreptunghiular) cu þeava deeºapament ce se poate vedea pe fiecare lateralã a vehiculului.

În partea din spate a cutiei blindate se aflã douã portiere mari, drept-unghiulare, care se deschid spre exterior.

În spatele turelei, pe plafonul cutiei blindate, sunt patru trape pentruaccesul echipajului. În partea dreaptã-faþã este locul mecanicului-conduc-tor care are ºi periscoape pentru conducere. În partea din spate-jos a cutieiblindate sunt amplasate, în stânga ºi în dreapta, douã elice mari.

Armament O mitralierã de 14,5 mm ºi o mitralierã coaxialã de7,62 mm

Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotareAlgeria, Cambodgia, Cehia, India, Irak, Libia, Maroc,Polonia, Sierra Leone, Slovacia, Sudan, Siria,Uganda

Echipaj 2+10 luptãtori

Blindaj 14 mm

Masã 14.500 kg

Vitezã 95 km/h

Autonomie 710 km

Echipamente Sisteme de vedere pe timp de noapte



Trenul de rulare. Se compune din opt roþi cu pneuri grupate câte patru,despãrþite la mijloc de un bloc rectangular.

Accesorii. Se pot vedea antene radio în partea din faþã a caroseriei, peplafon.


1. Patru trape de acces practicate în plafon ºi situate în partea dinapoia vehiculului.

2. Patru roþi pe fiecare parte a trenului de rulare.3. Douã portiere mari pentru acces în partea din spate a cutiei blindate.4. Roþile sunt grupate douã câte douã.5. Bloc mare, trapezoidal, între punþile 2 ºi 3.6. Câte o portierã de acces micã pe lateralele din faþã ale cutiei blin-

date.7. Bloc de eºapament cu þeava orientatã cãtre înapoi, plasatã pe late-

ralele cutiei blindate ºi cãtre centru.8. Turelã tronconicã, montatã pe un suport rectangular.

V ehiculul de cercetare pentru blindate VEC (Vehiculo de Explora-cion de Caballera – în spaniolã) a fost conceput ºi realizat de firma

Pegaso ca urmare a unei solicitãri fãcute de armata spaniolã.Acesta foloseºte cea mai mare parte a pieselor componente de la vehi-

culul BMR – 600, vehiculul de luptã al infanteriei. În perioada 1977 – 1978a fost realizatã o serie de cinci prototipuri cu care s-a onorat o comandã de235 vehicule, numãrul total de unitãþi fiind de 340, toate produse de cãtrefirma Santa Barbara.

VEC este cunoscut ºi sub numele de Pegaso VEC 3562. Locul meca-nicului-conductor este în partea din faþã, la mijloc, iar turela biloc este dis-pusã la centrul caroseriei ºi este de producþie italianã (OTOBREDA T25),sub licenþã spaniolã.

Vehiculul poate lua la bord patru infanteriºti dispuºi câte doi într-uncompartiment din spatele turelei ºi doi în alt compartiment situat în faþã.

Turela T 25 este automatizatã în întregime, se poate roti în plan orizon-tal la 360o, iar ochirea în plan vertical se poate executa între -10o ºi +50o.Denumirea spaniolã pentru turela T 25 este CETME TC – 15/M242. Tunulde 25 mm, cu care a fost armatã turela este model american, M242 Bush-master, fabricat de firma Boeing Company, armã care este instalatã ºi peBradley M2/M3 din dotarea armatei Statelor Unite.

Vehiculul are un blindaj uºor, din aluminiu. Transportorul este amfi-biu, iar propulsia pe apã se realizeazã fie prin miºcarea de rotaþie a pneu-rilor, fie cu hidrojeturile care se instaleazã la cererea beneficiarului.

Vehiculul u[or blindatVEC

215august, 2007

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Espagne/vehicules_a_roues/VEC/VEC_Espagne_description.htm



Vehiculul poate fi echipat cu un sistem de protecþie NBC, sistem de ve-dere pe timp de noapte, sistem antiincendiu ºi sisteme de navigare.

Nu existã variante constructive ale acestui transportor.

Caracteristici

Identificare

Tunul este foarte subþire, cu un cilindru gri la bazã. Turela biloc este dispusã în partea din faþã a cutiei blindate. Partea

frontalã, unde este instalat tunul, este întãritã, iar lateralele stânga ºi dreap-ta au forme unghiulare.

Cutia blindatã are forma dreptunghiularã, cu pãrþile din faþã ºi dinspate uºor înclinate. Postul mecanicului-conductor are formã piramidalã,cu trei parbrize trapezoidale. Pe partea dreaptã se aflã douã cutii, de formãdreptunghiularã, precum ºi o barã rigidã pentru remorcare. Pe partea dreap-tã, în spate, este eºapamentul, instalat într-un carenaj dreptunghiular.

În partea din spate a cutiei blindate se aflã uºa de acces care se des-chide în douã pãrþi simetrice, în sus ºi în jos. Câte o pereche de faruri micieste amplasatã în partea din stânga ºi dreapta jos, protejate de câte o placãmicã de blindaj.

Trenul de rulare se compune din ºase roþi, cu câte un bloc dreptunghiu-lar care separã fiecare punte.

Accesorii. Pe lateralele turelei este amplasat câte un grup de trei lansa-toare de grenade fumigene.

Armament Tun de 25 mm ºi o mitralierã de 7,62 mm

Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare Spania

Echipaj 5 luptãtori

Grosime blindaj Nepublicatã

Masã 13.750 kg


Autonomie 800 km

Echipamente Sisteme de vedere pe timp de noapte

217august, 2007

Vehiculul uºor blindat VEC


1. Faruri încastrate, în partea stângã ºi dreaptã a cutiei blindate, pre-vãzute cu grile de protecþie.

2. Locul ºoferului se recunoaºte dupã forma piramidalã, cu trei parbri-ze în formã de trapez.

3. Turela, în pãrþile stânga-faþã ºi dreapta-faþã, are formã unghiularã.4. Douã periscoape mari, pe fiecare parte a turelei.5. Barã de susþinere în formã de T în partea din spate-dreapta a cutiei

blindate.6. Cutie dreptunghiularã în partea din spate a turelei.7. Uºa de acces în partea din spate a cutiei blindate.8. Câte o pereche de faruri mici, amplasate în partea de jos (stânga ºi

dreapta) a cutiei blindate.9. Câte trei lansatoare de grenade fumigene dispuse pe partea stângã ºi

dreaptã a turelei.10. Douã cutii mari, dreptunghiulare, pe partea dreaptã a cutiei blin-

date.11. Blocuri dreptunghiulare între fiecare punte.12. Baza tunului are formã cilindricã.13. Bloc de eºapament pe partea stângã.

C a urmare a succesului obþinut de transportorul UR-416, firmaThyssen Henschel a hotãrât sã realizeze un nou vehicul, mult mai

rapid ºi în totalitate amfibiu, cu blindajul întãrit. Noul transportor urma sãaibã o autonomie mai mare ºi o mai bunã capacitate de încãrcare putând,printre altele, sã fie dotat cu arme mai grele.

Prototipul, denumit Condor, a fost finalizat în 1978 ºi primele exem-plare au fost vândute ceva mai târziu, în Uruguay. În 1981, Malaezia fãceaprima sa comandã importantã de blindate; ea cumpãra 459 de transpor-toare Condor de la Thyssen Henschel ºi 186 SIBMAS 6x6 din Belgia.

Caroseria transportorului Condor este confecþionatã în totalitate dinoþel, ceea ce asigurã protecþia echipajului împotriva armelor individuale ºia schijelor. Atunci când este posibil, vehiculul este dotat – pentru a i se re-duce costurile – cu piese standard deja experimentate.

Echipajul este format din trei persoane: comandantul transportorului(care ia parte la luptã împreunã cu desantul), mecanicul-conductor ºi ochi-torul.

La echipaj se adaugã nouã infanteriºti (desantul), echipaþi pentru luptã.Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã, iar al comandantului înspatele sãu, cei doi putând sã iasã din vehicul printr-o trapã care se deschi-de spre înapoi.

Parbrizele mari, rezistente la gloanþe, asigurã o foarte bunã vizibilitatemecanicului-conductor atât în faþã, cât ºi lateral. Pe timpul luptei, parbri-zele se pot acoperi cu obloane blindate, conducerea vehiculului realizân-

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Allemagne/vehicules_a_roues/Condor/Condor_allemagne_description.htm

Transportorul germanCondor

219august, 2007



du-se prin periscoapele frontale. Camera energeticã este la dreapta meca-nicului-conductor, iar cea a desantului – în spate. Luptãtorii pot intra învehicul prin trei trape – câte una pe fiecare lateralã, iar cea de a treia în spa-te – ºi au locuri individuale în interiorul transportorului. Ei pot folosi arma-mentul individual din interior, deoarece blindajul este prevãzut cu ambra-zuri ºi periscoape.

Armamentul principal este instalat pe o turelã, amplasatã la mijloculcaroseriei, fiind compus dintr-o mitralierã de 7,62 mm (simplã sau jume-latã), ori dintr-un tun de 20 mm, în acest caz turela fiind telecomandatã.

Transportorul Condor, utilizat ca vehicul antitanc, a fost prevãzut – dupão serie de teste – cu o turelã HOT Euromissile cu patru rachete în poziþiede lansare, restul unitãþii de foc fiind transportatã în rastelele speciale dininteriorul vehiculului. În cazul în care este echipat cu o turelã monoloc do-tatã cu tun de 20 mm ºi mitralierã de 7,62 mm, unitatea de foc este de 225proiectile ºi 5.000 cartuºe încãrcate pe benzi. Pe lateralele turelei se maipot instala, opþional, lansatoarele de grenade fumigene.

Condor este amfibiu, iar propulsia pe apã se realizeazã cu o elice dis-pusã în partea din spate a caroseriei, viteza maximã pe apã fiind de 8 km/h.Înainte de a fi lansat pe apã se ridicã placa sparge-val ºi se pun în funcþi-une pompele de calã. Vehiculul dispune de o gamã largã de echipamenteopþionale, precum aparat de vedere pe timp de noapte de tip pasiv, sistemde protecþie NBC, diverse moduri de comunicare internã ºi mai multe staþiiradio.

Variante constructive

• Varianta cu tun de 20 mm: în afara tunului, vehiculul are ºi o mitra-lierã coaxialã de 7,62 mm;

Armament Un tun 20 mm + o mitralierã 7,62 mm sau numaio mitralierã 7,62

Þãri cunoscute a avea vehiculul în dotare Argentina, Indonezia, Malaezia, Portugalia,Thailanda, Turcia, Uruguay

Echipaj 2 +12 luptãtori

Blindaj Nepublicat

Masã 12.400 kg


Autonomie 900 km

Echipamente Echipament pasiv pentru vedere pe timp denoapte, sistem de protecþie NBC

221august, 2007

Transportorul german Condor

• Varianta antitanc: vehiculul este echipat cu rachete HOT, Milan sauTow.

Identificare

Tunul. În versiunea 20 mm, aratã ca un tub subþire striat pe lungime.Turela. Este plasatã la mijlocul cutiei blindate, iar partea din faþã este

în formã de „V“. Un proiector cu luminã albã este dispus fie dedesubtul,fie în dreapta armamentului principal. La stânga ºi la dreapta turelei suntamplasate trei lansatoare de grenade fumigene.

Cutia blindatã are formã dreptunghiularã, însã prezintã o serie de par-ticularitãþi: partea din faþã are forma unui cioc ale cãrui pãrþi laterale ausuprafeþele dreptunghiulare. Compartimentul mecanicului-conductor ieseîn afarã, fiind dispus în partea superioarã înclinatã.

Are trei parbrize: unul mare, frontal, de formã dreptunghiularã, ºi douãtriunghiulare, mai mici, dispuse pe laterale. O tobã de eºapament lungãeste dispusã pe partea superioarã a lateralei drepte. Pe fiecare parte a vehi-culului se gãseºte câte o portierã de acces, echipatã cu un periscop drept-unghiular. Pãrþile laterale ale vehiculului au forma literei „V“, cu vârfulspre exterior. Placa sparge-val, de formã dreptunghiularã, este dispusãdeasupra „botului“ vehiculului.

Trenul de rulare. Se compune din patru pneuri, fiecare având câte oapãrãtoare de noroi rotunjitã.

Accesorii. În spatele cutiei blindate sunt montate cutii mari, pentrutransportul accesoriilor.


1. Locul mecanicului-conductor este dispus în partea din stânga-faþã alplanului înclinat aflat în partea anterioarã a caroseriei.

2. Placa sparge-val – dispusã în partea inferioarã a „botului“ caroseriei.3. Partea din faþã – înclinatã la 450.4. Portiere de acces – dispuse pe lateralele cutiei blindate, la centru.5. Douã trape pentru tragere pe lateralele cutiei blindate, în spatele

portierelor de acces.6. Turela este amplasatã pe partea superioarã a cutiei blindate, la cen-

tru.



7. Patru lansatoare de grenade fumigene dispuse la stânga ºi la dreap-ta turelei.

8. Proiector cu luminã albã, dispus în partea din faþã-dreapta a turelei.9. Þeava de eºapament pe partea dreaptã a cutiei blindate, dispusã pe

toatã lungimea acesteia.10. Douã roþi cu apãrãtori pentru noroi ies în afara cutiei blindate.11. O portierã de acces – în partea din spate a cutiei blindate.

L a jumãtarea anilor ‘60, armata germanã a început construirea uneinoi familii de vehicule, care aveau în comun mai multe componen-

te. În noua gamã de vehicule erau incluse camioanele 4x4, 6x6 ºi 8x8,vehiculele blindate pentru cercetare 8x8 ºi transportoarele 4x4 ºi 6x6.Vehiculul blindat de cercetare 8x8 a fost scos pe piaþã, în cele din urmã,sub numele de Fuchs, fiind construit un numãr de 408 exemplare, în peri-oada 1975-1978.

În 1977, firma Thysssen Henschel a obþinut contractul pentru fabrica-rea a 996 vehicule, primul fiind livrat în 1979. Versiunea 4x4 a devenit,prin grija EWK, un vehicul de cercetare de geniu amfibiu, însã nu a intratniciodatã în producþie de serie. În 1983 Venezuela a comandat în jur de 10Fuchs, care erau echipate cu o mitralierã de 12,7 mm ºi una de 7,62 mm.Vehiculele au fost livrate la sfârºitul anului 1985.

Folosit ca vehicul pentru transportul trupelor, Fuchs poate lua la bord10 luptãtori echipaþi pentru luptã, la care se adaugã comandantul transpor-torului ºi mecanicul-conductor. Totuºi, armata germanã a atribuit transpor-torului roluri foarte specializate. Vehiculul de cercetare NBC, construitîntr-un numãr de 140 de exemplare, este dotat cu echipamente de detecþiespecifice ºi cu aparaturã care face posibilã prelevarea de eºantioane de solºi plantarea de balize.

Geniºtii au 220 de vehicule pentru transportul minelor ºi mijloacelor dedistrugere pe câmpul de luptã. Existã ºi o versiune adaptatã pentru rãzboiul

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Allemagne/vehicules_a_roues/Fuchs/Fuchs_allemagne_description.htm

Transportorul germanFuchs

223august, 2007



electronic – TPz-1 Ekola – care are mai multe antene montate pe plafonulcutiei blindate ºi un generator propriu pentru a asigura energia electricãnecesarã funcþionãrii tuturor echipamentelor.

Unitãþile care asigurã sprijinul logistic au tot 220 de vehicule, care suntfolosite la aprovizionarea cu muniþie ºi alte materiale de bazã pentru uni-tãþile luptãtoare. Acest model poate fi folosit ºi ca ambulanþã, cu care sepot evacua pânã la patru rãniþi odatã. Existã ºi un vehicul purtãtor de radarRASIT, pentru supravegherea câmpului de luptã. Acesta este montat pe unbraþ hidraulic ce se ridicã deasupra plafonului cutiei blindate. Radarul poa-te fi acþionat de la o distanþã de 30 m faþã de locul de dispunere, cu ajutorulunui sistem telecomandat. A fost construit ºi un punct de comandã mobil,dotat cu staþii radio ºi cu un generator electric dispus în partea din spate.

Vehiculele germane sunt echipate, de regulã, cu mitraliere MG 3 de7,62 mm dispuse deasupra locului mecanicului-conductor, însã transporto-rul poate avea ºi alte arme, cel mai adesea un tun de 20 mm, care este in-stalat de obicei pe plafonul cutiei blindate, în dreptul camerei desantului.Pe lateralele cutiei blindate sunt dispuse câte trei lansatoare de grenadefumigene.

Locurile comandantului ºi al mecanicului-conductor sunt dispuse înfaþã, cu motorul înapoia lor, la dreapta, iar camera desantului în spate, cuo punte de comunicare între cele douã compartimente. Camera desantuluieste prevãzutã cu scaune rabatabile, montate pe pereþii cutiei blindate, ceeace permite ºi transportul de materiale. În partea din spate sunt douã porti-ere mari, plus trape ºi periscoape. Fuchs este amfibiu ºi este propulsat peapã cu ajutorul a douã elice, dispuse în partea din spate a cutiei blindate,ºi poate atinge viteza de 10,5 km/h. Vehiculele germane sunt dotate cu sis-teme de protecþie NBC ºi cu aparaturã pasivã de vedere pe timp de noapte.

Variante

RASIT: vehicul de radiolocaþie cu antenã retractabilã.Comandament ºi comunicaþii: cu antene ºi echipamente radio supli-

mentare, plus un generator electric.Vehicul NBC: sunt echipate cu materiale pentru detecþia NBC.Vehicul pentru geniu: transportul minelor ºi materialelor de distrugere.Vehicul pentru rãzboiul electronic: echipat cu sistem TPz1 ELOKA.Fuchs KRK: cu un nou tip de blindaj.

225august, 2007

Transportorul german Fuchs

Fuchs ambulanþã: echipat pentru transportul rãniþilor.

Identificare

Caroseria are configuraþia unui camion ºi este blindatã în întregime.Partea din faþã are forma ascuþitã ºi cu placa sparge-val dispusã în parteasuperioarã. Farurile sunt plasate normal, în partea stângã ºi dreaptã, încas-trate în cutia blindatã. Pe laterale, în partea din faþã, este încastratã câte oportierã mare, cu colþurile rotunjite. Partea din faþã are un parbriz care poa-te fi acoperit cu o placã de blindaj. Pe plafonul caroseriei, lângã locul me-canicului-conductor se aflã un suport circular care permite instalarea uneimitraliere de 7,62 mm cu unghi de tragere orizontal de 360O. Pãrþile late-rale ale cutiei blindate sunt înclinate cãtre interior. Un set de ºase lansatoa-re de grenade fumigene este dispus pe latura stângã a cutiei blindate, lamijloc. În partea din spate a cutiei blindate sunt montate douã elice, una lastânga ºi cealaltã la dreapta.

Trenul de rulare este compus din ºase roþi, cu distanþa egalã întrepunþi. Între puntea 1 ºi puntea 2 se aflã un mic bloc dreptunghiular, iar lamijloc, între punþile 2 ºi 3 se aflã un bloc mai mare, cu baza dreptunghiu-larã.

În funcþie de model, vehiculul poate avea o gamã destul de variatã deaccesorii, însã toate modelele au ºtanga pentru remorcare amplasatã pepartea dreaptã a cutiei blindate.

Armament 1 mitralierã 7,62 mm

Þãri care au în dotare transportorul Arabia Sauditã, Israel, Germania, Olanda, Marea Britanie, Turcia, Statele Unite, Venezuela

Echipaj 2 + 10 luptãtori

Grosime blindaj Nepublicatã

Masã 19.000 kg


Autonomie 800 km

Echipamente Sisteme de protecþie NBC ºi sisteme pasive pentru vede-rea pe timp de noapte




1. Placa sparge-val dispusã în partea din faþã a cutiei blindate.2. Parbriz mare cu o placã de protecþie din blindaj, dispus în partea din

faþã.3. Un far mic cu luminã albã în partea din dreapta-sus a capotei.4. Douã scãriþe mari în partea dinapoi a cutiei blindate.5. Douã portiere mari pentru acces în partea din spate a cutiei blindate.6. Cutia blidatã are blocuri în formã de triunghi la fiecare grupã de roþi.7. Scãriþã mare în partea inferioarã a portierelor situate în partea din

faþã stângã ºi dreaptã a cutiei blindate.8. Portiere pentru accesul personalului, înclinate la 45O, pe lateralele

cutiei blindate.9. ªtanga de remorcare este fixatã pe laterala dreaptã a cutiei blindate,

la mijloc.10. Trei osii cu câte douã pneuri.11. ªase lansatoare de grenade fumigene plasate pe partea stângã a cu-

tiei blindate.

C onstructorul elveþian Mowag a reluat producþia unei licenþe cana-diene mai vechi de la General Motors Defense (fosta Disel

Division General Motors of Canada) a grupului american GM Defense.Societatea continuã totuºi sã proiecteze noi vehicule, finanþarea realizân-du-se din fonduri proprii. Aceasta a fãcut posibil ca numele firmei elveþie-ne sã aibã notorietate mondialã.

Piranha 4 a fost expus pentru prima datã în 2002, la expoziþia francezãEurosatory. Transportorul este conceput pentru o nouã turelã armatã cu untun de calibru 40 mm, însã suportã ºi o turelã cu tun de 105 mm. ªasiulrãmâne mai mult sau mai puþin identic pentru celelalte modele Piranha,inclusiv pentru Piranha II, care încã se mai produce. Îmbunãtãþiri au fostaduse ºi blindajului, o datã cu uºoare modificãri ale aspectului exterior alvehiculului. Toate acestea au dus ºi la creºterea masei vehiculului, caredepãºeºte 25 tone, faþã de 18,5 tone câte are Piranhia III 8x8. Transportorula fost modificat ºi în ceea ce priveºte capacitatea de transport, astfel cãlãþimea vehiculului a crescut de la 2,60 m la 2,80 m.

A fost adaptat un kit de suprablindaj ºi a fost îmbunãtãþitã protecþiaîmpotriva minelor. Cutia blindatã este confecþionatã din plãci din oþel,sudate. Motorul este un MTU Diesel de origine germanã, cu o putere de400 kw la 2.000 tr/min. Transmisia, cu ºapte trepte de vitezã, este, de ase-menea, de fabricaþie germanã. Viteza maximã a vehiculului este de 100 km/h

Transportorul Mowag–Piranha 4

227august, 2007

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Suisse/vehicules_a_roues/Mowag_Piranha/Piranha_IV/Piranha_IV_Suisse_description.htm



ºi are o autonomie de 750 km. Suspensiile sunt hidropneumatice, cu înãl-þimea ajustabilã, independente pe roþi.

Transportorul prezentat în 2002 la Eurosatory era echipat cu o turelãbi-loc cu tun de 30 mm IVF – 30, stabilizat, construit de firma GM DefenseDelco System. Sistemul de ochire include un vizor în infraroºu operabilîntre -100 ºi +450. Armamentul transportorului este completat de o mitra-lierã M240 calibru 7,62 mm ºi de opt lansatoare de grenade de fumigene.Ca ºi celelalte transportoare din familie, Piranha IV are mai multe variante,în funcþie de opþiunile þãrilor cumpãrãtoare. Spre exemplu, se poate montasistem de protecþie NBC, aer condiþionat, troliu pentru autoscoatere, sistemanteincendiu pentru motor.

Identificare

Tunul are þeava subþire ºi lungã.Turela este dispusã la centrul cutiei blindate, pe toatã lãþimea. Partea

din faþã a turelei are forma literei V, cu vârful înainte, în timp ce lateraleleºi spatele sunt drepte. Turela are montatã în partea din spate o cutie mare,deschisã în partea superioarã.

Cutia blindatã este de formã dreptunghiularã, cu partea din faþã uºorînclinatã ºi acoperitã cu plãci de blindaj adiþionale, fixate cu buloane mari.Farurile sunt încastrate în partea din faþã a cutiei blindate. Pãrþile lateralesunt ºi ele acoperite cu plãci de blindaj adiþional, prinse tot cu buloanemari, iar în partea din spate, la centru, se aflã o portierã de formã drept-unghiularã. În stânga ºi în dreapta portierei este plasat câte un bloc de blin-daj mare, dreptunghiular.

Trenul de rulare se compune din opt roþi dispuse cãtre interiorul cuti-ei blindate.

Accesoriile sunt compuse dintr-o serie de patru lansatoare de grenadefumigene, dispuse în spatele turelei, pe stânga ºi pe dreapta.


1. Partea din faþã a cutiei blindate are forma unui bloc mare, cu margi-nile rotunjite.

2. Farurile sunt integrate în cutia blindatã.3. Partea din faþã este uºor înclinatã.

229august, 2007

Transportorul Mowag–Piranha 4

4. Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã.5. Blocuri de blindaj mari, dreptunghiulare, în partea din spate-stânga

ºi dreapta a cutiei blindate.6. Portiera mare de acces, hidraulicã, dispusã în partea din spate a

transportorului.7. Patru lansatoare de grenade fumigene în spatele turelei, pe partea

stângã ºi dreaptã.8. Partea din faþã a turelei în unghi ascuþit.9. Patru roþi pe fiecare parte a transportorului, încastrate în cutia blin-

datã.10. Periscop mare în faþa trapei de la turelã.

V ehiculele din familia Pandur sunt clasate la categoria vehiculeloruºor blindate.

Pandur 1 este un vehicul 6×6, proiectat de cãtre firma Steyr-DaimlerPusch, dar este construit ºi în Statele Unite de cãtre firma AV Technology.Vehiculul este în serviciul armatei austriece din 1996, fiind produs ºi înBelgia ºi Kuweit. Seria este compusã dintr-o întreagã familie Pandur. Dinseria „A“ fac parte vehiculele cu turelã, iar din seria „B“, cele fãrã turelã.Pornind de la modelul de bazã, a fost construitã o întreagã gamã de vehi-cule: de transport al trupelor (cu mitralierã pe plafonul cutiei blindate), deluptã sau de cercetare (cu tun de 20, 25 sau 30 mm), de luptã cu tun anti-tanc de 90 mm sau aruncãtor de bombe, de sprijin, ambulanþã, de geniu saupunct de comandã mobil. Vehiculele din familia Pandur folosesc aceleaºipiese pentru camera desantului, precum ºi o mare parte a componentelorvehiculului de bazã, în scopul reducerii costurilor de achiziþie ºi de întreþi-nere.

Vehiculele pentru sprijin cu foc sau de cercetare au o turelã Cockerillarmatã cu un tun Mark 8 de 90 mm ºi o mitralierã coaxialã de 7,62 mm. Defiecare parte a turelei ºi în faþã sunt montate patru lansatoare de grenadefumigene. Sistemul de comandã al turelei este electromecanic, gestionatprintr-un sistem de control digital ºi un sistem manual, hidraulic, de rezervã.

Trãgãtorul la tun dispune de un sistem de tragere ºi de ochire zi/noaptecu reticul stabilizat ºi un sistem laser de conducere a focului. Comandantul

Transportorul defabrica]ie austriac`Pandur

Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Autriche/vehicules_a_roues/Pandur/Pandur_Autriche_description.htm

231august, 2007



vehiculului are un sistem de ochire stabilizat ºi un monitor care îi redã ima-ginea ochirii efectuatã de trãgãtorul la tun.

Vehiculul pentru transportul de trupe are o mitralierã de 12,7 mm ºi omitralierã de 7,62 mm. Mitraliera de 12,7 este montatã pe o cupolã de tra-gere care pivoteazã la 3600. Mecanicul-conductor are trei periscoape de ob-servare, comandantul autovehiculului are ºase iar pe fiecare parte a cupoleide tragere sunt montate ºase lansatoare de grenade fumigene.

Ambulanþa nu cântãreºte mai mult de 13 tone ºi este echipatã cu nu-meroase accesorii pentru primul ajutor ºi îngrijirile medicale. Are un echi-paj format din trei oameni ºi poate transporta pânã la opt rãniþi în cameradesantului.

Versiunea amfibie a Pandurului nu are nevoie de nicio pregãtire pentrulansarea la apã. Are un propulsor cu jet de apã montat în partea din spatea vehiculului ºi poate atinge viteza de 11 km/h. Se poate întoarce la 1800

în 8 secunde.Pentru a reduce detecþia caloricã, vehiculul are un sistem care dimi-

nueazã vizibilitatea termicã. Eºapamentul este îndreptat cãtre sol, în scopulde a degaja cât mai puþine gaze calde în atmosferã. În plus, vehiculul esteacoperit cu o vopsea specialã, care diminueazã detecþia în infraroºu. Silu-eta vehiculului a fost reproiectatã pe calculator, pentru a se diminua vizi-bilitatea pe radar. Zgomotul motorului ºi al eºapamentului au fost dimi-nuate printr-un reductor specific.

Vehiculul are în partea din faþã un blindaj ce asigurã protecþia echipa-jului împotriva armelor de calibru mic (pânã la 12,7 mm), în timp ce restulblindajului rezistã la gloanþe de 7,62 mm.

Propulsia este asiguratã de un motor Diesel WD 612 de la Styr, iar uncalculator de bord gestioneazã întreþinerea vehiculului, semnalizând defec-þiunile pe un display ºi prin semnale acustice. Opþional, se pot monta sis-teme de protecþie NBC ºi antiincendiu, aer condiþionat pentru comparti-mentul desantului, un sistem de vedere pe timp de noapte ºi un stingãtorautomat pentru compartimentul motorului.

Pandur II este o versiune modernizatã a primei serii de vehicule folo-sitã deja în mai multe þãri. Noul vehicul are o suspensie modernã, pe roþiindependente, tracþiunea fiind realizatã de primele douã punþi. Caroseriaeste confecþionatã din blindaj modular, cu întãriri pentru partea inferioarã,fiind asiguratã astfel o protecþie ridicatã la explozia minelor. Motorul Dieselare ºase cilindri ºi dezvoltã o putere de 355/405 CP, iar transmisia este asi-guratã de o cutie de viteze automatã în ºase trepte. Mecanicul-conductorare locul în stânga-faþã, iar în spatele sãu este comandantul. Noul vehicul

233august, 2007

Transportorul de fabricaþie austriacã Pandur

este disponibil în versiunile 6×6 ºi 8×8. Masa micã, de numai 15,5 t, îi dãposibilitatea de a fi transportat ºi pe calea aerului.

Camera desantului este dispusã în partea din spate a caroseriei, iar fir-ma Steyr a dat foarte mare importanþã confortului ºi siguranþei oamenilortransportaþi. Astfel, scaunele sunt întãrite pentru protecþia împotriva mine-lor ºi este mult mai aerisit faþã de similarele BTR-80 sau BMP-3. Vehicu-lul are ºi un nou sistem de control electronic, cu ajutorul cãruia trenul derulare se adapteazã la configuraþia terenului.

Variante

Pandur 1Pandur ambulanþã: adaptat transportului de rãniþi.Pandur antiaerian.Pandur TOW: echipat cu mitraliere antitanc TOW.Pandur de cercetare: echipat cu o turelã armatã cu tun de 30 mm.Pandur de sprijin: echipat cu o turelã armatã cu tun de 90 mm.Pandur comandament: punct de comandã mobil, echipat cu mijloace de

comunicare suplimentare.Pandur 2Pandur II 6×6: versiune echipatã cu tren de rulare 6×6.Pandur II 8×8: versiune echipatã cu tren de rulare 8×8.

Caracteristici

Detalii Pandur 1 Pandur 2

ArmamentTurelã cu tun de 90 mm ºi mitralierãcoaxialã de 7,62 mm sau mitralierede 12,7 mm ºi 7,62 mm

Mitralierã de 7, 62 mm

Þãri cunoscute a avea transportorulîn dotare Austria, Belgia, Kuweit Încã nu a intrat în serviciu

Echipaj 10 la 12 oameni 6 la 8, plus 2 oameni

Grosimea blindajului Nepublicatã Nepublicatã

Masa 13.500 kg 34.000 kg

Viteza maximã 110 km/h 100 km/h

Autonomie 650 km 500 km

EchipamenteSisteme de vedere pe timp denoapte, sistem de protecþie NBC,sistem antiincendiu, aer condiþionat

Sistem de aer condiþionat, sistem deprotecþie NBC, troliu pentruautoscoatere, sistem antiincendiu



Indicii de recunoaºtereDetalii Pandur 1 Pandur 2

Tun

Pentru versiunea în care turela estearmatã cu tun de 90 mm, acesta arefrânã de gurã ºi un evacuator defum la 1/3 din þeavã. Existã ºi o ver-siune cu tun de 30 mm.

Pentru versiunea cu tun, acesta areo þeavã subþire care se îngroaºã întreimea de la bazã.

Turelã

Pentru versiunea cu tun, este dispusãînapoia vehiculului. Are o formãdestul de alungitã ºi platã, aceastãversiune având ºi 4 lansatoare degrenade fumigene pe lateralele tu-relei cãtre faþã ºi spatele acesteia.Mitraliera de 12,7 mm este dispusãpe un afet în formã de „V“ inversat.Turela în versiunea 30 mm este maipuþin alungitã, iar partea dinapoieste supraînãlþatã în raport cu cutiablindatã.

Turela este bi-loc, dispusã la mijloculcutiei blindate ºi are formã dreptun-ghiularã. În faþa trapei din parteadreaptã este dispus un periscopmare ºi unul mai mic în faþa trapeidin stânga. Mitraliera coaxialã estedispusã în stânga tunului. Cutia dealimentare cu muniþie acoperã toatãpartea din spate a turelei.

Cutie blindatã

Are formã dreptunghiularã, cu o strea-ºinã înclinatã cãtre în faþã; locul ºo-ferului este situat în partea stângã-faþã a vehiculului, lângã partea încli-natã. Pe partea stângã a caroserieise aflã douã canistre înclinate cãtreîn faþã, iar în spate, pe aceeaºi parte,se aflã o cutie dreptunghiularã înãl-þatã faþã de cutia blindatã, prevãzu-tã cu un grãtar de protecþie la par-tea inferioarã. Douã portiere mari,pentru accesul în vehicul, acoperãlatura din spate. Partea din faþã acutiei blindate are formã triunghiu-larã pe pãrþile stângã ºi dreaptã.

Are forma dreptunghiularã, cu par-tea anterioarã mai înclinatã la bazaturelei, pânã la extremitatea din fa-þã. Lateralele sunt netede. În parteadin spate a cutiei blindate se aflãdouã portiere pentru accesul perso-nalului. Placa sparge-val este dispu-sã în partea din faþã a cutiei blindate.

Tren de rulare

Se compune din ºase roþi.Identificarea trenului de rulare estedestul de particularã, deoarece înpartea din faþã a primei roþi blindajulare forma unui „V“ mare, între roþile 1ºi 2 are forma unui „V“ mic cu oscãriþã, iar între roþile 2 ºi 3 se aflão porþiune mai mare din cutia blin-datã în formã de „V“, urmatã de oporþiune mai micã, tot de formaliterei „V“, însã în spatele roþilor.

Este compus din ºase sau opt roþi.Între grupele de roþi se aflã câte unbloc triunghiular.

Accesorii

În funcþie de model, lansatoarele degrenade fumigene sunt plasate în lo-curi diferite. Versiunea amfibie, cu su-portul pentru mitraliera de 12,7 mmºi acoperitã de blindaj, le are plasa-te orizontal la mijlocul plafonului ºispre dreapta, find în numãr de ºase.Pentru versiunea cu tun de 30 mm,lansatoarele sunt tot în numãr deºase dar sunt plasate de o parte ºi dealta a turelei. Pentru versiunea trans-port trupe se pot vedea douã grupe acâte trei lansatoare de grenade fumige-ne în partea din faþã stânga ºi dreap-ta a cutiei blindate. Versiuneaambulanþã nu are armament, darare trei lansatoare pe pãrþile stângaºi dreapta în spate.

ªase lansatoare de grenade fumi-gene sunt dispuse în stânga ºidreapta turelei. Propulsorul cu jet deapã este dispus în partea din spate-jos a cutiei blindate, pe stânga ºidreapta.

235august, 2007

Transportorul de fabricaþie austriacã PandurAutovehiculul blindat Pandur 1


Tehnicã militarã ºi armamentAutovehiculul blindat Pandur 2

P uma este un vehicul de luptã blindat care face parte din familiatransportoarelor uºoare, pe roþi, are o configuraþie de 4x4 sau 6x6

ºi a fost realizat de cãtre firma Consorzio Iveco Otobreda din Roma.Familia de vehicule Puma a fost realizatã cu finanþare gurvernamentalãitalianã în scopul de a completa parcul de vehicule antitanc Centauro, pro-duse de aceeaºi firmã Iveco Otobreda. Societatea a cotractat o comandãpentru o întreagã serie cu mai multe variante, printre care Puma cu platfor-mã pentru rachetele antitanc, un transportor pentru aruncãtoare, un vehiculamenajat ca ambulanþã ºi un punct de comandã mobil.

Prin proiectul Puma, guvernul italian dorea sã realizeze o familie deblindate care sã poatã fi folosite ca vehicule uºoare de luptã în sprijinultancurilor ºi a infanteriei. Caroseriile diferitelor vehicule au fost adaptateîn funcþie de cerinþele fiecãrei misiuni, chiar dacã sistemul de suspensiieste identic pentru toate.

La sfârºitul anului 1999, armata italianã a fãcut o comandã de 580 ve-hicule, dintre care 250 în configuraþie 6x6, iar 330 în configuraþie 4x4. Li-vrãrile s-au derulat în perioada 2001-2004. Vehiculele de luptã pot fi ar-mate cu lansatoare de rachete antitanc TOW Raytheon, montate pe plafo-nul cutiei blindate. TOW este o rachetã dirijatã prin fir cu bãtaia de 3.750 m,însã pe transportor pot fi montate ºi rachetele antitanc Milan sau Mistral.Pe vehicul se mai pot monta, de asemenea, mitraliere de 12,7 mm sau 7,62 mm.

Caroseria este confecþionatã din plãci de oþel sudate, ceea ce oferã per-sonalului protecþie împotriva focului armelor uºoare ºi a schijelor proveni-

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Italie/vehicules_a_roues/Puma/Puma6x6/Puma_6x6_Italie_diaporama.htm

Transportorul italianPuma

237august, 2007



te de la proiectile. Îmbinãrile sudate ale cutiei blindate sunt acoperite cuplãci subþiri de oþel. Vehiculul este echipat cu sistem de protecþie NBC in-clus în sistemul de climatizare, ceea ce permite echipajului sã supravieþu-iascã în cazul unui atac chimic, nuclear sau bacteriologic. Camera energe-ticã este echipatã cu un sistem de detecþie a incendiului ºi sistem automatde extinctoare.

În partea dinapoi a cutiei blindate, pe fiecare laturã, este montat câte ungrup de trei lansatoare de grenade fumigene. Locul mecanicului-conductorse aflã în stânga-faþã ºi are trei periscoape, cel din centru fiind echipat ºi cusistem pasiv de vedere nocturnã. Locul comandantului vehiculului este încentru, sub o cupolã cu cinci periscoape, care asigurã vederea la 360 de gra-de. În cupolã pot fi montate o mitralierã cal. 12,7 mm sau una de 7,62 mm.

Camera energeticã este dispusã în partea dinapoi a vehiculului. Trans-portorul are un motor turbo Diesel în patru cilindri, rãcit cu aer, fabricat defirma Iveco. Transmisia automatã este fabricatã sub licenþã germanã ºi arecinci trepte pentru mersul înainte ºi una pentru mersul înapoi. Suspensiaeste independentã, pe fiecare roatã. Tracþiunea este realizatã de primapunte a vehiculului pentru modelul 4x4 ºi de primele douã la modelul 6x6.

Transportorul se poate deplasa cu o vitezã de 100 km/h pe ºosea. Chiardacã nu este amfibiu, poate traversa cursurile de apã care au adâncimeamai micã de 1 m ºi este transportabil naval sau aerian.

Variante constructive

Versiunea 4x4 poate fi echipatã cu un lansator de rachete TOW.Versiunea 6x6 poate îmbarca opt oameni, plus mecanicul-conductor ºi

servanþii la armamentul de pe vehicul.

Caracteristici

Armament 1 mitralierã cal. 12,7 mm sau 1 mitralierã cal. 7,62 mmÞãri cunoascute a avea vehiculul în dotare ItaliaEchipaj 1 + 6 oameniGrosime blindaj NepublicatãMasa 5.700 kg

Viteza 105 km/hAutonomia 800 kmEchipamente Aer condiþionat, sistem antiincendiu

239august, 2007

Transportorul italian Puma

Identificare

Turela este micã, dispusã în partea centralã a vehiculului. Bordul stângºi drept sunt înclinate, cu câte o micã trapã rotundã, bombatã. Un periscopmare este plasat în centru, iar douã mai mici în lateral.

Cutia blindatã. Treimea din spate este uºor înclinatã, cu trape de vizi-tare la camera energeticã. Locul mecanicului-conductor este în stânga-faþã. Faþã de Puma 4x4, versiunea 6x6 are o aerisire mare, prevãzutã cugrilaj de protecþie, dispusã în partea de jos a cutiei blindate. În partea dinfaþã, jos, se aflã douã faruri de drum, rotunde. De fiecare parte a cutiei blin-date se aflã câte o trapã de acces pentru membrii echipajului; este confec-þionatã dintr-o singurã bucatã ºi se deschide cãtre în faþã. O micã fereastrãde observare este plasatã în partea de sus a uºii. O altã trapã de acces estedispusã în partea din spate a cutiei blindate, iar o trapã de acces micã esteamplasatã pe plafon, în partea dinapoi.

Trenul de rulare se compune din ºase pneuri (patru pentru versiuneacealaltã), grupate patru în partea din faþã, înaintea portierei de acces late-rale ºi douã în spate.

Accesorii: trei lansatoare de grenade fumigene plasate pe lateralele cu-tiei blindate, în faþa trapelor de acces.


1. Douã faruri dispuse în partea din faþã stânga ºi dreapta.2. Grãtar la gura de aerisire în partea inferioarã, înclinatã, din faþã, a

cutiei blindate.3. Locul mecanicului-conductor este în partea din stânga-faþã.4. Grup de douã faruri în partea stângã ºi dreaptã din spatele cutiei

blindate.5. Faruri mici în stânga ºi dreapta spate.6. Portierã mare pentru acces în partea din spate a transportorului. 7. Turelã de mici dimensiuni la mijlocul plafonului cutiei blindate.8. Trei lansatoare de grenade fumigene pe lateralele cutiei blindate, la

centru.9. Grãtar pentru transport dispus pe lateralele cutiei blindate, în partea

din spate.10. Tren de rulare compus din trei pneuri (douã pneuri varianta 4x4) de

fiecare parte a cutiei blindate.



11. Portierã de acces pe fiecare lateralã a cutiei blindate, la centru.12. Roþile sunt dispuse cãtre interiorul cutiei blindate.

} inând seama de succesul pe care vehiculul de recunoaºtereDaimler Dingo l-a avut în timpul celui de-al doilea rãzboi mondi-

al, Ministerul britanic al Apãrãrii a definit, în 1946, caracteristicile unuinou vehicul de acest tip.

În anul urmãtor, Daimler Ltd. din Coventry a obþinut contractul pentruproiect. Primul prototip a fost realizat în 1949 ºi, dupã testãri, a fost omolo-gat sub numele de Ferret. Firma britanicã a continuat producþia pentru pia-þa internã ºi pentru export pânã în 1971. La data respectivã fuseserã con-struite peste 4.000 de vehicule.

La ora actualã, Ferret este încã produs într-un numãr apreciabil deexemplare în Marea Britanie ºi în aproape alte 30 de þãri. Toate versiunilevehiculului Ferret au aceeaºi configuraþie de ansamblu: mecanicul-con-ductor în faþã, comandantul (ºi trãgãtorul) la mijloc, camera energeticã înspate.

Caroseria este din oþel, are grosimea maximã de 12 mm, ceea ce oferãechipajului protecþie împotriva proiectilelor de calibru mic ºi a schijelor.Nu are servodirecþie.

Ferret Mk 1, cu turela deschisã în partea superioarã, este armat uºor,doar cu o mitralierã Bren sau Browing de 7,62 mm pe pivot. Mk 1/2 areechipajul format din trei luptãtori, turela este mult mai joasã, iar mitralieraeste montatã pe afet exterior. Mk 2/3 are turelã monoloc care se poate rotila 3600, dotatã cu o mitralierã de 7,62 mm, cu câmp de tragere în plan ver-tical cuprins între -150 ºi +450.

Vehiculul blindat pe ro]iFerret

241august, 2007

SURSA: Army Recognitionhttp://www.armyrecognition.com/europe/Angleterre/vehicules_a_roues/Ferret/Ferret_Angleterre_description.htm

Ferret Mk 2/2 era o versiune interesantã, realizatã în Extremul Orient.Acest tip de vehicul oferea posibilitatea comandantului sã execute ob-

servarea la 360o prin fantele unei piese circulare montate în partea supe-rioarã a caroseriei ºi la baza turelei. Dupã câte se ºtie, la ora actualã nu maieste în serviciu niciun astfel de vehicul. Mk 2/6 este echipat cu douã rache-te antitanc dirijate prin fir, dispuse de o parte ºi de alta a turelei. Rachetelesunt de tipul Vigilant, produse de British Aerospace Dynamics, iar altedouã rachete de rezervã sunt transportate pe partea stângã a caroseriei.Rachetele Vigilant din prima generaþie aveau o bãtaie de 1.375 m ºi puteaufi lansate din interiorul vehiculului sau dintr-o poziþie de tragere exterioa-rã, printr-un cablu racordat la postul de tragere mobil.

Ferret Mk 3 ºi Mk 4 sunt versiuni vechi modernizate: suspensia întãri-tã, pneurile mai late, ºorþuri care permit trecerea cursurilor de apã cu pro-pulsia realizatã de rotirea roþilor.

Mk 5 este versiunea cea mai recentã, ale cãrei exemplare sunt în între-gime renovate. În afara îmbunãtãþirilor aduse modelelor precedente, avea,de fiecare parte a turelei, o consolã pentru montarea rachetelor antitanc di-rijate prin fir Swing Fire, cu bãtaia de 4.000 m, produse de BritishAerospace Dynamics.

Variante

Fox. Tun de 30 mm, cea mai modernã turelã ºi motor Jaguar, cu carepoate atinge viteza de 104 km/h.

Mk 1. Turela deschisã ºi dotatã cu mitralierã de 7,62 mm.Mk 1/2. Are un echipaj format din trei luptãtori, turela este mult mai

joasã ºi are o mitralierã calibru 7,62 mm, montatã pe afet exterior.Mk 2/3. Are o turelã monoloc cu o mitralierã de 7,62 mm, cu unghiul

de tragere în plan vertical cuprins între -150 ºi +450.Mk 2/2. Versiune realizatã în Extremul Orient. Comandantul autove-

hiculului are posibilitatea observãrii la 3600 prin fantele practicate într-undispozitiv circular, montat între plafonul cutiei blindate ºi baza turelei.

Mk 2/6. Este dotat cu rachete antitanc dirijate prin cablu, dispuse de oparte ºi de alta a turelei.

Mk 3 ºi 4. Sunt versiuni mai vechi modernizate, cu suspensia întãritã,pneuri mai late, ºorþuri care permit plutirea pe cursurile de apã.

Mk 5. Are pe fiecare parte a turelei câte o consolã pentru montarea uneirachete antitanc drijate prin fir, de tip Swing fire, cu o bãtaie de 4.000 m.


www.rft.forter.ro242

Caracteristici

Identificare

Tun de 20 mm pentru versiunea FOX.Turela are unghiuri drepte, este situatã în partea centralã a vehiculu-

lui, uºor supraînãlþatã faþã de restul caroseriei.Caroseria are formã dreptunghiularã, cu o parte în formã de piramidã,

mai înaltã, mecanicul-conductor are trei fante pentru observare – una pecentru ºi câte una pe fiecare lateralã a postului de conducere. Pe parteastângã a caroseriei este dispusã roata de rezervã, iar pe partea dreaptã esteportbagajul.

Partea din spate a caroseriei are forma literei „V“, cu vârful orientat însus. Sistemul de eºapament este dispus în dreapta – spate.

Trenul de rulare este compus din patru roþi cu apãrãtori de noroi. Câteun grup de trei lansatoare de grenade fumigene, plasate pe partea stângã ºidreaptã a caroseriei.

Elemente de recunoaºtere

1. Turelã unghiularã amplasatã pe partea conicã, din faþã, a cutiei blin-date.

2. Fante de observare laterale pentru mecanicul-conductor.3. Roata de rezervã montatã pe partea stângã a caroseriei.

Detalii Valori

Armament Mitralierã cal.7,62 mm, rachete antitanc sau tun de 20mm pentru versiunea Fox

Þãri cunoscute cã au transportorulîn dotare

Marea Britanie, Iran, Nigeria, Arabia Sauditã, EmirateleArabe Unite

Echipaj 2 – 3 luptãtori

Blindaj Maximum 12 mm

Masã 4.295 kg

Vitezã 93 km/h

Autonomie 306 km

Echipamente Lansatoare de grenade fumigene

Vehiculul blindat pe roþi Ferret

august, 2007 243

4. Tren de rulare format din patru pneuri.5. Postul de conducere dispus între turelã ºi prima jumãtate a carose-

riei.6. Lansatoare de grenade fumigene, dispuse în partea din faþã a cutiei

blindate.7. Un bloc dreptunghiular, mare, dispus în partea dreaptã, la jumãtatea

caroseriei.8. Toba de eºapament montatã în dreapta-spate.9. Partea din spate a cutiei blindate are forma literei „V“, cu vârful ori-

entat în sus.


www.rft.forter.ro244

revista for]elor terestre · mediteranean. noile concepte operaþionale, semnificative, pe care se...

Documents