Nu este măr i re fără vi r tu te , dar nici virtute fără lumină. Deci, lumină 'nainte de tote

Naţiunea сё maî mare este acea care are cele maî multe şcdle

Şcola este arma vii­torului .

Familia şi şcola t re­bue să lucreze împre­ună la educaţia copii­lor.

Scopul principal al educaţiei este forma­rea caracterelor e-nergice şi morale.

;ia şi ajunge scopul prin ajutorul ins t rucţ iuni i . '

REVISTA I L U S T R A T A DE ENCICLOPEDIE ŞI DE PEDAGOGIE PENTRU LUMINAREA POPORULUI

Т О ш е с т о к : E N I U 1 3 . B Ă L T E N U

Redacţia şi adminis t ra ţ ia se află la Pensionatul «KNIU-BAL'lENU,» Calea Moşilor. 1:18

A p a r e d e d o u e or î p e l u n ă în 24 p a g in о вай o d a t ă în 4 8 p a g i n e

A b o n a m e n t u l p e a n 10 leî, p e 6 luni' 5 lei

P e n t r u s t r e i n ă t a t e 11 leî p e a n . E d i ţ i a d e lux c o s t ă î n d o i t

T I P O G R A F I A С . P F T R E S C U - C O N D U R A T U • • 1 8 8 7

— ̂ • " - • - ' "TITWI

. /vi

K E V i S T A PEDAGOGICA „LUMINA P E N T R U T O T I " APARE ÎN BUCURESCÎ

C A L E A . M O Ş I L O R 1 3 8 , P E A.N IO L E I

S u p s i « w t StL-tvtini 12 anul 2, 0 î£a iu 1887

înştiinţare însemnată pentru abonaţii anului III, Direcţia . . 567 ~ Sentinţe morale de Pr. St. Stoicescu 568—569 Din metodologia pedagogică, geografia intuitivă de E. B. . . . 569—575 Gacina reşedinţa de vară a împăratului Rusiei . . . . . . 575—577 Cum învaţă Gertruda copiii seî ? de E. B. , 577—584 Sonet de P. Drăghiceseu 584 Trăsnetu de E. В 584—587 Necazul şi veselia. 587—:588 Schiţe din istoria pedagogiei. Stoicii, de I6n Russu 588—592 Literatură populară. Jigmond-Craiu şi Moţoiu din Făgăraş! de Pr,

St. Stoicescu . . .' . ' . . . 592—593 Cestiuni pedagogice. Grădina de copil de At. Popescu . . . . 594—601 Metodologia privită diu punt de vedere filosofic, de Eniu Băltenu . 602—605 Sfaturi folositore 606—607 Din pedagogie, de Pr. V. Diaconescu 607—609 Semne de înaintare de E. В 609—613 Vorbe bune pentru D-niî Sturza-Haret de E. В 613—615 Notiţe Literare. Redacţia. 6 , h—616 Literatura de spirit 616—617 Corespondenţa 6Î7—618 Tabla generală a materiilor publicate în revistă în anul II. . . 619—621

LUCRĂRILE LUI ENlU-BALTEANU, TIPĂRITE 1 . Studiu asupra poesieî la Eleni, 4 lei. , 2 . Din Metoda de a înveţape copii cu înlesnire scrierea şi citirea,

ediţie nouă d'abia a apăru t din conduc to r CĂRTICICA I ca re costă 3 5 ban! .

Din învăţământul intuitiv pentru, copii de amândouă sexele, dupe metoda şi procedurile lui Pestalozzi şi Froebel, au apă ­ru t u rmătore le l ec ţ iun i :

3 . Lecţia I, FLOREA, costă 2 0 bani . 4 . Lecţia II, MINGE, costă 3 0 bani . 5 . Lecţia III, CUBUL, costă 2 0 bani . 6 . Lecţia IV, CILINDRUL, SFERA şi CERCUL, id. 2 0 bani . Din Biografiile omenilor mari aii apă ru t până acum numa i u r ­

mătore le : 7 . CARMEN SYLVA, i lus t ra tă , 4 0 bani . 8 . DAVILA, i lus t ra t , 5 0 bani . Din Studiul natureî, n u m a i : 9 . CĂRTICICA I, i lustrată , 2 0 bani . 4 0 «LUMINĂ PENTRU TOŢλ, revistă pedagogică, a b o n a m e n t u l

4 0 lei pe an şi 5 lei pe 6 luni , p e n t r u România , 4 4 pen-tm s t ră inăta te . ' ~ . '

4 4 DISCURS ASUPRA STILULUÎ DE BUFON, t r aduce re , 3 0 b a n i T

Шд1 ti. BiicuRESci, 1-31 маш, mi. т. 12.

R E V I S T A I L U S T R A T A DE ENCICLOPEDIE ŞI DE PEDAGOGIE PENTRU LUMINAREA POPORULUI

- Ф г

D I R E C T O R : E N I U D . B A L T E A N U

ÎNŞTIINŢARE ÎNSEMNATĂ PENTRU ABONAŢII ANULUI III

Cu acest n u m e r s'a sferşit anul al II al acestei reviste şi pen t ru că avem dor inţa a'i aduce noul îmbunătă ţ i r i cu începerea anului ai III, vrem să vedem mai antei ii n u m e r u.l abonaţ i lor siguri pe cari pu tem corupta in viitorul an ; de aceea personele cari ne vor t r imite acum abonamentu l pe a n u l a i III, vor trimite numa i none lei în loc de dece . Pen t ru o jumeta t e an nu pu tem face scădement .

DIRECŢIA.

Lumina pentrii toţi

SENTINŢE MORALE Este mic n u m ă r u l omenilor in s tare să spună ce gândesc ,

si să facă ce dic. *

Omul sclav al pasiuni lor sale este cu mul t maî vrednic de plâns de cât acela, care geme în ce mal aspră se rv i tu t e : ace­sta n 'are de cât să mu l ţumescă un s ingur s t ăpân ; cel alt are cu atâţia t irani câte pasiuni are .

* Un înţelept a dis : Ins t ruc ţ iunea este o comoră , iar m u n c a

în ins t ruc ţ iune este cheia comorei .

Se iar tă omenilor lipsa totală de ta lente ; dar se despre ţuesc , când n 'au nici o vi r tu te .

• Inima omului ingrat este asemenea unui deşert, care be cu lă­

comie ploia cădută pe el, o înghite şi nu produce nimic. *

A pu te trăi cu sine- însuşî , şi a şti trăi cu alţii, aces ta este şt i inţa vietel.

l imi t e l e ştiinţei sînt ca ale o r i son tu lu î : cu cât te apropii mai mul t do ele,* cu atâ t mal mul t ele se depă"teză.

Omul, care a şt iut să învingă pasiuni le sale, şi să'şl pună un frâu, a câştigat ce mai frumosă din tote victoriele.

* Gel mai mare defect ce p6te ave un om, este acela de a se

crede că n 'a re nici unu l . *

O femeie frumosă place ochi lor ; o femeie b u n ă place inimii, ce d 'ânteiu este un giuvaer, ce d'a doua o comoră.

* Un om cu firea re nu va pu te iubi binele p u b l i c ; pentru că

cum omul care n'a iubit niet-o-dată pe nimeni , va pu te el iubi atâtea milione de 6meni V

Sentinţe morale ббЬ , , : ^ , im :

Omul care nu ştie păzi secretul , este o scr isore desch i să ; totă lumea o pote 'c i t i .

Impuls iuni le inimii sint câte o dată înşelătore, părăseşte-le dacă vrei să fii fericit.'

* Viţiul este o bolă cu atât mai ruş inosă cu cât cei cari sînt

atacaţi de el, refuză de a în t rebuin ţa remediur i le cu cari s 'ar pu te tămădui . Culese de prin diferiţi autori de

• P R . ST. STOIĆESCU ф 5 ф § 4 >

S T O U Q J A TC9AQ0GICA GEOGRAFIA INTUITIVA

Mulţi pierd din vedere scopul principal al înveţătureî din clasele primare, Aceştia cred că unicul scop al şcoleî primare este de a vîri în capul copiilor cât maî multe noţiuni de cari eî s'ar pute folosi maî târdiu. înteme­iaţi pe acest principiu, când predau geografia stăruesc ca şcolarii să cunoscă nume de teri, de oraşe, de munţi, de mări, de rîurî, etc, negreşit din cele mai însemnate; asemenea dascăli maî stăruesc ca şcolarii lor să copieze unele harţe şi apoî să le reproducă lfără model. Cei cari susţin că acesta este învăţare intuitivă, se înşelă, pentru că ţinerea minte de vorbe fiind singura temelie, singu­rul sprijin al acestei învăţături, de 'ndată ce copilul nu 'şi aduce aminte cuvintele, a'căstă clădire întrâgă de vorbe, ridicată cu mare chin de şcolari, se dărîmă şi şcolarul remâne mut; harta 'î pare o enigmă a căriî adevărată însemnare rămâne neînţ.elesă de el sau rău îijţelăsă. In scurt timp dupe terminarea claselor pri­mare, şcolarul uită multe din numirile învăţate prin dese repetiţii, mecaniceşlî.

Lumina pentru toţi

In adever, or-cine ştie că ce maî mare parte din ab­solvenţii claselor primare sau şi din aî celor gimna-siale nu se pot servi, în practică, cu un plan de oraş sau cu o hartă a deposituluî de resboiu; —că orientarea în realitate e pentru eî un lucru cam necunoscut;— că ideile lor asupra formei, dimensiilor şi mişcărilor pămentuluî, asupra împărţirii uscatului şi apelor, ani­malelor şi plantelor, asupra marilor fenomene me­teorologice ( ]) al căror teatru e pămentul, asupra po-siţiî relative a puntelor principale ale pămentuluî şi asupra distanţelor cari le despart, aceste idei ale lor sint încurcate şi maî tot-d'a-una greşite. In slerşit, ceî maî buni şcolari, la câţî-va ani dupe isbutirea lor la concursuri, se ved maî tot aşa de neştiutori în geografie ca şi acei cari n'au înveţat o nicî-o-dată, şi forte rar se găseşte un şcolar care să simtă gust pentru aceste stu­dii aşa de interesante şi aşa de folositore.

Aceste resultate rele sînt urmarea neînlăturată a sis­temului de înveţăment care se ocupă numaî cu ţinerea minte de numiri şi care nu procedă nicî-o-dată prin observarea directă a lucrurilor.

Inveţămentul primar n'are de scop unic să înveţe pe copii noţiunile de cari se vor pute servi când vor fi mari. Scopul lui principal este desvoltarea tutu­ror facultăţilor intelectuale, şi ştiinţele trebue să fie considerate ca materia exerciţiilor cari conduc la acest resultat. Cu alte cuvinte «.misiunea adevărata a învăţământului primar este să deştepte în co­pil dorinţa de a şti, aducând în stare mintea să potă pricepe,-» dice D-nul P. Tempels, cu tot dreptpl.

(1) Precum fulgerile, ploia, ueua etc.

Pin metologk pedagogica 671

Ast-fel, în cea-ce priveşte geografia, nu este vorba să căutăm numai a face pe şcolari să ţie minte unele noţiuni; acesta este scopul de a doua mână al înve-ţământuluî; dar acesta ştiinţă trebue să se înveţe prin-tr'un şir de eserciţiî cari să robescă atenţia copiilor, cari să lovescă simţurile lor şi să pună în posiţie fa­cultăţile lor de observaţie şi de reflexiune ca să lucreze cu activitate.

E de mic folos ca şcolarul să ştie spune că pămân­tul, e rotund şi să potă aduce câte-va probe despre acesta; e de mic folos ca el să fie în stare a copia o hartă, fie chiar şi a o reproduce pe din afară; dar, pentru desvoltarea facultăţilor intelectuale, este de cel maî mare folos ca, printr'un şir de observări şi de exer­ciţii făcute de copil însuşi, să fie adus treptat a con­chide el singur că pământul în adever este rotund şi să înţelegă, să pricepă că harta este o figură asemenătore fîgureî pământului ce â înfăţişeză.

Din cele rjlise până aci, urmedă că o carte de geo­grafie ca să fie folositore, trebue să fie făcută conform acestor principii: trebue să fie o adunare de exerciţii intuitive de geografie, matematică elementară şi de car­tografie, dar potrivite pentru şcolarii începâtorî şi cari să potă folosi chiar şi şcolarilor primei clase secundare. O asemenea carte ar trebui să fie resumatul lecţiunilor metodice date copiilor de 7 ani până la 11 sau şi 12 ani. Metoda desvoltată într'o asemenea carte nu trebue să fie întemeiată pe o teorie ideală, ci ё trebue să reiasă treptat din esperienţe făcute pe terîmul practicei.

într'o ast-fel de carte poţi presăra ici şi colo noţiuni cari, de şi n'ar face parte directă din geografie, to­tuşi, pentru înţelegerea unor cestiunî geografice, ar fi

Lnmina pe»i«i top

necesare; de ore-ce feluritele ştiinţe nu sînt pe deplin despărţite între ele în unele punte; de aceea ele se lumi-neză şi se complecteză reciproc; şi, afară de acesta, este bine să profităm de ocasifle ce se presintă în mod fi­resc spre a lărgi orizontul cugetării copilului şi spre a face învăţarea geografiei cât se pote maî atrăgătcre cu ajutorul amănuntelor cari ţin atenţia şi imaginaţia luî deştepte.

Pentru ca aceste exerciţii să aibe preţ, să fie folosi-tore, ele trebuesc să fie în adever executate de şcolari. Aceste exerciţii nu sînt nişte lecţii cari să se de de în­văţat sau cari să fie spuse de profesori dupe catedră. Cuvântul dascălului este predat pentru inteligenţa şco­larilor săi, dacă eî sînt obligaţi să'i asculte ca pasivi. Vorbele nu produc nimic dacă nu s'aplică la lucruri observate cu atenţie şi înţelese pe deplin de copil. Vor­bele cu lucrurile şi lucrurile cu vorbele, ast-fel trebue să fie principiul temeinic al or-căriî metode în şcola primară. Iată causa pentru care tote lecţiile de geografie nu pot fi date numai în clasă. In adever, cine vre să facă pe copii ca să pricepă elementele geogra­fiei, trebue să'i scotă din clasă, să'i ducă împrejurul şcoleî, să traverseze cu eî comuna în tote direcţiile, să visiteze vecinătăţile comunei, să percurgă 6 parte din ţară; de 6re-ce nu se pote întregă, creând mereu îm­prejurări cari să le deştepte atenţia, să'i puie ca să ri­dice planuri de drumuri, de rîurî, de locuri mai mult sau maî puţin întinse, învăţându'î prin practică să ur­meze pe hartă itinerarul (drumul) escursiunilor. Dupe reintrarea în clasă, profesorul profită de intuiţiile do­bândite de şcolarii săi, pentru ca să clădâscă pe acesta temelie trainică o învăţătură maî întinsă, maî completă.

Din metologia pedagogică 573

Este lung timp de când pedagogii desbat între ei, dacă geografia trebue să se prede analitic sau sintetic, şi tot se maî află astă-dî pedagogi cari primesc un sin­gur mod, înlăturând cu totul pe al doilă. Aşa, unii susţin ca geografia să se prede în mod analitic, dupe regulile analisei; alţii dupe regulile sinteseî. Dar fie-care din aceste doue moduri, luat a ţ>arte, nu pote da re-sultate complete; căci, dacă pleci de la şcolă sau de la casa părintescă pentru ca să studiezi, pas cu pas, îm­prejmuirile cele maî apropiate, apt»î localităţile vecine (adică comuna, plasa, judeţul, patria, Europa, etc), atunci nu vei ajunge la concepţiunea, la ideia despre pământ luat in întregul lui, şi, afară de acesta, va fi greu şi chiar imposibil de a face pe copii să pătrundă succesiv înlănţuirea faptelor studiate şi să de idei lim­pezii despre întreg. Din contră, dacă iei ca punt de plecare globul pămentesc întreg, atunci e adevărat că vei pute grupa fireşte faptele generale ale geografiei fi-sice, dar vei arunca pe copil, de la început, şi fără nicî o preparaţie, într'o lume de idei din cari el nu va înţelege nimic; vei fi silit să înveţi pe copil vorbe; nu te vei adresa inteligenţei lui, nu vei pute proceda prin ade­vărata intuiţie, dar care este singurul mijloc potrivit în prima periodă a desvoltăriî mintale.

Un sistem mixt, întemeiat pe analisă şi pe sintesă combinate, întruneşte folosele fie-căruia din aceste doue moduri şi înlătură inconvenientele lor. Dar neapărat că in aplicaţie trebue să începem prin intuiţiunî sensibile şi directe; să urmăm pe acest drum cât de lung timp vom pută şi să alergăm la înfăţişări artificiale ale pă­mântului şi ale părţilor lui (sfere, globuri şi harţe geo­grafice), numai după ce copiii vor fi priceput bine

W4 , Lumina pentru toţi

adeverata lor însemnare cu ajutorul exerciţiilor cari-î fac să găsescă, întru cât-va, eî înşişi aceste mijloce con­venţionale de a figura suprafaţa globului. Observări astronomice, concepţiunea puntelor cardinale, a meri­dianelor, a paralelelor, a formei pământului; mesurărî de lungimi şi de suprafaţă, ast-fel sînt exerciţiile pre-paratore cele maî însemnate, nu numai din puntul de vedere al cunoştinţei geografii, dar maî cu same din puntul de vedere al desvoltăriî facultăţilor intelectuale.

Elementele geografiei trebuesc comunicate copiilor dupe gradul de greutate pentru eî, nu dupe înlănţuirea ştiinţifică. Ast-fel, e bine să predăm în tote clasele pri­mare geografia locală şi geografia generală, geografia matematică şi construcţia hartelor.

In tote plimbările făcute de şcolari sub conducerea profesorului, trebue să se facă nomenclatura (să se spună numele) obiectelor cunoscute sau necunoscute ce se întâlnesc în cale, să se schiţeze harţe, să se facă observări astronomice, etc; şi, în clasă, studiul sferei, globului pământesc şi al hărţilor generale se face în aceeaşi clasă unde se face geografia specială a ţârei.

O asemenea carte nu , pote cuprinde totă geografia şeoleî primare. Ba încă e nu pote fi de cât introducţia la geografia proprie tlisă, la geografia care are de scop descrierea suprafeţei pământeşti şi care nu pote fi pre­dată cu folos pentru copii de cât în clasele maî înalte ale şeoleî primare, când, prin eserciţiî numerose, şco­larii au înţeles pe deplin noţiunile elementare ale geo­grafiei matematice, când cunosc cartografia, adică pro­cedurile speciale pentru facere de hărţi şi când sau familiarisat cu întrebuinţarea hărţilor. Atunci, şi numai atunci, pământul luat ca un corp viu trebue să fie

bin merologîa pedagogica OT6

centrul către care să se îndrepteze tote studiile de geo­grafie cari ast-fel forrneză un curs maî atrăgetor, maţ însufleţit şi maî colorat de cât or-care alt curs. .

Cam ast-fel vorbeşte D-nul A, Sluys, marele geograf belgian.

Remâne acum să ne ocupăm de cartea care trebue să însuşescă condiţiile espuse până aci, pentru ca sa introducă în şcolelele nostre gustul studiilor geografice.

ENIU BĂLTENU.

G Â C Î N Ă REŞEDINŢA DE VARĂ A ÎMPERATULUl RUSIEI

Iată ce puturăm afla din gura omenilor cari au fost adese chemaţi prin serviciul lor pe lângă suveranul Rusiei, d e s ­pre actuala reşedinţă de vară a Ţaru lu i :

Gacina se află între cele doue reşedinţe de vară, Tzar-k o e - S e l o şi K r a s n o e - S e l o .

Pînă la suirea pe tron a împăratului de adt, Alexandru III, se vorbise forte puţin de acest castel . Se ştia mal cu semă că câinii de la Gacina erau renumiţi. Când Ţarul Neculae vroia să se arate Ыне-voi tor către cine-va, îi dă­dea un câine de la Gacina (Gatchina).

Castelul a fost clădit de Petre cel Mare, când îl dărui surori sale Nathalia. Impărătesa Ecaterina îl dădu luî Oiloff. Kl făcu mari schimbări, adaogă doue aripi şi aduse un architect italian, Rinaldi. pentru a decora interiorul castelului. După mortea favoritului, împărătesa rescumpără castelul, şi'l puse la disposiţia marelui duce Paul care'l ocupă mal mulţi ani. D e atunci castelul nu a fost locuit de cât forte rar.

Gacina are forma unul pătrat prelungit : în fie-care colţ se ridică un turn. Are trei caturi, cel d'înteiO este sprijinit de nişte stâlpi de marmoră din Finlanda.

Interiorul castelului n u presinta nimic particolar; este

576 Lumina pentru Щ1

un castel ca tote ce le - l -a l te . De câţl-va anî însă, împără-tesa a adus tablouri cîe la palatul Ermitagiu şi de la pa­latul de iarnă. Parcul care ocoleşte castelul este plantat într'un mod admirabil : afară de asta, natura înlesnise lu­crarea grădinarilor, o gîrlişoră şi douS mici lacuri se află în parc, care este împrejmuit de ziduri. Pădurea din dosul parcului este asemenea împrejmuită. Acesta lucrare nu a fost întreprinsă de cât de vre -o cinci anî, şi a costat sume enorme.

Nu mal este de chs că supravegherea castelului este forte aspra. Drumurile care duc la Gacina sînt tot-d'auna brăsdate de patrule care opresc pe trecetorl, cerîndule hârtiele lor : staţiunea drumului de fer este asemenea s u ­pravegheată, de şi ё nu serveşte de cât !a trebuinţele cur­ţii. Personele care nu fac parte din serviciul imperial nu se pot sui în tren nici a se da jos la staţiunea de la G a ­cina. împrejurul zidului parcului e s t e un şir de sentinele, care sînt puse la distanţa de 25 metri unele de altele, şi care se schimbă la fie-care ces , pentru ca orî-ce încetare a supravegherii să fie imposibila. Intrarea în parc şi în castel nu este permisă nici slugilor, nici chiar amploiaţilor cabinetului imperial, de cât la presentarea unei cărţi de circulaţie, carte a căril culore se schimbă din opt în opt di le . Maî mult, este oprit personelor care locuesc castelul, şi or-care le ar fi rangul la curte, de a încuia uşile odă i ­lor nici cjioa nici noptea. Generalul Richter, îngrijitor g e ­neral al loctrnţelor imperiale, şi generalul Tycherevin, ee-ful poliţiei de siguranţa imperială, atl dreptul sâ facă când le va plăcc perchiziţiî prin odăi.

Se vede dar că tote mesurile de precauţiune sînt luate şi bine luate. Datoria era cu atât mal gre că ospeţiî cas te ­lului nu vroiau si. bage în sema. presenţa poliţiei. Ţarul vrea c a s ă se vegh ieze asupra personel sale, dar nu vrea în nimic să. renunţe la distracţiunile lui favorite: pl imbă­rile, vînătorea, pescuitul, preumblarea cu luntrea. El se duce adese în pădurea ce se învecineşte cu castelul, şi s'a întemplaţ de multe ori ca agenţii poliţiei care 'l urmaria

Gaciiia 5Tt

să fie luaţi drept conspiratori. Impărătesa care este tot-d'auna plină de griji ce nu arată, a pus să zidescă două galeri i în care a adunat tot ce pote distra pe Ţar. Ё a o b ­ţinut dupe maî multe rugăciuni ca Imperatul să facă pre­umblarea lui dilni ă în acele galerii , cel puţin, când timpul este urît. Suveranii fac adese preumblări cu trăsura, satl se petrecă câte-va ore la San-Petersburg, care nu este de cât la i o ki lometre de Gacina. Nici acolo, Tarul'nu voeşte escorte militare. El dă probe, în împrejurările actuale, de un curagiu şi de un sânge rece remarcabil. S'a vedut, nu de mult amestecându-se prin mulţime, la un încendifl care devasta una din stradele cele mal strimte ale capitalei.

împrejurul castelului Gacina, este un adeverat lagăr, şi nu al cred<% trecend cu drumul de fier, că totă ace armată este acolo numai pentru a păzi pe un singur om, şeful a 240 rnilione de supuşi! şi cu tote acestea, este adeverat . Ţarul este obl igat de a locui un mic castel clădit în mij­locul unei câmpie despoiată, un castel care nu are nici rn trecut istoric, care nu se pote compara nicî cu Versai l les , nici cu Windsor, nicî cu Schoenbrun, nicT cu Postdam, şi tote acestea din causa unor fanatici care ar fi în stare sa

'comită or-ce crimă spre a ajunge la un scop cu totul hi­meric. Rusia îşi iubeşte împăratul, şi nu vor pute câţî-va fanatici să schimbe sent imentele unul popor întreg.

, (Gazeta Buzeuluî)

CUM INVBTA G E R T R U D A C0Î>III SEI? (CAPUL D'OPERĂ PEDAGOGIC AL LUI PESTALOZZI,

COMPUS DIN 14 EPISTOLE ADRESATE AMICULUI SEU GESNER)

E P I S T O L A A S E P T E A ( ' ) (Urmare)

Aci este locul, amice Gesner, să vorbim despre eserciţ iul al doile, a supra verbelor compuse.

PUNERE (2) î n semnă : а aşe$a, a începe, a semăna, a planta.

(1) Ve^î No. precedent. (2) Aci nu se pote traduce eşact cugetarea luî Pestaloazi,

578' Lumina pentru top

Puiu car tea pe m a s ă ; astă-dî s'a pus temelia pa la tu lu i ; Va-sile p u n e p o r u m b , iar cantonieri i p u n tei pe lângă şose.

SUPUNERE î n s e m n ă : punere, sub punere, sub autoritatea cui-va. Englesiî s u p u n India,

Omul care se s u p u n e altuia se dice supus, iar care su­p u n e se n u m e ş t e supuitor.

REPUNERE: a p ierde , a omorî pe cine-va. De ex,, el mî-a r e p u s pe t a tă -meu .

PRESUNERE : a-şî închipui . De ex., voi ve p resupune ţ i că sînteţî grozavi.

RESPIRARE (resuflare). Respir s lab, ta re , repede , încet . Respir din nou , când respiraţ ia me s'a su spens şi reia cur­sul seu. Inspirăm aer , când reposa tu l espira (işî da sufletul).

Apoi îna in te încă şi lărgesc cercul acestor exercii for­m â n d frase din ce în ce mai în t inse , cari devin ast-fel din ce în ce mai determinat ive şi in t ră t rep ta t în desvoltări din ce în ce maî variate . De exemplu : ей voiu păstra. Eu nu voiu păs t ra alt-fel săneta tea . Dupe câte am suferit, nu voiu păs t ra alt-fel săneta tea . Dupe câte am suferit în boia mâ, nu voiu păs t ra alt-fel săneta tea de cât prin modera ţ iune .

Dupe câte am suferit în boia те, nu voiu păstra alt-fel să­nătatea de cât prin. moderaţia сё таг mare. Dupe câte am su­ferit în boia те', nu voiu păstra alt-fel sănetatea de cât prin moderaţiunea сё таг mare şi prin regularitate. Dupe câte am suferit in boia те, nu voiu păstra sănetatea alt-fel de cât prin moderaţia ce' mal mare şi prin regularitatea in tote lucrurile-

Fie-care din» aceste frase va fi conjugată în tote pe r sa ­nele şi t impuri le ; 4 ast-fel:

Eu voiu\pestra, tu vel păstra, el va păstra, noi vom păstra, ctc. Ей voiu păstra sănetatea, tu vei păstra sănetatea, el vap. s., noi vomp.s.,etc. Ей am păstrat, tu ai р., el а р., noi am р., voi aţi р., etc. Ей am păstrat sănetatea, tu ai p. s., etc.

Aceste frase se int ipăresc ast-fel adânc în spiri tul şcola­r i lo r ; de aceea avem grijă de le alegem cu totul ins t ruct ive , în s ta re să înalţe sufletul şi potrivite cu condiţ ia copiilor.

Afară de aces tea , pen t ru ca să în t r ebu in ţăm şi să adăo-găm pu te rea intelectuală dobendi tă pînă aci prin aces te

Cum Învaţă Otertruda copiii seî ? &*?9 t T . . ' •» '• - • • — — " •

eserciţi i , eu unesc cu ele modele p e n t r u descr iere de lu­crur i sau fapte mater iale . Exemplu : «Un clopot este o ceşcă m a r e , deschisă în par tea de jos , u n d e e mai largă de cât în par tea de sus , are păretele gros , ro tund , d 'ordinar atâr­nat liber, el merge îngus tându-se de jos în sus , se încovoe în formă ovală la par tea de sus , şi are în mijloc o l imbă a tâ rna tă liber şi perpendicular , care loveşte de fie-care par te buza inferioră a clopotului , când t ragem tare de tot clopo­tul 'şi p roduce ast-fel sgomotul numi t de noi sune tu l clo­potului .» Dupe o a semenea descr iere u r m ă m din nou mai depar te cu esplicărea verbelor , ast-fel :

MERGE va să dică a se mişca înaintând pas cu pas. A STA IN PICIORE va să dică a ţine corpul pe pictore intr'o

posiţie verticală. A STA LUNGIT CULCAT va să dică a se repausa pe ceva, ţinând

corpul în posiţie orizontală. A ŞEDE va să dică a se repausa pe un scaun sau pe alt-ceva,

în posiţia in care corpul face de ordinar un unghiu îndoit. A STA IN GENUCHÎ va vă dică a se repausa pe plcićre, îndoite

aşa în cât fac un unghiu. A SE PLECA : a lăsa in jos corpul prin îndoirea genuchelor. Tot ast-fel u rmeză Pestalozzi şi cu alte câte-va verbe,

dupe care apoi dice a ş a : Aş voi să te rmin ş irul aces tor exerciţii de l imbă pr in t r 'o

carte (') ce voiu lăsa la mor t e şcolarilor mei . Iii ace car te , îmi propuiu , ca, cu ocasia principalelor verbe ale limbii, s ă e s p u u copiilor în t răsătur i mar i şi tot in înţelesul c u m ele т ' а й im­pres ionat , să espun consideraţ iuni le , resu l ta te din esper ien ţa vieţei mele, cari p e n t r u mine au ce maî m a r e î n semnă ta t e şi cari т ' а й at ins în par te , relativ la stările sau la acţiunile e s -pr imate prin acele verbe. Aceste eserciţii au de scop să ali-pescă adeverurî , observări esacte , sen t imente cura te , la vor­bele cari ara tă intrega existenţă activă şi pasivă a omeniri i . De e x e m p l u :

A RESPIRA. Viaţa ta ţine numaî de o suflare. Omule , când spumedî de furie, când plămânii tei absorb ca o otravă aerul

(1) Manuscrisul întreg- s'a tipărit, la 1372, în ediţia Seyffarth

Lumina pentru to-fr

cura t de la ţară , ce faci tu a t u n c i ? Nu este aşa că a tunci tu-ţî pierdi resuflarea şi ast-fel scapi de furia ta pe rsane le cari su-feriau din aces ta causă ?

A MĂRI VALOREA. S'a împăr ţ i t pămen tu l în părt icele, pen t ru ca să i se mărescă valorea. Asta e origina propr ie tă ţ i i ; legiti­mi ta tea ei cons tă în scopul ei, u n d e t r ebue tot-d 'a-una şi n u ­mai acolo cercetată , cu care scop ё nici odată nu pote fi in contrazicere. Dar, dacă s tatul permi te propr ie ta ru lu i sau îşi permi te şi el însuşi o abatere învederată de la acest scop al proprietăţ i i , a tunci faptele isolate ale puternici lor şi bogaţilor, resul ta te din acesta violenţă, r idică p re tu t indenea un senti­men t care nu se st inge nicî-odată de tot în inima omului , voiii să dic sen t imentu l egalităţii primitive şi al dreptu lu i seu de a fi despăgubi t de par tea sa din moşia comună . Şi când aceste acte se în t ind pre tu t ind ine , ele provocă şi vor provoca, revoluţ iunl , ale căror rele u rmăr i vor înceta cu desăvârş i re numa i când proprie tar i i se vor in torce la dest inaţ ia precisă în vederea căriia omul a împărţ i t în părt icele de proprie tă ţ i pămen tu l pr imi t gratis de la D-deu.

A ARĂTA. Te super i că nu te poţi ară ta tot -d 'a-una aşa c u m ai voi să te a r ă ţ i : nu te supăra că eşti silit din t imp in t imp să fii înţelept , cont ra voinţei tale.

Dar des tu l despre aceste cons idera ţ iuni . M'am opri t mul t a supra l imbagiului considera t ca mijloc

de luminare t rep ta tă a ideilor nos t re , p e n t r u că este ânteiul din aceste mijloce. Caracterul par t icular al metodei mele e s t e : 1 ) folosinţa dej l imbagiu in t r 'un mod mal înt ins de cât până aci p e n t r u a înălţa pe copil de la in tui ţ iunl obscu re -la idei l impedi, şi 2) aplicaţia principiului de a esclude din â n t e ­iul învăţămint e lementa r or-ce îngrămădi re de vorbe cari p r e s u p u n , o cunoş t in ţă reală a l imbii. Dacă se sus ţ ine cu drept cuvent că numai pr in luminarea amănunte lo r na tu ra ne face să vedem l impede întregul , apoi din acesta decurge că la început t r ebue să esplicăm copilului vorbele unele dupe altele, înainte de a ne încerca să-1 facem a le înţelege in com­binările lor. Pr imind insă acest adevăr, u rmăză de aci goni-r e a d i n invă ţămen ta tu tu ror cărţi lor de ins t ruc ţ ie e lementară

fum Învaţă Gertruda copiii s&V §81

publ icate pină adi, din causa că tote aceste cărţ i p r e s u p u n că copilul cunoş te l imba, pe când chemarea lor este toc­mai acea de a înveţa pe copii l imba. Aşa, amice Gesner , în t impul t recut , cele mai b u n e cărţi de inve ţăment au ui ta t că copilul t r ebue să înveţe a vorbi înainte de a pu te vorbi cu e l ; de acea, de când miam dat sema despre acesta , nu me maî mir că copiii t recuţ i pr in şcoli au p ierdut cu desăvârşire su-venirile religiose şi filosofice din t recut . Limbagiul este o ar tă de сё maî mare însemnăta te , sau mai b ine este resuma-tul t u t u r o r artelor dobândi te de nemul omenesc . Sau ca să vorbim şi mai adeverat , limagiul este reînvierea, este re­p roducerea tu tu ro r impresii lor p roduse asupra omului de nafură, in domeniul ei întreg.

Iată ' deci de ce me serv de limbagiti (vorbire) şi, luând de călăuză sunete le ce copilul in t rebuinţeză , eu caut să fac pe copil să t recă pr in impresi i identice impresi i lor cari au condus nemul omenesc să creeze aceleşî sunete . Cuvântul sau l imbagiul este un dar frumos. El p rocură copilului în-t r ' un s ingur m o m e n t tot cea-ce na tu ra a în t rebuin ţa t atâ­tea mar i de vecurî ca să de omului .

In caşul de faţă limbagiu, vorbire, cuvânt însemneză acelaş lucru. O cât bine ar resul ta pen t ru om, dacă ş'ar da sema de pu te rea ce-i dă vorbirea !

Lăsăm un gol mare în inima civilisaţii, împingând aşe de depar te u i tarea de noi înşine într 'o a semenea ces t iune , nefă-când nimic spre a înveţa clasele de jos săvorbescă , sau chiar p ihnd să înveţe pe de ros t vorbe isolate, abs t rac te , un popor care n 'are l imbagiu!

In a dever, Indienii u r m a u tocmai aşa,, pen t ru ca să m ă n -' ţ ină clasa de jos a naţ iunii lor într 'o t împire veşnică şi pen t ru ca să o lase pen t ru to t -d 'auna pe сё din u r m ă t râptâ a n e m u -luî omenesc !

Dacă Europei! aii cădu t aşa~ de jos , causa e că de mai bine^de un secol, in şcolele incepătore , s 'au dat uno r va rbe deşer te o aşa impoi tanţă pentru spiri tul omenesc , în cât a d i s t rus in el, nu numai atenţia la impresiile na ture î , ci şi în­săşi facultatea de a primi acesle impresii . P rocedându-se

Lumina pentru tdtî

ast-fel, degradând cu totul pe Europei pînă a-i face un popor care se h răneş te din vorbe şi din frase găunose , c u m nu s'a maî vedu t pe pămen t , n'au învăţat pe acest popor nicî chiar să vorbescâ. E de mi ra re că firea сё b u n ă a omului , cu tote mij-locele ingeniose ce se p u n în lucrare pen t ru a o str ica în şco-lele nos t re cu vorbe sunătore, a păs t ra t în ё a tâta pu te re in­t imă câtă se în tâ lneşte încă jn genere în pătur i le inter iore ale poporulu i . Gausa este că pros t ia şi erorea, or cum ar fi îm­brăca te , por tă în sineşi s ămân ţa peirii şi ru inei l o r ; s ingur adevărul , or c u m s'ar îmbrăca , por tă în sineşi un germen de t ra iu veşnic.

FORMA. Fo rma este al doilă e lement de invăţămînt , de unde plecă şi t r ebue să plece or-ce cunoş t in ţă a omulu i şi, prin ur­m a r e , or-ce mijloc de învăţă tură , în ' tot ce ё are mai în­semna t .

Cunoşt in ţa intuit ivă a lucrur i lor figurate p recedă s tudiu l formei. In lecţiile sale, dascălul va t rebui deci să revină pe u rme le sale, şi să ţ ină samă pe de o par te de n a t u r a facultăţii nos t re intuit ive, de altă pa r te de scopul precis al învăţămân­tului însuşi . In t rega nos t ră şt i inţă vine din următore le isvore.

1. Din impresi i le p roduse asupra s imţur i lor nos t re de or-ce în tâmplarea p u n e în at ingere cu ele. Acest mod de intuiţ ie este neregulat , confus, forte încet şi de mică însemnăta te .

2. Din tot ce împresioneză s imţuri le nos t re pr in mijlocirea şi sub direcţia părinţ i lor şi dascălilor noşt r i . Fireşte că ast-fel de intuiţi i s int mai mul t sau mai puţ in generale , coordonate şi clasate într 'o ord ine psihologică, d u p e gradul de pr icepere şi activitate al părinţ i lor şi dască l i lo r ; mersu l lor este de a semenea mai mul t sau mai puţ in repede , şi ajunge maî mul t sau mai puţ in repede , şi ajunge mai mu l t sau mai puţ in iute şi s igur la scopul final al ins t rucţ iuni i , adică la luminarea ideilor.

3. Din voinţa nos t ră de a dobândi lumini şi din silinţele nos t re spontanee pen t ru descoper i rea diferitelor mijloce spre a ne p rocura noţ iuni intuit ive. Acest mod adaugă cunoş t in­ţelor nos t re o valore propr ie şi in t r insecă şi ne dă asupra educaţi i nos t re o acţ iune morală mai directă şi mai personală ,

Cum învaţă Geftruda copiii seî ?

pen t ru că resul ta te le intuiţii lor nos t re iau ast-fel în m i n t e a nos t ră o existenţă nea tâ rna tă .

4. Din rodul munci i , ostenelelor şi lucrăr i lor nos t re in tote profesiile şi în tote felurile de activitate cari n 'au de scop nu­mai observaţ ia . Acest mod de dobândi rea cunoş t in ţe lor ali­peş te intuiţiile nos t re la s tarea şi s i tuaţ ia nos t ră în lume , face ca resul ta te le să concorde cu silinţele ce ne dăm pen t ru împlinirea datoriei şi prac t icarea virtuţi i , şi acest mod de in­s t rucţ ie , chiar pr in faptul că'şî u rmeză silit cursu l şi că efec­tele p roduse n 'a tâ rnă de voinţa nos t ră , influenţeză în adever forte mul t a supra jus te ţe i , u rmăr i i şi armonii concepţii lor nos t re , pînă să ne atingem scopul ce ne am p ropus , adică limpezirea, luminarea ideilor.

б. In fine tot aşa este şi cu cunoşt in ţe le dobândi te pr in in­tuiţia care ne învaţă proprietăţ i le înseşi ale lucrur i lor cari, d rep t vorbind, n 'au fost nici o dată supuse observaţi i nos t re , dar despre cari ne facem o ideie ezactă cu ajutorul a l tor 'obi ­ecte observate in na tură . Prin acest mod de intui ţ ie , progresele instrucţ i i nos t re , (cari sint opera cura tă a s imţur i lor nos t re -când ele resul tă clin intuiţ i i reale), devin opera inteligenţei şi a tu tu ro r facultăţilor nos t re , şi viaţa omulu i se 'mpar te as t ­fel intre atâtea feluri de intuiţi i câte facultăţi intelectuale avem. Dar cuventu l intuiţie, înţeles ast-fel, ia u n sens mai cupr inde tor şi mai larg, de cât sensul ce el are în vorbirea de totă diua şi se înt inde aşa de depar te în cât e îmbrăţ işază se ­ria întregă a sent imente lor cari sint nedespăr ţ i te de firea su­fletului nos t ru .

Este de mare folos să ne dăm bine sćma despre deosibir i le dintre tote aceste feluri de intuiţ ie , pen t ru ca să p u t e m trage din ele reguli pen t ru fie-care din ele, cari să le fie propri i .

Acum me in torc la subiectul meu . Intui ţ ia conşt ientă a lucruri lor figurate dă naş tere artei de

mesu ra re , care se întemeiază direct pe arta intuiţiuniî, care artă de intuiţ ie t r ebue deosebi tă cu totul de simpla pu te re de a cunoş te şi de simpla intuiţ ie a lucruri lor . Şti inţa măsu­rilor se desvoUă din acesta intuiţ ie perfectă. Tot acesta in tu i ­ţie perfectă ne permi te să r ep roducem mai liber rapor te le

2

584 L u m i n a pen tk t to ţ î

formelor, adică să le desemnăm, şi acesta numai prin compa­raţ ia obiectelor şi fără reguli le măsurăr i i . In sfărşit, noi ne folosim de cunoş t in ţa desemuulu i in s tudiul scrierii.

Ne oprim aci, r ămâind să vorbim in No. u r m ă t o r despre ar ta mcsurăriî, ' desemnulul şi scrierii, cu care vom termina acest capitol aşa de impor tan t din scr ierea marelui pedagog Pestalozzi, al cărui por t re t l 'am dat in No. t recut .

E . H .

Pe când me aflu s ingur în t imp de rever ie , Şi las s ă - m î s b o r e min t ea subt b o l t a a z u r i e ; C â n d nu maî ved a lumi i n e g r ă r e a l i t a t e : Inv id ie , c r u d i m e , hoţ i« , n e d r e p t a t e :

O ! cât de p l ăcu tă es te a tunci a s tă na tu ră Şi cât de m îndr . i -mî pa re ot î şi ce c r ea tu ră ! Un raio s ' a ra tă ' u d a t ă împodob i t de s te le , Cu paser i c ân t ă to r e , cu a lbe floricele,

Ve rde ţ ă ' m b ă l s ă m a t ă , lămâiul şi cu rma lu l , RîurI ş e r p u i t o r e cu u n d e ca cr is ta lu l : Un loc demn de iubi re , de du lce des fă ta re .

D a r val ! revin în s ine -mî şi ved , copr ins de ja le , < Miser ia , o ro rea din a vieţ i i ca le D e ce nu r emân veşnic în dulcea me v i sa re ? ! !

1S87 Maifi 4 P- Drughiccscu

<ф§ф&ф> T R Ă S N E T U L

«Ih! !... Fulgerăăă şi incăăă. . . tunăă! ! . . . In chin ' te să nu «ne t r ă snescă ! . . . A h ! ! . . . vedî, cum s 'aprindo ceru l ' ? ! ! . . . «.Audi, cum bubt ie şi urlă pe sus , par-că să cadă cerul pe «no i ! ! . . . A plecat Sf. Ilie să se pl imbe cu căru ţa şi pesemne

Trăsnetul

«că s'au speriat c a i i ! ! . . . Goniţi câinii şi pisicile, căci Ne-«curatul stă pe lângă câini şi pisici, ş rSf . Ilie voind să'l « t răsnescă omora şi p răpădeş te tot ce'i ese ina in te ; d 'aceea, ' « t rebue nu n u m a i să ne Închinăm, dar încă şi să gonim «câinii şi pisicile, dupe lângă noî, şi să nu s tăm in dreptul «uşilor sau ferest re lor! !...»

Ast-fel vorbesc babele române , ba încă şi omenii popo­rului . Şi cine ore 'I va fi învăţat a c e s t e a ? ! Rel ig iunea? Nu nici de cum.—Şt i in ţ a? Dar, cine ore a voit să'i înveţe ace­sta acum o mie de ani sau şi mal mul te , când totă lumea era cufundată in î n tune r i c? ! . . . Va să dică nici rel igiunea, nici ştiinţa n 'au spus poporu lu i român că Departe-d'âst-loc stă in păru l pisicii, câinelui şi in dreptul uşilor şi ferestre­lor de sch i s e ; ci esperienţa , acesta m a m ă a şt i inţelor, i-a învăţat că Ucigă-l-tcca stă a scuns in păru l pisicii, in al câi­nelui , in dreptul uşilor şi ferestrelor deschise , in virful tu-fanilor şi al clădirilor îna l t e ; căci s'a vedut mai adese că t răsnetu l a cădut pe pisici, pe câini, pe copacii inalţi şi pe tote virfurile clădirilor inalte.

Afară de t răsne t trei lucrur i sînt mai impor tan te în ace ­sta vorbire a babe lo r : 1, Sf, Ilie; 2, Diavolul şi 3, câinii, pisicile, verfurile copacilor şi clădirilor înalte, uşile şi ferestrile deschise etc.

Din acestea, Sf. Ilie este louitorul,—persecutorul; cornea este suferindul,—persecutatul, cât despre pisici, câini, copaci, ş. a., nu sint de cât nişte unelte,—instrumente în cari De­monul locueşte sau s ' ascunde , când îl goneşte Sf. Ilie, dic babele. Cu alte vorbe , poporul pare a înţelege, prin aces ta , o luptă în t re principiul binelui şi intre acela al reuluî , adi­că între divinitate şi duhu l n e c u r a t ; Sf. Ilie aci repres in tă principiul b inelui .

Neames tecându-ne în cesthmile religiose, stabilim în Ges­t iunea ce ne p reocupă că atât Sf. Ilie cât şi Dracul nu sint pe rsone , nici măcar fiinţe; ci, Sf. Ilie ca şi necura tu l , sint nişte pu te r i a scunse ale nature î , pe cari puter i poporul le-a personificat, pen t ru ca să le potă înţelege mai b i n e ; căci, dupe cum copilul nu s 'amusă , nu se încântă şi nu se sperie

Lumina pentru toţi

de cât de cele-ce vede sau pipăe, tot ast-fel este şi cu po­porul neinvăţat . Probele sint nenumăra t e . Să ne aducem

• aminte de poporele vechi, cari personificaseră tote e lemen­tele şi puter i le na ture i , şi tote ideile abs t rac te , chiar pa t i ­mile, slăbiciunile omeneş t i la ei erau persone . Aşa, la Egip-ţieni, că ldura ce a rdă tore era numi tă Tifone (deul răului , n e c u r a t u l ) ; la poporele Arice, Ormuz şi Ar iman erau per­sonificarea binelui şi reulul , erau ca să dic aşa D-deu şi D r a c u ; la Greci, cerul , pămentu l , aerul , ventul , sorele, luna e t c , erau pe rsone .

De şi de a tunci au t recut mii de ani, da r mul ţ imea, masa pop6relor nu s 'au înăl ţat încă la t rep ta să înţelegă ideile a b ­s t rac te şi e lementele na ture i cele nea t inse de s imţur i , n 'au a juns să le înţelegă alt-fel de cât tot personificându-le.

In adevăr, omenii cu ori cât de pu ţ ină învăţă tură ştiu că pămen tu l , aerul , nori i , omenii , animalele, paseri le şi tote lucrur i le din na tu r ă au o pu t e r e a scunsă în ele, care pu­tere le face să se apropie sau să se depărteze unele de al­tele. Acesta pu te re omenii învăţaţi aii numi t ' o electricitate. Electricitatea nu se pote vede, nu se pote cântăr i , nu se pote mirosi , ci numa i efectele, resul ta te le puter i i el se pot vede. D. e. dacă frec c 'un postav o b u c a t ă de cară roşia până se încălzeşte, a tunci o să vedem că acesta ceră atrage ful­gi uşor i , bucăţe le de châr t iă , e t c Tot ca cu căra roşia pu ­tem să facem şi cu chihl ibarul , reş ina , sticla, etc.

Electr ici tatea es te de două fe lur i : electrici tate posit ivă şi negativă (am pu te dice b u n ă şi re). D. e. pămen tu l are elec­tr ici tate negativă, iar aerul are electricitate positivă. Pen t ru ca doi corpi să s!atragă t r ebue ca unu l s 'aibă electricitate positivă şi celalt negativă, Gând doi corpi vor avă amen-doi electrici tate positivă sau negativă se vor depăr ta unu l d 'al tul . Când doi corpi , cari au electrici tate contrar ia , s'a-trag, a tunc i p r o d u c un foc, o lumină cu o de tuna re po­trivită canti tăţ i i de electricitate ce se cupr inde în acele corpur i (dupe c u m şi o puşcă când se descarcă p roduce o detunare) . Norii cari i vedem pe d 'asupra capetelor nos t re sint şi ei corpur i , formate din aburi i apelor. Unii din aceşti nori

Trăsnetul 587

au electricitate negativă, alţii positivă. Gând vin faţă în faţă doi nori încărcaţ i de electricităţi contrar i i , a tunc i norii a t ră-gendu-se scapără din ei scinteia electrică (fulgerul), care ni se arată ca t răsură ,—linie de lumină s t ră luci tore formând, in spaţ iu, în atmosferă, niş te in tor tochetur î , zigzaguri maî mul t sau mai puţ in p r o n u n ţ a t e ; dar acesta lumină, acest fulger este u r m a t d 'un sgomot une-ori te r ib i l ,—asurdi tor! Acest sgomot este tune tu l , es te u ru i tu l căruţei Sf. Ilie.

Din cele clise, u r m e d ă că Sf. Ilie, t răsn i toru l necura tu lu i , p r e c u m şi necura tu l gonit de Sf. Ilie nu s înt alt ceva de cât cele doue feluri de e lec t r ic i tă ţ i : posit ivă şi negativă. Deci nu cu închinăciuni le nioi cu crucile ne vom feri de t răsne t , ci cu depăr ta rea nost ră din uşi, din feresrre şi din or-ce loc, u n d e se face cu ren t de aer, p r e c u m şi cu ferela de a ne adăpost i sub copaci mar i şi cruci înalte, căci tote lucrur i le înalte sint isbite adese de t răsne t . De asemenea t r ebue să ne ferim de a ţ ine pisică, câine, metal , e tc . pe lingă noî în t impul fur tunelor cu fulgere şi t une t e , căci acestea avend mul tă electricitate contrar ie celei cupr inse in nori , pot atrage t răsne tu l şi a ne pr imejdui cu totul .

Cel maî b u n mijloc însă de apărare cont ra t răsne tu lu i este para toneru l , despre care voiu vorbi maî pe u r mă .

Tunete resunară şi fulgere brăzdară cerul. Atunci, din sînul întunecos al pământului, la chemare a Destinului, N e ­cazul e^i. El g e m e a greu, şi pe calea lui se ridicau mari stânci şi creşteau plante otrăvitore.

De o data un curcubeu se ivi între nori. O a doua oră Destinul făcu un semn, şi o tînără fecioră cu obrajii ru­meni se roborî din ceruri; Aurora o însoţia şt 'mprejurul el năşteau flori.

Si Necazul înainta spre ё cu mânie din fundul negrilor lui stânci şi 'T cjise :

E. B.

NECAZUL SI VESELIA

588 Lumina pentru toţi

— D u - t e la stânga, eu m6 voiu duce la drepta, ca dru­murile nostre să nu se întâlnescă nici o datu! Inima rae te urăşte cu o ură puternică!

Vese l ia respunse surîzend : — Mč voia duce la stânga, dute la drepta. şi nici o

dată drumurile nostre să nu se potă întâlni ! Imî place lumina sacră a soreluî şt fug de chipu-ţl întunecos.

Atunci se ridică la cer un nor roşu închis, şi se audi o voce :

— Veţi urmări impulsiunea nestrămutată a Destinuluf, şi căile vostre se vor încrucişa. In cât, de şi despărţite prin ură, ve veţî întâlni necontenit, şi voi amândoi veţî face prin asprime educaţiunea copiilor mei. Iată cum din schimbul lecţiilor nostre va pute înflori o gintă bărbătesc?.

în temeie toru l acestei şcoli a fost Zenon, care s'a nă scu t cam pe la a. 340 n. d. Ghr. in Cicuim, pe insul Cipru. Iar numele de stoică şi I'a laut acesta şcolă, după cum ne spune Reinhold, de ia saîa împodobi tă in care şi-a început Zenon inveţăturele sale.

Despre Zenon ne maî spune istoria, că a fost un om, care în privinţa carac terulu i se pote compara cu S o c r a t e ; a te­meni i i-a r idicat s ta tuă după rnortea sa, semn de st imă şi iubire ce aveţi pen t ru densul . A fost un om, care mai ales a înveţat şi citit mul t , şi când s'a simţit des tu l de tare şi bogat în cunoşt i in ţe , a deschis şcolă pen t ru a împărtăş i şi altora ceea ce ştia.

Să trăeşiî in armonie cu natura, iată punc tu l de plecare a filosofiei şi pedagogiei stoicilor. Gândirea numa i intru atâta să se în t indă , educa ţ iunea numai până acolo să mergă ca să nu ne p u n ă în contra-zicere cu n a t u r a ; un fel de p r e ­medi ta re ne i m p u n e dar chiar p r ima frasă al întregului în­vă ţământ stoic. Şi inadever, dacă ne vom da bine seina despre tote teoriile stoicilor, vom vedea, că ei totul voesc se r educă la inteligenţă, totul ce fac, supun recei judecaţ i , care ia s ingură ii pote servi de călăuză omulu i in calea vie­ţii sale.

1 Gazeta lîuzeiiluî)

5d)tîc Mn istoria prtnţiogin.- «Stoicii — Urmare —

Schiţe din istoria pedagogiei 589

De aceia ei nu vor se audă nici de pas iuni , cărora omul to t -de-una le este sclav, nici de ori-ce pornir i sufleteşti mai puţ in tari , dar cari tot-de-una Împiedică şi t u r b u r ă cuge­tarea, judecarea omului , il Împiedică a face fapte b u n e , iar după ei, scopul vieţii omului este se fie moral, atât flosofla cât şi plăcerile n'au nici o valore... Activitatea sufletului lor n u ­mai întru atâta se mişcă in sfera filosofici, in t ru cât ei s înt cumpăta ţ i la fapte şi rece când judecă , iar din plăceri gus tă numa i pe cele spir i tuale, pe cele fisice le d i spre ţuesc , căci aceste t u r b u r ă sufletul, îl aduc adeseor i pe om în pr imej ­die, s ingurele cele sufleteşti mer i tă să ocupe loc în om.

La ei filosofa este un mijloc, care să ne ^cumpănescă in viaţă, să ne ajute se facem fapte b u n e , se deosebim binele de reu, se ajungem dar scopul final al vieţ i i : mora la ! Iar plăcerile sint resul ta tul silinţei nos t re pe care ara desfăşu­rat 'o când am năsui t spre scopul final. Iar pen t ru ca se iputem fi moral i , zice cu Socrate c ă : t r ebue mai ântâiti se jştim, ce este mora l a : este a cunoşte binele iar păcatul este o greşală, es te când ieşi afară din calea binelui . Scopul icducaliuuel este dar, de a areta omului calea binelui, a'l face moral; cât despre fericire aşa ziceţi ei, aceea este ceva za­darnic , o deşăr tăc iune , care nu mer i tă să ne ocupăm cu ea.

Vedem dar până aci trei şcoli filosofice, mai principale, trei feluri de părer i pedagogice : aceea, in frunte cu Aris-totel, care zicea, că sufletului i s'a dat puterea pen t ru a căuta adeverul şi căuşele luc rur i lo r ; alta, a epicurienilor , care zicea că plăcerile formeză viaţa,—şi acum acesta a stoici­lor, care zicea, că morala , faptele b u n e sint pen t ru care este născu t omul .

Una se lapădă de tote, nu mai se potă găsi adeverul, alta totul in t rebuinţeză , numa i ca. să-şi potă p rocura plă­ceri, iar acesta din u r m ă le ia şi pe cele doue de sus drept nişte mijloce, ca să-şi potă realiza principiile sale.

Trei e s t r emi tă ţ i ! Čele doue pen t ru că erau pr imele in felul lor, umblau pe căi nebă tu te încă de n imenea înainte de ei, şi nu ştia până unde ţine hotarul , când umbl i prin locuri n e c u n o s c u t e ; iar acesta din urmă, şcola stoicilor s'a născut, din cele doue.

Zenon înveţasc mul t , lucru incontestabil ! Era în cu ren t cu tote teoriile antecesor i lor şi cont imporani lor săi. Vedea însă că nici o şcolă de până acum nu a dat rode destul de mul ţumi to re pentru omeni re . Amendoue se opinteli în mul te privinţe, şi el ca să nu cadă în greşelile pe care le descoperea in aderen ţa celor-l-alte şcoli,' s'a hotărî t să în­temeieze o altă şcolă,' care se fie cu totul alt-ceva, lucru-

590 Lumina penim toţi

care alt-fel nu i-a succes pe deplin, pent ru-că ce a fost bun în dogmele sale, era maî mul t î m p r u m u t a t de la alţii, pe care îi s tudiase , iar de extremităţ i nu s'a p u t u t feri nici el.

Dacă ar fi cugetat şi ar fi ra ţ ionat atât de bine , pe cât de mul t învăţase, negreşit că ar fi în temeiat o şcolă, care să lase in u m b r ă pe t6te cele-l-alte, aşa însă nu a făcut alt­ceva, de cât a spori t n u m ă r u l dogmelor, nu-î vorbă şi a celor b u n e , dar şi al celor rele, căci apatia, care înaintea lor era o vir tute , egoismul care are atât de mul t îi caracte­riza—înaintea întregeî lumi este ceva de condamnat .

Căci ori şi ce am zice, luci tor numa i aceea remâne în lume, ce nu are u m b r ă , iar în învăţături le lor, în princi­piile lor de educa ţ iune şi cugetare , stoicii au mul te scă­de r i : ei nu voiau să ştie ce este fericirea şi sufer in ţa ; iar dacă sufereu, tăgăduiau, pen t ru că e umil ire a te văita, aşa ziceţi,—şi dacă dedau, de bucur i i , pe ei acelea prea puţ in iî impres ionau şi in deferenţi erau şi de m o r t e , . căci nu şt iau se pre ţu iască viaţa. Filosofic demnă mai mul t de oi­şte selbatiei , iar nu de nişte cugetători profundi, pentru-că a te 'mul ţumi se declari numai de b u n e câte-va dogme, şi a nu da analisa, vorbele convingătore, partea adeverat filosofică a lu­cruri lor , asta dupe părerea mea este a face dogme numai, dar nu se întemeiez! o şcolă solidă.. . A spune , că de geaba am cerce­ta, căci totul e nesigur în lumea asta—şi a nu te încerca să faci ceva lucru solid, a apela numai la buna ra ţ iune a omu­lui când e vorba de convingere, şi a nu căuta a rgumente , cum făcea Zenon, este lucru curând , dar nu duce cu nimic mai depar te nici carul greoi a'l filosofici, nici pedagogiei nu-i dă u n avent mai fericitor, şi nici înaintea omenire! nu deschid"! o cale mai fericită.

Cât despre psihologia lor, ei se apropie mul t de Aristo-tel. Eî ziceu, că tote cunoşt inţe le nos t re le pu tem câştiga cu ajutorul organelor nos t re de inti.iil.iune, insă ca efectele simţite se aibă drept resul ta t cu naşterea şi priceperea lucru­lui ce ne-a impres ionat , e de t rebuin ţă şi judecata, Iar de care cunoş t in ţe adevărate nu pot să existe. Iar adevărata* ştiinţă este aceea, pe care nimeni , şi cu nici un argument , nu pote să o slăbescă in no!, este dar basa tă pe o hotărî tă, ne s t r ămuta t ă convingere, iar s imţirea o asamănai i cu urma pe care o lasă pe ceră pecetia, atât numai , că simţirile su­fleteşti nu dureză mult , mai adeseori inceteză căuşele , care le-a p rodus , şi to t -deuna slăbeşte cu depăr tarea de la t im­pul în care s'au p rodus . Iar ideile le împăr ţea in idei po­sibile, neposibile şl nici una nici alta!... Cele posibile sînt şi ele adevărate şi neadeverate. Adevărate când le credeam cu tută

Schiţe din istoria pedagogiei 591

a nos t ră convingere, când le-am dobândi t în t r 'un mod in­tuitiv, pipăibil aşa zicend, când numa î avem nici o nedu-mir i re a sup ra lor, iar din cont ră erau neadevărate .

Teoria ideilor nici una nici alta era u n fel de î n to r să tu ră de vorbe basa te pe sofisme, in fond nimic clar şî hotări t în psihologia lor.

Despre Dumnezeire şi despre intreg universul credeţi , că to tul in lume este compus din doue e l e m e n t : din materia pasivă, din cari s înt făcute l u c r u r i l e ; şi din elementul activ, care crează acele lucrur i .

Dintre urmaşi i lui Zenon cei maî însemnaţ i s î n t : Kleante, pe care Zenon îl a sămăna cu o tablă tare , pen t ru faptul, că Kleante înveţa forte anevoie, dar ce înveţa odată, apoi nici nu ui ta lesne, şi despre care se mai scrie, că p e n t r u ca să potă înveţa dioa, fiind serac , lucra noptea , impre ju ra re din care pu tem deduce , câtă iubire avea p e n t r u învăţă tură .

Cel maî product iv şi maî neosteni t lup tă tor a scotei stoi­ce, a fost însă Crisipus din Ciiicia, care a desvoltat mai ales dialectica sciinţiflcă a şcolei sale, şi a apăra t învăţături le stoi­cilor cont ra academicani lor , care combă tău cu înverşunare pe discipolii luî Zenon. Diogene babilonicul , care a ridicat şcola stoicilor prin aceia, ca p e la a. 156 n. d. Chr. venind la Roma, face cunoscu tă filosofia stoicilor Romanilor , cari în puţ ină vreme aderăză în t r 'un n u m ă r forte mare la învăţături le stoi­cilor.

Herillus diferea în t ru atâta de cei-I-alţî stoici, că el zicea că omul maî înteiu se cultive ştiinţele, şi apoi se cau te de ceie-1-alte lucrur i , iar Aristot este contrar iu acestui principiu, zi­cend că ştiinţele sînt ceva de tot abs t ract , teorii, cari nu me­rită să ocupe vremea omului , care e scur tă , şi pe care numai aşa vom pu te -o măr i în conţ inut , dacă ne desbrăcau de on-ce pasiuni şi clacă în loc de a ne ocupa cu sciinţa, ne vom p u n e se facem fapte b u n e .

Posidoniu, care avea de discipoli pe Cicero şi Pompeiu , şi care maî mul t de cât toţi cei-l-alţi, a lăţit învăţătur i le stoicilor in t re Romani .

Dintre stoicii Romani no tăm pe u r m ă t o r i i : Seneca, care în scrierile sale vorbeş te cu mul tă vervă despre

morala stoicilor, dar merge adeseori până în extremitate . aNimic bun in lumea acesta numaî morala,—zice Seneca,—pe

care dacă o posede omul se pote apropia de D-deu Sortea nu a putut găsi mat bun aperâtor şi susţii tor al darurilor sale de cât pe inveţaţî, insă după cum arată experienţa, cea, mai mare parte a omenilor nu umblă pe calea moralei, sînt moralmente stricaţi, şi dacă păcatele dominatore se şi schimbă câte odată, păcatul nu

Lumina pentru toţi

inceleză a tJonnri: fieşle care om părtllucHlc şi va păcătui rulă vre­me va ci-Ша (tafslii lume. Omule plin. de slăbiciuni, pe cavi viei o filosofic şi viei o cducu'june nu le va face să dispară, şi tocmai jicutru acela omul trebue să-ы dea silinţa a se apropia de dum­nezeire intru aii ii permite nrperfccljonarea şi neputinţa omene-scă... Titln'tja viată este chiu şi mizerie, în a cărei furtună slniju-rul mijloc de scăpare este marţea, fie aceea chiar cu mâna nostră făcută.»

Cam acestea sint cupr inse in Etica sa, care nu es te alt-ceva, de cât expunerea inir 'un mod simplu şi popular a in t r ege i lui credinţă , care de şi este forte ins t ruct ivă şi descr ie in t r 'un mod admirabil importanta şi necesi tatea moralei , nu are insa meritul de a ii un cap do operă al unui filosof, iiind-că se mărgineşte la teorii, nu ne infăţişază expunerea ideilor in i r 'un moţi s is tematic şi care se deducă impor tan ta şi necesitatea moralei din firea, carac terul omului , ci ne-o spune ca şi cum spui nişte lucruri frumose, pe caro dacă voeşfi Io primeşti , dacă nu, n u ! ION i l c s s c

(Va urma).

L 1 T К I i A T 1 7 R A P O P U L А К A

J I C M O N D С К Л 1 С ŞI M O Ţ O I U DIN F Ă G Ă R A Ş

Cotatoa de B a l t ă De bo ie r i copr insă , De ciit t o t e - î na l tă . M a i m a r e e ra Na l tă 'n fo i şore , Domnul J i cmond-Ca iu Măruntă 'n p r ivdurc . Cu-a lui Jicmonde'să L a lacul R ă t u n d , Da lbă îmi 6ră tesă . ' I - o casă pestr ic iură , E i mâncau şi b^u, Şi 'ti p r idvor afi tră, Vesel tisputau. L a umbră de T i s ă , Cuboră, ' I m a r e masă în t insă ; Cobora L a masă c ă ' m î sade P e p ic ior de m u n t e : Domnul J i c m o n d - C r a i u ; M o ţ o i u , M o ţ o i a ş Cu-a luî Jicniontfsă Domn din F ă g ă r a ş , D ' a l b ă t m r ă r ă t f e ă Câine de o r a ş , Cinst i !ă c ră iasă S ă r u t a - m i T a ş , Cu spînciîna t rasă P ' u n cal a r i c i t , Cu gtSua si imdsă, D e v i n e s tâ rc i t , S tă suflet s ă ' m î insă. Făcut; pe f u g i t . L a ce- masă 'nt insă Moţo iu ' m î - e ' nb răca t L a u m b i ă do tisă, i 'N .sarică sei i iă ,

593

H d r ă g e î de lână, Căciulă de m i e l , D e ol đe şo imel . El că n imerea L a сё ninsă 'n t insă D e boier i copr insă , Sab umbră de tisă. Calul ca ' I l e g a L a masă m e r g e a , — B u n ă djua, d a ; T o ţ i П m i i l ţ nmia L a masă '1 poftea. Moţoiu ce 'mî f ă c e a ? — L a roasă şedea, B e a şi mi ' ş i mânca G r i j ă nu pur ta . D a r ей J icmondsă Cinst i tă Cră iasă Cu spr încena t rasă E a că poruncea Să cânte ceva A l ru t a m b u r a , C ă c i să ј б с е v r e a . Â l cu t ambura Danţu l că cânta T o ţ i că se sculau Şi danţul j u c a u . M i . ţ i i i u , Mo ţo i a ş D o m n din F ă g ă r a ş EI că m i ' ş î mânca . P u n ' se sătura . V i n i ş o r că nea. A p o i se scula Iute d c s b r ă c a : Ser ică seină, N ă d i n g e î de lână, Căciulă de miel l > f oî de şn ime l ; El că r o m â n e a

' N papuci g ă l b i o r l N ă d r a g i ro ş io r i , Ş ' a ş a se prindea L â n g ă JicimmeVă Cinst i ta С ă iasă Cu sprîncena t rasă . Ea c ă ' m î a s t r i g a i . : — Moţo iu , Moţo i a ş , „ D o m n din F ă g ă r a ş , „Nu prd te sal l a „ D e po t r iva m e a ! Moţoiu co 'mî făcea ? D e m â n ă - o s t r ângea Inel c ă - î tur tea , DeştileA f r ângea I n i m a - î r ă n e a ; Şi i a r ce f ă c e a ? B a l a ' l P r c c i s t a . — Mâna că baga , P e sub saehţă, Srćse -o săb iu ţa , O dată răcnea Şi când se r e p ' i l o a P e Jicniotid t ă i a ; Apo i c e ' m l f ăceaV -— Capu c ă - î lua, P e masă-1 punea, T o ţ i se s( ă iniânta . T n ţ î că m i ' ş î fugea , Ş i nu remât iea De cât el cu ca : Moţo iu , M o ţ o i a ş , Deli i i ) din F ă g ă r a ş , Ş i cea Jicmonesă Cins t i ta Crăiasă Cu spr încena t rasă Mul t t imp nu t r ecea E î se cununau S'amCndoî t r ă i au .

lîălăwnca P i ; ST. STOICKSCL*

594

CESTIUNI PEDAGOGICE

GRADINELE DE COPII (KTNDERGARTEN)

Amicul nostru, D-nul Atanase Popescu, profesorul care munceşte din inimă de atâţia ani la gimnasiul din Brăila, ne trimite un studiu asupra Gradinelor de copil, dar un studiu miezos, scris sub formă de con­ferinţă, ţinută la Brăila în faţa publicului adunat, la 20 Apriliu, într'o şcolă din oraş.

Citind acesta scriere, am găsit'o aşa de bine făcută, în cât am credut că vom face un mare serviciu citito­rilor noştri, reproducând în revista nostră părţile prin­cipale.

«Pentru unii din D-vostră, dice D. Popescu , pot fi lucrur i vechi cele ce voiu ave onorea să ve spun ; pen t ru alţii, noi.

«Omul, eşind din starea de barbar ie şi incepend să se civiliseze, a simţit t rebuin ţă de ore-care educa ţ iune . Nu se pute alt-fel; căci omul , ca să potă trăi in societate cu alţii, are nevoe de lumina minţi i , de ore-care disciplină in pur­tarea sa.

«învăţătura , ca şi educaţ ia , s'a dat , dupe împrejurăr i şi dupe depr inder i , sau în familie sau in anumi te reuniun i , cari au luat n u m i r e de şcolă.

«Pre tu t indenea s'a recunoscu t , că învăţă tura şi educaţ ia t r ebue să încapă din t inereţea omulu i .

« învăţă tura şi educaţ ia fiind s t r îns legate, a fost totuşi discuţ ie în t re învăţaţii' de pe vremur i , când să încapă una şi când сё-1'altă.

«S'a stabilit în urmă , că educa ţ iunea mater ia lă şi morală , adică desvoltarea corpului , desvoltarea s imţuri lor , ferirea de primejdi i , ferirea de apucă tur i sau depr inder i rele e t c , să se începă din legăn.

«Cât pen t ru educaţ ia intelectuală sau instrucţ iunea pro-pr iu-disă , din mai mul te părer i , s'a admis aceea, ca copilul

595

să începu cul tura minţii de la 7 ani in sus , adecă de a tunci , când se dice, că puteri le lui sufleteşti devin maî tari.

«Aşa se u rmăză pre tu t indenea , şi chiar şi la noi, cu în­vă ţământu l pr imar .

«Vine acum în t rebarea : ce să se facă cu copilul până la acesta v e r s t ă ? Să'l lăsăm să umble pe d r u m u r i incârdui t cu alţii, şi ast-fel să capete tote impresmni le , tote deprin­derile, ce i le pote da strada'? Să'l pr imim în salone, unde să asiste şi chiar să ia par te l a # conve r sa ţ i unea n o s t r ă ? Să nu' l p u n e m să facă nimic regulat , după puteri le lui, şi ast­fel să'i lăsăm in amorţ i re tote puter i le lui fisice şi m o r a l e ? or să'i dăm, p r e c u m fac mul ţ i , abecedarul de la 4 sau 5 ani şi să'l silim a învăţa să cităscă ?

«La aceste înt rebăr i găsim un r ă spuns incă din secolul al 17'ea.

«Jaquelina Pascal, sora celebrului scri i tor şi geometru francez, Blaise Pascal, aflându-se ca călugăriţă şi învăţătore la mănăs t i rea Port-Royal, compuse la -1657 un regulament pen t ru copii. î n t r ' un articol dicea aşa :

„ încă de când. copiii sînt mici, ca de 4 sau 5 anî, nu trebue să fie lăsaţi a nu face nimic tată diua, ci să. li se împartă micele lor lucrări, punendu'î să citescă un sfert de ces, apoi să se joce un altul şi apoi să.- lucreze o altă- temă mică. Aceste schimbări ii desfâteză şi 'i impedică d'a dobândi năravuri rele."

aEnric Pestalozzi (născut la 1746, mor t in 1827) din Elveţia, cel mai mare pedagog al t impului modern , puse temelia înveţămentuiuî pe cunoş t in ţa directă a lucrur i lor , cerând, ca mintea copilului să tie condusă t repta t de la cunoscu t la necunoscu t , de la ideile p rocura te de lucrur i le ce le are înaintea ochilor, la idei abs t rac te , ia ştiinţa propr iu disă. El crea dar îuveţământul intuitiv, învăţământul pe calea ce ni-o arată na tura .

«Sistema lui Pestalozzi are iu vedere învă ţământu l Ia or-ce vârstă , destul , să se facă prin lucrur i , ca copilul sau or-ce tânăr, care se ins t rueş le , să nu pună nimic in memor ia sa, de cât aceea ce a observat el însuşi sub conducerea învăţă­torului . Pen t ru copiii de la '2—6 ani, adică in vârstă maî

Liiiuiiia pentru toţi

mică de a începe цс(Ли pr imară, Pestalozzi n'a croat o s i ­s temă, măca r că el a voit să asocieze la opera sa pe mamei.

«Л fost reservată o 116rea acesta lui Freder ic Fruebel (n. -1782 m. la 21 luuie 1832), iiul unui preot p ro tes tan t de ţară din p ri n с i pa i u I Sс 11 \va rz b u rg-1 tui io 1 s ta d t.

Murind u'i m a m a in ca mic liind, Froebel fu lipsit de iubirea şi do îngrijirile ce n u m a i o m a m ă pote da, c u m se cade , copilului seu. Acesta îl făcu mai târdiii să apere cu înfocare causa educal iuui i materne,*

«Mergem! cit tatăl seu prin parohie si visilând bordeiele locuitori lor seraei , fu mişcat forte mul t de suferinţele ce observă aci şi de scenele de familie, la cari asistă. Tote acestea deşteptară in inima junelui Froebel iubirea de o-serve. meni re şi dor inţa d'a indrepla relele ce'i fusese dat să ob-

«Perdend şi pe tatăl seu, încă de când s tudia la univer­si tatea din lena, fu nevoit din causa neaveri să părâsescă universi ta tea şi să se facă in velă tor.

«De aci înainte se devota ncmesn ra î carierei inveţă men­iului si în t repr inse căletorii pent ru a se perfecţiona in ё.

«.Mai inteiii se duse fa Pestalozzi in Elveţia, şi dete Jec-ţinm câţi-va ani (1808—4810) in s tabi l imentele acestui cele­b ru pedagog. Iniţiat in secreţii metodei lui Pestalozzi, Froe­bel o adoptă iu totul, şi, in toreendu-se în patr ia sa, dupe o încercare de mai mulţi ani, ajunse in fine la ideia d'a în­cepe s is tema sa de învăţătură cu copiii mici .

«Prima şcolă, ce înliinţă el, pen t ru copiii cei mici, fu ce de la Blakenburg, la anul 1837, şi o boteză cu numele de Kindergarten, adecă grădină de copii.

((Numele corespunde forte bine inst i tuţ iuni i din doue pun te de v e d e r e : mai inteiii copilul mic, se socoteş te ca o plantă frage lă, ce are neve? do cul tură , spre a pu t e ajunge o dală să producă flori frumose sau. rode î m b e l ş u g a t e ; al doilea, scola unde se pr imesc copiii mici, de ordinar t rebue să aibă si o grădină de plantatului pe lângă densa , pent ru ca, copiii, pe lângă, depr inderea cu plantarea , să aibă înaintea lor ta­bloul viu al natnrei .

Cest imi i p e d a g o g i c i - 5У<

«Mi-ar ii cu greu şi ar întrece note judeci i cadrul unei conferinţe, ca să ve pres iu t adi s is tema intregâ a lui Frcebe!.

«Me voift mărgini dar numai la eâte-va punc t e capitale. «Pe lângă trebuinţa de hrană , cel d'ânteiu lucru ce ob -

servăni ia copil, chiar de la naş te rea lui , es te mişcarea . Maiu in tei îi isi mişcă manile şi piciorelo în legăn, apoi<

mai măr indu-se umblă de-a-buşeie ; şi, când începe a umbla . in piciore, nu ' l mai poţi opri din alergături , liă prin casă, iiă pr in cur te , grădină sau s t radă. Noi dieem a tunc i , că co­pilul se jocă, face nebuni]' .

«Ei bine, jocul osie viaţa copi lu lu i ; a'l opri de la joc este a nimici in el unu! din cele mai însemnate ins t incte şi in aeelaş timp unul din cele mai pu te rn ice mijloce de educa­ţi, u ne.

«Un seri i lor latin (') dicea, că caraclcrul copiilor se desco­peră in jocurile lor. Gei-ce ştiu, că nimic nu t rebue trecui, eu vederea in mişcarea copiilor şi cari ii ţin de scur t , aii pu­tut observa şi s 'au p u t u t convinge despre (lisele acelui scriitor.

«Ast-fel, un copil de na tu ră re , băgat in societate cu ai ţii, numa i de cât va începe sâ pisce când pe unul , când pe al­tul ; şi tot el va li cel dYmteiii, сап; să rec lame, că a fost nedreptă ţ i t , şi altele.

«.locul la copii este o lege l irescă, care se execută in t r 'uu mod fatal, fără conşt i inţa do ceea ce face. P r ecum esle mânca rea şi bet i tura , p recum toţi arborii înfloresc, p r e c u m vulpile îşi fac vizuini, p r ecum tote păsări le isi fac c u i b u r i ; tot aşa şi toţi copiii se jocă.

«Froebel, este cel d 'ânteiu, care a băgat de seină, că miş­carea inst inct ivă, involuntară a copilului este manii 'estaţiu-nea unei puter i lăuntr ice , care indropleză paşii omulu i copil, spre aotivitule, spre muncii , şi 'şi-a d i s : «elâ o forţă, cai'e se pordo in zadar şi care lăsata cu totul in voia ei, pole duce chiar la u rmăr i jvie ; pe când, doeă ar li utilisată, di­resă pe o caie raţională, ar pu te produce mi mini.»

(1) Q i i i n i i l i - m .

ЬЫ Lumina pentru г o fi

«In'adever, t r ebu in ţa de h rană la omul primitiv, apoi t re­buin ţa de Îmbrăcămin te comodă şi convenabilă, p r ecum şi tote cele-l 'alte t rebuin ţe la omul civilisat, t r ebu in ţe , cari de­rivă din chiar na tu ra umană , au făcut, ca omul pre tu ti n-denea să se mişce, să fie mai mul t sau mai puţ in o fiinţă ' activă. Munca este a t r ibutul principal al omului , prin m u n c ă t răeşte el. Dar, dupe cum in tot universul este o mişcare pe rmanen tă şi r egu la tă ; dupe c u m , dacă ar fi posibil să înceteze acesta mişcare , acesta activitate, aces ta m u n c ă , to-totul s'ar cufunda in n imic ; tot aşa t rebue să fie şi cu omul .

«Froebel a observat , că relele depr inder i ce se ved la omul în verstă , c a : lucrarea fără rost , fără regulă, lenevirea, ne -împlinirea datoriilor, necumpeta rea , viţiele şi în fine miseria* tote sînt vârite in inima omului , din vers ta ce mai fragetă, verstă , c ând inima copilului, p r e c u m dic pedagogii, este ca cera, care pr imeşte or-ce in t ipă r i re ; că tote relele morale şi fisice vin de acolo, că nu s'a operat nimic, sau nu s'a operat de ajuns asupra omului p r u n c .

«Mişcarea fără nici o ţ intă, involuntară a copilului înce­pând din Jegăn şi ţinerid cât dureză per ioda copilăriei, t re­bu ind să se sch imbe maî terdiu in activitate conscientă, in m u n c ă pen t ru sus ţ inerea vieţeî ; acesta mişcare , dic, care e isvorul, protot ipul or-cării activităţi, care clesvoltând corpul, desvoltă în acelaş t imp tote puteri le suf le tu lui ; acest joc , de care copiii nu se pot despărţ i şi de care nu se maî sa­tură, nici când sint obosiţi , a voit Froebel să'l reguleze şi să'l în t rebuinţeze ca col mal na tura l şi mal pu te rn ic mijloc de e d u c a ţ i u n e ; şi, pen t ru acesta, a creat jocurile gimnasliee pent ru desvoltarea corpului copiilor şi o mul ţ ime de alte ocupaţ iuni (jucării) ins t ruct ive pen t ru satisfacerea t rebuin­ţelor mintale şi art ist ice ale copilului.

De la inst inctul mişcare! sau al activi tatei în general , care coneentreză in sine totă viaţa nost ră , t rec acum la alt-ceva.

«Când daţi unu l copil o placă şi un condeifr de placă, or hârt ie şi eomloiu de eernola, câlâ satisfacţiune nu vedeţi în faţa luî, dupe ce a t ras câle-va linii sau a tăcut nişte

Cestiunî pedagogice 699

chipur i ce repres in tă u n om, u n cal, o pasere şi al tele? Dacă îl lăsaţi pr in cur te sau prin grădină, u n d e aveţi v re -un mo-şoroiu de pămân t , o să'i vedeţi scobind pămân tu l , făcend şanţur i , grădini , borde ie , or t răgând cu degetele sau cu un băţ diferite linii.

«Dacă are la î ndemână pietre , cărămidî , bucă ţ i de lemn, o să-1 vedeţi că se apucă să clădâscă case, biserici , şoprone , şi alte cons t ruc ţ iun i din cari a veđut el.

«Din bucăţ i de hârt ie cau tă să facă po rumbe i , cocoşi, co­răbii , vapore şi altele.

«Din pet ice de stofe şi de pânză, fetele de la ţa ră maî ales, caută să facă diferite haine , crează păpuş i , cărora cu un că rbune sau cu un condeiu, le pun ochi , gură şi sp râncene .

«Tote acestea probeză, că în copil es te înăscută o altă putere,, care îl împinge să fasoneze, să de o formă materiei ce cade sub ochii seî şi in acelaş t imp să-şî inchipuâscă tot-d 'a-una ceva nou, să născocâscă , să creeze.

«Acesta pu te re sădită în copil, este ins t inctul aşa dis pla­stic, inst inctul de a p lăsmui , de a da formă hotăr î tă mate ­riei, este ins t inctul , care a dat naş te re t u tu ro r invenţiunilor .

«Gâ maî m a r e par te din mater ia lul şcoleî lui Frcebel, ce mai mare par te din ocupaţ iuni le ce dă el copiilor, t ind a desvolta maî ales ins t inctul de invenţ iune , de c rea ţ iune .

Alt-ceva : «Lăsaţi copilul în casa, unde ţineţi mai mul te lucrur i de

diferite forme şi de diferite colori. Când ve veţi în torce, veţi găsi tote lucrur i le , dacă nu răs tu rna te , cel puţ in sch imba te din locul lor.

«Arâtaţi-i un cesornic , şi el îl va suci şi răsuci pe tote feţele, il va pipăi cu fragetele lui degete, şi incă nu va fi sa t is făcut : va dori să vadă cine ciocăneşte în l ăun t ru l câ-so rn icu lu l ; şi numa i dupe ce a vedut , cum se pun în miş­care rotiţele acestuia , va ti în t ru cât-va satisfăcut.

«DuceţiT într 'o prăvălie cu diferite lucrur i , şi aci ve va în t reba necon ten i t : ce este cu tare lucru, ce este cel-l'alt, dar cel- l 'a l t? etc. Nn-şî va lua ochii de pe unele obiecte cari 'î plac, şi cu greu il poţi depăr ta de ele.

3

600 Lumina pentiru toţi

«Aduceţ i un pachet sau o infăşurătură cu vre-un lucru , copilul ve va în t reba îndată : ce e acolo'? Şi, dacă-i re tu­şaţi a ră tarea lucrului , el se va re t rage de o cam-dată mâh­nit, aş teptând insă cu nerăbdare momen tu l , când veţi des ­face pache tu l , ca să-sî satisfacă d o r i n ţ a ; şi aşa mai depar te cu tote lucrur i le . Pen t ru copil o r - c e v e d e şi nu i se pole lăsa să pipăe, să răsucescă în manile sale, este pomul cel poprit .

«Acesta e curiosi ta tea, care împinge pe copil să afle; este 'instinctul de a şti.

«Dacă acest ins t inct nu ar fi fost sădi t in om, de sigur că omul ar fi r ămas cu înţelegerea mărgini tă ca şi a celor-I 'alte animale , pes te cari domneş te adi el.

«Tot secretul metodei luî Froebel stă in folosirea de acesta curiosi ta te spre a face pe copil să observe lucruri le ce i se pres in tă sub formă de jucăr i i , să le esamineze, să le com­pare , cu alte vorbe să înveţe serios, fără să pr icâpă că în­vaţă, ci c redând, că se jocă. Inst inctul de a şti se satisface dar cunoscând mater ia şi proprietăţ i le el, de exemplu : for­ma,mărimea, numeriil (primele e lemente de matemat ice) etc .

«Cine are pe lângă casă animale şi paser i domest ice , să încerce a spune copilului , că cu ta re cal este al luî, că cu ta re gâscă, raţă, cocoş, etc . sini, ale lui. Rar copil care să nu se credă îndată s tăpân pe animalul sau paserea oferită şi să nu ve spună , că el sau prin îngrijirea lui se dă calului sau co­coşului de-mâncare şi apă. Să încerce cine-va a supera în ceva animalul sau pasărea micului posesor , şi el se va face foc.

«Cine are grădină cu pomi şi legume—şi acesta se in tâm­plă mai ales la ţară,—va ti observat , că copilului ii place să semene şi el, îl place să planteze şi e l ; dar c u m ? punând adi o nucă sau un s imbure de pomă in pămân t şi apoi inte-re sându-se , dacă are să se facă pom, merge până acolo, că mai in fie-care di scobeşte pământu l , unde le pusese , ca să vadă, de încolţesc sau nu. Alte-ori îşi închipueşte , că plantâza

Gestiuni pedagogice 601

pomi sau flori: rupe o r a m u r ă de p o m sau flore şi o înfige în păment , îngrijind d'a o uda din când în când.

«Nu e aici vorba numa i de o simplă imi ta ţ iune de lucrări ce a vedut copi lu l ; este un nou inst inct , care-1 împinge la a c e s t a ; este ins t inctul care a făcut pe omul din s tarea pr i ­mitivă, când n 'a mai găsit la î ndemână pome şi seminţe d'a gata, să sco rmonescă pămen tu l , să semene şi să planteze, ca să recolteze maî pe u r m ă ; este, p u t e m dice, ins t inctul care a mâna t pe om maî repede spre civilisaţiune. Acesta este instinctul de agricultură, nă scu t din t r ebu in ţa ce a avut omul de h r a n ă şi de locuinţă.

«In şcolele (gradinele de copii), cari au şi grădini pe lângă densele , de cum vine t impul frumos al primă-vereî , se scot copiii afară, li se dă mici i n s t rumen te : sape , greble, e t c , li se incredinţeză câte-un me t ru pă t ra t de pămen t , pes te care se n u m e s c propr ie tar i , şi aci ei s emăna flori, legume e t c , recomandându- l i -se , cum t rebue să-şî îngrijescă acesta moşie in min ia tură , ca să aibă la t imp flori şi legume.

«Se înţelege, că mulţ i din copii perd chiar semînţa ce li se dă, mai 'nainte d'a o p u n e în p ă m e n t ; alţiî însă au satisfac-ţ iunea de a-şî vede rodele îngrijirilor ce aii depus . Pedepsa celor d 'ânteiu nu e de cât lipsa de ace sat isfacţ iune.

«Li se mai dă şi mici sarcine de a îngriji de animalele do­mest ice .

«Froebel, pr in acesta mică grădinăr ie , a voit, pe de o par te să satisfacă tendin ţa copiilor de a cultiva şi îngriji, iar pe de alta de a'i depr inde cu împlinirea datorii lor, d'a le forma inima şi de ale deştepta conş t i in ţ a ; tot de o dată el, prin grădină, in t roduce pe copil în viaţa na ture î şi mal ales prin cult ivarea florilor, t inde a deş tep ta în el simţul frumosului. A t P o p E S C U

(Sferşitul în No. viitor) (Brăila)

№ Lumina pentru toţi

M£T0S0i06IA PRIVITA D I N P U N T D E V E D E R E F I L O S O F I C

METODOLOGIA PARTICULARA

In numerile trecute am vorbit despre metodologia generală, aci vom vorbi despre metodologia particulară, adică despre diferitele metode ale ştiinţelor. Dar maî ântâî vom atinge în scurt despre necesitatea raţiona­mentului în or-ce ştiinţă, despre raţionamentele deduc­tiv şi inductiv şi despre clasarea ştiinţelor dupe raţio­namentul ce ele întrebuinţeză, şi numai în urmă - ne vom ocupa de metode.

RAŢIONAMENTUL IN ŞTIINŢE

Frasa următore se numeşte raţionament sau silogism. „Omul cinstit, este fericit; „ Vintilă este cinstit; „Deci Vintilă este fericit.'^

Dar în vorbirea Silnică acest raţionament se pres-curteză ast-fel: «Vintilă este fericit, căcî este cinstit,» sau «Vintilă fiind cinstit este fericit,» or şi maî bine «Vintilă cel cinstit este fericit.»

Din acest exemplu vedem că a raţiona va să dică a afirma ceva faţă cu alt lucru afirmat mai nainte, sau alt-fel: a raţiona va să (Jică a trage o proposiţie din alta sau din maî multe alte proposiţiî antecedente. Şi'n adever, n'avem de cât să ne dăm sema despre frasa no­stră de aci şi vom constata că proposiţia a treia ЋесЛ Vin­tilă este fericit, afirmă ceva şi anume fericirea lui Vintilă întemeind acesta pe afirmarea (trasă din primele doue proposiţiî) că numai omul cinstit se bucură de fericire.

Metodologia 603

Or-ce ştiinţă cere raţionament. Feră raţionament nu există ştiinţă. Dar bine înţeles că nu trebue să consi­derăm raţionamentul numai ca lucrarea spiritului me­ditator şi care trage totul din sineşî. Matematicul ra­ţioneză, fisicul raţioneză, filosoful raţioneză, politicul raţioneză, în fine toţî specialiştii raţioneză, dar de or­dinar ştiinţele de raţionament se numesc matematicele abstracte, pentru-că ele se întemeiază numai pe raţio­nament, pe când in celelalte ştiinţe raţionamentul se uneşte cu observaţia şi lucreză asupra faptelor de expe­rienţă. Deci raţionamentul pune în lucrare faptele şi ideile, datele observaţiuniî şi conceptele curate ale ra­ţiunii.

RAŢIONAMENTELE DEDUCTIV ŞI INDUCTIV

Vedurăm că nu este nici o ştiinţă în care să nu in­tre maî mult sau puţin mecanismul raţionamentului; ne remâne să vedem acum cele doue feluri de func­ţionări ale raţionamentului, adică deducţiunea şi in-ducţiunea.

Când conchidem de la o judecată таг generală la alta mai puţin generală şi care se subînţelege în сё dântâie, cjicem că deducem, că facem un raţionament deductiv şi care este adeveratul silogism. Aşa exemplul nostru de mai sus cu Vintilă este un raţionament deductiv ; pen­tru că din judecata generală "Omul cinstit este fericit,'1

se deduce (se trage) judecata particulară „Vintilă este fericit."

Când de la una sau de la maî multe judecaţi particulare conchidem la o judecată generală, adică când întindem la o clasă intregă de fiinţe sau de fapte cea-ce am recu­noscut adeverat despre tote individele sau. despre tote

Lumina pentru toţi

caşurile observate in ace clasă, atunci ţlicem că inducem, Că facem raţionament inductiv. D. e. Fie-care din copiii ve­cinului, este silitor şi cu minte; deci toţi copiii vecinului sînt silitori şi сц minţi.

Alte exemple. Or-ce apă fierbe la 100 grade. Toţi omenii sînt muritori, etc. (Negreşit că aceste doue exemple din urmă cuprind numaî judecata generală, căci or-cine înţelege cele particulare). In adever, ca să фс toţi omenii... a trebuit să constat maî ântâiu multe caşuri de omeni morţi; şi pentru ca să clic: „or-ce apă....u a trebuit să iau de maî multe ori apă şi s'o puia să fierbă; etc. Din cele g!ise despre inducţiune se vede că ё este pe de o parte instrumentul cu care ne servim la clasifica­rea fiinţelor şi lucrurilor, iar pe de alta este mijlocul de descoperirea legilor.

CLASIFICAREA ŞTIINŢELOR D U P E F E L U L RAŢIONAMENTU­LUI ÎNTREBUINŢAT DE E L E

Sint ştiinţe cari au metoda deductivă ; altele metoda inductivă; sint şi altele cari reunesc procedura deduc­tivă şi inductivă.

In ştiinţele deductive sau raţionale, plecăm de la unele principii, de la unele judecăţi generale şi lucra­rea ştiinţei constă în a trage dîn ele aplicaţiunî (ma­tematicele).

In ştiinţele inductive sau experimentale (de obser­vaţie) plecăm de la fapte sau de la obiecte observate în parte spre a ne ridica la legile sau la caracterele generale (ştiinţele fîsice şi naturale.) In fine, in cele­lalte ştiinţe, uneori punem principii pentru a deduce din ele aplicaţiunile, alte-orî observăm fapte sau fiinţe pentru a induce de aci caracterele generale şi legile.

Metodologia 605

(Acestea sînt ştiinţele morale clise şi mixte, în cari plecăm de la general la particular şi de la particular la general).

Dacă am representa clasificarea tuturor ştiinţelor dupe metoda lor am ave tabloul următor. 1. Ştiinţele deductive j Numere le (aritmetica). Figurele (geome-

(matematicile). ( tria). Mişcarea (mecanica pură) .

Astronomia e o ştiinţă mixtă: observaţie şi raţiona­ment (prin calcul;).

Fisica, Chimia, Botanica, Geologia (mi-2. Ştiinţe inductive neralogia, paleontologia) etc.

Zoologia (anatomia, morfologia, embrio-genia, patologia, etc.)

(fisica şi naturalele)

3. Ştiinţe mixte (mo­rale)

, „ S Psihologia, logica, morala , estetica, teo-г iiosoiia л -,. . . r. .

( dicea şi metan sica c . . , j Drept, legislaţie, politică, j u r i sp ruden -oociaie \ , w * { ţa, economie .

. . ) Gramat ica generală , l imbist ica, si lilo-fuiologice« , . x ( logia compara ta etc. .. . . \ Is toria politică, istoria artelor, ştiinţelor, Istorice { " ' ( ideilor, religiilor, l imbilor ect, -

Din acest tablou se invedereză odată maî mult că ştiinţele se pot împărţi în trei grupe principale: ştiinţe deductive curate; ştiinţe incţuctwe curate ştiinţe mixte. Deci şi metodele sînt de trei feluri. Bineînţeles că istoria neintrând în nicî una din aceste grupe, e va fi consi­derată a parte şi in ce priveşte metoda eî.

Acum începem să vorbim treptat şi in amenunt despre iîe-care metodă. E . в .

606 Lumina pentru toţî

SFATURI FOL08ITORB

Vrei să păstrezi ou ele pr ospeţe ? — Alege oue pro spete şi aşedă-le* cu verful in jos in ole de p ă m e n t p â n ă se umple aceste ole cu gâtul larg de tot , aprope o tova ; pes te aceste oue se varsă apă ames teca tă cu var s t ins (10 g rame de var la un l i t ru .de apă) şi apoi olele se aşeză la loc recoros şi în­tunecos , acoper indu-se olele cu capace.

Coja de ca rbona t de calce ce se formeză pe d 'asupra oue-lor, le fereşte de s t r icăciune.

Dar cum se cunosc ouele prćspete ? — Iată c u m : se varsă în t r ' un găvan sau în t r 'un cas t ron apă mesu rând 'o cu litrul şi apoi se p u n e p e n t r u fie-care litru de apă câte 120 grame de sare de bucă tă r i e . Când sarea s'a topit de tot, a tunci se cufundă ouele în apa s ă r a t ă : ouele prospete s tau în fund, cele maî s t r ica te d ' asupra şi cele mijlocii p lu tesc între fund şi suprafaţa sa ramure î .

Mirosul de trandafiri e forte p l ăcu t ; de acea e bine să-1 avem nu n u m a i pr imă-vara , ci şi iarna. In acest scop luăm borcane de sticlă cu gâtul larg, p u n e m un rând sare , un rând foi, şi to t aşa p â n ă îl umplem. As tupăm bine borcanu l cu dop ele sticlă, de plută sau de hârt ie de pergament . Când desch idem borcanu l , iarna, avem un miros tare şi p lăcut .

Pălăriile de paie se spală cu apă şi cu săpun , apoi se clă­tesc cu apă cura tă . Pălăriile de paie albe se afumă cu puciosă, dupe ce s 'au spălat , pen t ru ca să-şi recapete frumosa lor al-beţă.

Lumina săracului.—într'un litru de apă de ploie topeşte 60 grame sare de sodă, adăogând apoi 14 picătur i de naftă şi pe u r m ă ames teca tă bine . Umple lampa cu acest lichid, şi vei ave o lumină albă, neper iculosă şi tot aşa de pu te rn ică ca şi a petroleuluî , cos tând însă de pa t ru ori maî puţin.—Cine nu

Din pedagogia educativă 607

crede , n 'are de cât să cerce : încercarea morte n'are, dice Ro­mânu l . x

NB. Aceste sfaturi sînt pre lucra te dupe Science pratique şi G. Şatenului de EDEM.

— = — — ф§ф§#> — ~

DIN PEDAGOGIA EDUCATIVA

PEDEPSELE IN EDUGAŢIUNE

De mul te ori copilul în creş terea sa ia o cale greşită. Ca copilul să nu mergă până la fine pe aces ta cale, educa toru l t r ebue să useze de mijlocele de corec ţ iune pen t ru copil.. Aceste mijloce de corec ţ iune în pedagogie por tă numi rea de pedepse. Cum-că fie-care elev în creş terea sa are necesi ta te de a fi supraveghiat , corectat şi u rmăr i t pas cu pas în tote acţ iunile sale, de acesta nu maî încape nici o îndoială. Mo­dul de corecţ iune depinde de gravitatea greşelei ce elevul face. Nu tote 'greşelele şi tote acţiunile elevului t r ebuesc pe­depsi te în acelaş mod şi cu aceiaşi rapidi tate de educa tor . Pedepsele în educa ţ iune t r ebue să u rmăre scă maî mul t sco­pul de a face pe elev b u n , ascul tă tor , atentiv şi liniştit. Şi ca educa toru l să potă reuşi maî b ine în a semenea cas , se cere din par tea luî o tactică, o experienţă îndelungată şi «ă se acomodeze după împrejurăr i . Nu facem aci u n cu r s de pedagogie, nici nu t r a tăm acesta ces t iune în es tenso . Aci ne dăm n u m a i opiniunea nos t ră , bazată pe experienţele ce de maî mul t t imp am făcut in r a m u r a ins t rucţ iuni i . Sint deosebi te mijloce de corec ţ iune , la cari , in cas de necesi ta te , pote recurge educa toru l . Ordinea insă t r ebue păs t ra tă in a-pl icaţ iunea lor. Tot ceea-ce p u t e m r ecomanda este , că dacă pedepsele fac par te din preceptele pedagogice, apoi t r ebue a pleca cu ele, ca şi cu or-ce par te a educaţ iuni î , de la cele mai simple, de la* cele mai uşore şi să se ţ ină socotelă în-t r ' un mod gradat de apiicaţ iunea lor, şi acesta dupe gravi­ta tea caşului şi a greşelei ce copilul îşi permi te . Dacă pedepsa este u n mijloc de a corige greşela, apoi ё nu este o necesi ta te de a viola acţ iunile ce din inocenţă şi din causa fragedei etăţi copilul işî permi te a esercita fără conşti inţă. In a tare cas , educa to ru l nici nu t r ebue a lua de no rmă că numai prin pedepse se pot corige acţiunile u n u i copil. Echi ta tea , f rumosa pu r t a re cu copilul, ser iosi tatea şi o delicată ma­nieră, au o influenţă mul t maî mare în faţa elevului ca or-ce

608 Lumina pentru toţi

pedepse . Noi nu r ecomandăm pedepsele ca mijloc de co-rec ţ iune pen t ru elev, dar nici să nu ne sus t ragem de la datoriile nos t re . De mul te ori împre jurarea iţi indică regula ce t r ebue să urmezi . Una este a seri , alta este a esplica. Cel ce scrie, t rebue mal ânteiu să aplice, de alt-fel face greşeli. Cu cât cine-va ş t ie-să aplice or-ce lucru la t imp şi cu regulă, cu atât şi succesele vor fi maî mar i şi mai fru-mose . S'a vădut de mul te ori desordine în educa ţ iunea co­pilului numa i din causă că pedepsele au fost pre dese , pre grave şi aplicate fără nici o ordine. In asemenea împreju­ra re în loc ca acţiunile ele vidul să se corigă, în loc ca elevul să se facă b u n , el se face reni tent , rău tăc ios , se des­peră şi capătă mal mul t un fel de ob i emumţă cu asemenea lucrur i . Dacă scopul educaţ iuni i este a face pe copil b u n , apoi pedepsele aplicate fără ordine şi pen t ru fie-ce lucru de n imic , îl vor face reu. Nu prin pedepse , nu prin aspr ime, nu prin o pur t a re de tigru faţă cu elevul se va face copilul b u n , s impat ic , b lând şi a scu l t ă to r ; ci pr in o csactă supra­veghere, pr in o incont inuă ocupaţ iune ce t r ebue a da copi­lului şi pr in t recerea de la o mater ie la alta în t r 'un mod ca copilului nicî o dată să nu i se urască, să nu i se pară şcola ca un loc de pedepsă . Se va dice pote , dupe c u m adesea se dice, că: copilul nepedepsit este ca mora neferecată. Ce are a face una cu a l ta? Ore, ferecând mora , este o pedepsă , pen t ru că nu mai macină bine , şi că nu maî pote măcina de cât pedeps ind 'o cu fe recă tu ra? Noî în acest proverb vedem alt-ceva: ferecând mora , adică piatra care macină, dând apă în des tu l rotel , care inver tes te piatra, pr in acesta am adus mora în s tare normală , in pos i ţ iune de a fi bună , de a mâcina cum se cade. Aci dar e un meş teşug , o ştiinţă. Pr in u rmare , făcând acesta, n ' am aplicat o pedepsă . Nefiind o pedepsă, proverbul nu 'ş l pote ave locul. Deci, nu pedepsă face pe copil a fi b u n , ci însă-şi na tu ra luî, modul cum el a fost c rescut . O figură veselă, o vorbă dulce , blajină şi cât se pote de scur tă , o cău tă tu ră ageră, o zîmbire fermeeătore, o ocupa ţ iune variată şi nu aşa obosi tore , o supraveghere neadormită , sint atâtea mijloce, će pot înlocui pedepsele . Mi se va dice pote : dacă aî dreptate iu •unele, n'al insă in altele. Ştiu că sint şi copil do felul lor răi, ca şi bur ien î o t răv i to re ; că se găsesc copil a căror educa­ţ iune a fost neglijată în casa păr intescă , şi că mijlocele p r o ­puse n 'a r face efect de cât pentru cei-ce ar fi fost îngrijiţi din faşă. Acelora insă ce ar căuta a se baza pe nişte asemenea a rgumente , le-aş pu te r ă spunde , că or-care ar fi gradul de ca­paci tate , carac terul sau firea elevului, noi—ca învăţători—nu ne p u t e m măsura cu mintea сё fragedă a copilului, care în

Din pedagogia educativa 609

desvotarea luî are necesi ta te de mişcare , de j ucă r i i ; ci pu tem dice numa i că acţiunile lui t r ebuesc corectate în t r 'un mod blând, ser ios şi fără vorbă mul tă . Un semn, o a runcă tu ră de осЫй fixă, o scur tă admoni ţ iune , o isolaţ iune sau o interdic-ţ iune de a li cu colegii sei pen t ru cât-va t imp,—pe cât am în­cercat , pen t ru elevul ce 'şi ui tă datoria sa, es te des tul . Or-ce s 'ar face mai mul t ca mijîoc de corec ţ iune , este un abuz din par tea educa toru lu i . Dar şi aceste mijloce de corec ţ iune , de care vorbirăm, cată a fi cât se pote de ra r aplicate şi absolut cu ce mai m a r e diliginţă. Pre desa apl icaţ iune a pedepsei şi în t r 'un mod b rusc , desperă pe elev şi cons ideră pe educa to r ca pe un calau, iar şcola ca loc de pedepsă . Regulele bune i -cuviinţe cer, ca educa toru l să fie privit de copil ca un sacer­dot sacru , iar şcola ca un adevărat t emplu de cu l tură al omenir i i . Şi pen t ru ca educa toru l şi şcola să potă ave un ase­menea aspect in faţa elevului, se cere 'ca educa toru l să'fie b ine p ă t r u n s de mis iunea sa, să ştie a-şî da sama cu precis iune de tote actele sale ; iar vorbele eşite din gura educatoru lu i să fie atractive şi unse cu miere . A face din copil de o dată, ceea-ce t rebue a fl, nu se pote . Cu t impul şi cu s tă ru in ţă de fier or-ce se ajunge. Deci, r e comandăm colegilor noştr i a n u u s a d e pe­depse corporale ca mijloc de corec ţ iune ; căci acelea fac pe copil Îndărătnic , 11 vor depr inde cu un viţiii şi'l vor face ca nici o dată copilul, când va ajunge mare , să nu fie capabil a se servi de semenii sei până ce nu-î va pedepsi ,—lucru, care duce la ba rbar im, la lipsa de simţ, la t impire şi la servilism. Pe cât t imp, cu mijlocele p ropuse de noi , vor face din elev un om cu simţ, independen t in tote acţiunile sale, vir tuos şi serios in tote afacerile lui. P R . AL. POPESCU

ВЖМШ Ш ШтШгШ Nespus de m a r e este bucur i a ce s impte sufletul meii,

când ved că o mişcare aprope generală se face în ţară pe ter îmul cul tural .

In adevăr p re tu t inden i unde se află Români de inimă se fac încercări b u n e . Ast-fel, pen t ru ca să vorbim numai de acele ce ne aducem aminte , ast-fel, dupe exemplul Ateneu­lui român din Bucureşt i , s'au înfiinţat în mai mul te locali­tăţi , societăţi cu scopul ca membr i i să se lumineze unii pe alţii, p r e c u m şi pe personele s treine cari vor ave dorinţa

6 1 0

. aces ta . Mijocele în t rebuin ţa te de aceste societăţi sînt con­vorbir i , conferenţe şi cabinete de lectură.

In t re aceste societăţi pu tem cita Ateneul din Berlad care se p u n e cu tot dreptul îndată dupe cel din Bucureş t i , căci Ateneul din Iaşi şi cel din Graiova vegeteză, nu se mişcă, abia dau s e m n e de exis tenţă , pe când Beiiădeniî au des-voltat o activitate minuna tă , aşa că mai n'a fost serbătore în care se nu se ii ţ inut conferinţe de diferite persone , în faţa unui publ ic numeros , cea-ce a şi p r o d u s efecte f rumose; căci inveţătorii din jude ţu l Tutova au înfiinţat «Societatea pentru luminarea tčranilor,» ai cărora membr i i ţin d iscursur i şi con­ferinţe prin sate sărbă torea asupra felurite cest iuni folositore. Un alt efect al conferinţelor Ateneului Berlăden este asociaţia mai mul tor profesori pen t ru publ icarea revistei «.Gheorghe La­zăr.у î nsuş i ju rna lu l politic din localitate, numi t Tutova, pare influenţat de ace atmosferă cul turală , aşa că maî în fie-care nu­m e r a l seu găseşti câte ceva relativ la cu l tură sau şi la şcolă. înseş i foiletonele lui sînt adese instruct ive şi folositore. Nu-i vorbă jude ţu l Tutova a avut par te şi de câte-va căpetenii cum se cade, intre cari t r ebue să cităm pe D-l Popescu , d i rectorul şcoiei n o r m a l e ; pe D-l Popescu Docan, revisorul şcoielor şi pe D-l Gapelenu, prefectul respectiv. Or maî fi şi alţi funcţio­nari demni de laudă acolo, dar nici un altul n 'a dat atâtea probe de devotament pen t ru r idicarea cul turală şi deci pen­t ru înaintarea , în tote privinţele, a locuitori lor din Tutova şi Berlad, câte probe aii dat menţ ionatele trei persone, din cari nu cunoş t em nici u n a personal , dar numele lor au pluti t pe aripile fameî în tote unghiuri le ţerei.

Un alt oraş unde s'a început o sănetosă mişcare l i terară, este Brăila, unde există unicul liceu real din întrega Românie . Promotor iu l acestei mişcări cul turale este D-l Atanase Pope­scu, d i rec torul l iceului. D-sa a luptat forte mul t pen t ru înfiin­ţarea biblioteceî şi Jucreză mereu pen t ru înfiinţarea unei gra­dine de copil publice care să serve de model . Deja a p rocura t mater ialul necesar . De la Ateneul Brăilen am primit între al­tele conferinţa D-lui Al. Popescu asupra gradinelor de copii, care conferinţă este mul t super ioră altor conferinţe ţ inute

611

asupra aceluiaşi subiect . In judeţul Brăila s'a intemeiat iarna t recută şi o societate pen t ru ajutorul şcolarilor seracî din tot jude ţu l . Credem că acesta societate va trăi încă, deşi pres i -dentul eî, mul t regretatul Scarlat Tresnea, a fost răpit din mijlocul nos t ru de mor t e p re repede ; căci sperăm că succe­sorul seu, D-1 Luca lonescu , va şti apreţui folosele unei atare societăţi , care in jude ţu l Muscel a ş ters mul te lacrămi şi a în­veselit mul te feţe sărace de prin sate şi oraş , pe la 1883, când reposatul Scarlat Trăsnea se atla tot ca prefect. 0 dacă toţi prefecţii ar ţine la şcola poporului cât ţ inea d insu l !

Dar o m i n u n e ! Un orăşel mic, mititel, a scuns intre r amu­rile Carpaţilor şi între cursul super ior al Argeşului , a umilit mul te oraşe mar i . Voiu să vorbesc de orăşelul Curtea de Ar­geş, u n d e s'a fondat un Ateneu încă din anul t recu t şi de unde au eşit mai mul te publicaţi uni in teresante şi folositore, din cari p u t e m cita conferinţele D-iui T. Muntenii , d i rectorul şeoleî pr imare , asupra orăşelului Curtea de Aigeş , privit din pun tu l de vedere istoric, statist ic şi economic , despre care am vorbit în une le din numer i le t recu te , apoi conferinţele D-lui Dr. lonescu-Buzeu asupra medicinei populare şi mai mul te asupra igienei t rac ta te intr 'o l imbă şi in t r 'un stil cari-î fac tot atât de m a r e cinste , cât şi frumosele sen t imente ce h răneş t e pen t ru poporul de la ţară , cât şi int insele sale cu­noşt inţe in Gestiunile t ractate (vedi şi art icolul Igiena din precedentu l nos t ru numer ) . Trebue să mai fie şi alte confe­r in ţe necunoscu t e noue.

Acum de cu rend s'a înfiinţat şi in Giurgiu o societate cul­turală numi tă Clubul familiilor, u n d e se adună lumea să as­culte la conferinţe şi d i scursur i a supra diferitelor cest iunî in teresante . Una din conferinţele ţ inute aci este a sup ra j u d e ­ţului Vlaşca, privit din pun tu l de vedere economic. Autorul ei este D-1 Boldescu, directorul şeoleî de băeţi din Giurgiu, cunoscu t cititorilor noştr i prin darea de semă ce am făcut a supra unei alte cărţ i a D-sale făcută tot a supra jude ţu lu i Vlaşca, dar privit din puntu l de vedere a lşcolelor . Sperăm să pu tem tace o dare de semă mai amenunţ i t ă asupra conferin­ţei in ces t iune .

612 Lumina pentru toţî

Ei b ine , pent ru ca să se înfiinţeze atâtea societăţi cu l tura le , insemneză că a început să se s imtă din ce în ce maî mul t tre­buinţa de luminare , de îmbună tă ţ i rea sorteî mulţ imii . Dacă o dată a încolţit acesta ideie în sufletul şi in ima atâtor pe r ­sone in tote părţ i le teri i , apoi de sigur că t r ebue să ne aş tep­tăm la răsăr i rea plantei care cu t impul va înflori şi va pro­duce fructe.

Ne am mira t mul t , când am vedut că în t r 'un orăşel ca Cur­tea de Argeş s'a înfiinţat un Ateneu. Mirarea acesta însă a fost in t r ecu tă de acea-ce ne a cupr ins , când am vedut că chiar prin sate" şi plăşi avi început să se întemeieze asemenea societăţi cu scop cul tural . Deja avem s ta tu te le de la doue a semenea societăţi . Una este n u m i t ă Ovidiu cu reş idenţa in judeţul Constanţa , comuna rura lă Caramurai. «Scopul socie­tăţii, ^dice art . 2, este cu l tura poporului român de la ţară din puntu l de vedere intelectual , moral , naţ ional şi ma te ­rial.))

Societatea va ave o bibliotică cu u n cabinet de lectură , se vor ţ ine şi conferinţe, etc.

înda tă apoi am primit statulele unei alte societăţi tot cu l tu­rale numi tă Şcola nouă, înfiinţată în plasa Argeş (din j u d e ­ţul Argeş) şi in plaiul Nucşora din Muscel, avend reşidenţa de o cam dată în comuna Domneşti (Muscel). «Scopul socie­tăţii, dice art . 2, este educa ţ iunea cul tura lă a membr i lo r seî şi a t u tu ro r cari vor bine-voi a se folosi de e. «Societatea va îndeplini scopul seu prin înfiinţarea unei biblioteci şi a unul cabinet de lectură ; prin ţ inerea de conferinţe populare , ins t ruct ive , morale şi utilitare şi in fine prin cursur i cu adul ­ţii, învăţător i i , invăfătorele, bărbaţ i i şi femeile majore iau par te la votare.»

Persanele bine-voilore cari vor face darur i societăţii Şcola nouă şi cari din împrejurăr i n 'ar pu tă lua pa r t e la adunăr i le ei, vor pu r t a titlul de membri i onorifici. Societatea pr imeş te tot felul de darur i date în bani sau in lucrur i de valore. Comitetul societăţii Şcola nouă se compune numa i din în­văţători aleşi de camarad ii lor, avend în fruntea lor pe cunoscuţ i i învăţători C. Dobrescu (de la Muşăleşt i) şi N,

Vorbe bune

Andreescu (de Ia Poenărei)Comitetul societăţii Ovidiu, e com­pus din propr ie tar i şi din învăţători . Faţă cu aceste societăţi , ni se impune o datorie sfintă de a le încuraja şi de a le ajuta ; de acea fondatorilor lor noi le u răm s tăru in ţă şi per-severanţă , iar publ icului adresăm rugăciunea ca să încu ra -geze aceste societăţi şi să le ajute cu or-ce va pută , căci mare bine va eşi din ele pent ru naţia română . Afară de acesta sin tem datori să tr imitem fie-care ce pu tem la bi-bliotecele societăţilor Şe.âla nouă şi Ovidiu, căci aceste două societăţi fund in sate , ele sînt mai lipsite de cărţi şi ju rna le .

Noi t rămi tem cu totă mul ţămirea amândoro ra revista gra­tui t . De asemenea mica bibliotecă Lumina pentru toţî. De la noi puţ in de la alţii maî mult . Când ne vom inlesni, vom face mai mult . E M U BĂLTENU

VORBE BUNE P E N T R U

D N n S T U R Z A-li A R B T s u u

RKVISORlI Ş C O L A R I BUNI

Este lung timp de când am primit maî multe scrisori din judeţul Falciu şi Tutova, prin cari se aduc laude D-luI revisor-scolar, Popescu-Docan, comunicând că D-1 revisor este bun ca funcţionar şi ca om. Dacă n'am dat curs acestei corespondenţe, causa a fost că am aşteptat să ne încredinţăm de adever, căci ne temeam să nu ne vină şi scrisori contrarii. Ei bine, tote scrisorile venite de acolo glâsuesc în acelaş sens . Afară de acesta, în ultimul numer al Tutoveî, am citit o mulţumire publică a D- lu î Popescu-Docan către toţi învăţătorii din c ircum­scripţia sa, ca respuns la felicitările primite din partea tuturor cu ocasia aniversării sale. Acest fapt a confirmat informaţiunile indiv iduale .—Deci D-nul Popescu-Docan es te un bun revisor-şcolar cea ce-I face onore.

614 Lumina pentru toţi

Este de asemenea timp cam îndelungat de dând am primit o corespondenţă lung-a de la D-nul I. Mirea (So-eetu) prin care povesteşte bunele calităţî ale DomnuluT Boerio, revisorul şcole lor din Teleorman-Olt . Spune că D . Boeriu are studii speciale, căcî ar fi studiat p e d a g o ­g ia la Viena. Dar cea ce plăteşte maî mult de cât în­văţătura D-sa l e , es te modul cum D - s a ştie să-şî facă datoria. In adever, D-sa procedă pedagog ic în inspec­ţiile sale , eact vine la şcolă fără să se anunţe, intră în clasă, asistă la lecţi i le făcute de învăţător şi la răspun­surile şcolarilor, apoi face şi D - s a lecţiî asupra aceloraşi cestiunî. Dupe acea dă consilii învăţătorului în mod prietenesc şi stărue de îndrepteză pe fie-care fără nicî o pretenţie. Să fie adevărat acesta? Timpul o va întări sau o va desminţi . Dacă D-nu l Boerifl întruneşte atarî calităţi, atunci D - s a este un revisor-şcolar model .

Acum de curend am primit o scrisore lungă din partea unul domn învăţător sătesc din Vâlce, care scrisore e întitulată : 0 altă notă lună pentru D nul Ministru Sturza, prin care laudă pe D-nul Teodorescu, noul revisor şcolar din acel judeţ, care ar fi declarat că a rămas satisfăcut de ce mal mare parte a învăţătorilor vâlceni şi care domn revisor în câte-va luni de când este numit, a inspectat tote şcolele, lucru care nu s'a maî petrecut de atâta mari de vreme , căcî din 1 1 8 0 — 1 8 8 7 s'afl schimbat trei revisor! şcolari, din cari nicî unul n'a visitat întreg ju­deţul, de acea învăţătorul în cestiune rogă pe D-nul Ministru ca să nu schimbe pe revisoril şcolari şi maî ales când sînt harnici şi demnî, cum este D-nul T e o ­dorescu, dar de la care dtja a audit că i s'a urît cu ace slujbă şi că ar vre să se lepede de ё şi să se întorcă iarăşî la postul de profesor în Piteşti.

Dacă a început să se înmulţescâ numărul bunilor revi-sori-§colarî, causa este că D-ni i Sturza-Haret an priceput că unul din mijlocele de ridicarea şcolel săteşti sînt bunii revisorî şcolari: de acea se caută omenii cu şt i ­inţă şi cu demnitate, depărrându-se neîncetat ceî răi.

Dacă se va u r m a mereu p« acest d rum, de s i g u r că vom a junge o da ta să vedem pe toţ i domni t revisor t şcolari , omen i cum se cade în to t e p r i v i n ţ e l e .

D e p a r t e , d e p a r t e mereu ha t î ru l de la şcolă şi vom vede b ine le a p r o p i i n d u - s e din ce în ce maî mul t .

Cine лге cunoş t in ţă de vre un domn r e v i s o r - ş c o l a r n e ­demn , r u g ă m să ne comun ice ca să-1 d ă m t â r g u l u i .

i v \ n -P>.\i.Ti ::.\r < ^ $ r n ? 4 > -- - -

N O T I Ţ E L I T E R A R E D-1 Ion Bogdan, licenţiat în litere ni filosofic, invitat fiind de către d-1 Ministru

al Cultelor şi Гпяг. Publice џЦ cerceteze şcolele secundare din Germania, după trei luni de diie de cercetare, reîntors în ţoră, îşi fiice raportul asupra acesfeî visile intr'o carte vohiniinosa, de 252 pag-, coprindend treî capitole: „Despre Gimnasiî, Despre şcolele reale şi Adaus" care se ocupă despre „şcolele prepara-iore, vacanţe" etc. şi în care capitole trafeză îutr'un mod pedagogic atât despre istoricul, trecutul acestor şcole, câ( şi despre starea lor actuală... Observaţiile juste şi tine, comparaţiile ce d-1 Autor face îutre şcolele nostre şi cele germane, părţile unde vorbesec despre părţile bune ale şcolelor germane şi unde arată părţile slabe, eoueliisiunile ce le trage din aste pentru noi, în sfârşit întregul mod de expunere şi cercetare a d-luî Bogdan ne autoriză a zice, că acest raport se ridică asupra nivelului unde se puneţi până acum asemene raporte; părţile in­structive, siguranţa pedagogică cu care d-1 Autor tiatezit fie-care cestie dă' aces­tui op o iuseiunătate deosebită, o ridică între cărţile maî de căpetenie ale nostre de cuprins pedagogico-metodoiogic.

Maî ales pote se fie folositor pentru orî şi ce profesor secundar acele părţi ale acestui op, unde se ocupă despre cum se „pregătesc în Germania profesorii," cum se „alege personalul didactic", cum se fac „examenele de maturi tate" şi despre „gimnastică în şcolele germane", lucruri pe care dacă le-am însuşi şi noî ltonutniî, am da cu totul nu nou şi mal sănătos avent hivcţămentuluî nostru se­cundar, şi prin asta s'ar face o adevorată reformă întregeî nostre vieţi.

Este nieritos, instructiv acest op şi noi felicităm pe d-1 Autor pentru dibăcia cum a scris, şi sperăm că acesta este încă numai un început al unei lucrări, pe care d-1 Bogdan va face-o iu interesul înveţămeutuluî nostru.

Cartea sc pote capota la librăriile maî principale din Bucurescî. Tipar frumos, litere bune de citit. Face onore d-lnî tipograf.

Cetitorii noştri îşi aduc aminte, că în No. 10 al revistei nostre a apărut un ar­ticol intitulat „Omul sfinţeşte locul sau apărătorii fraţilor noştri de peste munţi" scris de tl-1 I. itnssn. în care articol între altele se zicea că Ungurii asupresc, pre. fraţii de dincolo.

Acest articol a produs un fel de ferbere. ca să nu zic polemică. .Revistain-tgliiară dm Budapesta, intitulată „A mag)- pedagogia! Szemle" între­

bă îutr'un numer al seu, <,rî maî bine zis, îşi exprimă dorinţa de a şti ce zice r e ­dacţia revistei române de dincolo. „Convorbiri pedagogica" ia acest articol,.. Nu ştim încă ce va zice. şi până ce nu vom citi, nici nu luăm şirul polemici cu revi­sta din Budapesta, al cărei redactor face nişte observări ce le vom da maî târdiîî cetitorilor noştri, şi care observări sînt un f«l de rjspiim a unei scrisori deschise, în cari d l Kussu arată motivele pentru care noi Românii avem nişte păreri atât de slabe despre maghiari.

4

Шз Lumina pentru toţi

D-l Kill, redactorul registel maghiare, este la tot caşul un om, eu cure poţi sta de vorbă, şi pentru dragostea ce am simţio când am vedea cestiimen dintre maghiari şi români resolvată. crozend că prin discuţie vom pute şi noî limpezi ceva, ne reservăm a ne ocupa îu viitor cu acesta cesriune, * mărgimmui-ne a o trata în cercul curat cultural, şi a ne abţine pe cât se pote de politică.

Aşteptăm numai să se pronunţe şi ceî de Ia „Convorbiri". Ked.

L I T E R A T U R A D E S P I R I T

Ş A R A D Ă

®-HVVC 5 ) . 3zava din (Bofctoia

De voiţi să me ghiciţi In doue părţi me 'mpărţiţl. Partea ânteifî de veţi citi Productul unor animale veţi găsi

Partea a doua iar citind, Ceva sfânt veţi pute afla. Pe amendoue împreună recitind. De un nume de ţară veţi da.

Ş A R A D Ă

-nut &L. сВгадеа din Săwpcejtî

Patru silabe me compun Ce ânteiu de o citeşti Un strigăt de pasăre găseşti. A doua citind'o iar, De un pronume o să daî. Penultima tot citind, Partea primă vei afla un nume De un mare oficer. Cu ultima terminând, Iarăşi prima parte vei afla, A uriuî mare vas plutind. Şi întrega espresiune Dă numele vestit A unei veehî cetăţi din lume.

D e s l e g a r e a L g o g r i f u l u l D- lu î R o z a n , de Ia pag. 5 1 7 , e as t - fe l :

o C-aru-1 i-3 N B . Pen t ru esact i ta te la a r e t a r e a p e r e n e l o r cari aii >• A-teu-a • < t r imis des l egă r î esacte , no tăm acest l o g o g r i f şi cele t r e i p= U - a - c o a r i t m o g r i f e u r m ă ! 6 r e cu N o . de ord ine . A s t - f o l când v o m >• A-rm-a •< d ice m a i j o s cu tare personă a dos legat N o . 1 se va şti că o C - l a - r « e logogr i fu l , N o . 2 e a r i t m o g r i f u ! D - I u î R e v e r e n u ; N o . 3 o p~ AAun-a a r i t m o g r i f . Gosticâ şi N o . 4 e a r i t m o g r i f u l D - l u î P o p e s c » , e-i L - a - с o

D e s l e g a r e a a r i t m o g r i f u l ui D - l u î Chr . Şt . R e v e r e n u do la p a g . 5 1 7 e a c e s t a :

i i o i f l s i n n s i i i a i

•ţ »S- s g.S g s о *"ЙГ--з 2 o 3. 5. о о o o ». " s> ST л

R O M Â N I S M U V I R T U T E

Literatura de spirit 617

Deslegarea orilmogrif. de la. pag. 4 6 5 este u rmă tc r ea :

o Constanţa o Obrenović o= SalonicV -a 2 1 t a r i

i c u ş a r « С а р п б г г ё • <

a m s t e r d a m Pi

o»

P5

Deslegarea aritmogrifaluî geografii; al D-lui G. I. Popescu (Câineni)de la pag. 5C5 a No. 11

OQ (Serbia •< tr1 Ziacop >• ->• Jrechipa -= Turnu-Măgurele и — Pire o ^ JVucete t=

J.gađes «a Persanele cari au trimis deslegări esacte sînt urmatćre le :

• Ђ-nii 1. Mmitenu (Smulţiî-t 'oviirluî,) No. 2 , D. Patriciu (Bucureşti) . No. 1, 2 , 3 şi 4 ; 1. D. Apostolenu (Racoviţi-Dâmboviţa), No. 2 ; V. Ste-gariil (Corod-Tecnci). No. I , 2 , 3 şi 4 . Afară de acesta trimisese şi deslegarea aritmogrifuluî D- lu i l r ava , publicat în No. 7 al revistei, dar s'a pe rdu t ; N. Beloiu (Chiliele-Roman), No. 2, precum şi şarada D-luî Stegariu cu ari tmogr. D-luî Irava, dar s'a pe rdu t ; Petrescu, At. Popescu, M.Niculescu, T.Rexen şi C. O. Ionescu (Jilave!- -Ialomiţa), No. 2 ; D. Irava (Tutova), No. 2 ; G. Stoicescu (Talea-Prahova). No. 2, 3 şi 4 ; G. J. Popescu (Caineni-Vâlce), No. 2 ; V. Mărculescu (Conteşti), No. 1 şi 2 ; V. J ? a d m ' c î (PlejeşU-Suceva) No. 2 şi ari tmogr. D-luî Irava din No. 7 ; P. Topescu (Hotăranî-Romanaţ î ) , No. 2 ; D-l şi D-na Stef. Teodurescu (Buftea), No. 1 şi 2 ; M. Neculau (Văcăreni), Nn. 3 ; G. Mirce (MoineşU), No. 2 ; D. 1. Б о г м м м ( Т . - ј ш ) , No. 1, 2 , 3 şi 4 ; Ion Gr. Pozan (Iaşî). N n . 2 ; M. Marinescu (Galaţi), No. 3 ; M. Moisescu (Căsciorele-1 fov). No. 3 şi 4 ; C. Dumitrescu (Prundeni-Yâlce), N o . 4 ; S. Popescw (Tunea-jaloni), N••>. 3 şi 4 ; D - I I. Simionescu (Cârlomoneşti-Tut). No. 3 şi 4, D-re!e E. Florescu, M.Dumitrescu si I• Genescu (Buc.) No. 1 şi 3 .

шџ--1

C O R E S P O N D E N T A

D-luî N. Beloiu (Chiliele), mulţumiri pentru f r u n z e l e cuvinte du laudă şi încuragiare ce ne adresaţ i .

D-luî V. Radovicî (Pleşeşti). Bine-voiţî a trimite diu noii tote proverbele culese.

D-luî Stef. Teodorescu (Buftea). Bine-voiţî a repeta acele şarade. D-luî I. Protopopescu (Fodeleşoiu-Feteni). Arătaţi ce anume No. u 'aţ î p r i ­

mit. Primit abou. pe 1J2 an. D-luî I. Dărvărianu (Cetate, post. restantă) . Vi să trimite preseutul No.

de probă. D-lnî M. Moisescu (Căsciore-Ilfov). Vi se retrimit No. 8 şi 9, dar ne-aţT

trimis setisorea neplătită. D-luî M. Lupescu (B'-oşteni-Suce'va). Sînt pre puţine ijicetorile trimise. D-luî Juncu Gh'oighe (Sc. norm.-Berlad) consimţim la propunere; d.ir

cei 12 să trimită o declaraţie iscălită de fie-care cu mâna sa şi cu adresa viit.6re.

ШН Lumina pentru toţi

D-luî Ђ. Ştefănescu (Grindu). N'a fost loc, dar se va continua. De asemenea se vor publica şi din descântecele trimise.

D-luî / . Vasilian (Tn i şeş t iB . ) s'a regulat înscrierea D-v. D-luî L. Paul (bibliot. soc. Şcola-noue, Domntşti-M.) Vi se trimite а. I legat. D-luî F. Florebcu (Moldoveni, pl. Qitu-jos, R.) Tută lumea sufere Sn sate

neajunsuri de la poştă. N'avem ce face; de aceia ve retrimit No. 8 şi 9. D-lor A. Băclulescu (Sibiciu) şi C. D . Stutcscu (Lopatari-Buz.) Yi se t r i ­

mit No. de la 1-8 inclus. D-luî II. Mihăilescu (Suseni-Arg.) Aveţi dreptate, dar şi noi, căci v'am

t r imisregulat numerile, dar ce să facem? Aşa ne e posta. Y8 retrimit No. 10 şi 1 1 . D-luî P. Mohor (Piteşti). Am primit pălăria ce mi-aţî trimis şi fabricată cu

mâinile D-v. şi ale copiilor. Nu obiectul şi cu a t â t mal puţin valorea lui me mişcă pe mine, ci sentimentul de care aţî fost însufleţit, când v'aţî gândit să mi-o oferiţî şi care sentiment шё măguleşte pre mult. de care ve rcmaiu îndatorat. în No. viitor pote voiu reproduce unele bucăţ* din scrisorica D-v. Pîoă atunci te rog să primeşti pe de o parte mulţumirile mele, iar pe de alta cărticelele ce-ţî tr imit din Mica bibliotecă Lumina pentru top, din care veî distribui câte una şi şcolarilor cari ati lucrat la aed pălărie.

D-luî N. Enciu (Vetriş.) Vi se trimit No. 1, 2 şi а. II. Mulţ;?mirîp. "laude. D-luî E. Iliescu (Zloteşti-R.) Vi se trimite No. de faţă şi dacă ve va

conveni ne veţî scrie. D-luî Silortenu (Budeşti). Se va publica în No. următor, dupo ce va

confrunta cu colecţia respectivă. D-luî Mih. Popescu (Faureşti-V.) Primiţi muiţăuiirl p. frumoseie vorbe

ce adresaţî redacţii nostre, dacă 'n adever sînt sincere. Din ultimul articol s'a estras, cum vedeţî, din primul nu s'a putut. Lipsa spaţiului şi ferela de a face personalităţi au fost causa.

D-luî 1. Tudeccscu (Lipova-Banat). Cele trimise primite, când revista ora ga ta . Din arăncătura de ochiu ce făcui peste ele, îmi formai opinia că eştî un adevărat iubitor al propăşirii poporului; căcî nu te aî gândit ca aiţiî să scrii lucruri de lux sau potrivite pentru înve ţa t ! ; din contra aî scris abecedare şi încă forte bune (deja la ediţia 4«) a tâ t române, cât şi germano-româue dupe prescrierile pedagogiei. De asemenea Socota. Ba aî cules şi cân­tecele Vicleimului, usate p'acolo. Altâ-dată ne vom uita maî mult preste ele. Asemenea muncă merită resplată.

D-luî M. Bunesca (Suluia-Te!/ . Vi se t t t n i t No- 3 , 7 şi 10 . S.S. Pr. St. Stoic... (Bă!ăe,...) Puteţ i trimite colecţia de obiceiuri şi

credinţe ale poporului român. D-l Pană Constantinescu, director la giunmsiul Cantemir, Bucureşti, este

ruga t să-şi plăti'scă abonam, pe anul II, pentru care an a primit roy i sk .

P. S.—Din lipsa de spaciiî n 'am putut publica ş; numele perst'melor ca.ii a гйчрппз abonam, de la apariţia No. 1 1 . Voiu face-o în minierul viitor.

T A B E L A M A T E R I I L O R PUBLICATE IN REVISTA PEDAGOGICA

„LUMINA PENTRU TOTl" In đeeui'Kn!

ANULUI II1«' DE LA 1 lUXlU 1880 PÂNĂ LA 1 IUN1U 1887.

Numele perso»dor cari aii colaborat acest an la redactarea revistei şi numele persanilor de la cari s'a publicat câte ce-va în revistă. Tote aceste nume sunt

aşedate aci în ordine alfabetică-

Ali-xaurtri V. — Jura (poesie) publicată în No. 6. Attdreiescii N. — JEstract din con'eriritele inveţătcrilor din Muscel, publicat in

No. 4- — Cetatea luî Ţeprş de Ja Capeţinenî, pe rînl Argeş, în No. 8. Rălteanu. - - Vecji Eriu-Balteanu l ioldescn I« — Notiţe istorice atupra şcdlelor din Giirgiiîşi din Vlaşca, vedf

No- 5 şi 7. Мч/лЛяпii Oem. — Ariîmogrif g ografic, No. 3. BU^PSCU J). P . — Câte ce-va d'ale egumenelor şi d'ale vacanţelor, No 1.

Lumină pentru toţi, No. !• I?. Г. f — D'ale himericei : Un mitropolit şi trei episcop!, No, 7. — Mćrtea

mitropolitului Cnlinic Mieleseu, No. 3. Calmuschi C. — Pesimistul (poesie', No. 7. Cantemtr. — Sentinţe <si maxime, No 4. Consfantiijescu I B . — Discursul pronunţat la împărţirea prtmii'or de la

Aeilul Elena Domna, No. ?. f onvorlrirl pedagogie P« — D-r. B. Ccmtantirescu (reproducere), No- 10-J)iac»iiPsc;; l'r. . — Din Pedagogie: Cum se' facem pe eievl se petrundu re

citesc, No. 11. DrSghicescn F . — Suvenirî din copilărie (poesie), No- 10. — Către virtute

şi Ađesea ше gândesc (poesiî), No. 11. — Sen t (poesie*, No. 12. DumitieiCU E. •- Trăsnetul, No 3 2, Dogaru C» — Practica pedagogica Primul cerc da intuiţhme. Şcola, în No. 5. pdembal . — Doue note bune D-lor Sturdza-Haret, No- 10. Кпве seu I . — Sentinţe şi nuxime din Cantetnir, No. 4 Eniu-Ttălts'Kini. — In No 1 : Ir.ştiinţare însemnată — Cum în raţa Gertruda

copiii sel, după Pestalozzi. -- Ş iinţa pentru toţi : despre hrană — Din pedagogia practică, educaţia simţului vederii. — Со espondeuţa, etc-

In No- 2. — Inseiinţare pentru unele clin pers6n»le abonate. — Monastirea Nemţu. — Cum învaţă Gertruda copiii se', după Pestalozzi. — Metodologia pedagogică : Cum trebue se facă profesoral clasă cu şcolarii ? — Biblio­grafie — Din pedagogia practica, deepre educaţia simţului auclulnî.

In No. 3 — Din pedagogia practkă, tot despre educaţia simţului auduluî. —-Buletin oficial. — împărţirea premiilor la o şudlă rurală. — Pentru D-niî învăţători rurali (reproducere)—Din metodologia pedagogică: Cam trebue se facă profesorul clasă cu şcolarii. — Bibliografie despre una-sută-una

Ш0 Lumina pentru toţi

fabule вёй D-l G. Sion. — Cum învaţă Gertruda copiii săî, dupo Pesta­lozzi.— Apel către ncembriî consiliului general de instrucţiune în favdrea învăţătorilor rurali. —• Doctorul făiă arginţi cortra lipsei de somn, (pre. lucrare. — Notiţe literare.

In No 4. — Orbi! ved 'rern duceieX — Cum învaţă Gertruda copiii её), după Pestiilezzi. — Mctodo'ogia ped gogită: Cum trebue se facă clasa înveţă-torul or. şcolarii şi anume despre disciplină. — înştiinţare importantă pentru cititori" revistei neutre- — Recolta anului 1886 (reproducere). — Beutoriî de sfnge din Nea pol (reproducere!. — Tot se maî găsesc dmenî ai luî Dtjtu. — 25 milidne de soldaţi (repiodneere).

In No. 5. — Metodo'ofria pedagogi-S. : Cum trebue se se facă clasă cu (cotor Л 8i anurre despre disciplină. — Şcdlele şi consiliul gpneral de instrucţiune.— Recetsiunea (ărţii Notiţe istoria asupra şcdlelor din Vlaşca şi Giurgiu.— Bnletinu 1 oficial. — Core^pordenţa.

In No. 6.—Neapărata trebuinţă de o pedagogie educativa practică.— Cum învaţă Gertruda rophî sei, dupe Pestalczzi. — Buletinul oficial. — Corespondenţa.

In No 7. — Annl nou 1887. — Cum te va ţa Gerfruda copiii sei, dupe Pesta­lozzi — Gazeta Satinului edu omul sfinţeşte Joenl- — P. S. S. Păr Parter ie, episcopul Dunării de jos. — Pedagogie educsrlivă: Cea mai neajărată tre­buinţă de educaţiune.—Semne înveeelitdre pentru ţcdla povoruluî. — O şod'ă none. —Tot se mai găsesc omeni aî lui D ^fi . — Rccensinnea cărţii Notiţe istorice asupra şed eler din Vlaşca şi Giurgiu. — Notiţe literare. — Buletinul oficia1. — Semne bune pentru industria română. — O ca^te reco­mandabilă profere ilor seu calendarul şcdlei pe ti.rml 1887 — O carte mult aşteptată seu dicţionarul latino-român, de D. Papilian. — Sfaturi fo'ositdre • elative la mâncarea cărnurilor. — Spirit frmţnzesc. — Corespondenţa.

In No- 8. — dlele ateliere. — Meiodo'ogia privită din punct de vedere fi'o -sofic : Neapărata trebuinţă de metodă- — Pedagogia educativă: Cea maî neapărată trebuinţă de educaţiune — Mnlţămirî. — Principiile pedagogice a'e luî Pestalozzi in că'tiei a marelui pedagog elveţisn R ger Guimps- — Şcd^a rurală şi proiectul de lege asupra şcdlelor, presentat de D. Sturdza, ministrul respectiv- — Fructe, bune de le-urî — O carte minunată pentru regenerarea României- — Adaus la notiţe literare. — Apel. — Tot se m;iî găsesc dmenî aî lui D-d>tu. — Corespondenţă.

In No- 9. — Pedagogia educativă: Cea maî neapărată trebuinţă de educaţiune. Cum învaţă Gertruđa copiii săi, capu' de operă pedagogic al luî Pestalozzi. Minunat, minunat de tot ! (Despre propunerea D-luî N. Săruleanu. pentru înfiinţarea unei societăţi cooperative de consumare). — Compătimirea (un

.exemplu vrednic de imitat). — Tot se maî găsesc dmenî aî lui D-rieu. — Corespondenţă.

In No. 10. — Gimnastica (d pe D-r Debay\ —• Cum învaţă Gertruda copiii siv, dupe Pestalozzi.— Pedagogie educativa : Cea a n i n"a|iărată trebuinţă de educaţiune. — Respunsurî la unele întrebări. — Corespondenţă.

In No. 11. — Metodologia privită din punct de vedere filosofic. — Ii. dustrri, în şcdMe săteşti. — Cura învaţă Gertruda copiii seî, dupe Pestalozzi. — Higiena. •— Minunat, minunat de tot! — Dostorul fără arginţî (repro­ducere), pentru vindecarea angireî difterice şi arsurilor. — Starea înveţâ-mentuluî în România (exact statistica şcdlelor) reproducere. — învăţă­mântul intuitiv în şcdlele hrepetdre. — Corespondenţă, t tc.

In No. 12. — Cum învaţă Gertrcda copii! sei, dupe Pestalozzi. — Gaeina. resi-denţa de vară a împăratului rusesc (reproducere). — Staturi folositdrc- — Geografia intuitivă. — Senine de înaintare. — Metodo'ogia privită din punct de vedere filosofic. — Nec zu! şi veselia (reproducere). Voroe bune pentru D-niî Sturdza-Haret, etc.

Florfnţ iă Jî. C- — Despre origina ouelor roşii, în No. '•(). fct... (Pri-.hova. — Câd rea frundelor clin МШлоуя, în No. 5.

Lumina pentru toţi 021

Juvei-aL — Bib'iografie, In No. 1. — Curier bibliografic, în No. 5. — Schiţe de pedagogie raţionala-, în No. l\ — lnvăţementiil înnsic-'î în sculele secundare, în No. 7.

lazăi- P. ioH. — О cestiu..e pedagogică : Nu desmerdaţi copiii, în No. 9. Livedeiiu N. — О spovedunie, în No. 1. — Impresiile produse de conferinţele

învăţătorilor din Vâlcea, în No - 4. — Boia societăţii române, in No. 9. M ă r i a . . . Instinctul de mamă la vrăbii, în No. 11. Mercur. — Ateneul Român, în No. 10. Miliăiiescu A. M. — Relele ce bântne acjî societatea română (divorţul, celi­

batul, concubinatul, etc), în No. 4, 5 şi 7. Pârvulescu N. — Educatorul şi omenirea, în No. 5. Paveles iu J). — Şese cugetări, în No 11. 1*. H . — Inveţătorul faţă cu autoritatea comunală, în No. 6.— Scdla rurală şi *

învăţătorul e. faţă cu obstacolele ce întâmpină, în No. 2 şi 3. Popescu At . (Bră'la). — Grădinile de copii, în No. 12. Popescu P r . »VI. — Studii pedagogice (sinseritate.-î), în No. 6. — Viitorea

sorta a scdlelor s&teecî, No. 7 şi 8. — Educaţia copiilor, No. lf> şi 1 ] . Popescu Â. (J. (Ilena). — Daţi-raî aripi (poesie) ; No- 11. — Ivirea Primâ-

verel, No. 2. BadoTicI V. (Pleşesei). — Cimilituri, No. 3. — Maxime şi cugetări, No. 8 şi 9. Itetegann Pop. — Bonaparte (poesie pop'liră, cule'să de la Galini Moldovan)

No. 9. Кетегёпи Clir. 8<of. — Sentinţe pedagogice pronii ;iţs,te de diferiţi бшеш

mari, în No. 2, 3, b, 6, 7, 9, 10 şi 11. — Inveţămâutal intuitiv (lecţii făcute cu copiii Începetorî), No. 2. — Cmâcărie, oraţie, No. 2. — Instrucţia femeii, No. 3. — Cântecul păstorului Istro-român, cântec Macedo-român, în No 4. — Holul mumei în educaţia fetelor. No. 7 şi 8. — Colindă^ cântec popular (foe verde aiţăraş), No. 8. — Femeia leaeşă (poesie popu­lară), No. 1 1 . — Plugaşorul, No. 7.

Bozan Ion Gr. — Lumea (poesie), No. 9. — S'a dus (poesie), în No. 11. Busu fon . — Studiu pedagogi.;: simţurile estetice şi formarea lor în scolă,

No. 1 şi 4. — Ceva de peste munţi, No. 4. — Cronică teatrală, No. 6, 9, 10. — Ateneul român, No. 7, 9. — Bibliografie, despre geografia Mehedin-ţuluî de D-nu Stăncescu şi despre poetul Sorenu, No. 7. — Schiţe din istoria pedagogiei, în No. 8, 9, 10, 11 şi ?2.—Omul sfinţesce :oeul, în No. 10. — Notiţe literare, în No. 7, 8, 11 şi 12.

SlRniceanu A l . — Albumul vieţeî (poesie). No. 7. — Nihil (poesia), în No. 1 1 . ^ocrate, junior. — Maximo şi i-uget&rl, No. 3. Şonţu Al . — Către mamă (poesie), No. 1. Stoicescu fi. — Datinale şi credinţele poporului, No. ?, 7. Stoicescu Pr. St . — Proverbe (culese), No. !. — Cântec popular. Descânteз din

iele, No- 2. — Dorul inimii (poesie populară), No ;0. — Gigmond craiu din Făgăraş (poesie populară;, Ne. 12.

Stefăuescu S>. (Grindu). — Apicultura sau creşterea albinelor, No. 3, 4 şi 6 . — Românisme, No. 7.

Stu dza !>. — Discursul pronunţat la seola de Institutori, No. 6. TrifuleSî'u !>. — Proverbe şi Sentinţe morile, No. 1. — Creşterea gândacilor

de mătase şi arittnogrif, No. 1. Vui'tej*n. — Şa ade, No. 1, etc.

NB. — Sunt şi alte persone cari aii trimis câte ceva, da; cari na scapă acum din minte.

^ С Ч ф Л 0 ^

T A B E L A M A T E R I I L O R «CUPRINSE ÎN REVISTA «LUMINA PENTRU TOŢI» ANUL I.

Apărută de la 1 Iu Mu 1885 ti •până la 1 Iu Mă 1880.

I. P e d a g o g i e ş i m e t o d o l o g i e

Pedagogia. — Eduea ţ iunea .— Iuve'ţămentul intuitiv. — Florea, lecţia I d e Inveţămfint intui t iv .—Surdo-muţi î şi met6da d'a'î face să vorbescă.—Pesta-lozzi. Ceva despre pedagogia Im Pestalozzi.—Cum învaţă Gertruda copiii seî, (capul de operă pedagogică a lui Pestalozzi).— 0 aruncătură de ocbiu asupra Educaţiuniî.—Miuce, lecţia а II de înveţămSut intuitiv.—Pedepsele copiilor.— Scrierea şi c i t i r e a . — Ceva despre J . J. Rousseau, despre metoda !uî şi a luî Pestalozzi; încă ceva despre J. J. Rousseau—Metodele de înveţăment.—Cubnl, lecţia III de înveţămSnt in tu i t iv .— Sfera, cilindrul şi cercul, lecţia IV de îuve-ţămSnt intui t iv .—Studiu pedagogic.— Despre caracter în genere .— Formarea caracterului . — Pedagogie practică, educaţia simţurilor (gustul, mirosul). — Disciplina în şec lă .— Cestiunea pensionatelor.— Scotele din puntul de veder. ig ien ic—Sent in ţe pedagogice.—Invfiţătorui ru ra l .—încă ceva despre pedepse •

I I . I n v e t ă t o r u l ş i s c o l a Staree scalelor nostre. — Şc6Iele săteş t i din jud . Ilfov. — Scalele săteşti şi

congresul didactic.— Suferinţele scalelor săteş t i .—Distr ibuirea premiilor de la Bfirlad. — Şcclele din China. — Şc61ele din Macedonia.— Şcolele populare. — €â te -va vorbe asupra şcolelor săteşti . — Câte-va cuvinte asupra proiectului de lege al D-lnî Sturza. — Iuveţători buni nedreptăţ i ţ i .— Proteste contra proiec­tului de lege al D-lui Sturza.

I I I . L i t e r a t u r a . Poesi î .—Prosă.—Poesi î populare.—Maxime.

I V . B i o g r a f i i l e o m e n i l o r m a r i Carmen Sylva .—Davi la .

V. B i b l i o g r a f i i s a u d ă r i d e s e m ă d e p u b l i c a ţ i i . Un pas înainte în istoria României .— Ştiinţa şi economia politică.— Econo­

mia naţională.—Geografia de Clasa II pr imară.—Reviste literare de. dincolo de Carpa ţ i .— O carte, (Datoriile soldatului).— Conferinţa D-luî Jipescu.—O cri­tică folositćre multor persone, dar pentru puţini înţelesă. — Anunţuri biblio­grafice.

V I . F e l u r i t e l u c r ă r i .

Prospect.—Apel.—Doctorul fără a rg in t .—La mormSntul auuluî 1 8 8 5 şi la pragul luî 1 8 8 6 . — Iu memoria luî G. Lazăr .—Discurs ţ inut la Ateneu.—Ro­mânismul .— Tot se mal găsesc omeni ai lui Dumnezeu.—Veşti mângâetore .— Ce să facem pentru cultura ţ ă ranu lu i? . — Studiul natureî . — Obiceiuri a lba­n e z e . — Starea economică a României. — Inaugurarea statuei luî G. Lazăr .— Acum e timpul oportun. — Către cititori. — Creşterea albinelor.— Diverse.— Şarade, enigme, ghicitori, etc.

_^g®&>^

гашш i i iâiîi в ш и та-ьз

\ 1 . 1Л1

Я ЛГ ГВ"Ч 1 ^ "ТСТ Д . .А-5^

B U C U R E S C Î C A L E A M O Ş I L O R , 1 3 Й

IX ACEST PENSIONAT SE PRIMESC i /Şcolari Interni, Externi şi Demi-inieri

pen t ru clasele P j i i M A K K . G i m n a s l v l e s i C o m e r c i a l e

Acest pens iona t este aprope de şcolele comerciale , de li cerii Matern Basarab , de ginmasiul Lazăr şi de g imnasiul Mihaiu Bravul .—Pensionatul aces ta а probai cu fapte, că ştie să'şi facă dator ia in conşt i inţă .

Anul acesta am încercat să fac claša I ginmasială în pens ionat , numa i cu puţ ini şcolari cai i depun examen Înaintea coinisiuiiii minis ter iale .

Şcolarii sînt obligaţi să vorbescă \т\\м\ franceza. Succesul dobândi t de acest pens ionai , a silit pe direcţie

sa adauge ne înce ta t camere , aşa că acesta e al treilea au şi num eră pes te 80 şcolari . Anul acesta adăogându-se încă doue salone, mai sînt câte-va locuri .vacante.