remedii terapeutice in mediul religios sincretist elenist

11
Remedii terapeutice in mediul religios sincretist elenist Sincretismul religios reprezintă un amestec de credinţe de provenienţe diferite, contopite î ntr-o singură religie. Exemple de sincretism religios găsim în perioada elenistică(323-331 î.Hr). Această perioadă constituie ultima fază de dezvoltare a culturii greceşti ,fiind de fapt o sinteză între cultura grecească şi cea a regiunilor orientale înglobate Imperiului Macedonean de către AlexandruMacedon , fiul lui Filip II. Vorbim în egală măsură despre civilizaţia greacă şi civilizaţia elenistică. Termenul elenism ( hellenismós ) are pentru noi cei de astăzi două valori diferite, una istorico-cronologică şi alta stilistică, aparţinând domeniului istoriei artei. S-a pus deseori în legătură noţiunea de elenism, şi mai ales adjectivul elenistic, cu apariţia ciudată, pentru prima oară, a grecescului hellenistés în loc de héllen (grec, omul grec), folosit în Biblie ( Faptele Apostolilor, 14,1) spre a desemna pe acei evrei ce vorbeau limba greacă şi adoptaseră cultura grecilor. Perioada elenistică a cunoscut ample dezvoltări nu doar în domeniul ştiinţelor naturii şi matematicii, ci şi în filosofie. Periodizarea istoriei elenismului, chestiune teoretică dar cu implicaţii directe asupra punctului de vedere adoptat de diverşi istorici privind esenţa însăşi a acestui fenomen, a constituit mereu, în istoriografia modernă, o controversată problemă. S-a susţinut astfel că premisele elenismului apar odată 1

Upload: dorin-zamfir

Post on 11-Nov-2015

217 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Lucrare de seminar IR

TRANSCRIPT

Remedii terapeutice in mediul religios sincretist elenist

Sincretismul religios reprezint un amestec de credine de proveniene diferite, contopite ntr-o singur religie. Exemple de sincretism religios gsim n perioada elenistic(323-331 .Hr). Aceast perioad constituie ultima faz de dezvoltare a culturii greceti ,fiind de fapt o sintez ntre cultura greceasc i cea a regiunilor orientale nglobate Imperiului Macedonean de ctre AlexandruMacedon , fiul lui Filip II.Vorbim n egal msur despre civilizaia greac i civilizaia elenistic. Termenul elenism (hellenisms) are pentru noi cei de astzi dou valori diferite, una istorico-cronologic i alta stilistic, aparinnd domeniului istoriei artei. S-a pus deseori n legtur noiunea de elenism, i mai ales adjectivul elenistic,cu apariia ciudat, pentru prima oar, a grecesculuihellenistsn loc dehllen (grec, omul grec), folosit n Biblie (Faptele Apostolilor,14,1) spre a desemna pe acei evrei ce vorbeau limba greac i adoptaser cultura grecilor. Perioada elenistic a cunoscut ample dezvoltri nu doar n domeniul tiinelor naturii i matematicii, ci i n filosofie. Periodizarea istoriei elenismului, chestiune teoretic dar cu implicaii directe asupra punctului de vedere adoptat de diveri istorici privind esena nsi a acestui fenomen, a constituit mereu, n istoriografia modern, o controversat problem. S-a susinut astfel c premisele elenismului apar odat cu sfritul sec. V, atunci cnd micarea intelectual a sofitilor efectuase marea primenire a ideilor, n cultura greac; n tot cazul, primele decenii ale veacului IV le apar susintorilor acestei teorii (Richard Laqueur,Hellenismus,Giessen, 1925) drept faze premergtoare ale noii civilizaii, format deopotriv din elemente greceti i orientale. Helmut Berve (Griechische Geschichte,I-II, Freiburg, 1931-1933) crede c elenismul nu este altceva dect extinderea n Orient a civilizaiei greceti, nlesnit de importantele aciuni politice i militare ale lui Filip II al Macedoniei, orice cercetare asupra acestei epoci trebuind s nceap cu rapida elenizare a Macedoniei. Altora, elenismul le aprea ca i o fireasc continuare a civilizaiei greceti, creia i s-au asimilat treptat i gradat, n funcie de deprtarea lor, diverse populaii neelenice (Julius Juthner,Hellenen und Barbaren,Leipzig, 1923), idealizate i propuse ca teme artelor plastice sau literaturii. n lumina aceleiai continuiti de civilizaie s-a vorbit de cuprinderea civilizaiei romane n cea elenistic (W. Otto,Kulturgeschichte des Altertums,Mnchen, 1925) i chiar a celei punice (V. Ehrenberg,Karthago, ein Versuch weltgeschichtlicherEinordnung,Leipzig,1927). Legat de limita de sfrit a elenismului, cercettorii par a se afla ntr-o mai mult sau mai puin relativ identitate de preri: btlia de la Actium (31) i cderea ultimului regat elenistic, Egiptul.[footnoteRef:2] [2: Mihai Gramatopol, Civilizaia elenistic, accesat la data de 20.05.2014, http://www.mihaigramatopol.ro/old/index.php/opera/civilizaia-elenistic/182-civilizaia-elenistic ]

n ceea ce privete raportul dintre cultura elenistic i cretinism, trebuie subliniat c prima a exercitat o influen semnificativ asupra gndirii i doctrinei cretine. n unele date ale sale, cretinismul nu este dect o manifestare. a iudaismului tardiv. (S-a spus chiar c acesta poate fi vzut i ca un fel de erezie a iudaismului). Se nate, de fapt, o micare iudeo-cretino-elenistic, cunoscut sub numele de elenism. Adepii elenismului proveneau din spaiul citadin, din sinagogile din lumea greco-roman, fiind receptivi la cultur i predispui la prozelitism.[footnoteRef:3] [3: Storia del cristianesimo, Religione - Politica - Cultura (editione italiana a cura di Giuseppe Alberigo) volume 1- 2, Borla Citta Nuova, Roma, 2003, p. 195.]

n evoluia sa, cretinismul a primit un important ajutor din partea zestrei secolelor trecute de cultur i civilizaie elenistice. Tradiia antichitii clasice i gsete o nou matc n cadrul culturii cretine. Ca atare, elenizarea cretinismului ar fi pur i simplu o eviden istoric[footnoteRef:4] [4: Goulven Madec, Petites tudes augustiniennes, Institut dtudes Augustinienne, Paris, 1994, p. 16]

Chiar din timpul Apostolilor se poate observa o prim faz elenistic a cretinismului, perceptibil n structura Noului Testament. Relaia dintre nvtura evanghelic i filosofie va fi benefic pentru ambele moduri de a privi i nelege omul, sensul vieii lui. Impactul dintre elenism i iudaism va duce, n cretinism, la determinarea unei viziuni abstractizante asupra divinitii, la tentativa de conceptualizare a sa. ntre cele dou lumi, elenistic i cretin, se produce un fenomen de osmoz, de preluare reciproc a unor idei i mentaliti. Se ajunge, cu alte cuvinte, la elenismul cretin. n ceea ce privete Scripturile iudaismului celui de al Doilea Templu i ale cretinismului care se ntea, este vorba de ntlnirea cu elenismul, ntlnire pecetluit de traducerea de ctre cei aptezeci a Bibliei ebraice n limba greac; din acest eveniment major s-a nscut lungul dialog ntre Ierusalim i Atena, cruia i suntem motenitori, fie c l acceptm sau l refuzm. Cretinarea lumii greceti nu se poate face fr o anumit contaminare cu unele caracteristici ale acesteia. Cu ajutorul influenei greceti cretinismul reuete s se de-provincializeze.[footnoteRef:5] [5: Jean-Francois Courtine, Fenomenologie i hermeneutic a religiei, n Fenomenologie i teologie, trad. Nicolae Ionel, Ed. Polirom, Iai, 1996, p. 21.]

Definitiv desprins din iudaism, cretinismul se insera n elenism prin poarta pe care i-o ineau deschise religiile orientale[footnoteRef:6]. S-ar putea chiar afirma c succesul cretinismului primar se datoreaz i capacitii sale acomodante la cultura greac. Modul cum a tiut s se foloseasc de ea ca de un veritabil vehicul ideatic a dus la formarea, cu ajutorul ei, a structurii conceptual-terminologice. Spiritul grec a atins i determinat cretinismul nc de la naterea sa[footnoteRef:7] Cretinismul a rezistat i datorit neputinelor i slbiciunilor pe care le manifestau principalii si oponeni. Acetia au nceput s devin sceptici n ceea ce privete propria lor tiin, nencreztori n puterea lor de a cunoate n mod adevrat lumea. Motivele pentru care cretinismul a ajuns s triumfe sunt, n primul rnd, cele datorate exclusivismului su, intoleranei i inflexibilitii preluate n bun msur de la evrei, refuzului su ferm de a accepta forme alternative de cult, faptului c a tiut s se deschid universal, dar a tiut i s se nchid atunci cnd s-a simit ameninat. [6: Albert Camus, Eseuri, trad. Modest Morariu, Ed. Univers, Bucureti, 1976, p. 300] [7: Hans von Campenhausen, Prinii latini ai Bisericii, 1, trad. Maria-Magdalena Anghelescu, Ed. Humanitas, Bucureti, 2005, p. 8.]

Acum vom ncerca s facemo evocare aplicat la realitile spirituale de astzi a evenimentelor biblice legate de mpria luiAntioh Epifan, unul din tiranii cei mai ngrozitori ai timpurilor de rspndire a culturii elenistice. Antioh Epifan este unul din mpraii care s-au succedat n cadrul spaiului politic al fostului Imperiu creat i condus de Alexandru Macedon. Aceast perioad istoric este cunoscut sub numele deelenismi este, practic, prima perioad deglobalizareputernic ce o cunoatem. ntr-adevr, pe acest imens spaiu, ce nglobeaz teritorii din Europa, Asia i Africa, i n cadrul creia se regsea i poporul evreu,se exercita nu numai aceeai stpanire politic, dar se rspndea i o cultur de acelai fel, pe atunci, cultura raionalist a vechilor greci sau a elenilor, mbinat cu cultul corpului uman i al splendorii civilizaiei. Spunemglobalizaredeoarece se pstreaz acelai pattern, adic impunerea pe teritorii vaste a unei culturi puternice care niveleaz, pune n umbr i n cele din urm dezrdcineaz culturile locale. Acest proces se realizeaz att spontan, prin faptul c membrii culturilor locale sunt atrai de strlucirea i fastul civilizatiei-reper, ct i, mai ales,controlatcamijloc pentru stapanirea politica de a controla, gestiona si a se impune asupra unor populatii eterogene.In mod evident,generalii lui Alexandru aveau tot interesul sa impuna elenismul, sa uniformizeze cultura si modul de viata, pentru a putea preveni orice fel de autonomie din partea popoarelor aflate sub stapanirea lor.O descriere excelenta a acestui context istoric este facuta de IPS Bartolomeu Anania in cadrul Sfintei Scripturi diortosita de el:Se tie c Alexandru cel Mare (336-323 . H.) crease, n numai zece ani, un vast imperiu cosmopolit, al crui teritoriu se ntindea din Italia pn-n India i din nordul Mrii Negre pn la hotarul de sud al Egiptului. Mort prea tnr spre a lsa un succesor, cea mai mare parte a imperiului su a fost mprit ntre doi dintre generalii si: Antioh a creat regatul de nord, cu capitala n Antiohia, iar Ptolemeu s-a nstpnit asupra regatului de sud, cu capitala n Alexandria. Timp de peste dou secole, dinastiile acestora au continuat, n mare, politica lui Alexandru, sub ele configurndu-se ceea ce va rmne n istorie epoca elenistic:greaca devine limba oficial a tuturor cetenilor, peste tot se nfiineaz coli i instituii de educaie fizic, negoul cunoate o expansiune enorm i, prin el, bunstarea economic, filosofia i tiina ndeosebi matematicile i fizica aduc nume noi i importante n istoria culturii.Era evident ns c o structur att de mozaicat nu putea s-i asigure imperiului o unitate de durat. Aa a nceput la scara lumii de atunci un vast proces de globalizare, prin fuziunea Vest-Est, Vestul fiind Grecia, care oferea standardele de civilizaie i cultur, iar Estul, restul (care trebuia s le adopte).Cstoriile mixte erau ncurajate i, deseori, impuse; Alexandru i obligase pe nou mii din ostaii si s se nsoare cu femei asiatice, el nsui dnd primul exemplu, cstorindu-se cu fiica lui Darius al III-lea.Marea diversitate religioas trebuia estompat prin instituirea unui cult al suveranului; dup acelai exemplu al lui Alexandru, Seleucizii i Ptolemeii au acceptat sau au pretins dup caz s fie adorai ca nite zei, aa cum vor face mai trziu cezarii Romei.Din vastul imperiu fceau parte i Evreii, att cei de acas, din Iudeea, ct i cei din diaspora, care aveau comuniti n mai toate marile orae.Acetia au acceptat elenismul ca pe ceva firesc; vorbeau i scriau grecete, participau la viaa economic i cultural, i plteau cu contiinciozitate impozitele ctre stat, beneficiau de noile standarde civilizatorii;mai mult, pentru ei, care-i pierduser limba matern, a fost tradus Scriptura n limba greac, Septuaginta, oper iniiat i finanat de ctre Ptolemeu al III-lea Filadelful, fapt pentru care Evreii nu puteau fi dect recunosctori.Drama a nceput n momentul n care globalizarea le-a cerut s-i prseasc religia prin adoptarea credinelor i moravurilor-standard i, prin aceasta, s renune, practic, la identitatea lor ca neam.E sigur c rscoala i luptele Macabeilor, i nu numai ale lor, au avut un mobil eminamente religios, dar nu e mai puin adevrat c rezistena lor implica i conservarea fiinei naionale. Un studiu atent i de perspectiv al acestor trei cri ar fi vrednic de tot interesul. Ele ni s-au pstrat, toate, n limba greac. Promisiunea mntuirii constituie noutatea i principala caracteristic a religiilor elenistice.Fenomen imemorial i din plin atestat, sincretismul jucase un rol important n formarea religiilor hittit, greac, rorria, n religia lui Israel, n buddhismul Mahayna i n daoism. Dar ceea ce caracterizeaz sincretismul din epoca elenistic este anvergura i creativitatea sa surprinztoare. Misterele greco-orientale, speculatiile eshatologice i apocaliptice, cultul suveranilor, ilustreaz importana i vigoarea gndirii sincretiste. [footnoteRef:8] [8: Etienne Gilson, Dumnezeu i filosofia, trad. Alex. Moldovan, Ed. Galaxia Gutemberg, Trgu-Lpu, 2005, p. 47.]

Struina n cultivarea valorilor morale, alturi de importana acordat iubirii i credinei pentru mntuirea sufletului, i-a ademenit pe muli gnditori. Pentru a primi drept de cetate n lumea intelectual, cretinismul trebuia, ntr-un fel sau altul, s se identifice cu suveranul elenism. Aceasta a fost marea realizare a primilor Prini Cretini, mai ales a Prinilor Capadocieni: ei au reuit s exprime dogma cretin prin intermediul termenilor acceptai de filosofi. Marile Sinoade Ecumenice au oferit suportul filosofic de care avea nevoie Biserica.[footnoteRef:9] [9: Bertrand Russel, Istoria filosofiei occidentale, trad. D. Stoianovici, Ed. Humanitas, Bucureti, 2005, p. 343.]

Concluzie

Din punctual meu de vedere, consider c, cretinismul a rezistat datorit neputinelor i slbiciunilor pe care le manifestau principalii si oponeni. Acetia au nceput s devin sceptici n ceea ce privete propria lor tiin, nencreztori n puterea lor de a cunoate n mod adevrat lumea. Motivele pentru care cretinismul a ajuns s triumfe sunt, n primul rnd, cele datorate exclusivismului su, intoleranei i inflexibilitii preluate n bun msur de la evrei, refuzului su ferm de a accepta forme alternative de cult, faptului c a tiut s se deschid universal, dar a tiut i s se nchid atunci cnd s-a simit ameninat.

Bibliografie

1. Biblia sau Sfnta Scriptura, Tiprit sub ndrumarea i cu purtarea de grij a Prea Fericitului Printe Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, E.I.B.M.B.O.R., Bucureti, 20052. Camus, Albert, Eseuri, trad. Modest Morariu, Ed. Univers, Bucureti, 1976

3. Courtine, Jean-Francois, Fenomenologie i hermeneutic a religiei, n Fenomenologie i teologie, trad. Nicolae Ionel, Ed. Polirom, Iai, 1996.

4. Gilson, Etienne, Dumnezeu i filosofia, trad. Alex. Moldovan, Ed. Galaxia Gutemberg, Trgu-Lpu, 2005.

5. Goulven, Madec, Petites tudes augustiniennes, Institut dtudes Augustinienne, Paris, 1994.

6. Hans von Campenhausen, Prinii latini ai Bisericii, 1, trad. Maria-Magdalena Anghelescu, Ed. Humanitas, Bucureti, 2005.

7. Russel, Bertrand, Istoria filosofiei occidentale, trad. D. Stoianovici, Ed. Humanitas, Bucureti, 2005.

1