RESPECT FATĂ DE- MONUMEN TELE ISTORICE

de acad. P. CONSTANTINESCU-IAŞI

Păstrarea şi repararea monumentelor istorice şi artistice - mărturii vorbitoare despre

tezaurul cultural al oricărui popor - este o lege obligatorie pentru orice regim legat de popor. Monumentele cultul'ii - cum li se mai spune documentelor mate­

riale păstrate prin vitregia vremmilor pînă azi - fac parte din patrimoniul naţional şi neglijarea lor aduce un prejudiciu oricărei naţiuni. De aceea, atenţia faţă de cultura tre­cut.ului şi semnele ei materiale este unul din obiectivele de bază ale conducerii, oriunde s-a instamat regimul de tip nou, socialist. Peste tot., În U.R.S.S. şi în ţările de democraţie populară sînt organizate instituţii speciale, comitete sau comisii, cu largi puteri şi fonduri suficiente pentru asigurarea păstră,rii monumentelor istorice şi comorilor muzeistice, într-un spirit mult mai larg ca în alte ţări.

Există muzee multe şi vechi, ca şi comisii pentru conservarea monumentelor istorice în ţările cu regim capitalist, în ţări de veche cultmă. DaI' în ţările socialiste această sarcină culturală prezintă aspecte noi, superioare. Ea se bucmă de un sprijin mult mai mare din partea conducerii de stat, care nu precupeţeşte fondurile neceSaI'e bugeta,re ; monumentele artistice nu fac obiectul tranzacţiilor particula,re; toate aceste comori aparţin poporului, care este educat să le proteguiască el însuşi; pentru' cultivarea sa se organizează păstrarea şi prezentarea monumentelor istorice şi artistice.

J;>rin această atenţie a regimurilor 'populare faţă de mmele trecutului istoric s-a spulberat de mult una din minciunile "clasice" ale duşmanilor socialismului. înnoitorii, întemeietorii unei noi vieţi materiale şi spirituale, au cel mai mare respect pentru comorile trecutului, confo.rm principiului că în tradiţie se pot găsi izvoare măreţe de inspiraţie pentru mult ce este nou. Noul nu exclude legătura cu trecutul şi formele sale expresive; n oul se bazează pe tot ce a fost progresist de-a lungul veacurilor.

Lenin a spus: "Frumosul trebuie să fie păstrat ca model, luat ca un punct de plecaI'e, chiar dacă e «vechi». De ce să ne întoaI'cem de la ceea ce este cu adevărat frumos, să renunţăm la el ca punct de plecaI'e pentru dezvoltaI'ea ulterioară numai pentru că e «vechi»" �

în respectul său faţă de monumentele culturale din trecut, Lenin îi spunea. lui Lunacearski, comisar al poporului pentru cultură: "Noi trebuie să ne străduim în primul rînd să împiedicăm să se devasteze muzeele, care păstrează atîtea comori" � muzee şi monumente de artă distruse în furia războiului civil de hoardele albilor reacţionari. Şi gîndul lui Lenin se precizează încă mai mult, cu ocazia constituirii Comsomolului, cînd declară: "Fără înţelegerea clară că numai prin cunoaşterea culturii trecutului, întemeiată

]3

http://patrimoniu.gov.ro

P. CONSTANTINESCU·IASI

pe întreaga dezvoltare a omenirii şi prin prelucrarea ei se poate construi cultma proletară, fără această înţelegere nu se pot admite ţelmile noastre".

La 5 octombrie 1918, Prezidiul Consiliului Comisarilor dă un decret "Despre îme­gistrarea, luarea în primire şi păstrarea monumentelor artistice şi arheologice aflătoare în Rusia". Şi curînd se numeşte, pe lîngă Comisariatul Cultluii, un Comitet pentru muzee şi păstrarea monumentelor de artă şi arheologie.

Printr-o serie de decrete date în anii 1921, 1923 şi 1924 S6 prevăd cele mai bune măsuri pentru păstrarea monumentelor istorice, a mOllllIDentelor de ordin religios, a cetăţilor şi locmilor întărite etc. Pe lîngă mijloacele de protecţie şi pază ce se recomandă, se atrage atenţia şi asupra pedepselor prevăzute în Codul penal sovietic (a;rt. 92, 101, 107) împotriva acelora care ar încerca să distrugă astfel de monumente sau să le aducă vreo vătă.mare, chiar numai prin neglijenţă.

Una dintre grijile imediate ale guvernului sovietic după terminarea Marelui Ră,zboi pentru Apărarea Patriei, în cadrul refacerii ţării în urma îngrozitoarelor elistrugeri aduse de hitleriştii o cupanţi, a fost şi restaurarea monumentelor istorice şi artistice, devastate vandalic: muzee, palate, biserici, statui etc. în călătoria pe care am făcut-o în toamna anului 1955 în U.R.S.S., vizitînd cele mai importante oraşe, nu rareori am remarcat· această muncă de reconstrucţie. Peste tot a.m văzut semne distincte (plăci cu indicaţia Comisiunii monumentelor istorice) fixa,te pe clădiri sau alte rămăşiţe istorice - trecute a,stfel sub

protecţia statului. Anul trecut s-a terminat restaurarea etllioscutului" monument, aflat pe fundalul

Pieţii Roşii de la Kremlin, biserica sf. Vasile Blajenîi, redîndu-i-se înfăţişarea multicoloră exterioară întocmai cum a fost la ridicarea ei în secolul al XVI-lea. Şi una din cele mai inte­resante restaluări, operă de cîţiva ani, terminată şi ea recent, este acoperirea cu aur în întregime a cupolelor celor patru biserici şi a faimosului turn Ivan Veliki din interiorul Kremlinului, ce strălucesc întocmai ca în epoca ţarilor ce le-au constl'lut, acum patru veacuri şi mai bine- spre gloria Kremlinului Sovietelor de data aceasta. Aceeaşi restau­rare de cupole aurite este în ClUS şi la sf. Sofia din Kiev, cel mai vechi monument bisericesc din întreaga Rusie.

Numai această preocupare constantă a Uniunii Sovietice pentru comorile trecutullu a făcut posibil gestul prietenesc al guvernului sovietic din vara anului 1956, prin care s-a restituit ţării noastre tezaurul de obiecte istorice şi artistice, evacuat la Moscova în 1916 şi rămas intact patru decenii, cu toată atitudinea duşmănoasă faţă de Soviete din partea guvernanţilor de odinioară ai ţării noastre.

*

în ţara noastră s-au păstrat suficiente monumente istorice, mărturii ale unui trecut bogat în fapte, pentru a justifica o preocupare atentă şi asigurată din partea celor îndatoraţi cu sarcina respectivă: mcepînd cu bogate staţiuni "preistorice" - un repertoriu arheo­logic, întocmit prin grija unui colectiv al subsecţiei de ştiinţe istorice a Academiei R.P.R., numără aproape 6 000 de aşezări cunoscute - trecînd apoi de-a lungul epocilor medievală şi modernă, considerînd şi monumentele istorice contemporane pe care istoriografia bm­gheză le ignora. Acest material neîngrijit se distruge zilnic, aş putea spune, şi reclamă marea noastră atenţie.

La noi, din păcate, nu există o arheologie medievală organizată; iar monumentele legate de mişcările maselor şi lupta poporului pentru drepturi şi libertate, abia de puţini ani încep să fie considerate.

14

http://patrimoniu.gov.ro

RESPEaI' FATĂ DE MONUMENTELE ISTORICE

Tradiţia în această ordine de idei nu ne-a lipsit. Ea a fost întîmplătoare mai de mult; mai organizată apare o dată cu crearea statului modern.

în vechime, administraţia domnească din ţările romîne nu s-a arătat preocupată decît uneori de întreţinerea şi restaurarea monumentelor. Domnii rezideau biserici ştergîn­du-le trecutul şi puneau pisanii ca şi cum ar fi fost ei ctitori. în această lumină apare şi hrisovul din 1617 al lui Radu Mihnea privitor la Galata: " . .. văzînd şi căutînd pentru rîndul Sf. monastiri ce să numeşte Galata . .. , care este nouă zidire şi facere de răposatul Petru VV, cum au căzut întru mare slăbăciune şi la risipă din toate una, căci ce au fost făcute din nou zidiri împrejurul acestei sf. monastiI'i, trapeză,ri şi chilii şi altele, s-au răsipit şi au căzut .. . ".

Domnul acuză călugării de neglijenţe grave ce au dus la risipirea clădirilor şi hotă­răşte să închine mănăstirea Sf. mormînt pentru ca Patriarhia din Ierusalim să-I pome­nească pe el şi întreaga lui familie la un mare praznic anuall•

Vasile Lupu îşi arată însă respectul faţă de monumentele trecutului. Poruncindu-i logofătului Cehan Racoviţă să caute piatră pentru o zidire nouă, acesta îi propune să scoată piatra de la vechile curţi domneşti din Vaslui. La care Vasile Vodă răspunde :"Scrii dum­neata cum să luom piiatră de la Curtea din Vasluiu; ce acest lucru nu să cade să facem că nu iastă cu cinste, ce de iaurea să cauţi, unde să va afla" 2.

Merite mai mari şi-a atras Grigoi'e Matei Ghica, după cum se vede din documentul următor: "La vlet 7241 sept., singur, dentru sini îndemnat, domnul nostru luminat Gligore Ghica Vodă, ca să vază scaonul bătrîn al domnilor, unde este cetate Sucevii, mai mult pentru sfintele mă,nă,stiri, cetind măria sa hronograful ţării şi auzind că sînt la aceste părţi de sus, purcis-au cu toată curtea mării sale, între carii era şi boeri mari, Costandin Costachi vei logofăt, Ion Niculce veI vornic, Sandul Sturza hetman şi au mersu la Roman, la Niamţu şi la citate în Bae, la Slatina mănăstiri. Şi luni, sept. 4, au mas la mini, în Horodniceni . .. ci au purces în Dragomirna şi în Suciava di au văzut citate şi alte toate. Si cu cheltuiala mării sale m-au pus pitrop să copăr bisărica gospod ce este în mijlocul tîrgului, în numi1e sfîntului mari mucenic Dimitrie. Serban Cant(acuzino) veI med(e1nicer)" 3.

Grigore Matei Ghica este acel,ce a reclădit Curtea din Iaşi cu turnul de la intrare, curţile domneşti de la Galata cu zidul de incintă; el a mai reparat Golia şi a zidit Fru­moasa de lîngă Iaşi. A zidit în Bucureşti biserica Pantelimon.

Sfîrşitului regimului în tÎlnpul descompunerii orînduirii feudale este o epocă de delăsare a trecutului istoric al ţărilor romîne, care va provoca strigătul de jale al poetului Cîrlova pentru Ruinile elin Tîrgovişte, evocarea lui Gr. Alexandrescu în Adio la Tîrgovişte şi cunoscuta scrisoare către Alecsandri a lui Alecu Russo referitoare la CetăţUia de la Iaşi. "Amice - spune Russo - îţi scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc; de pe înălţimea unde odinioară veghiau cete de ostaşi vitezi, ţintind ochii în calea tătarilor . . . " 4.

Poeţii sînt acei care, exaltînd sentimentul naţional pentru scuturarea jugului otoman, au trezit şi interesul pent�u trecutul ţărilor romîne şi pentru monumentele lor. Asaki, poet şi cărturar, face la 1835 o excursie informativă în Moldova în suita lui Mihai

1 Uricarul, VII , p. 12 1 şi unu. 2 Scrisoare in ms. la "Biblioteca Acad. R.P.R.\,

folosită de Alex. Lăpedatu, cronică in "Buletinul Comisiei monumentelor istorice"', 1908 , p. 48 .

3 Ms. rom. 86, Biblioteca Acad. R.P.R., utilizat

de Iorga, "Buletinul Comisiei monumentelor istorice",

1926, p. 143.

4 Scrisoare pub licată tn "Columna lui TraIan",

1874, nr. 1.

15

http://patrimoniu.gov.ro

P: CONSTANTINESCU-IAŞI

Sturza, iar o altă explorare la 1838; în timpul acestor cercetări, Gh_ Asaki şi fiul său Alexandru desenează un număr de monumente, schiţele fiind însoţite de note de călătorie (Cetatea Neamţului, vedere şi plan, mănăstirile Neamţ, Bistriţa, Rangu, Mira, Bogdana)_ întreg acest material de studii, cu amănunte asupra întemeierii şi trecutului monumen­telor, a fost publicat în "Calendarul pentru romîni pe 1871" şi în "Almanahul de învăţătură şi de petrecere din" 1872.

Regulamentul Organic care dă ţărilor o aşezare mai în concordanţă cu situaţia creată după victoriile armatelor ruse atinge, în urma unei inventarieri, şi chestilmea res­taurărilor clădirilor mănăstireşti neînchinate. Regulamentul pentru �ftmtenia, la capitolul VIII, anexul 1, art. 10 prescrie următoarele:

"La mănăstirile ale cărora zidiri se vor afla întru dărăpănare sau vor avea trebuinţă de dregere, mitropolitul să va înţelege cu logofătul Treburilor Bisericeşti ca să trimită un cinovnic împreună şi cu arhitectonul ca să ia toate în băgare de seamă, să rădice plan, chibzuind zidirile ce au a se face; cu arătare de cătă,ţimea şi mărimea fie căreia filurimi de materialuri, de preţuirea lor şi de toată cheltuiala pînă în sfîrşit. Să VDr supune acestea mitropolitului şi logofătului Treburilor bisericeşti, şi după chibzuirea ce să va face, hotă­rînduse o dată planul zidirilor ce au a să clădi, să va începe lucrarea, făcîndusă mai întîiu dregerea care să va cunoaşte mai de neapărată trebuinţă; şi aşa treptelniceşte şi fă,ră precurmare pînă să ia săvîrşire tot lucru într-o marginie de ani hotărîţi.

Cheltuiala trebuincioasă întru aceasta să va întîmpina din SlUna ecstraordinad botă,rîtă pe tot anul pentru fiecare mănăstire.

La întînlplare cînd acele zidiri trebuincioase vor fi însenmătoare, să, vn, eere botă,­rîrea domnului prin log. Trebmilor bisericeşti".

Acest început de organizare, care îşi găseşte ecoul şi în preocupările istoricilor (N. Bălcescu, M. Kogălniceanu), ocazionează un număr de restamări destul de deplorabile' pe la mijlocul secolului trecut, cu o seamă de arhitecţi cunoscuţi ai timpului nespecializaţi în astfel de lucrări. Aşa Turnul Chindiei de la Tîrgovişte este restamat în mod fantezist sub Bibescu 1. Asemenea încercări nici nu puteau să izbutească din lipsa unor studii ştiin­ţifice sistematice referitoare la trecutul arhitectmii în ţările romÎne. Astfel de studii au fost întreprinse tot de unii scriitori şi artişti diletanţi" în materie ca Macedonski, Odobescu şi pictorul ieşan Petru Verusii, acesta din mmă cercetînd cu o pricepere neaşteptată Trei Ierarhii din Iaşi şi biserica episcopală din Argeş, două monumente care fuseseră atinse în specificul lor primitiv prin restamările lui Lecomte du NouY. Pe de altă parte, Macedonski capătă la 1882 misiunea oficială de a cerceta monumentele istorice; rapoartele sale sînt publicate în "Literatorul", III.

încă la 1880 se înfiinţează, sub conducerea lui Alexandru Odobescu, Comisia arheologică, în sînul căreia au.lucrat Petru Gîrboviceanu şi alţii. Această comisie a de­terminat o campanie de restamări ce au culminat cu lucrările lui Lecomte du Nouy; acestea au stîrnit în vremea lor un val de proteste în mare parte îndreptăţite.

Ea se transformă la 1892 în Comisia monumentelor istorice, care face să apară lucrări importante în organul său "Buletinul Comisiei monumentelor istorice", cu începere din 1908. Conducerea, al cărui suflet a fost N. Iorga, îşi asigură concursul a doi arhitecţi ce s-au specializat în istorie, Gh. Balş şi N. Ghika-Budeşti. Publicaţia "Buletinului Comisiei

1 Arhitectul Schlatter restaurează Intre 1 840 şi

1870 biserica Curtea Veche din Bucureşti, mănăstirea

Tismana, biserica D omnească din Clmpulung-MusceJ.

mănăstirea Bistriţa-Vilcea, biserica mănăstirii Mărcuţa din Bucureşti, Turnul Chindiei etc_

http://patrimoniu.gov.ro

RESPECT FATĂ DE MONUMENTELE 181'01HCE

momunentelor istorice", cu toate lipsurile sale prin preocupările prea unilaterale, se edita .în cele mai blme condiţii tehnice şi colecţia sa, în 40 de ani de apariţie, formează lm mate­rial foarte preţios pentru specialişti şi azi.

Tot în această epocă, apar o serie de lucrări de specialitate, datorite unui grup de istorici şi arhitecţi grupaţi la Comisia Monumentelor Istorice ca V. Drăghiceanu, N. N. Socolescu, Al. Lăpedatu, Sp. Cegăneanu, N. Gabrielescu, 1. Traianescu. Acum apar lucrările lui O. Tafrali, profesor de arheologie şi istoria artelor de la Universitatea din Iaşi, Coriolan Petran, P. Constantinescu-Iaşi, T. Burada, St. Emilian, G. Mandre a, Al. Şte­fulescu, V. Vătă,şianu şi alţii.

*

După marea cotitură de la 23 August 1944 vechea Comisie a mOlllllllentelor istorice a mai trăit 3 -4 ani, fiind desfiinţată sub forma ei veche. Rămăsese lm hiatus în acest domeniu, tocmai în epoca revoluţiei culturale inaugumtă după 1948. Lipsa a fost înlplinită printr-un decret al Prezidiului l\farii Adunări Naţionale din 15 martie 1951, care la art. 1 spune:

"Pentru a asigura organizarea ştiinţifică a muzeelor şi conservarea monumentelor istorice şi artistice din ţara noastră, în scopul de a fi puse în slujba educării maselor popu­lare, se în:fiinţează pe lîngă Academia R.P .R. «Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istorice şi artistice»".

Comisia avea un preşedinte numit prin Hotărîrea Consiliului de miniştri şi era alcătuită din reprezent;:mţi ai Academiei R.P.R., ai Ministerului Învăţămîntului Public şi l\finisterului Construcţiilor, ai Comitetului pentru Artă şi Comitetului pentru aşezămintele culturale; mai tîrziu se modifică prin completarea cu delegaţi ai Ministerului Culturii, ai Ministerului Cultelor şi Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii.

Comisia porneşte pe un drum nou, lărgit, mai ştiinţific. În ce priveşte monumentele de cultură, ea face să pătrundă în cercetările sale edificiile din Transilvania, atît de neglijate de vechea Comisie, care îşi au specificul lor. Şi nu se concentrează numai pe clădirile biseri­ceşti, desigur foarte însemnate, ci îşi întinde studiul la monumentele de arhitectură civilă de tot felul, întrucît şi ele sînt o expresie a străduinţei artistice a poporului nostru în trecut, o atestare a realizărilor, datorite meşterilor populari din diferite veacuri. Pentru întîia oară se introduce preocuparea pentru monumentele istorice legate de lupta poporului pentru libertate, urmărindu-se Clmoaşterea şi conservarea acelor edificii modeste în strînsă legătură cu mişcarea muncitorească, tendenţios uitate de oamenii vechiului regim.

Prin Hotărîrea Consiliului de miniştri de la 29 iunie 1955 se întăreşte un Regulament de funcţionare a acestei comisii, care se reorganizează într-o componenţă mai adecvată la finele anului 1955.

Comisia a efectuat în anii 1951-1956 o serie de lucrări de o deosebită importanţă. În cursul anului 1953-1954 s-a efectuat una din cele mai însemnate lucrări: inven­

tarierea monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., cu concursul a llllllleroase auto­rităţi locale.

Cu acest prilej s-au înregistrat 11 453 de mOlllllllente, din care 4 360 au fost decla­rate monumente de cultură. O dată cu aceste liste s-a Întocmit şi un regulament privind p�otejarea, restaurarea şi folosirea mOlllllllentelor de cultură, definitivat prin H.C.M. din 23 iunie 1955. .

. �-a tipărit lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R., într-o lucrare cuprrnzatoare, distribuită diverselor organe de stat interesate. Ea cuprinde un număr

2. - c. 1999 17

http://patrimoniu.gov.ro

P. CON STANTINESCU·IASI

de 115 monumente de arheologie, 3 359 de monumente de arhitectură, 405 monumente de artă plastică şi 466 de monumente istorice.

S-au elaborat normele ştiinţifice privind organizarea ştiinţifică a muzeelor şi con­servarea monumentelor.

S-a întocmit o listă a monumentelor care au imediată nevoie de intervenţii pentru a fi salvate de la ruină, înaintîndu�se Comitetului de Stat al Planificării lista celor ce urmează a fi reparate şi restaurate în cursul anului 1957, cu prevederea în bugetul statului a sumei de 50 500 000 lei.

S-a începuţ lucrarea ştiinţifică Întocmirea 'j°epmio'j'iului monumentelor de cult'/u'ă medievale, modmone şi contempomne şi publicarea unui "Buletin" periodic.

în afara acestor lucrări, comisia intervine mereu pentJ.'u apărarea de devastare a multor monumente, deseori din vina organelor locale, de o indiferenţă uneori mult con­damnabilă. Totuşi, comisia prezintă multe lipsuri.

Regimul de democraţie populară acordă atenţie problemei monumentelor istorice şi artistice, fie prin susţinerea sfaturilor populare în crearea şi îmbogăţirea muzeelor, fie prin înscrierea în bugetul statului a sumelor necesare, investiţii de reparaţie a monumen­telor culturii materiale. Să dau un exemplu vorbitor :

Cînd am preluat Ministerul Cultelor, fondul pentru reparaţii de biserici - monu­mente istorice era doar de 200 000 lei ; în anul 1954 el creşte la 2 milioane, apoi la 3 milioane, iar în 1957 la aproape 9 milioane ; pentJ.'1.1 anul bugetar 1957 fusese înscrisă cifra de 18 mili­oane. Dintre monumentele civile amintesc că numai pentru reparaţia castelului Huniazilor de la Hunedoara s-a acordat suma de 3,5 milioane, ill'mînd a se continua în anul urmă.tor lucrările cu o acoperire bănească şi mai mare.

Din iniţiativa subsecţiei de ştiinţe istorice a Academiei, cu prilejul sărbătoririi a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare, s-a propus Ministerelor Culturii şi Cultelor întreprinderea de mari lucrări de restaurare a tuturor monumentelor rămase de la marele ctitor moldovan.

Neajunsurile în rezolvarea fericită a problemei conservării şi restaurării monumen­telor istorice sînt încă numeroase. în primul rînd nu există încă suficientă atenţie din partea organelor locale, în sarcina cărora cade îngrijirea acestor monumente ; publicul nostru nu este încă educat în spiritul respectului faţă de acest patrimoniu cultural naţional ; comisia centrală pe care o reprezentăm nu este un organism destul de operativ, nu se bucură de fondurile necesare şi este lipsită de cea mai elementară schemă de lucru efectiv ; nu există un trust de construcţie corespunzător specificului deosebit pe care-l prezintă opere ce necesită lucrători şi tehnicieni specialişti, retribuiţi conform.

Sîntem de fapt la început. El trţbuie desăvîrşit astfel ca să poată coresplmde bunelor intenţii ale cîrmuirii noastre democrat-populare cu privire la bunurile culturale din trecut, la atenţia ce-o reclamă monumentele istorice.

YBA)I\E H I1 E K I1CTOPl14ECKl1M nAM5ITH I1 KAM

(KPATKOE CO)l.EP)KAHI1E)

B H H M a H H e K KynbType n porunoro , coxpaHeHHe H BOCCTa HOBneHHe H a H60nee BHnHWX n a MHTHHKOB nora n porunoro HBJl H IOTCH OnHH M H H3 OCHOBHbIX 3 a 6oT COlI.HaJlHCTHlIeCKoro CTpOH . B CCCP, H a ll H H a H C 1 9 1 8 rona H nYTeM pHna neKpeToB 1 92 1 , 1 923, 1 924 ronOB, 6blJlH n pHHHTbI caMble H anne)l{all.l,He Mepbl nnH coxpaHeHHH 'xyno)l{ecTBeHHblx H HCTOPli-

1 8

http://patrimoniu.gov.ro

RESPEC'T FATA DE MONUMENTELE ISTOlUCE

lJe CKHX naWITHHKOB, a O,EtHOH H3 CPOlJHblX Mep, npHH HTblX COBeTCKHM npaBHTeJIbCTBOM nOCJIe OKO H Q aHHH B eJIHKOH OTelJeCTBeHHOH BOHHbl , 6bl JIO BOCCTaHOBJI e HHe n a M HTH H KOB KYJIbTypbl, pa3pYilleHHbl X BO BpeMH HeMeUKOH oKKyn a UHH.

B P H P MO)!(HO npoqle.aHTb Tpa.aHUH IO coxpa HeHHH n a M HTH HKOB HCKYCCTBa .ao<ţleo­.aaJIbHOH 3 nOXH, HO ee npOHBJIeHHH 60JIee HJI H MeHee CJIYQ aHHbl H B H HX n peo6JIa.aaeT B 60JIbillH H CTBe CJIYlJaeB CTpeMJIeHHe rocno.aapeH, BOCCTaHaBJIHBalOLUHX uepKBH HJIH MO­H aCTblpH, npe.aCTaBHTb ce6H HX KTHTopaMH ; 3 noxa KOHua <ţleo.aaJIbHOrO CTpOH xapaKTepH-3yeTcH nOJIHbl M 6e3pa3JIHlJHeM K n pO illJIOMY CTp a H bl .

nepBoe HalJaJIO no opraHH3aUHH BOCCTaHOBJIeHHH H CTOpHlJeCKHX n a M HTHHKOB 6blJIO nOJIO)!(eHO OpraHHlJeCKHM PerJIaMeHTOM, o.aHaKO pe3YJIbTaTbI 6bIJIH nJIaqeBHbl M H H3-3a OTCYTCTBHH no.arOTOBKH apXHTeKTopOB B 3TOH 0 6JI aCTH. OTCYTCTBHe YBa)!(eHHH K npOillJIOMY xapaKTepHO TaK)!(e .aJI H pa60T, n pOH3Be.aeHHbI X ApXeOJIOrHlJeCKOH KOMHCCHeH, OCHOBaHHOH B 1 880 ro.ay, KOTopble 6bIJIH 3 a Be plIleHbl BOCCTa HOBJIeHHHMH, c.aeJI a H H bIMH JI eKoHToM .ae HYH.

n OJIO)!(eHHe BeLUeH MeH HeTCH C C03.aaHHeM KOMHCCHH HCTOpHlJeCKHX naMHTHHKOB, KOTopaH HalJ H H a H C 1 908 ro.aa ony6JI H KOBblBaeT 60raTbIH M aTepH aJI B CBoeM opraHe « B eCTHHK KOMHCCHH H CTOpHlJeCKHX n a M HTHH KOB » ; 3TOT ueHH bl H )!(ypHaJI BbIXO.aHJI B CBeT B TeqeHHe 40 JIeT C YlJaCTHeM ueJIOH nJIeH.abI CneUHaJIHCTOB; e ro B03 rJI a BJI HJIH H. 110pra, apxHTeKTop r. E aJI ill , apxHTeKTop H . rHKa- Ey.aeillTh H .ap.

B CKOpOM BpeMeHH, nOCJIe 23 aBrycTa 1 944 ro.aa , KOMHCCHH H CTOpHlJeCKHX n aMHT­H H KOB npeKpaLUaeT CBoe CYLUe CTBOBaHHe, a 1 5 M apTa 1 95 1 ro.aa YlJ pe)!(.aaeTcH npH AKa­.aeMH H PH P «H aYlJHaH KOMHCCHH MY3eeB, H CTOpHlJeCKHX H xy.aO)!(eCTBeHH blx n a M51THH KOB». HOBaH KOMHCCHH, C 60JIee H aYlJ H blM H illHpOKHM Kpyr030poM, npoH3Bo.aHT p5111. Ba)!(HbIX pa60T B 1 95 1 -- 1 956 ro.aax.

B 3 a KJIlOlJeHHe a BTop no.alJ epKH BaeT 3a6oTY H a po.aHo-.aeMoKpanIlJeCKOrO CTpOH no OTliOille H H lO K Bonpocy naMHTHHKOB KYJI bTYPbl, YKa3 blBaH CYMMbl , npe.aycMoTpe H H ble C :)TOrl u.eJI b lO B 6 10.a)!(eTaX nOC.f1e.aHHX JIeT.

LE RESPECT DES MONUMENTS HISTORI QUE S

(R ESUME)

Le respect de la cu1tUl'e du passe, la conservation et l'entretien des monuments les plus representatifs, constituent l'une des preoccupations fondamentales des regimes socialistes.

Des mesures appropriees furent prises en U.R.S.S. des 1918, suivies par une serie de- decrets des annees 1921, 1923 et 1924, concernant la conservation des monuments historiques et aJ.'tistiques. Au lendemain de la seconde guerre mondiale, l'un des premiers soins du gouvernement sovietique fut d'entreprendre sans delai la restauration des monu­ments devastes pendant l'occupation allemande.

Chez nous, la tradition de la conservation des monuments d'art se retrouve jusqu'a l'epoque feodale. Ses manifestations denotent toutefois un caractere pluMt sporadique et trahissent le plus souvent, chez les princes restaurateUl's d'eglises ou de monasteres, la preoccupation de se poser eux-memes en fondateurs. Sur son declin, le regime feodal fait montre d'une indifference totale pour le passe du pays.

Les premiers rudiments d'organisation dans le domaine de la restauration des monu­ments historiques se font jour dans le Reglement Ot·ganique. Mais, faute d'architectes competents en la matiere, les resultats s'avererent generalement deplorables. Le manque de respect pour le pas se caracterise aussi la Commission .Ât·cheologique, creee en 1880 et dont les restaurations confiees a l'architecte frangais Lecomte du N ouy marquent le point culminant.

Avec la creation de la Cmnmission des Monuments Histm'iques, les choses commen­cent it prendre meilleure tournure. Cettc derniere fait paraître en ] 908 un "Bulletin" de

} D

http://patrimoniu.gov.ro

P. CONSTil<""TINESCU·lAŞI

haute valeur scientifique, dont la publication se poursuit pendant quarante annees, avec le concours d'une pleIade de spe�ialistes ayant a leur tete l'historien N. Iorga, les archi­tectes G. Balş, N. Ghika-Budeşti et d'autres.

Au lendemain du 23 Aout 1944, date de la liberation, la Commission des Jv[onuments Histo1'iques cesse d'exister. Elle est remplacee par la CO'Ynmiss'ion Scientifique des Musees et des Monuments Histm'iques, creee le 15 mars 1951 pres I'Academie de la Republique Populaire Roumaine. Cette nouvelle commission, qui differe de l'ancienne notammem par un esprit plus large et plus scientifique, a reali se, de 1951 a 1956, toute une serie d'im-portants travaux.

Dans la conclusion de son article, l'auteur met en lumiere la sollicitude du regime pour le probleme des monuments culturels et cite les sommes inscrites a cet effet aux blldgets des dernieres annees.

http://patrimoniu.gov.ro