renasterea

2
Varietatea adeseori contradictorie a interpretarilor problemei Renasterii demonstreaza imposibilitatea de a o defini cu o obiectivitate riguroasa si in termeni transanti. Citeva clarificari sunt totusi posibile si necesare. Renasterea nu poate fi definita, in mod simplist, ca o "epoca de tranzitie", in istoria culturii si civilizatiei totul este "tranzitie" - lenta sau rapida; fixitatea, imobilismul unor fenomene - de durata, oricum, limitata, - este o impresie iluzorie, in proportii si cu accente preferentiale sau de valori diferite, elemente ale epocii anterioare se prelungesc si persista in cea succesiva (iar unele, chiar si dincolo de aceasta). Renasterea este un fenomen european, nu doar italian, cum il concepe Bruckhardt. Termenul circumscrie nu numai un fenomen cultural, in speta artistico-literar, ci si o epoca determinata a istoriei, a civilizatiei si culturii europene, - ale carei trasгturi caracteristice s-au definit pentru prima data si in modul cel mai complicat in Italia; de unde a iradiat - la date, in proportii si in domenii diferite - in alte tari europene. In sfera notiunii de Renastere se inscriu trei mari evenimente: miscarea intelectuala a umanismului, Reforma religioasa si stralucita miscare artistica (si literara) a carei denumire conventionala, general dar nejust acceptata ca atare (si deci creind confuzia terminologica), s-a suprapus intregii notiuni de Renastere ca faza istorica: ceea ce a facut ca splendoarea artistico-literara renascentista sa fie proiectata asupra epocii in ansamblul ei, idealizind-o. Fenomenul istoric-cultural renascentist nu este unitar. Cronologic, perioada Renasterii acopera, grosso modo, secolele XV si XVI; dar daca in Italia activitatea umanista a lui Petrarca ("Primul om modern" - cum il numeste Renan) incepe inainte de 1340, in timp ce Metafizica lui Campanella apare оn 1638 - deci la un an dupa Discursul asupra metodei al lui Descartes, - in schimb in restul Europei secolul al XV-lea, cu toate ca prin unele aspecte anunta noua era, ramine totusi predominant medieval. Cu toata negarea tenace a "barbariei" anterioare, marele aport si titlu de glorie al noii epoci - "descoperirea lumii si descoperirea omului" -nu a putut impiedica aparitia sau continuarea unor fenomene de intoleranta ori de obscurantism care reeditau barbariile celui mai intunecat Ev Mediu - ca atrocitatile conquistadorilor, reinvierea sclaviei, Inchizitia spaniola sau "vinatoarea de vrajitoare". Civilizatia si cultura Renasterii sunt profund marcate de o alianta intre vechi si nou, de persistenta unor conceptii si practici superstitioase, magice, ezoterice, cabalistice, astrologice, etc. - de care nu s-au debarasat total nici chiar cele mai stralucite minti ale stiintei si filosofici, ca J. Bodin. A. Pare, Copemic, Kepler, Paracelsus, Pico della Mirandola si multi altii. G. Gusdorf defineste Renasterea ca marea epoca a ambiguitatilor si contradictiei; perioada in care "omul urmareste un

Upload: marina-cosciug

Post on 19-Jan-2016

7 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

doc

TRANSCRIPT

Page 1: renasterea

Varietatea adeseori contradictorie a interpretarilor problemei Renasterii demonstreaza imposibilitatea de a o defini cu o obiectivitate riguroasa si in termeni transanti. Citeva clarificari sunt totusi posibile si necesare.

Renasterea nu poate fi definita, in mod simplist, ca o "epoca de tranzitie", in istoria culturii si civilizatiei totul este "tranzitie" - lenta sau rapida; fixitatea, imobilismul unor fenomene - de durata, oricum, limitata, - este o impresie iluzorie, in proportii si cu accente preferentiale sau de valori diferite, elemente ale epocii anterioare se prelungesc si persista in cea succesiva (iar unele, chiar si dincolo de aceasta).

Renasterea este un fenomen european, nu doar italian, cum il concepe Bruckhardt. Termenul circumscrie nu numai un fenomen cultural, in speta artistico-literar, ci si o epoca determinata a istoriei, a civilizatiei si culturii europene, - ale carei trasгturi caracteristice s-au definit pentru prima data si in modul cel mai complicat in Italia; de unde a iradiat - la date, in proportii si in domenii diferite - in alte tari europene. 

In sfera notiunii de Renastere se inscriu trei mari evenimente: miscarea intelectuala a umanismului, Reforma religioasa si stralucita miscare artistica (si literara) a carei denumire conventionala, general dar nejust acceptata ca atare (si deci creind confuzia terminologica), s-a suprapus intregii notiuni de Renastere ca faza istorica: ceea ce a facut ca splendoarea artistico-literara renascentista sa fie proiectata asupra epocii in ansamblul ei, idealizind-o.

Fenomenul istoric-cultural renascentist nu este unitar. Cronologic, perioada Renasterii acopera, grosso modo, secolele XV si XVI; dar daca in Italia activitatea umanista a lui Petrarca ("Primul om modern" - cum il numeste Renan) incepe inainte de 1340, in timp ce Metafizica lui Campanella apare оn 1638 - deci la un an dupa Discursul asupra metodei al lui Descartes, - in schimb in restul Europei secolul al XV-lea, cu toate ca prin unele aspecte anunta noua era, ramine totusi predominant medieval.

Cu toata negarea tenace a "barbariei" anterioare, marele aport si titlu de glorie al noii epoci - "descoperirea lumii si descoperirea omului" -nu a putut impiedica aparitia sau continuarea unor fenomene de intoleranta ori de obscurantism care reeditau barbariile celui mai intunecat Ev Mediu - ca atrocitatile conquistadorilor, reinvierea sclaviei, Inchizitia spaniola sau "vinatoarea de vrajitoare". Civilizatia si cultura Renasterii sunt profund marcate de o alianta intre vechi si nou, de persistenta unor conceptii si practici superstitioase, magice, ezoterice, cabalistice, astrologice, etc. - de care nu s-au debarasat total nici chiar cele mai stralucite minti ale stiintei si filosofici, ca J. Bodin. A. Pare, Copemic, Kepler, Paracelsus, Pico della Mirandola si multi altii. G. Gusdorf defineste Renasterea ca marea epoca a ambiguitatilor si contradictiei; perioada in care "omul urmareste un fel de creatie a lumii si a lui insusi [...], se pasioneaza pentru aventura tehnica in care recunoaste un factor decisiv de reformare si transformare a lumii"; perioada in care, "iesit de sub tutela dogmatismului, omul se minuneaza de noua sa putere." Renasterea оnseamna "criza de originalitate juvenila a civilizatiei occidentale"; este "adolescenta entuziasta a spiritului european", este "epoca de exaltare a omenirii, cind totul pare posibil"; totodata, epoca in care "totul incepe, dar nimic nu se poate termina". - L. Brunschvicg vedea in Renastere o "agitatie indefinita" si "o fecunditate confuza". - Marele secol al Renasterii a fost secolul al XVI-lea: cel mai agitat si cel mai fecund; era moderna propriu-zisa, insa, incepe odata cu secolul urmator.

Epoca Renasterii ramine impresionanta prin extraordinara ei vitalitate, prin optimismul iremediabil, prin pasiunea aventurii si a libertatii; refuzind nu numai autoritarismul unor dogme, ci considerind si moralitatea comportamentului ca fiind un dat limitativ si restrictiv. Juvat vivere! E o bucurie sa traiesti: exclamatia lui Ulrich von Hutten pare a fi оnsasi deviza oamenilor Renasterii.