O tipologie a argumentelor utilizate în discursul juridic

Printr-un demers retorico-argumentativ rezultatul standard urmărit este producerea adeziunii publicului la punctul de vedere susţinut (teza)

Sursa (raţională, dar şi afectivă!) a adeziunii este dat de temeiurile – probele, dovezile – aduse in sprijinul punctului de vedere susţinut (argumentele)

Conceptul de argument – polisemantic: poate însemna dovadă adusă în sprijinul unei afirmații, dar și considerent, raționament, motiv, motivare, motivație, ori raționament folosit pentru a susține sau a respinge o afirmație, ori dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă

Accepţiunea termenului argument pentru care optăm este aceea de probă raţional–discursivă invocată în scopul creşterii adeziunii publicului ţintă la punctul de vedere propus.

Suma argumentelor unui demers raţional–discursiv constituie fundamentul demersului argumentativ, prin intermediul căruia propunătorul crede că poate solicita publicului ţintă să accepte ca întemeiată teza care îi este propusă

I. Argumentele bazate pe fapte

Argumentele bazate pe fapte sunt acele argumente care fac referire la informaţii privitoare la realitate şi a căror sursă sunt informaţiile care îşi au sursa în activitatea organelor de simţ.

Caracteristica esenţială a argumentelor bazate pe fapte este concretitudinea, faptul că îşi au sursa în realitate

Atenţie – distincţia dintre fapte adevărate şi fapte crezute ca adevarate

Produsele cognitive ale funcţionării organelor de simţ sunt invocate direct (Am văzut că…”) ori, mai frecvent, mediat, prin mărturii (“Mi-a spus Y, prietenul meu, că…”), ori prin intermedierea unor mijloace tehnice (“Am vorbit în seara respectivă cu el la telefon şi părea supărat”), ori prin operaţii intelectuale elementare (“Mi-am dat seama că era ceva în neregulă când am văzut că în momentul în care a început escaladarea muntelui era îmbrăcat prea subţire şi încălţat inadecvat pentru ascensiunea pe munte”), ori prin intermediul documentelor (“În ziua când inculpatul este acuzat că a săvârşit infracţiunea în Italia el era în ţară, dovadă amenda plătită pentru parcare neregulamentară chiar în ziua desfăşurării infracţiunii la DFPL Iaşi”)

Pentru a potenţa eficienţa argumentelor bazate pe fapte, utilizatorul acestora trebuie să ţină seama de următoarele reguli:1. Faptele trebuie adaptate la auditoriul cărora îi sunt prezentate – la pregătirea, preocupările, interesele, structura de personalitate, experienţa de viaţă, starea de moment, nevoile şi aşteptările acestuia etc.2. Faptele sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt coroborate cu alte fapte ori alte tipuri de argumente3. Faptele sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt mai relevante pentru situaţia, contextul şi mai ales publicul etc. în / pentru care sunt invocate4. Faptele trebuie să fie prezentate şi, mai ales, asumate, ca autentice de publicul ţintă

Argumentele bazate pe fapte pot fi utilizate în cadrul tentativelor de manipulare:a) prin trecerea lor sub tăcere de către cei care ar fi defavorizaţi de cunoaşterea lor, atunci când este cu putinţăb) odată un fapt defavorabil uneia dintre părţi cunoscut de către partea adversă, cel dezavantajat încearcă să diminueze importanţa faptului respectiv în raport cu teza aflată în jocc) partea care constată că un fapt îi este favorabil, chiar dacă importanţa lui în raport cu teza este redusă, are tendinţa de a-i supralicita importanţad) uneori, în lipsă de fapte autentice (reale) care să crească adeziunea partenerilor discursivi la punctul de vedere susţinut, actorii discursivi pot pur şi simplu minţi, “inventând” fapte inexistente

II. Argumentele bazate pe exemple

Clasa exemplelor este mai “largă” decât clasa faptelor.

O parte a argumentelor bazate pe exemple este extrasă din lumea faptelor, dar pot folosi ca exemple şi argumente bazate pe valori, relaţii, sentimente, conduite, trăiri, impresii etc.

Trăsătura specifică argumentelor bazate pe exemple este aceea că plecând de la un caz, o situaţie singulară se generalizează, extrăgându-se o concluzie a cărei finalitate este de a funcţiona ca o regulă generală, pe care să o asume părţile implicate în disputa discursivă

Buna alegere a exemplelor – hotărâtoare pentru demersul de creare a unei generalizări / reguli credibile (Ex.)

Reguli pentru utilizarea eficienta a argumentelor bazate pe exemple:1. Urmare incapacităţii de a determina singure producerea unei adeziuni bazate pe o bună întemeiere, pentru sporirea eficienţei utilizării lor în demersurile argumentative, argumentele bazate pe exemple trebuie coroborate cu alte argumente2. Generalizarea bazată pe argumentele de tipul exemplelor nu trebuie să fie disproporţionat de amplă în raport cu exemplul care îi slujeşte de pretext; cu cat aceasţa diferenţa este mai mare, cu atât enunţul general este mai puţin credibil3. Exemplele utilizate într-un discurs trebuie adaptate la tipul auditoriului vizat4. Exemplele trebuie coroborate un ele cu altele

III. Discursul juridic şi argumentele bazate pe autoritate

Caracteristic argumentelor bazate pe autoritate îi este absenţa legăturii cu dimensiunea concretitudinii. Argumentele bazate pe autoritate nu pot fi obiectul percepţiei ori al vreunui fel de “descoperire” senzorială. Ele ţin de planul ideal, al normei transpersonale

Principalele tipuri de autorităţi invocate în discursul juridic: autoritatea persoanei, autoritatea valorii şi autoritatea legii

Autoritatea persoanei

Autoritatea persoanei , autoritate de / pe domeniu (ex. Hagi, Ilie Năstase etc.)

Dumnezeu, autoritatea supremă

Conceptul de credibilitate şi evoluţia acesteia

Autoritatea valorii

Valorile sunt specifice diverselor domenii ale vieţii sociale.

Există valori ale discursului ştiinţific (adevar / fals; corect / incorect), ale moralei comune (onest / necinstit; bun / rău etc.), ale religiei (pioşenia, supunerea etc.), ale domeniului juridic (dreptatea, legalitatea, pedeapsa etc.)

Valorile evoluează în timp şi constituirea lor depinde inclusiv de calea parcursă în evoluţia sa de o societate ori alta

Ceea ce au în comun membrii unei comunităţi sunt valorile împărtăşite; ceea ce îi individualizează este modul distinct de la individ la individ, de la o colectivitate la alta de a le ierarhiza

(Ex. “adulterul” ca valoare morală a existenţei cotidiane şi reflectarea sa în domeniul juridic)

Autoritatea legii şi discursul juridic

Existenţa şi dinamica unei societăţi este influenţată de legile care o guvernează.

Reciproc, structurarea mecanismului juridic care guvernează funcţionarea unei societăţi este influenţată de parcursul evoluţiei acesteia.

(Ex, sistemele legislative europene – de origine şi inspiraţie creştină – vs. sistemele legislative arabe – de origine şi inspiraţie musulmană)

Legea juridică poate fi înţeleasă şi ca produsul / rezultatul voinţei majorităţii, aşa cum se manifestă ea la un moment dat