Renasterea nu a fost doar o intoarcere la paganism , ci o indepartare de crestinism chiar mai mult decat paganismul insusi. Zeificand cosmosul, paganii il cautau pe Dumnezeul cel necunoscut (fap. Ap. 17, 23) pe care L-au pierdut, dar arta Renasterii, avandu-L pe Hristos, singura s-a lepadat de El, si invesmantandu-se cu tematica biblica, reprezenta zeitati pagane. In comparatie cu arta antica, arta Renasterii este mult tributara materiei. Ea este cultul carnii si al sangelui. Renasterea s-a dovedit o reanimare nereusita a antichitatii. Arta Renasterii nu este doar lipsita de hristocentrismul Evului Mediu, ea n-a putut sa cuprinda in sine nici macar lumina palida care palpaia in stravederile duhovnicesti ale antichitatii, in intuitiile pictorilor si sculptorilor din vechime. Arta Renasterii este apoteoza mandriei omenesti si a pacatului nepocait. Viata care sufla din creatiile pictorilor Renasterii nu este altceva decat aprinderea patimilor, care in perspectiva vesniciei, reprezinta moartea si pistiirea.[footnoteRef:2] [2: Rafail Karelin, Nikolai Gusev, Mihail Dunaev, Indrumar iconografic, vol. I, Trad. Din limba rusa de Evdochia Savga, Editura Sophia, Bucuresti, p. 309-310.]