RELATIILE CU AUTORITATILE. LOBBY-UL, CA FORMA A RELATIILOR PUBLICE

Actiunile guvernamentale pot afecta profund o organizatie. De aceea, practicienii de Relatii publice folosesc o serie de tactici care sa faca auzita vocea organizatiei in salile guvernului. Lobby-ul consta in influentarea actiunilor guvernamentale, in special cele legislative, de catre un grup de interese. Lobby-istii incearca de obicei sa ofere informatii persuasive oficialilor guvernamentali. Ei gazduiesc evenimente speciale si adeseori raspund cererilor oficialilor guvernamentali de a oferi informatii pe anumite teme.

Intr-o traducere simplificata, cuvantul "lobby" inseamna coridor, foaier sau hol si, la prima vedere, nu pare a avea nimic in comun cu Relatiile publice. Initial, a face lobby insemna a aborda parlamentarii si consilierii locali, pe holuri, in timpul pauzelor, pentru a-i influenta in sensul votarii sau respingerii unor legi. In marketing si in Relatii publice, sensul termenului s-a largit si, astazi, priveste orice alte aranjamente interumane si interorganizationale, care sensibilizeaza si influenteaza factorii de decizie politica si administrativa in sensul dorit de cineva.

Lobby-ul creeaza si mentine un gen special de Relatii publice la presedintie, guvern, parlament, consiliu judetean, prefectura si primarie, dar si in sfera grupurilor de presa, a institutiilor financiare si de credit, ca si in sfera organismelor cu atributii speciale de indrumare si control. Prin crearea de aranjamente interumane in aceste zone, prin plasarea si controlul unor persoane sau informatii, se poate actiona indirect in interesul afacerilor, al politicii, al culturii sau al unor persoane. In principiu totul este facut in limitele a ceea ce este moral si legal, dar se poate actiona si mai necinstit. La un momentdat, daca ceva nu este legal astazi, se pot promova o initiativa legislativa sau o hotarare locala, care pot face ca acel ceva sa devina legal maine.

Lobby-istii pot aduce in timp util informatii privind programe guvernamentale sau pot inlesni fel de fel de aranjamente privind accesul la proiecte legislative sau la proiecte de politica fiscala, monetara, bancara, vamala si comerciala. Lobby-istul este un om influent care poate face aranjamente avantajoase celui care plateste mai bine, fara rabat de la lege si morala. Lobby-ul practicat in banci, redactii influente, studiouri radio si TV, ca si pe langa organisme cu atributii de indrumare si control (Fiscul, Politia Sanitara, Protectia Consumatorului, Garda Financiara s.a.) favorizeaza persoane sau organizatii, sub masca marketingului, a protocolului, a cooperarii si a bunelor relatii, cu respectarea limitata a legalitatii si moralitatii. Marile agentii de consultanta din domeniul afacerilor publice sunt cele care iau "partea leului" din aceasta activitate. Unele dintre aceste agentii sunt independente, dar majoritatea se afla acum in posesia companiilor de Relatii publice. Numeroase organizatii prefera sa-si foloseasca propriile departamente de afaceri publice. Existenta unei functii de relatii guvernamentale in cadrul firmei permite asigurarea continuitatii contactelor cu politicienii si cu functionarii de stat si faciliteaza furnizarea unui mesaj si a unei imagini consecvente cu presa si politicienii.

Cele mai importante tehnici de lobby sunt grupate in urmatoarele categorii:

a. Lobby direct (reuniuni formale si informale, prezentari formale, brefinguri, scrisori, conversatii telefonice etc);

b. Lobby indirect (campanii de scrisori, discursuri, articole, campanii de presa, critici ale obiectivelor prin lideri de opinie, marsuri de protest, adunari, miscari populare, proceduri legale si judiciare - punere sub semnul intrebarii a constitutionalitatii unei legi sau reglementari, apel la decizie guvernamentala sau organisme administrative);

c. Lobby financiar (contributii la campanii politice - contributii financiare sau in natura -, contributii frauduloase - sume de bani sau cadouri clandestine, mita, garantarea slujbei, onorarii excesive, cadouri etc.);

d. Practici indoielnice (distorsionarea faptelor, miciuni - disimulari, obstructionari, retinere de informatii, atacuri personale, discreditarea oponentilor -, tehnici de obstructionare - urmariri nefondate pentru a intarzia procesul, producere excesiva de documente pentru a lungi procesul de analiza -, cooperare - neutralizarea sau punerea sub semnul intrebarii a sustinatorilor partilor adverse prin oferte de slujbe sau alte avantaje, angajarea cu onorarii extreme a expertilor susceptibili a servi cauza adversa);

e. Organizarea de coalitii (coordonarea lobby-ului cu alte grupuri de presiune, campanii corporate etc.).

In SUA, meseria de lobby-ist este una ca oricare alta. Numai pe langa Congres activeaza, inregistrate legal, peste 40.000 de firme specializate. Legile americane impun insa ca actiunile de lobby sa poata fi urmarite si controlate de public. Lobby-istii sunt obligati sa inregistreze si sa declare sursele de venit si modul in care isi cheltuiesc banii. Ei sunt profesinisti cu competente peste cele uzate in Relatiile publice. Cel mai adesea sunt avocati, fosti membrii ai Congresului ori angajati guvernamentali, buni cunoscatori ai procedurilor juridice, cu acces in medii politice si administrative, unde desfasoara o activitate legala in interesul clientilor. Serviciile prestate de lobby-isti se refera in principal la: furnizarea accesului catre persoane plasate pe diverse niveluri de decizie politica, juridica, economica, comerciala, sociala sau culturala; asigurarea de reprezentare pe langa persoane si organe de decizie, urmarire si control; furnizarea de informatii si de consiliere strategica; sprijin si sustinere in structurile puterii si administratiei. In Europa, lobby-ul comunitar este axat in principal pe relatiile stabilite intre grupurile de interes comunitare si institutiile Uniunii Europene si vizeaza autonomia si reprezentarea nationala, repartizarea fondurilor UE, sustinerea unor interese profesionale, a unor interese ale minoritatilor etc. In Bruxelles sunt inregistrate peste 10.000 de firme avand ca obiect activitatea de lobby si in care opereaza peste 84.000 de specialisti. La nivel local, putem identifica si in Romania rudimente ale activitatilor de lobby, inclusiv formalizarea unor instrumente de lobby. In general, aceste activitati se refera la relatia organizatiilor neguvernamentale cu administratia locala si, eventual, prefectura.

RELATIILE CU COMUNITATEA SI PUBLICUL LARG

Comunitatea locala cuprinde mai multe publicuri, structurate pe baza unor interese, atitudini, aptitudini comune (politice, economice, culturale, religioase, etnice, rasiale etc.); adesea, atitudinile acestor publicuri sunt influentate de anumiti lideri de opinie (oficialitati locale, lideri sindicali sau religiosi, industriasi, bancheri, editori de presa, comentatori si analisti politici etc.). Toate aceste publicuri care formeaza comunitatea locala sunt intr-o interactiune permanenta si complexa. Unele dintre ele au un rol important in cristalizarea opiniei publice locale, de aceea ele ar putea fi denumite publicuri-cheie: factori de decizie si de influenta, lideri de opinie, oficialitati locale, lideri sindicali, lideri religiosi, industriasi,

bancheri editori etc. Practic, in orice comunitate, structura de putere - definita ca retea de influenta intre indivizi si organizatii, retea implicata in procesul de luare a deciziilor in problemele de interes general ale comunitatii - este descrisa ca avand doua componente:

- structura oficiala (formala) de putere, formata din factori de decizie (numiti sau alesi), insarcinati oficial cu infaptuirea vointei comunitatii prin intermediul mecanismelor statale;

- structura neoficiala (informala) de putere, denumita si "guvernarea invizibila". Ea este formata in principal din lideri neoficiali de opinie, care influenteaza intr-o maniera informala procesul de luare a deciziilor. Liderii de opinie nu iau ei insisi decizii, ci consiliaza sau sprijina factorii de decizie in luarea unor hotarari favorabile pentru grupurile sau interesele lor. Ei sunt adesea implicati in mai multe grupuri de interese si intr-o varietate de probleme; influenta lor variaza mult de la o problema la alta si nu este constanta. Liderii de opinie sunt importanti, deoarece ei asigura atat circulatia informatiei dinspre propriul lor grup catre factorii de decizie, cat si circulatia in sens invers a informatiei, de la factorii de decizie catre membrii grupului lor; atitudinea membrilor grupului este puternic influentata de cea a liderului lor de opinie.

Responsabilitatile specialistului in Relatii publice in domeniul relatiilor cu comunitatea locala pot fi sintetizate astfel:

- cunoasterea comunitatii locale. Specialistul trebuie sa inteleaga ceea ce se intampla in zona geografica in care exista organizatia sa: structura si activitatea economica, politica, sociala a comunitatii; modul cum aceasta actioneaza in diferite situatii; liderii si publicurile cheie; sistemul de legi si norme; traditiile, valorile, interesele si problemele specifice etc.

- planificarea si realizarea practica a programelor de relatii cu comunitatea locala;

- asistenta acordata staffului organizatiei, precum si oricaror alti membri ai acesteia, in ceea ce priveste comunicarea cu localnicii.

Trebuie mentionat faptul ca programele de relatii cu comunitatea locala pot fi aplicate numai cu acordul si colaborarea liderilor locali (ai celorlalte organizatii care urmeaza sa fie implicate in aceste programe). De asemenea, trebuie spus ca elementele cheie pentru realizarea unor relatii eficiente cu comunitatea locala sunt reprezentate de contactele personale si de comunicare. Acestea promoveaza intelegerea, empatia si, in cele din urma, increderea reciproca.

In afara de contactele oficiale cu liderii locali si cu liderii de opinie, in programele de relatii cu comunitatea locala pot fi incluse si alte metode, precum:

- participari la evenimente si actiuni ale comunitatii: evenimente sportive, actiuni culturale, actiuni de binefacere, serbari locale, comemorari etc. (de exemplu, corporatia Syntex din Palo Alto, California, sustine o galerie de arta deschisa in folosul membrilor comunitatii);

- intalniri fata in fata. Exista grupari comunitare care isi asuma anumite responsabilitati sociale, cum ar fi cele ecologice. De exemplu, o organizatie precum Greenpeace ar putea sa fie interesata de felul in care

compania dumneavoastra isi deverseaza rezidurile toxice. La primul semn ca o astfel de organizatie va studiaza activitatea, este vital sa deschideti canale de comunicare cu membrii acesteia, in mod ideal prin intalniri fata in fata. Multe organizatii de acest tip incep cercetarea inainte de a instiinta compania. Daca puteti demonstra bunele intentii ale companiei, puteti preveni declansarea unei crize de proportii. Intalnirile fata in fata pot sa nu se limiteze la membrii organizatiilor respective, ci puteti sa invitati si grupuri neutre in speranta de a consolida aliante cu acestea din urma pentru probleme sau oportunitati din viitor.

- discursuri ale liderilor organizatiei in diverse ocazii cand se aduna diferiti membri ai comunitatii locale. Daca o organizatie este interesata de o tema locala, atunci un discurs urmat de o sesiune de intrebari si raspunsuri poate promova punctul de vedere al organizatiei si poate usura obtinerea informatiilor despre modul in care gandesc membrii comunitatii referitor la acea tema.

- sponsorizari, donatii, acordarea de premii cu diferite prilejuri. Dupa ce o organizatie si-a oferit voluntariatul, ea poate sa si doneze. Uneori, aceste donatii iau forma unor sponsorizari - de exemplu, platirea taxelor unui program educational. O asemenea generozitate poate genera simpatie pentru organizatie. In loc de bani, unele companii sponsorizeaza cu bunuri, servicii sau chiar exepertiza din domeniul lor de activitate.

- primiri ale membrilor comunitatii locale in facilitatile organizatiei (actiuni de tipul "Ziua usilor deschise", "casa deschisa", tururi ale fabricii etc.). Organizatiile care ofera bunuri si servicii interesante pot organiza zile ale portilor deschise prin care sa atraga simpatia comunitatii. Acestea constau in vizite in organizatie si in oferirea de brosuri, cadouri speciale (cani de cafea, alte obiecte care au inscrise logo-ul si numele organizatiei) si in discursuri din partea gazdelor.

- stimularea membrilor organizatiei in angajarea de actiuni pe baza de voluntariat in folosul comunitatii. Multe organizatii incurajeaza angajatii sa isi ofere voluntariatul in scoli, biserici, spitale, biblioteci si alte institutii locale importante. Voluntariatul este un instrument puternic de a construi relatii pozitive cu grupurile comunitare.

- organizarea de seminarii, simpozioane, cursuri de pregatire profesionala etc. (de pilda, Banca First Interstate din California organizeaza in fiecare an seminarii gratuite de planificare financiara pentru membrii de varsta a treia ai comunitatii locale).

Campanii sociale. Uneori, organizatiile investesc bani, bunuri, servicii si voluntariat pentru nevoi sociale deosebite, cum ar fi cerecetarea pentru cancer sau educatia pentru categorii defavorizate. Ca si evenimentele speciale, campaniile sociale pot fi adresate mai multor publicuri. Publicul principal sunt persoanele direct afectate de nevoia sociala luata in atentie. Dar campaniile sociale sunt realizate astfel incat sa atraga sustinerea oficialilor guvernamentali, consumatorilor, angajatilor actuali si potentiali si altor publicuri importante, care pot ajuta organizatia sa isi atinga obiectivele. Domeniile catre care trebuie orientate cu precadere aceste actiuni sunt: cultura, sportul, invatamantul, mediul inconjurator, ocrotirea sanatatii, actiunile caritabile, sprijinirea tinerilor, a celor in varsta, a persoanelor defavorizate

sau cu handicap, ocrotirea patrimoniului cultural local etc. O data in plus insa, trebuie subliniat ca actiunile de castigare a simpatiei, intelegerii si bunavointei comunitatii locale trebuie sa se impleteasca armonios cu realizarile propriu-zise ale organizatiei; astfel, o rafinarie care polueaza frecvent mediul sau inconjurator nu va fi perceputa de catre comunitatea locala ca un "bun vecin" numai pentru faptul ca sponsorizeaza concursul annual de popice.

http://www.referatele.com/referate/noi/marketing/relatiile-publice-co241152421.php

Relatiile publice – PR – sunt ansamblul actiunilor concertate exercitate de o organizatie asupra opiniei publice, pentru a determina atitudini si comportamente in favoarea sa. Fondatorul PR este considerat americanul Ivy Lee, cel care a transformat imaginea membrilor familiei Rockfeller in binefacatori.

PR vizeaza in principal liderii de opinie, decidentii, purtatorii de cuvant, cei care amplifica informatia care le este transmisa. Exista doua tipuri de public tinta: intern firmei si extern firmei, adica toti cei care pot avea o influenta asupra existentei si dezvoltarii firmei.

Publicul intern este format din: actionari, administratori, personalul si membrii intreprinderii.

Publicul extern:

- vecinatatea imediata, in scopul dezamorsarii sau evitarii tensiunilor ulterioare implantarii firmei cu comunitatea locala;

- autoritati publice politice (partide, parlamentarii din circumscriptia respectiva, colectivitatile teritoriale), economice (camere de comert centrale si locale), stiintifice, sindicale;

- autoritati morale (profesori, oragnisme de formare si educare, corpul medical, medii artistice, cler);

- organizatii de consumatori si asociatii profesionale;

- concurenti;

- furnizori si bancile firmei;

- clienti, distribuitori si consumatori;

- organisme de informare, mass - media, agentii de presa;

- marele public (de exemplu, vizitele in firma “Porti deschise”).

Obiectivele relatiilor publice sunt:

- a face credibil, cunoscut si inteles;

- a explica, a facilita judecata;

- a instaura legaturi de incredere si loialitate;

- a surprinde, a fideliza, a oficializa, a mediatiza;

- a declina un mesaj publicitar .

Scopurile urmarite sunt: admiterea unei actiuni a firmei, crearea de reactii favorabile in vederea obtinerii de sprijin moral, prezentarea unui produs, a unui manager, linistirea consumatorilor sau a actionarilor in cazul unor evenimente neplacute (greve, fluctuatii bursiere, accidente, zvonuri lansate de concurenta). Scopul principal este intarirea imaginii.

Si pentru ca vorbim de imagine, trebuie sa subliniem aportul deosebit al profesorului american Dennis Wilcox la teoriile despre formarea, mentinerea si intarirea imaginii unei personalitati, a unei firme, a unui produs. Reputatul specialist, situat intre primii zece din SUA, profesor emerit din 1984, este membru in consiliul editorial al « Public Relations Review » si « Journal of Public Relations Research ».

Aflat recent in Universitatea Ecologica din Bucuresti, domnia sa remarca: “tot ce am invatat noi despre marketing-mix se pare ca este inversat. Stiintele Comunicarii devin din ce in ce mai importante ».

Nutrind exact aceeasi convingere, in volumul urmator vom insista mai mult asupra raportului marketing – comunicare.

Agentiile de relatii publice propun cinci tipuri de servicii:

- consultanta in comunicare (agentia realizeaza studii de imagine si propune strategii de comunicare, ajuta la infiintarea departamentelor de PR ale firmelor, masoara starea de spirit a opiniei publice; o agentie poate realiza un audit asupra comunicarii de criza – pentru o banca, in scopul de a sti cum sa reactioneze si ce sa declare in caz de criza);

- comunicare interna (agentia concepe sisteme de comunicare interna – jurnal intern, bilant financiar – care vizeaza producerea unei imagini proiectata spre exterior);

- promovare externa (realizata, in general, prin crearea de evenimente: sponsorizari, fundatii, vizite, intalniri, festivaluri, expozitii; aceste tehnici permit promovarea unei entitati sau a unui produs, dar si sensibilizarea opiniei publice dupa o informare prealabila);

- relatii cu publicul specializat (mijloacele utilizate sunt: redactarea si difuzarea de informatii, organizarea de reuniuni si conferinte, stabilirea de contacte privilegiate cu acest tip de public; cand tinta o formeaza jurnalistii, este vorba de relatiile de presa; relatia cu publicul specializat poate lua forma publicitatii institutionale);

- relatii internationale (agentia poate pregati vizite oficiale, poate prezenta analize specializate politice, sociale, poate asigura relatiile necesare implantarii firmei intr-o tara straina).

Consilierul de relatii publice isi asuma urmatoarele sarcini: analiza si diagnosticul comunicarii, definirea unei politici si a unei strategii de relatii publice, conceperea planului de actiune, asistenta permanenta sau punctuala, masurarea rezultatelor obtinute.

PR raman, totusi, actiuni complementare publicitatii.

Unele agentii de PR ofera serviciu complet in toate disciplinele PR si in diverse medii; altele sunt specializate pe diverse sectoare economice sau pe diverse tinte; altele apartin unor grupuri multinationale, permitand actiuni in mai multe tari.

Exista tendinta specializarii agentiilor de PR pe mai multe directii: disciplina (comunicare institutionala, financiara, prevenirea si gestiunea crizelor, comunicarea interna), mijloace de comunicare (relatii de presa, mecenat, sponsorizare, lobby, editare, studii, presa de firma), sector de activitate (turism, petrecerea timpului liber, cultura, colectivitati locale, sanatate, inalte tehnologii).

Relatiile de presa sunt principala tehnica utilizata de agentiile de PR, reprezentand aproape doua treimi din profitul brut al acestora. Relatiile de presa au ca obiectiv supravegherea si analizarea presei, conceperea comunicatelor, dosarelor si organizarea conferintelor de presa. Avantajele se compara cu cele ale publicitatii.

Relatiile de presa permit:

- o credibilitate sporita, deoarece articolele redactionale sunt citite cu mai mult interes decat publicitatea;

- un impact puternic si selectiv;

- o rentabilitate mai mare, deoarece cheltuielile sunt mai mici decat in cazul cumpararii de spatiu publicitar;

- o mai mare suplete, pentru ca subiectele propuse presei pot fi adaptate in functie de circumstante si de evenimente.

In domeniul relatiilor de presa trebuie respectate anumite principii: a comunica numai cand exista intr-adevar un subiect interesant, pentru ca si tacerea face parte din comunicare; a comunica numai in legatura cu fapte reale, parand transparent; a prezenta un dosar de presa inventiv, original; a cumpara spatiu publicitar, pentru a anunta anumite evenimente; a exploata complet un eveniment pentru fiecare public tinta; a atasa fotografii in dosarul de presa; a avea in vedere intervalele de aparitie pentru cotidiene, saptamanale si periodice lunare; a multumi jurnalistului dupa aparitia articolului; a trata toti jurnalistii in mod egal; un comunicat pentru presa straina trebuie redactat in limba tarii respective si adaptat intereselor locale.

Lobby. Prin lobby intelegem grupurile, organizatiile sau asociatiile care exercita o presiune asupra puterilor publice, pentru a face sa reuseasca interese private. Lobby-ul si-a facut aparitia in 1946, in SUA si a intrat in Europa ceva mai tarziu. Cel mai important oras european pentru lobby este Bruxelles, datorita prezentei institutiilor comunitare.

In concluzie, PR nu cauta un rezultat imediat, cum ar fi cresterea vanzarilor pe termen scurt ( de exemplu, Programul Tuborg pentru protectia mediului, Programul Omo pentru curatenia parcurilor Capitalei, Programul Ariel – un computer in fiecare scoala rurala etc.). PR au un obiect foarte larg, vizand numeroase segmente de public ; politica de PR nu este punctuala, ci coerenta si continua, mentinand o prezenta discreta, exploatand toate circumstantele favorabile imbunatatirii imaginii organizatiei in fata publicului. Alte exemple de actiuni de PR sunt “Porti deschise” cu ocazia unei aniversari a unei firme, organizarea unui concert (de exemplu, Vodafone prezinta Depeche Mode in turneu, Liberty Parade organizata de Gauloise ).

https://origamimela.wordpress.com/2013/08/19/afacerile-publice-si-lobby-ul/

AFACERILE PUBLICE SI LOBBY-ULPrin “afaceri publice” vom intelege relatiile non-comerciale pe care le intretinintreprinderile cu autoritatile guvernamentale si locale, precum si cu colectivitatilelocale.Intreprinderile si organizatiile intra in dialog cu statul, care intervine in “regulilejocului”, atat la nivelul national cat si la cel local. De fapt, nu exista nici un sector alactivitatii umane care sa nu depinda intr-un fel de stat. De asemenea intrprinderea sauorganizatia isi are resedinta in cadrul unei comunitati, are vecini care o sustin sa nu. Estesupusa atacurilor grupurilor de presiune de indata ce se indeparteaza de idealurile lor.Inaceasta situatie, intreprinderile sau organizatiile folosec mijloacele de relatii publice. La randul lor intreprinderile, organizatile incearca influentatea legislatorului prin abordaripersonale sau partizane. Actiunile de influenteare a legislativului de catre organizatii saudiferite grupuri de presiune sunt denumite lobby. Deci, lobby-ul este o forma de relatiipublice, dar caracteristica sa este de a incerca sa creeze legaturi pentru a influneta maibine deciziile politice si administrative. “Pentru a evita ca lobby-ul sa devina o piata deinfluenta oculta, legea prescrie anumite limite in exercitarea profesiei, obligand lobby-istii sa se identivice, sad ea numele firmei care ii plateste, sa spuna ce lege saureglementare vor sa influenteze si de ce suma dispun pentru a face acest lucru. Oasemenea lege a lobby-istilor exista la Washington si Ottawa si sunt discutiicare vizeazainstituirea unei astel de legi si in Quebec”.(Bernard Dagenais, 2002, pag. 72).

http://www.scritub.com/sociologie/resurse-umane/RELATIILE-PUBLICE-Sl-ACTIVITAT11321222024.php

http://bibliotecareferate.blogspot.md/2012/10/lobbying-ul.html

https://origamimela.wordpress.com/2013/08/19/afacerile-publice-si-lobby-ul/