universitatea spiru haret, facultatea de medicină ... · • → rasele din europa originea...

Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs

1

CREȘTEREA ANIMALELOR

CURS

2018 – 2019

• Creșterea animalelor studiază:

– Originea speciilor domestice

– Domesticirea

– Particularitățile biologice ale speciilor

– Caracterizarea raselor

– Etologia (comportamentul)

– Reproducerea

– Întreținerea și alimentația

– Ameliorarea

Tipurile de animale

• Animalele de fermă (rentă)

• Animalele de companie

• Animalele folosite în scopuri experimentale sau științifice

• Animale sălbatice în captivitate

ANIMALELE DE FERMĂ

• Producțiile animaliere

• Creşterea – ferme (gospodărești, semiintensive, intensive, ecologice)

• Rezultatele productive - condiţionate de:

– cunoaşterea particularităţilor biologice

– starea de sănătate

ANIMALELE DE COMPANIE

•


2

ANIMALELE FOLOSITE ÎN SCOPURI EXPERIMETALE ȘI ȘTIINȚIFICE

• Legea 43 / 2014

• Scopurile creșterii:

– Cercetare (fundamentală și aplicativă)

– Testare produse biologice și de sinteză (vaccinuri, medicamente, furaje, aditivi

furajeri)

– Educative

– Conservarea speciilor pe cale de dispariție

• Speciile crescute: animale neumane vertebrate vii, inclusiv forme larvare care se hrănesc

autonom și forme fetale de mamifere începând cu ultima treime a stadiului lor normal de

dezvoltare; cefalopode vii

• Creșterea – biobaze:

– unități de creștere

– unități de furnizare

– unități de folosire

ANIMALE SĂLBATICE CRESCUTE ÎN CAPTIVITATE

• Legea 191/2002 care transpune Directiva UE 22/1999: creșterea în grădini zoologice,

delfinarii, terarii, acvarii

NOŢIUNEA DE SPECIE

CARACTERELE DE SPECIE

Caractere care determină diferenţierea speciilor

– caractere morfologice;

– caractere fiziologice;

– caractere etologice

– caractere geografice (de repartiţie geografică)

1. Caracterele morfologice de specie

1.1 Particularități morfologice externe

• forma corpului


3

• structura părului

• structura penelor

1.2 Particularități morfologice interne (anatomice)

• forma şi dimensiunea oaselor

• organele interne şi mai ales aparatul reproducător (izolarea reproductivă)

1.3 Particularități citogenetice

• numărul cromozomilor. Exemplu: bivoli 50 cromozomi, taurine 60 cromozomi

• forma cromozomilor. Exemplu: taurinele și bizonii au 60 cromozomi, dar forma este diferită

2. Caracterele fiziologice de specie

2.1 Particularităţile metabolice

→ eficienţa utilizării substanţelor nutritive (sinteza substanţelor nutritive)

2.2 Particularităţile serologice şi biochimice

→ Reacţii serologice, reacţia antigen-anticorp (scheme specifice de imunizări)

2.3 Capacitatea reproductivă

• cel mai important caracter fiziologic

• Indivizii ce aparţin aceleiaşi specii

– se împerechează pe cale naturală între ei

– produșii sunt fertili și asigură continuitatea speciei

• Indivizii din specii diferite se pot împerechea pe cale naturală sau prin inseminare

– produșii = hibrizi

• Hibrizi fecunzi

– taurine x bizon

– Taurine x zebu

• Hibrizi parţial sterili (masculii sterili, femele fertile)

– Catâr (iapă x măgar)


4

– Taurine x yak

• Hibrizi total sterili

- Mulard (raţa x raţa leşească)

- bibilică x păun

Împerecherea pe cale artificială → hibrizi parțial sterili

3. Caractere etologice de specie

• particularităţi de împerechere (ritualuri) → afinitatea reproductivă a indivizilor din aceeaşi

specie

4. Caractere geografice de specie

• Caractere complementare

• Speciile sălbatice – arealuri caracteristice

• Speciile domestice – izolarea reproductivă. Exemplu: nurca europeană și nurca americană

ORIGINEA SPECIILOR DOMESTICE

Importanța cunoașterii originii animalelor domestice

• Cunoașterea comportamentului atavic → asigurarea bunăstării animalelor domestice

Originea speciilor domestice:

• monofiletică

• difiletică

• polifiletică

Denumirea speciilor este dată de Codul Internaţional de Nomenclatură Zoologică

• sălbatic ≠ sălbăticit. Exemplu: Mustang (America de N)

Originea monofiletică: cabaline, taurine, galinacee, curci, iepuri, albine

Originea difiletică: rațe, gâște

Originea polifiletică: ovine, caprine, porcine

Originea monofiletică


5

Originea cabalinelor

Calul sălbatic (Equus ferus) avea următoarele subspecii:

– Calul mongol (E. Przewalski)

– Calul Tarpan (E. Gmelini)

– Calul diluvian (E. Silvaticus)

→ cca. 350 rase

Calul mongol (Equus Przewalski)

• 66 cromozomi

• mongol x domestic → produşi fertili cu 65 cromozomi

• → rasele orientale (ex. rasa Arabă)

Calul tarpan (E. Gmelini)

• tarpanul modern (Heck)

Calul diluvian (Equus silvaticus)

→ rasele grele

Originea taurinelor

Bourul (Bos taurus primigenius)

• dispărut în 1627 (Polonia)

• talia 2 m; mc 1000 kg

• → rasele de stepă

• Bourul a fost recreat ═> rasa Heck (diferită genetic)

Subspecii sălbatice sunt:

Subspecia Bos taurus brachyceros → rasele cu coarne scurte

Subspecia Bos taurus frontosus → rasele cu frunte mare

Subspecia Bos taurus akeratos → rasele fără coarne

→ cca. 800 rase

Originea galinaceelor: găina sălbatică Gallus bankiwa


6

• Trăieşte în unele ţări asiatice (India-China)

Originea curcilor: curca sălbatică Meleagris galopavo

• Mexic

Originea iepurilor: iepurele de vizuină Oryctolagus cuniculus

• → peste 100 rase

Originea albinelor: albina sălbatică (Apis apis)

Originea difiletică

Originea raţelor

1. Raţa sălbatică cu gâtul verde (Anas platyrhynchos sau boschas)

• Europa, N Africii, America de Nord

2. Raţa sălbatică cu mască (Cairina moschata)

– America de Sud

Originea gâştelor

→ cca. 96 rase (FAO)

1. Gâsca sălbatică cenuşie (Anser anser)

• Trăieşte în Europa şi Asia

• → majoritatea raselor

2. Gâsca sălbatică carunculată (Cygnopsis cygnoides)

• trăieşte în Asia

• → rasele carunculate

Originea polifiletică

Originea ovinelor: muflonul, urialul, arkarul, argalul

→ cca. 200 rase

Muflonul (Ovis musimon)

• Europa, Mții Caucaz, Anatolia

• → rasele de oi cu coadă scurtă (13 vertebre

caudale)


7

Urialul (Ovis orientalis vignei)

• NV Asiei

• → rasele fără coarne

• urial x muflon

↓

urmaşi fertili

Arkarul (Ovis vignei arkar)

• „oaia de stepă“ (Europa centrală și de Est)

• → rasele cu coadă

lungă

Argalul (Ovis ammon)

• Oaia de munte (Himalaya, Tibet, Altay)

• → rasele cu coadă şi fese grase

Originea caprinelor: capra Bezoar, capra Falconeri, capra Prisca

• → cca. 300 rase

Capra Bezoar (Capra aegagrus )

• Grecia insulară, Turcia, Iran, Pakistan

• → rasele cu coarne plate, în formă de sabie

Capra Falconeri

• Afganistan, Tibet, Pamir

• coarne verticale, spiralate

• → unele rase din Asia

Capra Prisca

• dispărută

• descrisă după scheletele descoperite în zona Munţilor Carpaţi

• → rasele din Europa

Originea porcinelor: mistrețul european, mistrețul asiatic, mistrețul mediteranean


8

Mistreţul european (Sus scrofa ferus )

• Europa, Asia Mică şi Africa de Nord

• → rasele din Europa

Mistreţul asiatic (Sus vittatus)

• China

• → rasele din Asia

Mistrețul mediteranean (Sus mediteraneus )

• dispărută

• → rasele de grăsime

Originea animalelor de companie

Originea câinilor

• monofiletică: lupul (Canis lupus)

– 99,8% ADN mitocondrial asemănător

• → peste 200 rase

Originea pisicilor

• Monofiletică - pisica sălbatică de pădure ← pisica lui Martelli (Felis lunensis)

DOMESTICIREA SPECIILOR SĂLBATICE

Trei etape:

– captivitatea;

– îmblânzirea

– domesticirea propriu-zisă

Epoca domesticirii animalelor

Epoca pietrei

• Câinii: 35.000 î.Hr.

• Cabalinele: 30.000 î.Hr. (Paleolitic)

• Caprinele: 11.000 – 10.000 î.Hr. (Neolitic)

• Ovinele: 11.000 – 9.000 î.Hr.


9

• Taurinele: 10.500 î.Hr. (studii recente)

• Porcinele: 10.000 – 9.000 î.Hr.

• Pisica: 10.000 – 8.000 î.Hr

• Galinaceele: 5.400 î.Hr

• Albinele: 4.000 – 3.500

• 5000 – 2000 î.Hr. (Neolitic): asinul, rața, bivolul, calul (?), viermii de mătase de dud, gâsca

Antichitate (3000 î.Hr – 476): curca, rața,

Evul mediu (200/600 – 1500/1700) – iepurele, crapul, carasul auriu, rața leșească

Epoca modernă – gâsca carunculată, viermii de mătase de ricin şi stejar

Perioadă incertă: prepeliţa 1100-1900

CONSECINŢELE DOMESTICIRII

1. Modificările morfologice

2. Modificările fiziologice

3. Modificări comportamentale

Modificările morfologice:

• Dimensiunile şi masa corporală

– Scădere iniţială

– Variabilitatea foarte mare

• Exteriorul

– Capul are o pondere nai mică; profilul capului prezintă forma diferite (drept, concav,

convex)

– Caninii s-au scurtat

– Coarnele s-au scurtat și au forme diferite

– trenul anterior are pondere mai mică

– trenul posterior are pondere mai mare, având carne de calitate superioară

– membrele au lungime diferită, în funcție de scopul creșterii

– Profilul corporal: trapezoidal (rase de lapte), dreptunghiular (rase de carne)


10

• Culoarea

– = caracter de rasă

– varietăţi de culoare, nuanţe de culoare, bălţăturile

Modificările fiziologice

• Diversificarea producţiilor → tipuri morfoproductive

• Aptitudini pentru îngrăşare (spor de creștere)

• Precocitate (maturitatea sexuală şi somatică)

• Capacitatea de folosire a hranei / kg producție

• Funcţia de reproducţie – animale poliestrice

• Prolificitatea

• Rezistenţa la îmbolnăviri ↓

Modificări comportamentale

• Reducerea agresivităţii

• Diminuarea acuităţii organelor de simţ

• Sporirea dependenţei faţă de om (alimentaţie, condiţii de întreţinere)

NOŢIUNEA DE RASĂ

Rasa = grupare de animale domestice

• formată de om

• aparţine unei specii

• are origine comună

• scopuri economice determinate

• izolarea reproductivă - registre genealogice

CARACTERE DE RASĂ

1. Caractere morfologice

2. Caractere fiziologice

Caracterele morfologice de rasă

• Talia


11

• Masa corporală

• Conformaţia (aspectul general)

• Pielea (structură, culoare)

• Părul (structură, culoare)

• Penajul păsărilor domestice

Caracterele fiziologice de rasă

• Producţiile animaliere (animalele de fermă): lapte, carne, ouă, producția energetică

• Precocitatea (maturitatea sexuală și somatică)

- maturitatea sexuală = vârsta la care animalul poate fi introdus la reproducere

- maturitatea somatică = vârsta la care își încetează creșterea și dezvoltarea și atinge

greutatea de adult (specifică rasei)

- rase precoce, semiprecoce, tardive

• Capacitatea de valorificare a hranei

- consumul specific (cât furaj consumă animalul pentru de realiza 1 kg produs)

• Prolificitatea

- exemplu: la porcine există rase ameliorate cu 8 purcei/ fătare (Duroc, Linia Sintetică Periș

345) și rase cu 10-12 purcei/ fătare (Marele Alb, Landrace)

- la ovine: majoritatea raselor au 2-3 miei/ fătare, dar există rase cu 4-6 miei/ fătare (Finish

Landrace)

• Rezistenţa la îmbolnăviri şi adaptabilitatea la mediu

- există rase rezistente la îmbolnăviri (rasele neameliorate), rase foarte adaptabile la mediu

(natural și artificial)

- există rase sensibile la îmbolnăviri (Karakul la parazitoze), rase puțin adaptabile la mediu

(Charolaise necesită alimentație cu nivel ridicat în substanțe nutritive)

• Socializarea cu omul

CLASIFICAREA RASELOR la animalele de fermă

Criterii:

• morfologice

• dezvoltarea corporală


12

• conformaţia corporală

• tipul de producţie

• gradul de ameliorare

Criterii morfologice

• Ovine - coada

• Porcine - urechile

După dezvoltare corporală

• Rase hipometrice

• Rase eumetrice

• Rase hipermetrice

După conformaţia corporală

– dolicomorfe

– brevimorfe

– mezomorfe

După tipul de producţie

– Rase specializate: lapte, carne, ouă

– Rase mixte

După gradul de ameliorare:

– Rase naturale / primitive

– Rase perfecţionate

– Suprarase

– Semirase (populaţii de tranziţie)

Rasele naturale sau primitive

• sunt rase izolate reproductiv prin bariere geografice sau de către om

• ele evoluează mai ales sub influenta selecției naturale,

• sunt mai puțin productive,

• mai bine adaptate la condițiile de mediu natural.

Rase perfecționate (pure)

• sunt izolate reproductiv prin registre genealogice de rasă.


13

• au evoluția controlată de selecția artificială

• sunt mai puțin adaptate la condițiile de mediu natural, ele fiind exploatate mai ales în mediu

artificial.

Suprarasele

• sunt grupuri monofiletice de rase,

• fenotipic sunt prea diferite pentru a fi incluse într-o singură rasă (ovinele Merinos, porcii

Marele Alb, taurinele Simmental etc.).

Semirasele sau populații de tranziție

• sunt populații care au dobândit unele caractere dintr-o rasă, dar nu în totalitatea lor

• prezintă variabilitate mare a caracterelor

• nu au o izolare reproductivă deplină

• se află în zona de influență a unei rase perfecționate

CLASIFICAREA RASELOR LA ANIMALELE DE COMPANIE

Clasificarea raselor de CÂINI: după utilitate (FCI):

1. Grupa I: Ciobanesti și câini de turmă (cu excepția câinilor de turmă elvețieni)

2. Grupa II: Pinscher, Schnauzer, Molossoide, câini de turmă elvețieni, de pază și protecție

3. Grupa III: Terrieri

4. Grupa IV: Teckeli

5. Grupa V: tip Spitz și tipuri primitive

6. Grupa VI: Copoi, câini de vănatoare

7. Grupa VII: Câini de aret (pontatori, prepelicari)

8. Grupa VIII: Câini de aport, de căutare și de apă

9. Grupa IX: Câini de companie

10. Grupa X: Ogari

Clasificarea raselor de pisici

• cca. 600 rase

• lungimea părului (Federația Internațională Felină) → rase

– păr lung (peste 10 cm)


14

– semilung (8-10 cm)

– scurt (sub 8 cm) – majoritatea

– fără păr

Clasificarea raselor de porumbei

• Federația Columbofilă Internațională

– Grupa I: Porumbei de formă sau de utilitate

– Grupa II: Porumbei carunculați

– Grupa III: Porumbei tip găină

– Grupa IV: Porumbei gușați

– Grupa V: Porumbei de culoare

– Grupa VI: Porumbei toboșari

– Grupa VII: Porumbei de structură

– Grupa VIII: Porumbei cu cravată

– Grupa IX: Porumbei zburători și jucători

STRUCTURA INTERNĂ A RASEI

• varietatea

• ecotipul (subvarietatea)

• linia

1. Varietatea

• populațiile din cadrul rasei diferă prin particularităţi morfologice (culoare, particularități de

culoare). Exemplu: Țurcana albă prezintă varietățile bucălaie (jarul este cafeniu sau negru),

brează, oacheșă

• unele varietăţi au devenit rase. Exemplu: rasa Ardeneză (cabaline) a reprezentat inițial o

varietate a rasei Greul belgian

2. Ecotipul (subvarietatea)

• ← adaptare la un anumit habitat

• producții superioare

3. Linia


15

• = totalitatea indivizilor care provin dintr-un ascendent fondator

În funcţie de gradul de consangvinizare:

– Linii neconsangvinizate (1%)

– Linii moderat consangvinizate (3%)

– Linii consangvinizate (6%)

Linia neconsangvinizată

• este o populație simplă,

• îndeajuns de mare ca gradul de homozigoție (coeficientul de consangvinizare) să nu crească

pe generație decât cu circa 1%, deci să evolueze sub influența selecției

Linia moderat consangvinizată

• este o populație simplă,

• evoluează cu o creștere a homozigoției pe generație de 1 - 6%, în medie sub 3%.

• aceste linii sunt utile pentru păstrarea asemănării genetice cu reproducătorii remarcabili,

prin conlucrarea selecției cu consangvinizarea.

Linia consangvinizată

• este cea mai mică populație (pot fi chiar și doi indivizi),

• gradul de homozigoție pe generație este de peste 6%

• evoluează sub influenta derivei genetice

• animalele de laborator

• păsări și porci în vederea obținerii de hibrizi

VARIABILITATEA ÎN CADRUL RASEI

Caracterele care asigură variabilitatea în cadrul rasei:

Caractere cantitative (masa corporală, dimensiunile corporale, producţiile) - cifre

Caractere calitative (culoarea la animale, culoarea penajului, forma şi direcţia părului etc.) -

descriere

Tipuri de variabilitate în cadrul rasei:

• Variabilitate individuală: plus și minus variante

• Variabilitate rasială – standardul rasei

Analiza varianţei – media, varianţa (s2), deviaţia standard (s) şi coeficientul de variabilitate (v%)


16

ACLIMATIZAREA RASELOR

• = adaptare fenotipică de lungă durată la factorii de stres

• Principalii factorii care condiţionează aclimatizarea

– Rasa - rasele mixte

– Vârsta – tineretul

• Pentru reuşita aclimatizării genetice – animale heterogene (genotipic şi fenotipic)

DEGENERAREA RASELOR

Reprezintă neadaptarea raselor la condiții noi de creștere

= „criza de aclimatizare“

Cauzele degenerării:

– condiţiilor necorespunzătoare de hrănire la tineret

– condiţiile necorespunzătoare de întreţinere la tineret

– exploatarea neraţională a animalelor

• la reproducţie - animale înainte de vârsta optimă;

• la reproducţie - animale cu defecte de exterior;

• practicarea împerecherilor strâns înrudite şi necontrolate

Etapele degenerării

– tulburări ale funcţiei de reproducţie

– scăderea producţiilor

– scăderea masei corporale, dimensiunilor, rezistenţei la boli

– Prima etapă a degenerării raselor = animalele cu constituția debilă

Măsuri de stopare a degenerării raselor

– Cunoaşterea particularităţilor biologice a raselor

– Respectarea ghidurilor tehnologice

CONSTITUŢIA ANIMALELOR DE FERMĂ

• = totalitatea caracterelor morfologice și fiziologice care generează:


17

– rezistenţa

– vitalitatea

– capacitatea de reproducţie

– producţiile animaliere

Totalitatea caracterelor morfologice reprezintă tipul morfologic

Animalele de fermă

tipul morfologic tipul fiziologic

dolicomorf respirator

brevimorf digestiv

mezomorf respiratoro-digestiv ; digestivo-respirator

Tipurile morfologice la animalele de fermă

Tipul morfologic dolicomorf

• aspect uscățiv

• profilul corporal trapezoidal

• catabolismul

• tipul fiziologic respirator

• rase pentru lapte, cabaline pentru viteză, porcinele Landrace, rasele uşoare de păsări

Tipul morfologic brevimorf

• Aspect masiv

• Membrele scurte

• profilul corporal dreptunghiular

• anabolismul

• tipul fiziologic digestiv

• rase pentru carne, cabaline de tracţiune grea

Tipul morfologic mezomorf

• Aspect intermediar

• condiționate de producția principală


18

• tip fiziologic respiratoro-digestiv sau digestivo-respirator

• rasele mixte

Tipurile morfologice la animalele de companie

La câini se disting următoarele tipuri morfologice

1. molosoid

2. lupoid

3. levrieroid

4. bracoid

5. vulpoid

6. bassetoid

• Tipul molosoid

1. Cap masiv, rotund

2. Botul scurt, buze groase și lungi

3. Trunchiul masiv

4. Profilul corporal dreptunghiular

• Tipul lupoid

1. Cap piramidal

2. Bot alungit și îngust

3. Buze subțiri

4. Trunchiul zvelt

5. Profilul corporal trapezoidal

• Tipul levrieroid

1. Capul conic, alungit

2. Bot lung și subțire

3. Trunchiul zvelt, abdomen foarte suplu, razele osoase evidente

4. Profil corporal trapeziodal

• Tipul bracoid

1. Cap prismatic


19

2. Bot cu lățimea egală

3. Buze lungi, purtate în jos

4. Trunchi robust

5. Profil corporal trapezoidal

• Tipul vulpoid

1. Cap lupoid, dar craniul este mai lat și botul mai subțire

2. Urechile mici, purtate în sus

3. Trunchi scurt și adânc

4. Coada răsucită

• Tipul bassetoid

Membre foarte scurte, în raport cu trunchiul

Tipurile morfologice la pisici

• ”cobby”

• european (intermediar)

• oriental

Tipul ”cobby”

• Capul mare, rotund

• Aspect masiv

• Membre scurte și robuste

Tipul european (intermediar)

• Capul rotund

• Conformație medie

• Majoritatea raselor

Tipul oriental

• Capul triunghiular

• Aspect longilin

• Membre și coada subțiri


20

Tipurile constituționale

Conforme

– fină

– robustă-compactă

– robustă-afânată

Defectuoase

– debilă

– grosolană

CONDIȚIA ANIMALELOR

Condiția de reproducție

Condiția de antrenament

Condiția de extenuare

Condiția de îngrășare

Condiția de expoziție

FACTORII CARE CONDIŢIONEAZĂ CREȘTEREA ANIMALELOR

• Factorii: endogeni (țin de genetica animalelor) și exogeni (țin de condițiile de creștere)

• Animalele de fermă – producțiile animaliere

• Animalele de companie – dezvoltarea și longevitatea

Principalii factori endogeni:

– specia

– rasa

– vârsta

– sexul

– individualitatea

– starea de sănătate

fiind direct influențați de


21

– sistemul nervos

– sistemul endocrin

• Sistemul nervos intervine în procesul de creștere prin acțiune directă și acțiune indirectă

• Acțiunea directă a sistemului nervos → tipurile de temperament

• vioi / liniştit

• limfatic

• coleric

• Acțiunea indirectă = coordonează activitatea glandelor endocrine:

• hipofiza

• tiroida

• paratiroidele

• timusul

• glandele sexuale

Principalii factori exogeni

• Alimentaţia

• Mediul ambiant natural și artificial

• Odihna

• Mişcarea

• Programul activităţilor zilnice

PRINCIPALII FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCŢIA DE LAPTE

FACTORII ENDOGENI

Specia

• cantitativ

• calitativ (% grăsime)

Rasa

Individualitatea. Exemple: taurine – rasa Friză: cantitatea de lapte variază între 2000 – 10000 litri /

lactație. Ovine, rasa Țigaie: procentul de grăsime din lapte: 3,1 – 9,4%

Vârsta


22

• stadiul lactaţiei

• lactaţia maximă

• longevitatea productivă

Stadiul lactaţiei – curba lactației are 3 faze: ascendentă (cu atingerea vârfului lactației), platou,

descendentă

Lactaţiile maxime

Taurine: lactațiile III-IV

Bubaline: lactațiile V-VI

Ovine: lactațiile IV-V

Caprine lactația V

Longevitatea productivă:

Taurine: 15 ani

Bubaline: 20 ani

Ovine: 12 ani

Caprine 15 ani

Vârsta la prima fătare (VPF)

• Corelată pozitiv cu producția de lapte

• vârsta primei monte – funcţie de specie şi rasă (70-75%)

– Taurine 16-20 luni

– Bubaline 30-42 luni

– Ovine 12-18 luni

– Caprine 10-18 luni

Temperamentul – vioi

Starea de sănătate – atenție la rasele perfecționate

Principalii factori exogeni

• Alimentaţia


23

• Adăparea

• Mediul ambiant natural și artificial (temperatura, umiditatea)

• Odihna

• Mişcarea

• Programul activităţilor zilnice

Alimentaţia

– Nivelul de hrănire - norme

– Tipul de alimentaţie

Adăparea

• la discreţie

• temperatura de min 10°C

Odihna

Mişcarea

Programul activităţilor zilnice

• reflexe condiţionate

• contraindicată - modificarea orelor/succesiunea diferitelor activităţi

Mediul ambiant

• Temperatura mediului ambiant

• Umiditatea relativă

Temperatura mediului ambiant

• zona de confort productiv: 5 - 20⁰C (taurine, ovine, caprine)

Umiditatea relativă

• optim 65— 75%, funcţie de temperatură

• UR ridicată (peste 80%) + T° ridicată → scăderea drastică a producţiei de lapte

CONTROLUL PRODUCŢIEI DE LAPTE

• Danemarca 1895

• Controlul oficial al producţiei de lapte – Agenția Națională pentru Zootehnie


24

• Controlul cantitativ

• Controlul calitativ: % grăsime, %proteină, număr celule somatice

PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCȚIA DE CARNE

FACTORII ENDOGENI

• Specia

• Rasa

• Hibridul (păsări și porcine)

• Vârsta

– greutatea

– însuşiri organoleptice şi chimice

– randamentul la tăiere

• Individualitatea

• Starea de sănătate. Exemplu: estroza (căpiala falsă), coccidioza

FACTORII EXOGENI CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCȚIA DE CARNE

• Alimentaţia

• Temperatura

• Livrarea şi transportul animalelor

Alimentaţia – influenţează cantitatea şi calitatea cărnii prin:

– Nivelul de hrănire - norme

– Tipul de alimentaţie

– Forma de administrare a nutreţului

Temperatura

• Zona de confort productiv

– taurine la îngrăşat: 5-20°C

– ovine la îngrăşat: 8-18°C

– porcine la îngrăşat

• 30-60 kg: 18-21°C


25

• 60-100 kg: 15-17°C

– broiler găină 18-24°C

Livrarea şi transportul animalelor

• Caloul (10%)

CONTROLUL PRODUCŢIEI DE CARNE

Cântăriri individuale – metodă obiectivă

• Taurine și bubaline (+ cabaline)

– < 6 luni: lunar

– 6 – 12 luni: trimestrial

• Ovine:

– naștere

– înțărcare

– după tunul de bază

• Porcine

– naștere

– 21 zile

– înțărcare

– îngrășare

• Broilerul de găină: 1, 21, 42 zile

• Broilerul de curcă: 1, 35, 63, 84, 112 zile

• Broilerul de rață: 1,14,56 zile

• Broilerul de gâscă: 1, 28, 49, 84 zile

PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCŢIA DE OUĂ

Factorii endogeni

• Specia

• Rasa

• Vârsta

• Vârsta primului ou (VPO)


26

• Individualitatea

• Starea de sănătate

• Năpârlirea

• Instinctul de clocit

• Pauza de iarnă (sistemul extensiv)

Specia:

• prepeliţe: 300 ouă/an

• găini: 190 ouă/an

• raţe: 200 ouă/an

• gâște: 45 ouă/an

Rasa:

– rasele uşoare (ouă)

– rasele mixte ouă-carne (galinacee)

Vârsta

◊ Sistemul intensiv – vârful de ouat se atinge la 30-32 săptămâni

◊ Sistemul extensiv - producţia maximă

• Găini

– Anul I de ouat (100%)

– Anul VI de ouat – 50%

• Raţe: anul al II lea

• Gâşte: anii II-III

• Curci: anul I de ouat

• În anii cu producţie maximă – % fecunditate mare

Vârsta primului ou (VPO)

• = precocitatea ouatului

• Caracter ereditar

• Funcţie de specie și rasă


27

– Găini 140 – 180 zile

– Raţe 140 – 260 zile

– Gâşte 240 zile

– curci 210 zile

– Prepeliţe 40 zile

Individualitatea

• record White Leghorn 371 ouă / an

Starea de sănătate. Exemple: căpușele

Năpârlirea

– 1 dată/an la găini şi curci

– 2-3 ori/an la palmipede

Instinctul de clocit

• = conservarea speciei

• Foarte dezvoltat la anumite rase

Găini:

• Durata:

– Leghorn 1 - 4%. Durata 10-26 zile

– Rhode Island 5%; 51 zile

– Plymouth Rock 25%; 76 zile

• După desclocire – găinile încep să ouă după 1 - 20 zile

• 64% clocesc o dată pe an; 22% de două ori; 11% de trei ori

• Curci - fenomen de masă, mai ales dacă condiţiile de întreţinere sunt necorespunzătoare

• Raţele (Anas domestica) – nu clocesc

• Rasa leșească – instinct foarte dezvoltat

• Gâşte – după terminarea sezonului de ouat

Pauza de iarnă a ouatului


28

2.Factorii exogeni care influențează cantitatea de ouă

Alimentaţia

Lumina

Temperatura

Alimentaţia

• Hrănire trifazială

• ouăfagia

Lumina

• creşte progresiv de la 8 h (18 săptămâni) la 16 h (30-32 săptămâni)

Temperatura

• Zona de neutralitate termică: 15-200C

• T0 ridicate: canibalismul

CONTROLUL PRODUCŢIEI DE OUĂ

• Recoltarea zilnică

• Fermele de selecţie – individuală (cuibare capcană)

• Fermele de producţie – pe hală

• Intensitatea ouatului I = (P / t) x 100

AMELIORAREA ÎN CREŞTEREA ANIMALELOR

Ameliorarea animalelor = procesul de modificare dirijată, într-o direcție dorită, a caracterelor de

↙ ↘

producție ereditare

Unitatea de lucru = populaţia

Etapele ameliorării

1. Obiectivele ameliorării


29

2. Procedeele de ameliorare

3. Organizarea ameliorării

SELECȚIA ANIMALELOR

1. OBIECTIVELE AMELIORĂRII

– Caracterele cantitative

– Caracterele calitative

1.1. CARACTERELE CANTITATIVE

Interesează cel mai mult procesul de ameliorare

Măsurabile

Includ:

– performanța (procesul de creștere, producţie, competiție)

– reproducţie

– rezistenţă la îmbolnăviri

– exterior

Manifestarea fenotipică a unui caracter cantitativ ← poligenie

Valoarea măsurabilă = valoare fenotipică = performanța

F = G + M

în care

F = valoarea fenotipică

G= valoarea genotipică

M = mediu

Heritabilitatea (h2 ) = ponderea genotipului în fenotip

h2 = 𝐺

𝐹 =

𝐺

𝐺+𝑀

h2 valori între 0 și 1

h2 mare (≥ 0,5)

influența genotipului este mare

capacitatea de transmitere este puternică

h2 mică < 0,5


30

transmiterea caracterului este slabă

caracterul este dependent de factorii de mediu

Caracterele de performanță

Exemple:

Procesul de creștere (caracter agregat)

– spor mediu zilnic (h2 = 0,3)

– greutatea corporală (h2 = 0,35)

Cantitatea de lapte

– caracter limitat de sex

– h2 mică (0,2-0,4)

– este corelată (-) cu % grăsime

Producţia de ouă (caracter agregat)

– caracter limitat de sex

– include:

o numărul de ouă (h2 = 0,2-0,3)

o greutatea oului (h2=0,5-0,7)

o forma oului (h2 = 0,5-0,6)

Caracterele de reproducţie

Influențează caracterele de producție și intensitatea selecției

h2 = 0,10—0,15

Fertilitatea, prolificitatea, natalitate, eclozionabilitate, cantitatea și calitatea spermei

Caracterele de rezistenţă la îmbolnăviri

% viabilitate

Includ

– Anomalii genetice

– Bolile produse de agenți patogeni

– Anomalii induse de mediu (tehnopatiile)

Anomaliile genetice

– cromozomiale, genice (mendeliene). Exemple: exostozele la cal, polidactilia la găini, amelia.

Implică profilaxia genetică


31

– anomalii genetice utile. Exemplu: nanismul la găini

Bolile produse de agenţi patogeni

• Rase sensibile la diferite boli (h2 = 0,05 - 0,1):

– Karakul - parazitoze

– taurinele roșii de lapte – tuberculoză

– unele linii de Rhode Island – leucoză

• Rase rezistente la diferite boli (h2 = 0,55)

– unele linii Rhode Island - coccidioză

– Mangalița – pesta porcină

Anomaliile induse de mediu (tehnopatiile)

• = stările patologice provocate de nerespectarea tehnologiei → defecte de exterior

• h2 = 0,05 - 0,10

• hibrizii au o rezistenţă mai mare decât rasele pure

Caracterele de exterior

Selecţia indirectă

Corelaţie pozitive între exterior și performanță (procesul de creștere, producție, competiție)

dezvoltarea corporală, conformaţia corporală, constituţia, condiţia animalelor

CARACTERELE CALITATIVE

Mențin standardul de rasă

NU sunt măsurabile

Manifestarea lor fenotipică ← legile mendeliene și genele modificatoare

Culorile și varietățile de culoare

2. PROCEDEELE DE AMELIORARE

Scopul: modificarea frecvenței genelor și genotipurilor

Mijloacele ameliorării: selecția și dirijarea împerecherilor


32

1. Selecția

= procesul de discriminare reproductivă efectuată de către factorii de mediu și / sau factorul uman

=› alegerea animalelor pentru reproducţie

Selecția poate fi:

naturală

artificială

Selecţia naturală

= discriminarea reproductivă realizată de mediu → reproducţia animalelor adaptate

acţionează continuu

nu are obiectiv

efectul ei se realizează în timp îndelungat şi duce la adaptarea populaţiilor la mediu

Selecţia artificială

Discriminarea reproductivă realizată de către om → reproducția animalelor performante

Corespunde obiectivelor ameliorării

Metodele de selecție artificială – stabilite în funcție de:

caracterele ameliorate

unitatea ameliorată

Selecția în funcție de caracterele ameliorate

în tandem: caracterele corelate pozitiv între ele se ameliorează succesiv, fără prag

pe nivele independente: caracterele corelate negativ se ameliorează alternativ, cu prag

pentru fiecare nivel

simultană (indecși) – caracterele se ameliorează în același timp, permite ierarhizarea

candidaților

Selecția în funcție de unitatea ameliorată

individuală: performanțe proprii

familială: ascendenți, colaterali, rude colaterale, descendenți

combinată: selecția se realizează atât individual, cât și familial

Selecția combinată


33

Selecția după ascendenţi

Apreciere precoce, înainte de fătare

Obligatorie pentru caractere legate de sex

Existenţa pedigreeului (certificatului de origine)

Selecția după performanțele proprii

toţi candidații – condiţii egale de creştere

performanțele candidaților sunt comparate cu cele ale contemporanilor

Selecția după rude colaterale

caractere limitate de sex

caractere ce impune sacrificarea

8—10 fraţi şi 80—100 semifraţi contemporani

Selecția după descendenţi

toţi descendenţii – condiţii egale de creştere

După calcularea indecșilor de selecție → ierarhizarea și reținerea reproducătorilor

Numărul animalelor reținute la reproducție se stabilește în funcție de:

– efectivul matcă

– mărimea familiilor

– nivelul productiv al fermei

– efectul estimat al selecției

2. Dirijarea împerecherilor

Alcătuirea familiilor

Reproducătorii masculi trebuie să aibă o clasă generală de bonitare cel puțin egală cu cea a femelelor

Criteriile de potrivire a perechilor

După asemănarea fenotipică: homogamia, heterogamia

După gradul de înrudire: consangvinizarea, încrucișarea

Homogamia (împerecherile omogene)

(x) indivizi neînrudiţi, care au caractere fenotipice asemănătoare


34

Scop: crește asemănarea fenotipică în populație

Heterogamia (împerecheri heterogene)

(x) unor animale neasemănătoare fenotipic

scop: obținerea unor produși intermediari

Consangvinizarea

= procesul de împerechere a indivizilor mai înrudiţi decât media înrudirii din populaţie

Se determină coeficientul de consangvinizare (F) – prin care se apreciază gradul de homozigoție

Tipuri de consangvinizare

Consangvinizarea strânsă F=12-25%

Consangvinizarea apropiată F= 6-12 %

Consangvinizarea moderată F = 1 - 6 %

Consangvinizarea îndepărtată F < 1%

Efectele consangvinizării: pozitive și negative

Efectele pozitive:

apariţia genelor letale și semiletale homozigote;

scăderea variabilității din populație

consolidarea caracterelor care fac obiectul ameliorării

Efectele negative

reducerea capacităţii adaptative

scăderea producțiilor animaliere

scăderea indicatorilor de reproducție

apariția constituției debile

→ depresiunea consangvină

Încrucişarea

= procesul de împerechere a indivizilor având media înrudirii din populaţie

Clasificarea încrucișărilor

În funcţie de gradul de asemănare genotipică

În funcţie de scopul urmărit

În funcţie de gradul de asemănare genotipică

hibridarea - specii diferite. Catâr

hibridarea – rase / linii diferite (porcine, păsări)

metisarea - rase diferite (taurine, ovine, caprine, canide)


35

În funcţie de scopul urmărit

încrucişări de ameliorare – absorbţie, infuzie, sinteză

încrucişări industriale - heterozis

Încrucișările de ameliorare

1. Încrucişarea de absorbţie (de transformare)

încrucişarea sistematică a femelelor dintr-o rasă primitivă (neameliorată)

4 - 6 generaţii

Reducerea efectivelor de Sură de stepă

2. Încrucişarea de infuzie

corectarea unor defecte

1 - 2 generaţii

Bălţata românească cu Simmental

3. Încrucişarea de sinteză

formarea raselor noi

cel puţin 3 generaţii + 2 generaţii de împerecheri ”în sine”

Bălțata românească, Linia Sintetică Periș 345, Calul de Sport Românesc

Încrucişările industriale

• Tipuri de încrucișări industriale

• Încrucișarea simplă

• Încrucișarea dublă

• Încrucişarea de rotație

• Încrucişarea triplă

• Încrucişarea cvadruplă


36

1. Încrucişarea simplă - de primă generaţie

A x B

↓

AB

taurine, ovine, păsări (broiler)

2. Încrucişarea dublă de întoarcere

A x B

↓

♀F1 x A

↓

F2

porcine

3. Încrucişarea de rotație

A x B

↓

♀F1 x A

↓

♀F2 x B

↓

F3

porcine, ovine (vieri terminali, berbeci terminali folosiți în generația F2)

4. Încrucişarea triplă

A x B

↓

♀F1 x C

porcine, ovine pentru carne, găini ouătoare


37

5. Încrucişarea cvadruplă

A x B C x D

↓ ↓

♀F1 x ♂F1

↓

F2 (hibrid tertarasial / tertalinear)

porcine, păsări

Organizarea ameliorării

Piramida ameliorării

Ferme de selecţie

Ferme de multipicare

Ferme de producţie

universitatea spiru haret, facultatea de medicină ... · • → rasele din europa originea...

Documents