În prezent se discută tot mai mult despre noua economie sau economia

digitală sau economia informaţională. Dar ce este noua economie? Care sunt

caracteristicile noii economii?

În prezent se vorbeşte tot mai mult despre o nouă economiei. În

perioada de după 1994, creşterea productivităţii în Statele Unite a înregistrat

ritmuri mai mari chiar decât în perioadele din trecut de mare având economic,

ceea ce a făcut ca mulţi specialişti să afirme că „noua economie” este egală în

importanţă cu revoluţia industrială sau, chiar mai mult, similară cu cea ce-a

doua revoluţie industrială a perioadei 1860-1900, perioadă remarcabilă din

punctul de vedere al implicaţiilor asupra dezvoltării omenirii. În această

perioadă productivitatea a înregistrat ritmuri semnificative, iar economia a

intrat într-o zonă de inflaţie minimă.

Termenul de nouă economie (new economy) apare pentru prima dată

în SUA în 1995. Tot atunci s-a încercat şi definirea noului termen. Deşi nu

există o definiţie unanim acceptată de către economişti, există mai mulţi

termeni utilizaţi pentru a denumi noul tip de economie: economia digitală sau

computerizată, economia informaţională, economia electronică, economia

globalizată, economia reţelelor sau a comunicaţiilor etc..

Noua economie este denumită şi economia informaţională sau a

informaţiei datorită rolului acestui factor de producţie în crearea bogăţiei;

factor de producţie mult mai important decât resursele materiale sau de capital.

Printre caracteristicile noii economii se numără:

- liberalizarea schimburilor internaţionale;

- globalizarea;

- creşterea importanţei timpului liber;

- dinamica mai rapidă a pieţelor financiar-bancare decât aceea a sectorului

productiv;

- extinderea utilizării computerelor şi a mijloacelor şi tehnicilor de

comunicare atât în activitatea firmelor cât şi în gospodăriile populaţiei etc..

SEMINARUL

RELAŢIILE

ÎNTREPRINDERII

DE COMERŢ ŞI

TURISM CU

MEDIUL AMBIANT,

ÎN CADRUL NOII

ECONOMII

3.1. Noua economie

3.2. Analiza micromediului

3.3 Analiza macromediului

3.1. NOUA ECONOMIE3.1. NOUA ECONOMIE

Elemente fundamentale ale vechii şi noii economii

Tabelul nr. 1.

VECHEA ECONOMIE ECONOMIA ELECTRONICĂCaracteristicile generale ale economiei:

Pieţele Stabile DinamiceSfera competiţiei Naţională GlobalăForma de organizare Birocratică AntreprenorialăMobilitatea afacerii şi potenţialul geografic

Reduse Înalte

Competiţia între regiuni Scăzută ÎnaltăIndustria

Organizarea producţiei Producţie de masă Producţie flexibilăFactorul cheie al producţiei Capital/muncă Inovaţie/cunoştinţeTehnologia conducătoare Mecanizare DigitalizareSursa avantajului competitiv Scăderea prin cost/economia

de scarăInovaţie, calitate, reglare la piaţă

Importanţa cercetării/inovării

Moderată Înaltă

Relaţia cu alte firme Stabilite direct Alianţe şi colaborareForţa de muncăScopul principal al politicii resurseor umane

Ocupare deplină Salarii şi venituri mari

Calificare Calificare specifică Calificare largă, instruire multiplăEducaţie necesară O calificare Învăţare continuăRelaţiile de muncă/de conducere

Adverse De colaborare

Natura ocupării Stabilă Risc şi oportunitateFelul muncii Rutină Schimbătoare

Comportament organizaţionalModel de succes Despărţiţi şi concurenţi Conectare, cooperare şi concurenţăOrganizarea muncii Centralizare DescentralizareIerarhii Rigide FlexibileModel de companii Companii-structuri Companiile-proiect şi reţele de

întreprinderiViziunea/misiunea Succesul pe o piaţă naţională Succesul pe o piaţă globală sau

fragmente ale ei

Schimbarea paradigmelor generează şi noi reguli pentru economia electronică:

trecerea de la locuri la spaţii. În noua economie entităţile sunt oameni,

obiecte, agenţi, noduri;

conectare totală;

creşterea puterii reţelelor, putere care este dată de oameni;

membrii reţelei prosperă când reţeaua prosperă.

Economia electronică este o economie a afacerilor incluzând toate tipurile de

afaceri construite în jurul Internetului în conexiune cu alte procese de mare amploare şi

impact cum sunt inovarea, globalizarea şi dezvoltarea durabilă.

Firma de comerţ şi de turism îşi

desfăşoară activitatea sub impactul

condiţiilor concrete ale mediului său

ambiant.

Mediul ambiant reprezintă un

ansamblu de factori eterogeni de natură

economică, socială, politică, tehnică,

tehnologică, juridică, demografică,

geografică etc., ce acţionează pe diferite

planuri (local, regional, naţional,

internaţional, mondial) asupra

întreprinderii, influenţând relaţiile de piaţă.

Aceasta înseamnă că mediul ambiant al

firmei poate fi structurat în funcţie de

nivelul la care se manifestă influenţa

diferiţilor factori endogeni în:

micromediu (furnizori, prestatori de

servicii, furnizori de forţă de muncă,

clienţi, concurenţi, organisme publice);

mezomediu (totalitatea instituţiilor, care

prin acţiunile şi deciziile lor

influenţează acţiunile şi deciziile

întreprinderii);

macromediu (mediul geografic,

demografic, economic, tehnologic,

cultural, politic, juridic, natural,

instituţional);

mondomediu (Permite clarificarea

participării întreprinderii la producţia

mondială).

Micromediul întreprinderii include factorii şi forţele cu acţiune imediată asupra

întreprinderii, care influenţează direct succesul activităţii desfăşurate şi asupra cărora şi

întreprinderea îşi exercită controlul într-o măsură mai mică sau mai mare: firma, furnizorii de

mărfuri, prestatorii de servicii, furnizorii forţei de muncă, clienţii, concurenţii şi organismele

publice. Ca sistem evoluţionist, firma acţionează în desfăşurarea activităţii sale concomitent

pe două pieţe: piaţa intrărilor şi piaţa ieşirilor. Pe primul tip de piaţă, firma apare în calitate

de cumpărător şi stabileşte legături în special cu furnizorii de mărfuri, de forţă de muncă şi

prestatorii de servicii. Pe piaţa ieşirilor, firma are calitatea de vânzător şi îşi valorifică

produsele şi serviciile realizate, stabilind legături în principal cu clienţii.

DE REŢINUT !DE REŢINUT !

3.2. ANALIZA MICROMEDIULUI3.2. ANALIZA MICROMEDIULUI

Evaluarea competitivităţii micromediului întreprinderii şi a operatorilor din acest

mediu se realizează prin:

analiza poziţiei concurenţiale - apreciată pe baza cotei de piaţă a

întreprinderii calculate pe baza următoarelor formule:COTA DE PIAŢĂ ABSOLUTĂ

Cota de piaţă absolută , unde:

Acest indicator reprezintă ponderea vânzărilor întreprinderii în totalul vânzărilor

realizate de sectorul de activitate din care face parte.

Cota de piaţă absolută mai poate fi calculată prin intermediul ratelor de fidelitate şi

de atracţie pentru produsele sau serviciile unei societăţi comerciale.

În acest sens, prin rata de fidelitate se înţelege proporţia consumatorilor care anterior

au achiziţionat / consumat produsele / serviciile ofertate de acel agent economic şi optează ca

şi pe viitor să consume acel produs / serviciu de la acelaşi prestator.1

În ceea ce priveşte rata de atracţie, aceasta exprimă proporţia consumatorilor /

utilizatorilor care deşi anterior nu au optat pentru oferta unei anumite societăţi comerciale, în

present au considerat că aceasta răspunde mai bine nevoilor lor.2

Plecând de la cele două rate, cota de piaţă absolută poate fi calculată astfel:

unde: şi reprezintă cotele de piaţă absolute din cele două perioade luate în analiză.

COTA DE PIAŢĂ RELATIVĂ

Cota de piaţă relativă , unde:

Acest indicator oferă imaginea distanţei dintre liderul sectorului şi întreprinderea

analizată.

analiza structurii concurenţei

Structura concurenţială a sectorului se apreciază după mai mulţi factori:

a) numărul de concurenţi pe piaţă, din acest punct de vedere se identifică:

monopoluri – în care există o singură firmă furnizoare a unui produs /serviciu (apar

de regulă ca urmare a unor decizii politice; firmele aflate în această situaţie stabilesc

discreţionar raportul calitate-preţ); oligopoluri – pure - în care pe piaţă există numai

câţiva producători mari cu produse sau servicii similare; în condiţiile în care operatorii

au convenit asupra preţurilor, singura rezervă de maximizare a profitului constă în

1 Costiniu, G.L, „Analiza economico-financiară a întreprinderii de comerţ şi turism. Note de curs”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006.2 Idem 1.

CAi = volumul vânzărilor întreprinderii;

CAs = volumul vânzărilor totale ale sectorului.

CAi = volumul vânzărilor întreprinderii;

CA lider = volumul vânzărilor celui mai

important concurent.

reducerea costurilor; oligopoluri – diferenţiate - în care există diferenţe de calitate,

design, servicii post - vânzare, fiecare întreprindere urmărind exploatarea acestor

factori de succes; concurenţa monopolistă – cu participarea mai multor concurenţi

foarte mari a căror ofertă poate fi diferenţiată semnificativ, constituind factorul de

succes; concurenţa pură în care există mulţi concurenţi de produse / servicii

nediferenţiate, la relativ acelaşi preţ, factorii de succes pot fi: costul, modul de

promovare şi publicitate, service-ul etc.

b) gradul de concentrare măsurat pe baza indicelui parţial de concentrare, indicele

Herfindhall – Hirschman, indicele Hall – Tideman şi coeficientul Gini-Struck.3

1. Indicele parţial de concentrare ( )

- are sens a se determina numai pentru cazurile când pe o anumită piaţă s-ar

afla cel puţin 4, 8 sau 12 concurenţi.2. Indicele Herfindhall – Hirschman ( )

3. Indicele Hall – Tideman ( )

unde: n = numărul de firme;

pi = cota de piaţă deţinută de fiecare concurent, exprimată sub formă de coeficient;

i = locul deţinut de firmă pe piaţă.

Indicii şi variază între 1/n până la 1 în funcţie de gradul de concetrare a

sectorului. Apropierea de 1/n relevă o repartiţie relativ egală a vânzărilor, în timp ce

apropierea de 1 evidenţiază un grad ridicat de concentrare.

4. Coeficientul Gini – Struck (G)

, unde: n = numărul de firme concurente,

gi = structura cifrei de afaceri.

, CAi – cifrele de afaceri în valori absolute;

Coeficientul i-a valori situate în intervalul [0, 1]. Interpretarea este identică cu cea de

la indicii prezentaţi anterior, adică, apropierea de 0 relevă o repartiţie relativ egală a

vânzărilor, în timp ce apropierea de 1 evidenţiază un grad ridicat de concentrare.

3 Idem 1.

3.2. ANALIZA MACROMEDIULUI3.2. ANALIZA MACROMEDIULUI

Această analiză, cuprinde forţele externe care acţionează asupra întreprinderii,

stimulând sau frânând activitatea desfăşurată de către o întreprindere. Aceşti factori exercită

în permanenţă o influenţă mai mică sau mai mare asupra activităţii întreprinderii, aflându-se

într-o permanentă schimbare. Toate firmele sunt conştiente de acest lucru dar nu toate sunt la

fel de eficiente în monitorizarea mediului extern, a tendinţelor factorilor de mediu şi în

adaptarea activităţilor desfăşurate în consecinţă. Elementele macromediului sunt clasificate în

şase mari categorii: mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul

natural, mediul cultural şi cel politico-legislativ.

Problema fundamentală a analizei mediului înconjurător este de a înţelege modul în

care acesta influenţează organizaţia şi, lucru mai dificil, modul în care o va face în viitor.

Mediul demografic

Mediul demografic este reprezentat de populaţie şi structurile sale, persoanele ce fac

parte din zona de activitate a firmei.

Figura nr. 3. 1. Elementele mediului demografic

Prin analiza modelelor şi trend-urilor în structura populaţiei este posibilă anticiparea

comportării consumatorilor de pe o anumită piaţă, în măsura în care numărul mare de nevoi şi

dorinţe ale acestora sunt exprimate de trăsături demografice precum: vârsta, sexul, starea

civilă, ocupaţia.

O serie de modificări semnificative în datele demografice (accentuarea procesului de

îmbătrânire a populaţiei, proliferarea familiei netradiţionale, scăderea natalităţii) se reflectă

într-un mod semnificativ asupra comportamentului de cumpărare al populaţiei, asupra

ÎNTREPRINDEREAFactori

tehnologici

Factorieconomici

Factoripolitico-

legislativi

Factoriculturali

Factorinaturali

Factoridemografici

- numărul populaţiei- structura pe sexe- rata natalităţii şi mortalităţii- număr de familii- stil de viaţă- obiceiuri de achiziţie- atitudininea faţă de sănătate

dimensiunilor şi structurii cererii4. Aceste atribute sunt utilizate de întreprindere în

determinarea dimensiunilor pieţei potenţiale, în elaborarea de estimări privind evoluţia cererii

de produse si servicii, în stabilirea celui mai potrivit mix pentru piaţa respectivă. Atributele

demografice pot furniza indicii clare asupra structurii gamei de produse, asupra preţurilor pe

care consumatorii sunt dispuşi să le plătească pentru aceste produse, asupra modalităţilor

optime de distribuire a lor şi a celor mai potrivite acţiuni promoţionale.

Mediul economic

Cuprinde totalitatea factorilor din economie care influenţează capacitatea

întreprinderii de a concura în domeniul său de activitate, dar şi posibilitatea şi disponibilitatea

consumatorilor de a cumpăra diverse bunuri şi servicii.

Figura nr. 3. 2. Elementele mediului economic

Între factorii care influenţează puterea de cumpărare se numără rata inflaţiei, evoluţia

preţurilor, modelele de consum ale populaţiei, rata şomajului, veniturile reale, structura

comerţului cu ridicata, exportul şi importul de bunuri. Aceste aspecte legate de situaţia

economică a zonei în care fiecare firmă îşi desfăşoară activitatea, se reflectă, direct sau

indirect, şi determină volumul şi structura ofertei de mărfuri, nivelul veniturilor, mărimea

cererii de mărfuri, mişcarea preţurilor şi nivelul concurenţei.

Mediul tehnologic

Mediul tehnologic în care operează firma este alcătuit din numeroşi factori ce concură

la realizarea produselor şi serviciilor, precum : nivelul tehnic al utilajelor şi echipamentelor,

4 Kotler, Ph.- “Managementul marketingului”, Bucureşti, Ed. Teora, 1997

ÎNTREPRINDEREA

Factori tehnologici

Factoripolitico-

legislativi

Factoriculturali

Factorinaturali

Factoridemografici

Factorieconomici

- rata inflaţiei- evoluţia preţurilor- modele de consum- rata şomajului- veniturile reale- structura comerţului- export-import de bunuri

Factori tehnologici- nivelul tehnic al utilajelor-calitatea tehnologiilor-calitatea cercetărilor tehnice- brevete, licenţe- creativitatea sistemelor de cercetare- protejarea mediului.

calitatea tehnologiilor, activitatea de cercetare-dezvoltare, licenţe şi brevete înregistrate,

capacitatea de creaţie – inovaţie - invenţie.

Figura nr. 3. 3. Elementele mediului tehnologic

Această componentă a macromediului implică firma atât ca beneficiar, cât şi ca

furnizor, în principal, prin intermediul pieţei. Considerat, de regulă, factorul cu cel mai

puternic impact asupra activităţilor umane, cunoaşterea mediului tehnologic prezintă o

importanţă deosebită pentru firmă, deoarece creează modalităţi noi de satisfacere a nevoilor

consumatorilor, permite identificarea unei cereri latente, ajută la descoperirea unor noi

segmente de consumatori, modifică modelele cererii şi stilul de viaţă, poate modifica natura

concurenţei într-o industrie şi amplifică eficienţa activităţilor de marketing, utilizând tehnici

avansate.

Cuprinzând ansamblul elementelor cu caracter tehnic şi tehnologic, cu impact asupra

firmei, această categorie de factori îşi pune amprenta, în principal pe gradul de înzestrare

tehnică şi pe ritmul modernizării produselor şi tehnologiilor5. Gradul avansat de uzură a

fondurilor fixe şi ritmul lent de înnoire a produselor şi tehnologiilor reclamă impulsionarea

activităţii de cercetare-dezvoltare şi conceperea unor produse şi tehnologii cu parametrii

calitativi şi economici superiori, concomitent cu retehnologizarea unor ramuri de activitate.

În general, tehnologia reprezintă „cunoaşterea modului cum se realizează sarcinile şi

obiectivele”6, iar adesea, această cunoaştere este legată de cercetarea ştiinţifică. Evoluţia

mediului tehnologic dobândeşte o exprimare concretă prin intermediul unor elemente

specifice: invenţii şi inovaţii, mărirea şi orientarea fondurilor destinate cercetării, “explozia”

produselor noi, perfecţionarea produselor tradiţionale, reglementări ce vizează eliminarea

tehnologiilor poluante.

5 Nicolescu, O. – “Fundamentele managementului organizaţiei” Ed. Tribuna Economică, Bucureşti 2001, pag.586 Alderson, Wroe – “Dynamic marketing behavior”, Homewood, III, Irwin, 1965, pag. 195-197.

ÎNTREPRINDEREA

Factoridemografici

Factorieconomici

Factoripolitico-

legislativi

Factoriculturali

Factori naturali

Mediul natural

Resursele nu numai că nu mai sunt privite izolat de celelalte fenomene economice şi

sociale, ci au început să fie luate în considerare la dimensiunile lor reale şi integrate într-un

sistem împreună cu alte subsisteme, ca populaţia, investiţia de capital, poluarea, producţia de

alimente, calitatea vieţii, toate fiind privite în evoluţia lor pe termen lung şi în

intercondiţionarea lor reciprocă7.

Figura nr. 3. 4. Elementele mediului natural

Mediul natural deţine un rol din ce în ce mai important în perioada actuală în

proiectarea şi desfăşurarea activităţilor economice. Condiţiile naturale determină modul de

localizare, de distribuţie în spaţiu a activităţilor unităţii economice, influenţând în mod

nemijlocit obiectivul activităţii. Şi în cadrul mediului natural se înregistrează o serie de

tendinţe, puse în evidenţă prin criza materiilor prime, creşterea costului energiei şi

implicaţiile legate de influenţa reliefului, a climei.

Mediul cultural

Ansamblul elementelor care privesc sistemul de valori, obiceiurile, tradiţiile,

credinţele şi normele care guvernează statutul oamenilor în societate8 constituie mediul

cultural. Aceste elemente formează comportamentul de cumpărare şi consum, delimitează

segmentele de piaţă şi delimitează tipologiile specifice ale cumpărătorilor. Mediul cultural

contribuie la exprimarea exigenţei unei anumite pieţe, condiţionând atât felul produselor şi

maniera distribuirii lor, cât şi conţinutul şi forma comunicaţiilor firmei cu piaţa, ale mesajelor

transmise.

Impactul mediului cultural asupra activităţii firmei este condiţionat de o serie de

caracteristici: valorile culturale fundamentale rezistă în timp, fiecare cultură este compusă din

culturi secundare, valorile culturale secundare se transformă în timp9.

7 Nicolescu, O. - “Fundamentele managementului organizaţiei” Bucureşti, 2001, Ed. Tribuna economică, pag.608 Balaure, V.(coord) – “Marketing” Ed. Uranus, Bucureşti, 2000, pag. 729 Kotler, Ph. – “Managementul Marketingului” Ed. Teora, Bucureşti, 1997

ÎNTREPRINDEREA

Factori tehnologici

Factoridemografic

i

Factori economici

Factoripolitico-

legislativi

Factoriculturali Factori naturali

- criza materiilor prime- creşterea costului energiei- clima şi condiţiile naturale

ÎNTREPRINDEREA

Factori economici

Factori tehnologici

Factoridemografici

Factoripolitico-

legislativi

Factori culturali- rolul religie în societate- problemele etnice- nivelul educaţional- atitudinea faţă de investitori- culturile fundamentale şi secundare

Factori naturali

Figura nr. 3. 4. Elementele mediului cultural

Particularităţile pieţei derivă şi din mentalităţile unor grupuri de persoane, saşi şi

germani, care constituie o parte importantă a populaţiei. Tipul de comportament al acestora

diferă prin cultura proprie, stilul de viaţă şi exigenţele specifice populaţiei germane-

conservarea propriei culturi: calitatea produselor, uşurinţa în achiziţionarea produselor sau

serviciilor, respectarea tradiţiilor şi obiceiurilor. Toate aceste elemente contribuie la definirea

prototipului de consumator, iar firma, pentru a avea o activitate eficientă, trebuie să ia în

considerare şi aceste caracteristici ale grupurilor etnice.

Mediul politico-legislativ

Mediul politic este format de structurile sociale ale societăţii, forţele politice ce

acţionează şi de raporturile stabilite între acestea. Toate acestea determină un climat politic

stabil sau mai puţin stabil cu influenţe directe asupra mediului de afaceri dintr-o regiune, ca şi

gradul de intervenţie a statului în economie şi atitudinea generală a administraţiei faţă de

viaţa economică a societăţii.

Figura nr. 3. 5. Elementele mediului politico - legislativ

Mediul legislativ cuprinde ansamblul normelor juridice şi actelor normative care

reglementează desfăşurarea activităţilor comerciale ale întreprinderilor. Mediul juridic şi

ÎNTREPRINDEREA

Factoridemografici

Factorieconomic

i

Factoriculturali

Factorinaturali

Factoritehnologici

Factori politico- legislativi

- forţele politice- administraţia locală- structurile sociale- normele juridice- actele normative- legislaţia comercială

instituţional nu cuprinde doar legislaţia comercială internă, ci şi reglementările stabilite de

organismele internaţionale abilitate.

Fiecare întreprindere de comerţ şi turism activează într-un mediu specific determinat de:

- produsele/serviciile pe care le oferă pieţei;

- zona/localitatea în care optează pentru conducerea afacerii.

În principal, firmele sunt interesate de anumite componente ale mediului în care

activează, şi anume: clienţii/consumatorii; concurenţii (direcţi şi indirecţi); furnizorii; piaţa

forţei de muncă; agenţiile guvernamentale (comisii de zonare, agenţii fiscale, departamente

publice etc.).

Relaţiile pe care întreprinderile de turism şi de comerţ le generează în contextul noii

economii, în funcţie de interesele lor, se pot grupa în două categorii:

relaţii de schimb (orice relaţie de cumpărare este pentru partenerul de schimb o

relaţie de vânzare);

relaţii de concurenţă: directă, indirectă, pe alte pieţe.

relaţii de complementaritate.

În general, întreprinderile concurează unele cu altele pentru: sursele de aprovizionare

(concurenţă pe piaţa forţei de muncă, a capitalurilor, a bunurilor şi serviciilor,

monetară); pieţele de desfacere; segmentele de consumatori.

Relaţiile de complementaritate prezintă două forme:

complementaritatea firmelor pe linia aprovizionării;

cooperarea între întreprinderi în domeniul producţiei (de bunuri şi servicii) şi

distribuţiei, care poate fi:

orizontală (între întreprinderi de acelaşi fel, cu acelaşi obiect de activitate sau

firme din aceeaşi ramură de activitate);

verticală (între întreprinderi aflate în poziţii succesive ale fluxului bunurilor

şi/sau serviciilor);

anorganică (între întreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul

de a mări gradul de acoperire a pieţelor, de a reduce cota de risc).

Cooperarea întreprinderilor se poate realiza într-una din următoarele forme:

înţelegere verbală sau scrisă (asocieri, carteluri, sindicate);

legarea întreprinderilor (concerne);

uniunea întreprinderilor (fuziune sau absorbţie).

Exemple de cooperări între întreprinderi de comerţ şi de turism:

centrale de aprovizionare;

cooperative de aprovizionare/desfacere;

lanţurile voluntare;

franciza;

subcontractare.

În condiţiile economiei informaţionale, relaţiile de cooperare sunt foarte importante

deoarece întreprinderile de comerţ şi turism reuşesc astfel să-şi atingă obiective importante

din următoarele domenii de activitate:

aprovizionării (controlul asupra surselor de aprovizionare, poziţii importante în

raport cu puterea furnizorilor etc.);

producţiei (standardizarea produselor/serviciilor, realizarea unor programe de

cercetare, exploatarea unei licenţe etc.);

finanţării (sporirea credibilităţii în faţa finanţatorilor externi, acoperirea mai bună

a riscurilor pieţei etc.);

desfacerii (crearea unei structuri proprii de distribuţie, impunerea unor

preţuri/tarife pe pieţele de desfacere);

impozitării (valorificarea unor zone şi facilităţi fiscale).

1. Cunoscându-se cifrele de afaceri pentru 5 firme, ce-şi împart piaţa unui produs, să se

determine gradul de concentrare ce caracterizează piaţa.

Firma A B C D E Total

CA (mii E) 1725 1639 1400 1210 1150 7124

, etc.

Potrivit calculelor se observă că pe piaţa produsului nu există un lider, valoarea de

0,079 a coeficientului reflectând o repartizare aproape egală a cotelor de piaţă. Delimitări

între concurenţi se pot face luând în considerare elemente precum amploarea reţelei

comerciale, numărul de salariaţi şi calificarea lor, profitul, valoarea mijloacelor fixe, calitatea

produsului / serviciului, marca, etc.

2. Cunoscându-se următoarea repartizare a pieţei unui serviciu să se determine şi

interpreteze indicii H-H şi H-T.

i 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Total

pi (%) 35 20 10 10 8 5 4 3 3 2 100

PROBLEME REZOLVATEPROBLEME REZOLVATE

, rezultă pe piaţă nu există un grad

ridicat de concentrare.

1. Identificaţi componentele mediului specific uneia dintre întreprinderile prezentate mai

jos, în funcţie de produsele şi/sau serviciile pe care aceasta le oferă şi ţinând cont de

zona, localitatea unde ea îşi desfăşoară activitatea.

CAZUL 1.

CAZUL 2.

2. Pe exemplul aceleaşi întreprinderi (de comerţ sau de turism) identificaţi relaţiile pe

care aceasta le generează, în procesul desfăşurării activităţii, pe diferite pieţe.

Propune-ţi diferite forme de cooperare în vederea dezvoltării activităţii sau

eficientizării acesteia.

3. Stabiliţi, pe exemplul unei firme de comerţ / turism, componentele micromediului,

mezomediului şi macromediului acesteia.

TEME DE DISCUŢIETEME DE DISCUŢIE

S.C. Farmavet S.A., cunoscută cu acest nume din 1990, a luat fiinţă în anul 1955, sub denumirea de

Centrala Zooveterinară S.C. Farmavet S.A. este persoană juridică română, având forma de societate pe acţiuni.

Sediul societăţii este în Calea Giuleşti nr. 333, sector 6, Bucureşti. În 1998, pachetul majoritar de acţiuni al

societăţii a fost preluat de compania A & S International 2000 SRL, eveniment care în numai 3 ani a dus la

creşterea cifrei de afaceri de 5 ori. Din punct de vedere legal, S.C. Farmavet S.A funcţionează începând din

anul 1990, prin H.G. nr.1234/1990.

Obiectul principal de activitate este reprezentat atât de aprovizionare şi vânzare directă sau în

regim de consignaţie a produselor biologice, medicamentelor, reactivilor chimici, dezifectanţilor, raticidelor,

materialelor igienico-sanitare, echipamentului de produse, instrumentarului de uz veterinar, aparaturii de

laborator, premixurilor vitamino-minerale, aditivilor furajeri, provenite din ţară şi import, cât şi de asigurare

a activităţii de servicii – închirieri şi asistenţă sanitar veterinară.

Gama sortimentală comercializată cuprinde peste 2000 de produse, din care 85 % sunt produse în

România şi 15 % provin din import. Acestea acoperă prin diversitate şi complexitate nevoile pieţei actuale.

Cei peste 500 de salariaţi cu înaltă calificare, dintre care peste 150 de medici veterinari cu o excelentă

pregătire şi experienţă, asigură desfăşurarea unei activităţi profesioniste, acordarea de asistenţă tehnică de

specialitate la cel mai înalt nivel.

S.C. Farmavet S.A. îşi desfăşoară activitatea prin intermediul unei reţele comerciale complexe

repartizată echilibrat pe întregul teritoriu al României: sucursale teritoriale cu depozite centrale dotate cu

spaţii de frig şi suprafeţe de depozitare; 23 de depozite judeţene; 350 de farmacii şi puncte farmaceutice

veterinare; 1950 distribuitori.

Aşadar, S.C. Farmavet S.A. este structurată în 16 sucursale teritoriale, care includ administrativ toate

cele 41 de judeţe şi Municipiul Bucureşti; revenind în medie, 2 – 3 judeţe pe sucursală.

La rândul său, fiecare sucursală are un sistem de distribuţie alcătuit din: depozite zonale,

puncte farmaceutice veterinare concesionare şi agenţi mobili.Aria de cuprindere şi varietatea

Farmavet dispune, de asemenea, de peste 160 de mijloace de transport specializate, iar sistemul

informaţional implementat asigură preluarea şi lansarea comenzilor pentru o aprovizionare şi distribuţie rapidă şi

eficientă a produselor.

Misiunea Farmavet S.A. derivă din sloganul acesteia: “Lider în distribuţia produselor farmaceutice

veterinare!” Misiunea firmei poate fi, aşadar, menţinerea poziţiei de lider pe piaţa produselor de uz veterinar, prin

asigurarea serviciilor de calitate şi a unor produse corespunzătoare din punct de vedere calitativ.

Obiectivele de piaţa companiei S.C. Farmavet S.A. S.C. au legătură cu strategia pe care întreprinderea şi-a

stabilit-o în timp. Acestea presupun aplicarea următoarelor demersuri: diversificarea continuă a gamei de produse şi

a serviciilor oferite; lărgirea segmentului ocupat de piaţa internă a produselor veterinare; alinierea calităţii serviciilor

de distribuţie/ aprovizionare la standardele internaţionale din Uniunea Europeană prin certificarea ISO 9001/2000 şi

obţinerea Certificatului de Bună Distribuţie.

Beneficiarii produselor comercializate de Farmavet sunt, pentru produsele veterinare, unităţile

sanitarveterinare, medicii veterinari concesionari şi liber profesionişti, circumscripţiile sanitare veterinare judeţene,

unităţile de creştere şi exploatare a animalelor, gospodăriile populaţiei, instituţiile de învăţământ şi cercetare etc.

În cazul produselor dezinfectante beneficiarii efectivi sunt reprezentaţi de persoane juridice: spitale, clinici

medicale private şi de stat, şcoli, grădiniţe, hoteluri etc. Pe lângă aceştia există şi consumatorii potenţiali,

reprezentaţi de fermele private agricole, fabricile private de prelucrare a produselor agricole de mediul rural;

anumite instituţii publice obligate să folosească aceste produse, ca de exemplu penitenciarele, Societatea Naţională

a Căilor Ferate Române ( pentru dezinfectarea vagoanelor).

Fiind o companie ce se ocupă cu distribuţia produselor veterinare, în special, Farmavet asigură şi o serie de

servicii: transport specializat la adresa beneficiarului; consultanţă şi asistenţă tehnică de specialitate în domeniul

veterinar; instruiri gratuite pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, susţinute de specialişti şi cadre didactice

METRO Cash & Carry România – www.metro.ro.