portretul lui dorian gray - cdn4. lui dorian gray - oscar wilde .pdf · pdf fileoscar...

Click here to load reader

Post on 21-Sep-2019

43 views

Category:

Documents

1 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • CARTIER POPULAR

    Oscar WILDE

    Portretul lui Dorian Gray

    Roman

    Traducere din englezd de Radu fAfAnVCA

    CARTil E R

  • Capitolul I

    Atelierul era impregnat de mirosul puternic al trandafi- rilor, iar atunci cind vdntul ugor, viratic, se zbenguia printre pomii din grldind, aducea prin uga deschisi aroma grea de liliac sau mai delicatul parfum al florii roz de mdceg.

    Din colpl canapelei din perne de piele persane, pe care era intins, fumdnd ca de obicei ligari de la tigari, lordul Henry Wotton prindea transparenla luminos-gllbuie gi aroma de miere a buchetelor de bobilel, ale c[rui ramuri tremurAnde pireau ci abia pot duce povara acestei frumusefi aprinse. in rlstimpuri, umbre fantastice de pdsdri in zbor fulgerau pe draperia lungn din mitase indianl, trasi peste imensa fereas- tri, producind scurte efecte de artl japonezi, ce-l duceau cu gindul la pictorii cu fele palide, de jad, din Tokio, care cdutau si, transmiti ideea de migcare gi de iuleali cu mijloacele unei arte necesarmente statice. Zumzetul apisitor al albinelor, croindu-gi calea printre ierburile inalte gi sllbdticite sau rotin- du-se monoton in jurul lepilor poleili cu praf ai tufelor rizlele de caprifoi, impovdra gi mai mult linigtea. Zgomotele confuze

    ale Londrei pireau notele surde ale unei orgi indepirtate. in centrul camerei, prins pe un sevalet inalt, se afla por-

    tretul in mirime naturali al unui tdnir de o frumusele ex- traordinard. in fala lui, la micd distanfd, gedea artistul insugi, Basil Hallward, a cirui disparilie fulgerltoare, acum cdliva

  • ani, a cauzat la vremea aceea atdta agitatie, ddnd nagtere la presupuneri dintre cele mai stranii.

    in timp ce privea gratioasa gi atrigitoarea formi., atdt de miiestru oglindite in arta sa, un irepresibilzdmbetde pldcere ii aluneca pe fa!d. Dar deodatl a tresirit, a inchis ochii qi gi-a dus degetele la pleoape ca gi c6nd ar fi vrut sd nu se lase trezit din cine gtie ce vis al minlii.

    - Este cea mai buni lucrare a ta, Basil, cel mai bun tablou pe care l-ai pictat, a rostit apatic lordul Henry. La anul, trimi- te-l neaplrat la Grosvenor. Academia este prea mare gi banalS. De fiecare dati cdnd merg acolo, fie este atata lume, incdt nu vid tablourile, ceea ce este ingrozitor, fie atdtea tablouri din pricina cdrora nu apuc si vid lumea, iar asta-i gi mai riu. Grosvenor e singurul loc potrivit.

    - Nu cred ci o sd-l trimit underra, a rispuns cel[lalt, arunclndu-gi capul pe spate - acel tic bizar de care se amvzau mereu prietenii de la Oxford. Nu, n-o si-l trimit niciieri.

    Lordul Henry a ridicat sprAncenele gi l-a privit mirat prin finele rotocoale de fum albistrui, ce se incoliceau capricios, ale ligirii cu tutunul amestecat din belgug cu opiu.

    - Nu-l trimili niciieri? Dar pentru ce, dragul meu pri- eten? Ce motiv ai avea? Voi, pictorii, sunteli o faund bizard! Ali face orice pentru faimi; de indatd ce o avefi, nu sti{i cum si vi debarasali de ea. E o nerozie - existi un singur lucru pe lumea asta mai rlu decit si se vorbeasc[ de tine; e sd nu se vorbeasci. Un asemenea portret te-ar situa mai presus decAt tofi tinerii din Anglia, iar pe b[trdni i-ar umple de invidie, daci cei betrani mai sunt capabili de emofii.

    - $tiu cd ai sI rdzi de mine, i s-a replicat, insi chiar nu il pot expune. Am pus prea mult din mine in el.

    Lordul Henry s-a intins pe divan si a rds.

  • - !i-am spus cd o si rAzi; dar asta nu inseamni ci nu e adevlrat.

    - Prea mult din tine! Pe cuvint, Basil, nu te gtiam aga de vanitos. $i nici nu vdd vreo asemdnare intre tine, cu fafa ta colluroasi gi pdrul de clrbune, ;i acest Adonis, ce pare a fi fdcut din ivoriu qi petale de roze. Zdu, dragul meu Basil, acesta este un Narcis, iar tu - sigur, ai o expresie intelectuall gi aga mai departe. Dar frumuselea, adevirata frumusele, se sfdrgegte acolo unde incepe expresia intelectuali. Intelectul are

    tendinla intrinseci de a exagera 9i a distruge armonia fefei. Din clipa in care cineva se pune pe gdndit, devine imediat tot numai un nas sau o frunte sau alti hidoqenie. PriveEte la oamenii de succes din oricare dintre profesiile elevate. Sunt dezgustltori la culme. Desigur, cu exceplia clerului. Dar in Biserici nu se gdndegte. Un episcop va repeta gi la optzeci de ani ce a fost invlfat sd zicir atunci cAnd era un fecior de optsprezece gi faptul cdaratdmereu incintltor e o consecinld fireasci. Misteriosul tiu tdnir prieten, al cdrui nume nu mi l-ai destiinuit vreodatl, dar al cirui portret md fas cineazd ca adev[rat, nu gdndegte. Sunt cdt se poate de sigur. E o creaturi frumoasi, lipsiti de creier, care ar trebui si se afle mereu aici in timpul iernii, cAnd nu sunt flori la care sI privim, gi mereu vara, ca si ne r[corim minlile. Nu te flata singur, Basil, nu semeni cdtuqi de pulin cu el.

    - Nu mi inlelegi, Harry, a rispuns artistul, bineinleles ci nu sunt ca el. $tiu foarte bine. De fapt mi-ar pirea riu sd arbt ca el. Ridici din umeri? i1i spun adevlrul. Trisiturile fizice qi intelectuale stau sub semnul unei fatalitdli, acel gen

    de blestem carcpare a urmiri de-a lungul istoriei pagii gregili ai regilor. E mai bine sI nu fii deosebit de semenii tni. Urdlii 9i progtii au parte de ce-i mai bun pe lume. Se agazi cum le vine

  • mai bine gi cascd ochii la spectacol. Dacd habar nu au care e gustul victoriei, cel pulin sunt scutili de paharul infrAngerii. O duc aga cum ar trebui sI o facem cu to{ii - netulburali, indiferenli gi flri ceasuri de neiinigte" Nu abat ruina asupra altora, dar nici nu sunt supugi distrugerii pricinuite de mini striin6. Rangul gi bogifia ta, Harry; mintea mea, aga cum e; arta mea, cAli bani face; chipul aritos al lui Dorian Gray - cu tolii vom avea de suferit de pe urma darurilor cu care ne-au inzestrat zeii, vom suferi teribil.

    - Dorian Gray? Aga il cheam5? a intrebat lordul Henry, pirlsind canapeaua gi indreptAndu-se citre Basil Hallward.

    - Da, a$a se numegte. Nu aveam de gAnd s5-!i zic.

    - De ce?

    - Nu qtiu cum sd-!i spun. CAnd imi place cineva nespus de mult, nu ii dezvdlui numele altora. E ca qi cum ag ceda o parte din acel cineva. Am ajuns sI imi placd tainele. Par s[ fie singurele lucruri care fac via{a moderni plind de mister gi de miraculos. Cea mai neinsemnat[ banalitate devine o sursd de pl6cere, dacd arunci un vdl asupra ei. Acum, cdnd e si plec din orag, nu le spun cunosculilor unde plec. Dacd aq face-o, mi-ag strica pl[cerea. As zice ce e un obicei prostesc, dar i{i umple viala de farmec. Presupun ci asta !i se pare o idiolenie ingrozitoare?

    - Deloc, a rlspuns lordul Henry, deloc, dragul meu Basil. Nu uita ci sunt cisitorit, iar unicul farmec al cisniciei este acela cd face ca o viali de deceplii sd fie absolut necesari ambelor pirli. Nu gtiu niciodati unde se afli sotia mea, iar ea nu qtie ce fac eu. Cdnd ne intAlnim - ocazional, atunci cdnd cinim in orag ori ne ducem la Duke's - ne povestim unul altuia cele mai absurde istorii, cu felele cele mai serioase. Nevasti-mea se pricepe de minune la aga ceva, mult mai bine

    i0

  • decdt mine. Nu incurci niciodati datele intdlnirilor, pe cdnd mie mi se intdmplI intotdeauna. Nu face tapaj cdnd mi prinde descoperit. Uneori aq prefera sd-gi iasi din fire; dar nu face decit si ridi de mine.

    * Harry, nu-mi place cum vorbegti despre viala ta de fa- milie, a spus Basil Hallward, ficdnd pagi cdtre uga care d[dea ln gridini. Cred ci egti cu adevlrat un sot cit se poate de bun, dar !i-e rugine de nu mai poli de virtulile tale. Egti un tip extraordinar. Nu spui niciodatd ceva moral, in schimb nu

    faci lucruri necuvenite. Cinismul tiu e doar o pozd.

    - Se fii natural este o pozd gi inci cea mai iritanti pe care o cunosc, a izbucnit in rAs iordul Henry, gi cei doi tineri au iegit impreunl in gridini gi s-au aqezat comod pe o banci lungl din bele de bambus, la umbra unei tufe inalte de laur. Razele soarelui biteau in frunzele lucioase. Unduiau in iarbl margarete albe.

    Dupd un moment de ticere, lordul Henry gi-a scos ceasul.

    A murmurat:

    - Basil, mi-e teaml ci trebuie si plec, dar inainte de asta insist si-mi rispunzi la o intrebare pe care fi-am pus-o mai demult.

    - Care? a intrebat pictorul, cu ochii pironili in pdmdnt. - $tii foarte bine. - Deloc, Harry. - Bine, ili spun eu care; si-mi zici de ce nu vrei si expui

    portretul lui Dorian Gray. Motivul adevirat.

    - !i l-am spus. - Nu mi-ai spus. Ce mi-ai spus este ci ar fi prea mult din

    tine in el. Hai, cd-i o copildrie.

    - Harry, ii spune Basil Hallward, privindu-l drept in ochi, fiecare portret pictat cu suflet este un portret al artistului, nu

    l1