Universitatea Tehnică din Cluj- Napoca Facultatea StiinŃa şi Ingineria Materialelor Catedra Ingineria Mediului Procedee şi Echipamente de Epurarea Apelor – suport curs

2

In a doua grupă sunt cuprinse procedee de deshidratare naturală: mecanică, cu o reducere semnificativă umidităŃii nămolurilor. Procedeele din această grupă, de regulă se combină cu cele din prima grupa de procedee. În a treia grupă de procedee sunt incluse procedeele care conduc la reducerea avansată a umidităŃii nămolului (până la o umiditate de 25%) unele dintre ele constituind chiar soluŃii finale de prelucrare. Din ultima grupă fac parte procedeele de prelucrare finală care trebuie sa asigure fie reintegrarea nămolului în mediul înconjurător fără al polua, fie valorificarea potenŃialului de fertilitate în agricultură. In urma analizei tabelului de mai sus putem concluziona că procedeele de prelucrare conduc la obŃinerea următoarelor tipuri de nămoluri sau reziduuri:

• nămol stabilizat (aerob sau anaerob); • nămol deshidratat (natural sau artificial); • nămol igienizat (prin pasteurizare, tratare fizico-chimică sau compostare); • nămol fixat, rezultat prin solidificare în scopul imobilizării compuşilor toxici; • cenuşă, rezultată din incinerarea nămolurilor.

In mod normal în prezent, nămolurile proaspete din staŃiile de epurare urbane, sunt prelucrate în prealabil prin fermentare anaerobă (obŃinându-se biogaz), după care urmează procesele de deshidratare naturală sau artificială şi în final valorificarea lui în agricultură, ca fertilizator, dar numai dacă corespunde din punct de vedere bacteriologic. Prin fermentare anaerobă are loc şi o mineralizare a substanŃelor organice, care devin inofensive faŃă de mediu şi se obŃine biogaz de fermentaŃie. In cazul staŃiilor de epurare de mici dimensiuni, pentru reducerea costurilor investiŃionale, se recomandă utilizarea fermentării aerobe.

4.2. Principalele caracteristici ale nămolurilor

Nămolurile care se formează în staŃiile de epurare în funcŃie de etapa în care se formează se pot clasifica astfel:

• nămol primar, rezultat din treapta I de epurare, respectiv epurarea mecanică; • nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică (nămol activ recirculat, nămol activ în

exces, nămol din peliculă biologică); • nămol amestecat (mixt), rezultat din amestecul de nămol primar cu nămol activ în exces; • nămol de precipitare, rezultat din epurarea fizico- chimică a apei uzate prin adaos de agenŃi de

neutralizare, precipitare, coagulare-floculare.

În funcŃie de compoziŃia chimică, nămolurile pot fi: • nămoluri cu compoziŃie predominant anorganică, care conŃin peste 50% substanŃe minerale (în

substanŃă uscată); • nămoluri cu compoziŃie predominant organică, care conŃin peste 50% substanŃe volatile (în substanŃă

uscată).

CantităŃile de nămol ce se reŃin în diferite trepte epurare a apelor uzate variază de la o staŃie la alta, în funcŃie caracteristicile fizio-chimice ale apei uzate, de procedeul de epurare aplicat şi gradul de epurare realizat. În staŃiile de epurare urbane, cantitatea de nămol se poate calcula cu o bună aproximaŃie în funcŃie de numărul de locuitori, de consumul specific de apă, de gradul de confort edilitar al locuinŃelor etc. Pe baza unor cercetări îndelungate realizate de către K. Imhoff şi publicate în anul 1990, asupra unor localităŃi din Germania care au realizată canalizarea în sistem separativ, s-au putut stabilit anumite valori medii specifice de nămol rezultate în staŃiile de epurare. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2 şi3.