reViStĂ eDitAtĂ De AcADemiA româNĂ

Director: AcAD. ioAN-AUreL PoP, PreșeDiNteLe AcADemiei româNe

Nr. 10–11 octombrie–Noiembrie 2018Anul XXViii • 336–337

E-mail: academica@acad.rorevista_academica2006@yahoo.com

Adresa web: http://www.acad.ro/academica2002/pag_academica.htmTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

Directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 – decembrie 2017

Acad. Cristian HERAianuarie 2018 – aprilie 2018

Acad. Ioan-Aurel POPmai 2018 –

coNSiLiUL eDitoriAL:

Acad. Ioan-Aurel POPAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Victor VOICUAcad. Ioan DUMITRACHE

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Cristian HERAAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Eugen SIMIONAcad. Alexandru SURDUAcad. Maria ZAHARESCU

Sector teHNic:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operator-corectorAurora POPA

coLegiUL De reDAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Mihaela-Dora NECULAElena SOLUNCA-MOISE

DAN beriNDei – 95Ioan-Aurel Pop, Academicianul Dan berindei – la vârsta româniei Întregite . . . . . . . . 6Răzvan Theodorescu, Prietenul meu Dan berindei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9Preafericitul Părinte Daniel, binecuvântare pentru aniversare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11Dan Berindei, Un bilanț la 95 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

DiScUrS De recePție Dorel Banabic, evoluția tehnicii și a tehnologiilor de la prima la a patra revoluție

industrială și impactul lor social . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Bogdan C. Simionescu, cuvânt de răspuns . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Petre t. FrANgoPoL – 85Victor Voicu, câteva gânduri despre Petre t. Frangopol la împlinirea vârstei de 85

de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Dorin Poenariu, Petre t. Frangopol, întemeietor de școli și lider de opinie . . . . . . . . . . 37Gheorghe Benga, Profesorul Petre t. Frangopol, excelența excelenței în chimia,

radiochimia, biochimia, biofizica și politica științei din românia . . . . . . . . . . . . 42Ioan Dumitrache, inițiatorul evaluării rezultatelor cercetării științifice românești

pe baza criteriilor internaționale științifice scientometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Nicolae-Victor Zamfir, Profesorul Petre t. Frangopol și institutul de Fizică Atomică –

iFA, reper istoric al cercetării științifice românești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Livius Trache, Profesorul Petre t. Frangopol, unul dintre pionierii arheometriei

românești la iFA pentru salvarea patrimoniului cultural al româniei . . . . . . . . 55Petre T. Frangopol, Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el și nu în ceea ce este

capabil să primească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

PAgiNi De iStorieVictor Spinei, reflecții privind antecedentele și împlinirile marii Uniri . . . . . . . . . . . . . 65

SUb SemNUL mArii UNiri – LA ceNteNArTheodor Rogin, Un francez românofil – Paul gaultier – și o raritate bibliografică:

Tragedia românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

mAtemAticieNi FĂrĂ FroNtiereEufrosina Otlăcan, matematicieni români în afara granițelor româniei . . . . . . . . . . . . . 80

PreocUPĂri coNtemPorANeIonuț Purica, internetul și dinamica tribalizării în orașele de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 3

Cuprins

iN  memoriAmmihail bălănescu (1922–2018) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

croNicA VieŢii AcADemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90

APAriŢii LA eDitUrA AcADemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

gHiD PeNtrU AUtori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

4

Academicianul Dan berindei aniversat la Academia română

6

Dan Berindei – 95

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată academicianului Dan Berindei cu prilejul împlinirii vârstei de 95 de ani(1 noiembrie 2018, Aula Academiei Române)

Academicianul Dan Berindei a împlinit decurând nouă decenii și jumătate de viață, apropiin-du-se de vârsta Țării „rotunjite” sau a RomânieiÎntregite. A trăit sub trei regi, apoi sub „țarii roșii”veniți dinspre Răsărit, bucurându-se și de cele treidecenii de libertate. A devenit de ani buni patriarhulistoriografiei românești. Pornit în lume sub buneauspicii, a trăit o viață plină de variate întâmplări –fericite, nefericite sau obișnuite – aidoma neamuluisău românesc, pe care l-a preamărit mereu, iubin -du-l etern și necondiționat. Și-a văzut soția înînchisoare și fiica născută după gratii, a fost scos dinmunca intelectuală și trimis la făcut blacheuri, nu is-a îngăduit să ocupe vreo catedră universitarăînainte de 1989, și-a petrecut soția, „mutată de lanoi”, în acorduri funebre și și-a jelit singur, decurând, ambii copii (sexagenari, dar pentru DomniaSa tot copii) trecuți în lumea drepților. Și nu s-afrânt!

Născut la 3 noiembrie 1923, în București, s-aafirmat, de mulți ani, drept o personalitate marcantăa scrisului nostru istoric, ajungând, mai ales în dece-niile din urmă, să se confunde cu istoria însăși și,îndeobște, cu cea mai importantă instituție de con-sacrare a valorilor culturale românești – AcademiaRomână. Ales, în 1991, membru corespondent alprestigiosului for menționat, devine titular la scurttimp (1992), apoi președinte și președinte de onoareal Secției de științe istorice și arheologie (din 1993până astăzi). De asemenea, între 2006 și 2014, a fostși vicepreședinte al Academiei Române.

Format în ambianța școlii istorice de la Bucu -rești, în cea dintâi universitate a țării, profesorul DanBerindei și-a desfășurat o parte substanțială dincariera de istoric la Institutul de Istorie „Nicolae

Iorga” al Academiei, în calitate de cercetător. Grațiemodelului oferit cu generozitate de către profesoriisăi – unii dintre cei mai de seamă istorici români aisecolului trecut –, precum și dăruirii și dotării per-sonale excepționale, tânărul învățăcel a ajuns repedela performanțe științifice deosebite, apreciate decătre cunoscători. Aprecierea aceasta cvasiunanimăa avut însă și sincopele sale, datorate dictaturiicomuniste, dificultăților de exprimare obiectivă areconstituirii trecutului, primatului politicului și alideologiei, încât venerabilul istoric de astăzi s-avăzut chiar îndepărtat pentru un număr de ani dinactivitatea de cercetare. Au urmat însă apoi aniimaturității creatoare, care au corespuns și cu rela tivadestindere și liberalizare a societății comuniste. Spe-cializat în istoria modernă a României, a ajuns de-a

Acad. Ioan-Aurel Pop

Academicianul Dan berindei – la vârsta româniei Întregite*

7

lungul deceniilor să fie autorul, individual sau încolaborare, a circa 100 de volume și a aproape 700de articole și studii apărute în prestigioase revisteștiințifice din țară și din străinătate, în care abor -dează aspecte referitoare la istoria politică și socialăa secolului al XIX-lea (revoluțiile din 1821 și 1848,Unirea Principatelor, Războiul de Independență), laistoria economică, istoria culturii, a jurnalismului, aorașului București, istoria diplomației și relațiileinternaționale. Au ieșit de sub pana sa Tudor Vladi-mirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza,Carol I, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu șimulți alții, readuși la viață pentru noile generații,prin evocări pline de sevă. A scris și a publicat Isto-ria Academiei Române. A depistat și a tipărit iz voareistorice privitoare la istoria modernă a României. Îndomeniul istoriei contemporane, a îngrijit Jurnalulpolitic al profesorului Ioan Hudiță (opt volume). Afost coordonator și autor al tratatului de Istoriaromânilor (vol. VII/1). S-a numărat printre autorii anumeroase lucrări colective, este redactor șef alunor publicații prestigioase. A fost ales, de-a lungulanilor, membru al unor academii și foruri științificestrăine. Scrierile Domniei Sale au desenat, cu trăsă-turi energice, portretul unei epoci numite îndeobște„secolul naționalităților”, evidențiind, în cadru euro-pean, afirmarea modernă a românilor și a României,cu toate procesele importante de-atunci, de la unireaMoldovei și Țării Românești până la Marea Unire. Aajuns el însuși subiect de cărți, fiind portretizat demulți confrați, de mai tineri istorici care văd în per-sonalitatea sa un model de urmat. Cel mai recent,i-a închinat o carte de interviuri istoricul NarcisDorin Ion, care are meritul incontestabil de a-l firevelat lumii intelectuale și culturale românești așacum este, adică plin de echilibru. Îmbinând cu înde-mânare de maestru analiza cu sinteza, editareaizvoarelor cu elaborarea de monografii, istorianațională cu implicațiile sale europene și universale,academicianul Dan Berindei s-a situat mereu în cen-trul culturii poporului său, pe care a înțeles să-l facăapreciat și cunoscut în lume.

Dan Berindei are vocația de a scoate la luminătrecutul „așa cum a fost”, după expresia celebră ailustrului antecesor, Leopold von Ranke, provenitdin secolul pe care Domnia Sa l-a iluminat cu atâtapricepere și dăruire. Dan Berindei se confundă din1991 cu Academia Română, a cărei Secție de științeistorice îi datorează existența demnă de după căde-rea comunismului. Iar Academia – a cărei istorie ascris-o și rescris-o mereu – i s-a înfățișat drept

instituția noastră spirituală supremă, care a făcutunirea românilor înainte de unirea politică.

*

Mulți se întreabă care ar fi secretul longevității,mai ales al unei longevități senine, cumpătate, sănă-toase, fără degradări mintale și fizice. În cazul defață, al academicianului Dan Berindei, ar fi, cred,mai multe secrete, de la viața trăită în respect pentruea și pentru marea ei taină, până la prețuirea valoriiomului și umanității. Dar, mai presus de orice,„secretul” este ascuns bine între filele acestei viețizbuciumate, deși foarte evident pentru cine știe săcitească. Singur mărturisește: nu am putut urî penimeni, nu a încăput în zestrea mea spirituală acestlucru, nu am avut în conduită asemenea sentimentcare să dureze. În aceeași notă, nonagenarul acade-mician recunoaște că nu și-a orchestrat și nici măcarurmărit vreodată cu scop anume recenziile cărțilorsale, cu alte cuvinte nu a făcut operă de marketingpersonal, nu s-a ilustrat prin interpuși pe „piață”,deși astăzi aproape că nu exiști fără așa ceva.

Dintre experiențele mele personale cu mareleistoric, unele sunt memorabile. Când s-a impus și lanoi moda numărării citărilor interne și internaționale(înainte să apară alte năzdrăvănii, precum factorulde impact și indicele Hirsch, aplicate inclusivcreațiilor din domeniile umaniste), mi-l aduc amintepe academicianul Dan Berindei complet nedumerit.După ce i-am spus, în funcție de priceperea mea,cum își țin unii evidența citărilor și cum chiar luptă(uneori, cu arme necinstite) ca să fie citați cât maides și să raporteze apoi asta, mi-a spus perplex: „Dareste dizgrațios să faci așa ceva! Cum să numeri decâte ori ești citat?” În mintea unui om care văzusevalori autentice în carne și oase, care citise opereistorice nemuritoare și care asistase la impunerifirești pe scena profesională, nu încăpea „măsura-rea” meschină în domeniile umanioarelor.

Este afectat ori de câte ori se lezează onoareainstituției numite Academia Română, pentru careși-a cheltuit o mare parte din energie toată viața șimai ales în ultimele trei decenii, de când are marirăspunderi în cadrul ei. De la folosirea abuzivă anumelui de „academie” sau a adjectivului„academic” și până la defăimarea instituției înansamblu, receptează orice semnal în acest sens șiîncearcă să producă „reparațiile” cuvenite. I-aveștejit mereu pe anumiți detractori ai instituțiilornoastre culturale, de cercetare și de educație, cerând

construcții și nu demolări. Dar nu a ținut seama desentimentele personale, atunci când era vorba des-pre valoarea creației unui om. I-a promovat, larigoare, chiar și pe aceia care-l criticau și care arun-cau blamuri asupra Academiei, cu speranțaconștientizării și responsabilizării lor.

Cea mai mare vorbă de supărare, trecătoare șiaceasta, față de o persoană este: „M-a dezamăgit!”sau „M-a deziluzionat!” Și asta după ce persoanarespectivă făcea mari gafe, confuzii grave de planuriși persista în greșeală, inventând păcate și jignind pefață.

Figura de senior nu vine din vârstă, ci dintr-omare noblețe sufletească, pe care o poartă de-o viațăcu simplitate și cu demnitate. Firește, nu a scăpat dedetractori, după cum era de așteptat. Cei mai activi –puțini, totuși, față de amploarea vieții și operei oma-giate aici – sunt cei meschini, care nu pot crede căacademicianul Dan Berindei face totul „fără ură șipărtinire”, că nu caută glorie, că nu caută funcții, cănu se răzbună pe nimeni și că îi iartă – ca-n „Tatălnostru” – pe toți „greșiții” săi. După propria mărtu-rie („Eu nu sunt un ranchiunos, nu am fost cu nimenitoată viața mea. Sincer, nu pot să urăsc, simplu,structural”), academicianul Dan Berindei este un omsenin, care-și poartă crucea cu demnitate.

*

Dacă ar fi să ne imaginăm bunici și strămoșiideali, ar trebui să luăm poeziile lui Ștefan OctavianIosif – dar cine o mai face azi? –, dar dacă am vreasă vedem aievea chipuri de asemenea patriarhi carene-au netezit drumurile noastre line prin drumurilelor aspre, atunci e de ajuns să privim fața luminoasăși luminată de har a istoricului Dan Berindei. E greusă prețuim și, mai ales, să valorizăm virtuți umane,

precum adevărul sau dreptatea, ambele foarteimportante; este capital să urmărim în viață adevărulși dreptatea, dar niciuna dintre aceste virtuți nu sepoate atinge fără iubire și bunătate. Cred că aceastaeste lecția de viață pe care ne-o transmite istoriculDan Berindei: fără bunătate și generozitate, ade -vărul și dreptatea, rămase singure, ne dezumani -zează, adică ne iau ceea ce avem noi caracteristic.Să prețuim acest mesaj al acestui autentic membrual elitei intelectuale a României, într-o vreme decumpănă! El ne cheamă spre valori simple și pe rene,de care pare că am uitat, cum sunt instituțiiletrainice, țara, familia, meseria, toate puse subaureola seriozității și exigenței de sine, dar și aonestității și bunătății în raport cu ceilalți.

Nu vrea frângeri ușor acceptate și ușor deexploatat de către alții, din moment ce unitatea de la1918 a fost momentul nostru astral și a fost așa descurt. Nu este de acord cu istoria exagerat regională,fiindcă speră ca în acest an 2018 să putem închinaun imn frumos al unității noastre într-o lume tot maidezbinată. Toate acestea sunt lecții de viață, adicălăsăminte sau testamente pentru urmași.

Academicianul Dan Berindei a transformat tra-gismul unei vieți în speranță, pentru că viața nu ne-odăm noi înșine, ci ne vine ca un dar, iar darurile seonorează și se prețuiesc. A fost convins mereu –aidoma unui confrate transilvănean de odinioară(Silviu Dragomir) – că nu contează întotdeaunanumai faptele pe care le-ai împlinit în viață, ci șicurățenia sufletească prin care le-ai întruchipat și cănu numai cele împlinite sunt importante, ci și celecare n-au fost, dar ar fi putut să fie.

În anul Centenarului Marii Uniri, istoricul DanBerindei ni se înfățișează ca un simbol intelectual alRomâniei Întregite.

8

Cu câţiva ani în urmă, într-o carte de mărturisiriale sărbătoritului nostru, am avut privilegiul de ascrie prefaţa cu un titlu pe care îl dau şi cuvintelormele de acum: Prietenul meu Dan Berindei.

Ne cunoaştem de peste o jumătate de veac, dar îiştiam renumele din adolescenţă, având eu, pe atuncidouă figuri-reper în istoria românească – NicolaeBălcescu şi Alexandru Ioan Cuza. Întâmplarea făceaca amândoi eroii mei patrioţi şi luminaţi să aibă înDan Berindei exegetul neîntrecut.

Ne-au legat multe lucruri în viaţa personală şicâteva coincidenţe: am făcut aceeaşi şcoală primarăbucureşteană „Clemenţa”, am urmat aceeaşi facul-tate – cea de istorie, din Strada Edgar Quinet – amîmpărtăşit aceeaşi soartă: el dat afară de la Institutulde Istorie la începutul anilor ’50, ajungând să batăblacheuri, eu dat afară de la Universitate la sfârşitulaceloraşi ani ’50, devenit fierar betonist.

Ne-au legat bucurii intelectuale în aceşti zeci deani, ne-au unit mari, foarte mari dureri. Dar şi acumport imaginea omului deschis, afabil, a toate înţele-gător, a cărturarului înconjurat la propriu de mii decărţi, iar opera sa de peste o sută de tomuri spunemulte despre acest cercetător de mare distincţie,autentic senior al meseriei noastre, patriarh al com-paniei savante în care a putut pătrunde abia după1990.

Ce înseamnă în Academia de astăzi Dan Berin-dei o ştim cu toţii. A fost principalul actor în mareleproiect numit Istoria Românilor în zece volume, ini-ţiat sub preşedinţia colegului Eugen Simion. Măsimt obligat să amintesc şi rolul său timp de ani bunila Comitetul Naţional al Istoricilor şi, mai ales, celjucat în anul 1980, când, la Bucureşti, a avut loc cel

de al XV-lea Congres Internaţional al Ştiinţelor Isto-rice şi când – în ciuda vanelor încercări de a-l puneîn umbră –, Dan a fost un factotum în organizareavastului conclav şi în editarea actelor acestuia. Amfost atunci, alături de academicianul Emil Condu-rachi, unul dintre principalii raportori ai Congresu-lui, şi ştiu bine ce a însemnat Dan Berindei pentruimaginea fericită a României intelectuale în timpurinefericite.

Ce aş putea spune despre un prieten şi ilustrucoleg? Este un patriot autentic, fără retorică patrio-tardă, care îşi iubeşte ţara necondiţionat, iar de câ -teva ori patriotismul său a fost greşit înţeles deoameni care înţeleg mai greu sau care ştiu puţine des-pre istorie. Şi mai este un european fără ostentaţie, pe

Prietenul meu Dan berindei*

Acad. Răzvan Theodorescu

Vicepreşedinte al Academiei Române

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată academicianului Dan Berindei cu prilejul împlinirii vârstei de 95 de ani(1 noiembrie 2018, Aula Academiei Române)

Acad. Răzvan Theodorescu

9

care l-am văzut adesea în străinătate ca un membrufiresc al comunităţii intelectuale.

Am scris cândva şi mă repet aici, Dacă ar fi sămi-l închipui într-o altă viaţă, Dan Berindei arputea fi un boier bonjurist şi paşoptist. El este, sănu uităm, printre puţinii donatori contemporani aiAcademiei Române, precum altădată boierii caredăruiau bisericilor, spitalelor, aşezămintelor, maitârziu chiar Academiei Române, părţi din averealor.

Prin cultură, prin generozitate, Dan Berindeieste, dincolo de genealogii care conduc până la VodăBrâncoveanu, un boier al spiritului din stirpea celorcare i-au precedat pe cei doi eroi – Bălcescu şiCuza – nu întâmplător cercetaţi de Dan Berindei cuo empatie care spune mult.

La mulţi ani iubite şi venerabile coleg şi pentrucă centenarul tău nu este departe, îngăduie unui prie-ten să privească într-acolo şi – de ce nu – să se pre-gătească pentru acel prag.

Sesiunea aniversară „Academicianul Dan Berindei – 95”1 noiembrie 2018, Aula Academiei Române

10

Sărbătorirea împlinirii a 95 de ani de viaţă adomnului academician Dan Berindei este o mărturiea unei bogate activități desfășurate în slujba promo-vării istoriei şi culturii naţionale româneşti, fiindastăzi preşedintele de onoare al Secției de știinţeistorice şi arheologice a Academiei Române.

Pasiunea sa pentru cercetarea ştiinţifică, respec-tul pentru adevărurile istoriei şi preocuparea perma-nentă pentru deschidere şi cooperare i-au adus unloc de seamă între personalităţile care animă şi carevor continua să inspire multe generaţii de istorici,cercetători şi oameni de cultură.

Opera academicianului Dan Berindei trebuiecunoscută şi cinstită, fiind un îndemn la o mai bunăcunoaștere a iden tității şi demnității românești, adezvoltării şi dăinuirii noastre spirituale în istorie. Apublicat aproape opt sute de lucrări științifice, dintrecare circa o sută de cărți referitoare la istoria poli ticăuniversală și românească a secolelor XVIII–XX,precum și la istoria culturii: Revoluția română din1821 (1991), Societatea românească în vremea luiCarol I (1992), Diplomația românească mo -dernă (1995), Revo luția română din 1848–1849:Consi derații și reflecții (1997), Românii și Europaîn perioadele premodernă și modernă (1997), OrașulBucurești, reședință și capitală a Țării Românești1459–1862 (1963, 2012). A sprijinit proiectul Isto-ria monahismului românesc (trei volume), proiectcomun al Academiei Române şi al PatriarhieiRomâne.

Vocația sa de a evoca raze şi chipuri delumină din istoria, cultura şi spiritualitatea ţăriinoastre se arată în preocuparea permanentă pentru

promovarea valorilor perene ale neamului românescşi cultivarea recunoştinţei faţă de cei care au contri-buit la dăinuirea peste timp a conştiinţei de neam, aunităţii de limbă şi credinţă, a comuniunii de cugetşi simțire românească.

Ca semn de aleasă prețuire şi binecuvântare, ofe-rim domnului academician Dan Berindei Ordinul„Sfântul Ioan Gură de Aur” al Patriarhiei Române.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Dăruitorulvieții şi al tuturor binefacerilor, să dăruiască domnu-lui academician Dan Berindei ajutorul Său sfânt întoată lucrarea de promovare a unităţii şi demnităţiipoporului român.

Întru mulţi şi fericiţi ani, domnule academician!

binecuvântare pentru aniversare*

Preafericitul Părinte Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomâneMembru de onoare al Academiei Române

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată academicianului Dan Berindei cu prilejul împlinirii vârstei de 95 de ani(1 noiembrie 2018, Aula Academiei Române)

Preafericitul Părinte Daniel

11

Mărturisesc că la capătul acestei zile suntcopleșit, nu numai fizic, dar mai ales sufletește. Numă așteptam să am de la colegii din vârful Acade-miei atâta dragoste și nu îmi revine decât să lemulțumesc foarte mult tuturor, iar PreafericitulPărinte Patriarh Daniel a pus cununa peste buche-tul Academiei, Preafericirea Sa fiind, de altfel,membru al Academiei. Vă mulțumesc mult! Tre -buie să vă răspund, să spun niște cuvinte la finalulacestei zile care m-a copleșit, dar mai ales câtevacuvinte la încheierea, aș putea să spun, aproape aunui centenar.

Îmi mai lipsesc cinci ani, poate faceți rabatpentru acești cinci ani. Nu știu dacă îi voi străbate,cum îi voi străbate, cum va vrea Cel de Sus. În oricecaz, am avut o viață aproape de nedescris. M-amnăscut sub un rege și am avut încă un rege, și încăun rege; ultimul a fost o ființă fără noroc și poate nuam avut nici noi norocul de a-l avea. Nu ne-ar fi stri-cat un conducător de genul acela, nu pentru că eramonarh, ci pentru că a fost un om pe care nu poțidecât să îl elogiezi, mai ales astăzi, când nu mai este.După aceea, a urmat o tranziție înlăuntrul unuiregim, apoi, din ’44 am intrat într-o altă eră, care adurat aproape o jumătate de veac, dar care s-asfârșit, ca orice lucru pe lumea aceasta. Nimic nu eveșnic! Și iată că de atunci au mai trecut atâteadecenii și suntem într-o nouă eră, nu pot să spun căeste cea mai fericită, mai ales pentru această țară.

Am avut o țară minunată. Eu o țin minte, pentrucă țin minte și Marea Unire. Sărbătorirea Centena-

rului este parte din mine. Nu vă puteți închipuiatmosfera care era atunci. Greutățile erau foartemari, dar pe vremea aceea ne mai descurcam și noisinguri, nu așteptam numai să ne vină din alte părți.Din nefericire, timpurile acelea au trecut. Dar,oricum, sper că România nouă se va afirma și își vaarăta veșnicia, pentru că are totuși o putere derezistență incredibilă. Este o realitate, și acest lucrutrebuie să îl acceptăm.

Au trecut 95 de ani, este imens, iar în timpulacesta toate lucrurile s-au schimbat, ca și lumealargă. Eu am fost chiar la începutul marii schimbări,pentru că după Primul Război Mondial a fost o coti-tură mare de tot. Dar am trăit toate aceste perioade

Un bilanț la 95 de ani*

Acad. Dan Berindei

*Cuvânt de mulțumire rostit la sesiunea aniversară „Academicianul Dan Berindei – 95”(1 noiembrie 2018, Aula Academiei Române)

Acad. Dan Berindei

12

cu oameni buni, cu oameni răi, cu tot felul de pro-bleme, dar care s-au dezlegat, pentru că totul se dez-leagă în viață, într-un fel sau altul. Nimic nu esteveșnic, veșnicia este a Celui de Sus, noi suntemniște furnicuțe. Și eu m-am considerat toată viața ofurnică cu o datorie primordială, aceea a muncii. Nueste înșelătoare fabula cu greierul și furnica. Dinfericire, furnica există și este esențială, chiar dacă nueste însemnată, dar, uneori, contribuția ei este hotă-râtoare. Dacă mă duc așa cu reflectorul interior spreun an sau altul, am imaginile lui în inimă și estefoarte interesant. Mărturisesc că am trăit clipefoarte grele în cursul vieții, dar nu pot să spun că îmipare rău de ceva. Nu! Totul a fost în felul său firescși s-a însăilat și până la urmă rezultatul îl aveți înfață. Mai trăiesc! Cât voi mai trăi, Dumnezeu de susva hotărî, dar încă mai trăiesc.

Mărturisesc că munca mi-a fost ca un motor,când aveam și eu putere mai mare. Din păcate,astăzi, simt că nu mai merg toate rotițele cum mer-geau odată, nu mai merge să încep dimineața și să

închei la miezul nopții. S-a terminat așa ceva! Peundeva, îmi pare rău. Mi-a plăcut să muncesc, nu afost nicicând o pedeapsă. Dimpotrivă, mi-a fost bazavieții și baza din toate punctele de vedere, pentru că,grație muncii, iată-mă aici, în fața dumneavoastră,în această postură pe care vă doresc să o avețiși dumneavoastră, la un moment dat, dar care esteplăcută, când vezi că la un bilanț din acesta final aio sală plină și colegi dragi, și vârfurile Academieinoastre, care au știut să spună niște cuvinte atât defrumoase, de la actualul președinte la fostulpreședinte și foarte eficientul nostru președinte, și laprietenul Răzvan […].

Este foarte plăcută această mare familie a noas-tră, pentru mine îndeosebi, pentru că, dacă sunt lovitde ceva, sunt lovit de singurătate. Am rămas,într-adevăr, singur pe lume. Mi-am pierdut jumăta-tea, a trecut aproape un deceniu, am pierdut și pe ceidoi copii la vârstă matură, aproape că nici nu poți săspui că la 60 și ceva de ani mai sunt copii, dar pen-tru mine rămân niște copii și speram să fie cu mine

Acad. Dan Berindei primind Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” din partea PF Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, membru de onoare al Academiei Române 13

până la sfârșit, însă, din păcate, nu mai sunt și numai este cu mine decât un cățel, care și el are însem-nătatea lui, dar nu este un copil […].

Mărturisesc că această omagiere pe care mi-ațidăruit-o mi-a făcut o mare plăcere. S-au spus aicimulte cuvinte, unele care mă copleșesc și sunt din-colo de realități, dar sunt cuvinte care trezesc nunumai amintirile mele, bănuiesc că și pe ale altora.

Pentru mine a fost o zi memorabilă. Din păcate,nu cred că o să mai aveți ocazia să mă sărbătoriți lacentenarul veritabil, în cinci ani, dar mă voi străduipe cât pot să mai fiu câțiva ani viabil. Dar este dince în ce mai greu. Bătrânețea, mai ales bătrânețeasingură, nu este un lucru de acceptat, dar vrând,nevrând, trebuie să o ducem la capăt și să ne facemdatoria. Mi-a plăcut să îmi fac datoria toată viața,dar am avut un reper pe care tinerii din ziua de astăzi

l-au pierdut: România veșnică. Pentru mine acestlucru a contat înainte de orice. România! Și i-amurmărit ascensiunea, îi urmăresc, mi-e greu să spun,salvarea, dar am speranțe că totul se va reechilibra șică vom intra într-o normalitate foarte necesară tutu-ror. Oricum, m-am simțit bine astăzi. A fost o zideosebită și țin să vă mulțumesc foarte mult, în pri-mul rând Preafericirii Voastre și domnilor pre -ședinți. Mi-ați făcut un dar foarte frumos și vămulțumesc. Mulțumesc tuturor! Mulțumesc fostuluipreședinte, domnului Haiduc, cu care am colaboratfoarte bine în timpul Domniei Sale, și îmi pare binecă îl văd aici.

Sper să mai am ocazia să vă reîntâlnesc anulacesta, în zilele acestea festive, dar și peste câțivaani, dacă voi ajunge la record. Nu știu, voi vedea.Mă mai gândesc. Vă mulțumesc mult de tot!

14

Academician Dorel banabicDiscurs de recepție

Este un privilegiu şi o bucurie pentru mine de aexpune astăzi în faţa dumneavoastră discursul derecepţie în Academia Română. Nu a fost uşor săgăsesc tema discursului, având de optat între aprezenta o temă de specialitate, din domeniulpreocupărilor mele, şi anume modelarea comportăriianizotrope şi deformabilitatea materialelor metalice,sau o temă de larg interes, care să încerce să captezeatenţia unui auditoriu foarte eterogen din punctul devedere al preocupărilor. Aşa cum se deduce din ti tluldiscursului, am optat pentru a doua variantă. Acestdiscurs s-ar fi putut intitula „Laudă ingineruluiromân” pentru a urma tradiţia a patru academicieni:doi transilvăneni, unul scriitor, iar celălalt filosof şidoi munteni, unul critic literar, iar celălalt ingineragronom. Aceştia au adus laude, în discursurile lorde recepţie la Academia Română, unul ţăranuluiromân, al doilea satului românesc, al treilea criticu-lui român, iar ultimul slujitorilor pământuluiromânesc. Mă refer aici la cele patru discursuricelebre: „Laudă ţăranului român” al lui LiviuRebreanu, „Elogiul satului românesc” al lui LucianBlaga, „Laudă criticului român” al lui EugenSimion şi, respectiv, „Pledoarie pentru sol. Elogiulslujitorilor pământului românesc” al lui CristianHera. După peste 80 de ani de la discursurile luiRebreanu şi Blaga vremurile s-au schimbat, Româ-nia s-a transformat, lumea a devenit tot maitehnicizată. Ca urmare, pentru a fi în pas cuvremurile, astăzi voi aduce un elogiu ingineruluiromân.

introducerePutem afirma că istoria tehnicii a început prin-

tr-un sacrificiu. Să mă explic: aşa cum spune le -

genda, Prometeu a furat Focul zeilor din Olimp şil-a dat oamenilor pentru a se încălzi, a lumina, dar şipentru a-şi făuri unelte, adică pentru a devenimeşteşugari. Acesta este momentul de început altehnicii. Se consideră că semnul distinctiv al omu-lui, care-l deosebeşte de primate, este capacitateaacestuia de a-şi construi unelte cu care să-şiconstruiască alte unelte. Focul a fost unealta cu careOmul a început să-şi făurească alte unelte. Pentruacest act eroic, de cel mai înalt umanism, acela de asfida Zeii şi de a dărui oamenilor Focul, Prometeu afost înlănţuit pe stâncă şi sacrificat. Ca urmare,putem spune că prin sacrificiul lui Prometeu omeni-rea a început un drum lung, acela al dezvoltării teh-nicii, care, pentru ca legenda să fie rotundă, ar trebuisă ducă omenirea înapoi în Olimp, să-l aducă pe Omla condiţia de Zeu. Adică, să-l facă Nemuritor şiFericit. Acesta este scopul tehnicii! Măreţ şiambiţios scop, trebuie să recunoaştem! Yuval Ha -rari, în excelenta sa carte Homo Deus, tradusă anulacesta şi în limba română [Har, 2018], prezintă treicăi pentru atingerea acestui scop: bio-ingineria,ingineria cyborg (adică contopirea corpului organiccu extensii non-organice) şi ingineria fiinţelor non-organice. Căile menţionate implică ingineria înrealizarea visului omenirii!

Coborând din Olimp cu picioarele pe Pământ,voi începe prezentarea cu definirea şi etimologia ter-menilor despre care voi discuta astăzi: tehnică şitehnologie. În limba română, cei doi termeni auînţelesuri diferite, în timp ce în limba engleză existăun singur termen care defineşte ambele noţiuni şianume technology. Termenul „tehnică” apare înliteratură în jurul anului 1600 şi are etimologia în„techne” din greaca veche. Termenul de tehnologie

evoluţia tehnicii şi a tehnologiilor de laprima la a patra revoluţie industrială şi impactul lor social*

Acad. Dorel Banabic

* Discurs de recepţie susținut la 26 septembrie 2018, Aula Academiei Române

Discurs de recepție

16

apare prima dată în literatură în limba latină (tech-nologia) în anul 1620 în Enciclopedia lui JohannHeinrich Alsted, iar termenul în engleză technologyîn anul 1661, în ediţia a doua a unui dicţionar al luiThomas Blount, intitulat Glossographia [Blo 1661].În anul 1829, Jacob Bigelow a publicat la Bostoncelebra sa carte Elements of Technology [Big 1829],aceasta fiind prima carte în limba engleză care atratat sistematic şi riguros tehnologiile cunoscute laacel moment. Influenţa acestei cărţi asupra mediuluiacademic şi industrial din Statele Unite a fost aşa demare, încât s-a decis ca noua şcoală de inginerie dela Boston, înfiinţată în anul 1861, să se numeascăMassachusetts Institute of Technology (MIT). Ter-menul de technologie a fost format prin îngemănareaa doi termeni din greaca veche: techne – artă,meşteşug şi logos – ştiinţă. În limba română, terme-nul de tehnologie a fost introdus în prima parte aveacului al XIX-lea de către absolvenţiiuniversităţilor tehnice din Franţa, Germania,Austria, reîntorşi în ţară, precum: Gheorghe Asachi,Gheorghe Lazăr, Petrache Poenaru, Alexe Marin şialţii [Ban 2018a]. Prima menţionare a termenuluitehnologie în titlul unei cărţi româneşti se găseşte întraducerea în limba română a cărţii lui Guillery H.,Technologie, din anul 1856 [Gui 1856]. Înaccepţiunea actuală, conform Lexiconului TehnicRomân [Lex 1965], noţiunea de tehnologie repre -zintă ştiința metodelor şi a mijloacelor de prelucrarea materialelor în scopul realizării unui produs. Ingi-neria reprezintă activitatea de aplicare a cunoș -tinţelor științelor matematice, fizice, chimice etc.dobândite prin studiu, experiență și practică, pentrudezvoltarea de modalități de utilizare în mod econo-mic a materialelor și forțelor naturii în beneficiulomenirii. Cei care realizează această activitate senumesc ingineri. Ca urmare putem spune că ingine-rii sunt acea comunitate profesională care creeazăsoluții pentru creşterea bunăstării omenirii și anevoilor societății. Etimologia termenului de ingi-ner este din limba latină, ingenium, ceea ceînseamnă spirit inventiv, creativ, îndemânatic [Ver1984]. Profesia de inginer este foarte veche, apărândodată cu începuturile civilizaţiei. Primele informaţiidespre existenţa unor specialişti cu experienţă şidedicaţi activităţilor specific ingineriei apar în câ -teva texte care prezintă rezultate ale măsurării zi -durilor Babilonului şi o reprezentare a canalelorEufratului, datând din mileniul al treilea înainte deHristos [Kai 2006]. Nu ne putem închipui marileconstrucţii din Antichitate (oraşele Mesopotamiei,

piramidele din Egipt, farul din Alexandria, apeduc-tele, drumurile şi podurile romane, Colosseumuldin Roma, Marele Zid Chinezesc, Acropole dinAtena etc.) fără existenţa unui corp de specialişti înproiectarea şi construcţia acestora. Numele unoradintre ei au rămas până astăzi (Imhotep – con -structorul celei mai vechi piramide, Phidias –constructorul Acropole-ului, Sostratus – constructo-rul farului din Alexandria, Apolodor din Damasc –con structorul podului peste Dunăre etc.), dar mulţialţii au fost uitaţi în negura vremurilor. Unii dintre eiau fost divinizaţi (cazul lui Imhotep, constructorulde piramide), în timp ce altora li s-a interzis scriereanumelor lor pe operele create (cazul lui Sostratus)sau au fost surghiuniţi sau ucişi, pentru a nu crea alteopere similare sau mai îndrăzneţe. Se poateconsidera că profesia de inginer are o vechime depeste şase milenii. Termenul de inginer apare încâteva texte mult mai târziu, în secolul aldoisprezecelea după Hristos, desemnând specialistulîn proiectarea, realizarea şi utilizarea maşinilor derăzboi, în special ale celor de asediu [Ver 1984]. Celmai reprezentativ nume care corespunde acestei des-crieri a inginerului din Evul Mediu este Leonardo daVinci.

evoluţia tehnicii şi a tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrialăÎn continuare vă voi prezenta această evoluţie

din două puncte de vedere: primul, prin prismadezvoltării tehnologiilor şi al doilea prin prismaadaptării acestora la cerinţele consumatorului.

Tehnologiile au evoluat disruptiv de la apariţialor până în prezent, putând fi definite patru marirevoluţii industriale (denumite în literaturăIndustry 1 până la Industry 4) (Figura 1).Revoluţiile industriale reprezintă transformarearadicală a structurii unei economii prin: schimbareatipului de energie folosită, utilizarea unor noisisteme de maşini şi de forme de organizare aproducţiei.

Prima revoluţie industrială a început la mijloculsecolului XVIII în Anglia. Cauzele producerii şilocalizării ei în Anglia în această perioadă suntpolitice şi economice, dar şi tehnice. Din punctul devedere al tehnicii, necesitatea crescândă de produsetextile, de sticlărie şi de fier a condus laîmbunătăţirea tehnologiilor de prelucrare a acestorproduse. Mă voi referi aici numai la cauzele datoratefabricaţiei fierului. Consumul tot mai mare de pro-duse de fier a făcut să crească necesarul de cărbune 17

utilizat în procesul de fabricaţie a fontei şi oţelului.Acest lucru a condus la utilizarea pompelor deextras apa din minele de cărbune. Soluţia găsită deNewcomen, în anul 1712, a fost aceea a utilizăriipompelor acţionate cu un motor cu abur. Wattîmbunătăţeşte motorul lui Newcomen şi în anul înanul 1782 realizează un nou tip de motor cu abur cudublu efect. De la acesta până la utilizarea, în anul1802, de către Trevithick a motorului cu abur pentruconstrucţia unei locomotive, nu a fost decât un pas.Al doilea pas a fost făcut de către George Stephen-son care a modernizat şi a îmbunătăţit locomotivelelui Trevithick, realizând (în anul 1825) locomotivaLocomotion care a tractat vagoanele trenului de peprima linie de cale ferată Stockton-Darlington. Ulte-rior, revoluţia industrială s-a extins în Belgia,Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii, iar,începând cu prima parte a secolului XIX, în toatăEuropa. Prima revoluţie industrială este carac -terizată de introducerea echipamentelor mecanice deproducţie acţionate de forţa apei sau a aburului. Ast-fel s-a trecut de la producţia manuală la producţiamecanizată realizată cu ajutorul maşinilor, munci-torului revenindu-i rolul de supraveghetor şi organi-zator al producţiei. Rolul primordial al agriculturiiîn viaţa economică şi socială a fost preluat deindustrie. Dacă în perioada preindustrială producţiaera artizanală şi intuitivă, ulterior, aceasta devine detip industrial şi raţională.

Prima revoluţie industrială s-a manifestat peteritoriul României mult mai târziu, după mai mult

de o jumătate de secol, faţă de ţările occidentale.Primele industrii care au utilizat beneficiilemaşinismului au fost: alimentară (morărit şifabricarea zahărului), textilă, a hârtiei, lemnului,materialelor de construcţii, metalurgiei şi mineritu-lui. Prima maşină cu abur a fost adusă pe teritoriulRomâniei în anul 1831 la Gârbou, judeţul Cluj, şi afost utilizată în industria morăritului. În anul 1846,se montează o astfel de maşină (importată dinFranţa) la moara din Păcurari, Iaşi. Câţiva ani maitârziu, în anul 1853, se construieşte la Bucureştimoara Assan, care utiliza pentru acţionare un motorcu abur, adus de la Viena. Prima maşină cu abur afost utilizată în industria minieră la mina din Zlatna,în anul 1838. Începuturile erau timide, în Moldovaşi Ţara Românească existând doar 171 de maşini cuabur (în 1863) şi 39 de fabrici (în 1866) [Ber 2003].Abia în a doua jumătate a secolului XIX, odată cureformele iniţiate de Alexandru Ioan Cuza, cuobţinerea independenţei de stat şi cu legea pentruîncurajarea industriei naţionale din anul 1887(intitulată Măsuri generale pentru a veni în ajutorulindustriei naţionale), au început să se manifeste pedeplin semnele revoluţiei industriale, printr-ocreştere şi extindere semnificativă a industriei şiprin introducerea maşinilor ca forţă motrice înproducţie [Pai 1904] [Zan 1970]. Către sfârşitulsecolului XIX a început şi în România construcţiade maşini, producţia fiind orientată spre fabricareade utilaje agricole, de echipamente pentru industriileferoviară, navală şi petrolieră şi de echipamentemilitare [Ban 2018b].

Figura1. Evoluţia tehnicii de la prima la a patra revoluţie industrială

18

A doua revoluţie industrială a debutat la sfârşitulsecolului XIX. Începând cu prima parte a secoluluiXIX, descoperirile şi invenţiile din domeniulelectricitătii şi maşinilor electrice au avut odinamică fulminantă. Acest lucru a făcut ca, spresfârşitul acestui secol, motorul electric să fie utilizatîn industrie. Pe de altă parte, necesitatea tot maimare de produse a făcut ca fabricile să crească conti-nuu, ceea ce solicita modalităţi de organizare aproducţiei diferite de cele ale fabricilor/atelierelorde la începutul secolului. Specific acestei revoluţiieste utilizarea acţionării electrice a echipamentelorde producţie şi realizarea unei producţii de masăbazate pe divizarea şi specializarea activităţilor înprocesul muncii prin utilizarea liniilor de producţie.Prima linie de producţie a fost utilizată în anul 1870,la abatorul din Cincinnati, SUA. Dar cea maicunoscută şi cu impactul cel mai mare l-a avut intro-ducerea de către Ford, în anul 1913, a liniei de mon-taj pentru modelul de automobil Ford T. Dacă înanul 1912 producţia de automobile Ford T era de40 000 de bucăţi, în anul 1914, după introducerealiniei de montaj, aceasta a crescut la peste 260 000.O altă caracteristică a acestei revoluţii a fost dezvol-tarea motorului cu ardere internă care a revoluţionattransporturile şi a deschis era utilizării petrolului caprincipală sursă de energie. Acest fapt a constituit unatu important pentru economia românească, datorităresurselor bogate de ţiţei ale ţării.

Primul Război Mondial a întârziat extindereacelei de-a doua revoluţii industriale dinspre SUAspre Europa. Abia după anul 1920 se observă pri -mele semne ale acestei revoluţii în România. Noulcontext geo-politic a favorizat dezvoltarea capitalu-lui românesc, în special în domeniile transportului şipetrolier. Relevante în acest sens sunt întreprin derileconstructoare de locomotive ale lui Malaxa, celeconstructoare de avioane, respectiv cele deconstrucţii de utilajul petrolier. IndustrializareaRomâniei a fost continuată după cel de Al DoileaRăzboi Mondial, într-un nou context politic,încercându-se o reducere a decalajului dintreRomânia şi ţările avansate tehnologic [Ban 2018b].

Dezvoltările tehnologice realizate după cel de AlDoilea Război Mondial atât în domeniul maşinilor-unelte şi automatizării proceselor de fabricaţie, cât,mai ales, în domeniul microelectronicii şi calcula-toarelor, au condus la cea de-a treia revoluţieindustrială. Se consideră că începutul acesteia a fostîn anul 1969, când s-a realizat şi s-a utilizat primulControler Programabil Logic (PLC), Modicon 084,

fapt ce a revoluţionat sistemele de automatizareindustriale. Acesta este un dispozitiv programabilutilizat pentru comanda mașinilor și proceselorindustriale. Caracteristica de bază a celei de-a treiarevoluţii industriale este utilizarea sistemelorelectronice şi a tehnologiei informaţiei, precum şi aroboţilor în automatizarea producţiei. Din punct devedere energetic, începe sa crească semnificativ uti-lizarea energiei nucleare.

România, aflată la începutul anilor 1970 într-unplin proces de industrializare şi de deschidere spreţările din vestul Europei, s-a integrat rapid în acestproces de robotizare şi de utilizare a calculatoare-lor în procesele industriale. A fost demarat unprogram naţional de construcţie de maşini uneltecu comandă numerică, de construcţii de roboţi şi decalculatoare, precum şi unul de construcţii de cen-trale electrice nucleare. Acest lucru a făcut caRomânia să fie una dintre cele mai avansate ţăridin Europa de Est în aceste domenii şi un exporta-tor principal al acestor produse de vârf din punct devedere tehnologic. Din păcate, după anul 1989, dincauza schimbărilor interne, cât şi a contextuluiinternaţional, România nu a fructificat avansulavut în acest domeniu, devenind dintr-un exporta-tor de tehnologie specific celei de-a treia revoluţiiindustriale un importator al acesteia.

Începând cu deceniile opt şi nouă ale secoluluiXX, s-au făcut progrese semnificative în domeniulcalculatoarelor, senzoricii şi telecomunicaţiilor.Aceste realizări, împreună cu apariţia şi gene -ralizarea în masă a internetului, au condus la ceade-a patra revoluţie industrială (Industry 4.0).Aceasta este caracterizată de utilizarea sistemelorcyber-fizice în procesele de producţie şi în conecti-vitatea acestora. Conceptul de Industrie 4.0 a fostintrodus de cancelarul Germaniei Angela Merkel, înanul 2011, cu ocazia deschiderii Târgului de laHanovra [Sch 2016]. Tehnologiile avansate speci-fice celei de-a patra revoluţii industriale sunt:internetul obiectelor (Internet of Things-IoT), prelu-crarea datelor şi, mai nou, manufacturarea pro-duselor în „cloud” („cloud manufacturing”), prelu-crarea prin adăugare de material (Additive Manu-facturing), realitatea augmentată, Big Data, roboţiiautonomi, simularea proceselor, integrarea sis-temelor pe verticală și orizontală [Sch 2018]. Prinaplicarea acestor noi tehnologii, momentul în careaplicaţia de pe telefonul mobil va sesiza, prin inter-mediul senzorilor, o problemă de sănătate şi vatransmite informaţia doctorului (virtual), care va 19

prescrie reţeta şi o va transfera farmaciei, care vaprinta medicamentele şi le va livra pacientului prinintermediul unei drone, nu este departe. Toate teh-nologiile menţionate în procesul descris mai sussunt realizate sau în curs de realizare [Ski 2018a].

Conceptele celei de-a patra revoluţii industrialesunt incluse deja în programele strategice de dez-voltare ale tuturor ţărilor dezvoltate din Europa,America şi Asia. România trebuie să fie parte activăla acest salt calitativ al industriei mondiale, avândcâteva puncte tari pe care trebuie să le valorifice.Menţionez aici doar câteva dintre ele: existenţaforței de muncă înalt calificate în domeniul IT;existența unui sector IT foarte performant, cucompetențe în domeniile esențiale pentru Industry4.0: inteligența artificială, securitatea datelor, BigData, rețele de comunicații etc.; existența unornuclee de cercetare în tehnologii specifice pentruIndustry 4.0 (Additive Manufacturing) sau îndomeniul simulării avansate a proceselor defabricație (multiscale modeling, stochastic mode-ling); implicarea unor colective universitare înproiecte europene din domeniul Industry 4.0;existența unei diaspore româneşti foarte active înacest domeniu; existența unei infrastructuri de inter-net foarte performantă; existenţa unei industrii defurnizori pentru industria auto dezvoltată şi cu odinamică accentuată, acest sector fiind unul dintrecele mai importante pentru Industry 4.0; existențaunor companii care oferă expertiză în acest dome-

niu, precum Digital Twin, NTT Data, Evosoft,Fortech etc.; existența unei excelente colaborăricu industria germană, promotoarea conceptuluiIndustry 4.0.

Care va fi următorul pas? Când şi în ce va constaurmătoarea revoluţie? Din punctul meu de vedere,următoarea revoluţie industrială se va realiza înmomentul în care maşinile (uneltele) se vor repro-duce (multiplica) ele însele: îşi vor gândi, proiecta şirealiza singure mijloacele (sau instrumentele) decare au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor date desubiectul uman. Cât de departe este acest moment?Greu de spus. Prefigurări în acest sens sunt deja rea-lizate: există programe de calculator care „scriu” larândul lor programe. Ţinând seama de faptul că vi -teza implementării unei noi invenţii în viaţacotidiană este din ce în ce mai mare, momentulapariţiei următoarei revoluţii poate fi estimat la câ -teva zeci de ani.

Dacă privim istoria tehnologiilor din punctul devedere al adaptării acestora la cerinţele consumato-rului, o putem periodiza în următoarele patru etape,care se suprapun, în general, peste cele patrurevoluţii industriale (Figura 2). Perioada dinainteaprimei revoluţii industriale (cea a producţiei artiza-nale) este caracterizată prin aceea că fiecare produsera proiectat şi realizat pentru un anumit client(încălţămintea, hainele, harnaşamentele pentru caietc.). Revoluţia industrială din secolele XVIII şiXIX a condus la o creştere a productivităţii şi a

Figura 2. Evoluţia ciclică a tehnologiilor de la prima la a patra revoluţie industrială20

volumului de producţie pe variante de produs, ceeace a făcut ca, la începutul secolului XX, să se treacăla o altă paradigmă, aceea a producţiei de masă(introdusă de Ford în fabricaţia modelului de auto-mobil Ford T). În această etapă este fabricat unnumăr limitat de produse, acestea fiind realizateîntr-un număr foarte mare (de masă), presupunân -du-se că vor fi suficienţi cumpărători pentru ele.Anul 1955 se consideră a fi caracteristic pentruproducţia de masă, fiind anul cu volumul cel maimare de producţie pentru o anumită variantă de pro-dus. Începând cu acest an, de cotitură, varietateaproduselor creşte, iar numărul de produse pe ovariantă începe să scadă. Anul 1980 este anul trece-rii într-o nouă etapă, aceea a personalizării de masă(mass customization), în care clientul selecteazăprodusul dorit, dintr-o listă de opţiuni, înaintearealizării acestuia (exemplu clasic este cel al alege-rii configuraţiei autoturismului de către client pebaza unei liste de variante şi apoi lansarea acestuiaîn producţie). Cea de-a patra etapă tehnologică esteaceea a producţiei personalizate, care începe înprima decadă a secolului XXI. În această perioadă,opţiunile produsului sunt alese de către client,cumpărate de la producător şi apoi realizate cu sis-teme avansate de prelucrare. Din cele de mai susrezultă că tehnologiile au parcurs o dezvoltareciclică, de la producţia artizanală personalizată(orientată pe individ), la producţia de masă(orientată pe produs), apoi la cea personalizată demasă (orientată pe grupuri de consumatori) şi reve-nind la producţia personalizată (orientată pe consu-matorul individual). Din acest punct de vedere,următoarea revoluţie industrială va apărea înmomentul în care fiecare consumator îşi va producesingur bunurile de care are nevoie, într-un timprezonabil, utilizând tehnologii de tipul AdditiveManufacturing şi programele necesare pentruaceasta, descărcate din Cloud. În felul acesta, ciclulprezentat în Figura 2 se închide complet, revenin -du-se la tipul de producţie din comuna primitivă, încare fiecare individ îşi producea singur bunurilenecesare.

tendinţe în domeniul tehnologiilorÎn continuare vă voi prezenta câteva tendinţe

puse în evidenţă pe plan mondial în ultimii ani îndomeniul tehnologiilor. Mă voi referi doar la treidomenii: vehiculele autonome; roboţii avansaţi; teh-nologiile de prelucrare prin adăugare de material(Additive Manufacturing).

Dacă acum câţiva ani domeniul vehiculelorautonome era încă un domeniu de avangardă în cer-cetare (Google a anunţat realizarea primului auto-mobil autonom în anul 2010), acestea au devenitrealitate sub ochii noştri. Autovehicule autonomecirculă deja pe soşelele publice, în regim de testare,atât în Statele Unite, cât şi în Germania. Prindezvoltarea şi creşterea robusteţii sistemelor decomunicare între entităţi fizice M2M (Machine-to-Machine), aplicaţiile în domeniul industrial al vehi-culelor autonome au devenit tot mai prezente, avândun rol important în logistica din halele de prelu crare,de montaj, din depozitele de piese etc. Trecerea laun nou nivel de comunicare între subiectul uman şientitatea fizică de tip H2M (Human-to-Machine,Om-Maşină) sau mai recent B2V (Brain-to-Vehicle,Creier-Maşină) a făcut posibilă deja realizarea unuivis al omulului, care până acum câţiva ani era încăde domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice: condu-cerea prin puterea gândului a automobilului! FirmaNissan a prezentat anul acesta noul concept de auto-mobil, IMx, condus prin comenzile date direct decreier sistemului de conducere al autovehiculului.Un motiv de mândrie pentru noi, ca români, estefaptul că directorul care coordonează proiectulmenţionat este un tânăr român, cu un nume neaoşromânesc: Gheorghe. Aplicaţiile medicale ale aces-tui mod de comunicare Creier-Maşină, prin realiza-rea unor membre bionice, au un impact deosebit demare pentru inserţia socială a handicapaţilor cuparalizii sau amputări ale membrelor.

Roboţii avansaţi, dotaţi cu sisteme de inteligenţăartificială şi senzori performanţi, sunt capabili săcomunice între ei, dar şi cu operatorul uman sau cualte echipamente din procesul de producţie, în reali-zarea unor sarcini complexe, să se adapteze unorsituaţii neprevăzute, să înţeleagă mediul în careacţionează. Numele unor roboţi humanoizi, precumASIMO construit de Honda sau Robina construit deToyota, ne sunt familiare [Ros 2016]. Aceştia aucapacitatea să dialogheze cu omul, să-i înteleagăgesturile şi emoţiile. Roboţii folosiţi în industriesunt capabili să efectueze acţiuni rapide, complexeşi precise, precum ar fi acelea de montaj ale unorcomponente de automobil în zone greu accesibilepentru operatorul uman. Sau, mai mult, să coope -reze între ei în scopul realizării unor sarcini noi,neprogramate [For 2016]. S-a dezvoltat astfel unnou domeniu al roboticii, denumit Cobotică. FirmaBMW din München testează deja astfel de celule defabricaţie robotizate, utilizate în tehnologia de 21

sudură a structurilor automobilelor. Este posibilăcolaborarea între roboţii celulei, în sensul posi -bilităţii autoreconfigurării secvenţelor de lucru,asfel încât acestea să se adapteze automat la o nouăconfiguraţie a structurii automobilului, nefiind nece -sară reprogramarea fiecărui robot în parte.

Dintre tehnologiile avansate, dezvoltate în ulti-mii ani, aceea a tehnologiilor de prelucrare prinadăugare de material (Additive Manufacturing) estecea care răspunde cel mai bine cerinţelor celei de-apatra revoluţii industriale. Tehnologiile AditiveManufacturing reprezintă o serie de tehnologiicaracterizate prin aceea că utilizează un model 3Dvirtual al piesei, pe care îl transformă într-un modelfizic prin procese de adăugare de material. Au apărutpe plan mondial la mijlocul anilor ’80, sub denumi-rea de tehnologii de Rapid Prototyping şi s-au dez-voltat extrem de rapid în ultimele trei decade,aducând un plus de valoare şi o complementaritatela tehnologiile clasice. Acestea au revoluţionatdomeniul tehnologiilor de fabricaţie şi au condus laintroducerea, la începutul anilor 2010, a unei noiparadigme în acest domeniu, şi anume Cloud Manu-facturing (prin analogie cu Cloud Computing). Teh-nologiile Additive Manufacturing au aplicaţii înindustria de automobile, industria aerospațială,industria dentară şi medicală, de bijuterii,încălțăminte, arhitectură, construcții etc. Una dintreaplicaţiile recente ale tehnologiilor de prelucrare

prin adăugare de material este cea a fabricării unuiautomobil în cadrul expoziţiei International Manu-facturing Technology Show (IMTS-2014) dinDetroit, MI, USA. Lucrătorilor firmei Local Motorsdin Phoenix, Texas, le-au luat 44 de ore pentru aimprima 3D componentele automobilului, o zipentru prelucrări mecanice de finisare şi două zilepentru asamblarea altor componente, precum moto-rul, cutia de viteze, componentele electronice,cablajele, scaunele şi roţile [Pyp 2014].

impactul social al tehnologiilorPrima revoluţie industrială a făcut ca, începând

cu anul 1825, în Anglia, valoarea producţieiindustriale să o depăşească pe cea a agriculturii. Înacelaşi timp se produce o schimbare radicală în ceeace priveşte structura cheltuielilor populaţiei dinAnglia: dacă la începutul secolului XIX cheltuielilecu alimentaţia reprezentau 90% din totalul cheltuie-lilor de consum, la mijlocul secolului acestea repre-zentau doar două treimi. În aceeaşi perioadă, chel-tuielile cu îmbrăcămintea s-au dublat. Structuracheltuielilor populaţiei s-a modificat în favoareabunurilor pentru confort. Pentru a avea o imagine aimpactului social al primei revoluţii industriale, esterelevantă diagrama din Figura 3. Aici este prezentatimpactul Primei revoluţii industriale asupra Indice-lui de dezvoltare socială a umanităţii şi implicitasupra numărului de locuitori ai planetei.

Figura 3. Impactul primei revoluţii industriale asupra indexului dezvoltării sociale [Bry 2016]22

De-a lungul istoriei, o parte dintre profesii audispărut sau s-au transformat în altele. Tendinţa seva accentua în perioada următoare, pe măsuracreşterii vitezei de implementare a invenţiilor şi anoilor tehnologii în viaţa cotidiană. Acest lucru nutrebuie să ne sperie. Trebuie doar să prezicem, câtmai devreme şi cât mai realist, aceste modificări şisă ne pregătim pentru a le face faţă prin pregătireaforţei de muncă în şcoală, dar şi prin recalificarea ei.Oricum, profesiile care cer creativitate, abilităţicognitive, vor constitui pentru mult timp de aiciînainte un apanaj al omului. Principalele tehnologiicare vor produce mutaţii în structura locurilor demuncă vor fi roboţii şi inteligența artificială. Princi-palele locuri de muncă în care se vor regăsi noiletehnologii sunt cele în care se efectuează muncăfizică solicitantă sau repetitivă, respectiv de colec -tare/procesare de date. Din prima categorie fac partemeserii din domeniul construcţiilor de maşini, meta-lurgiei, minier, cazare şi servicii alimentare, agricul-tură, manipularea şi distribuirea produselor, tran -sport, îngrijirea şi reabilitarea bolnavilor etc. Din adoua categorie fac parte meserii din domeniul secre-tariatului şi arhivării, contabilităţii, cel bancar şi alasigurărilor, traducerii, editării de texte etc. În acestsens, este sugestivă imaginea din Figura 4, în careeste prezentată evoluţia numărului de locuri demuncă în câteva profesii, în perioada 1986–2016, înFranţa, conform Institutului Sapiens [Sap 2018].Este de remarcat în această figură creştereanumărului de conducători de autovehicule. Profesia

era considerată, până acum vreo zece ani, cea maidificil de automatizat şi de înlocuit cu un robot.Acum conducerea autonomă a devenit realitate, iarîn scurt timp evoluţia acestei profesii va fi similarăcu a celor prezentate anterior. Deja ea a intrat înviaţa cotidiană şi ne-am obişnuit cu bancomatele,maşinile de vândut bilete din gări sau din staţiile deautobuz, automatele de vândut băuturi sau ţigări,dispozitivele automate de check-in sau control alpaşapoartelor din aeroporturi etc. Mai mult, amînceput să ne obişnuim cu conversaţiile cu „roboţii”care răspund la solicitarea noastră de a obţineinformaţii din domeniul bancar, din domeniul tele-foniei mobile, al serviciilor de transport etc. Toateaceste „maşini” au preluat activitatea unor per -soane, realizând-o, de multe ori, în condiţii şi laparametri mai performanţi decât factorul uman. Sis-teme de inteligenţă artificială, precum Watson, dez-voltat de IBM, sau DeepMind, dezvoltat de Google,sunt capabile să învingă campioni ai unor con cursuride cultură generală sau de jocuri de strategie (şahsau Go), sau să preia sarcinile medicului în diagnos-ticarea bolilor [Ski 2018b]. Mai mult, sunt capabilesă înţeleagă nu numai limbajul uman, ci şi stareaemoţională şi caracterul interlocutorului şi săformuleze răspunsurile adecvate. Implicaţiile aces-tor sisteme vor fi observabile în următoarele câtevazeci de ani în toate domeniile de activitate: filologie(traduceri automate, analiza textelor, scrierea detexte etc.), istorie (analiza, corelarea şi sintezainformaţiilor din arhive, analiza artefactelor), artă

Figura 4. Evoluţia numărului de locuri de muncă în câteva profesii, în perioada 1986–2016, în Franţa [Sap 2018]

23

(analiza prin imagistică a tablourilor, arta digitală,compunere de muzică), psihologie/psihiatrie (diag -nosticarea şi tratarea unor fobii sau boli psihice printehnici de realitate virtuală) etc. Voi prezenta treiexemple: unul din domeniul artelor şi două dindomeniul literaturii. Atât domeniul muzical, cât şicel al literaturii sunt domenii cu un grad de creativi-tate foarte ridicat. Programul EMI (Experiments înMuzical Intelligence), iar mai recent Annie, createde David Cope, de la Universitatea din California,compun muzică clasică, şi nu numai, de o asemeneaperfecţiune încât nici publicul avizat nu poate sesizadiferenţa unei compoziţiile create de computer faţăde o corală de Bach sau o simfonie de Beethoven. Aldoilea exemplu se referă la previziunile privindevoluţia programelor de Inteligenţă Artificială (IA)în domeniul compunerii de lucrări literare: seestimează că până în anul 2024 vor fi funcţionaleprogramele de traducere automată a textelor; până înanul 2026 vor fi utilizabile programele de scriere deeseuri cu scop didactic, utilizabile de elevi şistudenţi; după anul 2050 programele de IA vor ficapabile să scrie romane [Wef 2018]. Recent, unroman compus de un program de IA a fost aproapede a câştiga un premiu literar în Japonia [Dig 2018].Al treilea exemplu este din domeniul dispozitivelorelectronice de citit cărţi. Firma Amazon urmează sădoteze dispozitivul său Kindle cu senzori biometricişi de recunoaştere facială, precum şi cu un program

de IA, ceea ce va permite evaluarea impactuluifiecărei fraze sau fiecărui pasaj al cărţii asupracititorului şi evaluarea gradului de satisfacţie a aces-tuia. Urmare a acestui lucru, sistemul de IA îţi vapropune cărţi care ştiu că-ţi produc satisfacţie sauinteres. Impactul asupra ştiinţelor exacte (mate -matică, astronomie, fizică, chimie, biologie) va fidirect, prin dezvoltarea unor echipamente de calculsau experimentale, tot mai complexe şi mai perfor-mante. Dar cel mai spectaculos şi cel mai laîndemână domeniu, pentru că ne afectează pe toţidin punctul de vedere al calităţii vieţii, este al medi-cinei. S-au dezvoltat noi domenii ale ingineriei, cumar fi ingineria medicală, care pregăteşte ingineripentru proiectarea, fabricarea şi întreţinerea echipa-mentelor medicale. Aceştia au proiectat şi au reali-zat echipamente tot mai performante, bazate pe noiprincipii fizice, cele mai relevante fiind cele dindomeniul imagisticii şi roboticii chirurgicale.

Noile echipamente de imagistică au schimbatcomplet modul de investigare a corpului uman înultimele decenii, îmbunătăţindu-se semnificativ rataşi momentul detectării unor maladii grave. Implan-turile stomatologice, utilizate în mod curent astăzi,ar fi imposibil de realizat fără asistenţa imagisticii.La fel de spectaculoase sunt şi aplicaţiile roboţilor închirurgie, care au parcurs fazele de la concept la cer-cetare, realizare şi utilizare curentă, într-un ritm decâteva decenii. În anul 1984 a fost realizată prima

Figura 5. Exemple de organe umane obţinute prin bio-imprimare [Ope 2018]24

intervenţie chirurgicală de către un robot. Astăziroboţii de tip „da Vinci” sunt deja utilizaţi curent înmultiple tipuri de operaţii (de-a lungul timpului,începând cu anul 2000, fiind fabricaţi în peste 5000de exemplare). Cercetătorii din ingineria materiale-lor au dezvoltat materiale noi biocampatibile, faptce a făcut posibilă realizarea de implanturi osoase,de ţesuturi (recent au fost realizate ţesuturi de pieleartificială) sau chiar de organe artificiale. În Fi -gura 5 sunt prezentate câteva tipuri de ţesuturi caresunt realizate din materiale artificiale, prin tehnicide bio-imprimare 3D: piele, cartilaje, trahee, valveaortice, vase de sânge [See 2014].

Realizările fascinante ale tehnicii moderne şiimplicaţiile sociale ale acestora au făcut ca marigânditori să-şi orienteze atenţia asupra acestui feno-men, fiind dezvoltată o nouă direcţie de cercetare înfilosofie: filosofia tehnicii. Filosofi şi sociologi ce -lebri, precum Ortega Y Gasset, Martin Heidegger,Jacques Ellul, Hannah Arendt, s-au aplecat asupraaspectelor antropologice, etice, taxonometrice aletehnicii, precum şi asupra proceselor de inovare şievoluţie a tehnologiilor. Un rol important l-a avutanaliza impactului social al dezvoltării noilortehnologii şi a mutaţiilor pe care le produce aceastaîn mentalul colectiv. Voi aminti aici doar trei dintrestudiile celebre care au abordat acest subiect: DieFrage nach der Technik (Întrebarea privitoare latehnică) al lui Heidegger, publicat în anul 1954 [Hei1954]; The human condition al lui Arendt, publicatîn anul 1958 [Are 1958], şi The TechnologicalSociety al lui Ellul, publicat în traducereenglezească în anul 1964 [Ell 1964]. Ulterior, înspecial în ultimii zece ani, numărul publicaţiilor înacest domeniu a crescut semnificativ. Relevante înacest sens sunt: Thinking about technology, a luiPitt, apărută în anul 2000 [Pit 2000], şi Philosophyof Technology and Engineering Sciences, un volu-minos tratat editat de Meijers şi publicat în anul2009, reprezentând volumul al nouălea al celebruluiHandbook of Philosophy of Science [Mei 2009].

Lansarea la Târgul auto de la Paris din 5 octom-brie 1955 a modelului de automobil avangardist DS19 de către firma Citroën l-a fascinat pe gânditorulfrancez Roland Barthes într-atât, încât i-a dedicatacestuia un eseu intitulat La nouvelle Citroën, inclusîn volumul de eseuri Mytologies. Este unul dintrecele mai frumoase eseuri dedicate unei realizări atehnicii moderne. Sugestivă, în acest sens, este frazade început: „După părerea mea, astăzi, automobiluleste echivalentul destul de exact al marilor cate drale

gotice: adică o mare creaţie a epocii, concepută cupasiune de nişte artişti necunoscuţi, consumată caimagine de un întreg popor, care, prin ea, îşi apropieun obiect cu desăvârşire magic.”

Schimbările produse de dezvoltarea tehnologii-lor digitale au făcut ca psihologii, sociologii şieducatorii să caute să explice prin ce se diferenţiazănoile generaţii de cele educate şi formate înainteaapariţiei acestor tehnologii. Asfel, Mark Prensky aintrodus în anul 2001, în faimosul său articol Digi-tal Natives, Digital Immigrants [Pre 2001], termenulde „digital nativ”. Acesta a definit „nativii digitali”ca fiind tinerii născuţi în ultimii 20–30 de ani şi careau crescut odată cu calculatoarele, telefoanelemobile şi internetul (şi înconjuraţi de acestea). Pecei care s-au născut înaintea acestei perioade, darcare au adaptat aceste noi tehnologii (au emigrat înaceastă lume digitală) Pensky i-a numit „digitalimmigrants” (imigranţi digitali). Ulterior [Pre2009], acesta a introdus un nou concept „digitalwisdom” („înţelepciune digitală”) care reprezintăacea capacitate a unei persoane de a utiliza noiletehnologii, în scopul îmbunătăţirii performanţelorsale cognitive, nu numai de a le înţelege. La fel cumelectricitatea ne-a schimbat viaţa acum o sută de ani,tot aşa se va întâmpla peste câţiva ani cu IA. O mareparte dintre deciziile din viaţa cotidiană şi din ceaprofesională va fi luată de sisteme care înglobeazăIA. Este bine, este rău? Viitorul ne va da răspunsulla această întrebare.

Cealaltă faţă a dezvoltării tehnologiilor oreprezintă efectele lor negative. Voi menţiona câtevadintre ele: o dependenţă a omului de tehnologie (detelefonul mobil, de calculator, de programele deInteligenţă Artificială etc.), ceea ce duce la pierdereaabilităţilor sociale; utilizarea în scop distructiv aacestora (spre exemplu a tehnologiilor militare decătre terorişti); utilizarea tehnologiilor avansate pen-tru manipularea opiniei publice (spre exemplu, cam-pania de manipulare antivaccinare sau campaniilede manipulare din India, care au dus la linşaj etc.);impactul asupra mediului (încălzirea planetară,creşterea conţinutului de CO2, deşeurile tehnologice –radioactive sau poluante); o bulversare pe piaţaforţei de muncă etc. [Leo 2016]. Oricum, dezvolta-rea tehnologiilor are două feţe: una angelică şicealaltă malefică. Una care să ne ducă spre condiţiade Zei şi cealaltă care să ne ducă spre Iad. Omul vatrebui să aleagă calea pe care o va urma. Din acestpunct de vedere, trebuie să fim optimişti că va alegecalea corectă. 25

inginerii în Academia română Este o tradiţie ca în cadrul discursului de

recepţie al unui nou membru titular să fie alocat unspaţiu dedicat elogiului unui predecesor al său dinAcademia Română. Prin prezentarea, în continuare,a istoriei Secţiei de știinţe tehnice voi aduce unelogiu celor 150 de ingineri aleşi de-a lungul timpu-lui în Academia Română.

Primul inginer ales în Academia Română, înanul 1870, a fost Petrache Poenaru, personalitatecomplexă, spirit enciclopedic, remarcabil inginer,inventator şi matematician. La scurt timp, în anul1871, i-a urmat un inginer agronom, şi anume IonIonescu de la Brad. În primii ani, inginerii auactivat în Secţia știinţifică, alături de matemati -cieni, fizicieni, chimişti, medici, biologi, geologi.Odată cu creşterea rolului ştiinţelor exacte pe planmondial, şi implicit în România, Secţia știinţificădobândeşte o însemnătate din ce în ce mai mare şio consolidare continuă, inclusiv prin alegerea înrândul ei a unor ingineri eminenţi, în special con -structori şi agronomi. Astfel, în anul 1892, AnghelSaligny a fost ales membru al Academiei, unuldintre cei mai mari ingineri pe care i-a avut Româ-nia, iar în anul 1901, Gheorghe Lahovary. Până înanul 1948, ponderea inginerilor în Academie a fostredusă, numărul total al acestora fiind 18, repre-zentând un procent de sub 4% din numărul total almembrilor Academiei. Câteva nume de referinţă aleunor ingineri care au fost primiţi în Academie pânăîn anul 1948 au fost: Nicolae Vasilescu-Karpen,electrotehnician şi fizician (1923); GheorgheIonescu-Şişeşti, agronom (1925); Elie Radu,constructor (1926); Dionisie Ghermani, inginermecanic (1945); Traian Vuia, inventator (1946).

Evoluţia societăţii româneşti impunea o nouăstructură a Academiei Române, adaptată la reali -tăţile vremii. Prima propunere de formare a uneiSecţii de știinţe tehnice în cadrul Academiei Ro -mâne a fost făcută de Dimitrie Gusti, în anul 1941,propunere amânată din cauza războiului. Abia înanul 1948, odată cu reorganizarea Academiei Ro -mâne de către noul regim politic instaurat înRomânia, s-a înfiinţat o Secţie de știinţe tehnice şiagri cole (Figura 6). Noua structură a Academiei,transfor mată de regimul comunist în AcademiaRepublicii Populare Române, cuprindea şase secţiiîmpărţite la rândul lor în 25 de subsecţii. După anul1948, ponderea inginerilor a crescut semnificativ,autorităţile comuniste punând accent pe științele

exacte și aplicate, în detrimentul ştiinţelor sociale.Astfel, în anul 1948, au fost primiţi opt membricorespondenţi, iar trei membri au fost titularizaţi.Aceasta primire masivă a inginerilor în Academiea avut scopul de a se forma o Secţie de știinţe teh-nice de sine stătă toare, ceea ce s-a întâmplat înanul 1955. Un an de graţie pentru Secţia de știinţetehnice a fost anul 1963, când au fost primiţi 15membri corespondenţi, iar șapte membri au fosttitularizaţi. Noii membri acopereau domenii despecialitate recent apărute (automatica, electronicaetc.) sau cu tradiţie în România (mecanica, aviaţiaetc.). Secţia de știinţe tehnice cuprindea astfel per-sonalităţile de prim rang ale ingineriei româneşti,precum Elie Carafoli, Ştefan Bălan, Remus Rădu-leţ, Radu Voinea, Gheorghe Buzdugan, Ioan Anton,Aurel Beleş, Gheorghe Cartianu, George Bărănes-cu, Ştefan Nădăşan, Corneliu Penescu, NicolaeTipei şi alţii. Într-o încercare de recuperare a ingi-nerilor din diaspora, în anul 1965, respectiv 1970,au fost aleşi membri titulari doi inventatori celebripe plan mondial, George Constantinescu şi HenriCoandă. Astfel, prin alegerea celor doi inventatori,alături de Traian Vuia (ales membru de onoare, înanul 1946) şi Aurel Vlaicu (ales membru post-mor-tem, în anul 1948), Academia Română recupereazăgloriile aripilor româneşti. Un al doilea val de pri-miri în Secţia de știinţe teh nice s-a realizat abiadupă revoluţia din 1989, când, în doi ani succesivi(1990 şi 1991), au fost primiţi 13 noi membri şi aufost titularizaţi opt membri. În momentul de faţă,secţia cuprinde patru membri titulari, șapte membricorespondenţi şi cinci membri de onoare (doi dinţară şi trei din străinătate).

De-a lungul celor aproape 150 de ani de exis -tenţă a Academiei, un număr de 150 ingineri aupăşit pragul acesteia, provenind din domenii di fe -rite: 104 ingineri mecanici, electrotehnicieni, con-structori, electronişti, de calculatoare etc.; 29 ingi-neri agronomi; 13 ingineri chimişti; cinci inginerigeologi şi geofizicieni. Cu toate că ponderea lornumerică în numărul total al membrilor Academieide-a lungul timpului a fost de numai 13%, ingine-rii au avut un rol important în devenirea instituţieide la Societatea Literară Română, din 1866, laAcademia Română de astăzi. Pentru a ilustra acestlucru mă voi referi la preşedinţii Academiei Ro -mâne. Din cei 45 de preşedinţi ai Academiei, aleşide-a lungul existenţei sale, un număr de opt au fostingineri (15,5%), începând cu Anghel Saligny,26

continuând cu Cristofor Si mionescu, Ioan Anton,Radu Voinea, Mihai Drăgănescu, Virgiliu NiculaeConstantinescu, Ionel Valentin Vlad şi CristianHera. Este de remarcat faptul că din ultimii 11 pre -şedinţi șapte au fost ingineri, ceea ce reflectă ten-dinţele actuale din societatea româ nească. Ponde-rea inginerilor în Academia Română este astăzi de17%. Este mult, este puţin? Reflectă acest procentevoluţia societăţii româneşti şi tendinţele globalede „tehnicizare” şi „computerizare”? Este corelatacest procent cu cel al ponderii inginerilor în socie-tate şi cu contribuţia acestora la dezvoltarea socie-tăţii? Vorbind strict cantitativ, din anul 1871 şipână în prezent, peste 900 000 de ingineri au fostformaţi în România, aceştia formând cea mainumeroasă comunitate profesională cu pregătiresuperioară [Ban 2018c]. Evident că răspunsurile laîntrebările de mai sus sunt diferite, în funcţie dezona din care vin. Dar, de oriunde ar veni, aceastăparte a inteligenţiei creatoare româneşti, cu atâteaperformanţe admirabile, cred că merită elogiulcelor care se străduiesc în zilele noastre să le con-solideze şi să le sporească. În ceea ce mă priveşte,sunt mândru că aparţin acestei comunităţi şi că măpot asocia sufleteşte şi prin tot ceea ce fac eforturi-lor exem plare ale inginerilor puse generos în servi-ciul naţiunii române.

bibliografie

[Als 1630] Alsted J.H., Encyclopedia, Herborn, 1630.[Are 1957] Arendt H., The human condition, Univer sity

of Chicago Press, Chicago, 1958.[Axe 2008] Axenciuc V., Formarea sistemului indus trial

modern în România, 1859–1914. Demarajul indus trializării,Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008.

[Ban 2018a] Banabic D., Istoria Tehnicii şi IndustrieiRomâneşti. Istoria electrotehnicii, energeticii, transporturilorşi învăţământului tehnic, Editura Academiei Române, 2018.

[Ban 2018b] Banabic D., Istoria Tehnicii şi IndustrieiRomâneşti. Istoria mecanicii, tehnicilor de prelucrare şi aconstrucţiilor, Editura Academiei Române, 2018.

[Ban 2018c] Banabic D., Axinciuc V., Evolu ţianumărului de absolvenţi de învățământ tehnic din Româniaîn perioada 1871–2016, în: Educaţia şi cercetarea în Româ-nia, Editura Casa de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2018.

[Bar 1957] Barthes R., La nouvelle Citroën, în: Mytho-logies, Éditions du Seuil, Paris, 1957 (tradusă de EdituraInstitutul European, Iaşi, 1997).

[Ber 2003] Evoluţia societăţii şi economiei în stateleromâneşti (1848–1877), în: Istoria românilor, vol. VII, tomI, coordonator Berindei D., Editura Enciclopedică,Bucuerşti, 2003, p. 595–631.

[Big 1829] Bigelow J., Elements of Technology, BostonPress, Boston, 1829.

[Blo 1661] Blount T., Glossographia, London, 1661.[Bry 2016] Brynjolfsson E., McAffe A., The second

machine age, Norton, New York, 2016.

Figura 6. Evoluţia secţiilor Academiei Române

27

28

[Dig 2018] https://www.digitaltrends.com/cool-tech/ -japanese-ai-writes-novel-passes-first-round-national-literary-prize/

[Ell 1964] Ellul J., The Technological Society, VintageBooks, New York, 1964.

[For 2016] Ford M., The Rise of the Robots, Oneworld,London, 2016.

[Gui 1856] Guillery H., Technologie (traducere dinlimba franceză de Alexe Marin), Tipografia ColegiuluiSfântul Sava, Bucureşti, 1856.

[Har 2018] Harari Y.N., Homo Deus. Scurtă Istorie aViitorului, Editura Polirom, Iaşi, 2018.

[Hei 1954] Heidegger M., Die Frage nach der Tech-nik, în: Vorträge und Aufsätze, Neske, Pfullingen, p. 5–36.1954.

[Kai 2006] Kaiser W., König W., Geschichte des Ingi-neurs, Hanser, München, 2006.

[Leo 2016] Leonhard G., Technology vs Humanity, FastFuture Publishing Ltd., 2016.

[Lex 1965] Lexiconul Tehnic Român, vol. 17, ed.Răduleţ R., Editura Tehnică, Bucureşti, 1965.

[Mei 2009] Meijers A., (ed.), Philosophy of Tech nologyand Engineering Sciences, Elsevier, Amsterdam, 2009.

[Ope 2018] http://www.openbiomedical.org/[Pai 1906] Păianu N.I., Industria Mare. 1866–1906, A.

Baer, Bucureşti, 1906.[Pit 2000] Pitt J.C., Thinking about technology: founda-

tions of the philosophy of technology, Seven Bridges Press,New York, 2000.

[Pre 2001] Prensky M., Digital Natives, DigitalImmigrants, Part 1, în: On the Horizon, vol 9, 2001,p. 1–6.

[Pre 2009] Prensky M., H. Sapiens Digital: From Digi-tal Immigrants and Digital Natives to Digital Wisdom, 2009.

[Pyp 2014] Pyper J., World’s first three-dimensionalprinted car made in Chicago, Scientific American, 12 Sept.2014.

[Ros 2016] Ross A., The Industries of the Future,Simon and Schuster, London, 2016.

[Rue 2015] Ruessmann M., et al, Industry 4.0: TheFuture of Productivity and Growth in Manufacturing Indus-tries, The Boston Consulting Group, 2015.

[Sch 2016] Schwab K., The Fourth Industrial Revolu-tion, WEF, Geneve, 2016.

[Sch 2018] Schwab K., Shaping the Fourth IndustrialRevolution, WEF, Geneve, 2018.

[Sap 2018] https://www.institutsapiens.fr/top-5-des-metiers-en-voie-de-disparition/

[See 2014] Seedhouse E., Beyound Human, Springer,Heidelberg, 2014.

[Ski 2018a] Skilton M., Hovsepian F., The 4th Indus -trial Revolution, Palgrave, London, 2018

[Ski 2018b] Skinner C., Digital Human, Wiley, Hobo-ken, NJ, USA, 2018

[Sta 2015] https://www.statista.com/chart/3559/the-countries-with-the-most-engineering-graduates/

[Ver 1984] Verin H., Le mot: ingénieur, Culture Tech-nique, 12 (1984), p. 18–27.

[Wef 2018] h t t p s : / / w w w . w e f o r u m . o r g / a g e n -da/2018/03/timeline-of-creative-ai/

[Zan 1970] Zane Gh., Industria din România în a douajumătate a secolului al XIX-lea: despre stadiile premer -gătoare industriei mecanizate, Editura Academiei RSR,Bucureşti, 1970.

29

Doamnelor şi domnilor membri ai AcademieiRomâne,

Stimaţi invitaţi,Tradiţia cere ca răspunsul la discursul de recep-

ţie al noului membru al Academiei să fie dat de opersoană de aceeaşi specialitate sau de o speciali tateapropiată, meritele celui primit în familia academi-cienilor fiind astfel mai bine evidenţiate. Aşa s-aprocedat dintotdeauna într-o istorie de peste 150 deani (cu excepţia unei perioade nefaste în care tradi-ţia discursurilor de recepţie a fost întreruptă), încăde la răspunsul dat de către istoricul şi publicistulGeorge Bariţiu la discursul de recepţie al istoriculuişi lingvistului Alexandru Papiu-Ilarian (1869).Excepţii au fost puţine, aproape exclusiv atuncicând Academia a primit un membru de o speciali tateanterior absentă. Aşa s-a făcut că George Enescu,violonist, compozitor şi dirijor a fost primit de mate-maticianul Gheorghe Ţițeica (1933), pictorulGheorghe Petraşcu de către filosoful ConstantinRădulescu-Motru (1937), istoricul Ştefan Pascu deinginerul chimist Cristofor Simionescu (1975), ingi-nerul electronist Mihai Drăgănescu de către criticulşi istoricul literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1990,an în care a fost reluată tradiția discursurilor derecepție) sau criticul literar Eugen Simion de mate-maticianul Viorel Barbu (2005).

Astăzi, discursul de recepţie a fost rostit de aca-demicianul Dorel Banabic, inginer mecanic, iarcuvântul de răspuns este rostit de către un inginerchimist. Nu mi se pare nimic nefiresc, pentru că ele-mentele definitorii ale formării şi dezvoltării noastreprofesionale, ca ingineri, au numeroase trăsăturicomune.

Ingineria reprezintă un domeniu larg, cu nume-roase subdomenii care au o rădăcină comună – acti-vităţi riguroase de conceptualizare, proiectare şi rea-lizare practică, după o gândire serioasă şi bazată deprincipii logice, a unor lucrări funcţionale şi de con-strucţie de ansambluri mecanice, electrice, electro-nice, chimice ş.a. Toate subdomeniile ingineriei sebazează pe inventivitate şi creativitate, iar progresulingineriei şi ştiinţelor inginereşti reprezintă princi-pala forţă motrice a evoluţiei societăţii moderne.Istoria tehnicii face parte din istoria omenirii, iaringinerii sunt creatori ai istoriei.

Theodore von Karman, inginer aerospaţial, con-sideră că „oamenii de ştiinţă descoperă lumea careexistă; inginerii creează lumea care nu a existatniciodată”.

cuvânt de răspuns*

* Cuvânt de răspuns la discursul de recepţie susținut la 26 septembrie 2018, Aula Academiei Române

Acad. Bogdan C. Simionescu

Acad. Bogdan C. Simionescu

Vicepreședinte al Academiei Române

Herbert Clark Hoover, inginer minier, preşe -dinte al SUA între anii 1929–1933, ne oferă, dupăpărerea mea, una dintre cele mai frumoase definiţiiale ingineriei şi inginerului:

„(Ingineria) este o mare profesiune. Este fasci-naţia de a vedea cum o plăsmuire a imaginaţiei de -vine, cu ajutorul ştiinţei, un plan pe hârtie. Ca apoisă se materializeze în piatră, metal sau energie. Caapoi să creeze locuri de muncă şi locuinţe pentruoameni. Ca apoi să ducă la creşterea standardului deviaţă şi la sporirea confortului. Acesta este înaltulprivilegiu al inginerului. Marea sa responsabilitateîn comparaţie cu cei de altă profesie este că operelelui se află sub văzul tuturor. Acţiunile sale se con-cretizează, pas cu pas, în material palpabil. Ingine-rului îi revine menirea să îmbrace scheletul ştiinţeicu viaţă, confort şi speranţe.

Desigur, pe măsură ce anii trec, oamenii uităcare este autorul lucrării, chiar dacă au ştiut odată.[...] inginerul priveşte înapoi spre binele nesfârşit cese desprinde din succesul său cu o satisfacţie pe careo cunosc puţine profesii. Iar verdictul colegilor săieste singura recunoaştere pe care o doreşte”.

Academicianul Dorel Banabic este inginermecanic atât prin formare – este absolvent alFacultăţii de Mecanică a Institutului Politehnic dinCluj-Napoca, promoţia 1980 –, cât şi prin vocaţie.A urmat cariera didactică universitară pe care asusţinut-o permanent printr-o activitate ştiinţificănu numai bogată, dar şi de substanţă. Esteautor/coautor a şase cărţi apărute în edituri străine– Springer, Science Press Beijing, Hermes –, anumeroase capitole în cărţi, articole publicate înreviste de circulaţie internaţională, prezentări invi-tate la conferinţe naţionale şi internaţionale. O acti-vitate care i-a adus o meritată recunoaştere profe-sională: a ocupat, în repetate rânduri, poziţia decercetător/profesor invitat al unor universităţi dinGermania, Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia; afost membru al Comitetelor ştiinţifice a peste osută de conferinţe internaţionale, a fost sau estemembru în conducerea unor organizaţii ştiinţificeinternaţionale şi membru al comitetelor editorialeale unor reviste de largă circulaţie.

Impactul activităţii sale ştiinţifice se poatemăsura, cantitativ şi calitativ, prin citarea lucrărilorsau cărţilor sale în peste 3500 de publicaţii, prin pre-zenţa cărţilor pe care le-a semnat – peste 1500 deexemplare – în biblioteci din întreaga lume, dar şi

prin aplicarea rezultatelor ştiinţifice, teoretice înmediul industrial. De la idee la planşetă, laborator,prototip şi brevet şi apoi la utilizatorul industrialeste un drum lung şi presărat cu insomnii, dar profe-sorul Dorel Banabic l-a străbătut cu succes. Modelulde material dezvoltat de Domnia Sa a fost imple-mentat în programul comercial de simulare a pro-ceselor de deformare plastică a tablelor AUTO-FORM, dezvoltat de firma elveţiană AUTOFORMşi utilizat de 95% dintre firmele constructoare deautomobile. Mari companii constructoare de auto-mobile (Daimler Chrysler, Volvo, General Motors,ALCOA) sau universităţi (ETH Zürich, Universita-tea din Tokyo) au atestat atât prioritatea sa pe planmondial în deschiderea şi dezvoltarea unor dome-nii de cercetare, cât şi importanţa aplicativă arezultatelor obţinute. Modelele de material dezvol-tate de profesorul Banabic au fost implementate înplatforma UMMDp dezvoltată de Asociaţia Japo-neză de Analiză Neliniară în CAE (JANCAE), înprogramele comerciale de simulare a proceselor dedeformare plastică a tablelor.

Discursul de recepţie prezentat de academicia-nul Dorel Banabic este un binemeritat omagiu adusinginerului român. Toţi cei pe care i-a nominalizat omeritau cu prisosinţă. Aş adăuga două nume la listaDomniei Sale: Elisa Leonida Zamfirescu(1887–1973), geolog, prima femeie inginer din lume(nu a fost membru al Academiei Române), şi acade-micianul Emilian Bratu (1904–1991), fondatorulşcolii de inginerie chimică din România, membru alSecţiei de știinţe chimice.

În expunerea sa, academicianul Dorel Banabicne prezintă evoluţia tehnicii şi a tehnologiilor de laprima la a patra revoluţie industrială şi impactul lorsocial şi, într-un fel, ne pregăteşte pentru a patrarevoluţie industrială, pe care am început deja să oreceptăm. Impactul asupra noastră, a tuturor, va fiunul major. Aş menţiona, spre exemplificare, stu -diile care analizează ceea ce am putea numi „feno-menul Leonardo da Vinci” (1452–1519) – pictor,sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator,anatomist, geolog, cartograf, diplomat, botanist şiscriitor – o personalitate copleşitoare care a îmbi-nat perfect ştiinţa şi cultura. Este părintele aerodi-namicii, hidraulicii, tribologiei, roboticii. A proiec-tat motorul cu aburi în anul 1500; James Watt l-arealizat în anii 1760, iniţiind prima revoluţie indus-trială! Sunt analişti care afirmă că, dacă am fi apli-30

cat proiectul lui Leonardo da Vinci în timpul vieţiisale, istoria ar fi putut consemna revoluţia indus-trială cu 260 de ani mai devreme, deci acum amtrăi în anul 2278... Putem realiza astfel importanţa,impactul şi chiar şocul care urmează apariţiei uneinoi revoluţii industriale pe care, de altfel, nu oputem evita, dar putem să ne pregătim pentru a orecepta mai uşor.

Pentru că va trebui să răspundem unor întrebărişi să facem faţă unor probleme majore.

Viteza şi dimensiunile modificărilor/transformă-rilor însumate sub umbrela „a patra revoluţie indus-trială” sunt mai mari decât oricând; nu cred că auprecedent în istoria omenirii.

Prima mare întrebare (generală) care ne esteadresată este: suntem/vom fi capabili să ne adap-tăm? Cea de-a patra revoluţie industrială poate şitrebuie să fie privită şi din perspectiva oameni vsmaşini, cele din urmă căpătând un rol mult maiimportant decât avut până în prezent. Barierele din-tre roboţi (maşini, inteligenţa artificială) şi oamenivor deveni tot mai fluide. Chiar dacă maşinile/meca-nismele automatizate/inteligenţa artificială nu repre-zintă şi nu sunt privite (încă) drept o ameninţare laadresa umanităţii, ele ne vor defini din ce în ce maiputernic şi vor modela colaborarea dintre oameni şimai ales dintre oameni şi maşini (care vor ajunge sălucreze împreună, uneori chiar în ipostaza oamenipentru maşini).

A patra revoluţie industrială (creşterea cantita -tivă şi calitativă a numărului de maşini/meca -nisme/inteligenţa artificială) va duce la volume dedate într-o creştere exponenţială, din ce în ce maigreu de analizat şi mai ales de protejat.

Dar cea mai serioasă problemă vizibilă (la oraactuală) generată de noile tehnologii/a patra revo-luţie industrială constă în ingerinţele pe termenmediu şi lung de pe piaţa muncii. O analiză reali-zată de Forumul Economic Mondial (Davos,2016) arată că până la sfârşitul anului 2020 vordispărea șapte milioane de locuri de muncă (înspecial muncă de rutină, nespecializată, necalifi-cată), atribuţiile fiind preluate de maşini automateşi imprimante 3D. Dar în acelaşi interval de timpvor apărea 2,1 milioane de noi locuri de muncă(înalt specializate, hipercalificate) în special îninginerie, tehnologie de vârf, programare,arhitectură ș.a. (roboţii trebuie construiţi şi pro-gramaţi!).

Pe termen mediu şi lung acest mod de evoluţieva conduce la o separare a pieţei muncii în munca(muncitori) necalificată/nespecializată/prost plătităvs. munca (muncitori) înalt (hiper) calificată/spe-cializată/foarte bine plătită şi la o diminuare radi -cală a celor care fac parte din categoria de mijloc.În plus, modelul actual al job-ului de opt ore/zi vasuferi transformări – în aşa-numitele ţări avansatecreşte numărul celor care lucrează part-time sau unnumăr mai mare de ore pentru intervale scurte detimp (o parte din schimbare este generată de auto-matizare; cel mai la îndemână exemplu este cazulAmazon).

Deja există „clasa oamenilor inutili” (pentrumine, sună îngrozitor!), recunoscută prin lege înunele țări dezvoltate, în creștere, un vector socialcu viitor impact major. În Finlanda operează o legepotrivit căreia cetățenii care nu doresc să mun -cească primesc de la stat rente viagere. Franța șiMarea Britanie pregătesc legi similare, China –țara cu cele mai multe fabrici robotizate din lume –se aşteaptă la sute de milioane de şomeri în dece-niile următoare.

Problemele şi provocările de pe piaţa muncii vorcrea inevitabil schimbări în zona educaţiei, care vatrebui să treacă printr-un proces deloc uşor de per-manentă adaptare şi flexibilizare.

Fiecare revoluţie industrială a presupus o pe -rioadă de tranziţie. Rapiditatea, intensitatea şi com-plexitatea celei actuale (a patra) poate conduce la otranziţie dură, cu nedorite implicaţii sociale, econo-mice şi politice. Va creşte sufocant dinamica infor-maţiilor şi gradul de utilizare a tehnologiilor digi -tale/internetului/social media, ceea ce va conduce(şi) la multiple efecte negative: modificarea modele-lor şi standardelor actuale, amplificarea fenomenu-lui fake news, tipare şi aşteptări sociale nerealiste,dar întreţinute în mod interesat, izolarea grupurilorşi indivizilor, extinderea ideilor/ideologiilor extre -miste, terorism informatic/cibernetic, radicalizareaopiniilor şi, poate cel mai important, afectarea trau-matizantă a vieţii private. O parte dintre aceste efectele simţim deja.

Creşte posibilitatea ca un individ/grup restrânssă concentreze o prea mare putere şi să deţină con-trolul/să influenţeze după bunul plac un număr marede indivizi; din nou, un efect deja prezent în multecolţuri ale lumii. 31

32

Şi, extrem de important, vor trebui redefinite şicompletate principiile şi limitele etice şi moraleexistente, pentru a face faţă evoluţiei galopante abiotehnologiei şi inteligenţei artificiale, care vorinfluenţa în anii următori durata medie de viaţă, sta-rea de sănătate, cunoaşterea şi capacităţile intelec-tuale şi fizice ale individului.

Istoria ne-a învăţat că dezvoltarea tehnologiilorare întotdeauna atât aspecte pozitive, cât şi nega -tive. Nu ne rămâne decât să fim înţelepţi. Alegereadrumului ne aparţine şi ar trebui să ne reamintim,parafrazându-l, vechiul proverb Science sansconscience n’est que ruine de l’âme (FrançoisRabelais).

Sunt probleme reale ale prezentului și ale viito-rului, probleme pe care va trebui să le controlăm șiprobleme la care va trebui să ne adaptăm.

Discursul de recepție al academicianului DorelBanabic le sugerează și, dacă ne întoarcem în timpși trecem în revistă darurile pe care ni le-a făcutingineria în cei peste 4500 de ani de existență, rea-

lizăm că tot ea ne va oferi și soluții la problemeleviitorului. Cu o singură condiție: să fim înțelepți!

Doamnelor şi domnilor membri ai AcademieiRomâne,

Stimaţi invitaţi,Doresc să-i mulțumesc colegului Dorel Banabic

pentru că m-a ales pentru a prezenta cuvântul de răs-puns. M-a „obligat” astfel să răsfoiesc din nou volu-mele cu discursurile de recepție și cuvintele de răs-puns rostite sub cupola Academiei noastre de cătreînaintași, al căror exemplu trebuie să ne străduimsă-l urmăm.

Domnule coleg Dorel Banabic,Fiți binevenit în Academia Română! Alegerea

dumneavoastră drept titular al familiei academicie-nilor este un gest de recunoaştere a meritelor şi rea-lizărilor Domniei Voastre, dar şi exprimarea unoraşteptări pentru viitor. Vă doresc să continuați, cuaceeași energie și dăruire, să slujiți știința și școalaromânească și acest templu al valorilor spiritului –Academia Română.

Profesorul Petre t. Frangopol,membru de onoare

al Academiei române – 85

câteva gânduri despre Petre t. Frangopolla împlinirea vârstei de 85 de ani*

Acad. Victor Voicu

Vicepreşedinte al Academiei Române

Sărbătorim astăzi un prestigios coleg, care, printoată activitatea sa, a dovedit un constant ataşamentcercetării ştiinţifice româneşti, implicându-se neobositîntr-o luptă, adesea inegală, cu oprelişti şi obstacolegreu de depăşit, şi mai ales, imposibil de înţeles moti-vaţia genezei lor.

Petre Frangopol s-a născut la Constanţa, în1933. După liceu urmează cursurile InstitutuluiPolitehnic din Iaşi, Facultatea de Chimie Indus trială.Astfel Petre Frangopol devine al treilea chimist dinfamilie, urmând tradiţia acesteia.

Are o carieră foarte dinamică, tumultoasă, plinăde încercări şi realizări, numele lui înscriindu-seprintre fondatorii unor domenii de mare interes pen-tru cercetarea ştiinţifică românească şi internaţio -nală, pentru şcoala românească de chimie.

Este selecţionat la Institutul de Fizică Atomică(IFA), se specializează în radiochimie şi pune lapunct tehnologia marcării cu izotopi a compuşilororganici şi prepară iodul131 în cadrul Laboratoruluide preparare a radioizotopilor de pe lângă ReactorulNuclear, contribuind la crearea şi dezvoltarea Cen-trului, de mai târziu, de producţie radiochimică de laIFIN (Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară,noua denumire a IFA după reorganizarea Institutu-lui, din 1976).

A lucrat şi a profesat la mai multe universităţiromâneşti: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”Iaşi, Departamentul de biofizică şi fizică medicală,la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca,Facultatea de Chimie, Catedra de chimie fizică şiDepartamentul de fizică al Universităţii PolitehniceBucureşti.

A avut privilegiul de a lucra cu personalităţi aleştiinţei româneşti: acad. Horia Hulubei, acad. C.D.Neniţescu ş.a.

Are o operă de reală semnificaţie ştiinţifică, darnu despre aceasta voi vorbi acum.

Educaţia din familie l-a marcat definitiv pe pro-fesorul Petre Frangopol. Strămoşii săi, cu trei gene-raţii înainte, au fost nevoiţi să emigreze, să pără-sească Mesemvria (azi, Nesebăr), sat 100% cupopulaţie grecească, aflat la sud de Varna, urmare apurificării etnice, în jurul anilor 1850. Au emigratdeplasându-se spre nord, în Dobrogea, în Kiusten-geul de atunci (denumire turcească), Constanţa deastăzi.

Acad. Victor Voicu

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

Petre T. Frangopol – 85

34

Într-o relatare, după Petre Frangopol preluată şide el după o carte apărută la Paris, în 1854, a gene-ralului Helmuth von Moltke, șeful Statului Major alarmatei prusace, scrie că „Kiustenge avea în 1840vreo 40 de case locuite.... Era o aşezare săracă decolibe din stuf, locuite de oameni zdrenţăroşi.Regiunea era un veritabil deşert şi este uimitor de aîntâlni în mijlocul Europei o astfel de situaţie”. Aicise dezvoltă şi neamul Frangopolilor.

Tatăl lui născut la Constanţa, în 1887, a făcutstagiul militar şi a luptat în armata română, în Pri-mul Război Mondial. Acest părinte, a doua genera-ţie de Frangopoli constănţeni, i-a spus fiului săuPetre, pe drum, în prima zi de şcoală: „...tu ai numegrecesc, dar să ştii că eşti român, ca şi tatăl tău, carea luptat pe front pentru această ţară, pe care să oiubeşti ca şi mine; nu ai ce căuta la şcoala gre -cească”. Sunt multe exemple de personalităţi de alteetnii care, prin dedicaţia lor pentru români, mar -chează istoria noastră socio-morală, civilizaţia şicultura românească.

Evoc câteva repere, ca un omagiu pentru profe-sorul Petre Frangopol.

Mi-e greu să nu-mi fugă gândul la familiaBabeş, respectiv la Vicenţiu Babeş, fruntaş al româ-nilor bănăţeni, intelectual şi membru fondator alAcademiei Române şi tatăl marelui medic, imuno-log, patolog şi întemeietor al cercetării ştiinţificemedicale în România, Victor Babeş. Acesta dinurmă este cel care a înfiinţat primul institut de cer-cetare ştiinţifică din România, care-i poartă numele:Institutul Victor Babeş.

Născut la Viena, mama vieneză, fiul lui VicenţiuBabeş, vine la București şi se dedică medicineiromâneşti; evident, la sugestia puternic argumentatăa tatălui său. Se pare că iubirea pentru români nu-ichiar o întâmplare.

Din nou îmi vine în minte un alt personaj demare faimă, căpitanul francez Marcel Fontainedevenit celebru prin jurnalul său. A apărut recent laEditura Academiei Române în original, Journal dequerre. Mission en Roumanie. Novembre 1916–Avril 1918 al căpitanului Marcel Fontaine. Ofiţerulfăcea parte din misiunea franceză condusă de gene-ralul Henri Mathias Berthelot.

După informaţiile pe care le deţinea, MarcelFontaine era cam îngrozit că, la vârsta de 25 de ani,va desfăşura activitate într-o ţară departe de civili-zaţia europeană, terra incognito. Era destul de îngri-jorat, deşi avea deja o experienţă a războiului. Îl fra-

pează însă încă de la început gentileţea românilor şiîl seduce peisajul Moldovei. Se apucă să înveţeromâneşte, aşa încât, în 1917, citea deja, în original,regulamentele militare româneşti.

Misiunea Berthelot urma să se retragă în 1918 şiîşi lua adio de la partenerii români care invariabilcântau La Marseillaise într-o atmosferă emoţio -nantă, împărtăşită de toţi. Dar plecarea lui MarcelFontaine nu însemna un adio. Va reveni şi îşi varelua profesia sa, respectiv activitatea didactică, înRomânia, continuând spiritul misiunii Berthelottimp de 28 de ani (până în 1948), la Liceul francezdin Bucureşti ca profesor şi director, aruncând opunte între cele două ţări, aşa cum comenta recentprof. Jean-Paul Bled, la Conferinţa internaţională dela Ateneul Român, din 18 septembrie a.c.

Asemenea, şi nu numai, sunt familiile Gojdu şiMocioni, macedo-români emigraţi din Moscopole,care şi-au asumat roluri majore în activitatea politi-că din Ardeal, în a doua jumătate a secolului XIX.

Nu cred că nu ne reamintim emoţionantul patrio-tism al lui Panait Istrati, fiul unui contrabandist grecşi al unei românce, un geniu prigonit de soartă.

Iată, credem noi, interacţiunea dintre spiritesuperioare şi români, spirite apte să perceapă şi săînţeleagă România profundă!

Profesorul Petre Frangopol face parte din lumearară a celor cărora le pasă, abordând lumea cu pasiu-nea celor cu convingeri ferme şi repere morale şiintelectuale. În ultimii 20–25 de ani s-a implicat înpolitica ştiinţei, în scientometrie, în identificareaproblemelor învăţământului şi cercetării ştiinţificeromâneşti. A fost redactorul şef al „Revistei de poli-tica ştiinţei şi scientometrie” a Ministerului Educa-ţiei şi Cercetării, până în 2016, când nu a mai fostfinanţată. Revista era un unicat în România! Veneacu experienţa de reviewer al revistei „Scientome-trics”, publicată de Springer.

Seria de șase volume Mediocritate şi excelenţă:O radiografie a ştiinţei şi învăţământului din Româ-nia este remarcabilă prin acurateţea abordării şicurajul comentariilor şi concluziilor. Din acest reac-tiv nu toată lumea îl simpatizează.

Nu este un adulator de meserie. El vorbeşte, cudreptate, de „mediocritatea ţâfnoasă”!

În acelaşi spirit publică Elite ale cercetătorilordin România: matematică, fizica, chimie (2004).

Organizează workshop-uri cu tematică similară,cu lucrări care au apărut în volume, de exempluPentru excelenţă în ştiinţa românească (2008). De 35

asemenea, în martie 2017 a organizat workshop-ul„Educaţia şi cercetarea românească. Starea prezentăşi perspectivă”, împreună cu acad. Dorel Banabic şiprof. Daniel David.

A depus un efort remarcabil să realizeze volu-mul Istoria chimiei româneşti din cadrul colecţiei„Civilizaţia românească”, închinată Centenarului,coordonată de acad. Victor Spinei, lucrare sub tiparla Editura Academiei Române (2018).

Recent am fost alături în abordarea unei pro -bleme de majoră actualitate şi de mare impact pen-tru societatea românească: „Dezindustrializarea şiindustrializarea României”. Prin organizarea încadrul Academiei Române a două workshop-uri, cuparticiparea unor experţi de mare autoritate, au fostanalizate cele două procese, în care dezindustrializa-rea României a generat o adevărată catastrofă atât înzona demografică, cât şi a resursei umane calificate,

dar şi o dependenţă de produse chimice fabricateînainte de 1990 în România, pe care în prezent leimportăm din ţările vecine, care nu au rezerve depetrol şi nu şi-au distrus industria chimică, dimpo-trivă, au dezvoltat-o.

Destinul, cu meandrele lui, moştenirea ereditarăşi educaţia şi caracterul său au generat prin sinergialor o personalitate demnă, directă, fermă, pe carepoţi conta.

Petre Frangopol este un om, o voinţă, un carac-ter care nu aţipeşte pe orbită.

Îţi mulţumim, stimate şi iubit coleg, că traiec-toria ta prin viaţă este alături de a noastră, se poten-ţează reciproc, într-o sinergie care ne onorează şine consolidează credinţa în destinul AcademieiRomâne.

La mulţi ani alături de noi!

36

Stimaţi membri ai conducerii Academiei Române,Doamnelor şi domnilor academicieni,Doamnelor şi domnilor, Este un mare privilegiu pentru mine să particip

activ la aniversarea a 85 de ani a colegului PetreT. Frangopol, o personalitate complexă, cu o carierăştiinţifică de peste şase decenii, care a avut unimpact remarcabil în dezvoltarea chimiei, radiochi-miei, chimiei biofizice şi biofizicii din Româniaultimelor şase decenii. Activitatea Domniei Sale s-adesfăşurat în patru direcţii principale: om de ştiinţă,profesor şi organizator. A patra direcţie a consti-tuit-o, după anul 1990, politica ştiinţei, devenind unmilitant neobosit pentru îmbunătăţirea învăţământu-lui şi cercetării ştiinţifice din ţara noastră şi aliniereaacestora la nivelul celui existent pe plan internaţio-nal. Succesele pe care le-a obţinut într-o viaţă dedi-cată cercetării, fac din profesorul Frangopol unmodel demn de urmat.

În această prezentare îmi propun să amintescmai ales trei domenii de mare importanţă:

– studii interdisciplinare;– profesor, consilier, editor, întemeietor de noi

laboratoare şi școli de cercetare;– militant pentru recunoaşterea valorilor auten -

tice în învăţământul şi cercetarea din România.Nu ascund preţuirea pe care o am faţă de profe-

sorul Frangopol, fiindcă îl cunosc din anul 1958,când am intrat prin concurs în Institutul de FizicăAtomică (IFA), unde el era angajat din anul 1956.

Petre T. Frangopol s-a născut la Constanța, undea absolvit Liceul (azi, Colegiul Naţional) „Mirceacel Bătrân” (1944–1951), după care s-a înscris laFacultatea de Chimie Industrială, Institutul Politeh-

nic Iaşi (1951–1956). După absolvirea facultăţii afost selecţionat de nou-creatul Institut de Fizică Ato-mică de la Măgurele să urmeze cursurile de un an(1956–1957) – serie unică – de specializare în fizicaşi tehnica nucleară. Din cauza lipsei unor labora -toare, care se aflau în construcţie, conducerea IFA îldetaşează (1958–1964) în cadrul Laboratorului dechimie organică al Facultăţii de Chimie Industrială,Institutul Politehnic Bucureşti, condus de profesorulCostin D. Neniţescu. Teza de doctorat Radicaliliberi stabili din clasa diaril-azotului o susţine laInstitutul Politehnic Timişoara (1968), conducătorştiinţific prof. Giorgio Ostrogovich. Mai târziu, încariera sa, a câştigat o recunoaştere internaţionalăprin lucrările în domeniul radicalilor liberi organici,

Petre t. Frangopol, întemeietor de şcoli şi lider de opinie*

Dorin Poenariu

Membru de onoare al Academiei Române

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

Prof. Dorin Poenariu

37

fiind citat în cărţi de chimie organică şi de radicaliliberi: Organic Chemistry of Stable Free radicals, deA.R. Forrester, J.M. Hay şi R.H. Thomson, AcademicPress, 1968; Free Nitroxyl Radicals, de E.G. Ro -zantsev, Plenum Press, N. Y., 1970; Dolgojivuşcieradicalî, de E.G. Rozantsev, Nauka, Moscova, 1972.

Profesorul Petre Frangopol a obţinut princoncursuri internaţionale două prestigioase bursepostdoctorale, din partea Consiliului Naţional alCercetării Știinţifice din Canada, Divizia de chimie,Ottawa (1969–1970) şi Humboldt Dozentenstipen-dium (1972). În perioada 1971– 1972 a funcţionat capost doctoral research associate la UniversitateaGeorge Washington, Washington D.C., USA, încadrul unui proiect finanţat de NASA.

A promovat la IFA, prin concurs, toate treptelecercetării ştiinţifice, până la cercetător ştiinţificprincipal I şi a fost adjunct (1960–1969), apoi şefulLaboratorului de compuşi organici marcaţi(1969–1974).

După 1990 este invitat ca profesor la Facultateade Fizică, Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi(1991–1999); Facultatea de Medicină, Universitatea„Vasile Goldiş” Arad (1997–1999); Facultatea deChimie, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca(1999–2002). A funcţionat la CNCSIS (ConsiliulNaţional al Cercetării Ştiinţifice din ÎnvăţământulSuperior), unde a contribuit decisiv la aducerea înţară a băncii de date Science Citation Index publi -cată de Institute of Scientific Information din Phila-delphia, SUA, pe baza unui grant al Băncii Mon -diale (280 000 USD). Din 1969 a fost mai mult de20 de ani unul dintre cei doi abstractori români laChemical Abstracts Service (CAS), Columbus,Ohio, SUA şi a contribuit decisiv la includerea„Revistei de Chimie” din Bucureşti printre revisteleindexate şi abstractate de CAS.

A fost invitat şi a conferenţiat în marile labora-toare ale lumii din Europa, SUA, Japonia. Citămdoar câteva din lista foarte lungă: Oak Ridge Natio-nal Laboratory, Argonne National Laboratory,Brookhaven National Laboratory, CEN-Grenoble,CEN-Saclay, Kagawa Medical University, Japonia,Leuven University-Belgia, Manchester University,Anglia, Marburg/Lahn-University, Germania etc.sau invitat la conferințe internaţionale din dome niileîn care a lucrat, inclusiv la cele binecunoscute cunumăr restrâns de participanţi: Gordon Conferences(SUA), EUCHEM-Conferences etc.

Activitatea sa ştiinţifică se caracterizează printr-oarie largă de cuprindere şi un grad neobişnuit de

interdisciplinaritate, preocupările sale cuprinzândchimia, radiochimia, biologia, biochimia, biofizica,fizica, ştiinţele inginereşti, arheometria. Este remar-cabil că această interdisciplinaritate s-a manifestatpregnant, nu ca o simplă complementaritate de mij-loace sau idei, ci ca o unitate de concepţie, care seîncadrează în noile tendinţe de resinteză a ştiinţelornaturii, în care diferitele discipline (fizica, chimia,biologia) nu se manifestă în paralel, ci ca trepte deabordare).

Studii interdisciplinareRadioizotopi şi compuşi organici marcaţi cu izo-

topi stabili şi radioactivi. A fost cel care a preparatla reactorul nuclear al IFA, pentru prima dată înRomânia, în 1960, Iodul-131, cel mai folosit produsradiofarmaceutic de la noi, utilizat în bolile tiroi -diene („Revista de Chimie”, Bucureşti, 12,706–708, 1961). Articolul a fost tradus integral în„Internat. Chem. Eng.” (SUA), 2, 357 (1962). Deasemenea, a dezvoltat pentru prima dată în ţară pro-ducţia radiofarmaceuticelor cu radioizotopi produşila ciclotronul IFA (Galiu-67, Indiu-111), cei maifolosiţi în diagnosticul cancerului. A pus la punct,pentru prima dată la noi, tehnicile de lucru privindsinteza compuşilor marcaţi cu C-14, măsurarearadioactivităţii lor şi urmărirea mecanismelor dereacţie cu ajutorul compuşilor marcaţi izotopic, careau făcut obiectul a numeroase lucrări. S-a ocupat şide marcări cu Deuteriu (D), de exemplu, a preparatpentru prima dată tetradeutero-N-hidroxi-succini -mida (menţionată în „J. Amer. Chem. Soc.”, 93,6561, 1972), precum şi o serie de săruri de piridiniucare prezintă o activitate fiziologică marcantă,lucrare publicată în „J. Organic Chem.”, (SUA), 38,2355 (1973). A dezvoltat un domeniu nou, premierăpentru radiobiologia românească, metoda C-14 pen-tru determinarea productivităţii primare a plancto-nului în ecosistemele acvatice româneşti cu rezul tateoriginale publicate în literatura de specialitate(„Oceanologica Acta”, 4, 343, 1981; „Marine Eco-logy”, 19, 25, 1984 etc.).

Laboratorul de compuşi organici marcaţi de laMăgurele, la a cărui creare, organizare, dezvoltare,orientare tematică şi impunere pe plan ştiinţificnaţional şi internaţional a avut un rol determinant,bine-cunoscut şi apreciat de conducerea IFA, adevenit unul dintre laboratoarele de frunte aleRomâniei care promova prin rezultate, chimiamodernă contemporană şi metodele fizice, atuncirecent introduse (RES, RMN, IR, UV, SM) în38

studierea noilor compuşi preparaţi, dar şi a meca-nismelor de reacţie care se studiau la noi cu mij loaceca şi în alte ţări din Vest.

A contribuit decisiv la realizarea investiţiei de pePlatforma IFA, Centrul de Producţie Radioizotopi(CPR), de la faza iniţială (proiect, documentare, teh-nologii) până la faza finală de produse vandabile.Astfel, a dezvoltat prin eforturi proprii, o nouă linietehnologică la CPR, liofilizarea, care a permis reali-zarea pentru prima dată în România (anii ’80) a tru-selor radiofarmaceutice (RF) de uz uman, ca pro -duse de serie. A pus la punct truse RF vândute curentpe piaţa românească, dintre acestea Fitatul Stanos-Tc-99m, folosit la vizualizarea ficatului, fiind celmai apreciat şi solicitat RF.

Substanţe organice ca moderatori şi agenţi derăcire pentru reactorii nucleari, în particular radio-liza bifenilului şi a unor fracţiuni petroliere din ţaranoastră, a constituit la momentul respectiv(1963–1965) un program important, multidiscipli-nar, pe care l-a coordonat, acesta constituind şi opreocupare de interes internaţional, ca o posibilăfilieră la dezvoltarea reactorilor nucleari energetici(„Rev. Roum. Phys.”, 11, 937, 1966).

Scintilatorii organici, substanţe cu proprietăţiscintilante, le-a sintetizat pentru a elimina importul.Acestea, de exemplu 2,5-diaril-oxazolii (PPO), erauincorporate în lichide sau materiale plastice şi utili-zate în diferite lucrări de fizică şi tehnică nucleară.Ulterior, sintezele au fost realizate prin metode noi,patentate şi publicate în reviste din Anglia („Tetra-hedron”, 16, 59 (1961); 19, 169 şi 2199 (1963) etc.).

Radicalii liberi organici stabili au constituit undomeniu de cercetare aplicativă pe care l-a transfor-mat ulterior în cercetare fundamentală ce i-a adusrecunoaştere internaţională. Radicalul stabil DPPH(1,1-difenil-2-picril-hidrazil) nu se putea obţine pecale comercială, acesta fiind folosit ca etalon în apa-ratul de RES construit la IFA. Odată cu sintetizarealui au fost preparaţi şi alţi noi radicali stabili dinaceeaşi clasă, probându-se experimental ipoteza sta-bilităţii datorate împiedicării sterice, paralel cu efec-tul electronic („Tetrahedron”: 13, 258, 1961; 23,4661, 1967; „Rev. Roum. Chim.”, 14,527, 1969).Rezultatele au fost confirmate şi de alte laboratoaredin străinătate (URSS, Anglia, SUA, Canada,Franţa etc.). Alţi radicali stabili pe care i-a studiat(„J. Org. Chem.”, SUA, 38, 2355, 1973), experi-mental şi prin simulare, au fost cei proveniţi dinsărurile de piridiniu ce prezentau interes prin ase-mănarea lor cu compuşi ce posedă o activitate fizio-

logică cunoscută (cercetaţi în acelaşi timp în SUAde E. O Kosower); în afară de numeroasele citări alelucrărilor sale din literatură, semnalate anterior şi încărţile de referinţă fundamentală, în prefaţa căroraeste menţionată explicit contribuţia lui Petre T.Frangopol alături de alţi bine cunoscuţi specialişti aidomeniului: K. Dimroth, A. Rassat, N. Mc. Connel,G. Russel, A. Forrester ş.a.

Chimia biofizică şi biofizica au ocupat în parti-cular o considerabilă şi foarte fertilă activitate a saîn ultimele două decenii de activitate la IFA, prin sti-mularea dezvoltării acestor domenii în România,datorită programului de cercetare pe care l-a iniţiat:Modificarea structurii şi funcţiei biomembranei subacţiunea unor anestezice locale (procaina, lidocaina,tetracaina) şi a medicamentelor româneşti cele maisolicitate la export: Gerovital şi Aslavital, programfinanţat de Centrala Industrială de Medicamente aMinisterului Industriei Chimice.

Menţionăm câteva tematici dintre cele peste 30abordate, toate cu rezultate notabile publicate în lite-ratura internaţională: dinamica neliniară a interac-ţiunii sistemului imunitar cu tumori canceroase;RMN şi transportul difuzional al apei prin membra-nele eritrocitelor umane; RES utilizând markeri despin în studiul acţiunii agenţilor chimici la nivelulbiomembranelor; studii de chimie fizică a suprafeţe-lor privind interacţia între medicamente şi mem -brane naturale şi artificiale; studii radioizotopice cuprocaina marcată cu Tritiu etc.

Cutremurul de la 4 martie 1977 a distrus integrallaboratorul său. Munca unei însemnate părţi a vieţii,Laboratorul de compuşi organici marcaţi, dotareaacumulată în 20 de ani, substanţe, documentare,manuscrise, totul a dispărut în incendiul devastatorcauzat de cutremur. Nu s-a dat bătut. A amenajat unnou laborator în cadrul Centrului de ProducţieRadiochimică unde avea numai sarcini de producţie.Se reorientează spre chimie biofizică şi biofizică,întrucât radicalii liberi organici stabili (realizaţi pen-tru prima dată în ţara noastră) s-au dovedit utili camarkeri de spin în cercetările unor mecanisme dereacţie la nivelul biomembranelor.

Petre T. Frangopol a avut o contribuţie majoră laînfiinţarea, coordonarea şi dezvoltarea laboratoare-lor în care a lucrat la Măgurele, Iaşi şi Cluj, fără sărevendice recunoaşterea nimănui, conştient de men-talitatea comunistă: face unul treaba şi ne asumămnoi rezultatele (cei învestiţi în funcţii oficiale).Pentru faptul că nu a dorit să-i pună coautori pelucrările lui ştiinţifice (inclusiv pe contracte, procese 39

tehnologice etc.) pe „unii” dintre colegii săi, acti-vişti (şi nu numai…), pentru această „necolegiali -tate” a fost la un pas să fie dat afară din partid şi dininstitut. A venit 22 decembrie 1989 şi totul s-a„uitat”.

Petre T. Frangopol este autor a peste 230 delucrări ştiinţifice apărute: în ţară 130 şi peste 100 înmarile periodice ale lumii (mainstream journals), cufactor de impact mare (afară de cărţi şi Procee-dings). A publicat peste 50 de articole de populari-zare a ştiinţei, de science fiction, puncte de vedere îndiferite dezbateri cu caracter cultural etc. în diferitereviste săptămânale din presa centrală („Contempo-ranul”, „Forum”, „Tribuna Şcolii” etc.) sau din pro-vincie („Tomis”, „Steaua” etc.). Seria „CurrentTopics in Biophysics”, iniţiată şi editată de Petre T.Frangopol (șase volume), cu contribuţii ale unorspecialişti de prim rang din ţară şi străinătate, este oserie ce poate sta alături de alte publicaţii de tipul„Progress in…” sau „Advances in…” mult apre ciateîn literatura ştiinţifică internaţională de specialitate.Lucrările sale (în paranteze, numărul de articolepublicate) au apărut în reviste de prestigiu din stră-inătate, cu factor de impact mare: „BiochimicaBiophysica Acta-BBA” (8), „Tetrahedron, Anglia”(7), „Arch. Intrntl. Physiologie Biochim” (5),„J. Organic. Chem.”, SUA, „J. Organometall.Chem., Biosystems”, Olanda, „Bull. Soc. Chim.”,Franța, „J. Chem. Soc.”, Anglia, „Molec. Aspects ofMed.”, „Isotopentechnik, Spectrochim. Acta,Chromtaographia, Archaeometry”, Olanda etc.Lucrările cele mai citate sunt cele care au stat labaza tezei sale de doctorat (Radicali liberi sta-bili…), publicate cu A.T. Balaban în „Tetrahedron”,Anglia, 23 (12), 4661, 1967 (48 de ori) şi 13 (4),258, 1961 (42 de ori). Menţionez şi alte lucrăripublicate şi citate în „BBA” (17 ori), „J. Chem.Soc.” (25 de ori) etc.

Profesor, consilier, editor, întemeietor de noi laboratoare şi școli de cercetareCa profesor, a organizat prima Secţie de fizică

medicală într-o Universitate din România şi a douade biofizică (după Bucureşti), ambele la Facultateade Fizică a Universităţii „Al.I Cuza” din Iaşi, ple-când practic de la zero dotare şi spaţiu, folosindnumai fonduri externe (circa 500 000 USD) ob ţinuteexclusiv din contracte câştigate prin competiţiiinternaţionale finanţate de AIEA, Viena(1995–1997), de Uniunea Europeană, Bruxelles,Copernicus (1995–1998), Tempus (1994–1999) sau

Fundaţia Soroş (1992–1993) etc. A fost în trecut, caşi astăzi, un susţinător îndârjit al tinerilor talentaţi şiharnici. Mulţi dintre foştii săi studenţi şi colabora-tori, formaţi de el, lucrează în prezent în marile uni-versităţi ale lumii, cu rezultate excelente.

Activitatea managerială: la Universitatea dinIaşi a creat în jurul său o şcoală de tineri dotaţi pecare i-a îndrumat şi i-a trimis să urmeze doctoratulîn domeniul chimiei biofizice şi biofizicii, la univer-sităţi de prestigiu din SUA şi Europa. Unul dintreaceştia, Alexandru Daşu, a câştigat un premiu euro-pean de biofizică. A ştiut să îşi apropie studenţii,să-i ocrotească, lăsând o urmă în biofizica ieşeană.La Cluj, unde a funcţionat o vreme, a dotat Secţia dechimie fizică cu aparatură în valoare de circa200 000 USD dintr-un grant al Băncii Mondiale,care a ocupat locul 1 în competiţia de la CNCSIS.

Dăruirea pentru activitatea de cercetare funda-mentală a profesorului Frangopol poate fi ilustrată şiprin extinderea activităţilor sale cotidiene, impuse înacea vreme de rigorile cercetărilor aplicative obliga-torii, la diseminarea cunoştinţelor obţinute în cadrulgrupurilor de cercetare din întreaga ţară coordonatede el în cadrul Programului de chimie biofizică men-ţionat mai sus. Astfel a organizat patru conferinţenaţionale ale acestui program de cercetare, între anii1986–1989, la Iași, Cluj şi Bucureşti, cu o parte dinlucrări publicate în numere speciale din „Revue Rou-maine de Biochimie”. Practic, acestea constituiaumanifestări de anvergură naţională şi nivel profesio-nal internaţional ale domeniului din România. A reu-şit să impună organizarea (cu V.V. Morariu), pentruprima dată în România, a Zilelor Balcanice de Bio-chimie şi Biofizică, ediţia a 8-a, la Cluj-Napoca, în1990, lucrările fiind publicate într-un număr specialal „Rev. Roum. Biochimie” (1991), introducând ast-fel cercetătorii români din aceste domenii în circuitulunei manifestări tradiţionale regionale.

Seminariile multidisciplinare iniţiate de el laSala Tandem a IFA a polarizat elita cercetătorilor dinRomânia. A fost editorul primei publicaţii anuale(volumele 1–6) româneşti de biofizică, tiraj 1500exemplare, în limba engleză, Seminars in Biophy-sics, publicată de IFA, recenzată internaţional şidifuzată peste hotare. Ultimul volum (al șaselea) aapărut în 1990. La Iaşi, din 1992, a continuat cu oserie nouă, intitulată „Current Topics in Biophysics”(volumele 1–6) la editura Universității „Al.I. Cuza”din Iaşi, difuzată mai ales peste hotare. În aceastăserie a publicat câteva numere speciale de Biosen-zori şi Aplicaţii, cu autori din 35 mari laboratoare dechimie analitică ale lumii.40

A avut o contribuţie fundamentală la dezvoltareaBibliotecii IFA, care a devenit cea mai bogată şicompletă bibliotecă de chimie din ţară şi una dintrecele mai bune biblioteci interdisciplinare de institutdin lume, cu 2500 de abonamente (conform unuiarticol de Fr. Kertesz, J. Chemical Documentation(SUA), vol.13, no.1, p. 16–20, 1973). În 1965 a pro-pus conducerii IFA înfiinţarea „Buletinului de Infor-mare IFA”, a cărui coordonare şi redactare a reali-zat-o timp de patru ani. S-a bucurat de o audienţămare la IFA şi în toată ţara.

militant pentru recunoaşterea valorilor autentice în învăţământul şi cercetarea din românia Petre T. Frangopol a fost şi continuă să fie un

susţinător neobosit al recunoaşterii valorilor auten -tice ale învăţământului şi cercetării din România. Înanul 2004 a publicat volumul Elite ale cercetători-lor din România, în care prezintă biografiile a 21 decercetători de elită din domeniul matematicii, al fizi-cii şi al chimiei. Aprecierea corectă s-a adeverit prinfaptul că șapte dintre aceştia au devenit ulteriormembri ai Academiei: Voicu Lupei, Dumitru Miha-lache, Dorel Bucurescu, Mihnea Colţoiu, Dorin N.Poenariu, Nicolae-Victor Zamfir (șeful Secţiei defizică a Academiei Române) şi Geavit Musa.

În perioada 2002–2016 a publicat șase volumeintitulate Mediocritate şi excelenţă – o radiografie aştiinţei şi a învăţământului din România, în caredezbate problemele educaţiei şi cercetării româneşti,care au ajuns, prin rezultate, la coada Europei, dupăce, între cele două războaie mondiale, se situau lanivelul şcolilor europene.

În cadrul Programului „Civilizaţia românească”iniţiat de Academia Română se vor publica 30 vo -lume de istorie a diferitelor domenii ale culturii şiştiinţei româneşti (matematică, fizică, medicină,literatură, chimie etc.). Istoria Chimiei Româneştieste coordonată de prof. Petre T. Frangopol, are 35capitole, 34 autori, 460 pagini şi index de 1100nume; nouă capitole sunt scrise de către prof. PetreT. Frangopol. În acest volum, foarte importantă estesublinierea critică a faptului că în România s-adesfiinţat radiochimia ca disciplină de predare şi casecţie în universităţi, în ciuda importanţei sale fun-damentale în ştiinţa contemporană.

Este subliniat, de asemenea, faptul că 90% dinIndustria Chimică a României a fost desfiinţată după1990, deşi în anii 1970–1980 România era a zeceaţară din lume ca producţie globală a industriei chimice.

Petre T. Frangopol a fost redactor-şef la „Re vistade Po litica Ştiinţei şi Scientometrie” – Serie nouă, aMinisterului Educaţiei Naţionale (2012–2016).

recunoaşterea activităţii profesionaleActivitatea profesorului Petre T. Frangopol a

fost apreciată prin primirea unor medalii şi diplo-me: Diploma de Onoare şi Medalia IFA (2010),Profesor de onoare al UMF „Iuliu Haţieganu”,Cluj-Napoca (2008), Diploma de Onoare „HoriaHulubei” a IFIN-HH (2006) pentru activitateadepusă în IFA şi în continuare la IFIN-HH, Di -ploma de Excelenţă a Universităţii Bucureşti(2018), Marea Diplomă de Onoare, decernată în1997 de Comisia Naţională de Arheometrie,Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Di -ploma de Onoare a Institutului de Cercetări Marinedin Constanţa, Premiul „Constantin Miculescu” alAcademiei Române (1986) pentru rezultatele obţi-nute în Programul de „Chimie biofizică şi biofi -zică” la IFA; Medalia „Madona României” decer-nată conducerii Academiei Române, dar şi lui PetreT. Frangopol, în 1996, atunci consilier al vicepre-şedintelui Academiei Române, de către Monsenio-rul Ioan Robu, arhiepiscop-mitropolit, cu prilejulaniversării Centenarului înfiinţării ArhiepiscopieiRomano-Catolice de Bucureşti şi al împlinirii adouă milenii de creştinism în România.

Activitatea sa a fost, de asemenea, recunoscutăşi prin alegerea în comitetele de redacţie ale reviste-lor „Romanian Journal of Chemistry”, editată deAcademia Română, „Journal of Radioanalytical” şi„Nuclear Chemistry şi Scientometrics”, ambele edi-tate de Springer, Germania.

Profesorul Frangopol este printre puţinii care auînţeles la timp, că probitatea profesională trebuieînsoţită de o comportare etică pe măsură, pentru caun adevărat om de ştiinţă să lase în urma sa un re -nume. A militat şi continuă să lupte cu înverşunarepentru recunoaşterea şi impunerea elitelor reale,autentice, în ştiinţa şi cultura românească.

Profesorul Petre T. Frangopol, cercetător ştiinţi-fic cu rezultate recunoscute în ţară şi peste hotare,întemeietor de şcoli şi laboratoare noi în ţară, mem-bru al multor colective editoriale din ţară şi străină-tate, este un militant neobosit pentru recunoaştereavalorilor autentice în învăţământul şi cercetarea dinRomânia, subliniind şi importanţa normelor etice:nu poţi ajunge la adevărul ştiinţific dacă nu eşti şicinstit!

41

Stimaţi membri ai conducerii AcademieiRomâne,

Doamnelor şi domnilor academicieni,Doamnelor şi domnilor,O frumoasă tradiţie în Academia Română este ca

ilustre personalităţi să fie onorate prin omagierea lorla împlinirea unor vârste frumoase. Consider cafiind foarte bine venită onorarea colegului şi pri-etenului profesor Petre T. Frangopol (cu prilejulîmplinirii vârstei de 85 de ani), în Aula AcademieiRomâne, şi felicit pe organizatorii acestui eveni-ment: acad. Victor Voicu şi Secţiile de știinţechimice şi de știinţe fizice.

Am o foarte veche admiraţie pentru profesorulPetre T. Frangopol încă din tinereţe, admiraţie care acrescut pe măsura scurgerii anilor. Cred că DomniaSa merită pe deplin titlul pe care l-am ales pentruluarea mea de cuvânt. Preocupat de câteva deceniide Excelenţa în ştiinţă, învăţământ, viaţă academicăromânească, de Elitele cercetătorilor români1, darşi de problemele actuale sociale şi economice aleRomâniei de după 1990 (de pildă „decapitareaindustriei chimice româneşti” şi necesitatea„reindustrializării României”) prof. Petre T. Fran-gopol abordează conceptul Excelenţei opus Me -diocrităţii în zeci de publicaţii, începând cu arti-colele publicate în suplimentul săptămânal „Aldine”al ziarului „România liberă”, în alte ziare dinBucureşti, Iaşi, Constanţa, ca şi în „Curierul deFizică” (publicaţie a Societăţii Române de Fizică şia Fundaţiei „Horia Hulubei”), „Revista de chimie”,

„Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie”(RPPS, pentru care s-a zbătut să găsească finanţare).Apoi a publicat mai multe volume (majoritatea laEditura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca) de -dicate Elitei cercetătorilor români (primul chiar cutitlul acesta1), acei oameni de ştiinţă (scientists, înengleză) sau savanţi (savantes, în franceză), caresunt valori autentice ale culturii române (ştiinţa fiindparte a culturii), care s-au impus în ştiinţa mondială,au făcut cunoscută România în lume prin ştiinţă,aceştia reprezentând Excelenţa. Din păcate, în maremăsură, aceşti cercetători sunt adesea ignoraţi în

Profesorul Petre t. Frangopol, excelenţa excelenţei în chimia, radiochimia,biochimia, biofizica şi politica ştiinţei din românia*

Acad. Gheorghe Benga

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

Acad. Gheorghe Benga

42

propria ţară de către cei ce decid soarta ştiinţeiromâneşti (şi a lor), ba chiar hărţuiţi, în schimb fiindpromovaţi alţi „cercetători”, care sunt de fapt „pseu-do-valori” sau chiar „non-valori” (ei reprezintăMediocritatea). Profesorul Petre T. Frangopolabordează aceste probleme în mai multe volumeintitulate Mediocritate şi Excelenţă. O radiografie aştiinţei şi învăţământului din România. Trebuiesubliniat că în grupul celor ce reprezintă Excelenţase regăsesc membri ai Academiei Române (mai multchiar, unii cercetători selectaţi de către profesorulFrangopol şi prezentaţi în volumele sale au devenitulterior membri ai Academiei Române). După mulţiani (prea mulţi, în opinia mea) a fost recunoscută şivaloarea sa, fiind ales membru de onoare al Acade-miei Române.

Profesorul Petre T. Frangopol reprezintă unmodel de om de ştiinţă din categoria Excelenţei, cares-a impus în România şi pe plan internaţional închimie, radiochimie, biochimie, biofizică şi politicaştiinţei şi de aceea îl consider o Excelenţă aExcelenţei.

Profesorul Petre T. Frangopol a jucat şi joacă unrol de seamă în viaţa mea. Îmi amintesc de primadiscuţie pe care am avut-o în 1977, într-un Labora-tor al disciplinei de biochimie a Institutului deMedicină şi Farmacie – IMF – Cluj-Napoca (devenitulterior Universitatea de Medicină şi Farmacie –UMF – „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca), eufiind pe atunci asistent universitar la disciplină.Eram absolvent al Facultăţii de Medicină a IMF şi alFacultăţii de Chimie a Universităţii „Babeş-Bolyai”(UBB) din Cluj-Napoca. Tocmai mă înapoiasemdupă 12 luni de specializare în Anglia (post-doc înlaboratorul profesorului Dennis Chapman), undeînvăţasem aplicarea în studiul biomembranelor aunor tehnici moderne biofizice de biologiemoleculară, între care marcarea cu spin (spinlabelling) şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN).Mentorii mei, prof. Ioan Manta (care mi-a fost şiconducător de doctorat) şi prof. Octavian Bârzu (cepreluase conducerea disciplinei după pensionareaprof. Manta), mi-au încredinţat conducerea unuicolectiv de cercetare (primul „grup Benga”), dincare făceau parte cadre didactice şi studenţi. Profe-sorul Petre T. Frangopol mi-a oferit şansa de aîncepe o colaborare ştiinţifică.

Domnia Sa era cu 11 ani „mai mare” decât mine,fiind un cercetător cu o formare mai completă şi cuo experienţă de cercetare mai mare, dobândite prinstudii universitare (inginerie chimică la Institutul

Politehnic din Iaşi, specializare în fizica şi tehnolo-gia nucleară în cadrul Facultăţii de Fizică aUniversităţii din Bucureşti, seria unică 1956–1957),după care a fost angajat la IFA. Detaşat la Politehni-ca din Bucureşti a lucrat în Laboratorul de chimieorganică al profesorului C.D. Neniţescu(1958–1964), apoi a obţinut doctoratul în chimieorganică la Institutul Politehnic din Timişoara, subconducerea profesorului Giorgio Ostrogovich(1968). A efectuat stagii postdoctorale în Canada(Ottawa, 1969–1970), SUA (Washington DC,1970–1971), Germania (bursier Humboldt, 1972).

Am fost onorat că un cercetător cu o „carte devizită” impresionantă (prin realizări concrete, nudoar prin „titluri”) îmi propune să colaborăm, maiales că temele propuse valorificau specializarea meaca postdoc şi se încadrau în programele de cercetarece mi le propusesem. Profesorul Frangopol m-ainvitat să-i vizitez laboratorul la Institutul de Fizicăşi Inginerie Nucleară (IFIN) Măgurele – Bucureşti,unde am avut onoarea să o cunoasc pe distinsa soţiedr. Maria Frangopol, excelent cercetător şi OMdeosebit. Cei doi soţi lucrau împreună, fiindconducătorii „grupului prof. Petre T. Frangopol şidr. Maria Frangopol”, în care mai lucrau şi tinericercetători, cărora prof. Frangopol le finanţaposturile obţinute prin contractele sale. A început

Prof. Petre T. Frangopol şi dr. Maria Frangopol,şefii grupului de cercetare de la Institutul de Fizică

Atomică de la Măgurele, Bucureşti, care a colaboratcu grupurile prof. Gh. Benga şi prof. V.V. Morariu

43

astfel o colaborare fructuoasă de câteva decenii între„grupul prof. Petre T. Frangopol şi dr. Maria Fran-gopol” de la IFIN Măgurele – Bucureşti şi „grupulBenga” de la IMF Cluj-Napoca; după înfiinţarea (în1978) a disciplinei de biologie celulară, subsem -natul, preluând conducerea ei, „grupul Benga”, s-adezvoltat.

Voi reda concret unele dintre cele mai valoroaserezultate ale colaborării dintre cele două grupuri.Probabil că formarea unor tineri cercetători căroranoi le-am creat posturi şi condiţii de muncă, i-amînvăţat „cum se face ştiinţa”, este unul dintre celemai de seamă rezultate. Dar să redau concret şiunele programe de colaborare şi rezultateleştiinţifice obţinute, valorificate prin publicarea lor înjurnale importante din România şi din străinătate,inclusiv cele cu factor de impact.

Prima temă de colaborare a celor două grupuri aurmărit caracterizarea prin rezonanţă electronicăde spin (RES) cu markeri specifici a interacţiunilormoleculare dintre proteine-lipide, lipide-lipide, însisteme model şi pe membrane naturale, precum şia efectelor unor medicamente. Pentru mine a fosto continuare a cercetărilor începute în Anglia, înlaboratorul profesorului Dennis Chapman, însă la -boratorul soţilor Frangopol de la IFIN era unuldintre puţinele laboratoare din lume în care se sinte-tizau markeri de spin, iar unii s-au obţinut princolaborarea lor cu grupul profesorului Rozantsevdin Moscova. Soţii Frangopol au adus în colaboraremarkerii de spin şi expertiza „chimică”, iar eu amadus expertiza de preparare a probelor biologice:proteine, membrane artificiale sau modele de mem-brane (vezicule numite liposomi), membraneeritrocitare, membrane subcelulare hepatice –microsomi (ce sunt vezicule derivate din reticulul

endoplasmic), de marcare cu spin, de efectuare amăsurătorilor la spectrometrul RES şi de inter-pretare a spectrelor. Amintesc lucrări publicate princolaborarea dintre „grupul prof. Petre T. Frangopolşi dr. Maria Frangopol” şi „grupul Benga”: V.D.Sholle, E.Sh. Kagan, V.J. Michailov, E.G. Ro -zantsev, P.T. Frangopol, Maria Frangopol, V.I. Pop,Gh. Benga, A new spin label for SH groups in pro-teins: The synthesis and some applications inlabelling of albumin and erythrocyte membranes,„Rev. Roum. Biochim.”, 17, 291–298, 1980; P.T.Frangopol, Gh. Benga, M.S. Ionescu, Maria Fran-gopol, O. Popescu, V.I. Pop, Aplicaţiile markerilorde spin în studiul membranelor biologice, „Bul.Acad. Şt. Med.”, nr. 1/1982, p. 39–49; Gh. Benga,V.I. Pop, M. Ionescu, Adriana Hodârnău, RozaliaTilinca, P.T. Frangopol, Comparison of human andrat liver microsomes by spin label and biochemicalanalyses, „Biochim. Biophys. Acta”, 750, 194–199,1983; Gh. Benga, I.C. Dânşoreanu, Maria Fran-gopol, P.T. Frangopol, Unele aplicaţii ale mar -kerilor de spin în studiul albuminei serice şi a mem-branelor biologice, „Rev. Chim.” 59 (11),1255–1259, 2008.

Trebuie să subliniez că prof. Petre T. Frangopolm-a învăţat cum se scriu proiecte de contracte decercetare ştiinţifică spre a fi aprobate şi finanţate,Domnia Sa având o experienţă deosebită pentruobţinerea de fonduri din ţară şi din străinătate. A fostpentru mine un adevărat profesor pe această linie, lafel şi pentru regretatul şi talentatul om de ştiinţă carea fost biofizicianul dr. Vasile V. Morariu (Institutulde Tehnologie Izotopică şi Moleculară – ITIM – dinCluj-Napoca).

Printr-un contract de cercetare cu Academia deŞtiinţe Medicale (ASM) eu am obţinut dotarea dis-ciplinei de biologie celulară a IMF Cluj-Napoca cuspectrometrul RES ART-6 produs la IFIN. Amfolosit aparatul pentru realizarea cercetărilormenţionate mai sus prin colaborarea cu „grupulprof. Petre T. Frangopol şi dr. Maria Frangopol”, daram elaborat împreună şi două ample publicaţii (subforma de reprint, tipărite la Institutul Central deFizică (ICFIZ al IFIN), privind marcarea cu spin şifolosirea spectrometrului RES ART-6. Aceste douăpublicaţii au fost: P.T. Frangopol, Maria Frangopol,M.S. Ionescu, V.I. Pop, Gh. Benga, Markeri de spin.Aplicaţii în biologie, Reprint ICEFIZ RB-3, noiem-brie 1980; Reprint ICEFIZ RB-3, noiembrie, 1980;M.S. Ionescu, V. Strujan, Maria Frangopol, M.Ciobanu, V.D. Sholle, Gh. Benga, P.T. Frangopol,

Dr. Benga lucrând la spectrometrul RES (fotografie din colecţia sa, 1981)

44

Folosirea spectrometrului RES ART-6 IFIN în studiicu markeri de spin, Reprint ICEFIZ RB-4, iunie,1981. Astfel s-a contribuit la informarea teoretică şipractică a tuturor cercetătorilor din Româniainteresaţi de utilizarea unei tehnici moderne debiofizică, biochimie şi biologie moleculară.

De menţionat că între autorii lucrărilor publicateca valorificare a colaborării dintre „grupul prof.Petre T. Frangopol şi dr. Maria Frangopol”, pe de oparte şi „grupul Benga”, pe de altă parte, au fostincluşi tineri din ambele grupuri. Exemple deasemenea lucrări sunt: Gh. Benga, M. Ionescu, O.Popescu, V. I. Pop, Effect of chlorpromazine on pro-teins in human erythrocyte membranes as inferredfrom spin labeling and biochemical analyses, „Mo -lecular Pharmacology”, 23, 771–778, 1983; Gh.Benga, O. Popescu, R.P. Holmes, V.I. Pop, NMRstudies on the mechanism of water diffusion throughhuman erythrocyte membranes, „Bulletin of Mag-netic Resonance”, 5, 265, 1983; Gh. Benga, V.I.Pop, O. Po pescu, M. Ionescu, V. Mihele, Waterexchange through erythrocyte membranes: Nuclearmagnetic resonance studies on the effects ofinhibitors and of chemical modification of humanmembranes, „J. Membrane Biol.”, 76, 129–137,1983.

O lucrare importantă realizată împreună cu pro-fesorul Frangopol este următoarea: Gh. Benga,Adriana Hodârnău, M. Ionescu, V.I. Pop, P.T. Fran-gopol, V. Strujan, R.P. Holmes, F.A. Kummerow,A comparison of the effects of cholesterol and25-hydroxy-cholesterol on egg yolk lecithin lipo-somes: spin label studies, Ann. New York Acad.

Sci., 414, 140–152, 1983, lucrarea fiind publicată învolumul Biomembranes and Cell Function (F.A.Kummerow, Gh. Benga, R.P. Holmes, eds.),cuprinzând lucrările prezentate la un workshopromâno-american organizat de F.A. Kummerow şiGh. Benga (New York, 1982). Această lucrare a fostrezultatul includerii profesorului Fred A.Kummerow şi a dr. Ross P. Holmes (University ofIllinois, Urbana-Champaign, SUA) în colaborareadintre „grupul prof. Petre T. Frangopol şi dr. MariaFrangopol”, pe de o parte şi „grupul Benga”, pe dealtă parte.

Prof. Frangopol, dr. V.V. Morariu, dr. LianaIvanof şi alţi cercetători români n-au primit aprobarede a se deplasa în SUA. În raportul înaintat laNational Science Foundation (NSF) de către prof.Kummerow, iar la Consiliul Național pentru Ştiinţăşi Tehnologie (CNST) de către mine, am insistat casă rămână deschisă invitaţia pentru aceştia să sedeplaseze ulterior, ceea ce s-a realizat în cazul pro-fesorului Frangopol, dar nu şi în cazul celorlalţi.

Prof. Petre T. Frangopol a dat un sprijinimportant şi programului de colaborare început în1976 între „grupul Benga” de la IMF Cluj şi „grupulVasile V. Morariu” de la Institutul de TehnologieIzotopică şi Moleculară (ITIM) din Cluj-Napocaprivind studiul prin RMN al transportului apei prinmembrana celulei roşii, program prin care s-a stan-dardizat metodologia de rezonanţă magneticănucleară (RMN) pentru măsurarea difuziunii (tran -sportului) apei prin membrana eritrocitară, pu -blicându-se lucrarea: V.V. Morariu, Gh. Benga,Evaluation of a NMR technique for the study ofwater exchange through erythrocyte membranes innormal and pathological subjects Biochim. Biophys.Acta, 1977, 469, 301–310 (cea mai citată lucrare a

Fred A. Kummerow la 98 de ani în laboratorul său, University of Illinois, Urbana-Champaign

Vasile V. Morariu

45

lui Morariu, de 97 de ori pe Web of Science, aproapede pragul de 100 citări, prag considerat pentru ca unarticol să fie numit Citation classic).

Benga şi Morariu au efectuat determinări de per-meabilitate a hematiilor de la copii cu diferite formeclinice de epilepsie, comparativ cu copiii dintr-unlot martor. S-a observat o permeabilitate scăzutăpentru apă a hematiilor de la copiii cu epilepsie,propunându-se ideea originală a existenţei unuidefect de membrană cu caracter generalizat înepilepsie. S-a publicat o lucrare pe această temă:Gh. Benga, V.V. Morariu, Membrane defect affec -ting water permeability in human epilepsy,publicată în „Nature”, 265, 1977, 636–638. Dateleclinice au fost prelucrate de dr. Ileana Benga (soţiadr. Gh. Benga) care lucra în Clinica de Neuro -psihiatrie Infantilă a IMF Cluj-Napoca, iar dinîntâmplare şi Cornelia Morariu (soţia lui VasileMorariu) era intern în clinica respectivă. De aceea,în lucrare, cei doi autori confirmă ajutorul importantdat de Ileana Benga şi Cornelia Morariu (caremeritau să fie incluse între autori).

Eu planificam experienţa decisivă de identifi-care a proteinei implicate în transportul apei prinmembrana eritrocitară, iar pentru aceasta eranecesară amenajarea laboratorului de lucru curadioizotopi. Eu şi Octavian Popescu (în prezentacademician) aveam dreptul de a lucra cu radioizo-topi pe baza studiilor universitare (Octavianabsolvise Facultatea de Știinţe, Secţia de biologiemoleculară la Universitatea din Belgrad, iar eu

absolvisem la UBB anul V de specializare în chimiasuprafeţelor şi radio chimie). Un alt membru de bazăal „grupului Benga” ce urma să facă experienţa,Ioan Victor Pop, a fost înscris la Cursul de utilizarea radioizotopilor de la IFIN București, Măgurele(sprijinul profesorului Frangopol fiind esenţial),unde a luat ca proiect de licenţă amenajarea Labora-torului de radioizotopi al disciplinei de biologieCelulară.

După cum este descris în alte prezentări2, prinexperienţa sus-menţionată „grupul Benga”, îm -preună cu americanul Ross Holmes, care s-a deplasatla Cluj-Napoca, au descoperit în 1985 prima proteinăcanal pentru apă din membranele biologice (proteinănumită, în prezent, aquaporina 1). Descoperirea s-araportat în 1986 în două lucrări de referinţă(mi lestones papers): Gh. Benga, O. Po pescu,V.I. Pop, R.P. Holmes, p-Chloromercuri-benzene-sulfonate binding by membrane proteins and theinhibition of water transport in human erythrocytes,„Biochemistry”, 25, 1535–1538, 1986; Gh. Benga,O. Popescu, Victoria Borza, Ana Mureşan, V.I. Pop,I. Mocsy, A. Brain, J. Wrigglesworth, Water per -meability of human erythrocytes: identification ofmembrane proteins involved in water transport,„Eur. J. Cell Biol.”, 41, 252–262, 1986.

Din păcate Premiul Nobel pentru chimie pe anul2003 a fost acordat pentru această descoperire unuisavant american, care a redescoperit aceeaşiproteină din întâmplare, publicând prima lucrare ladoi ani după lucrările publicate de „grupul Benga”.Profesorul Petre T. Frangopol a fost primul pe carel-am contactat (la telefon) când a fost anunţatănominalizarea laureatului. Reacţia profesoruluiFrangopol a fost promptă: „E un nou caz Paulescu,trebuie să reacţionăm!” M-a sprijinit în acţiunea pecare am început-o atunci, de recunoaştere apriorităţii mele în descoperirea primei proteinecanal pentru apă, prin strângerea de semnături desprijin a PETIŢIEI PENTRU RECUNOAŞTEREALUI GHEORGHE BENGA CA UN DESCOPERI-TOR AL PRIMEI PROTEINE CANAL PENTRUAPĂ ÎN MEMBRANA CELULEI ROŞII SAN-GUINE UMANE, CU CÂŢIVA ANI ÎNAINTEALUI PETER AGRE (PREMIUL NOBEL PENTRUCHIMIE ÎN 2003). În sprijinul Petiției au semnatmii de oameni de ştiinţă din întreaga lume, întrecare laureatul Nobel, George Emil Palade, precumşi majoritatea membrilor Academiei Române. Amspus în Adunarea generală a Academiei din16 decembrie 2003 că, pentru mine, fiecare

Ross Holmes

46

semnătură are aceeaşi valoare ca şi aceea a profe-sorului Palade. De subliniat că Secţia de știinţa şitehnologia informaţiei a fost prima care a recunos-cut în scris (sub semnătura preşedintelui secţiei,acad. Mihai Drăgănescu) prioritatea mea ca întâiuldescoperitor al primei proteine canal pentru apă.Secţia de știinţe medicale, sub semnăturapreşedintelui secţiei acad. Victor Voicu este a douace a recunoscut această prioritate. Mai multe secţiiale Academiei Române mi-au trimis Tabelul cusemnături ale membrilor secţiei, în care majoritateamembrilor (sau chiar toţi) au semnat în sprijinulPetiției, dar secţia în ansamblu n-a comunicat deci-zia de recunoaştere a omisiunii mele de la PremiulNobel pentru Chimie pe 2003, aşa cum au făcutSecţia de știinţa şi tehnologia informaţiei şi Secţiade știinţe medicale.

Apreciez în mod cu totul deosebit că au semnatşi foarte mulţi membri ai secţiilor „umaniste”, întrecare acad. Răzvan Theodorescu (pe atuncipreşedinte al Secţiei de arte, arhitectură şiaudiovizual, în prezent şi vicepreşedinte al Acade-miei Române, prezent la evenimentul de azi) a scrisun comentariu plin de înţelepciune pe site-ul AdAstra (în prezent, semnăturile se află pe site-ulgheor ghebenga.ro).

Subliniez, de asemenea, că dl acad. IoanDumitrache mi-a dat în scris recunoaştereapriorităţii mele din partea CNST, în calitatea ce oavea pe atunci de preşedinte al acestui for de con-ducere a întregii activităţi de cercetare ştiinţificădin România.

Dintre Filialele Academiei Române numai ceadin Cluj-Napoca şi-a exprimat în scris (subsemnătura preşedintelui de atunci al Filialei, acad.Ionel Haiduc) recunoaşterea omisiunii mele de laPremiul Nobel pentru Chimie pe 2003.

Îi sunt recunoscător profesorului Petre T. Fran-gopol pentru promovarea descoperirii româneşti aprimei proteine canal pentru apă din membranelebiologice în foarte multe publicaţii3, precum şi cainvited speaker, susţinând Opening Lecture la con-gresul pe care l-am organizat în 2015: The SecondWorld Congress on Water Channel Proteins (Aqua-porins and Relatives) Celebrating the 30th

Anniversary of the Discovery of the First WaterChannel Protein (Later Called Aquaporin 1), 6–10 May2015, Cluj-Napoca, Romania”. La congres, dom-nul acad. Victor Voicu a prezidat o sesiune în cares-a impus prin profesionalism, comentarii perti-nente, astfel că am primit de la participanţi de

înaltă clasă din Japonia, Germania, China, apre -cieri dintre cele mai favorabile privind calităţileDomniei Sale de om de ştiinţă.

Este de remarcat că realizasem cercetările „devaloare Nobel” încă din 1986, însă dosarul meu decandidat la primirea în Academia Română (depusîn 1990) a fost „pus bine” în dulapul din spatelebiroului academicianului Nicolae Cajal (vice -preşedinte al Academiei Române şi preşedinte alSecţiei de știinţe medicale), până ce profesorulFrangopol i l-a semnalat. Astfel am devenit mem-bru corespondent al Academiei în 2001și membrutitular în 2015 (deci după încă 14 ani), când acad.Victor Voicu, preşedintele Secţiei de știinţemedicale şi secretarul general al AcademieiRomâne, şi acad. Emil Burzo, preşedintele FilialeiCluj-Napoca a Academiei Române, m-au susţinutinsistent, iar membrii titulari ai Secţiei m-au votatîn unanimitate.

Profesorul Petre T. Frangopol a fost primuldintre puţinii colegi profesori universitari şi membriai Academiei Române care au reacţionat când, la1 octombrie 2009, am fost îndepărtat din Facultateade Medicină clujeană, la împlinirea vârstei de 65 deani, deşi conform Legii Educaţiei în vigoare în 2009aveam dreptul să rămân profesor titular până laîmplinirea vârstei de 70 de ani (fiind membru alAcademiei Române, singurul din UMF Cluj-Napocape atunci, şi al ASM). Profesorul Frangopol a scrismai multe scrisori (adresate unor autorităţi, de laPreședinția României, la Ministerul Educației, de laparlamentari la conducerea UMF Cluj-Napoca),prin care cerea să fiu reîncadrat. Mai mult, a încercatsă convingă pe decanul Facultăţii de Chimie a UBBşi pe rectorul Universităţii Tehnice din Cluj-Napocasă fiu transferat profesor titular la una dintre acesteuniversităţi (lucru pe care legea îl permitea şi con-firmat de profesorul Mircea Miclea, fost ministru alEducaţiei).

Subliniez că şi dl Alexandru Mironov (reputatjurnalist, senior editor al prestigioasei reviste„Ştiinţă & Tehnică”, prezent în sală) a iniţiat o cam-panie de presă pentru reîncadrarea mea ca profesortitular la UMF Cluj-Napoca. Demersurile profesoru-lui Frangopol, ale profesorului Miclea, ale domnuluiMironov n-au avut succes, o dovadă în plus desprefelul cum românii îşi onorează valorile.

Îndepărtarea mea din UMF Cluj-Napoca n-aînsemnat însă finalul carierei mele universitare şi deom de ştiinţă. De la 1 octombrie 2009 am trecut cunormă întreagă ca medic primar de genetică 47

48

medicală la Spitalul Clinic Judeţean de UrgenţăCluj, în Laboratorul de explorări genetice (laboratorfondat de mine odată cu disciplina de biologiecelulară în 1978), acreditat ca unitate de cercetaredin reţeaua ASM şi sub egida Academiei Române.Am fost invitat să predau (ca profesor asociat)biologia celulară şi moleculară la linia engleză de laFacultatea de Medicină a Universităţii de Vest„Vasile Goldiş” (UVVG) din Arad, beneficiind şi decolaborarea ştiinţifică cu cercetători de la Institutulde Ştiinţe ale Vieţii (ISV) din cadrul UVVG, uninstitut dotat la nivel mondial (e un adevăr) prinmeritele profesorului univ. dr. Aurel Ardelean, „cti-torul” UVVG, rector fondator şi preşedinte aluniversităţii. Fac parte din Consiliul ştiinţific al ISV,condus de către laureatul Nobel Stefan Hell (mem-bru de onoare al Academiei Române). Subliniez căşi prof. Petre T. Frangopol a fost o vreme profesorasociat la UVVG, bucurându-se de o unanimăapreciere. Totodată sunt profesor onorific alUniversităţii din Sydney, la propunerea profesoruluiPhilip Kuchel (School of Molecular Biosciences,Universitatea din Sydney), ceea ce-mi asigură con-sultarea publicaţiilor din biblioteca Universității dinSydney.

M-am bucurat nespus de mult când, în 2008,UMF Cluj-Napoca i-a acordat colegului Petre T.Frangopol titlul de profesor de onoare (la iniţiativamea şi cu sprijinul rectorului Marius Bojiţă), avândîn vedere meritele deosebite ale Domniei Sale(expuse pe larg de vorbitorii de azi), precum şi spri-jinul foarte important dat dezvoltării disciplinei debiologie celulară şi moleculară a UMF. M-ambucurat şi mai mult când Academia Română arecunoscut valoarea profesorului Petre T. Frangopolși l-a ales membru de onoare. Am fost fericit să potlua cuvântul atunci, spre a-i susţine valoarea, dupăcum şi acum sunt fericit să pot vorbi în faţa Dom-niilor Voastre la omagierea distinsului coleg şiprieten Petre T. Frangopol.

În prezent ne aflăm – profesorul Frangopol şi cumine – în permanentă comunicare, ceea ce pentrumine are o valoare deosebită.

Dragă Petrache, îţi doresc ani mulţi cu sănătateşi cu cele mai mari satisfacţii academice, ştiinţificeşi personale!

Note

1 P.T. Frangopol, Elite ale cercetătorilor din România,matematică-fizică-chimie, Prefaţă de prof. univ. Dr. Gheor -ghe Benga, membru corespondent al Academiei Române,Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004.

2 Gh. Benga, Birth of water channel proteins – theaquaporins, Cell Biol. Int. 27, 701–709, 2003; Gh. Benga,Water channel proteins: from their discovery in Cluj-Napoca, Romania, to the 2003 Nobel Prize in Chemistryand their Medical Implications, The 9th World Multi-Conference on Systemics, Cybernetics and Informatics,Or lando, Fl. (USA), 10, 99–104, 2005; Gh. Benga, Waterchannel proteins: from their discovery in Cluj-Napoca,Romania in 1985, to the Nobel Prize in chemistry andtheir implications in molecular medicine, „The Keio J.Med.”, Tokyo, 55 (2), 64–69, 2006; Gh. Benga: The firstdisco vered water channel protein, later called aquaporin1: mo lecular characteristics, functions and medicalimplications, „Mol. Asp. Med.”, 33, 518–534, 2012; F.Marin, Facultatea de Medicină, Şcoala MedicalăClujeană şi Spitalele din Cluj (1500-2000). Scurt istoric,Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită cu perspectivamedicinei şi farmaciei clujene de la origini până în zilelenoastre. Sub îngrijirea acad. Gheor ghe Benga, Casa Cărţiide Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2018.

3 P.T. Frangopol, L. Gavrilă, Memorandum regardingthe discovery of the first water channel protein by Gheor -ghe Benga in Romania, a few years before Peter Agre(2003 Nobel Prize in Chemistry), „Romanian J. of Ge -netics”, 1 (2005); P.T. Frangopol, Mediocritate şiexcelenţă. O radiografie a ştiinţei şi învăţământului dinRomânia, Vol. 2, Fundaţie OutNobel, Casa Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2005; P.T. Frangopol, Mediocritate şiexcelenţă. O radiografie a ştiinţei şi învăţământului dinRomânia, Vol. 3, Cap. 14, Gheorghe Benga, exclus de laPremiul Nobel 2003 pentru chimie, fondatorul biologieiCelulare şi Moleculare la Cluj-Napoca, Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2008; P.T. Frangopol, GheorgheBenga exclus de la Premiul Nobel 2003 pentru chimie,fondatorul biologiei celulare şi moleculare la Cluj-Napoca,„Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie”, serie nouă,2, 48–62, 2013;

49

Doamnelor şi domnilor,Multitudinea preocupărilor ştiinţifice şi impli-

carea în problemele societăţii, ale educaţiei şicercetării ale distinsului coleg Petre Frangopol facpe cât de dificilă pe atât de fascinantă o prezentareexhaustivă a personalităţii sale. Mă voi rezuma încele ce urmează doar la o componentă a activităţiisale, aceea de a identifica şi promova cu acribiecriterii şi standarde pentru creşterea vizibilităţiicercetării ştiinţifice româneşti.

Adept al promovării şi susţinerii cercetăriiştiinţifice ca vector esenţial al dezvoltării societăţii,profesorul Petre Frangopol a militat constant pentruexistenţa unor mecanisme care să promoveze valoareaşi calitatea cercetării ştiinţifice. A organizat mai multeseminarii şi dezbateri cu tematică orientată pe pro -blematica cercetării ştiinţifice şi educaţiei, formulândcu deosebită competenţă direcţii de acţiune şi pro -puneri concrete de susţinere a cercetării ştiinţifice şieducaţiei de performanţă. A iniţiat în cadrul dezba -terilor organizate la INID (Institutul Naţional deInformare şi Documentare) problema evaluării rezul-tatelor cer cetării ştiinţifice pe baza criteriilor sciento-metrice, participând activ la organizarea unui sistemcoerent de analiză şi evaluare bazat pe indicatoricalitativi şi cantitativi scientiometrici.

Prin acţiunile şi demersurile sale şi-a aduscontribuţia la înfiinţarea, pentru prima dată înRomânia, a unui centru pentru politica ştiinţei şi sci-entometrie în cadrul Consiliului Naţional pentruCercetare Ştiinţifică din Învăţământul Superior.Acest centru (CENAPOSS) a reunit preocupările

tuturor structurilor interesate în promovareaştiinţei româneşti şi creşterea vizibilităţii acesteiape plan internaţional. O componentă a activităţiiCENAPOSS a reprezentat-o identificarea entităţilorperformante şi a mecanismelor care să asigure vala-bilitatea cercetării ştiinţifice româneşti. Au fostidentificate şi evaluate centre de cercetare dinuniversităţi, a fost lansat programul de susţinere aliteraturii ştiinţifice relevante prin evaluarearevistelor şi editurilor de carte ştiinţifică. Prof.P. Frangopol a fost un catalizator al acestei activităţiprin atitudinea critică, dar bine orientată vizândcriteriile şi procedurile folosite, acestea fiind adap-tate la cerinţele de exigenţă internaţională.

iniţiatorul evaluării rezultatelor cercetăriiştiinţifice româneşti pe baza criteriilorinternaţionale ştiinţifice scientometrice*

Acad. Ioan Dumitrache

Secretarul general al Academiei Române

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoareal Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

Acad. Ioan Dumitrache

De remarcat preocuparea deosebită a domnuluiprof. P. Frangopol pentru operaţionalizarea şi valorifi-carea eficientă a resurselor acestui centru în folosulcomunităţii academice. Am avut plăcerea de a lucra cudomnul Frangopol în calitatea sa de consilier CNCSISo perioadă de timp, în care evaluarea rezultatelorcercetării ştiinţifice din universităţi a contribuit laînţelegerea mecanismelor cu care CNCSIS a organizatşi a condus întregul proces de alocare a fondurilor pen-tru cercetarea pe bază de competiţii, apelând la criteriiunanim recunoscute la nivel internaţional.

Organizator a mai multor dezbateri privindcalitatea educaţiei şi cercetării ştiinţifice, a atraspersonalităţi din ţară şi din străinătate care au ana -lizat şi au propus soluţii pentru îmbunătăţirea per -formanţelor sistemului de educaţie şi de cer cetareştiinţifică. S-a evidenţiat rolul şi impor tanţa scien-tometriei în procesul de măsurare a perfor manţelorîn domeniul cercetării.

Prima revistă de politica ştiinţei şi sciento -metrie înfiinţată şi editată sub egida CNCSIS l-aavut pe profeasorul Frangopol printre iniţiatori.Începând cu anul 2012 revista apare sub egidaMinisterului Educaţiei Naţionale şi CercetăriiŞtiinţifice într-un nou format, având ca redactor-şef pe profesorul Petre T. Frangopol. Revista şi-aîncetat apariţia prin sistarea finanţării ei de cătreminister. În paginile revistei au fost prezentateopinii, ana lize, propuneri coerente referitoare lasistemul de educaţie şi cercetare din România.

Se poate aprecia că distinsul coleg de Academieface parte din acea categorie de profesionişti dor nicide schimbare, de promovare a noului şi inovării întoate domeniile de activitate. Conştient de impor -

t anţa promovării viitoarei generaţii de intelectualipentru dezvoltarea societăţii moderne, trage pe -riodic semnale de atenţionare celor responsabili cupoliticile educaţionale asupra pericolului de a de -veni o ţară cu mulţi analfabeţi funcţionali.

O atenţie deosebită o acordă cercetării ştiinţifice,insistând asupra rolului cercetării fundamentale, darfără a neglija importanţa cercetărilor aplicative pen-tru dezvoltarea economiei.

Spirit liber, curajos şi competent, prof. Petre T.Frangopol s-a aplecat cu multă dăruire spre pro -bleme majore ale societăţii, formulând recomandărişi direcţii de acţiune pentru creşterea performanţelorsistemului naţional de educaţie şi cercetare.

Materialele publicate după fiecare dezbatere auevidenţiat preocuparea constantă a grupului deexperţi coordonat de prof. Petre T. Frangopol pentrucreşterea calităţii în sistemul de educaţie şi cercetareştiinţifică, au promovat direcţii de acţiune pentrucreşterea performanţei în aceste domenii.

Iniţiator şi promotor al procesului de evaluare acercetării, având la bază criterii scientometrice, pro-fesorul Frangopol şi-a adus contribuţia la imple-mentarea unor mecanisme şi proceduri de evaluare aperformanţei ştiinţifice pe care CNCSISle-a promovat cu responsabilitate.

Nu pot încheia aceste câteva aprecieri referitoarela una dintre multiplele preocupări ale distinsuluicoleg fără a evidenţia perseverenţa şi hotărâreaDomniei Sale cu care a susţinut acţiuni care să asi -gure vizibilitatea şi recunoaşterea sistemului deeducaţie şi cercetare din România.

La mulți ani!

50

Anul viitor vom aniversa 70 ani de fizică laMăgurele (1949–2019) şi cu această ocazie elogiempe cercetătorii de ieri şi de azi, dar şi tânărageneraţie care continuă efortul predecesorilor de amenţine ceea ce istoria a consacrat prin rezultateremarcabile, brandul IFA de la Măgurele, care seimpune în continuare, cu prestigiu pe arenaştiinţifică naţională şi internaţională. Sunt aproapeşapte decenii de împliniri de care a beneficiat şibeneficiază întreaga societate românească.

Profesorul Frangopol face parte din primageneraţie de cercetători care s-au dezvoltatîmpreună cu IFA şi care prin rezultatele sale s-aimpus nu numai ca un creator la nivelul ştiinţeiinternaţionale, dar şi ca un ctitor de domenii noi înştiinţa românească la nivelul celor din lume.

IFA a însemnat de la începuturi fizica şi domeni-ile conexe şi subliniez această sintagmă care a con-stituit politica de bază a dezvoltării IFA de către cre-atorul ei, academicianul Horia Hulubei, directorul eigeneral la înfiinţarea institutului, în 1956. Una din-tre caracteristicile modului de conducere a academi-cianului Horia Hulubei a fost de la început sprijinulşi încrederea acordată tinerilor cu ajutorul cărora acreat şi a dezvoltat IFA.

La IFA totul a început de la zero. În aceastăsituaţie, tinerii angajaţi, investiţi cu încrederetrebuiau să înveţe singuri, citind cât mai multăliteratură de specialitate la biblioteca IFA, excelentdotată. Mai mult, se impunea să deprindă noţiuni deproiectare ale laboratoarelor aflate pe planşeteleinginerilor constructori în care trebuiau să lucreze,

altfel spus, dotarea şi cu aparatură şi utilaje din ţarăşi din import pentru dezvoltarea şi în România aunor condiţii de a efectua o cercetare ştiinţifică devârf, aşa cum se realiza în alte ţări.

Profesorul Frangopol, imediat după absolvireaîn 1956 a Politehnicii din Iaşi, a fost admis laCursurile post-universitare de radiochimie şiaplicaţii ale tehnologiilor nucleare, timp de un an, laFacultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti. Dupăabsolvirea cursurilor, cu examene semestriale şi la -boratoare, a fost angajat la IFA, unde a avut exem-plul academicianului Hulubei, care la începutulstagiului său de Ph.d., în Franţa, la prof. Jean Perrin,

Profesorul Petre t. Frangopol şi institutul de Fizică Atomică – iFA,reper istoric al cercetării ştiinţificeromâneşti*

Acad. Nicolae-Victor Zamfir

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

Acad. Nicolae-Victor Zamfir

51

cu răbdare, a învins pe rând greutăţile ce i s-au ivit,afirmând, cu prilejul aniversării sale la AcademiaRomână la împlinirea vârstei de 70 ani, că „estemăgulitor pentru noi, ca români, că tinerii noştrisunt foarte capabili atunci când le pui condiţii bunela îndemână”.

Încă de la începutul reîntoarcerii sale în ţară, în1938, profesorul Hulubei a subliniat că dezvoltareacelorlalte domenii ale ştiinţei este fundamentallegată de progresele fizicii şi ale chimiei. De aceea aacordat dezvoltării ştiinţelor chimice la IFA aceeaşiimportanţă ca fizicii şi celorlalte domenii.

În cadrul IFA au fost înfiinţate trei laboratoaremari de chimie: cel de preparare a radioizotopilor lareactorul nuclear, de radiochimie şi de preparare acompuşilor organici marcaţi cu Carbon-14, Deu-teriu, Tritiu, domenii inexistente în România.

Profesorul Frangopol a fost cel care s-a implicatde la început în proiectarea clădirii cu laboratoare,unde urma să se înfiinţeze şi Laboratorul decompuşi organici marcaţi, unde urma să lucreze.Acesta avea nevoie de dotări specifice (nişe adec-vate lucrului cu Carbon-14 şi tritiu, ecrane deprotecţie, o ventilaţie corespunzătoare), dar şi deinvestigaţii necesare (aparatură, chimicale, sticlăriede laborator etc.). A învăţat din mers ştiinţaînfiinţării şi construirii unui laborator. Colegul său,astăzi acad. A.T. Balaban, lucra şi la Catedra dechimie organică a Politehnicii din Bucureşti, undeîşi pregătea susţinerea tezei de doctorat. Era şi elabsolvent al Cursurilor de radiochimie şi tehnologiinucleare, pe baza cărora a fost angajat la IFA.Amândoi au primit sarcina înfiinţării noului Labora-tor de compuşi organici marcaţi. După obţinereatitlului de doctor inginer, prof. Balaban a fost numit,în 1959, şeful Laboratorului de compuşi organicimarcaţi, care cu acest prilej a fost inclus în schemaorganizatorică a IFA. Profesorul Frangopol a fostulterior numit şeful acestui laborator. Colectivele dechimie au promovat, prin rezultatele lor, excelenţaîn cercetarea originală românească.

Colectivul de chimie organică a compuşilororganici marcaţi a folosit pentru prima dată încercetările de chimie în România metodele fiziceatunci recent introduse, datorită aparaturii construitela IFA de inginerii electronişti (rezonanţa magneticănucleară – RMN, rezonanţa electronică de spin –RES, spectrometria de masă, spectrometria deinfraroşu). Astfel, compuşii chimici noi preparaţi laMăgurele erau studiaţi cu aceleaşi mijloace fizice deinvestigaţie ca în ţările avansate din Vest. Lucrările

ştiinţifice elaborate erau acceptate spre publicare înreviste internaţionale prestigioase de profil. Era oefervescenţă creatoare care situa pe tinerii chimiştide la Măgurele, prin rezultatele lor apărute în revis-tele din vestul Europei, în primele rânduri alechimiei româneşti.

În 1958, când la IFA se construise pentru primadată în România spectrometrul pentru rezonanţăparamagnetică electronică, denumit şi rezonanţăelectronică de spin (RES), prof. Frangopol a fostsolicitat de constructorii electronişti ai aparatului, caîmpreună cu colegii săi, să le prepare pentru apa ratulRES, un compus chimic organic DPPH (2,2-dife -nil-1- hidrazil), un radical organic liber stabil carenu se putea obţine pe cale comercială şi era folositca etalon în aparatul RES, construit în Laboratorulde radiospectroscopie al IFA. Din această prestarede serviciu a preparării unui radical liber stabil, pro-fesorul Frangopol l-a transformat ulterior, princercetările sale originale, într-un domeniu de cer -cetare fundamentală la IFA, cu rezultate remarcabilepublicate şi în reviste din Vest, „Journal ofOrganometallic Chemistry” (SUA), „Journal ofOrganic Chemistry” (SUA) sau din Rusia, „IzvestiaAkademii” etc. Aceste rezultate i-au adus o noto -rietate internaţională, lucrările fiind citate în cărţi despecialitate, subliniindu-se şi numele lui Petre T.Frangopol printre specialiştii bine cunoscuţi dinîntreaga lume ai acestui domeniu. Aceşti radicaliliberi aveau şi numeroase aplicaţii practice:obţinerea de dozimetre chimice (culoarea seschimbă în funcţie de intensitatea dozei de radiaţiiprimite), markeri de spin cu aplicaţii în cercetări debiologie şi biofizică.

Demn de menţionat este şi eficienţa echipelormixte de cercetători: fizicieni, electronişti etc.Exemplul anterior cu radicalul DPPH nu estesingular. Merită semnalat şi un alt aspect importantpentru IFA acelor ani: eliminarea importului desubstanţe scintilante chimice organice, oxazolii.Acestea, încorporate în lichide sau materiale plas-tice, erau indispensabile în diferite cercetări defizică şi tehnică nucleară. Sinteza acestor substanţea fost realizată şi prin metode noi, originale,nedescrise în literatură. Rezultatele au fost publicatede prof. Frangopol în reviste internaţionale dinAnglia şi au fost brevetate. Titularul certificatului deautor nr. 44 437 din 17 mai 1961: Petre T.Frangopol.

În numărul omagial al revistei „RevueRoumaine de Physique”, noiembrie şi decembrie52

1966, dedicat aniversării a 70 de ani a profesoruluiHoria Hulubei, articolele din sumar prezintă alăturide cercetători români şi o serie de personalităţi aleştiinţei mondiale (C.V. Raman, M. Louis de Broglie,Linus Pauling ş.a), dar şi o lucrare a chimiştilor dela IFA, care sub conducerea profesorului Frangopolse ocupau de o temă de cercetare fierbinte la nivelinternaţional „Studiul radiolizei unei fracţiunipetroliere (româneşti) în reactorul de la IFA”,fracţiuni considerate alternative posibile camoderatori şi agenţi de răcire pentru reactoriinucleari energetici. Tema a constituit la momentulrespectiv o preocupare de interes internaţional îndezvoltarea reactorilor energetici.

Demn de semnalat este şi prepararea, în 1960, aprimei şarje de Iod-131 în România la ReactorulNuclear de la Măgurele. Folosirea radioizotopilor şia compuşilor marcaţi constituia la începutul anilor’60 o politică prioritară pentru IFA. Trebuia sădemonstreze că investiţia cu reactorul nuclear şiciclotronul de la IFA pot şi trebuie să aducă şi veni-turi. Iodul-131 care se importa, era, datorită folosiriiîn afecţiunile glandei tiroide, extrem de necesar întratamentele medicale în România. La rugăminteaprofesorului Hulubei, profesorul Frangopol a pus lapunct la Reactorul Nuclear tehnologia de prepararea Iodului radioactiv -131 şi a reuşit să prepare primaşarjă de Iod-131 la standarde internaţionale, calitateatestată prin spectrometrie gama şi analize chimicestandard. Lucrarea publicată în „Revista de ChimieBucureşti” 12, 706 (1961) a fost tradusă în „Interna-tional Chemistry Eng.” 2,357 (1962), care apare înSUA.

După efectuarea unor stagii postdoctorale înCanada şi SUA (1969–1971) şi o bursă Humboldt(1972), a urmat a doua perioadă de lucru la IFA(1974–1990), o perioadă dură pentru cercetareaştiinţifică românească.

Din nefericire, la cutremurul din 1977, labora-torul profesorului Frangopol a ars şi a fost distrus întotalitate. A început să lucreze la construirea unuinou laborator, plecând din nou de la zero. În aceastăa doua etapă, profesorul Frangopol a participat larealizarea Centrului de Producţie Radioizotopi(CPR) al IFA de la faza iniţială (proiect,documentare) până la dezvoltarea de noi tehnologiide radiofarmaceutice şi radioizotopi. A dezvoltat onouă linie tehnologică la CPR, liofilizarea, care apermis realizarea pentru prima dată în România atruselor radiofarmaceutice, de uz uman, ca produsede serie.

În această perioadă prin preocupările de a obţinecontracte economice, finanţate de ministere, pentrurezolvarea unor probleme din industrie, profesorulFrangopol a dezvoltat proiecte noi de cercetareaplicativă, cu impact naţional şi internaţional,folosind dotarea cu aparatură a institutului, dar şi atehnologiilor de preparare a unor compuşi marcaţiradioactivi existente la IFIN, noua denumire a IFAdupă reorganizarea institutului în 1976. A fost operioadă foarte dură, atât pentru institute, dar şipentru ştiinţa românească.

Voi menţiona două exemple:Primul, un contract cu Ministerul Apelor prin

Institutul Naţional de Cercetări Marine dinConstanţa, premieră pentru radiobiologia româ -nească: folosirea compuşilor organici marcaţi cuCarbon -14 preparaţi la IFA, pentru determinarea înpremieră naţională şi internaţională a productivităţiiprimare a planctonului existent de pe litoralulromânesc al Mării Negre, cercetare importantă pen-tru aprecierea producţiei piscicole. Rezultatele auconstituit primele lucrări ştiinţifice de biologiemarină românească ce au apărut în reviste dinAnglia şi Germania („Oceanologica Acta”, 4, 343,1981; „Marine Ecology”, 19, 25, 1984 etc.).

Al doilea exemplu a fost deschiderea IFIN pen-tru un domeniu nou al ştiinţei contemporane pe carel-a dezvoltat în România cu grupul său de lucru dela IFIN-CPR, biofizica şi chimia biofizică, cu rezul-tate de prestigiu, în colaborare cu colegi de la alteinstitute din Bucureşti, din ţară sau de peste hotare.La începutul anilor ’80 a fost iniţiat un programnaţional de biofizică coordonat de IFIN în coor-donarea profesorului Petre Frangopol, sprijinit princontracte şi instituţii de către Centrala IndustrieiMedicamentelor, a Ministerului Industriei Chimiceşi de fostul CNST (Consiliul Naţional pentru Ştiinţăşi Tehnologie), care au sprijinit un început decisiv îndezvoltarea biofizicii şi chimiei biofizice la IFA, darşi în România. Ideea de bază a activităţii acestui pro-gram de cercetare a fost investigarea medica-mentelor originale româneşti, care se vindeau pestehotare şi aveau nevoie de o atestare ştiinţificădovedită experimental privind acţiunea componen-telor chimice de bază a medicamentului la nivelulproteinelor. Rezultatele erau publicate în străinătate,în reviste de prestigiu internaţional, editate deAmerican Institute of Physics (SUA) sau Elsevier(Olanda), urmare a unor conferinţe închise, realizatedoar pe bază de lucrări invitate. În cei 12 ani cât afuncţionat acest program (1980–1992), au fost 53

publicate peste 30 de lucrări în străinătate şi peste65 de lucrări în reviste ştiinţifice din ţară, în numerespeciale din „Revue Roumanie de Biochimie”; deasemenea erau prezente în conferinţe naţionale aleprogramului, organizate de IFIN la Iaşi, Cluj-Napoca şi Bucureşti. Rezultatele noi relevante, înliteratura internaţională unde au fost publicate,constituie o contribuţie originală românească îndomeniul markerilor spin, al radicalilor liberi şi laelucidarea modului de acţiune a unui grup demedicamente (anestezice locale, etc) la nivelul bio-molecular. Se poate afirma că rezultatele publicateau impus biofizica de la IFA pe plan naţional şiinternaţional.

Aş dori, de asemenea, să evidenţiez înfiinţareaSeminarului ştiinţific, mai întâi de biofizică, apoimultidisciplinar al IFIN, de către profesorul PetreFrangopol, cu invitaţi din România şi de pestehotare care îşi prezentau lucrările originale.

A fost înfiinţată de profesorul Petre Frangopol şiprima publicaţie anuală de biofizică din România înlimba engleză, Seminars in Biophysics, care a ajunsla volumul 6, în 1990, difuzată peste hotare în 1500de exemplare.

Dintre numeroasele manifestări culturale pe carele-a organizat, menţionez pe cea prezentată de„România literară” nr. 51–52 din decembrie 2008:„Prin strădaniile lui Petre Frangopol de la IFIN aavut loc la Măgurele în luna octombrie 2008 o ma -nifestare închinată lui Slavici, de la a cărui naşteres-au împlinit 160 de ani”. Au participat, printre alţii,academicienii Eugen Simion şi Augustin Buzura.Sediul actual al IFA (IFIN) de la Măgurele se află pe

domeniul de altădată al moşiei şi conaculuiOteteleşeanu de la Măgurele, iar acolo a funcţionatla sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XXInstitutul de fete „Oteteleşeanu”, al cărui director afost Ioan Slavici între anii 1894–1908.

Nu în ultimul rând semnalăm şi organizarea decătre profesorul Petre Frangopol a unei meserotunde, la Mănăstirea Bârsana din Maramureş,„Colaborarea ştiinţifică Horia Hulubei – YvetteCauchois şi spiritualitatea maramureşeană” la15 iunie 2015, care s-a bucurat de succes. YvetteCauchois, colaboratoarea profesorului Hulubei înFranţa (1930–1938), prin testament a dorit să fieînmormântată la Mănăstirea Bârsana.

Ca o recunoaştere a contribuţiilor importante ladezvoltarea cercetărilor de biofizică, prof. Petre T.Frangopol a primit Premiul „Constantin Miculescu”al Academiei Române, iar IFIN i-a conferit Diploma„Horia Hulubei” pentru contribuţia sa la dezvoltareaIFA şi IFIN.

În încheierea acestei prezentări aş dori sămenţionez modul excepţional în care profesorulFrangopol a promovat şi a prezentat IFA ca simbolal cercetării ştiinţifice din România anilor ’50, ’60,’70, reper pentru întreaga comunitate academică dinRomânia şi pentru societatea românească. Celepeste 20 articole, cele mai multe în suplimentul„ALDINE” al „României Libere”, constituie odovadă incontestabilă a iubirii şi a respectului faţăde instituţia care l-a format ca om de ştiinţă, aadmiraţiei faţă de valorile promovate de ctitoriicercetării ştiinţifice de fizică din România.

54

Domnule academician Victor Voicu,Domnule academician Petre Frangopol,Doamnelor şi domnilor academicieni,Onorată audienţă,Mă simt onorat, atât de loc, cât şi de ocazia de a

vorbi în faţa dumneavoastră. Prilejul şi subiectul suntunice şi nu am să adaug la enunţarea multiplelormerite ale sărbătoritului decât strict pe cele referitoarela arheometrie. Şi am să vorbesc din propriile amintiri,nu din cărţi sau din alte surse.

Se întâmplă că exact acum 40 de ani, lunaaceasta, am fost angajat fizician la IFA. De fapt, eueram angajat la principalul moştenitor al IFA (dupăreorganizarea sa), Institutul de Fizică şi InginerieNucleară, adică IFIN. Laboratorul în care am fostangajat era în acel moment într-o situaţie dificilă,fiindcă acceleratorul tandem, principalul său echipa-ment, fusese afectat de puternicul cutremur din4 martie 1977.

Primul proiect în care am fost implicat ca tânărangajat a fost o idee simplă a colegilor mei seniori,prof. Petre Frangopol şi regretatul dr. ValeriuZoran, aceea de a studia materiale arheologice dela diverse muzee din ţară cu metodele fizico-chi -mice existente în Institut. Am rezonat imediat laacest subiect, fiindcă o primă opţiune profesionalăcare mă atrăsese la începutul liceului era aceea dearheolog.

În IFIN exista aparatura, cunoştinţele şi perso -nalul calificat şi interesat de a se implica în studiile

materialelor arheologice existente în muzeele dinţară, cu ajutorul tehnicilor de măsurare fizico-chi -mice din Institut.

Începuturile au constat prin prezentări făcute ladiverse conferinţe organizate de muzee arheologicedin ţară. Primii respondenţi, cum se întâmplă şiastăzi, au fost cei din provincie. Dr. Gavrilă Simion,directorul Muzeului Judeţean Tulcea, ne-a prezentato temă concretă, studiul tezaurului de la Uzum-Bair,care reprezenta o colecţie de 195 de monede din aur

Profesorul Petre t. Frangopol, unul dintre pionierii arheometriei româneştila iFA pentru salvarea patrimoniului cultural al româniei*

Livius Trache**

*Cuvânt rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

** Dr., Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Măgurele, Bucureşti

Prof. Livius Trache

55

bizantine din secolul XIII. Îmi aduc foarte bineaminte de acest studiu, cu toate implicaţiile ce nece-sitau securitatea materialului arheologic preţios, darşi de metodele folosite. Cu această ocazie am cunos-cut, în calitate de beneficiar, pe dr. Ernest Oberlän-der-Târnoveanu, astăzi director general al MuzeuluiNaţional de Istoria României, prezent aici în sală.

Amintirile despre acele măsurători, inclusivalergăturile din timpul nopţii dintre clădirea reac-torului unde iradiam probe şi clădirea tandemuluiunde făceam măsurătorile de spectre, sunt strânslegate de acest prim episod de „arheometrie”. Nicinu cred că foloseam termenul de arheometrie laînceputul acestei activităţi.

Astăzi, în 2018, după începuturile de acum 40 deani, vă invit să priviţi imaginea de mai jos.

Imaginea reprezintă titlul unui workshop recentdesfăşurat în Institut, referitor la ultimele rezultatedin IFIN în domeniul studiului şi conservării patri-moniului cultural material, mobil sau imobil. A fosto manifestare internă cu invitaţi din afară, care aconstituit o modestă contribuţie la sărbătorirea Cen-tenarului României întregite şi la Anul European alPatrimoniului – 2018. Cu acea ocazie, împreună cudomnul profesor, am făcut o istorie a rezultatelornoastre în arheometrie din cei 25 de ani de activitate,de care mă voi folosi în mare parte şi astăzi înprezentarea mea.

Vă rog să remarcaţi că domnul profesor Fran-gopol este încă şi astăzi implicat activ, este interesatîn domeniu şi nu ne lasă nici pe noi „să avem stare”(o expresie folosită chiar de domnul profesor).

Menţionez că IFIN, încă de la începuturile sale,a fost implicat în mai multe activităţi legate de pa -trimoniul cultural naţional. Simplele iniţiative per-sonale de la începuturi, cu timpul s-au dezvoltat însolide relaţii instituţionale cu zeci de muzee,universităţi, alte institute din ţară şi de peste hotare,al căror obiectiv prioritar de cercetare îl reprezintăprezervarea patrimoniului cultural material, mobilsau imobil. „Iniţiative personale motivate dedragostea de ţară şi istorie”, insista de fiecare datădomnul profesor să menţionăm în rapoartele şi înconferinţele noastre, fiindcă, da, aceasta eraprincipala motivaţie a unei activităţi făcute, înprimul rând, din suflet.

La vremea aceea temele de cercetare trebuiau săaibă rezultate cu aplicaţie în economie, studiile depatrimoniu nu au fost agreate niciodată în primii25 de ani ca să fie oficializate prin contracte. Altfelspus, „am lucrat ilegal”. De aceea, de multe ori atrebuit să ne ferim munca şi vorbele, ca să neprotejăm de autorităţi, dar şi pentru a ne putea con-tinua activitatea. De subliniat că la vremea aceeaafirmarea că „studiul şi conservarea patrimoniuluicultural prin metode fizico-chimice moderne este înurmă în România (şi în ţări din zona Dunării şi aBalcanilor)” nu constituia o motivaţie oficială pen-tru un sprijin financiar al acestui domeniu. Eram înurmă faţă de restul Europei cu care doream şi dorimsă ne comparăm şi cu toate acestea nu obţineamniciun sprijin financiar. Astăzi situaţia s-a ameliorat,dar, din păcate, încă suntem în urma ţărilor din ves-tul Europei.

Revenind la studiile propriu-zise, primelemăsurători au fost în numismatică. Întâi cele pentrutezaurul de la Uzum-Bair, cum am menţionat maiînainte. Problema era aceea a determinării con -centraţiilor elementelor majore: aur, argint, cupru.Colaboratorii noştri, istoricii Gavrilă Simion şiE. Oberländer-Târnoveanu, doreau să observevariaţia titlului acelor emisiuni monetare care aco -pereau un eveniment major în istoria Europei:cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi şi sta-bilirea Imperiului latin. A trebuit să folosim o gamămai largă de metode de investigare faţă de celefolosite astăzi de colegii noştri, pentru că trebuia săne calibrăm singuri măsurătorile. Am folosit fluores-centa de raze X excitată cu două surse diferite, amcalibrat acele determinări cu activare de neutroni lareactor etc. Cu aceiaşi colaboratori de la Tulcea ammăsurat şi monede de la Hoarda de Aur, mai multeobiecte metalice din aceeaşi zonă de interes istoric.56

După acest prim succes am mers mai departe, tot înnumismatică. Am lărgit astfel cercul de colaboratori-beneficiari, am lărgit de asemenea numărul demetode fizico-chimice folosite.

După revoluţie, în 1990, un colecţionar elveţiana venit cu 10 monede de tipul celor din tezaurul dela Uzum-Bair, pentru analize plătite; deci eram dejacunoscuţi în Vest.

O altă latură a activităţii profesorului Frangopolîn acest domeniu a fost şi aceea de a continua să seimplice în dezvoltarea şi atestarea importanţeidomeniului arheometriei în România. Astfel,împreună cu colegi din provincie, s-a implicat înorganizarea unor serii de conferinţe şi seminariinaţionale sau locale ale istoricilor, cu prezentări alerezultatelor diferitelor colective, din ce în ce mainumeroase.

Primele două conferinţe naţionale au avut loc în1987 şi 1989, la Cluj-Napoca , „căci la Bucureşti nuavem voie”, aşa cum declara la acea vreme domnulprofesor Frangopol. Între 1990–2007 au avut loccirca 20 simpozioane de arheometrie, toate organi-zate în provincie. Primele publicaţii în domeniu aufost tipărite la editura ICEFIZ (Institutul Central deFizică) din Bucureşti, ambele în limba engleză(mărturisind despre aspirațiile globale ale ini -țiativei), care au fost difuzate internaţional în sute deexemplare şi ale căror lucrări au fost citate în lite -ratura de specialitate:

• Petre T. Frangopol and V.V. Morariu (eds.),First Romanian Conference on the application ofPhysics Methods in Archaeology, Cluj-Napoca, 5–6November 1987, ICEFIZ, Bucharest, Romania,volumul 1 (1988), 164 p.;

• Petre T. Frangopol and V.V. Morariu (eds.),Archaeometry in Romania, 2nd Romanian Confe -rence on the application of Physics Methods inArchaeology, Cluj-Napoca, 17–18 February 1989,ICEFIZ, Bucharest, Romania, volumul 2 (1990),189 p.

În anul 2008 a apărut şi un volum 3 de arheome-trie, la Editura Mega din Cluj-Napoca, editori ZoeMaxim, D. Bindea şi L. Săsărman de la Muzeul deIstorie al Transilvaniei.

Astăzi, în 2018, cu toate progresele realizate înultimii 25 de ani, arheometria din România nu sebucură de un sprijin oficial, pe măsura realizărilorsale și a nevoilor țării.

Cu toate acestea, cu bucurie constatăm că din ceîn ce mai mulţi cercetători din ţara noastră suntimplicaţi în cercetările de arheometrie: fizicieni,

chimişti, ingineri, biologi, cât şi din partea „benefi-ciarilor”, adică istorici, arheologi, muzeografi..., cus-tozi ai patrimoniului cultural naţional, mobil sauimobil. Mă refer aici nu numai la „arheometrie”stricto senso, ci la domeniul mai larg al studiului şiconservării patrimoniului; adică „ştiinţele patrimoni-ului”, traducere liberă a ceea ce la nivel european senumește „Heritage Sciences”.

Ştiinţa Patrimoniului este ştiinţa interpretării,conservării şi managementului patrimoniuluicultural. Cunoaşterea structurii şi proprietăţilorchimice ale materialelor din care sunt produse arte-factele, a proprietăţilor fizice, mecanice, biologice, aaspectelor tehnologice etc., constituie coloanavertebrală a ştiinţei patrimoniului. Muzeele auapărut ca urmare a interesului pentru colecţionare.Un artefact era descoperit, identificat, apoi restauratşi păstrat. Muzeele, în timp, au devenit colecţii cuacces public, dar cu puţine informaţii despreexponate.

Cu sprijinul financiar al Agenţiei Internaţionalede Energie Atomică (AIEA) de la Viena a fostimplementat şi în România, la IFIN Măgurele(1993–2000), primul iradiator industrial. Astfel aluat fiinţă Instalaţia de IRAdiere cu Scopuri Multi-ple – IRASM – din România. Instalaţia a devenit uncentru de iradieri tehnologice înconjurat de labora-toare chimice, fizice, biologice, ce susţin aplicaţiileiradierii tehnologice în diferite domenii.

Importanţa existenţei iradiatorului în România aapărut din necesitatea aplicării iradierilor îneconomie, industria medicală, agricultură, industriacosmetică şi nu în ultimul rând în conservarea patri-moniului cultural.

Demn de remarcat este activitatea de consultanţăinternaţională realizată de cercetătorii de la IFINMăgurele coordonaţi de dr. ing. chimist CorneliuPonta, care se bucură de o reputaţie internaţională,în primul rând prin Agenţia Internaţională pentruEnergie Atomică (AIEA – Viena).

Ca un sumum al acestei activităţi, în careIRASM a ajuns să fie un lider internaţional aldomeniul conservării patrimoniului cultural, AIEA– Viena a editat, pentru prima dată, un volum înlimba engleză, intitulat Utilizarea radiaţiilor io -nice pentru conservarea patrimoniului cultural. Încapitolele cărţii, contribuţia românească estefundamentală şi onorează atât chimia românească,dar şi IFIN Măgurele. Ministerul Culturii arecunoscut public că IRASM reprezintă o instituţiede interes naţional. 57

De remarcat că profesorul Frangopol a rămas tottimpul cu sufletul şi sfatul între cei activi în acestdomeniu. Dovadă în acest sens, el este cel care aavut ideea realizării în ţară, la IFIN Măgurele, aacestui iradiator (detalii ale istoriei realizăriiIRASM-ului la Măgurele, în articolul „George J.Rotariu – laureat al Societăţii Nucleare a SUA” dinMediocritate şi Excelenţă, volumul 3, p. 350, 2008).

Fiindcă i-a păsat şi îi pasă. Nu s-a jenat, nici nua evitat să critice blând sau vehement, venind şi cuun sfat atunci când constata că lucrurile nu mergeaubine.

Cu plăcere menţionez în această scurtăprezentare a naşterii domeniului arheometriei laIFA că, prin eforturile generaţiilor de azi alecercetătorilor de la IFIN, s-a reuşit introducerea înStrategia Naţională a Cercetării şi Inovării2014–2020, printre cele trei priorităţi naţionale, a„patrimoniului şi identităţii naţionale”, care dinnefericire, deocamdată nu are linie de finanţare. Cutoate acestea, sunt speranţe, fiindcă Uniunea

Europeană finanţează un studiu preliminar pentrurealizarea unei reţele de infrastructuri pentrudomeniul patrimoniului cultural. Constituirea înRomânia a unui grup iniţial de 14 institute, coor-donat de INOE (Institutul Naţional de Opto -electronică), IFIN-HH şi INP (Institutul Național alPatrimoniului) pentru a ne alătura ProgramuluiUniunii Europene, dă speranţe în obţinereafinanţării patrimoniului cultural recunoscut caprioritate naţională.

Continuăm însă să lucrăm în domeniu. Domnulprofesor Frangopol ne îndeamnă la calm, reţinere,insistenţă şi… răbdare, fiindcă tot aşa s-a ajuns larezultatele de astăzi.

Închei într-o notă optimistă. La o conferinţăinternaţională organizată în această vară la Sinaia,care a inclus şi teme de patrimoniu, unul dintretinerii cercetători de la IFIN-HH şi-a începutprezentarea cu celebrul citat al lui Nicolae Iorga:„Un popor care nu-și cunoaşte istoria este ca uncopil care nu-și cunoaşte părinţii”.

58

Stimaţi membri ai Academiei Române,Stimaţi membri ai Prezidiului Academiei

Române,Stimaţi colegi,Dragi prieteni,În primul rând doresc să mulţumesc conducerii

Academiei, academicianului Victor Voicu în special,colegilor de la Institutul de Fizică şi InginerieNucleară „Horia Hulubei” (fosta IFA – Institutul deFizică Atomică), care au avut iniţiativa de a organizaaceastă aniversare prilejuită de împlinirea vârstei de85 de ani.

Mulţumesc, de asemenea, celor care au făcutprezentări privind activitatea pe care am depus-o şiîi asigur şi din partea mea de stima, prietenia şirespectul pe care îl am pentru personalitatea şicaracterul lor şi, nu în ultimul rând, pentru rezulta-tele în domeniul lor de activitate.

Mulţumesc colegilor şi prietenilor care au venitîn această Aulă să mă onoreze cu prezenţa lor.

De asemenea, ţin să-mi exprim recunoştinţa,academicianului Marius Andruh, preşedinteleSecţiei de știinţe chimice, care m-a sprijinit îndemersurile mele profesionale, iar de curând, îndemararea proiectului Istoria Chimiei Româneşti,lucrare pe care am coordonat-o, aflată în prezent subtipar, la Editura Academiei Române.

Şedinţa de astăzi este o cinstire în plus pe caremi-o acordă Academia Română, după primirea meaîn rândurile sale, ca membru de onoare.

Onorată asistenţă,Îmi propun să nu repet cele spuse de antevorbi-

torii mei. Domniile Lor au abordat toate domeniile

activităţii mele, prezentându-le sub un aspectfavorabil şi măgulitor pentru mine. Mă voi referi, înschimb, la aspecte mai puţin sau deloc cunoscute,care au fost, însă, definitorii pentru devenirea şievoluţia mea ca om de ştiinţă. Vă rog să-mipermiteţi ca în aceste momente, emoţionante pentrumine, să evoc câteva figuri şi episoade din biografiamea.

Am fost al treilea membru din familiaconstănţeană Frangopol, care a ales să lucreze îndomeniul ştiinţelor chimice. Primul a fost DumitruFrangopol (1884–1952), unchiul meu, care a absol-vit Politehnica din München, unde a urmat şi docto-ratul, având ca subiect izolarea acizilor naftenici dinpetrolul românesc. La aniversarea centenarului

Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el şinu în ceea ce este capabil să primească*

Petre T. Frangopol

Membru de onoare al Academiei Române

*Cuvânt de mulțumire rostit la sesiunea aniversară dedicată profesorului Petre T. Frangopol, membru de onoare al Academiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani (8 octombrie 2018, Aula Academiei Române)

Prof. Petre T. Frangopol

59

industriei petroliere româneşti, este citat în editoria-lul revistei de chimie (Bucureşti, nr. 10, 1957),alături de alţi iluştri pioneri ai cercetării petroluluiromânesc: Lazăr Edeleanu, C. Condrea, ŞtefanPhilipide ş.a. A fost inspector al portului Constanţaşi şef al Laboratorului de chimie al portuluiConstanţa, pe care l-a înfiinţat şi l-a condus(1912–1927). A fost pe front în Primul Război Mon-dial. Al doilea membru chimist al familiei a fostinginerul Ion Frangopol, văr primar, care a lucrat înindustria petrolieră din Ploieşti.

Dar rădăcinile mele dobrogene, constănţene,sunt cu mult mai vechi.

Străbunicii mei au venit din Bulgaria, de laMesemvria (Nesebăr, de astăzi), la sud de Varna,urmare a unei purificări etnice făcute de bulgari,satul fiind 100% populat de greci. Au vândut avereafamiliei şi au venit în 1860 cu oile lor la Kiustenge– denumirea turcească a satului din care s-adezvoltat Constanţa de astăzi – să-şi croiască o nouăviaţă, plecând de la zero. Posedau o reţetă originalăde preparare a caşcavalului (obţinută de lamănăstirile greceşti), şi, pornind de aici, audezvoltat un negoţ de coloniale, printre care şicaşcavalul de Dobrogea, cu aromă şi gust specific.Kiustengeul era un sat sărac, cu colibe acoperite custuf, locuite de oameni zdrenţăroşi. Regiunea era unveritabil deşert, ţinut al nimănui, pârjolit derăzboaie, conform mărturiilor apărute în cărţi scrisede medici ofiţeri francezi şi nemţi ai trupelorturceşti, apărute la Paris (1859) şi Berlin (1854),participanţi la Războiul Crimeei (1853–1856),război care transformase Dobrogea într-un cimitir şiun pustiu.

Mi se pare semnificativă sublinierea profiluluimoral de cetăţean al Dobrogei al lui Ralli Frangopol,străbunic al meu, trecut în nefiinţă la 88 de ani, în1931, prilej pentru ziarul constănţean „MareaNoastră”, din 1 martie 1931, să publice un articoldin care citez: „Dintre bătrânii autohtoni dobrogeni,trei patru, câţi mai rămăseseră, s-a dus încă unul,Ralli Frangopol. Devotaţi muncii şi familiei,respectuoşi faţă de legile şi tradiţiile ţării, s-aucomportat ca și cei mai merituoşi şi veritabilipatrioţi”.

Ralli Frangopol este unul dintre primii cetăţeni –atestaţi – ai Constanţei moderne de astăzi, care acontribuit la dezvoltarea economică a Dobrogei.

În mod neîndoios, această ascendenţă de oamenisăraci, dar curajoşi, care au reuşit să-şi croiască onouă viaţă pe pământul dobrogean după ce au fost

izgoniţi din vatra lor, această saga a familiei auzităîn copilărie mi-a influenţat caracterul şi a încurajatvoinţa mea de afirmare în profesia aleasă. Cu toateaceastea, nu ştiu cât de mult aş fi reuşit dacă n-ar fiintervenit mai târziu întâlnirea cu savantul şi omulHoria Hulubei, creatorul şi directorul IFA, între anii1956 şi 1968. Printre marile sale calităţi se număraugenerozitatea şi încrederea cu care se adresa celortineri. Avea darul extraordinar de a discuta cu cei cucare voia să realizeze o acţiune, astfel încât aceştiasă se simtă colaboratori responsabili şi nu simpliexecutanţi.

Dintru început mi-a dat sarcina organizării de lazero a Laboratorului de compuşi organici marcaţi cuCarbon-14 radioactiv, Tritiu, Deuteriu, primul deacest fel din România. Eram surprins de înţelegereape care o arăta, acceptând numeroasele melesolicitări. Mi le rezolva cu mare deschidere, trecândpeste eventualele rezoluţii negative ale adjuncţilorsăi din conducerea IFA. Colegul Balaban, cu careprimisem această însărcinare, avea ore ca asistent laCatedra de chimie organică (laborator, seminarii)condusă de prof. C.D. Neniţescu şi îşi pregăteasusţinerea tezei de doctorat. Mai mult, profesorulNeniţescu îl ameninţase că îl va da afară dacă valipsi de la activitatea zilnică a Catedrei; aşa încâtrevenea subsemnatului sarcina de a pune bazeleorganizării laboratorului unde trebuia să nedesfăşurăm activitatea.

Erau vremuri grele, cu greutăţi şi piedici la totpasul, de exemplu, supunerea spre aprobare aarticolelor ştiinţifice, înaintea de a fi trimise la re -viste de profil din străinătate. Pe de altă parte, nuaveam toate substanţele necesare sintezelor chimiceşi apelam la colegii din străinătate să ne trimită celede strictă necesitate.

Profesorul Hulubei cunoştea începuturile melela IFA: imediat după terminarea Facultăţii de Chi-mie Industrială, Institutul Politehnic din Iaşi (1956),am absolvit cursurile de un an, serie unică(1956–1957) de specializare în fizica şi tehnologianucleară, în cadrul Facultăţii de Fizică aUniversităţii din Bucureşti, un fel de masterat alzilelor noastre, dar mai complet şi mai dur, cu douăsemestre universitare, şi la sfârşit cu examen deabsolvire. După aceea, cei 80 de cursanţi împărţiţi înpatru grupe (radiochimie, domeniu inexistent înRomânia, electronică, biologie şi medicină precumşi alte specializări) au fost repartizaţi în diversecolective nou-create în IFA. Am fost solicitat decolectivul ciclotron, unde mi s-a dat o cameră uriaşă60

complet goală, fără masă, nici scaun, pe care trebuiasă o transform într-un laborator de chimie. Ulterioram fost detaşat în Laboratorul de chimie organică alprof. C.D. Neniţescu (1958–1964) de la Politehnicadin Bucureşti, dar, ca salariat al IFA, şi cu tematicăde cercetare a IFA.

Este momentul să fac o precizare: colegii meirepartizaţi în laboratoare din universităţi, institute decercetare sau laboratoare uzinale aveau conducători,specialişti cu îndelungată experienţă profesională dela care puteau învăţa, alături de care ei îşi făceauucenicia. Noi, la IFA, a trebuit să învăţăm şi să neinstruim singuri prin seminarii şi lecturi individuale,să citim literatură ştiinţifică şi să ne facem o culturăde specialitate doar din literatura pe care bibliotecaIFA o deţinea, fiind una dintre cele mai bunebiblioteci ştiinţifice de institut din lume, conformunui articol apărut în SUA („Journal of ChemicalDocumentation”, vol. 13, nr. 1, p. 16–20, 1973,autor Francisc Kertesz, Oak Ridge National Labora-tory-ORNL, care a vizitat IFA, urmare a invitaţieimele de a conferinţa la ORNL).

Prin această evocare vreau să subliniez că,pentru mine, la IFA totul a început de la zero.

Daţi-mi voie să citez un pasaj din cuvântul pro-fesorului Hulubei, cu ocazia sărbătoririi sale laîmplinirea a 70 de ani, aici, poate chiar în aceastăaulă: „De la vreo douăzeci de oameni câţi eram laînceput toţi fizicienii din ţară s-a ajuns azi (1966) lapeste 500 de cercetători, fizicieni, chimişti numai înBucureşti, la IFA, ale căror rezultate fac cinste ţăriinoastre, fiindcă nu suntem mai proşti decât alţii.Este măgulitor pentru noi, ca români, să vedem cătinerii noştri sunt foarte capabili atunci când le puicondiţii bune la îndemână”.

IFA a devenit un centru – multidisciplinar – deexcelenţă, deşi institutul nu a pretins niciodată căeste un centru de excelenţă. Alţii i-au recunoscutexcelenţa, atât în ţară, dar mai ales peste hotare, prinvaloarea rezultatelor şi a elitelor pe care le-a format.

În România, nici până în ziua de astăzi nu se ştiecă excelenţa, ca şi talentul, nu se decretează.

În perioada detaşării mele la Politehnică am fostchemat de profesorul Hulubei şi, cu glasul lui blând,molcom, moldovenesc mi-a spus: „Drăguţă, te rogsă întrerupi cercetările tale la Politehnică şi să te teocupi de tehnologia prepărării iodului radioactiv131 în clădirea reactorului nuclear, care să fie apoipreluat de tehnicienii ce vor fi angajaţi specialpentru producerea în serie a acestui radioizotop. Tevei întoarce apoi la Politehnică”. Subliniez că NU

mi-a trasat sarcina. Nu aveam laborator ladispoziţie, ci un culoar la câţiva metri sub pământ, lareactorul nuclear, unde am proiectat instalarea uneinişe speciale la atelierele IFA, care aveau maiştrimecanici excelenţi aduşi de la uzinele Malaxa. Dupăşapte luni am reuşit să prepar acest radioizotop,pentru prima dată în România, care avea în acelmoment, datorită folosirii în afecţiunile glandei ti -roide, cea mai mare piaţă de desfacere dintre toţiradioizotopii preparaţi la reactorul nuclear de laMăgurele.

Articolul publicat cu acest prilej în limbaromână în „Revista de Chimie” a fost tradus şi pre-luat de revista americană „International ChemicalEngineering”, 2, 357, 1962, care atestă interesulSUA prin monitorizarea activităţii de la Măgurele.Vreau să subliniez că am fost confruntat în aceastăimplicare tehnologică, din nou, cu o abordare de lazero a unui domeniu unde nu aveam nicioexperienţă, niciun mentor care să mă supervizeze,nicio deplasare în străinătate să mă familiarizez cuun domeniu absolut nou pentru mine ca experienţăde laborator.

Rezultatele mele ştiinţifice au fost citate înliteratură şi în cărţi de specialitate, aceste rezultatemi-au adus invitarea la conferinţe internaţionalereputate, cu participare limitată, de exemplu GordonConferences, Conference Euchem etc., dar şi stagiipostdoctorale în Canada şi SUA şi o bursă dozen-tenstipendium Humboldt (1972).

Deşi am primit numeroase oferte de a rămâne înstrăinătate, m-am reîntors la IFA unde eram şef alunui laborator important, cu o dotare la standardeinternaţionale, căruia îi stabilisem un profil şi undedezvoltasem primele tehnologii de preparare şitehnici de măsurare a compuşilor organice marcaţicu izotopi radioactivi.

Din nefericire, la cutremurul din 1977 laborato-rul meu a fost distrus în totalitate de un incendiu.

A început a doua etapă a activităţii mele la IFA,1977–1990, devenit IFIN, când din nou am luattotul de la zero. A trebuit să-mi găsesc spaţiu şi să-midotez noul laborator. În plus, cercetarea ştiinţifică,în special cea de chimie de la IFA, a fost obligată săse autofinanţeze 100%, neavând alocări de la bugetca până atunci, urmare a indicaţiilor venite de la par-tid. Această nouă situaţie a însemnat realizarea uneiproducţii de produse marcate radioactiv, vandabile,iar rezultatele cercetării trebuiau să aibă aplicaţiidirecte în industrie. În această a doua etapă am con-tribuit la realizarea unui obiectiv important, Centrulde Producţie Radiochimică (CPR), de la faza iniţială 61

(proiect, documentare, dezvoltare de noi tehnologiide radiofarmaceutice şi radioizotopi). Am dezvoltatapoi, prin cercetare şi introducere în microproducţietehnologică la CPR, liofilizarea, care a permis reali-zarea în România, pentru prima dată, a producţiei detruse radiofarmaceutice pentru marcarea cu radioi-zotopul Technetiu-99m, de uz uman, utilizate înmedicina nucleară. În plus, am dezvoltat şi proiectenoi de cercetare aplicativă cu impact naţional şiinternaţional, folosind dotarea cu aparaturăconstruită în Institut (rezonanţa electronică de spin,rezonanţa magnetică nucleaă, spectrometria demasă) şi tehnologiile de preparare a unor compuşimarcaţi radioactiv prin dezvoltarea a DOUĂ direcţiinoi de cercetare, inexistente la IFIN: chimiabiofizică şi biofizica, discipline în care am angrenatcolective de chimişti, fizicieni, medici şi biologi,atât din institut, cât şi din Bucureşti şi din provincie,în cadrul unui program de cercetare al medicamen-tului original românesc, care s-a desfăşurat timp dezece ani, fiind finanţat de Ministerul Industriei Chi-mice prin Centrala Industrială de Medicamente. S-aasigurat astfel – constant – plata salariilor. Despreacest program v-a vorbit colegul prof. DanMihăilescu.

Grupul de lucrări publicate de IFIN ne-a adus con-ferirea Premiului „Constantin Miculescu” al Aca demieiRomâne în 1986, dar şi o recunoaştere internaţională,datorită articolelor publicate peste hotare.

Activitatea mea pe Platforma Măgurele, la IFAși IFIN, mi-a cristalizat convingerea fermă că viaţaunui om de ştiinţă este o luptă continuă, nu numai cunecunoscutul, dar şi cu dificultăţile şi piedicile. Şidin acest motiv, valoarea unui rezultat trebuieapreciată nu numai prin conţinutul său, ci şi princondiţiile în care a fost obţinut. Şi m-a făcut săînţeleg mai bine cuvintele lui Einstein: „Valoareaunui om rezidă în ceea ce dă el şi nu în ceea ce estecapabil să primească”. Am rămas fidel acestui prin-cipiu, atât în activitatea proprie, dar şi în apreciereaaltor cercetători.

Şi acum, câteva amintiri din experienţa mea deprofesor universitar timp de zece ani la Universita-tea „Al.I. Cuza” din Iaşi, unde am fost invitat săînfiinţez o secţie de biofizică la Facultatea de Fizică,în anul 1990, pe baza experienţei mele de la IFA.Rectorul Gh. Popa şi decanul Mircea Sandulovicium-au avertizat că nu îmi pot oferi nimic şi s-au ţinutde cuvânt 100%. Am acceptat, conştient că plecamdin nou de la zero în cariera mea, într-o nouă activi-tate care pur şi simplu mă provoca.

Spaţiul atribuit: folosirea biroului decanuluiunde puteam găsi un scaun să mă pot odihni dupăorele de curs şi un cuier să-mi pun o haină. Acestprovizorat a durat peste un an! Incredibil, daradevărat.

Am imaginat soluţii care să-mi permită ofinanţare, altfel spus, să scot bani din piatră seacă şimi-am făcut o injecţie de optimism american,ghidându-mă după zicala if there is a will, theremust be a way (dacă este voinţă, trebuie să existe şio cale de rezolvare). Aveam experienţa contractelorprin care supravieţuiam de ani buni la Măgurele.Universităţile erau bugetate în continuare. Faculta-tea de Fizică primea bani de la buget şi îi împărţeanumai secţiilor existente.

Am reuşit să obţin finanţări – prin competiţiiinternaţionale – contractate cu AIEA (AgenţiaInternaţională de Energie Atomică) – de 251.000 dedolari pentru înfiinţarea unei secţii de fizicămedicală, prima secţie nou-înfiinţată într-o Univer-sitate din România; de asemenea, contracteinternaţionale din programele ERASMUS şiCOPERNICUS – alţi 250 000 de dolari, în plus, ofinanţare anuală în lei de la Ministerul Cercetării,special pentru noul laborator de biofizică, al doileadin ţară după Universitatea din Bucureşti, la UAICIaşi (Universitatea „Al.I. Cuza”). Nu intru îndetaliile existenţei unor secţii nou înfiinţate într-unspaţiu din subsolul universităţii, totalmenteimpropriu. Totuşi am reuşit în aceste condiţii sădevenim cea mai râvnită secţie a Facultăţii deFizică, unde concurau la examenul de admitere lafacultate cinci candidaţi pe un loc, faţă de 0,3–0,5candidaţi pe un loc la celelalte secţii ale Facultăţii,concurenţă care a creat, se înţelege, o invidieomenească.

Pentru a crea o literatură ştiinţifică de biofizicăpentru tezele de licenţă ale studenţilor mei la nive lulprogreselor ştiinţifice internaţionale am iniţiat şi amcoordonat o serie de volume, „Current topics inBiophysics”, apărute la Editura UAIC Iaşi, cuapariţie anuală, volume cu autori din 35 mari labo-ratoare ale lumii, cu o difuzare internaţională. Tezelede licenţă ale studenţilor mei erau realizate pestehotare, în laboratoarele cu care aveam colaborăriştiinţifice în diferite ţări europene şi care aveaudotări corespunzătoare.

Rezultatele noastre erau spectaculoase şi invidiaera foarte mare, aveam independenţă financiară şinu depindeam decât de semnătura rectorului,condiţie pe care am pus-o de la început: să nu am62

ingerinţe birocratice administrative, cheltuieliletoate făcându-se absolut legal.

Deşi nu aveam spaţiu corespunzător, aceastăsecţie a devenit fruntaşă prin performanţeleştiinţifice ale studenţilor şi foştilor mei studenţi.

Îmi face o deosebită plăcere să vă împărtăşescdumneavoastră noutatea că, în aceste zile, după 27de ani de la înfiinţarea acestor secţii înfiinţate demine la UAIC Iaşi, cel care continuă activitateamea – fost student al meu – a primit de la conduce-rea Universităţii, în sfârşit, un spaţiu nou, moderncorespunzător unei activităţi decente, în care sepoate continua implementarea proiectelor educa -ţionale şi de cercetare specifice biofizicii şi fiziciimedicale, această secţie devenind fruntaşă pe Uni-versitate în rezultatele cercetării ştiinţifice publicatepeste hotare.

Nu pot să nu menţionez că absolvenţii secţiei, pecare i-am sprijinit necondiţionat în dezvoltarea lorprofesională, prin recomandarea lor mariloruniversităţi din străinătate pentru susţinereadoctoratelor, reţinuţi ulterior de diferite universităţi,sunt şi au fost profesori universitari la: Free Univer-sity of Berlin, Umea University şi Linköping Uni-versity, ambele din Suedia, University of Californiaat Irvine, SUA, Stanford University, SUA, Univer -sity of Queensland, Australia, Texas A&M Univer-sity, University College Dublin, Irlanda, Universita-tea din Atena, Universitatea din Graz etc. De ce nuşi în România? Întrebare retorică. Dumneavoastrăcunoaşteţi răspunsul la fel de bine ca şi mine.

În ceea ce priveşte activitatea mea publicistică,fiind un martor din interior al dezvoltării cercetăriiromâneşti (din 1956 până astăzi), am considerat înpermanenţă ca o datorie morală să-mi exprim opiniaasupra rezultatelor cercetării româneşti. Din acestmotiv, am sugerat profesorului Hulubei, în 1961,înfiinţarea „Buletinului de informare al Institutuluide Fizică Atomică”, al cărui coordonator am fost,buletin care constituie şi astăzi o sursă valoroasă deinformare despre activitatea Institutului.

În 2012 am devenit redactorul şef al „Revistei dePolitica Ştiinţei şi Scientometriei”, revistă a Minis-terului Educaţiei şi Cercetării, pe care amcoordonat-o până în anul 2016, când ministerul atăiat finanţarea revistei. În paralel am publicat zecide articole în ziarul „România Liberă” pe temacercetării şi educaţiei în şcoala românească.

Din păcate se poate constata astăzi, în 2018, cănu avem o educaţie corespunzătoare mileniului trei,

aşa cum ea există în prezent în statele civilizate alelumii, în care valoarea ştiinţifică constituie criteriulde promovare profesională. Doresc să readuc înmemoria celor de astăzi că, în 2003, nu m-am sfiit săanalizez critic în ziarul „România Liberă” respinge-rea în anul 2003 de către Senatul unei Universităţide elită, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a promovării la postul de profesor a unuiconferenţiar de chimie analitică. Era cel mai bunprofesionist român al momentului, în domeniulrespectiv, după datele scientometrice, care-i atestauvaloarea. Criticând acea nedreptate flagrantă m-amales cu un proces intentat de personajul vinovat, careîncerca să blocheze promovarea conferenţiarului.Strictul adevăr mă obligă să menţionez faptul că uniicolegi ai mei, inclusiv din Academia Română, s-audat la o parte, lăsându-mă să mă confrunt singur cuignoranţa, neînţelegerea şi invidia, într-un proces pecare finalmente l-am câştigat, după ce m-a costat omulţime de bani.

Daţi-mi voie să închei cu o mărturisire.Întreaga mea viaţă, întreaga mea activitate

ştiinţifică este legată de soţia mea, Mioara, caremi-a stat alături, umăr la umăr, timp de 58 de anipână a trecut în eternitate. Cuvintele nu pot exprimacât de mult îi datorez: afecţiunea cu care m-a încon-jurat, prietenia şi colaborarea ei dezinteresată,sprijinul său necondiţionat m-au ajutat să finalizeztot ce am realizat şi să devin ceea ce sunt azi, acum,în faţa dumneavoastră. Ea a fost totodată pentrumine şi un preţios colaborator şi consilier.Mulţumită sfaturilor sale n-am răspuns invidiilor,răutăţilor şi calomniilor cu care am fost confruntatîn viaţa cea de toate zilele. Devotamentul cu carem-a înconjurat şi caracterul ei m-au ajutat şi m-auîncurajat să desfăşor activităţile pe care le începeammereu de la zero, aşa cum am pomenit mai înainte,activităţi în care, datorită în primul rând ei, nu măsimţeam singur.

Mioara, cu o minte sclipitoare şi cu o pregătireprofesională de excepţie, şi-a pus întreaga existenţăîn slujba carierei mele şi a armoniei în căsnicianoastră, drept pentru care îi port o recunoştinţăveşnică.

Şi acum, onorată asistenţă vă invit la parter, înClubul academicienilor, la o cupă de şampanie şi încurtea Academiei Române la o fotografie de grup aparticipanţilor la această sărbătorire din Aula Aca-demiei Române, cu prilejul împlinirii vârstei de 85de ani.

63

64

Geneza celor mai multe popoare de pe mapa-mond este învăluită în ceața densă a legendelor,astfel că generații întregi de istorici și etnologi s-austrăduit să facă lumină în această fascinantă pro -blemă de interes major. Numeroase aspecte nebu-loase planează și în ceea ce privește originea șipatria primitivă a românilor, dat fiind discreția șiambiguitatea mărturiilor istorice. Nu întâmplătoreste faptul că reputatul medievist francez Ferdi-nand Lot desemna obârșia poporului român drept„o enigmă și un miracol istoric”. Desigur că îndeceniile scurse de la punerea în circulație asintagmei menționate – poate demonetizată astăziprin exces de evocare, dar viabilă în esență – cer-cetarea surselor arheologice și istorice a înregistratprogrese indubitabile, chiar dacă interpretarea lornu a fost întotdeauna în de plină consonanță curigorile profesionale.

Emițând această judecată, avem în vedere, întrealtele, preceptele oficializate privind continuitateastatală, începând cu domnia lui Burebista și până înperioada contemporană pe întreg teritoriul Românieicontemporane, promulgate persuasiv și cu ostentațiede cele mai înalte oficine ideologice ale PartiduluiComunist. Diletantismul acestei teze era atât de epa-tant, încât niciun specialist cu minimă probitate pro-fesională nu și-a asumat-o. Investigațiile arheologice,juxtapuse textelor antice, au condus la concluzia cănici măcar în perioada stăpânirii lui Decebal regatulsău nu mai avea întinderea din timpul lui Burebista,întrucât în regiunile de câmpie din sudul Moldovei șidin estul Munteniei se stabiliseră sarmații roxolani,

iar în vestul Crișanei și al Banatului iazigii, un alt tribdin confederația tribală a sarmaților.

În anumite situații, nici opus-urile create însuflul libertății, dobândit după evenimentele dindecembrie ’89, nu au putut ocoli derapaje rizibile.Ne exemplificăm aserțiunea, evocând fanteziilecolportate în așa-numitul Codex Rohonczi, un pre-tins manuscris redactat într-o limbă vulgară –daco-romană –, în secolele XI–XII, care s-ar fi păs-trat în arhivele Academiei de Științe a Ungariei(unde, evident, nimeni nu l-a semnalat sau l-avăzut vreodată), fiind publicat într-o ediție de luxla București, în anul 2002. În text se pretinde că depe cursul Nistrului, la Marea Neagră și până la vestde Tisa ar fi ființat la cumpăna primelor milenii aleerei creștine un stat viguros al blakilor – Dacia –,pe deplin independent, cu o biserică autocefală denivel mitropolitan, prevăzut cu o oaste capabilă săzdrobească toate triburile migratoare din proximi-tate, astfel că până și suveranul Imperiului Bizan-tin îi căuta smerit alianța. Bineînțeles, se sugera căîntre creațiile sta tale din Antichitate și cele dinzorii Evului Mediu exista o neîntreruptă continui-tate. În acest caz, amatorismul este grevat pe oescrocherie flagrantă, căci s-a recurs la contrafa-ceri puerile.

De altfel, precum pretindea în urmă cu peste unsecol și jumătate unul dintre corifeii medievisticiigermane, Georg Waitz, citat de numeroși alți confrațide breaslă, probabil că nicio altă știință nu are desuportat atât diletantism precum istoria (Vielleichtkeine Wissenschaft hat mehr vom Dilletantismus zuleiden als die Geschichte)1. Exteriorizarea lipsei de

reflecții privind antecedentele și împlinirile marii Uniri*

Acad. Victor Spinei

Vicepreședinte al Academiei Române

* Alocuțiune susținută la sesiunea științifică „Centenarul Unirii Basarabiei cu România” (27 martie 2018, Chișinău)

Pagini de istorie

65

profesionalism se manifestă fie dintr-o crasă incapa-citate intelectuală, fie din tendința deliberată de aimpune concepte din rațiuni diverse. Specialistulautentic are datoria să atenționeze masa cititorilor căsentimentele patriotice nu se cuantifică în plăsmuirisubiective și în retorică grandilocventă.

În vremea îndelungatului proces de etnogeneză aromânilor, comunitățile locale s-au constituit înunități teritoriale mai mult sau mai puțin întinse,așa-numitele „Romanii populare”, după fericitaexpresie a lui Nicolae Iorga, dar nu au fost în mă surăsă creeze state circumscrise spațiului carpato-dună-rean în integralitatea sa. Realizarea unei unități poli-tice daco-romane și străromânești nu a fost posibilăîn primul rând din cauza derulării succesive a unuilung șir de migrații, mai importante fiind acelea alesarmaților, goților, hunilor, gepizilor, slavilor, bulga-rilor, avarilor, ungurilor, pecenegilor, uzilor,cumanilor și mongolilor, care au afectat toate regiu-nile de la nordul Dunării de Jos, timp de circa unmileniu. Stabilirea ungurilor în Câmpia Panonică șiîncorporarea durabilă a Transilvaniei în RegatulArpadian și al celui Angevin au condus ladezagregarea formațiunilor statale locale, de facturacelor conduse de Gelu, Glad și Menumorut.

În schimb, în afara arcului carpatic, încircumstanțele politice configurate pe fonduldecăderii ireversibile a Imperiului mongol, însecolul al XIV-lea, s-au înfiripat organisme stataleviguroase, beneficiind și de un consistent aporttransilvănean. Faptul că nucleele lor incipientes-au conturat la distanță relativ mare între ele – celdin Țara Românească în zona subcarpatică a teri-toriului, iar cel din Moldova în nord-vestul regiu-nii –, dar și alte realități de ordin geografic și poli-tic, le-a drenat spre o evoluție separată până lamomentul incandescent, dar efemer, ce l-a avut înprim plan pe Mihai Viteazul. Chiar înainte dereliefarea sa impetuoasă pe scena istoriei, s-auprofilat oportunități care ar fi putut conduce launirea voievodatelor de la sud și est de Carpați învremea când în fruntea lor se aflau conducătoriîntreprinzători, precum Mircea cel Bătrân șiȘtefan cel Mare. Prin acțiuni militare energice,aceștia au fost în măsură să impună pe tronul sta-tului vecin domni dispuși să se alinieze programu-lui lor politic, fără însă a cuteza să le reu neascădomeniile sub propriul sceptru. Normele dreptuluifeudal urmau tradițiile ce preconizau respectimprescriptibil pentru sistemul ereditar al succe-

siunii la tron, o jurisdicție consfințită și deinstanțele bisericești superioare.

Lipsa unității politice nu a fost de natură să pro-ducă sciziuni pregnante în masa românească de lanordul Dunării Inferioare, chiar în condițiile perma-nentelor bulversări produse de năvălirile străine șide războaiele pustiitoare angajate între imperiile dinvecinătate. În câteva cazuri s-au înregistrat și con-fruntări militare între dinaștii celor două voievodate,mai cunoscute fiind cele dintre Ștefan cel Mare șiadversarii săi munteni precum și cele dintre MateiBasarab și Vasile Lupu. În alte câteva situații,domnii Țării Românești au fost obligați să-și trimităoștile în expedițiile otomane din Moldova și Tran-silvania, practic luptând împotriva conaționalilor,aspecte asupra cărora istoricilor români nu le-a plă-cut niciodată să stăruie. De altfel, conflictele război-nice inter-românești au fost rare și au avut o anver-gură limitată, incomparabilă celei înregistrate deangajările militare endemice în cazul cnezatelorrusești, statelor germane și italiene, ca și celor dincadrul înfruntărilor civile britanice. Niciodată întreprincipatele românești nu au avut loc încleștări atâtde crâncene și sângeroase, precum cele dintreVeneția și Genova, dintre guelfi și ghibelini sau celedeclanșate în Războiul celor Două Roze și în Răz-boiul de 30 de ani, cu repercusiuni nocive pentrustabilitatea politică a statelor implicate în con flictelefratricide.

De la simpla atribuire cu sens arhaizant a nume-lui Daciei teritoriilor situate în interiorul și în afaraarcului carpatic încă la nivelul Evului Mediu, s-atrecut la sugerarea constituirii unei entități statale pepresupusul contur al Daciei antice, unde etniapreponderentă era reprezentată de români2. Maimulți cărturari din epoca renascentistă au opinat căteritoriul Daciei din Antichitate corespundea curegiunile românești. În condițiile existenței unuiregat extins și puternic al Ungariei, care anexaseTransilvania – inima vechii Dacii –, un veleitarismde supremație politică românească asupra teritoriilorce se suprapuneau peste Dacia era exclus, dar dupăbătălia de la Mohacs ansamblul politic al zonei sufe-rise schimbări radicale. În conjunctura geopolitică avremii, principele Transilvaniei Sigismund Bathory,care aspira la demnitatea de rege al unei Dacii cupoziție hegemonică ungurească, a exteriorizatambiții suzerane asupra celor două voievodateromânești extracarpatice, cărora le-a impus pentrufoarte scurt timp statutul de vasalitate.66

Propulsarea intempestivă a lui Mihai Viteazul înturnura evenimentelor a inversat ecuația jocurilorputerii în favoarea intereselor românești, dar nici elnu a reușit să-și consolideze autoritatea în „țăriledacice”. Tentativa sa în această privință, chiar dacăa fost sortită eșecului, a avut ecouri durabile3. Ideearefacerii Daciei, îmbinată cu diverse tendințe expan-sioniste, s-a propagat și în cancelariile diplomaticeeuropene în secolele XVII–XVIII, în folosularistocrației maghiarofone, al curților imperiale dela Sankt-Peterburg sau de la Viena4. În schimb, înveacul următor, pentru refacerea Daciei prin prismarealităților etnice românești, au militat cu multărâvnă reprezentanții generației pașoptiste.

La fel ca și alte teritorii ale Europei cu o anu-mită omogenitate etnică, nici în arealul carpato-dunărean nu s-a realizat o entitate politică cuprin-zătoare de-a lungul epocii medievale și a etapelortimpurii ale perioadei moderne. Cu toate acestea,colectivitățile românești și-au menținut unitatealingvistică, culturală și confesională, care au confi-gurat omogenitatea spirituală, o pavăză eficientăîmpotriva încercărilor de asimilare preconizate deocupanții vremelnici ai ținuturilor nord-dunărene.Conceptul unității entice se coagulase în mareparte pe tradiția descinderii comune din coloniștiiromani.

Procesele demografice și configurarea unitățiietnice nu pot fi detașate de ansamblul fizico-geogra-fic al regiunilor locuite de români, caracterizate prinomogenitate și individualitate. Precum notificarenumitul geograf Ion Th. Simionescu, profesor launiversitățile din Iași și București înainte și în vre-mea perioadei interbelice, „Pământul românesc areo configurație pe cât de simetrică pe atât de variată,strânsă într-un tot cu neîntrecută armonie […]Înfățișarea pământului românesc […] arată o îmbi-nare armonică a formelor, deși variațiile suntnumeroase și felurite în amănunt”5. Conexiunileîntre factorul geografic și elementul antropic au fostsurprinse cu recunoscuta sa acuitate de NicolaeIorga într-un volum de popularizare elaborat înaintede declanșarea Primului Război Mondial: „Viața fie-cărui popor este în legătură strânsă cu pământul pecare-l locuiește. Pământul acesta, prin felul său de ase înfățișa, prin mijloacele de trai pe care le dă omu-lui, înrâurește puternic asupra dezvoltării lui; îl facesă înainteze repede sau cu mai multă greutate, ori îltine în întunecimea minții; el hotărăște felul de înde-letnicire în ramurile de căpetenie ale muncii și, prin

urmare, și chipul deosebit pe care îl are civilizațiapoporului așezat pe dânsul. Așa fiind lucrurile, estecu neputință să se înțeleagă mersul unui neam de-alungul vremurilor – și acesta este scopul cel adevă-rat al istoriei – dacă nu se cunoaște, nu în amănunte,firește, ci în linii generale, care este înfățișareapământului său și care sunt mijloacele pe care el lepune la îndemâna locuitorilor”6.

Pluralitatea statală nu a constituit o stavilă impe-netrabilă în calea contactelor multilaterale dintrecomunitățile românești, acestea exteriorizându-se peplan demografic, economic, cultural și confesional,cu preponderențe aleatorii zonale și temporale, ast-fel că respectivele fenomene au înrâurit reliefareaconștiinței identității etnice și a unității de neam.Deplasările colectivităților umane nu au avut odirecționare univocă, ele derulându-se în funcție deinteresele economice prioritare, de necesitățile deprotecție în cazul invaziilor, confruntărilor militare,epidemiilor și fenomenelor climatice extreme, deexercitarea neîngrădită a practicilor religioase etc. Odinamică mai alertă a deplasărilor definitive sautemporare s-a constatat în cazul crescătorilor de ani-male care practicau păstoritul transhumant. Aceastăbranșă profesională angaja doar un segment redusdin comunitățile rurale și nu implica de regulă decâtdeplasări sezoniere ale bărbaților și ale turmelor,care reveneau pentru iernat la locurile de obârșie,unde rămâneau permanent familiile. Coerențadeplasărilor transhumante a putut să se activezede-abia după înlăturarea triburilor de nomazi dinarealurile de câmpie de la nordul Dunării și al MăriiNegre și atunci când atelierele de prelucrat lâna șipieile de animale din centrele transilvănene solicitaucantități consistente de materie primă.

La unitatea lingvistică interromânească un anu-mit rol l-a avut în mod indirect și rețeaua de dru-muri comerciale ce brăzdau lanțul montan, care audevenit funcționale mai cu seamă după crearea sta-telor din afara arcului carpatic. Abundența și varie-tatea produselor agricole, păstorești și mește -șugărești erau atractive pentru circuitul comercialintern și extern, la care erau antrenați nu numaiproducătorii și negustorii străini, ci și cei localnici,chiar dacă nu aveau experiența și tradițiile celordintâi. Dinamica demografică din întreg spațiulcarpato-balcanic se reflectă elocvent și în topo -nimia și onomastica locală, păstrată încă de la pri-mele emisiuni de documente ale cancelariilor voie-vodale. 67

Un aport semnificativ la formarea conştiinţeide unitate națională și confesională l-a avut circula-ţia cărţii bisericeşti. Astfel, Cazania lui Varlaam,tipărită în 1643, s-a bucurat de o largă difuzare, înTransilvania parvenind câteva sute de exemplare. Odifuzare amplă au avut-o şi ediţiile reeditate alelucrării – tipărite de data aceasta la Alba Iulia,Bucureşti şi Râmnic –, la fel ca şi alte cărţi sfinte7.Este adevărat că numărul știutorilor de carte nu eraprea mare, dar faptul că volumele ajungeau înposesia preoților și călugărilor era benefic, întrucâtaceștia aveau un prestigiu deosebit în rândulenoriașilor, cărora le erau călăuze spirituale. Laprocesul de fuzionare a particularităților dialectalede la sud și est de Carpați o contribuție relevantă aavut-o colectivul de traducători și redactori alBibliei de la București, din 1688, recrutat atât din-tre cărturari moldoveni, cât și munteni8. Aceasta afost prima traducere integrală în limba română aSfintei Scripturi, tipărite cu caractere chirilice. Caîn întreaga Europă, tălmăcirea cărțile sfinte în lim-bile vernaculare a avut un impact notabil nu numaipe plan spiritual, ci a reprezentat și o contribuțiepregnantă la definirea unor norme lingvistice, cuimpact pentru configurarea limbii literare.

Evoluția separată a celor două țări românești, încondițiile permanentelor înfruntări războinice dinregiunile de la Dunărea de Jos, atractive prin resur-sele economice și pentru poziționarea lor strategică,le-a expus cvasipermanent unor stări conflictuale curepercusiuni negative pentru evoluția lor firească.Observator avizat al stărilor de fapt din zonă, în cali-tatea sa de secretar al lui Constantin Brâncoveanu,florentinul Anton-Maria del Chiaro avea să defi-nească în mod plastic realitățile pe care le-a trăit șipe care le-a înțeles mai bine decât alți contemporani:„Moldova și Valahia trebuie privite ca două corăbiipe o mare furtunoasă, unde rareori se bucură cinevade liniște și odihnă”9.

Întrucât în perioada modernă statele puterniceînvecinate cu voievodatele românești le-au acaparatteritorii marginale, cercurile diplomatice occiden -tale au ajuns la concluzia că prin reunirea Principa-telor s-ar fi creat opreliști mai eficiente față detendințele expansioniste ale Rusiei și Austriei sprePeninsula Balcanică. Aceleaşi concepţii erau împăr-tăşite şi de exponenţi de seamă ai intelectualităţiiromâneşti, pentru care unirea nu constituia doar odoleanţă cu tentă sentimentală, menită să coagulezecolectivităţile neolatine de la Dunărea de Jos, ci pre-

zenta şi o componentă pragmatică, în sensul că unorganism statal mai extins şi mai robust era în mă -sură să ofere garanţii de rezistenţă în faţa unor pre-vizibile tendinţe străine de a-i smulge din teritoriisau de a-i submina statutul independent.

Spicuim în această privinţă fragmente din liricapatriotică a paşoptiştilor, naivă ca exprimare, dartemperamentală ca trăire. Astfel, lui Cezar Bolliac îidatorăm versurile:

„Să ne facem țară mareȘi unită într-un stat!Cine-i mare e și tare, Cine-i tare-i respectat”10.Aceiaşi parametri ai simţămintelor patriotice îi

regăsim în poezia lui Dimitrie Bolintineanu Hora luiCuza Vodă, care a fost pusă pe muzică de D.D. Flo-rescu cu prilejul sosirii la București a lui AlexandruIoan Cuza, imediat după ce i-a parvenit vesteadublei alegeri ca domn al Principatelor Unite:

„Cât om fi toți în unireNu ne frică de peireNici de ura ce dezbină,Nici de sabia străină”.Fără să aibă vibraţia versurilor, un expozeu în

proză al lui Ion Ghica este cât se poate de explicit:„La români aspirațiunea către unire nu este tendințade mărire sau de cotropire, ci este spirit deconservare și de legitimă apărare în contra vecinilorce îi înconjură, căci temerea de cotropire și reduce-rea lor la o stare de inferioritate și de umilire esteîncă mare și le impune datoria de a căuta să devie unstat puternic, ca să-și poată apăra cu succesexistența. Fiecare națiune trebuie să poată conta pesine însăși, iar nu să se lase la nedreptatea și îndura-rea celorlalți. Pe noi românii necesitatea ne împingea ne aduna într-un singur mănunchi, ca să putemînfățișa o rezistență serioasă năvălitorilor și a neapăra naționalitatea”11.

Cu recunoscuta sa acuitate de percepere aesenței fenomenelor și de sintetizare, ilustrul poli-histor Arnold Toynbee – invitat să se pronunțe înlegătură cu semnificația actului din 1859, atuncicând reprezentanții diasporei românești îi sărbăto-reau centenarul – avea să formuleze un verdictechilibrat și totodată vizionar: „Aceasta dată este odată istorică. Timp de mai multe secole, România astat în umbră, ea reapare acum, egală cu ea însăși.Este de bun augur pentru viitorul ei. Popoarelesupraviețuiesc după vremuri de frământări. Elesupraviețuiesc, grație rezistenței și spiritului de68

sacrificiu al generațiilor care traversează perioadedureroase. Românii de astăzi se află în fațaaceleiași încercări ca și strămoșii lor, încercare pecare aceia au biruit-o. La fel ca și predecesoriivoștri, voi suferiți, dar puteți privi viitorul cu încre-dere”12.

Relativ la realizarea Unirii Principatelor din1859 și mai cu seamă la Marea Unire anumițireprezentanți ai cercurilor diplomatice și istoriogra-fice, recrutați cu precădere din țările cu revendicăriiredentiste, au ținut să desemneze respectivele actedrept fructe ale jocului hazardului, minimalizân - du-se rolul poporului român în derularea evenimen-telor până la stadiul de beneficiar norocos alacțiunilor militare și diplomatice ale marilor actoride pe scena politicii mondiale. Departe de noitendința de a tăgădui însemnătatea elementelorimprevizibile, ale capriciilor soartei – nedeslușibileprin criteriile logicii imanente – în împlinirile sauavatarurile colectivităților umane. Prin firea lucruri-lor, popoarelor fără un potențial demografic și mili-tar consistent le este dificil să-și asume prerogativemajore în stabilirea granițelor statale și impunereaatributelor hegemonice. Aceasta nu înseamnă însăcă adoptarea unei atitudini pasive sau obediente estede natură să confere respectabilitate și eficiență înpromovarea aspirațiilor naționale.

În ceea ce privește dezideratul Unirii Principa-telor, acesta a întrunit – nu fără anumite reticențe –adeziunea puterilor occidentale, susceptibilizate deperseverența tendințelor expansioniste manifestatede Austria și mai cu seamă de Rusia, care, pentru aputea avansa spre Balcani, vizau încorporareaȚărilor Române, profitând de depotențarea ende -mică a Imperiului Otoman, sub a cărui suzeranitatese aflau de mai multe secole. Pentru păstrareaintegrității acestuia, crearea unui stăvilar la hota relesale septentrionale alcătuit din Principatele unitereprezenta o soluție adecvată. Materializarea ei eraînsă irealizabilă fără acordul deplin al instanțeloroficiale ale localnicilor, puse în situația de a-șiexpune opțiunile pentru viitorul lor politic în cadrulașa-numitelor Divanuri ad-hoc. Precum este cunos-cut, o bună parte a intelectualității progresisteromânești, atât din dreapta, cât și din stângaMilcovului, își exprimase tranșant decizia de aacționa neabătut pentru reunirea celor două Princi-pate în hotarele unui singur stat, mai cu seamă învâltoarea evenimentelor prilejuite de Revoluția din1848. Astfel în lucrarea-manifest Dorințele Par -

tidei Naționale în Moldova, definitivată de MihailKogălniceanu în vara anului 1848, în vremea exilu-lui la Cernăuți, unde a și văzut lumina tiparului, sesublinia că o cheie de boltă a programului de rege-nerare a patriei constă în unirea Moldovei cu ȚaraRomânească13.

Radicalizarea revendicărilor unioniste avea săse exteriorizeze în impetuoasa răbufnire revo -luționară din Muntenia, unde în adunările publice șiîn paginile periodicelor se pretindea unificarea sta-tală moldo-valahă și formarea unei republici daco-române sau a unui regat al tuturor românilor. Pe dealtă parte, voci din cadrul Comitetului revoluționardin București se pronunțau împotriva supunerii fațăde Rusia și revendicau redobândirea Basarabiei.Animați de suflul revoluționar, comunități din Banatși Transilvania se arătau dispuse să vină în ajutorulMoldovei și Valahiei în eventualitatea în care vor fiinvadate de dușmani14. Chiar dacă mișcarea revo -luționară din regiunile românești a fost înăbușităprin conlucrarea forțelor retrograde interne și aimperiilor din vecinătate, cultivarea idealurilor uni-oniste nu s-a diminuat.

Același atașament neezitant pentru concretiza-rea programului unionist l-a manifestat elitapolitică și culturală, odată cu declanșarea PrimuluiRăzboi Mondial. Pentru a o atrage în conflagrațiede o parte sau de alta a combatanților, încă din1914, taberele implicate în conflict au exercitatpresiuni stăruitoare față de regalitate și de guver-nele României – rămase în neutralitate până în varaanului 1916 –, presiuni secondate și de promisiuniteritoriale atractive. Puterile Centrale se angajaserăca, în caz de victorie, să ofere României Basarabia,în vreme ce statele Antantei se obligau să recom-penseze intrarea sa în război prin remiterea Tran-silvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului. Încântărirea celor două opțiuni, clasa politică de laBucurești a fost pusă în fața unei dileme ce a gene-rat controverse între „antantofili” și „germa -nofili”15. Dina mismul și determinarea mișcăriiunioniste ardelene, plămădite într-o ambianțăcultu rală mai elevată decât cea oferită de Rusia înteritoriile acaparate în 1812 și, totodată, antrenatăîn cursul mai multor decenii în disputele pentrudobândirea drepturilor naționale, dar și tradițiileatașamentului României față de cercurile politicefranceze, au contat atunci când reunirea cu provin-ciile românești de peste munți a fost cotată dreptprioritară. 69

Defecțiunea produsă ca urmare a izbucniriirevoluției ruse din 1917 a generat perturbații fla-grante pe frontul românesc, dar a creat oportunitățineașteptate pentru desprinderea Basarabiei de subocupația țaristă. În plin război și fără ca vreunadintre marile puteri angajate în vâltoarea luptelorsă se poată implica decisiv spre a dirija cursul eve-nimentelor din spațiul pruto-nistrian într-un anumitsens, cei care au acționat în spiritul doleanțelornaționale au dovedit patriotism, tenacitate șiabilități diplomatice, proclamând independențateritorială și ulterior unirea cu țara, la 27 martie1918. Acest act major din istoria românității, fina-lizat în momentele grele ulterioare încheierii păciipreliminare de la Buftea, de la 20 februarie, dintreRomânia și Puterile Centrale, nu a beneficiat desusținerea Franței, Angliei și Statelor Unite aleAmericii, ci doar de asentimentul, dar nu și desuportul efectiv al Germaniei și Austro-Ungariei.În momentul intrării României în prima mareconflagrație mondială, când lupta alături de Rusiaîmpotriva Germaniei, Austro-Ungariei și Bulgariei,alipirea Basarabiei era cu totul imprevizibilă.

În comparație cu intelectualitatea laică și ecle-ziastică din Transilvania, care în perioada modernăa avut posibilitatea să-și desăvârșească educația înmediile elevate de la Viena, Roma și din alte centreculturale occidentale, unde mișcările cu specificnațional erau efervescente, colectivitățile angajate înactivitățile intelectuale din Basarabia au fost în mareparte frustrate din acest punct de vedere. Oficia -litățile țariste s-au preocupat în mod constant catendințele separatiste sau unioniste să fie total deza-morsate, astfel că propagarea identității românismu-lui răzbătea cu totul estompat spre cercurile largi alepopulației. Cu toate acestea, elementele patrioticedin Basarabiei nu s-au găsit în stare de debusolareatunci când s-au conturat șanse pentru mate -rializarea aspirațiilor lor, chiar dacă nu beneficia serăde o gestație coerentă.

Deciziile luate nu au fost impuse din altă parte,ci au reprezentat fructul propriilor aspirații. Înaceastă privință se reliefează prin viziunea realistă,filon patriotic și maturitate conceptuală ,depozițiaComitetului central al studenților români din Basa-rabia, inserată în paginile periodicului „RomâniaNouă”, nr. 8 din 24 ianuarie 1918, din care extra-gem un paragraf edificator: „Noi, studenții românidin Basarabia, dându-ne seama de starea dureroasăde lucruri de la noi și voind să lucrăm pentru

îndreptarea ei, ne-am hotărât să pornim la luptăîmpotriva a tot ce a fost și este rău în viața noastrănațională. Noi socotim că mântuirea neamului nos-tru este numai în unirea tuturor fiilor noștri într-osingură țară. Noi de la străini nu mai așteptămnimic; toată nădejdea ne-o punem în viața la un loccu toți frații noștri români. Nu ne trebuie Rusiefederativă, căci Rusia nu ne-a dat în curs de 100 deani decât întunecime și sabie, iar vremurile de slo-bozenie de acum nu ne-au dat decât anarhie; noivrem o Românie a tuturor românilor […] Să știe toțidușmanii neamului nostru, fie ei străini, fie din mij-locul nostru că noi, tinerimea română din Basara-bia, nu ne vom da îndărăt de la nicio piedică, ce vasta în calea îndeplinirii sfintei cauze a unirii tuturorromânilor”16. Remarcăm faptul că declarațiastudenților inserată în „România Nouă”, ziar cesucceda „Ardealul”, fondat la Chișinău de transil-văneanul Onisifor Ghibu în octombrie 1917, pre -ceda cu aproape două luni decizia istorică a SfatuluiȚării din 27 martie 1918. Plin de demnitate și res-ponsabilitate a fost și discursul rostit de ConstantinStere la respectiva întrunire: „Nimeni, în afară denoi, n-are dreptul să vorbească și să hotărască cevaîn numele poporului Basarabiei”17. Declarația sapăstrează o valabilitate perenă, responsabilitateaoricărui demers politic major revenind colec -tivităților românești dintre Prut și Nistru.

În finalizarea demersurilor pentru unirea Basara-biei, un rol deloc nesemnificativ și l-au asumat șicercurile guvernamentale din România, cu toate cățara traversa o situație extrem de dificilă, încondițiile în care mai mult de jumătate din teritoriuse afla sub ocupația armatelor Puterilor Centrale,care făceau mari presiuni pentru încheierea uneipăci ce impunea condiții umilitoare, constând înîntinse cesiuni teritoriale și o înrobire economică petermen lung. Cu toate acestea, alipirea Basarabieiconferea o notă de optimism celor care își asuma -seră conducerea țării în momente de „sacrificii dure-roase”. Semnificativ pentru această mentalitate estediscursul rostit la ședința de deschidere a Parlamen-tului din 4 iunie 1918 de prim-ministrul AlexandruMarghiloman, care făcea următoarea declarație: „Sămulțumim însă Cerului că, tocmai în acele ceasurigrele, simțul superior al neamului a făcut ca frumo-sul pământ moldovean rupt din ogorul strămoșesc săse reîntoarcă la țara mumă și ca poporul basarabeansă se arunce în brațele ei pentru a-i spori puterea demuncă și încrederea în viitor”18. 70

Pentru justificarea energiilor descătușate, darprovidențiale, în momentele de răvășiri și neajun-suri, din etapa crepusculară a Primului Război Mon-dial, semnificativă este și depoziția exprimată dupăaproape un deceniu de la realizarea Marii Uniri deIon C. Inculeț, fost președinte al Sfatului Țării,recompensat prin alegerea drept vicepreședinte alConsiliului de Miniștri: „Ne leagă aceeași limbă șiaceeași credință, transmisă de sute de ani dingenerație în generație, cari au plămădit sufletulromânesc atât de statornic în existența lui, atât dedârz în apărarea drepturilor și dreptății cauzeiromânești. Ne leagă amintirile ce nu se șterg despreo origine comună, o așezare comună pe pământurilestrămoșilor, o istorie comună, cari țin neatinse toateaspirațiile unui neam”19.

Notificarea urmărilor și reverberațiilor eve -nimentelor și fenomenelor istorice cărora li sede dică prospectări de o anumită amplitudine consi-derăm că ar fi revelatoare în numeroase situații,întrucât nu numai stricta decriptare ale tainelor tre-cutului poate fi utilă. Avem în vedere exclusiv pre-zentarea netendențioasă, strict obiectivă, a aspecte-lor generale și particulare din evoluția umanității,din care se încearcă să se extragă învățăminte pentruprezent și viitor. În urmă cu circa două veacuri, ilus-trul filosof german Georg Wilhelm Friedrich Hegelconchidea tranșant: „Ceea ce experiența, dar și isto-ria, ne învață este aceea că niciodată popoarele șiregimurile n-au învățat ceva din istorie și n-auacționat potrivit preceptelor ce ar fi trebuit să de -curgă din ea” („Was die Erfahrung aber die Ge -schichte lehren ist dieses, daß Völker und Regierun-gen niemals etwas aus der Geschichte gelernt undnach Lehren, die aus derselben zu ziehen gewesenwären, gehandelt haben”)20. Chiar dacă sentința saavea să-și găsească numeroși prozeliți printre isto-rici, sociologi și politicieni, nu credem că trebuiesă-i fie împărtășit pesimismul prin adoptarea unoratitudini pasive. Dacă nu se conștientizează în modobiectiv nocivitatea disfuncționalităților înregistrateîn vremurile revolute, nu se va dispune de capacita-tea de a le evita și combate în viitor, iar navigarea înalbia normalității va rămâne iluzorie.

Legat de subiectul abordat în rândurile de față,ar fi poate sugestiv să rememorăm lapidar destinulhărăzit multora dintre artizanii Marii Uniri, evocarece ar sugera poate anumite momente de reflecție.

Astfel, lui Alexandru Marghiloman (1854–1925),președinte al Partidului Conservator și prim-minis-

tru, nu i s-a iertat niciodată filogermanismul și cola -boraționismul cu Puterile Centrale, ceea ce i-a năruitprestigiul politic, chiar dacă a avut un rol determi-nant în drenarea evenimentelor care au condus laUnirea Basarabiei cu Țara, aflându-se în clădireaSfatului Țării în momentul exprimării votului șiimplicându-se activ în coordonarea operațiunilormilitare împotriva bandelor bolșevice ce acționau înținuturile basarabene.

Constantin Stere (1865–1936) și-a compromis șiel cariera politică, pentru că opțiunile sale în privințăalianțelor în război s-au îndreptat spre Puterile Cen-trale, nu pentru că ar fi fost germanofil, ci pentru cădetesta regimul totalitar țarist – el singur fiindu-ivictimă atunci când a fost surghiunit mai mulți aniîn Siberia – și încrimina rapacele apetit expansionistal Rusiei în direcția spațiului românesc și balcanic.Mulți dintre contemporani au dat lesne uităriidevoțiunea sa pentru cauza unirii Basarabiei, pro -bată, între altele, prin deținerea rangului depreședinte al Sfatului Țării și prin insistențele de -puse pentru desprinderea Bisericii Basarabiei de suboblăduirea sinodului rus.

Blamarea și marginalizarea au reprezentat repre-hensiuni blânde în comparație cu măsurile punitivegestionate de regimul dictatorial instaurat odată cupreluarea puterii de către comuniști după cea de-adoua mare conflagrație mondială, când o bună partea elitei politice, chiar a celei cu merite deosebite înrealizarea Marii Uniri, a suferit represalii atroce.

Revelator în acest sens este cazul lui Iuliu Maniu(1873–1953), tenace luptător pentru apărarea drep-turilor românilor transilvăneni în calitate de deputatîn Parlamentul de la Budapesta, unul dintre princi-palii organizatori ai Adunării Naționale de la AlbaIulia din 1 Decembrie 1918, care, pentru rolul săuproeminent în guvernarea țării în postura de prim-ministru și pentru atitudinea sa intransigentă antico-munistă, avea să fie aruncat în sinistrul penitenciarde la Sighet, unde și-a dat obștescul sfârșit.

Tot în închisoarea de la Sighet și în diferiteașezăminte monahale, cu regim de domiciliu obliga-toriu, avea să petreacă vreme de mai mult de douădecenii episcopul Iuliu Hossu (1885–1970), prelatcu mare har duhovnicesc, căruia i-a revenit cinsteade a da citire proclamației de unire cu Țara a Tran-silvaniei la 1 Decembrie 1918.

Un alt important artizan al Marii Uniri, Alexan-dru Vaida-Voevod (1872–1950), deputat în Parla-mentul de la Budapesta (1906–1918), membru al 71

Partidului Național Român, participant la Adunareanațională de la Alba Iulia și prim-ministru, a fostarestat în 1945 și i s-a impus arestul la domiciliu înanul următor.

Soarta membrilor Sfatului Țării, pe care ulti-matumul sovietic din 26 iunie 1940 i-a surprins lalocurile de baștină, a fost cel puțin la fel de cum-plită. Temuta poliție politică bolșevică, purtândnumele de NKVD – Comisariatul Poporului pentruAfaceri Interne –, a primit ordinul să-i aresteze petoți membrii Sfatului Țării. Deportați în regiuni cuclimă aspră și supuși unor privațiuni extreme, laCistopol și Kazan, în Republica Autonomă Tătară,sau la Penza, în Magnitogorsk, în extremitatea ves-tică a Siberiei, toți aceștia – Alexandru Baltaga,Constantin Bivol, Vladimir Bodescu, Ștefan Bot-nariuc, Emanuil Catelli, Ion Ignatiuc, TeodorNeaga, Nicolae Secară, Pantelimon Sinadino, LucaȘtirbeț, Grigore Turcuman –, ursiți unui regim deexterminare, nu au putut supraviețui mai mult dedoi-trei ani. Alți doi foști deputați – TeodosieCojocaru și Teodor Uncu – au decedat subit laChișinău în vremea anchetelor. Singurul căruiadestinul i-a surâs a fost Ion Codreanu, predatRomâniei în cadrul acordului de schimb de deținuțipolitici convenit cu URSS-ul în mai 1941, în care afost implicată și Ana Pauker. Intransigența aparatu-lui represiv sovietic a mers atât de departe, încâti-a suprimat chiar și pe membrii Sfatului Țării cares-au abținut de la vot ori au votat împotriva uniriila 27 martie 1918, probabil ca să dispară toți mar-torii la marcantul eveniment21.

Nici membrii Sfatului Țării, stabiliți în Româ-nia, cu responsabilități însemnate în 1917–1918, nuau fost feriți de represalii. Ion Pelivan și DanielCiugureanu și-au aflat sfârșitul în temnița lugubrăde la Sighet. Acolo fusese depus în 1950 și Panteli-mon/Pan Halippa (1883–1979), predat NKVD-uluiîn 1952, care l-a condamnat la 25 de ani de muncăsilnică în Siberia, dar, printr-un concurs de împre-jurări nelimpezit pe deplin, a fost retrimis înRomânia, spre a fi întemnițat la Aiud, de unde afost eliberat în 1957. Alți membri ai Sfatului Țăriistabiliți în România au avut întrucâtva mai puțin desuferit. Secretarul delegației Sfatului Țării laConferința de pace de la Paris din 1919, GheorgheI. Năstase (1896–1985), a fost arestat pentru maipuțin de un an și apoi destituit de la Universitateadin Iași, unde a fost totuși ulterior reprimit. Repu-

tatului istoric Ștefan Ciobanu (1883–1950), mem-bru al Academiei Române din 1918, cu toate căfusese ales vicepreședinte al înaltului for cultural șiștiințific între 1944 și 1948, i s-a retras titlul cu pri-lejul reformării instituției de proaspăt instalatulregim comunist.

Un alt membru marcant al Sfatului Țării și par-lamentar la București, Anton Crihan (1893–1993),vizat de autoritățile polițienești din România pentrurecluziune, s-a salvat prin emigrare clandestină din-colo de fruntarii, chiar la momentul potrivit22. Deșinu a făcut parte din Sfatul Țării, fiind ardelean, Oni-sifor Ghibu (1883–1972) contează drept una dintrepersoanele cele mai laborioase în demersurile desti-nate Unirii Basarabiei, în calitate de organizator alPartidului Național Moldovenesc și ca editor alperiodicului „Ardealul”, primul ziar tipărit cu literelatine în regiunea de la est de Prut. Destituit de laUniversitatea din Cluj în 1945 și închis la Caracaltimp de câteva luni, a fost aruncat în temniță pentrualți doi ani, în 1956–1958, drept pedeapsă pentru tri-miterea unui memoriu la Kremlin ce pretindea retro-cedarea Basarabiei.

Bucovina și-a adus și ea tributul de suferințăpentru implicarea la marile împliniri ale neamului.Cu toate că fusese membru în comitetul de organi-zare al Adunării Naționale de la Cernăuți, care avotat la 28 noiembrie Unirea Bucovinei la RegatulRomâniei, și a redactat „Actul Unirii”, text citit înfața maselor, Ion I. Nistor (1876–1962) – viitor rec-tor al Universității din Cernăuți și membru titular alAcademiei Române – a fost încarcerat la Sighetîntre 1950 și 1955, iar după eliberare consistenta saoperă științifică a fost ostracizată.

Succinta și selectiva enumerare trecută în re -vistă, evocatoare de destine dramatice și tragice,implicând suprimări de vieți, deportări și prelungicortegii de suferințe, a fost întreprinsă ca o pioasăaducere aminte a devotamentului, abnegației șitenacității de a se jertfi pentru fertilizarea valorilorcardinale ale românității.

Gânditorul german Friedrich Nietzsche aveamăcar în parte dreptate atunci când clama că pentruun popor nu ar fi relevant numai meritul de a zămislioameni mari, ci și faptul de a le acorda prețuirea șistima. Din păcate, regimul comunist din România,implantat cu sprijinul tancurilor sovietice, s-a com-plăcut într-o obediență slugarnică față de ocupant șinu și-a protejat și respectat fiii cei mai vrednici,72

așternând o pagină dezolantă de istorie, ce reclamămăcar gesturi reparatorii, fie ele și tardive. Vom con-veni împreună cu Winston Churchill că poporul careîși uită trecutul nu are viitor.

Cu toate orizonturile învolburate și aspecteleprecare înregistrate după realizarea Marii Uniri,acest moment, reprezentând o încununare a evo -luției milenare a românității, a avut urmări profundepentru destinul întregii Europe de Sud-Est, a cărorevocare, prin complexitatea și nuanțele lorplurifațetate, depășește obiectivele modeste pe careni le-am propus în acest cadru.

Una dintre principalele repercusiuni ale creăriiRomâniei Mari a fost stoparea procesului persuasivși deliberat de asimilare a românilor disipați anteriorîn cadrul regiunilor anexate de imperiile învecinate.Pe de altă parte, prin constiturea noii unități statalede la Carpați și Dunărea de Jos s-au limitat drasticcolonizările cu elemente alogene în teritoriile ances-trale ale românilor, menite să disperseze comu -nitățile locale și să le micșoreze ponderea, pentru ale controla mai eficient și, într-un târziu, a înlesnideznaționalizarea. Totodată, migrarea grupurilorromânești spre alte meridiane a fost mult diminuată.Aserțiunea este valabilă doar până la nivelul anului1940, când s-au produs rapturile teritoriale cunos -cute. Dacă reîncadrarea Transilvaniei în hotareleRomâniei a asigurat revenirea în mare la situația dindeceniile interbelice, în schimb transformarea Basa-rabiei în Republica Sovietică Socialistă Moldo -venească și alipirea nordului Bucovinei la Re publicaSovietică Socialistă Ucraineană au reiterat estompa-rea caracteristicilor identitare ale comunitățilorbăștinașe și colonizarea galopantă cu enclave slavo-fone, pe măsura viguroaselor disponibilități coerci-tive de factură bolșevică.

Dacă asemenea procese nu ar fi fost stopatedupă 1918, este aproape sigur că în ultima sută deani potențialul etnico-demografic al românilor ar fiurmat o accentuată curbă descendentă. Spectrulacestei previzibile involuții ar fi fost desigur cvasi-similar cu acela care se înregistrează în ținuturiledin stânga Tisei, nordul Maramureșului, jumătateanordică a Bucovinei, extremitatea septentrională șimeridională a Basarabiei și din arealul de la est deNistru. În Peninsula Balcanică absența zonelor cuautonomie locală frustrează colectivitățile vlaho-române de drepturi elementare în privințaînvățământului și culturii și le condamnă la o galo-pantă abandonare a tradițiilor și limbii, în con -

dițiile în care unele state de la sud de Dunăre, înpofida afișării unor precepte democratice, mani -festă o intoleranță ce ignoră normele europeneacreditate în zorii mileniului al III-lea, pe fundalullipsei de reacție a organismelor internaționale și aguvernelor ce s-au succedat la București în ulti -mele decenii. În aceste circumstanțe nu este demirare că enclavele istroromânilor, macedo -românilor și meglenoromânilor sunt pe cale de a filichidate, în vreme ce numărul aromânilor înregis-trează o descreștere dramatică. Fără constituireaRomâniei Mari astfel de evoluții demografice ar fiafectat ireversibil masele românești periferice dinTran silvania și Basarabia.

Reunirea majorității românilor din stângaDunării Inferioare în fruntariile unui singur orga-nism statal în 1918 a fost benefică și pentru că s-auputut concentra și eficientiza resursele intelectualeși materiale anterior dispersate, ceea ce a condusla un curs ascendent al tuturor resorturiloractivităților umane.

Rapturile teritoriale din 1940, gestionate deforțele politico-militare cele mai brutale ale secolu-lui al XX-lea – Germania fascistă și Rusia co -munistă –, din fericire, doar în parte acceptate printratatele de pace postbelice, au constituit lovituri deo duritate extremă pentru traseul evolutiv al români-lor de pe ambele maluri ale Prutului, la care s-aadăugat implantarea dictaturii comuniste vreme depeste patru decenii, cu consecințe dintre cele mainocive. Revenirea României la sistemul democraticdupă colapsul comunismului în decembrie 1989 șiproclamarea independenței Republicii Moldova la27 august 1991 au însemnat o convergență parțialăspre normalitate, dar, din păcate, inconsistența căiloradministrative adoptate în interior sau impuse dinafară în acest sens, alterate de fenomene deincompetență și corupție, au adâncit discrepanțelesociale, au provocat exoduri implacabile spre toateorizonturile, au fragilizat progresul cultural șiștiințific etc., realități pe care, cu un anumit exces deoptimism, le-am cota drept remediabile într-un vii-tor mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Survolând împlinirile și precaritățile din aniiscurși în vremurile deloc transparente ce s-au succe-dat de-a lungul celor o sută de ani scurși de la MareaUnire, vom conchide, precum făcea Aulus Gellius,eruditul latin din secolul al II-lea al erei creștine, că„binele și răul, fericirea și nefericirea, durerea și plă-cerea sunt realități inseparabile”23. 73

Obolul fiecăruia la făurirea unui viitor comunpentru toate entitățile românești și pentru prosperita-tea lor ar reprezenta desigur cel mai potrivit omagiudatorat generației providențiale care a înfăptuitMarea Unire.

bibliografie selectivă

I. Agrigoroaie, Basarabia în acte diplomatice,1711–1947, Iași, 2012.

A. Armbruster, Der Donau-Karpatenraum in denmittel- und westeuropäischen Quellen des 10.–16. Jahrhun-derts. Eine historiographische Imagologie, Köln-Viena,1990.

D. Berindei, Românii și Europa în perioadelepremodernă și modernă, București, 1997.

L. Boicu, Scrieri istorice alese, ed. D. Vitcu, Iași, 2011.Al. Boldur, Basarabia românească, București, 1943.G. I. Brătianu, Origines et formations de l’unité rou-

maine, București, 1943.B. Bucur (ed.), Cartea de aur a Centenarului Marii

Uniri, București, 2017.Centenar Sfatul Țării, 1917–2017, coord. Gh. Cliveti,

I. Bolovan, Gh. Cojocaru, Chișinău, 2017.A. Christi (ed.), Identitatea românească în preajma

Centenarului Marii Uniri (1918–2018), București, 2017(D. Berindei, M. Păcurariu, I.-A. Pop, R. Theodorescu,V. Voicu, Al. Zub etc.).

Șt. Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cuprivire la mișcarea națională din Basarabia în anii1917–1918, Chișinău, 1993.

K. Clewing, O. J. Schmitt (Hg.), Geschichte Südosteu-ropas. Vom frühen Mittelalter bis zur Gegenwart, Re -gensburg, 2011.

Gh. E. Cojocaru, Sfatul Țării. Itinerar, Chișinău, 1998.I. Colesnic, Basarabia necunoscută, I, Chișinău, 1993.F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român,

ed. a 4-a, București, 2010.N. Djuvara, Le Pays Roumain entre Orient et Occident.

Les Principauté danubiennes au début du XIXe siècle,L’Aigle, 1989.

V. Georgescu, Istoria ideilor politice românești(1369–1878), München, 1987.

Al. I. Gonța, Legăturile economice dintre Moldova șiTransilvania în secolele XIII–XVII, ed. I. Caproșu,București, 1989.

E. Gruber, Ch. Lutter, O. J. Schmitt, Kulturgeschichteder Überlieferung im Mittelalter. Quellen und Methoden zurGeschichte Mittel- und Südosteuropas, Köln-Weimar-Viena, 2017.

N. Iorga, Istoria românilor, IX, Unificatorii, ed. Gh.Cliveti, M. Cojocariu, C. Ploscaru, București, 2010.

Istoria românilor, VII, 1, Constituirea Românieimoderne (1821–1878), ed. a 2-a, coord. D. Berindei,București, 2015.

I. Lupaș, Scrieri alese, II, Studii privind istoria mo -dernă, ed. C. Mureșanu, București, 2007.

Șt. Meteș, Emigrări românești din Transilvania în seco-lele XIII–XX, ed. a 2-a, București, 1977.

V. Mischevca, Geneza problemei basarabene – 1812,ed. I. Cândea, V. Coman, București-Brăila, 2016.

I. Nistor, Istoria Bucovinei, ed. S. Neagoe, București,1991.

D. Onciul, Din istoria României, ed. a 2-a, București,1914.

M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. a3-a, București, 2013.

A. Petrencu, În serviciul zeiței Clio, Chișinău, 2001.Gh. Platon, Lupta românilor pentru unitate națională.

Ecouri în presa europeană (1855–1859), Iași, 1974.I.-A. Pop, Identitatea românească. Felul de a fi român

de-a lungul timpului, București, 2016.I.-A. Pop, I. Bolovan, Istoria Transilvaniei, ed. a 2-a,

Cluj-Napoca, 2016.I. C. Popa, Destine frânte. Pagini despre românii din est

(1917–1954), București, 2014.V. Popovschi, Biroul de organizare al Sfatului Țării 27

octombrie–21 noiembrie 1917/Republica Democratică Mol-dovenească (Formarea și evoluția. 1917–1918), ed. Gh. E.Cojocaru, București-Brăila, 2017.

D. Prodan, Transilvania și iar Transilvania.Considerații istorice, București, 1992.

S. Pușcariu, Die rumänische Sprache, trad. H. Kuen,București, 1997.

Romania. Space, Society, Environment, eds. D. Băl-teanu (coord.), L. Badea, M. Buza, Gh. Niculescu, C.Popescu, M. Dumitrașcu, București, 2006.

D.N. Rusu, Cronica lumii românești 1914–1920, I–II,București, 2018.

N. Saramandu, La romanité orientale, București-Tübin-gen, 2008.

R.W. Seton-Watson, A History of the Romanians. Fromthe Roman Times to the Completion of Unity, Cambridge,1934.

I. Simionescu, Țara noastră. Natură. Oameni. Muncă,ed. a 3-a, București, 1940.

V. Spinei, Universa Valachica. Românii în contextulpoliticii internaționale de la începutul mileniului al II-lea,Chișinău, 2006.

N. Stoicescu, Age-Old Factors of Romanian Unity, trad.C. Krikorian, București, 1986.

Gh. Șișeștean, Români care s-au stins. Valahii dinCarpații Nordici și românii din Ungaria, Cluj-Napoca,2012.

I. Toderașcu, Permanențe istorice medievale. Factori aiunității românești, Iași, 1994.

V. Tomuleț, Basarabia în epoca modernă (1812–1918)(Instituții, regulamente, termeni), ed. a 2-a, Chișinău, 2014.

I. Țurcanu, M. Papuc (ed.), Basarabia în actul MariiUniri de la 1918 / Bessarabia in the Act of the Great Unionof 1918, Chișinău, 2017.

Unification of the Romanian National State. The Unionof Transylvania with Old Romania, ed. M. Constantinescu,Șt. Pascu, București, 1971.

Al. Zub, Impactul reîntregirii, ed. a 3-a, Iași, 2009.74

Note

1 E. Bernheim, Lehrbuch der historischen Methode.Mit Nachweis der wichtigsten Quellen und Hülfsmittelzum Studium der Geschichte, Leipzig, 1889, p. 100; D.Stegmüller, Popularisierung in Friedrich ChristophSchlossert „Welt geschichte für das deutsche Volk”, înWissenspopularisierung. Konzepte der Wissensverbrei-tung im Wandel, ed. C. Kretschmann, Berlin, 2003, p. 199;N. Reusch, Populäre Geschichte im Kaiserreich, Biele-feld, 2015, p. 278.

2 Al. Bărcăcilă, Dacia și Dania în istoriografia și car-tografia medievală, în Studii și materiale de istorie medie,III, 1959, p. 341–359; A. Armbruster, Der Donau-Karpa-tenraum in den mittel- und westeuropäischen Quellen des10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie,Köln-Viena, 1990, p. 19–22.

3 A. Armbruster, La romanité des Roumains. Histoired’une idée, București, 1977, p. 128 și urm.; Șt. Andreescu,Restitutio Daciae, București, I, 1980, passim; II, 1989, p.225–260; I. Toderașcu, Unitatea românească medievală,București, 1988, p. 176 și urm.

4 I.I. Nistor, Restaurarea Daciei în sintezelediplomației europene, în Academia Română. MemoriileSecțiunii Istorice, Seria III, XXI, 1939, p. 337–355.

5 I. Simionescu, Țara noastră. Natură. Oameni.Muncă, ed. a 3-a, București, 1940, p. 27–28. Cf. și Al. Roșu,Geografia fizică a României, ed. a 2-a, București, 1980, p.16–21; Romania. Space, Society, Environment, eds. D. Băl-teanu (coord.), L. Badea, M. Buza, Gh. Niculescu, C. Po -pescu, M. Dumitrașcu, București, 2006, passim.

6 N. Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc,Chișinău, 1992, p. 6.

7 M. Păcurariu, Biserica și Unirea Principatelor, în A.Christi (ed.), Identitatea românească în preajma Centena-rului Marii Uniri (1918–2018), București, 2017, p. 76–77.

8 Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688, I,Genesis, ed. Al. Andreescu, V. Arvinte, I. Caproșu, E.Lüder, P. Miron, M. Roșian, M. Ujică, Iași, 1988.

9 A.-M. Del Chiaro, Revoluțiile Valahiei (după textulreeditat de N. Iorga), în limba română de S. Cris-Cristian,Iași, 1929, p. 77.

10 C. Bolliac, Răsunet la Hora Unirii de d. V. Alec-sandri, în Idem, Opere, I, ed. A. Rusu, București, 1956,p. 362.

11 I. Ghica, Schițe politice, în Idem, Opere, I, ed. I.Roman, București, 1956, p. 362–363.

12 Message de M. Arnold Toynbee, în „Revue des étu-des roumaines”, VII–VIII, Paris, 1961, p. 50.

13 M. Kogălniceanu, Dorințele Partidei Naționale înMoldova, în Idem, Opere, III, Scrieri istorice, ed. D.N.Rusu, București, 2017, p. 1124.

14 D. Berindei, Gh. Platon, L. Maior, Revoluția ro mânădin 1848–1849, în Istoria românilor, VII, 1, ConstituireaRomâniei moderne (1821–1878), ed. a 2-a, coord. D. Berin-dei, București, 2015, p. 253-242.

15 L. Boia, „Germanofilii”. Elita intelectuală româ-nească în anii Primului Război Mondial, București, 2009;V. Durnea, C. Stere și contemporanii săi. Panouri pentru oviitoare frescă, Iași, 2018, p. 459–475.

16 Șt. Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu și docu mentecu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii1917–1918, Chișinău, 1993, p. 244–245.

17 Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918/Bessara-bia in the Act of the Great Union of 1918, ed. I. Țurcanu,M. Papuc, Chișinău, 2017, p. 86.

18 A. Marghiloman, Discursuri parlamentare,1895–1920, II, 1911–1920, ed. S. Neagoe, București, 2014,p. 887.

19 Despre Basarabia. Conferința d-lui ministru I.Inculeț, la Radio, în Adevărul, 51, no. 16322, 11.04.1937,p. 3.

20 G. W. Fr. Hegel’s Vorlesungen über die Philosophieder Geschichte, Hrsg. E. Gans, ed. a 3-a, Berlin, 1848, p. 9.

21 I. Colesnic, Sfatul Țării. Enciclopedie, Chișinău,1998, passim; E. Postică, Deputați ai Sfatului Țăriirepresați în 1940, în „Cugetul. Revistă de istorie și cultură”,Chișinău, 1, 1998, p. 92–98; L. Crudu, Observații cu pri virela destinul elitei politice, culturale și științifice basara benedin perioada interbelică, în Istorie și societate în spațiul est-carpatic (secolele XIII–XX). Omagiu Profesorului Alexan-dru Zub, ed. D. Ivănescu, M. Chelcu, Iași, 2005, p. 404–406.

22 I. Colesnic, Sfatul Țării. Enciclopedie, Chișinău,1998, passim.

23 Aulus Gellius, Nopți atice, trad. D. Popescu,București, 1965, p. 199.

75

Marea Unire – ideal naţional de veacuri al popo-rului român – s-a înfăptuit cu preţul imensului sacri-ficiu de sânge din Primul Război Mondial. Iar sacri-ficiul acesta nu a rămas fără ecou, pentru că...

...a fost odată ca niciodată... pe când româniireuşeau ca, în favoarea proiectelor lor naţional-isto-rice – Unirea de la 1859, independenţa de stat şi,desigur, Marea Unire –, să-şi atragă sprijinul unorţări care, atunci ca şi acum, contau în politicaMAJORĂ a Europei. S-a scris frecvent şi pertinentdespre rolul Franţei, despre intervenţiile ei mereuoportune în beneficiul României, despre suportulmoral, politic şi logistico-militar pe care i l-a acor-dat acesteia în momente istorice de răscruce. Estearhicunoscută, apoi, fascinaţia noastră, deseorimimetică, pentru tot ce producea Hexagonul – şiaceasta nu doar în faza de constituire a culturiiromâne moderne. A existat un schimb constant şi, dela un punct încolo, reciproc de valori între cele douăţări, România devenind, la rându-i, un furnizor detalente şi competenţe în varii domenii: literatură,muzică, arte plastice, filosofie, ştiinţă... S-a vorbit şise va mai vorbi despre aceste lucruri, pentru căFranţei, asemenea oricărei ţări cu un trecut deopo -trivă complex şi strălucit (pe toate planurile), daravând de înfruntat, pe de altă parte, provocările pre-zentului, trebuie să ştii să-i captezi şi să-i menţiitreaz interesul pentru „tine” şi cauzele „tale”. Care,pentru o maximă eficienţă a răspunsului, s-ar cuvenisă fie cauze COMUNE. Şi JUSTE. Aşa cum a fostPrimul Război Mondial (cu mizele lui... nobile), pecare tot francezii l-au supranumit – din lipsa unuitermen de comparaţie, la vremea aceea – la GrandeGuerre (Războiul cel Mare).

Cele de mai sus pot fi regăsite într-o pledoariefranceză – a câta, oare? – faţă de cauza României,

faţă de idealul ei de unificare naţională „in inte-grum”, pledoarie care, adusă acum în discuţie, me -rită cu prisosinţă atenţia noastră. Cel care i-a datglas, Paul gaultier (1872–1960), a fost o persona-litate a epocii lui: posesor a două diplome universi-tare, profesor de filosofie la Colegiul Stanislas(1900), director la „Revue politique et littéraire”(1919–1939), conducător al colecţiei de „filosofieştiinţifică” de la Editura Flammarion (din 1932), darşi scriitor prolific: cărţile sale, fie ele despre artă şifilosofia artei (Le Rire et la caricature, 1906; LeSens de l’art, 1907), despre etnopsihologie şi mo rală(inspirate de experienţa războiului: La Mentalitéallemande et la guerre, 1916; La Barbarie alle -mande, 1917; Leçons morales de la guerre, 1919)ori consacrate pur şi simplu Franţei, sub diverseaspecte (Les Maîtres de la pensée française, 1921;L’Avenir de la France: les maux, les remédes, 1925;L’Âme française, 1936; La France et la civilisationcontemporaine, 1941), au fost prefaţate de numerezonante ale vieţii publice franceze: SullyPrudhomme – primul laureat Nobel pentru litera -tură, Émile Boutroux ori Louis Barthou (toţi acade-micieni). O activitate prodigioasă, prin care şi-aatras înalte recunoaşteri oficiale: premiat de Preşe-dintele Republicii (1915), de Academia Franceză(1906, 1909, 1913) şi de Academia de Ştiinţe Mo -rale şi Politice (1907, 1911), al cărei membru de vineîn 1929, a fost învestit, în 1954, Mare Ofiţer alLegiunii de Onoare.

Paul Gaultier a rostit conferinţa La Tragédieroumaine, aşa cum se poate citi pe pagina de titlu avariantei tipărite (32 p.), în calitate de secretar gene-ral al Uniunii Franceze – „asociaţie naţională pentrupropăşirea morală şi materială a Franţei” –, funcţiecare îi fusese încredinţată în plin război (1916).

Un francez românofil – Paul gaultier – şi o raritate bibliografică:Tragedia românească1

Theodor Rogin*

*Bibliograf la Biblioteca Academiei Române, membru al Uniunii Scriitorilor

Sub semnul Marii Uniri – la Centenar

76

Demnă de remarcat, din capul locului, este dataţinerii conferinţei: 7 martie 1918, aşadar la două (!)zile după încheierea Păcii de la Buftea (definitivatăprin umilitoarea Pace de la Bucureşti, 7 mai) şi cutrei zile înainte de retragerea Misiunii Militare Fran-ceze din România, dar şi anterior alipirii celor treiprovincii istorice la Vechiul Regat2. După cum la felde interesante se dovedesc ultimele pagini ale textu-lui, dar asupra lor voi reveni, firesc, la finele acestuiparcurs.

Conferinţa debutează prin evocarea unei viziteprim-antebelice (avant la guerre) a autorului însuşi,la Bucureşti. Dincolo de „tuşele de culoare locală” şide cerul ei „deja oriental”, capitala noastră l-a sur-prins în mod plăcut tocmai prin similitudinile întreRomânia şi Franţa descoperite la tot pasul, în: arhi-tectură, modă, savoir vivre, simpatia românilor pen-tru francezi manifestându-se nu numai în virtuteaasemănării „de temperament şi de caracter” dintrecele două popoare, dar îmbrăcând, mai presus deorice, forma unei insaţiabile apetenţe culturale fran-cofone, pe care Paul Gaultier o semnalează cusuperlativă admiraţie: „Niciunde n-am pomenit să sevândă şi să se... citească atâtea lucrări serioase [isto-rice, ştiinţifice şi filosofice], chiar şi de cătrefemei, care, în România, se vădesc a fi deosebit deinstruite” (subl. n. – Th. R.). Tot el citează o glumă,o zicală à propos de faptul că nu exista celebritateromânească pe care să n-o întâlneşti, de mai multeori pe an, pe bulevardele capitalei franceze: Quandon est enrhumé à Paris, on éternue à Bucarest. (Îilas cititorului satisfacţia unei tălmăciri cât mai...libere.) Este limpede că România şi Franţa trăiau înritmul aceleiaşi Belle Époque, peste care avea săcadă, cu brutalitate zdrobitoare, cortina de foc şisânge a Marelui Război.

Conferenţiarul se referă apoi la originea latină aromânilor (cu exemple lingvistice), trece în revistăistoria tumultuoasă a Principatelor – printr-o suităde elemente de geopolitică, relevante mai ales în cepriveşte statutul schimbător al Transilvaniei de-alungul timpului –, ca să ajungă, destul de rapid, laConsiliul de Coroană de la Sinaia, din 4 august1914, când s-a decis neutralitatea României atât înraport cu Puterile Centrale (de care ţara noastră eralegată prin tratatul de alianţă secret din 1883), cât şifaţă de Antantă. Schimbarea de optică şi de opţiuneaveau s-o aducă moartea lui Carol I şi urcarea petron a regelui Ferdinand. Faptele istorice, aureolatede dramatismul alegerilor făcute „la vârf” (cazulnoului suveran) şi, doi ani mai târziu, de tragismul

jertfei supreme a militarilor români pe câmpul deonoare sunt bine cunoscute astăzi, nu numai istorio-grafilor, dar şi acelor conaţionali interesaţi de istoriapatriei noastre. Evenimentele fiind nu doar recente(unele – încă în derulare), ci şi foarte dureroase,Paul Gaultier are posibilitatea să perceapă „la cald”,dar să analizeze „la rece” frământatul climat politicromânesc şi european din preajma conflagraţiei, săevoce dramaticele răsturnări de situaţie, cum ar fi:intrarea României în război alături de Antantă, hotă-rârea oficialităţilor de a părăsi in extremis capitala şide a se refugia la Iaşi, ocuparea aceleiaşi capitale decătre germani, trădările repetate ale aliaţilor ruşi,anterioare chiar izbucnirii revoluţiei bolşevice etc.Tot el furnizează en détail efectivele armatelorimplicate în operaţiunile de pe diverse fronturi, punesub lupă mişcările de trupe, deciziile tactico-stra -tegice, bătăliile câştigate şi pe cele cu final de -zastruos ş.a.m.d. Autorul nu dezvăluie sursa infor-maţiilor şi a cifrelor, aşa de concrete, pe care le

Colecţia Bibliotecii Academiei Române

77

vehiculează – accesibile, îndeobşte, celor cu statut„special”, implicit corespondenţilor de război3. PaulGaultier le putea obţine din postura de ataşat volun-tar pe lângă Ministerul de Război de la Paris (dobân-dită în 1914). Pentru că are exprimarea si gură acuiva foarte... implicat: „În vreme ce germanii îşifăceau intrarea în Bucureşti, armata română, epui -zată, demoralizată şi lipsită de mijloace, se retrăgeaîn Moldova, dincolo de Siret, unde avea să se reor-ganizeze graţie eforturilor conjugate ale generaluluiPrezan şi ale compatriotului nostru generalulBerthelot” (p. 18, subl. n. – Th. R.). În discursul luiGaultier se perindă, de altminteri, mai toate perso-nalităţile politice şi militare ale momentului: regiiCarol şi Ferdinand, regina Maria, P.P. Carp, TituMaiorescu, Al. Marghiloman şi Ion I.C. Brătianu,generalii Al. Averescu şi Dumitru Iliescu (mon ami,după cum şi-l asumă conferenţiarul), pentru ca, înpartea adversă, să ne „ciocnim” de Boris Stürmer4

şi de comandanţii redutabilei armate germane, întrecare August von Mackensen şi Erich von Falkenhayn.Cuvintele rostite de unii dintre aceşti protagonişti,pentru a-şi motiva opţiunile mai mult sau mai puţinconjuncturale, sunt citate cu dezinvoltă fidelitate.Cele mai incitante, pentru noutatea lor în epocă, suntfragmentul dintr-o „notă semnată Polivanov5 şipublicată de Troţki” (p. 17) şi, îndeosebi, analiza

exactă de la p. 23: „Când guvernul lui Lenin şiTroţki, încheind pace separată cu Puterile Centrale,şi-a trădat aliaţii în bloc şi definitiv, România fiindoricum trădată [de ruşi] în patru momente diferite,acest mic regat s-a văzut lăsat pradă celei mai îngri-jorătoare situaţii. Intrată în război alături de An tantă,pentru apărarea dreptului [la existenţă] şi a libertăţiisale în raport cu imperiile cotropitoare şi, în speţă,ca să-şi smulgă fraţii transilvăneni din gheareleacestora, România rămâne marea victimă a actualu-lui război” (subl. n. – Th. R.). Dat fiind că Europaîntreagă trecuse printr-un carnagiu devastator, şiafirmaţia lui Gaultier se păstrează în cadrele obiec-tivităţii, ţara noastră pierzând pe câmpul de luptămai mult de 3% din populaţia sa.

Aşa cum afirmam mai sus, un interes particularprezintă ultimele pagini ale conferinţei, în care auto-rul face un relativ amplu şi amănunţit „inventar” albogăţiilor, insuficient ori slab exploatate, deţinutede ţara noastră: cereale, fond forestier, peşte, sare,petrol („cele mai bogate zăcăminte din Europa Cen-trală”), arătând stadiul mai curând incipient al mul-tora dintre industrii şi invitându-i pe antreprenoriifrancezi (investitorii – le-am spune noi astăzi) săreflecteze serios la o Românie învingătoare ca la osumă de oportunităţi pentru afacerile lor viitoare.Pentru un plus de persuasiune, îi avertizează că,

Imagine din avion a Palatului de la Versailles, luată în ziua semnării Tratatului de Pace cu Germania, 28 iunie 1919Colecţia Th. Rogin78

dacă nu acţionează prompt, riscă să fie devansaţi decapitaliştii germani care, şi anterior războiului, con-trolau o serie de sectoare din economia românească.Deşi, după cum am arătat deja, România era saupărea încă departe de a fi câştigat partida, tocmaipentru că nici Marele Război nu luase propriu-zissfârşit, îndemnurile conferenţiarului ne pun pe gân-duri prin aplombul lor vaticinar: „Nu trebuie ca,odată obţinută victoria, această situaţie să se repete.De noi depinde ca ea să nu se repete şi, pentruaceasta, ajunge ca Franţa să înţeleagă că are intere-sul major să ajute şi să contribuie la dezvoltareaRomâniei care, ţară mică înainte de război, vadeveni, pentru că o merită şi pentru că aşa este drept,România Mare, prietena şi aliata noastră în Europade Est etc.” Mă uit iar la data conferinţei (martie1918), ca să(-mi) pot explica mai bine „vizionaris-mul” textului: Unirea, spiritul ei, plutea în aer ca opagină deocamdată nescrisă, dar inevitabilă ca legi-tate istorică, precum triumful virtual al Binelui, înansamblul său. De aceea, pledoaria finală a luiGaultier constituie un apel neechivoc, emoţionant însolidaritatea lui pro-românească, la conştiinţa deci-denţilor politici ai Marilor Puteri:

• Anticipează actul unionist şi solicită sprijin(francez, internaţional) întru consfinţirea lui, în per-spectiva viitoarelor tratate de pace6.

• Garantează că, odată întregită, România „vaîntrupa, mai mult ca oricând […], civilizaţia latinăîn estul Europei […], cu tot ce implică ea ca aspira-ţie spre ideal şi generozitate”.

A(m) fost odată ca niciodată...

Note

1 La Tragédie roumaine, par Paul Gaultier, secré tairegénéral de l’Union Française. Conférence prononcée le7 Mars 1918 à la Salle de la Société de Géographie. Paris,

1919 (Conférences de l’Union Française). O putem socotiraritate, întrucât nu apare nici în bibliografiile curente aleautorului (cu excepţia gallica.bnf.fr), nici în bibliografiile(româneşti) dedicate Primului Război Mondial. Figurează,în schimb – dar într-o formă contrasă –, ca Introduction lavol.: La Roumanie. Conférences faites à l’Union Française,par: MM. Lacour-Gayet, De Martonne, Jean Richepin,Charles Diehl, R.-G. Lévy, Mircea Djuvara. Sous la prési-dence de: Paul Painlevé, S.A.I. le Prince Bonaparte, LouisBarthou, René Viviani, Gaston Doumergue. Paris [după1920]. 283 p. (Bibliothèque de l’Union Française).

2 basarabia (9 aprilie), bucovina de Nord (28 noiem-brie) şi transilvania (1 decembrie).

3 Cum a fost cazul cu charles Stiénon (1883–?), dinale cărui articole tipărite în „Le Correspondant”, sub titlulLe Mystère roumain, citează la p. 16–17 [articole reu nite învol. Le Mystère roumain et la défection russe. Avec neufcartes. Paris, Librairie Plon, 1918. 340 p. + 3 f. pl.]. N.b.Titlul abia menţionat reprezintă, fără doar şi poate, una din-tre cele mai vaste şi mai detaliate mărturii contemporanedespre Marele Război, aşa cum s-a desfăşurat el pe teritoriulromânesc. Textul lui Stiénon este datat, în final, tot Paris,mars 1918, ceea ce demonstrează că a fost vorba de o ac -ţiune concertată a intelectualităţii franceze, de susţinere aţării noastre, aflate într-un moment de cumpănă. Cele douăcărţi – La Roumanie şi Le Mystère roumain... – s-ar fi cuve-nit traduse şi publicate în anul acesta aniversar. Poate laCentenarul următor...

4 boris Vladimirovici Stürmer (1848–1917), om poli-tic rus, ministru de Interne şi, ulterior, de Externe, a urmă-rit, potrivit conferenţiarului şi istoricilor în genere, scoatereadin joc a României, prin ordinul dat generalului Brusilov dea pune capăt ofensivei ruseşti pe frontul de Est („ofensivaBrusilov”, printre cele mai sângeroase din istoria lumii),deci şi ajutorului acordat armatei române în cucerirea Tran-silvaniei.

5 Alexei Andreevici Polivanov (1855–1920), generalrus de infanterie, ministru al Apărării între iunie 1915 şimartie 1916. A demisionat la presiunile împărătesei Ale-xandra Feodorovna. charles Stiénon, care transcrie inte-gral nota apărută în „Pravda” la 7/20 nov. 1916 (v.mai sus, op. cit., p. 220–228), consideră, cu argumentecronologice, că autorul ei ar fi un „tiz” al generalului Poli-vanov.

6 Ceea ce s-a şi întâmplat: la Paris, în 1919; la tri-anon, în 1920.

79

Suntem în anul 2018 şi, în afara României,profesează sute de matematicieni români, care seafirmă cu rezultate originale, mulți cu marerezonanţă internaţională. Îi vom regăsi, pe mulţi, înpaginile cărţii lui Solomon Marcus. Autorul începecu a-i înscrie după trei criterii de referinţă:

A. Cei care aveau statut de matematician înaintede a părăsi ţara.

B. Cei care, cel puţin parţial, erau educaţi înRomânia, dar au devenit matematicieni, profesionalvorbind, doar după ce au părăsit România.

C. Cei care au părăsit România înainte de afrecventa şcoala, sau care s-au născut în afaraRomâniei, dar cu părinţi educaţi în România.

Solomon Marcus observă că lucrurile evolueazărapid, apar tot mai des în reviste de specialitatenume de români necunoscuţi nouă. În revista„Notice of American Mathematical Society”, aparnume de tineri care au primit diferite premii, s-audistins în diferite competiţii, alţii incluşi în progra-mul diferitelor întâlniri de matematicieni, mulţi dincategoriile B şi C.

Citez din „Evenimentul zilei” din 20 aprilie2010: „Acum în fiecare dintre cele mai buneuniversităţi americane, găseşti câte un profesorromân de ştiinţe reale”.

Voi reveni cu informaţii asupra unora dintre ceinumiţi de Solomon Marcus în studiul citat,completând şi cu date din surse de pe internet. Fiindînsă la 60 de ani distanţă de anul 1958, al absolviriiFacultăţii de Matematică a Universităţii din Bu -cureşti, pe atunci intitulate Facultatea deMatematică şi Fizică, voi scrie mai întâi despre aceimatematicieni aflaţi în afara ţării noastre, dar pe care

i-am cunoscut în România, la Universitatea noastră,fie colegi ai mei, fie cadre didactice, care s-au sta-bilit în Occident. Aşa cum ar zice domnul profesorDragoş Vaida, încep cu o incursiune în „istoria dinnoi”. De la început fac observaţia că aproape toţiaceşti matematicieni, pe care eu i-am cunoscut înRomânia, cu valoare ştiinţifică recunoscută la nivelinternaţional, au părăsit țara după ce, în anul 1975,fusese desfiinţat Institutul de Matematică. Au fost şimatematicieni plecaţi înainte de acest an, mai alesdintre cei cărora li s-au oferit burse în Occident.

Primul este cassius t. ionescu tulcea, profe-sorul nostru de analiză matematică din primul an defacultate la Secţia de matematici a Facultăţii deMatematică şi Fizică, conferenţiar atunci, în1953–1954. Cu toate dificultăţile pe care le ridica înfaţa noastră, absolvenţi de liceu cu doar zece clase,această disciplină nouă şi de primă importanţă pen-tru tot ceea ce avea să urmeze, consider şi acum căa fost cea mai elegantă manieră de a preda un cursde matematică şi că, încă din acest prim an de facul-tate, am început a deprinde un anume mod de agândi şi a vedea matematica şi dincolo dematematică. Având o invitaţie la o universitate dinSUA, Ionescu Tulcea s-a căsătorit cu colega noastrăde an, Alexandra Bagdasar, în 1956, şi au plecatdefinitiv în America în anul 1957. Din articolul pro-fesorului Constantin P. Niculescu de la Universi-tatea din Craiova, publicat în „Gazeta Matematică”seria B din septembrie 2013, intitulat ProfesorulCassius T. Ionescu Tulcea la 90 de ani, reţinem câ -teva date biografice. S-a născut în Bucureşti la14 octombrie 1923, a fost student al Facultăţii deMatematică a Universității București (UB), întreanii 1942–1946, a rămas asistent în facultate, la

* Profesor universitar dr.

Matematicieni fără frontiere

matematicieni români în afara granițelor româniei

80

Eufrosina Otlăcan*

Catedra de probabilităţi, condusă de Octav Oni -cescu, apoi la Catedra de analiză matematică, subconducerea lui Miron Nicolescu. Doctoratul l-aobţinut în Statele Unite în 1959 cu teza Semigrupuride operatori, conducător fiind Carl Einar Hille, laUniversitatea Yale. A predat în mai multe uni -versităţi din SUA: Pennsylvania, Urbana dinIllinois, Northwestern din Evanston. O carte a samult citată este Topics in Theory of Lifting scrisăîmpreună cu Alexandra Ionescu Tulcea. În ţară apublicat Spaţii Hilbert, Editura Academiei Repu -blicii Populare Române, 1956, şi în acelaşi an, Cal-culul Probabilităţilor şi Aplicaţii, coautor cu OctavOnicescu şi Gheorghe Mihoc, pentru care s-a acor-dat Premiul de Stat în 1962.

Al doilea curs important din anul I a fost Cursulde algebră, predat de monica Pavel, în timp ce laseminar aveam asistentă pe Liuba Stecolcic.Doamna Monica Pavel, elegantă, corectă, distinsă şioarecum distantă, şi-a susţinut teza de doctorat în1956, la Institutul de Matematică, conducătorştiinţific fiind Simion Stoilow (sursa: Matematicieniromâni de pretutindeni, autori Adelina Georgescu şialţii). Am aflat despre fosta noastră conferenţiar uni-versitar de algebră, că a fost încadrată la Universi-tatea Paris V (René Descartes), unde, din 1993, esteprofesor onorific şi că a publicat cartea Fondamentsmathématiques de la Reconnaissance des Structuresîn Franţa, la Hermans, şi apoi la New York, în 1993,sub titlul Fondamentals of Pattern Recognition înseria „Pure and Applied Mathematics”. Cartea sevindea recent la Paris cu preţul de 15 euro.

Nicolae Dinculeanu (născut în 1925), membrude onoare al Academiei Române, a fost lector întimpul studenţiei mele şi a susținut un Curs de cal-cul numeric, în anul IV, semestrul II. În „LibertasMathematica” îl găsim profesor la Gainsville (Flo -rida), iar din 2003 este profesor universitar atât laGainsville, cât şi la Bucureşti. Are contribuţii impor-tante în analiza matematică, teoria măsurii, teoriaergodică, procese stochastice. A absolvit Liceul Mi -litar din Craiova, în 1943, şi Şcoala de Artilerie dinPiteşti, în 1945; între anii 1946 şi 1950 a fost studental Politehnicii Bucureşti și a devenit inginer electri-cian. Simultan, a urmat Facultatea de Matematică, aobținut doctoratul în matematici la Universitatea dinBucureşti, în 1965, conducător ştiinţific fiind OctavOnicescu; în 1976 a devenit profesor la UB, între1965–1975 a fost director adjunct la Institutul deMatematică. Din 1966 a susţinut cursuri speciale laUniversitatea din Otawa, iar în 1976 s-a stabilit înSUA.

Un alt matematician român stabilit în străinătateeste mircea Predeleanu, pe care l-am avut şef laCatedra de matematici din Institutul de Petrol, Gazeşi Geologie din Bucureşti. Din 1978 a fost inginer şimatematician la Laboratorul de mecanica solidelorde la Şcoala Politehnică din Palaiseau, Franţa; amaflat recent că a decedat. Îi port recunoştinţă pentrufaptul că, mi-a pus în mână, cu vreo 45 de ani înurmă, mai multe extrase cu lucrări, în special dinrevista „ARMA” („Arhiva de Mecanică şiAnaliză”), care tratau subiecte de mecanica mediilorcontinue; astfel am reuşit ca în teza de doctorat deanaliză funcţională (conducător acad. GheorgheMarinescu) să aplic derivabilitatea pe spaţii localconvexe la modelarea unor fenomene din mecanicamediilor continue. Profesorul Predeleanu, născut în1929, la Vălenii de Munte, are importante con -tribuţii matematice în teoria vâscoelasticităţii.

Deşi nu mi-a fost nici profesor şi nici coleg (dara fost membru în comisiile examenelor mele de doc-torat), inserez aici numele unui matematicianromân, o mare valoare a matematicii româneşti şiinternaţionale, membru de onoare al AcademieiRomâne, din 1994, ciprian Foiaş, stabilit în SUAdin anul 1980. Ceea ce mă face să-l trec ca fiindunul dintre matematicienii legaţi de activitatea meaprofesională, este amintirea faptului că într-odiscuţie, într-una din sălile Facultăţii de Matematică –sunt de atunci peste 50 de ani – a deschis cartea luiHille şi mi-a indicat o pagină şi câteva rânduri, su -gerându-mi să reflectez asupra respectivei frazematematice. Absolut bine venită această indicaţie:aşa s-a născut una dintre lucrările mele publicate înStudii şi Cercetări matematice.

Solomon Marcus remarca: „Ciprian Foiaş estecel mai mare creator de şcoală matematicăromânească, judecând după numărul discipolilor şicalitatea lor” (20 de doctori în matematică sub con-ducerea sa şi 175 de descendenţi). Este acummatematician american de origine română, căci,după ce în 1978 a fost profesor la UniversitateaParis-Sud, din 1980 s-a stabilit în SUA şi este profe-sor la Indiana University of Bloomington. Este unuldintre cei 13 membri ai Consiliului Ştiinţific Con-sultativ al Institutului Fields şi deţine Medalia „Nor-bert Wiener” din partea AMS. Născut la Reşiţa, în1933, oraşul său natal l-a numit cetăţean de onoareal judeţului Caraş-Severin în 1993. Ciprian Foiaş,absolvent al Facultăţii de Matematică a UB, în 1955,a obținut doctoratul, în 1961, cu o teză desprespaţiile vectoriale pseudotopologice, sub conducerea 81

lui Miron Nicolescu. A fost cercetător la IMAR,lector şi conferenţiar la Institutul Pedagogic de treiani, şef de secţie la IMAR, profesor la Catedra deanaliză matematică a Facultăţii de Matematică.

tudor ganea a fost profesorul nostru de teoriagrupurilor. În 1967 era, cu post permanent, la Uni-versitatea din Washington, următorii doi ani a fost laParis, a revenit la Washington, dar nu după multtimp a murit, ne-a povestit fostul nostru coleg AldoLazar, visiting professor, care îl întâlnise în SUA înacei ani.

Cursul de analiză funcţională ne-a fost predat deprofesor Alexandru Ghika, iar Norbert Schlomiukera asistentul său. Spre sfârşitul anilor de facultate,colega noastră Dana Tăutu s-a căsătorit cu Norbert.Dana Schlomiuk şi Norbert Schlomiuk sunt profe-sori la Universitatea din Montréal. La această uni-versitate canadiană, Norbert a susţinut teza de doc-torat Contributions to Algebraic Homotopy Theoryîn 1966. Am remarcat cu plăcere articolul săuRemembering Alexandru Froda – an outstandingmathematician and a noble human being din Liber-tas Mathematica (ianuarie 1994), scris împreună cuAlexandru Lascu (profesorul Alexandru Froda a fostîndrumătorul meu la lucrarea de licenţă, în 1958).

Pe profesorul constantin corduneanu, mem-bru titular al Academiei Române, l-am cunoscutprea puţin în ţară. Cu Domnia Sa am stat mai multde vorbă la Conferinţa INTERSYMP 2006, de laBaden-Baden, Germania. S-a născut în satul Potâr-geni, comuna Movileni, judeţul Iaşi, la 26 iulie1928. La absolvirea Liceului Militar, a urmat Facul-tatea de Matematică la Universitatea din Iaşi, unde afost cadru didactic, mai întâi asistent al profesoruluiDimitrie Mangeron. Dintre numeroasele contribuţiiîn matematică, citez monografia despre funcţiileaproape periodice, fiind primul profesor din Iaşi cucărţi traduse în străinătate. În ţară a fost răsplătit cuPremiul Ministerului Educaţiei, în 1963, şi cu Pre -miul „Gheorghe Lazăr” al Academiei RSR. În anii1973–1974 a fost visiting professor în SUA. Dupădesfiinţarea Institutului de Matematică, în 1975, s-ahotărât să plece definitiv din România. Din 1997este profesor – acum profesor emerit – alUniversităţii Arlington, Texas. Din 1981 editează„Libertas Mathematica”, revista matematicienilorromâni de pretutindeni. La împlinirea vârstei de 90de ani, în luna august din anul acesta, AcademiaRomâno-Americană ARA l-a sărbătorit la Iaşiprintr-o sesiune de comunicări.

Printre colegii mei stabiliţi în străinătate esteAlexandra bagdasar, cu relief atât în matematici,cât şi ca persoană care prezintă interes pentru unpublic mai larg, prin căsătoria sa cu romancierulSaul Bellow. Fosta mea colegă de an la Facultateade Matematică a Universităţii din Bucureşti,Alexandra Bagdasar, s-a căsătorit, în 1956, cu pro-fesorul nostru de analiză matematică din anul I,conferenţiar C. Ionescu Tulcea; a obținut doctoratulla Yale University, în 1959, sub conducerea luiShizuo Kakutani. A fost cercetător la Yale(1959–1961), asistent profesor la UniversitateaPennsylvania, iar din 1967 la Northwestern Univer-sity din Evanston, Illinois. Divorţată de Ionescu Tul-cea, în 1969, între anii 1975–1985 a fost căsătorităcu scriitorul Saul Bellow, laureat Nobel pentruliteratură în 1976 (Alexandra a fost prezentă laStockholm, în 1976, la ceremonia în care soţului săui s-a decernat premiul). După divorţul de SaulBellow, s-a căsătorit cu matematicianul AlbertoCalderon (1920–1998). În continuare s-a semnatAlexandra Bellow. Două romane ale lui Bellow,Iarna Decanului şi Ravelstein, sunt axate pe viaţascriitorului ca soţ al Alexandrei.

În primii ani în SUA, Alexandra a publicatîmpreună cu Ionescu Tulcea cartea Topics in Theoryof Lifting. Din 2017 este membră a Societăţii Ame -ricane de Matematică pentru contribuţii în analiză,teoria ergodică şi teoria măsurii. În linkul Math-SciNet, Alexandra Bellow apare conducător de doc-torat pentru nouă studenţi şi cu 17 descendenţi.

Dan Pascali, cercetător ştiinţific în Departa-mentul de matematică al Institutului de ŞtiinţeMatematice de pe lângă New York University, de laabsolvirea facultăţii, în 1958, a fost cercetător laIMAR, şi a susţinut teza de doctorat, în 1964, subconducerea profesorului Miron Nicolescu. În ţară, laEditura Academiei RSR, a publicat cartea Analizaneliniară şi aplicaţii în mecanică, pentru care aprimit Premiul „Simion Stoilow”. În perioada1980–1981 a fost visiting professor la UniversitateaSapienza din Roma; între 1981–1983 a avut bursaHumboldt la Darmstadt, în Germania, iar în anulurmător 1984–1985 a fost colaborator la LosAlamos Laboratory (New Mexico) şi apoi la NYU.Din 1994 a fost şi profesor la Universitatea „Ovi -dius” din Constanţa (România), unde a conduslucrări de doctorat, pentru care a venit frecvent înţară. Lucrările lui Dan Pascali, publicate în ţară sauîn străinătate au atacat 67 de teme, are 184 de cititorişi 407 citări. Este membru AMS din 1983. Cu o82

infirmitate de la naştere, Dan este un excepţionalexemplu de voinţă, optimism, muncă îndârjită,dăruire. În anii de după 1990, a venit în mod con-stant de la New York, a îndrumat şi a condus șasedoctorate la Universitatea „Ovidius” din Constanţa.

Colegul meu de facultate şi de an, Aldo Lazar,este profesor la Tel Aviv University. Doctoratul l-asusţinut la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în1968, după efectuarea unui stagiu de specialitate înSUA. La Tel Aviv a condus două doctorate, prin careare 57 de descendenţi.

Dana tăutu Schlomiuk, cu doctoratul la Uni-versitatea din Montréal, are contribuţii în teoria sis-temelor dinamice, geometrie, algebră, iar lucrărilesale au 1361 de citări. Este încă activă în cercetareamatematică, are colaborări cu cercetători din Chinaşi Spania. M-am bucurat să primesc de la ea articolepublicate şi recitesc cu plăcere articolul său Mathe-matical Destinies publicat în „Libertas Mathema -tica” vol. 33 (2013) No. 2, 9–15, regăsind adevărurişi amintiri care nu sunt doar ale Danei.

Peter Ladislau Hammer, pentru noi Lotzi, s-anăscut la 23 decembrie 1936 și a pierit într-unaccident de maşină, la 27 decembrie 2006, în SUA.Mi-l amintesc în bancă, învingându-şi dizabilitateafizică, mereu cu un zâmbet şi cu un schimb deglume cu colega noastră, buna mea prietenă SabinaGeorgiana Olaru (fuseserăm şi colege de clasă laliceu), plecată şi ea dintre noi la 22 septembrie 2017.Wikipedia ne dă date despre activitatea talentatuluişi harnicului cercetător P.L. Hammer, la IMAR şimai departe. Universităţile din Lausanne şi La Sa -pienza din Roma l-au făcut doctor honoris causa.Articole omagiale îi sunt dedicate în cartea GrigoreC. Moisil şi continuatorii săi, p. 381–385. În carteaOne Hundred Romanian Authors in TheoreticalComputer Science citesc despre meritul lui PeterHammer ca, alături de Sergiu Rudeanu, să fi antici-pat teoria calculatorului cuantic.

claudia Simionescu-badea, acum cu domici -liul la Viena, colega noastră de grupă în toţi cei cinciani de facultate – cu doctoratul în matematici la Uni-versitatea din Bucureşti, din 1973, conferenţiar laCatedra de analiză matematică şi probabilităţi aUniversităţii Transilvania din Braşov – a avut oremarcabilă activitate de cercetare în domeniulecuaţiilor diferenţiale, cu aplicaţii în teoria sis-temelor dinamice. În decembrie 1978 ClaudiaSimionescu (pe atunci), şefa Ca tedrei de mate -matici, a organizat Simpozionul internaţional deaplicaţii ale matematicii în teoria sistemelor. În 1987

a obținut doctoratul în știinţele naturii, la Universi-tatea din Viena, iar în 1991 a obţinut titlul de doctorhabilitat la Universitatea din Salzburg pentru Cate-dra de matematică şi Catedra de informatică. Înparalel a funcţionat ca şef de proiect în cadrul uneidiviziuni a Concernului Siemens Austria. Are peste90 de lucrări publicate în domeniile: optimalcontrol, ecuaţii diferenţiale, teoria sistemelor, Reţeleneuronale. Articolul său Controlled Return to Equi-librium of Dynamical Systems, semnat ClaudiaSimionescu-Badea, publicat în revista „Cyberneticsand Systems”, vol. 17, 1986, apare şi online din15 martie 2007 şi are 66 de citări; ClaudiaSimionescu-Badea este și referent pentru publicaţia„Zentralblatt MATH”.

Pe Silviu teleman l-am cunoscut doar la unuldintre examenele noastre, student examinat, ca şinoi. Îmi pusesem atunci întrebarea cum un student –la momentul acela, îl consideram în mintea mea caavând o pregătire matematică de excepţie – vine sin-gur, modest, la un examen alături de noi? Maitârziu am aflat şi despre geometrul Costache Tele-man de la Facultatea de Matematică a UniversităţiiBucureşti şi despre mai mulţi membri ai familieiTeleman stabiliţi în străinătate. Solomon Marcusscrie în cartea sa că familia Teleman poate fiasemănată cu cea a matematicienilor Bernoulli.

În afara doctoratului în analiză funcţională şi aparticipării la Seminarul de spaţii liniare ordonate,condus de acad. Romulus Cristescu, activitatea meaîn învăţământul superior ingineresc – unde progra-mul a fost foarte solicitant şi diversificat, de-a lun-gul anilor, predând Cursuri de algebră superioară,geometrie analitică şi diferenţială, analizămatematică, funcţii complexe, ecuaţiile fiziciimatematice, apoi şi un Curs de calcul operațional şichiar matematici financiare – a însemnat şicunoaşterea doar în mică măsură a mediuluiştiinţific al matematicienilor universitari. De aceea,în marea mulţime a matematicienilor români dindiaspora, sunt ghidată de cărţile precizate în intro-ducere, iar în materialul de faţă voi face o alegeresubiectivă şi, obligatoriu, destul de restrânsă.

Pentru că i-am ascultat câteva conferinţe la Fa -cultatea de Matematică şi Informatică a Universităţiidin Bucureşti, pe matematicianul cristian caludeîl trec în rândul celor pe care i-am cunoscut înRomânia. Cristian S. Calude, născut la Galaţi în1952, absolvent al FMI a Universităţii din Bucureşti,a obținut doctoratul sub conducerea profesoruluiSolomon Marcus. Este profesor la Universitatea 83

Auckland din Noua Zeelandă, „unul dintre cei maitalentaţi artişti ai matematicii mondiale” (Hot-News.ro, 8 aprilie 2008, interviu cu Vlad Mixich).Este unul dintre cei One Hundred RomanianAuthors in Theoretical Computer Science, undegăsim și realizările sale.

Din consideraţiile profesorului Solomon Marcusprivind matematicienii români din diaspora, în con-tinuare, voi face puţine referiri la numele celor mulţimatematicieni români din afara ţării, cu reliefimportant în lumea matematicii de pretutindeni, darmai întâi redau aprecierile profesorului privindlegătura cu cercetarea matematică din România.Preiau, traducând de la paginile 17–18 ale cărṭiicitate.

„O problemă acută este cea a intensificăriicooperării cu colegii din afară. Lucrurile sunt simplecu cei din categoria A, sunt foṣtii colegi sau studenṭi(uneori foṣtii profesori ai noṣtri), dar încă redusnumărul celor implicaṭi în activităṭi comune. […]Poṭi fi din altă parte a lumii, precum Calude dinAuckland sau Gh. Isac (matematician român dinCanada, Kingston, Ontario), poṭi fi din Germania, caTudor Zamfirescu de la Universitatea din Dortmund,sau din Franṭa, ca Doina Ciorănescu de la Universi-tatea Paris VI, ṣi să trăieṣti realităṭile culturaleromâneṣti ṣi să iei parte la ele mai intens decât cinevacare trăieṣte în Bucureṣti, dar este inactiv (ṣi avem omulṭime de profesori în România care nu au format,sau nu au încercat vreodată, de-a lungul unei cariereuniversitare, să formeze cel puṭin un discipol). Câṭimatematicieni au, în ṭară, un impact similar acelorale căror nume le-am menṭionat? Şi cât ar fi deimportant să fie atraṣi tineri din categoriile B ṣi C,într-o acṭiune comună, cum fac polonezii ṣi ungurii,care oferă un exemplu în acest sens”.

După citatul de mai sus, voi urmări date despreunii matematicieni români numiţi în cartea luiSolomon Marcus, fără să mai fac precizări desprecei bine cunoscuţi, cu mulţi ani înainte, precumAurel Cornea, Corneliu Constantinescu, ValentinPoenaru, Dan Burghelea. Alegerea mea esteoarecum ghidată de vârsta matematicianului, dar şide rezultatele marcate în publicaţiile matematiceinternaționale. Menţionez că nu mă voi referi lamatematicienii-informaticieni, pentru care aveminformaţii atât în cartea Grigore C. Moisil şi Con-tinuatorii, cât şi în One Hundred Romanian Authorsin Computer Science.

Dan Virgil Voiculescu, născut în 1949, laBucureşti, este matematician româno-american,

profesor la Berkeley University din California, cucontribuţii în teoria probabilităţilor. A luat doctora -tul la Universitatea din Bucureşti în 1977, sub con-ducerea lui Ciprian Foiaş; a fost asistent universitarşi cercetător, în 1978 coordonator şi vicepreşedinteal juriului la a 20-a Olimpiadă Internaţională deMatematică. A fost nominalizat pentru MedaliaFields. În 2004 a primit Premiul în Matematică alAcademiei Naţionale de Ştiinţe (NAS) pentru nouasa teorie a probabilităţilor libere; este membru NASdin 2006 şi membru al Societăţii Americane deMatematică (AMS).

marius tucsnak, născut în 1960, la Moreni,România, este profesor la Universitatea dinBordeaux, Franţa. După licenţa în 1985 de la Facul-tatea de Matematică şi Informatică a UniversităţiiBucureşti, a fost cercetător la Institutul de CercetăriTextile, Bucureşti, iar între 1987 şi 1992, cercetătorla Institutul de Matematică al Academiei Române.Din 1992 a devenit conferenţiar universitar la Uni-versitatea din Versailles; a obținut doctoratul înmatematici la Universitatea Paris VI, în 1995; întreanii 1997 şi 2015 a fost profesor la Universitatea dinLorraine, apoi la Bordeaux. Este membru înComitetele editoriale ale revistelor „SIAM Journalon Control and Optimization”, „Journal of Math.Fluid Mecanics”, „Mathematics of Control”,„Signals and Systems – MCSS”, „Revue Roumainede Mathématiques Pures et Appliquées”. A fost pro-fesor invitat la universităţi din Chile, Madrid, TelAviv, Wuhan, Praga, Minneapolis.

Dragoş iftimie a luat licenţa în matematici laFacultatea de Matematică şi Informatică aUniversităţii din Bucureşti, iar doctoratul la Univer-sitatea Paris 6, Laboratorul de analiză numerică, cumenţiunea Très honorable avec les félicitations duJury. Este profesor la Institutul Camille Jordan alUniversităţii Claude Bernard, Lyon 1. A participatcu lucrări, în special de modelare matematică înmecanica fluidelor, la congrese şi conferinţe la Riode Janeiro, Hong Kong, Wrocław, Lausanne, Tunis,Santa Barbara, dar şi la Colocviul Franco-Român dela Metz în 1998.

Următorii români prezentaţi aici sunt, conformclasificării profesorului Marcus, din categoria B, acelor care au devenit matematicieni, profesionalvorbind, în afara României.

Daniel tătaru, născut în 1967, la PiatraNeamţ, şef de promoţie în 1990 la Facultatea deMatematică a Universităţii din Iaşi; a luat licenţacu profesorul Viorel Barbu și doctoratul, în 1992,84

la West Virginia University. În 1992 şi 1993 a fostcadru didactic la Northwestern University dinChicago, iar între 1995 şi 2001, profesor la Uni-versitatea Berkeley, California. Pentru contribuţiila studiul ecuaţiilor hiperbo lice neliare a obţinutPremiul Societăţii Americane de Matematică(ASM). În 2013 a primit bursa de 100 000 dedolari de la Fundaţia Simons.

Paul biran s-a născut la 25 februarie 1969, înBucureşti, România. Împreună cu familia a plecatîn Israel, în 1971; a urmat Universitatea din TelAviv, unde a obținut doctoratul în matematici, în1997. A primit Premiul „Erdōs”, în 2006, PremiulSocietăţii de Matematică, în 2004, Premiul „Oben-wolfach”, în 2003, pentru cercetări în geometriaalgebrică şi în symplectic geometry, ramură ageometriei diferenţiale şi a topologiei (acest pre-miu se acordă de către Fundaţia Obenwolfachtinerilor matematicieni europeni, o dată la trei anipentru realizări excelente). Lucrează la ETH dinZürich.

Preda mihăilescu s-a născut în 1955, laBucureşti (bunicul său este geograful VintilăMihăilescu) stabilit în Elveţia în 1973. A plecat dinRomânia în Elveţia la 18 ani; a luat licenţa înmatematici la ETH din Zürich şi doctoratul în 1997.Din 2005 este profesor la Universitatea Georg-August din Göttingen; a descoperit demonstraţiaConjecturii lui Catalan, iar o teoremă îi poartănumele, „Teorema lui Mihăilescu”. Preiau dinrăspunsurile lui Preda Mihăilescu într-un interviudin 8 martie 2013, acordat lui Iulian Andrei Crăciun:„Matematica foloseşte ca să nu amesteci borcanele,să înţelegi pe ce premise ajungi la concluzii”. Şi, dinacelaşi interviu, discuţia cu fratele său, antropologulVintilă Mihăilescu, care nu a părăsit România, şi

care i-a spus: „Tu vei arăta că se poate şi acolo, euvoi arăta că se poate şi aici”.

matei machedon, profesor universitar, din1998, în Departamentul de matematici alUniversităţii Maryland, cu licenţa la Universitateadin Chicago, 1994, şi doctoratul la Princeton în1996, are contribuţii în fizica matematică. A conduscinci doctorate şi a fost asociat editor la „DukeMath Journal”, între 1992 şi 2000.

eleny ionel este prima româncă profesor laStanford. A plecat din România, în 1991, după cefusese elevă a Liceului „C. Negruzzi” din Iaşi şiapoi absolventă a Facultăţii de Matematică aUniversităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Şi-a luatdoctoratul la Universitatea din Michigan cu o tezăde topologie, în 1996.

ciprian manolescu, născut la 24 decembrie1978, la Alexandria, România, este matematicianromâno-american. A luat licenţa şi doctoratul laHarvard; a câştigat Premiul „Morgan” decernat în2002 de AMS-MAA-SIAM, fiind printre puţinelepersoane care au primit Bursa Clay Research(2004–2008). În 2012 a primit Premiul SocietăţiiEuropene de Matematici (EMS) pentru lucrări îndomeniul topologiei pentru dimensiuni reduse.

Dedic această lucrare colegilor mei, la îm -plinirea a 60 de ani de la absolvirea facultăţii, şituturor matematicienilor români, din țară şi dinstrăinătate.

În cele şase decenii, mai mult decât jumătateacelor o sută de ani ai României noastre, la catedresau în birouri de cercetare, beneficiari ai uneiexcelente şcoli de matematică, ei şi-au aduscontribuția la educaţia mai multor generaţii detineri, la ştiinţa şi cultura fără frontiere și s-au înscrisastfel în istoria trăită de noi toţi.

85

Dinamica tribalizării evoluează de la tribul bazatpe apartenența genetică (faimoasa gintă latină, deexemplu) la ghildele (asociații profesionale), care,cu timpul, au trecut din material în spiritual (un anu-mit fel de lume virtuală). Apariția comunicării ra -pide și generalizate la dispoziția tuturor printehnologia care stă la baza internetului și a tele-foanelor inteligente. Coduce în orașele de azi laapariția unei varietăți mari de „triburi”. De la triburiasociate cu un obiect tehnologic, de exemplu moto-cicleta, la triburi asociate cu diverse jocuri în lumeavirtuală (electronic virtuală), la triburi profesionale(dintre care unele se consideră the top of the foodchain). La triburi corelate cu un eveniment, cumsunt veteranii din Vietnam, constatăm o diver -sificare și o extindere pe mai multe planuri atât înlumea reală, cât și în cea virtuală a tribalizării. Dacăîn genetică varietatea asigură supraviețuirea evo -lutivă sperăm că și în societatea de azi tri balizareavariată să asigure supraviețuirea socială.

*

Când folosim cuvântul trib ne gândim în primulrând la gruparea antropică bazată pe legături gene -tice care a stat la baza formării și evoluției struc-turilor umane de la orașele state până la națiunile deazi. În timp, noțiunea de trib a fost extinsă. Gru -purile de mesteșugari din orașele medievale seorganizează în ghilde și chiar marchează diferențeleprofesionale prin turnuri fizice specifice. Construc-torii de temple și mai târziu de biserici au structuriaparte, unele la vedere, altele discrete, care recunosccalitățile membrilor lor. Aceste structuri, „triburi”,se bazează pe lângă elementele specifice genetice,

profesionale, sau de altă natură, pe capacitatea de acomunica între membrii lor.

În unele cazuri comunicarea avea loc cu con-stante de timp lungi, pe spații întinse și, uneori,folosind coduri de transmisie a mesajelor rezervatemembrilor, care aveau o criptografie mai mult saumai putin elaborată.

Exista o tendință a oamenilor spre agregarestructurală care tinde să transforme grupul înorganizație. Această formă de tribalizare conduceastăzi la o dinamică extrem de variată a diverselorcategorii de „triburi”. De la triburi asociate cu unobiect tehnologic, de exemplu motocicleta, la tri buriasociate cu diverse jocuri în lumea virtuală (electro-nic virtuală), la triburi profesionale (dintre careunele se consideră the top of the food chain). Latriburi corelate cu un eveniment, cum sunt veteraniidin Vietnam, constatăm o diversificare și o extinderepe mai multe planuri atât în lumea reală, cât și în ceavirtuală a tribalizării.

Tribul genetic există încă la nivelul familiei, dareste inclus în societate fiind extins la nivelul națiunii.Tribul profesional a evoluat în diverse organizații pemeserii (e.g. ingineri, economiști etc.), care au une-ori complexul meseriei lor și dis criminează toatecelelalte meserii. În același timp s-a spiritualizatideea construcției de structuri în lumea virtuală aspiritului, spre care au evoluat unele „triburi”.

Unul dintre elementele care facilitează tri -balizarea este capacitatea de comunicare rapidă întimp și extinsă în spațiu. Ultimul sfert al secoluluitrecut a pus bazele constructive pentru cea mai maremașină construită de umanitate, care astăzidepășește sistemul energetic, anume internetul bazatpe o rețea de comunicații care se întinde de la cablul

internetul și dinamica tribalizării în orașele de azi

Ionuț Purica*

* Profesor universitar dr.

Preocupări contemporane

86

submarin, la rețeaua terestră, ajungând în spațiulcosmic circum-terestru. Internetul, de la marile par-curi de servere până la terminalele inteligente indi-viduale, conține din ce în ce mai multă informație,care lasă senzația că poți să știi tot. Bernard Shawspunea că tindem să știm din ce în ce mai multdespre din ce în ce mai puțin, la limită, să știm totuldespre nimic. Existența informației în internet nu neface să știm mai mult, dacă nu știm să o interpretăm.În acest context, numai circa 5% din informația dininternet servește pentru a interpreta restul, și astapentru cine știe să o caute, să o recunoască (mulți seuită, puțini văd) și să o folosească.

Legat însă de tribalizare apar forme noi și chiarexotice de treburi. De la galeriile unor echipe de fot-bal, care se organizează pe internet înainte de me -ciurile echipei lor, la participanții la proteste dediverse feluri, care comunică pe internet locul deîntâlnire și alte informații despre protestul respectiv,la, pur și simplu, fenomene sociologice de tip întâl-nire cu durata de zece minute într-un loc pu blic, fărănicio altă semnificație și chiar la împingereaprotestelor dincolo de limita non-violență cătreterorism, care folosește internetul pentru a se orga-niza (evident, comunicând într-un limbaj criptic).

Trebuie remarcat un lucru important. Dacăînainte de internet vorbeam de spațiul virtual al spi -ritului uman, acum s-a creat un alt tip de spațiu vir-tual, cel al internetului. Aici se desfășoară acțiuni îninteriorul unor jocuri în rețea, ai căror participanțiuită uneori de realitatea adevărată, fiind concentrațiasupra celei virtuale. Uneori, unele conflicte în rea -litatea virtuală sunt aduse spre rezolvare în justițiareală. Este relevant cazul în care un jucător din inter-

net a dat în judecată pe altul, pentru că nu îi tran -sferase un obiect virtual câștigat în jocul virtual.

O serie de operații care au legătură cu lumeareală, cum sunt plățile, tranzacțiile comerciale,operații de control și decizie etc. se desfășoarăfrecvent în realitatea virtuală. Exemplul bitcoineste relevant, așa cum este și cel al amazon. Astfel,dacă se pot influența aceste operații în realitateavirtuală, există efecte semnificative în lumea reală.Apare un nou trib, anume cel al hacker-ilor, per-soane având cunoștințe avansate de tehnologiainformației, care se organizează pentru a penetraacele operații din realitatea virtuală și care pot aveaimpact în lumea reală. Numele de atacuri informa -tice ne duc cu gândul la operații militaredesfășurate de structuri adecvate, iar în unelecazuri chiar asta se petrece. Războiul se diversificăși se privatizează: un trib privat de hackeri poatedeclara război unui guvern, ajungând să producăpagube economice importante, dezorganizaresocială și furt de informații strategice.

Vedem, deci, că între structurile complexe aso -ciate lumii reale, cele ale realității virtuale și lumeaspirituală umană au loc interacții care au devenitneliniare și produc efecte atât locale, cât și globalesemnificative. În lumea de azi, unde interacționeazătrei tipuri de realități, noțiunile de până acum deadevăr și fals, de bun și rău etc. trebuie redefinite înperspectiva complexității interacțiilor.

Ca ilustrare prezentăm cele două fotografii demai jos: în stânga, slujba Papei Benedict, iar îndreapta, cea a Papei Francisc. Se vede cum la spațiulreal al bisericii și cel spiritual al credincioșilor seadaugă spațiul virtual al terminalelor inteligente.

87

Nu avem încă indicatori care să permită sepa-rarea între alb și negru. Sunt în curs de elaborarelogici modale, multe valențe care să permitădefinirea unor algoritmi de discernere între adevărulsau falsul unor afirmații, bazat pe experimente suc-cesive. Astfel de algoritmi pot fi folosiți și pentru aidentifica situațiile de atac cibernetic.

Dezvoltarea internetului poate aduce șidispariții de triburi. În lumea reală, incapacitateade a con sulta fiecare cetățean în timp real asupraunor pro bleme de interes legislativ a condus lastructurile politice care reprezintă pe cetățenii uneinațiuni în parlament. Aleșii în astfel de structuri seconstituie într-un trib politic. Internetul de azi, cuterminale inteligente și putere de calcul masivă,poate ajunge să permită fiecărui cetățean să fiereprezentat individual. Nu mai este nevoie destructura de reprezentativitate parlamentară. Tribulpolitic dispare. Deja în Elveția se consultă fiecarecetățean în unele pro bleme de interes național.Viitoarele structuri de decizie socială vor fi maiapropriate de cele de început, o agora care leagălumea reală de cea virtuală în care membrii, zoonpolitikon, vor avea percepția unei responsabilitățisociale crescute date de reprezentarea directă (și nude transferul de responsabilitate către un reprezen-tant politic).

Un alt fel de trib, care poate apărea datorităinformației diseminate rapid în internet, este cel aldiverselor soluții tehnologice. De la tehnologiile tipgadget, care unesc diverși utilizatori, până latehnologiile, de exemplu, de creștere a eficiențeienergetice prin izolarea construcțiilor, care,susținute și de administrație, pot conduce la se -gregarea tribului celor săraci energetic de cei cucasele izolate.

Internetul, prin diseminarea de informație,permite și dizolvarea unor triburi. Exemplul rele-vant este cel al celulelor teroriste având o puternicăsenzație de apartenență tribală, cărora li se pot tran -smite mesaje care să conducă la dezagregarea struc-

turii teroriste respective, i.e. la dizolvarea tribului.Apare astfel un efect de transformare a organizațieiînapoi într-un grup care este facilitat de internet.

Avem mai sus un exemplu în care mesaje dinrealitatea virtuală pot conduce la schimbarea stăriispirituale (apariția neîncrederii) în membrii unui tribdin lumea reală care produce dizolvarea acestui trib.Putem evoca aici ceea ce în sistemele complexe senumește efect de future. Fluturele care bate din aripideasupra Amazonului produce o mică schimbare încondițiile inițiale ale vremii care se amplifică într-untaifun în Pacific. Evident, problema se poate pune șiinvers: pe care fluture trebuie să-l împiedicăm săbată din aripi, pentru a evita un taifun. În contextulfolosirii internetului, un asemenea efect este folositși la acțiunea teroristă în care cu șase oameni se potomorî 3000, cei șase deturnând două avioane carelovesc două clădiri în care se află victimele; clădirilese dărâmă și astfel se obține efectul scontat. Eveni-mente amplificate folosite prin efect de fluture con-struit prin comunicarea pe internet.

Apare, în raport cu exemplul de mai sus, necesi-tatea unei axiologii a internetului. În Metafizica,Aristotel afirma că „a spune despre ceva care este căeste și despre ceva care nu este că nu este repre zintăadevărul; a spune despre ceva care este că nu este șidespre ceva care nu este că este reprezintă falsul; dara spune despre ceva că este sau că nu este nu repre -zintă nici adevărul nici falsul”. Poate că va trebui săredefinim noțiunile de adevăr și fals în intercore-larea dintre spirit, virtual și real. Ne trebuie o nouălogică a acțiunii complexe a unui experimentatorcare percepe lumea pe trei niveluri.

Capacitatea de constituire de grupuri și de tri -balizare prin organizarea acțiunii lor într-o dinamicăspațio-temporală complexă, dată de internet, esteabia la început. Dacă această mare mașină produsăde om nu va fi distrusă, impactul ei asupra evoluțieisociale va fi semnificativ cu consecințe care încă nupot fi prezise complet azi.

88

89

In memoriam

În ziua de 20 octombrie 2018 s-a stins din viațăprof. Mihail Bălănescu, membru de onoare al Aca -demiei Române.

Mihail Bălănescu a avut o contribuție remar -cabilă la dezvoltarea infrastructurii de cercetare pePlatforma de Fizică de la Măgurele. A fost inginer-șef și director tehnic IFA/ICEFIZ, în perioada1964–1977, membru al Consiliului Guvernatorilorla International Atomic Energy Agency (IAEA),Viena (1991–1993), membru al ParlamentuluiRomâniei (1990–2000) și membru de onoare alAcademiei Române, începând din anul 2011.

În 2004 a primit Premiul „Alvin M. Weinberg”din partea American Nuclear Society „ca orecunoaștere a contribuției sale la dezvoltareamajoră a tehnologiei nucleare în România și pentrumeritele sale în protejarea mediului înconjurătornațional și internațional”.

mihail bălănescu (1922–2018)

90

Cronica vieții academice

octombrie

8 octombrie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat sesiunea aniversară dedicată împlinirii a85 de ani a profesorului Petre T. Frangopol, mem-bru de onoare al Academiei Române. Ceremonia afost deschisă de acad. Victor Voicu, vicepreşedinteal Academiei Române. Au urmat alocuțiunisusținute de:

– dr. Dorin Mircea Stelian Poenariu, membru deonoare al Academiei Române – Profesorul Petre T.Frangopol, întemeietor de şcoli de cercetare şi liderde opinie;

– acad. Gheorghe Benga – Excelenţa excelenţeiîn chimia, radiochimia, biochimia şi politica ştiinţeiîn România;

– acad. Ioan Dumitrache, secretarul general alAcademiei Române – Iniţiatorul evaluării rezul -tatelor cercetării ştiinţifice românești pe baza cri-teriilor internaţionale ştiinţifice scientometrice;

– acad. Nicolae-Victor Zamfir, directorul gene -ral al Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară„Horia Hulubei”, Măgurele, București – ProfesorulPetre T. Frangopol şi Institutul de Fizică Atomică –IFA, reper istoric al cercetării științifice româneşti;

– prof. Livius Trache, Institutul de Fizică şiInginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Măgurele,Bucureşti – Profesorul Petre T. Frangopol, unuldintre pionierii arheometriei româneşti la IFA pen-tru salvarea Patrimoniului Cultural al României;

– prof. Dan Mihăilescu, Universitatea Bucureşti –Promotorul studierii medicamentului original româ-nesc cu metodele fizicii moderne.

În încheierea ceremoniei, profesorul PetreT. Frangopol, membru de onoare al Academiei, arostit un Cuvânt de mulțumire.

10 octombrie: În Sala „Theodor Pallady” a Bi -bliotecii Academiei Române a fost vernisatăexpoziţia „Iosif Iser, gravor (1881–1958)”. Expo -ziţia marchează împlinirea a şase decenii de la tre-cerea artistului în veşnicie şi surprinde două dimen-siuni ale creaţiei sale: desenator al unor fi gurifeminine şi tematica satirică.

15–16 octombrie: În Amfiteatrul „Ion HeliadeRădulescu” al Bibliotecii Academiei Române s-audesfăşurat lucrările simpozionului cu tema „Unsecol de studii sud-est europene în România. Bilanţistoriografic”, eveniment organizat de Institutul deStudii Sud-Est Europene.

17 octombrie: Aula Academiei Române agăzduit sesiunea ştiinţifică „România şi românii însunet şi imagine” dedicată Centenarului Marii Uniri.

23 octombrie: În Sala „Theodor Pallady” a Bi -bliotecii Academiei Române a fost vernisatăexpoziţia „România Mare reflectată în reprezentăricartografice”, eveniment organizat din iniţiativaOficiului Naţional pentru Cultul Eroilor în partene -riat cu Biblioteca Academiei Române. Cu acestprilej a fost realizat un album cu o prefaţă semnatăde acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Aca demieiRomâne.

25 octombrie: În Amfiteatrul „Ion HeliadeRădulescu” al Bibliotecii Academiei Române a avutloc o sesiune aniversară dedicată profesoruluiGeorge Banu, la împlinirea vârstei de 75 de ani, pro-fesor de studii teatrale la Sorbona Paris şi eseistrecunoscut pe plan mondial. Despre viaţa şi activi-tatea distinsului oaspete au vorbit: acad. EugenSimion, preşedintele Secţiei de literatură şi filologie,

91

acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Aca -demiei Române, prof. Mircea Martin, membrucores pondent al Academiei Române. Cuvântul demulțumire al profesorului George Banu a fostadresat în cadrul unei prelegeri cu tema „Teatrul, îlcaut peste tot”, o profesiune de credință tran -sformată în constantă existențială vreme de peste 50de ani.

În cadrul evenimentului a avut loc lansareaantologiei Pagini alese, trei volume de Eseuri,Studii și Mărturii, apărute la Editura Nemira.

24 octombrie: Aula Academiei Române agăzduit sesiunea ştiinţifică „100 de ani de aviaţie înRomânia (1918–2018)”. În deschidere au rostitalocuţiuni acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Aca -demiei Române, acad. Dorel Banabic, preşedinteleSecţiei de știinţe tehnice, prof. univ. dr. Puiu-LucianGeorgescu, secretar de stat pentru politici decercetare şi inovare, Ministerul Cercetării șiInovării, dr. fiz. Marius-Ioan Piso, preşedinte șidirector executiv al Agenţiei Spaţiale Române, prof.univ. Mihnea Costoiu, rectorul Universității „Poli -tehnica” București, dr. ing. Cătălin Nae, directorulgeneral al Institutului Naţional de Cer cetare-Dezvoltare Aerospaţială „Elie Carafoli” – INCAS,Bucureşti. Sesiunea s-a desfășurat pe trei secțiuni:Secţiunea Aviaţie Militară, Secţiunea IndustrieAeronautică și Secţiunea Istoriografie/Personalități/Academie.

29 octombrie: Aula Academiei a găzduitconferinţa susţinută de prof. Françoise Combes – dela Collège de France, membru al Academiei deŞtiinţe din Franța – cu tema „The Dark MatterPuzzle”.

Noiembrie

1 noiembrie: În Aula Academiei Române a avutloc o sesiune aniversară dedicată academicianuluiDan Berindei cu prilejul împlinirii vârstei de 95 deani. Sesiunea aniversară a fost deschisă de acad.Ioan-Aurel Pop, pre ședintele Academiei Române,care a reliefat însemnătatea lucrării și personalitățiiacademicianului Dan Berindei, pe care l-a numit

„patriarhul istoriografiei românești, cu o vârstăaproape identică cu a României Reîntregite. Au mairostit alocuțiuni acad. Eugen Simion, președinteleSecției de filologie și literatură, acad. RăzvanTheodorescu, vicepreședinte al Academiei Române,și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membru deonoare al Academiei Române, care a oferit academi-cianului Dan Berindei Ordinul „Sfântul Ioan Gurăde Aur”. La eveniment au fost prezenți academi-cieni, reprezentanți ai unor instituții de stat și cultu -rale, apropiați ai academicianului Dan Berindei.

6–7 noiembrie: Academia Română a organizatdouă evenimente sub egida „Excelență Europeană înNanotehnologie – EXCELNANO“, prima ediție aForumului „Românii în micro- și nanoelectronică”și Seminarul Național de Nanotehnologie, aflat laediția a 17-a.

Forumul „Românii în micro- și nanoelectronică”a fost găzduit în Aula Academiei Române (6 no -iembrie) și în Amfiteatrul Bibliotecii AcademieiRomâne (7 noiembrie) și a grupat trei sesiuniștiințifice, în care au fost prezentate cercetările celemai avansate ale unor specialiști din Anglia, Belgia,Elveția, Franța, România, Spania și Suedia, o masărotundă dedicată strategiei domeniului nano -tehnologiei și lansarea cărții Advances in Micro- andNanoelectronics, ce cuprinde contribuții recente alecercetătorilor români în micro- și nanoelectronică.

7–9 noiembrie: La Casa Academiei s-adesfășurat a treisprezecea conferință a grupului delucru „Anul Ritual” (The Ritual Year WorkingGroup) din cadrul Societății Internaționale deEtnologie și Folclor (SIEF), intitulată City Rituals.Evenimentul a fost organizat de Institutul deEtnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” și Insti-tutul de Studii Sud-Est Europene, din cadrul Acade-miei Române, și Muzeul Național al ȚăranuluiRomân. La conferință au participat 78 de cer -cetători, cadre universitare, directori de instituțiieuropene, din 25 de țări, din Uniunea Europeană,Albania, Serbia, Federația Rusă, Statele Unite șichiar Filipine. Printre personalitățile marcanteprezente s-au aflat: acad. Sabina Ispas, directorulInstitutului de Etnografie și Folclor „ConstantinBrăiloiu”; profesorului Jack Santino, de la Universi-tatea de Stat „Bowling Green” (Ohio), autorul maimultor cărți despre cultura populară din Irlanda șiStatele Unite; Maria Bernadette Abrera, decanulColegiului de Științe Sociale și Filosofie din cadrul

92

Universității „Diliman” din Filipine; AlexanderNovik, directorul Departamentului de studiieuropene din cadrul Muzeului de Antropologie șiEtnografie „Petru cel Mare” (Kunstkamera),Academia de Științe a Rusiei; Ekaterina Anastasova,președintele Societății de Studii Baltice și Balcaniceși fost director al Departamentului de etnologiebalcanică din cadrul Institutului de Studii Etno -logice și Folclorice și Muzeu Etnografic, AcademiaBulgară de Științe; Mare Kõiva, directorul Centruluide Excelență în Studii Estoniene și șeful Departa-mentului de folcloristică din cadrul Muzeului deLiteratură din Estonia, de curând nominalizatăpentru funcția de membru al Academiei de Științedin Estonia; Fabio Mugnaini, profesor la Universi-tatea din Siena, membru în bordul SIEF; NebiBardhoshi, directorul Institutului de AntropologieCulturala și Studii de Artă din Tirana. Cuvântul dedeschidere a fost rostit de doamna Irina Stahl,cercetător la Institutul de Sociologie și secretar algrupului de lucru din anul 2014, organizatoareaevenimentului, care a mulțumit participanțilorpentru prezența la eveniment.

12 noiembrie: În Aula „Teoctist Patriarhul” dela Palatul Patriarhiei s-a desfăşurat conferinţa cutema „Spaţiul socio-economic rural. Identitate şiunitate naţională”, eveniment organizat dePatriarhia Română în colaborare cu AcademiaRomână și Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice„Gheorghe Ionescu-Șișești” (ASAS). După cuvântulrostit de Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bi -sericii Ortodoxe Române, membru de onoare alAcademiei Române, au prezentat alocuţiuni acad.Cristian Hera, preşedinte de onoare ASAS șipreşedintele Secţiei de științe agricole şi silvice aAcademiei Române, şi prof. univ. dr. Valeriu Tabără,preşedintele ASAS. În continuare au susținutcomunicări științifice:

– Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieșteanul,Episcop vicar patriarhal – Rolul preotului și al fa -miliei sale în emanciparea satului românesc;

– prof. dr. Corneliu Bucur – Satul românesc –matricea gestantă și protectoare a neamului româ-nesc, chintesența istoriei multimilenare a civilizațieisale, expresia sublimă și perenă a identității etno-culturale a poporului român;

– prof. univ. dr. Valeriu Tabără – În An Centenar2018 – Spațiul rural și satul românesc, încotro?

Evenimentul s-a încheiat cu proiecția filmuluiMuzeul Național al Satului.

13 noiembrie: În Aula Academiei Române aavut loc conferinţa naţională cu tema „Schimbăriclimatice globale – 100 de recorduri climatice înRomânia”, organizată de Academia Română și Mi -nisterul Mediului. Evenimentul a fost deschis dedoamna Grațiela Leocadia Gavrilescu, viceprim-ministru, ministrul Mediului, și acad. Cristian Hera,președintele Secției de științe agricole și silvice. Aususținut comunicări:

– doamna Elena Mateescu, director general,Administraţia Naţională de Meteorologie – 100 derecorduri climatice în România;

– doamna Marisanda Pîrîianu, director, Minis-terul Mediului – Ministerul Mediului – fondurilenerambursabile și calea spre dezvoltarea dura -bilă;

– acad. Dan Bălteanu – Modificările mediului șievaluarea la nivel național a elementelor la risclegate de alunecări, secetă și resurse de apă;

– prof. univ. Ionuţ Anica, Academia de StudiiEconomice, Bucureşti – Impactul schimbărilor cli-matice asupra securităţii alimentare;

– domnul Nicolae Bărbieru, director, InstitutulNaţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor –Fenomenele hidrologice extreme – istoric, prezent șitendințe de evoluție în perspectiva impactuluischimbărilor climatice;

– acad. Nicolae Săulescu – Obiective alecercetării agricole pentru reducerea impactului şiatenuarea schimbărilor climatice în România;

– domnul Cătălin Simota, director, InstitutulNaţional de Cercetare Dezvoltare pentru Pedologie,Agrochimie şi Protecţia Mediului, ICPA Bucureşti –Calitatea solurilor din România sub influența pre-siunilor induse de schimbările globale;

– dr. Robert Eugen Szep, comisar gen. adj.GNM, Universitatea Sapientia – Influența acti -vităților antropice asupra chimismului preci -pitațiilor în depresiunile intra-carpatice în contextulglobal și regional al schimbărilor climatice.

Conferința a fost urmată de discuții.

14 noiembrie: La încheierea Săptămâniiinternaţionale a diabetului și a cercetării, în AulaAcademiei Române, acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte a susţinut conferinţa „Interferențe întredescoperirea insulinei și Marea Unire”. DomniaSa a adus un omagiu lui N.C. Paulescu, descope -ritorul insulinei, care, în opinia sa este ceea ceEminescu a fost pentru poezia românească, aşacum este înfăţişat in extenso în monografia pe care

93

i-a de dicat-o. Împrejurări independente de voinţasa şi determinate de condiţiile politice ale vremiiau făcut ca rezultatele cercetărilor sale să nu aparădecât pe la jumătatea anului 1921, ceea ce explicăşi faptul că nu a putut lua Premiul Nobel pe care îlmerita cu prisosinţă şi care a fost decernatcercetătorilor americani J.B. Collip şi G.H.A.Clowes, care au avut şi posibilităţi tehnice pentrua-şi valida ipoteza. Acad. Constantin Ionescu-Tîrgovişte a făcut o prezentare la zi a situaţieiîmbolnăvirilor de diabet, însoţite de enumerareacauzelor şi a metodelor de tratament şi prevenţie,mai ales la copii şi la tineri. În continuare acad.Bogdan C. Simionescu, vicepreședinte al Acade-miei Române, a prezentat prelegerea Cer cetarearomânească: problemele prezentului și provocă -rile viitorului.

14 noiembrie: La Clubul Academicienilor alAcademiei Române, prof. ing. Nicolae Noica asusţinut conferinţa cu tema Din istoria clădiriiAcademiei Române.

15 noiembrie: Viaţa şi opera marelui savantEmil Racoviţă (1868–1947) au fost evocate încadrul unei sesiuni ştiinţifice organizate cu prilejulîmplinirii unui secol şi jumătate de la naştereamarelui speolog și biolog român. Evenimentul afost organizat de Comisia Naţională Română pen-tru UNESCO, Secția de științe biologice a Acade-miei Române, și Institutul de Speologie „EmilRacoviţă” al Academiei Române. Au susținutcomunicări:

– acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al Acade-miei Române – Emil Racoviţă – savantul, vizionarulşi fondatorul biospeologiei mondiale;

– acad. Maya Simionescu, preşedinta Secţiei deştiinţe biologice – Emil Racoviţă – micul elev al luiIon Creangă – marele om de ştiinţă, explorator şipreşedinte al Academiei Române;

– acad. Octavian Popescu – Emil Racoviţă,omul şi faptele;

– prof. dr. Ioan Povară, directorul Institutului deSpeologie „Emil Racoviţă” – Emil Racoviţă,fondatorul primului Institut de Speologie;

– dr. Ionel Tăbăcaru – Opera zoologică şibiospeologică a lui Emil Racoviţă;

– dr. Dumitru Murariu, membru corespondent alAcademiei Române – Omagiul operei ştiinţifice alui Emil Racoviţă la împlinirea a 150 de ani de lanaştere.

15–17 noiembrie: Prima Conferinţă interna -ţională de neuroştiinţe, neuroinformatică, neuro -tehnologie şi neuropsihofarmacologie din Româniaa fost organizată în parteneriat cu Societatea deNeurologie din România, Fundația Societății deNeurologie din România, Societatea Română deAutomatică și Informatică Tehnică și SocietateaNațională de Neuroștiințe, sub coordonarea Grupu-lui Român pentru Cercetarea Creierului, aflat subpatronajul Academiei Române. Conferința, des -fășurată în Aula Academiei Române și la WorldTrade Center, a avut ca obiectiv identificareaacelor teorii eficiente, modele și instrumente carevor contribui la o mai bună înțelegere a creieruluiși a funcționării sale. Au participat experți româniși străini din diferite domenii ale științei creierului,neuroștiinței, neurologiei clinice, psihologiei, far-macologiei, dar și din știința sistemelor, neuro -informatică, informatică și tehnologie, specialișticare lucrează la prestigioase instituții din Dane-marca, Japonia, Marea Britanie, România, Spaniași SUA.

16 noiembrie: Muzeul Bucovinei și ConsiliulJudeţean Suceava, în parteneriat cu AcademiaRomână (coorganizator: Universitatea „Ștefan celMare” din Suceava), au celebrat „100 de ani de launirea Bucovinei cu Țara”, eveniment onorat la celmai înalt nivel de către membrii Biroului Prezi diuluiAcademiei Române: acad. Ioan-Aurel Pop, pre -şedinte, acad. Răzvan Theodorescu, acad. VictorVoicu și acad. Bogdan C. Simionescu, vice -președinți, împreună cu acad. Eugen Simion,președintele Secției de filologie și literatură, acad.Dorel Banabic, președintele Secției de științetehnice, acad. Constantin Toma, prof. Ionel Cândea,prof. Constantin Zălinescu și prof. Sergiu Nedev -schi, membri corespondenți ai Academiei Române.

94

Lucrările sesiunii omagiale au fost deschise deacad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele AcademieiRomâne. În cadrul evenimentului au susținutprelegeri: acad. Răzvan Theodorescu, vice pre -şedinte al Academiei Române, prof. AlexandrinaCernov, Universitatea din Cernăuți, și scriitorulVasile Tărâţeanu, membri de onoare al AcademieiRomâne și fondatori ai Societății pentru CulturăRomânească „Mihai Eminescu” din Cernăuți. De laChișinău a fost prezent acad. Viorel Prisăcaru, mem-bru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. A luat, deasemenea, cuvântul prof. univ. dr. Ştefan Purici,prorectorul Universităţii „Ştefan cel Mare” dinSuceava.

17 noiembrie: La Târgul Internaţional Gaudea-mus, pe platoul Romexpo, a avut loc evenimentulcultural „Fanfare ţărăneşti”, dedicat CentenaruluiMarii Uniri; parteneri: Primăria MunicipiuluiBucurești, Institutul de Etnografie și Folclor„Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Cen-trul de Cercetare a Patrimoniului Cultural Imaterial.Repertoriul fanfarelor a cuprins: cântece istorice,folclor, cântări din repertoriul actual de petrecere șiprelucrări din repertoriul internațional.

20 noiembrie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat sesiunea cu tema „România şi Americala Centenar. Oglindiri reciproce”, organizată deLARICS (Laborator pentru Analiza RăzboiuluiInformațional și Comunicare Strategică), Institutulde Științe Politice şi Relaţii Internaţionale al Acade-miei Române „Ion I.C. Brătianu”. În cadrul eveni-mentului au fost prezentate rezultatele primuluisondaj de opinie realizat simultan în cele două țări.Datele cercetării Valori, percepţii şi reprezentări alepopulaţiei din România şi Statele Unite ale Americiiau fost culese și analizate de: The Polling Com pany(în America) și INSCOP (în România). Despre va -loarea acestui experiment au vorbit acad. VictorVoicu, vicepreşedinte al Academiei Române, care afost şi moderatorul discuţiilor, acad. Ioan-AurelPop, președintele Academiei Române, Brett Lyod,preşedinte și CEO, reprezentant The Polling Com-pany, prof. Dan Dungaciu, directorul Institutului deȘtiințe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C.Brătianu” al Academiei Române, și conf. DarieCristea, director executiv INSCOP. În încheiereamanifestării a luat cuvântul ES Hans Klemm,ambasadorul SUA la Bucureşti.

20 noiembrie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat sesiunea ştiinţifică dedicată împlinirii a25 de ani de la înfiinţarea Institutului Naţional pen-tru Studiul Totalitarismului. În deschidere corulPatriarhiei Române a cântat Imnul naţional şirugăciunea Tatăl nostru. Domnul Radu Ciuceanu,directorul Institutului sărbătorit, a făcut o prezentarea preocupărilor şi realizărilor cercetării desfăşurateîn Institut, care acoperă toată aria conceptului deregim totalitar. Acestea sunt concretizate în apariţiaa numeroase volume de documente și lucrări desinteză, alcătuind o adevărată arhivă a totali -tarismului, mărturie peste veacuri a unui timp dejertfă a celor care au avut curajul să înfrunteregimurile dictatoriale. Au susținut alocuţiuni: acad.Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române,Preafericitul Părinte Varlaam Ploieşteanu, vicarpatriarhal, Nicolae Văcăroiu, prim-ministru alRomâniei (1992–1996), Adrian Năstase, prim-mi -nistru al României (2000–2004), Marilena Ion,director adjunct, Direcţia Strategii Guvernamentale(cuvânt din partea domnului Toni Greblă, secretarGeneral al Guvernului României), acad. DanBerindei, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinteal Academiei Române, acad. Victor Spinei,vicepreşedinte al Academiei Române, Ilie Bădescu,membru corespondent al Academiei Române,Cristian Păunescu, consilier BNR, Radu Ciuceanu,directorul Institutului Național pentru Studiul To -talitarismului.

21 noiembrie: Adunarea generală a membrilorAcademiei Române, desfăşurată în Aulă, a ales prinvot secret noi membri ai prestigiosului for de con-sacrare:

Membri titulari: – Paul Niedermaier, Secţia de ştiinţe istorice şi

arheologie– Cornel Hațegan, Secția de științe fizice– Voicu Lupei, Secția de științe fizice– Costin Cernescu, Secția de științe medicaleMembri corespondenți:– Nicolae Saramandu, Secția de filologie și

literatură – Ioan Bolovan, Secția de științe istorice și

arheologie– Cătălin Tănase, Secția de științe biologice– Liviu Marșavina, Secția de științe tehnice– Ioan Valeriu Franc, Secția de științe econo -

mice, juridice și sociologie.

95

26 noiembrie: În Sala de consiliu a AcademieiRomâne, prof. univ. Eufrosina Otlăcan a susținutconferința Matematicieni români din diaspora,eveniment ce face parte din Ciclul de conferințe„Istoria matematicii şi a informaticii în România”,organizat de Academia Română, prin Divizia deIstoria Științei a Comitetului Român de Istoria șiFilosofia Științei și Tehnicii, și Universitatea dinBucurești.

27 noiembrie: Aula Academiei Române a fostgazda Conferinţei naţionale cu tema „Un secol destat naţional, unitar şi indivizibil”, organizate deInstitutul de Cercetări Juridice „Acad. AndreiRădulescu” al Academiei Române şi CurteaConstituţională a Românei. După alocuţiunea dedeschidere, susţinută de acad. Ioan-Aurel Pop,preşedintele Academiei Române, s-a dat citiremesajului transmis de domnul Mihai Poalelungi,preşedintele Curţii Constituţionale din RepublicaMoldova. Conferința a fost urmată de prezentarealucrărilor Enciclopedia juridică română, volumul I(literele A–C), coordonat de Iosif R. Urs și MirceaDuțu, și Controlul de constituționalitate: întretradiție și modernitate, editată de Curtea Consti -tuțională a României și Curtea Constituțională aRepublicii Moldova. Evenimentul a cuprinsurmătoarele alocuțiuni:

– Procesul istoric de constituire şi afirmare astatalităţii române moderne, acad. Răzvan Theodo -rescu, vicepreşedinte al Academiei Române;

– Actele de autodeterminare ale provinciilorromâneşti reunificate, fundament juridico-politic alMarii Uniri, acad. Ion Guceag, vicepreşedinte alAcademiei de Ştiinţe a Republicii Moldova;

– Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri.Tratatele de pace, prof. univ. dr. Dumitra Popescu,prof. univ. dr. Raluca Miga Beşteliu;

– Reperele constituţional-legislative ale for -mării statului român modern, prof. univ. dr. ValerDorneanu, preşedintele Curţii Constituţionale aRomâniei;

– Unificarea legislativă şi progresul juridic,prof. Sorin Popescu, preşedinte de secţie, ConsiliulLegislativ;

– Unificarea organizării avocaturii prin creareaBaroului României Mari, av. dr. Gheorghe Florea,preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor dinRomânia;

– Ştiinţa dreptului şi cultura juridicăromânească în ultimul secol, prof. univ. dr. MirceaDuţu, directorul Institutului de Cercetări Juridice„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.

27 noiembrie: În Sala „Theodor Pallady” a Bi -bliotecii Academiei Române a fost vernisatăexpoziția „1918. Desăvârșirea statului național uni-tar român”, eveniment organizat de BibliotecaAcademiei Române, prin Cabinetul de manuscrise,carte rară, Cabinetul de stampe, fotografie, hărți șiServiciul de periodice, foi volante; parteneri:Muzeul Literaturii Române și Fundația Excelențăprin Cultură. Expoziția a fost onorată de prezențaacademicianului Ioan-Aurel Pop, președintele Aca -demiei Române, care a rostit un cuvânt dedeschidere, și a academicianului Răzvan Theo -dorescu, vice președinte al Academiei Române. Suntexpuse acte, documente și fotografii originale rea -lizate în timpul Primului Război Mondial și laîncoronarea de la Alba Iulia, desene, acuarele șigravuri ale artiștilor români cu imagini de război,precum și un important fond documentar dinarhivele Alexandru Vaida Voevod, Iuliu Maniu,General Henri Mathias Berthelot, Emmanuel deMartonne, Nicolae Iorga, I.G. Duca, ConstantinArgetoianu.

96

PAgiNi De criticĂ şi PUbLiciSticĂ LiterArĂ, vol. i

N. DAVIDESCU

Ediţia reuneşte articole de critică literară, eseuri, textepolemice, cronici teatrale, tipărite în presa vremii de unautor prezent în viaţa culturală a ţării, pe parcursul a pestetrei decenii (1910–1944).

Printre personalităţile care au comentat publicisticaliterară a lui N. Davidescu se numără: Eugen Lovinescu,Şerban Cioculescu, Perpessicius, Vladimir Streinu, EugenIonescu şi alţii.

româNiA și ADerAreA LA zoNA eUro Întrebarea este în ce condiții!

Autori: Daniel DĂIANU, Ella KÁLLAI, Gabriela MIHAILOVICI, Aura SOCOL

Lucrarea reprezintă rezultatele cercetărilor științificeefectuate de autori, în cadrul Proiectului de studii destrategie și politici SPOS 2016, sub egida AcademieiRomâne, în colaborare cu Institutul European Român.

Analizele, evaluările și prognozele autorilor țin seamaconstant de starea zonei euro post-criză, de necesitateacreșterii ritmului reformelor și de organizarea instituțiilorla nivelul Uniunii Economice Monetare. Se subliniazăobligativitatea promovării unor politici ferme privindconvergența instituțională, sincronizarea ciclică cu zonaeuro, flexibilitatea pieței muncii, similaritatea transmisieipoliticii monetare, mecanismele de absorbție a șocurilor,toate fiind elemente strict necesare realizării uneiconvergențe reale a României cu țările zonei euro. Adop-tarea euro nu depinde însă doar de pregătirea noastră, ci șide capacitatea zonei euro de asimilare, luând în conside-rare problemele tot mai acute cu care se confruntă.

Apariţii la Editura Academiei

gHiD PeNtrU AUtori

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

ISSN 1220-5737 98 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, bucureşti, tel:

021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (Popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64trez7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, bucureşti.

Preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.