reincarnare roy stemman

Colec]ia HEXAGON

Deopotriv\ pe plan individual [i social, indiferent de credin]\, epoc\ sau pozi]iegeografic\, moartea � unul dintre evenimentele majore ale existen]ei noastre �constituie un prag a c\rui trecere suscit\ o serie de întreb\ri esen]iale : Ce se întâmpl\dup\ moarte cu sufletul [i personalitatea noastr\, în acest �interludiu� dintre dou\vie]i ? Dar dac\ starea intermediar\ este cea adev\rat\, iar via]a noastr\ pe p\mântnu reprezint\ decât o ocazie de a ne continua evolu]ia spiritual\ ?Oricare ar fi r\spunsurile la asemenea întreb\ri, ar trebui s\ ne preocup\m mai multde viitorul planetei noastre [i de felul în care îl influen]\m. C\ci, la urma urmei, dac\re`ncarnarea este o realitate � pentru unii dintre noi sau chiar pentru toat\ lumea �,atunci înseamn\ c\ noi suntem cei care vor mo[teni P\mântul [i tot noi va trebui s\rezolv\m mâine problemele pe care le cre\m azi.

� Ce înseamn\ s\ crezi în re`ncarnare ? � Suflete-pereche � Re`ncarn\ri colective � Înc\utarea lui Dalai-Lama � Copii-problem\ � Talente speciale � �Re`ncarnarea artifi-cial\� � Personalit\]i multiple � Trecutul care doare � Terapia prin regresie în vie]ileanterioare � Via]a dintre vie]i � Spirite c\l\uzitoare [i îngeri p\zitori � Instan]ele supreme� Î[i p\streaz\ sufletele identitatea cultural\ ? � Vise premonitorii � Viziuni apocaliptice

Roy Stemman, Reincarnation. True Stories of Past Lives, Piatkus Books Ltd.,London, 2004

© 1997 by Roy Stemman

© 2005 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere

www.polirom.ro

Editura POLIROMIa[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37 ;P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom^niei :

STEMMAN, ROY

Re`ncarnarea: povestea vie]ilor trecute/ Roy Stemman ;trad. de Valentina }îrlea. � Ia[i : Polirom, 2005

ISBN : 973-681-911-6

I. }îrlea, Valentina (trad.)

291.23

Printed in ROMANIA

Roy Stemman este un ziarist care, timp de treizeci [i cinci de ani, s-aspecializat în domeniul fenomenelor paranormale. A lucrat vreme de dou\zecide ani (evoluând de la func]ia de reporter la cea de pre[edinte) la binecunoscuta publica]ie Psychic News, pentru ca în 1993 s\-[i lanseze propriarevist\, Reincarnation International Magazine, care acum apare subdenumirea Life & Soul Magazine.

POLIROM2005

Cuvânt de mul]umire

Nici o carte care studiazã dovezile ºtiinþifice referitoare la re`ncarnarenu poate sã nu þinã cont de opera profesorului Ian Stevenson, iar a meanu face excepþie. Ian Stevenson este cel mai mare expert mondial înre`ncarnare, iar eu, ca ºi alþi autori care au abordat aceastã temã, îidatorez o enormã recunoºtinþã pentru activitatea lui de pionierat ºicercetare neobositã. Nãscut în Canada, Ian Stevenson este profesor depsihiatrie la Universitatea din Virginia, SUA, unde este ºi director alSecþiei de studii asupra personalitãþii din cadrul Departamentului demedicinã comportamentalã ºi psihiatrie. Profesorul Stevenson a studiatmai mulþi ani cele mai interesante cazuri din întreaga lume, iar în lucrareamea am folosit masiv rezultatele cercetãrii lui (vezi Bibliografia). Deºistudiile sale au fost uneori criticate, eu continuu sã cred cã opera sa, ºia altora ca el, furnizeazã o serie extraordinarã de dovezi privind conceptulde re`ncarnare, îmbogãþind astfel considerabil cunoºtinþele noastre despredimensiunea spiritualã a omului.

Mai sunt însã ºi alþi cercetãtori din acest domeniu cãrora le apreciezmunca ºi le preþuiesc colaborarea. Mulþi dintre cei menþionaþi aici aucontribuit la Life & Soul Magazine, pe care o editez eu ºi din paginilecãreia am adunat o mare parte din materialul necesar la elaborarea acesteicãrþi. Joe Fisher din Canada, Ian Wilson din Noua Zeelandã, rabinulYonassan Gershom din SUA, Gaj Raj Gaur din India, Hernani GuimarãesAndrade din Brazilia ºi profesorul Erlendur Haraldsson din Islanda senumãrã cu toþii printre corespondenþii revistei ºi aº vrea sã le adresezmulþumirile mele cãlduroase pentru contribuþia lor la cartea de faþã.

Printre cei care ne-au scris sau ne-au furnizat materiale doar dindorinþa de a împãrtãºi publicului larg dovezi privind re`ncarnarea secuvine sã-i amintesc pe Guy Lyon Playfair (a cãrui traducere ºi a cãrui

6 CUVÂNT DE MUL}UMIRE

excelentã recenzie a cãrþii lui Andrade despre pãrintele Jonathan estecitatã pe larg în capitolul 16) ºi pe Colin Wilson. David Christie-Murray,a cãrui savantã lucrare pe tema re`ncarnãrii o recomand cel mai adeseacercetãtorilor (vezi Bibliografia) este un alt colaborator fidel al revistei,ca ºi Gladys Archer, care ne-a pus la dispoziþie cea mai mare parte dinmaterialul legat de cazul cãpitanului Arthur Flowerdew (capitolul 19).Bunul meu prieten Tom Barlow, cercetãtor ºi specialist în hipnozã, mi-afost alãturi pe tot parcursul acestui proiect, oferindu-mi sprijin pediverse cãi. Bob, Peter ºi Carl Hulme m-au informat cu regularitate înlegãturã cu rezultatele obþinute în cadrul cercetãrii asupra vieþii lui JohnRafael (capitolul 19).

Vreau sã-l menþionez aici în mod special pe Gaj Raj Gaur, care acãlãtorit o noapte întreagã pentru a ne întâlni în timpul scurtei melevizite la Delhi în 1994, furnizându-mi cu acel prilej informaþii despre oserie de noi cazuri de copii care aveau amintiri din vieþile anterioare, înspecial copii care prezentau semne din naºtere sau malformaþii conge-nitale. Nimeni altcineva n-a studiat mai mult decât Joe Keeton putereaminþii omeneºti ºi capacitatea acesteia de a rememora vieþile anterioareîn stare de hipnozã. Soþia lui, Monica O�Hara-Keeton, ne oferã ºi ea opreþioasã contribuþie, elaborând în momentul de faþã un studiu amãnunþitdespre propria ei viaþã anterioarã. Amândurora le sunt recunoscãtorpentru încurajãri.

Fiul meu Paul mi-a fost de asemenea de mare ajutor nu doar din punctde vedere redacþional, ci ºi prin competenþele sale într-ale informaticiicare, astãzi, joacã un rol vital în editarea cãrþilor. Ori de câte ori amîntâmpinat o dificultate tehnicã, Paul mi-a venit imediat în ajutor.

Nu în ultimul rând, trebuie sã spun cã mi-ar fi fost imposibil sã scriucartea de faþã fãrã sprijinul lui Danny Lee, care, pe lângã faptul cã esteomul de bazã la Life & Soul Magazine, m-a ajutat ºi în calitate dedocumentarist ºi corector, acordând acestor activitãþi mult mai multtimp decât i-ar fi cerut datoria.

Tuturor celor pe care i-am menþionat aici, precum ºi multor altoracare m-au ajutat sã aduc la cunoºtinþa publicului larg dovezi desprere`ncarnare, le sunt profund recunoscãtor.

7CUVÂNT DE MUL}UMIRE

Introducere

Probabil cã la originea fascinaþiei mele pentru viaþa de dupãmoarte se aflã un profesor de religie� dar din cu totul alte motivedecât în mod obiºnuit. Se numea E.G. Taylor. Reverendul Taylorera un bãrbat corpolent ºi jovial, cu pãrul tuns scurt ºi trãsãturiaspre, care preda la ºcoala North London, unde învãþam eu. Întimpul lecþiilor lui de religie obiºnuiam sã nu fim atenþi la cespune, dar era întotdeauna ceva care mie îmi stârnea curiozitatea.Reverendul era foarte plin de vervã atunci când vorbea despreminuni ºi obiºnuia sã ne delecteze cu poveºti despre Moise ºitraversarea Mãrii Roºii sau despre rugul aprins, apoi ne dãdeaexplicaþii perfect normale ale acestor evenimente aparent mira-culoase. El susþinea cã, într-un anumit moment al zilei, cinevacare cunoaºte ritmul fluxului ºi al refluxului ar putea sã traversezeacea întindere de apã, împreunã cu un mare numãr de oameni, ºicã o armatã care s-ar afla pe urmele lor ar fi înecatã de reflux.Istoria lui Moise cu rugul aprins era explicatã în mod similar, totca un fenomen natural.

N-am verificat niciodatã aceste ipoteze, ca sã vãd dacã reverendulavea sau nu dreptate. Dar ceea ce mã fascina era faptul cã tocmai unpreot susþinea absenþa intervenþiei divine în acele povestiri biblice.Pãrea într-adevãr destul de sceptic în privinþa miracolelor ºi ar fi fostun membru ideal al uneia dintre numeroasele grupãri ale scepticilorce par foarte în vogã în zilele noastre. Cum eram tânãr ºi curios,atitudinea lui n-a fãcut decât sã-mi sporeascã interesul pentru

8 RE~NCARNAREA

aºa-numitele �miracole�. La scurtã vreme dupã aceea, devenisemun cititor pasionat al lucrãrilor consacrate parapsihologiei, spiri-tismului, re`ncarnãrii ºi altor subiecte adiacente.

Nu a mai fost decât un pas de la aceste lucrãri de mâna a treiadespre viaþa de dupã moarte, care mã acaparau, mã nãuceau ºi mãfascinau, pânã la hotãrârea de a afla singur dacã aºa-zisul �mort�chiar supravieþuieºte dincolo de mormânt ºi poate sã comunice cunoi. ªi, în urma acestei decizii, am ajuns eu, om în toatã firea, peo stradã plinã de verdeaþã din Golders Green, în nord-vestulLondrei, în casa unui medium cu experienþã � doamna BerthaHarris. Am avut ºansa nesperatã de a nimeri din prima la unmedium care, abia acum îmi dau seama, era foarte bun. A fost unnoroc de care în ziua de azi ai parte din ce în ce mai rar.

Cum sunt o fire mai scepticã, eram hotãrât sã nu spun ºi sã nufac nimic ce i-ar fi putut oferi doamnei Harris vreun indiciu desprepersoana mea. Am avut grijã sã-mi fac programarea sub alt nume ºiam rãspuns doar prin �da� ºi �nu� la cele câteva întrebãri pe caremi le-a adresat în timpul ºedinþei de douã ore. Pe lângã o mulþimede informaþii personale pe care i-ar fi fost imposibil sã le aflechiar dacã îi dezvãluiam de la început numele meu adevãrat, mi-amai zis cã spiritele îi spuneau un lucru pe care nici eu nu-l ºtiam.Mai ziceau cã sunt foarte sceptic ºi cã nu este exclus ca pânã laurmã sã resping ceea ce-mi va spune ea �citindu-mi gândurile�.

Apoi doamna Harris a început sã descrie biroul unde lucram euºi mi-a zis cã, printre cei care lucrau în acelaºi birou cu mine, numaiunul era bãrbat � ceea ce era adevãrat. Mi-a zis cã acel om eraºeful meu, dar nu �ºeful cel mare�. Doamna Harris simþea prezenþaspiritului unui bãrbat � tatãl persoanei pe care o identificase.�Îmi zice cã se numeºte Smith. Spune cã iniþialele lui sunt «W.G.»sau «W.J.» � nu aud prea bine dacã e un «G» sau un «J» � ºi cã amurit de o boalã de plãmâni. Dumneata nu ºtii nimic despre astaºi va trebui sã verifici.�

9INTRODUCERE

Eram sigur cã se înºalã. Era adevãrat cã redactorul adjunct alziarului la care lucram se numea Arthur Smith, dar acesta vorbeaadeseori despre vizitele sale la pãrinþii lui în week-end. Aºa cã eramsigur cã tatãl lui era viu ºi nevãtãmat. Cu toate acestea, þineamneapãrat sã verific cum stau lucrurile, ca sã vãd dacã doamnaHarris avusese sau nu dreptate. ªi ocazia s-a ivit când am luatprânzul împreunã cu Arthur, în timpul vizitei noastre sãptãmânalela tipografie. Arthur, un bãrbat la vreo patruzeci de ani, fumãtorde pipã, înalt ºi slab, a fost destul de surprins de întrebarea mea,pentru cã nu-ºi închipuise pânã atunci cã m-ar interesa spiritismul.

Iniþialele tatãlui sãu, precum ºi cauza morþii lui mi le notasempe o bucatã de hârtie pe care o pusesem în buzunar în dimineaþaaceea. I-am arãtat hârtia ºi i-am explicat totul.

�Tatãl meu a murit�, mi-a confirmat el. �A murit când euaveam patru ani, iar ulterior mama s-a recãsãtorit. Iniþialele luierau W.G., dar nu ºtiu cauza morþii. Cred cã a avut o ranã carenu i s-a mai vindecat niciodatã. Dar mã voi întâlni cu mama înweek-end ºi am s-o întreb.�

ªi Arthur s-a þinut de cuvânt. Lunea urmãtoare am aflat cã tatãlsãu murise de o boalã de plãmâni, fiindcã inhalase iperitã în timpulprimului rãzboi mondial, aºa cum îmi spusese Bertha Harris.

Aceastã poveste s-ar putea sã nu-i convingã pe sceptici � dar,alãturi de celelalte lucruri aflate atunci, pe mine m-a convins cão parte a conºtiinþei noastre supravieþuieºte dincolo de moarte ºipoate intra în contact cu lumea, în anumite circumstanþe � deexemplu, atunci când gãseºti un medium talentat, care sã joacerolul de intermediar. Timp de opt ani cât am lucrat ca redactoradjunct la Psychic News, un sãptãmânal consacrat spiritismului,am mai primit ºi alte dovezi despre viaþa de dincolo, dar nici unan-a fost mai convingãtoare decât ºedinþa aceea.

Cãutând dovezi palpabile despre lumea de dincolo, am descoperitcã relatãrile privind viaþa de apoi, comunicate de spirite prin

10 RE~NCARNAREA

mijlocirea unor mediumi, erau uneori contradictorii. Poveºtilespiritelor lor erau diferite. Pãrerile lor se bãteau cap în cap. Nicimãcar ideile lor despre Dumnezeu, Iisus ºi alþi întemeietori dereligii nu coincideau întotdeauna.

De fapt, privite din alt unghi de vedere, aceste diferenþe nusunt surprinzãtoare. Dacã niºte extratereºtri ar ateriza cu ºasefarfurii zburãtoare în ºase locuri diferite de pe glob, apoi s-arîntoarce acasã, relatându-ºi separat vizita, semenii lor s-ar întrebaprobabil dacã este vorba de una ºi aceeaºi planetã. Un echipajextraterestru ar descrie o lume unde solul e acoperit de zãpadã ºigheaþã, iar locuitorii sunt îmbrãcaþi cu blãnuri, ca sã se apere defrig. Alt echipaj ar povesti despre oameni cu pielea neagrã caretrãiesc îmbrãcaþi sumar, într-un climat torid. Un altul ar descrieo lume în care oameni de toate culorile trãiesc în clãdiri foarteînalte ºi se deplaseazã cu ajutorul vehiculelor. Fiecare echipaj arspune, bineînþeles, adevãrul ºi acelaºi lucru poate fi valabil pentruspiritele care încearcã sã descrie lumea de apoi.

Dar controversa legatã de problema re`ncarnãrii este ºi maideconcertantã, motiv pentru care am început sã studiez cu atenþiedovezile în aceastã direcþie. ªtiam, desigur, cã budiºtii ºi hinduºiicred în existenþa mai multor vieþi, dar am fost surprins sã descopãrcât de strãveche este aceastã credinþã. Existã mãrturii în acest sensdatând de acum 5.000 de ani, iar hinduismul, apãrut cam la vremeaaceea, a fost prima religie care a fãcut din ideea re`ncarnãrii unuldintre principiile sale de bazã. S-a dovedit chiar cã aceastã idee afost îmbrãþiºatã ºi de primii creºtini, înainte de a fi declaratã�anatema� în 553 d.Hr. Ea se regãseºte, de asemenea, în jainismsau în sikhism, în anumite secte iudaice ºi în riturile autohtoneale multor populaþii din întreaga lume. Se spune cã numai înAfrica, de exemplu, existã treizeci ºi ºase de triburi care cred înre`ncarnare ºi alte unsprezece care cred în renaºtere sub formã deanimale. Asta înseamnã cã peste jumãtate din populaþia globuluicrede în re`ncarnarea la nesfârºit a sufletului.

11INTRODUCERE

Apoi am descoperit cã, în pofida înclinaþiei universale sprecredinþa în re`ncarnare, aceastã idee este trecutã sub tãcere de unmare numãr de spiritiºti din America sau din Marea Britanie. Existãnumeroºi mediumi care au mãrturisit cã nu au întâlnit nici un cazde re`ncarnare. Spiritiºti de vazã care aderã la aceste declaraþiisusþin cã omul trãieºte o singurã viaþã pe pãmânt, dupã care trecepentru eternitate în lumea spiritelor. Dar în Franþa ºi în alte zonedin Europa, sau în America de Sud, mulþi spiritiºti � care urmeazãînvãþãturile lui Allan Kardec, bazate pe mii de mesaje din lumeade dincolo obþinute prin mijlocirea mediumilor la sfârºitul seco-lului al XIX-lea � cred cu tãrie în existenþa re`ncarnãrii.

Lecþia pe care am învãþat-o din cercetarea mea este cã nici unadintre aceste surse spirituale nu trebuie luatã drept literã deEvanghelie. Existã probabil, în fiecare dintre ele, un sâmbure deadevãr. Ultimul lucru pe care trebuie sã-l facem este sã ne transfor-mãm, datoritã acestor mesaje din lumea de dincolo, în niºte bigoþicu vederi înguste. Totodatã, ideea unei lumi de dincolo în caresoarele strãluceºte continuu ºi pomii sunt mereu în floare, a unui�Tãrâm al primãverii veºnice�, mi se pare prea frumoasã ca sã fieadevãratã. Viaþa pe pãmânt, cu zbuciumul ºi caznele ei, cu toatetribulaþiile ºi piedicile pe care ni le rezervã, pare a fi un fel de �salãde curs� în care învãþãm niºte lecþii importante, ºi de aceea parelogic sã trecem prin mai multe clase înainte de a ajunge la absolvire.

Dupã cum pãrerile aparent contradictorii ale profesorului meude religie mã determinaserã sã studiez de unul singur domeniul lumiispirituale, tot astfel ºi acest dezacord de opinii privind viaþa de apoim-a fãcut sã-mi îndrept atenþia asupra domeniului re`ncarnãrii.

Timp de mai bine de treizeci de ani am strâns mãrturii de laoameni care cred cã au mai trãit o datã pe pãmânt, în cu totul altcorp, ºi am constatat cã existã un numãr impresionant de dovezicare aratã cã aceste relatãri nu sunt rodul fanteziei, ci provin dinexperienþe reale. În aceastã carte m-am oprit doar asupra câtorva

12 RE~NCARNAREA

dintre miile de cazuri înregistrate, care m-au impresionat în moddeosebit. De când mi-am publicat propria revistã, ReincarnationInternational Magazine, în 1993 � care a devenit ulterior Life &Soul Magazine �, am început sã primesc scrisori de la persoanecare cred cã se aflã în posesia unor dovezi clare despre viaþa loranterioarã. Sper cã ºi aceastã carte îi va îndemna pe cititori sã-miîmpãrtãºeascã experienþele lor.

La un nivel mai profund, cred cã re`ncarnarea ne oferã o explicaþiepentru aparenta nedreptate a vieþii. Ea creeazã posibilitatea cabogaþii în aceastã viaþã sã fie sãraci în urmãtoarea ºi viceversa.Astfel, re`ncarnarea reuºeºte sã dea un sens bolilor noastre,nenorocirilor, morþii premature sau suferinþei de lungã duratã,care nu mai apar ca întâmplãtoare, ci ca episoade ale unui scenariumai vast în care legea cauzei ºi a efectului � karma � ne asigurãcã echilibrul va fi mereu restabilit ºi cã întotdeauna vom aveaºansa sã fim mai buni, indiferent cât de grav am decãdea.

În aceastã carte m-am oprit asupra câtorva dintre cele maibune studii de caz, care-i vor permite cititorului sã-ºi facã singuro pãrere în legãturã cu re`ncarnarea. Nu este o carte ºtiinþificã,deºi am recurs în foarte mare mãsurã la lucrãrile unor prestigioºioameni de ºtiinþã. Anumite relatãri se bazeazã doar pe mãrturiileunor persoane onorabile ºi demne de încredere. Deºi rãmân încontinuare o mulþime de întrebãri fãrã rãspuns în ceea ce priveºtere`ncarnarea ºi deºi mai este încã mult de studiat pânã ce oamenii deºtiinþã vor accepta dovezile existente, cred cã dispunem deja de oserie impresionantã de dovezi în acest domeniu.

Cert este cã opiniile ºi acþiunile foarte multor oameni suntdominate de credinþa în existenþa re`ncarnãrii. Sper cã, dupã ce veþifi citit aceastã carte, ºi dumneavoastrã vã veþi privi viaþa actualã,precum ºi posibilele vieþi viitoare, dintr-o nouã perspectivã.

Roy Stemmanoctombrie 1996

13INTRODUCERE

Capitolul 1

Adep]i de seam\ ai credin]eiîn re`ncarnare

Adepþi din rândul armatei

U n ofiþer tocmai voia sã-i arate unui general nou-venitsuperbele ruine romane din oraºul francez Langres, când

oaspetele i-a zis: �Nu-i nevoie. ªtiu locul. Îl ºtiu chiar foartebine�. Apoi i-a spus ºoferului pe unde sã meargã printre ruine,arãtându-i ofiþerului tot felul de locuri importante, cum ar ficâmpul de manevrã, templele lui Marte ºi Apollo, forul ºi amfi-teatrul. Cu toate acestea, generalul era american ºi era prima oarãcând vizita oraºul în care urma sã-ºi exercite funcþia � cel puþin înaceastã viaþã. Se pare cã sosirea la Langres îi trezise amintireaunei vieþi anterioare, în care fusese soldat în armata lui Cezar.

Ceea ce face povestea aceasta extrem de interesantã este identi-tatea generalului. Cãci nu era vorba de un militar oarecare, ci chiarde faimosul erou american din al doilea rãzboi mondial � generalulGeorge Patton, zis �Nemilosul�, învingãtorul bãtãliei din Ardeni.Spunea cã aceasta era doar una din ºirul de vieþi anterioare pe careºi le amintea, ºi în care fusese militar, sugerând astfel cã fiecare omîºi dezvoltã niºte aptitudini care se transmit de la o viaþã la alta.

Generalul Patton îºi mai amintea, de exemplu, cum fusese laporþile Tyrului împreunã cu Alexandru cel Mare. Era, de asemenea,

14 RE~NCARNAREA

convins cã luptase în armata greacã împotriva lui Cirus al II-lea,cuceritorul persan care a întemeiat Imperiul Ahemenizilor cu maibine de 500 de ani înainte de naºterea lui Hristos. Cu multînaintea succeselor sale din al doilea rãzboi mondial, Patton îºiamintea cã a luat parte la Rãzboiul de o sutã de ani, pe câmpul deluptã de la Crécy. Îºi mai amintea cã fusese general sub JoachimMurat, strãlucitul comandant de cavalerie din secolul al XVIII-leaºi unul dintre cei mai celebri mareºali ai lui Napoleon, susþinãtoral cauzei naþionalismului italian pe timpul cât a domnit în RegatulNeapolelui.

Pe lângã faptul cã vorbea în mod deschis despre toate acestelucruri, eroul american a evocat sentimentele pe care i le trezeauaceste vieþi anterioare într-un poem scris în 1944 ºi intitulat �Caprin oglindã�. Una din strofe suna aºa:

Ca prin oglindã ºi ca-n ghiciturã,Vãd înfruntarea cea de mii de aniÎn care am luptat sub multe chipuriªi multe nume � dar tot eu eram!

Generalul Patton a murit anul urmãtor în Germania, în urmaunui accident de maºinã, la Mannheim.

Cu o lunã ºi ceva înainte de moartea lui Patton, un alt erou alcelui de-al doilea rãzboi mondial, lordul Dowding, fãcea senzaþieîn Anglia cu declaraþiile lui fãrã ocol despre viaþa de dupã moarte.Dowding, care a condus ofensiva Aliaþilor din Marea Britanie, încalitate de mareºal al Royal Air Force, trebuia sã fie prezent laUniversitatea din Oxford la sfârºitul lunii octombrie, alãturi degeneralul Dwight D. Eisenhower ºi de mareºalul Montgomery,pentru a primi titlul de doctor honoris causa în drept civil. El însãa preferat sã onoreze o invitaþie la o conferinþã care avea loc peaceeaºi datã la Londra ºi, drept urmare, a þinut un discurs la întru-nirea Societãþii Teosofice din Kingsway Hall.

15ADEP}I DE SEAM| AI CREDIN}EI ÎN RE~NCARNARE

�Am motive sã cred � a spus el � cã cei care au semãnatseminþele cruzimii abominabile în timpul Inchiziþiei ºi-au culesroadele la Belsen ºi Buchenwald.�

Declaraþia era cel puþin controversatã, din moment ce victimeleHolocaustului erau descrise ca fiind pur ºi simplu niºte persoanepedepsite în lagãrele de concentrare pentru pãcatele sãvârºite învieþile lor anterioare. Mulþi au fost indignaþi de afirmaþia lui Dowdingºi s-au grãbit sã semnaleze pericolele unui asemenea mod de a privilucrurile. Cine sunt victimele ºi cine sunt torþionarii? Exact ca înpovestea cu oul ºi gãina, este imposibil sã afli cine a început.

Dar lordul Dowding era obiºnuit cu asemenea polemici ºi aputut face faþã criticilor. El îºi arãtase interesul pentru spirituali-tate încã din 1943, în cartea Many Mansions [Multe popasuri],iar ideile lui despre re`ncarnare au apãrut doi ani mai târziu într-ocontinuare a acestei cãrþi, intitulatã Lychgate: The Entrance toThe Path [Poarta cimitirului: poarta spre adevãrata Cale]. Înaceste lucrãri, Dowding povesteºte cum a primit mesaje de laspiritele soldaþilor, marinarilor ºi aviatorilor morþi în rãzboi, prinmijlocirea unui medium amator din sud-vestul Londrei.

Se pare cã adeziunea lui la credinþa în re`ncarnare nu se bazadoar pe mesajele transmise de medium, ci ºi pe experienþele luipersonale. Cãci, a spus el la conferinþa din Londra, dacã unora leeste dat sã poatã revedea scene din vieþile anterioare, altora,asemenea lui, le-a fost dat sã pãtrundã, prin ochii clarvãzãtorilor,tainele memoriei Akasha (despre care Dowding spunea cã este omemorie constantã a totalitãþii faptelor ºi gândurilor omenirii:era, probabil, o variantã mai elaboratã a conºtiinþei colectivedespre care vorbeºte Jung) ºi cã asemenea revelaþii nu erau doarun pretext ca sã se laude.

�Prin natura mea, sunt cel mai mãrginit ºi mai intolerantenglez�, a spus Dowding:

16 RE~NCARNAREA

Semãn cu personajul care, dupã primul rãzboi mondial, zicea cãLiga Naþiunilor ar fi o chestie foarte bunã dacã n-ar trebui sã ai de-aface cu toþi strãinii ãia nenorociþi! Dar, când ai o fire ca a mea ºigãseºti dovezi pe care eºti gata sã le accepþi ºi din care rezultã cã întrecut ai fost chinez, egiptean, persan, amerindian sau orice altceva,începi sã ai vederi ceva mai puþin exclusive asupra semenilor tãi.

Generalul Patton ºi mareºalul lord Dowding nu sunt nici pedeparte singurii militari care au fost adepþi ai credinþei în re`ncarnare.Un altul este Napoleon Bonaparte (1769-1821), general ºi împãratal francezilor ºi una dintre cele mai glorificate figuri din istoriaumanitãþii. El era convins cã în altã viaþã, în urmã cu 1.000 de ani,fusese Carol cel Mare, împãratul francilor. De asemenea, împãratulIulian Apostatul (331-363), ultimul împãrat roman care a încercatsã înlãture creºtinismul în favoarea credinþei pãgâne, se considerare`ncarnarea lui Alexandru cel Mare (356-323 î.Hr.), regeleMacedoniei ºi unul dintre cei mai de seamã generali ai lumii.

Adepþi ai reîncarnãriidin lumea showbiz-ului

Credinþa în re`ncarnare este, desigur, larg rãspânditã, iar ceicare ºi-au declarat interesul pentru acest domeniu sunt persoanedin aproape orice ramurã de activitate. Dacã li s-ar cere sãnumeascã o persoanã celebrã, adeptã a doctrinei re`ncarnãrii,mulþi dintre noi s-ar gândi întâi ºi întâi la actriþa Shirley MacLaine,care, mai mult decât orice altã vedetã a zilelor noastre, a fost oapãrãtoare înfocatã a credinþei în vieþile anterioare, aºa cumrezultã din relatãrile ei. Susþinea cã a fost servitoare în Egiptulantic, cã a pozat ca model pentru Toulouse-Lautrec sau cã atrãit în Atlantida. Mulþi ar putea-o considera extrem de naivã,dar ea nu este singura actriþã care împãrtãºeºte asemenea credinþe.


O listã cu adepþii faimoºi ai re`ncarnãrii aratã ca un Who�s Whohollywoodian.

Sylvester Stallone, de exemplu, este convins cã a trãit în timpulRevoluþiei franceze ºi cã a avut parte de o moarte violentã ºisângeroasã, pe care nici chiar personajul Rambo, jucat de el, n-arfi putut s-o evite: moartea prin ghilotinare. John Travolta, devenitcelebru prin filmul Saturday Night Fever, bãnuieºte cã într-o viaþãanterioarã a fost tot actor � probabil chiar Rudolf Valentino.Cântãreþul Engelbert Humperdinck este ferm convins cã a maitrãit nouãzeci ºi cinci de vieþi anterioare, dintre care una caîmpãrat roman. Nu mai ºtiu exact cine a fost Martin Sheen într-oexistenþã anterioarã, dar el este un adept împãtimit al re`ncarnãrii,susþinând cã membrii unei familii nu se întâlnesc întâmplãtor.�Copiii noºtri, explicã el, se nasc pentru a compensa faptelenoastre necugetate din vieþile trecute. Sunt datorii neplãtite dinalte vieþi.� Cântãreaþa Stevie Nicks este sigurã cã aceasta esteultima ei viaþã pe pãmânt, dupã ce a trãit anterior ca preoteasãegipteanã, ca pianistã ºi ca victimã a Holocaustului. Se spune cã,în stare de hipnozã, compozitorul Henry Mancini a descoperit cãeste re`ncarnarea lui Giuseppe Verdi, autorul operelor Rigoletto,Traviata, Aida ºi Falstaff, ºi cã, înainte de asta, a lucrat ca inginerla construirea piramidei lui Kheops de la Gizeh ºi ca ofiþer lacurtea lui Montezuma, ultimul împãrat aztec din Mexic.

Tina Turner a cãutat dovezi chiar în Egipt despre una dintrevieþile ei anterioare, dupã ce un medium din California i-a spus cãeste re`ncarnarea lui Hatshepsut, regina care a domnit acolo timp deaproape douãzeci de ani, ceea ce i-a atins vedetei o coardã sensibilã.

Pe Loretta Swit, cunoscutã din serialul de televiziuneM*A*S*H*, în care juca rolul maiorului Houlihan �Buzefierbinþi�, revelaþiile dintr-o viaþã anterioarã au convins-o cã afost odinioarã un important proprietar de pãmânt în China secoluluial XI-lea, care stãpânea un vast domeniu ºi în faþa cãruia nimeni nu

18 RE~NCARNAREA

îndrãznea sã sufle. ªi se pare cã viaþa aceea din trecut se repercuteazãîn cea actualã: �Am acasã covoraºe chinezeºti, statui, vase ºi, maidemult, aveam câini pechinezi. Mã simt foarte bine înconjuratãde asemenea lucruri. Pânã ºi menajera mea e chinezoaicã�.

Rãposatul Kenny Everett, comic ºi excentric disc-jockey de radio,dar ºi vedetã de televiziune, este de asemenea cunoscut ca un adeptal credinþei în re`ncarnare. Odatã, invitat fiind la un talk-showtelevizat, i-a spus moderatorului cã soþia lui, Lee, care era medium,a zis cã într-o viaþã anterioarã Everett fusese fiul ei, iar înainte deasta fusese cãlugãriþã în Spania. Mai târziu, înainte sã moarã deSIDA, Everett a spus, cu umorul lui tipic, într-un interviu: �Nu-mipot imagina cã înainte de a fi aici n-am mai fost nicãieri. Aº vreasã mã re`ncarnez undeva în Italia sau în Spania. Câtã vreme numã nasc chel sau pe undeva prin Bosnia, nu mã deranjeazã�.

Lee Everett, care a fost soþia lui timp de doisprezece ani, ascris o carte intitulatã Celebrity Regressions [Regresii ale unorcelebritãþi], în care relateazã amintiri din vieþile anterioare aleunor personalitãþi celebre care au acceptat sã se întoarcã în timpprin hipnozã. Lee este foarte competentã în direcþia aceasta,pentru cã în timpul cãsniciei cu Everett a fost nu doar medium ºispiritistã, dar a practicat ºi terapia prin regresia pacientului într-oviaþã anterioarã � domeniu în care se specializeazã în momentulde faþã. Printre cei prezentaþi în carte se numãrã ºi Elton John;acesta ºi-a rememorat trei vieþi trecute, inclusiv una în care a fostun compozitor din secolul al XVIII-lea care a trãit în Franþa ºi amurit la Veneþia. Umoristul Jimmy Tarbuck ºi-a amintit de o viaþãîn care a fost cavaler ºi a murit rãpus de o sãgeatã în timp ce luptaalãturi de rege. Balerinul Wayne Sleep îºi aduce aminte cum afost înjunghiat mortal într-un antrepozit de pe cheiul Tamisei. ªiactriþa Fenella Fielding este convinsã cã în viaþa rememoratã înstare de hipnozã a fost bãrbat ºi a trãit în Peru � în ciuda faptuluicã n-a pus niciodatã piciorul acolo.


Chiar dacã pentru vedetele respective aceste relatãri pitoreºtiºi captivante sunt extrem de importante, fãcând în acelaºi timpdeliciul impresarilor, caracterul lor anecdotic nu ne ajutã prea multsã cunoaºtem ºi sã înþelegem acest subiect complex, cu excepþiafaptului cã ne aratã cât de rãspânditã este credinþa în re`ncarnare,sau poate doar cât de bogatã poate fi imaginaþia noastrã.

Totuºi, uneori, câte o afirmaþie fãcutã de anumite celebritãþidovedeºte cã opiniile lor legate de re`ncarnare sunt profund înte-meiate, fiind rezultatul unor îndelungi meditaþii. Judith Durham,fosta solistã a grupului pop The Seekers din anii �60 ºi revenitã acumpe scenã ca artistã solo, este o adeptã ferm convinsã a re`ncarnãrii.Soþul ei, Ron Edgeworth, a murit în 1995, dupã ani de zile dechinuri. Suferea de sclerozã lateralã amiotroficã. �Sper cã pentruRon aceasta a fost ultima re`ncarnare ºi cã acum e în ceruri, a spusea într-un interviu, la puþin timp dupã moartea lui. Dar este posibilsã fie deja pe undeva, gata sã se nascã. Ne-am luat rãmas-bun ºi nudoresc sã-l mai revãd, deºi amintirea lui mi-e încã vie în suflet.�

Ce înseamnã, de fapt,sã crezi în reîncarnare?

Astfel de personalitãþi celebre pot vorbi deschis despre credinþelelor New Age, conºtiente cã poveºtile despre vieþile lor trecute nu levor distruge cariera, aºa cum nu se va întâmpla nici dacã mãrtu-risesc cã se duc la astrolog sau la ghicitori în cãrþi, sau cã-ºi puncristale în anumite locuri din jurul casei sau pe propriul corp pentrua dobândi mai multã energie. În ziua de azi, merge aproape orice.Dar, cel puþin în Occident � ºi, treptat, în tot restul lumii �,suntem încurajaþi sã gândim cu propriile noastre minþi (un dreptde care milioane de oameni au fost privaþi de-a lungul secolelor ºicãrora li se spunea, fie de cãtre stat, fie de cãtre Bisericã, în ceau voie sã creadã ºi în ce nu).

20 RE~NCARNAREA

De asemenea, trebuie luat în considerare faptul cã, în privinþare`ncarnãrii, pãrerile nu sunt unanime. De fapt, existã adeseadezacorduri majore asupra procesului, frecvenþei, selecþiei ºiscopului re`ncarnãrii. Singura pãrere unanim acceptatã este cãsufletul se va întoarce pe pãmânt în alt corp, iar aceastã idee esteîmpãrtãºitã de mai bine de jumãtate din populaþia lumii.

Pe tot cuprinsul globului, cimitirele vechilor civilizaþii dove-desc cã oamenii de odinioarã credeau în viaþa de dupã moarte.Alãturi de mort erau îngropate obiecte din viaþa de zi cu zi careurmau sã fie folosite într-o existenþã viitoare. Cu timpul, credin-þele legate de viaþa de dupã moarte au evoluat ºi, probabil pe bazaamintirilor, a fost introdus conceptul de re`ncarnare. Egipteniicredeau acum 4.000 de ani cã faraonii lor se re`ncarnau ºi, întimp, au extins aceastã posibilitate ºi la ceilalþi muritori. Tot desprere`ncarnare vorbesc ºi cele mai vechi scrieri indiene cunoscute �compuse acum 3.500 de ani �, aceastã idee fiind o parte integrantãa hinduismului ºi a budismului, cele douã religii majore ale Indiei.Hinduºii au fost primii care au preluat aceastã credinþã acum5.000 de ani ºi, în prezent, ea rãmâne un concept fundamentalpentru cei 500 de milioane de adepþi ai doctrinei. Multe ideihinduse se regãsesc în budism, care are o vechime de numai2.500 de ani ºi numãrã astãzi 200 de milioane de adepþi. Ca ºi înhinduism, astãzi existã mai multe variante ale budismului, ceamai importantã fiind cea din Tibet, condusã de Dalai-Lama, încare re`ncarnarea ºi karma joacã un rol important. De asemenea,ºi vechii daoiºti chinezi acceptau aceastã idee.

În India, hinduismul a dat naºtere jainismului ºi sikhismului,care acceptã amândouã conceptul de re`ncarnare, aºa cum seîntâmplã ºi în secta misticã islamicã cunoscutã sub numele desufism sau în religia druzã din Siria ºi în anumite secte mozaicecare urmeazã doctrina misticã a Cabbalei.

În ceea ce priveºte creºtinismul, nu existã nici o îndoialã cã uniidintre primii lui reprezentanþi credeau în re`ncarnare, dar puþini mai


gãsesc astãzi în textul biblic dovezi în acest sens (deºi anumite pasajepot fi interpretate în aceastã luminã). Adepþii re`ncarnãrii susþin cãîmpãratul Iustinian a condamnat aceastã credinþã la un sinod localdin 543 d.Hr. ºi a interzis-o, împreunã cu alte precepte, zece animai târziu, la al doilea Conciliu de la Constantinopol, ceea ceexplicã absenþa ei din Biblie. Prin acest gest, împãratul a declarat�Anatema împotriva lui Origene�. Origene, care a trãit între 185 ºi254 d.Hr. ºi pe care Sfântul Ieronim îl descrie ca fiind �cel maide seamã învãþãtor al Bisericii, de la apostoli încoace�, afirma cã

Fiecare suflet se naºte în aceastã lume întãrit de victoriile din viaþaanterioarã sau slãbit de înfrângerile suferite. Locul pe care-l ocupãîn lume, ca un vas de cinste, sau de necinste, este determinat defaptele lui bune sau rele din trecut. Iar de purtarea lui din aceastãviaþã depinde locul pe care-l va ocupa în urmãtoarea�

Origene a fost torturat ºi trimis în închisoare pentru ideile sale,iar reputaþia lui a avut de suferit ºi dupã moartea sa, când, în urmaanatemei declarate de împãratul Iustinian, a devenit un pãcat sãcrezi în �fantasmagorica preexistenþã a sufletului�, creºtinii fiindobligaþi sã accepte cã pentru fiecare nou-nãscut se creeazã unsuflet nou.

De ce cred oamenii în reîncarnare?

Credinþa în re`ncarnare este determinatã de obicei de convingerileºi atitudinile religioase ale fiecãruia � dar ea se poate întemeia ºipe amintirile dintr-o existenþã anterioarã. Cu toate acestea, multedintre personalitãþile de prestigiu care ºi-au declarat adeziunea ladoctrina re`ncarnãrii nu au mãrturisit ºi de ce.

Oare o experienþã personalã a fost cea care l-a determinat peHenry Ford, magnatul automobilelor, sã declare: �Cred cã nevom mai întoarce pe pãmânt. De un lucru sunt sigur: cã suntem

22 RE~NCARNAREA

aici cu un scop ºi cã nu încetãm sã existãm. Mintea ºi memoriasunt eterne�? Ulterior, Henry Ford a dezvoltat aceastã idee,spunând: �Geniul înseamnã experienþã. Unii îºi închipuie cã esteun dar sau un talent, dar de fapt este rodul unei lungi experienþedin cursul mai multor vieþi. Sufletele unora dintre noi sunt maibãtrâne decât ale altora ºi de aceea ºtiu mai multe�.

Compozitorul Richard Wagner (1813-1883), creatorul cunoscu-telor opere Olandezul Zburãtor, Tannhäuser ºi Inelul Nibelungilor,îºi întemeia, se pare, credinþa nezdruncinatã în re`ncarnare pe logicã.Dupã ce a studiat îndelung problema, a declarat cã �în comparaþie cuideea de re`ncarnare ºi de karma, toate celelalte par frivole ºimãrginite�, adãugând: �Nu pot sã mã sinucid, pentru cã Voinþa caremã împinge sã-mi împlinesc menirea ca artist m-ar readuce pepãmânt iar ºi iar, pânã când mi-aº împlini destinul, ºi astfel n-aºface decât sã intru din nou în ciclul suferinþelor ºi al pãtimirilor�.

ªi poate cã tot �logica� re`ncarnãrii l-a determinat pe compozi-torul de origine cehã Gustav Mahler (1860-1945), autor al multorsimfonii ºi lieduri, sã-i spunã în 1895 prietenului ºi biografuluisãu Richard Specht:

Cu toþii ne vom întoarce pe pãmânt; tocmai aceastã certitudine dãsens vieþii noastre ºi nu conteazã câtuºi de puþin dacã, o datãre`ncarnaþi, ne mai amintim sau nu de existenþa precedentã. Nuindividul ºi confortul lui conteazã, ci aspiraþia la perfecþiune ºi lapuritate care continuã în fiecare re`ncarnare.

Unii politicieni ºi-au exprimat în mod deschis credinþa înre`ncarnare � subiect fãrã prea mare prizã la electorat �, iar printreaceºtia se numãrã ºi liberalul David Lloyd George (1863-1945),prim-ministru al Marii Britanii între 1916 ºi 1922. Cel care a pusbazele statului bunãstãrii modern a spus: �Imaginea conven-þionalã a raiului, unde îngerii cântã tot timpul etc., aproape cãm-a scos din minþi când eram tânãr ºi m-a fãcut sã trec la ateismtimp de zece ani. Pãrerea mea este cã ne vom re`ncarna�.


ªi contele Lev Tolstoi (1828-1910), autorul unora dintre celemai renumite romane din literatura universalã � Rãzboi ºi pace ºiAnna Karenina �, ºi-a exprimat în legãturã cu viaþa veºnicã oopinie destul de neobiºnuitã pentru epoca lui, dar care se apropiefoarte mult de anumite curente de gândire din zilele noastre:�[�] viaþa noastrã nu este decât unul din visele unei vieþi multmai reale, ºi rãmîne la nesfârºit, pânã la cea din urmã, foarterealã � viaþa lui Dumnezeu�.

E posibil ca el sã fi fost influenþat de experienþele unei rudeîndepãrtate, dramaturgul, romancierul ºi poetul A.K. Tolstoi(1817-1875), ale cãrui poezii au fost puse pe muzicã de Ceaikovski,Musorgski, Rimski-Korsakov ºi de alþii. Acesta era sigur cã într-oexistenþã anterioarã trãise în Asia.

De asemenea, Christmas Humphries, fondatorul SocietãþiiBudiste din Anglia, nu-ºi întemeia credinþa în re`ncarnare doar pedoctrina budistã. El era convins cã fusese condamnat la moarte înurmã cu 3.300 de ani, în timpul domniei în Egipt a lui Ramsesal II-lea, pentru cã fãcuse dragoste cu o virginã din templul luiIsis � o preoteasã care fãcuse legãmânt de castitate în cinstea zeiþei.

Îmi place în mod special pãrerea unui om de ºtiinþã � profe-sorul C.J. Ducasse (1881-1969), fost ºef al Catedrei de filosofie dela Universitatea Brown, preºedinte al Asociaþiei Americane deFilosofie ºi vicepreºedinte al Societãþii Americane de StudiiParapsihologice, care în 1958 a spus:

Indiferent dacã supravieþuirea (dincolo de moarte) sub forma re`ncar-nãrii în decursul mai multor vieþi existã sau nu, ea este cel puþinlogic acceptabilã ºi nu intrã în contradicþie cu nici una din dovezilecunoscute de noi pânã azi. Dintre toate concepþiile privind sensulvieþii omeneºti pe pãmânt, ipoteza re`ncarnãrii, conform cãreiafiecare viaþã pe care o trãim este ca o zi de ºcoalã, este singura careare sens. Cum se face cã unii se nasc genii, iar alþii nerozi; uniifrumoºi ºi alþii urâþi; unii sãnãtoºi ºi alþii schilozi? Conceptul derenaºtere pe pãmânt � poate dupã un interval în care individul extrage,

24 RE~NCARNAREA

din amintirile lãsate de viaþa de-abia încheiatã, toatã înþelepciuneape care-i permit s-o extragã capacitãþile lui de reflecþie � ne-arîngãdui sã credem cã existã dreptate în univers.

ªi, nu în ultimul rând, filosoful englez C.D. Broad, profesorla Universitatea din Cambridge, a declarat în timpul celei de-atreisprezecea prelegeri în memoria lui F.W.H. Myers, intitulatã�Identitate personalã ºi supravieþuire dincolo de moarte�: �Înceea ce mã priveºte, re`ncarnarea mi se pare, în linii mari, ceamai plauzibilã variantã a teoriei supravieþuirii omului dupã moarte�.Aceasta era convingerea lui de foarte multã vreme, aºa cum aratãun fragment din una dintre cãrþile lui de specialitate, scrisã în1938. În acea lucrare, profesorul Broad spunea cã, dupã opiniasa, teoria despre o viaþã anterioarã ºi despre pluralitatea existenþelor�trebuie privitã cu mare seriozitate, atât din raþiuni filosofice, câtºi pentru cã îþi oferã un motiv rezonabil de a face fapte bune��.

Toþi cei pe care i-am citat mai sus au în comun, pe lângã faptulcã sunt experþi în domeniile lor, ºi credinþa cã, dupã moarte,sufletul îºi continuã cãlãtoria, trecând într-o altã dimensiune ºi cãulterior, aproape sigur, se întoarce pe pãmânt, re`ncarnându-se înalt trup, pentru a avea experienþe noi ºi a învãþa alte lecþii.Majoritatea celor citaþi aici îºi întemeiazã aceastã convingereprofundã fie pe propriile amintiri din vieþile trecute, fie pe ocunoaºtere �lãuntricã�.

Dar sunt oare dovezile privitoare la re`ncarnare atât de puterniceîncât sã-i convingã ºi pe acei dintre noi care n-au amintiri conºtientedespre existenþele lor anterioare? Iar cei care cred în re`ncarnareþin oare seama de toate celelalte explicaþii posibile ale acesteiteorii, de la autosugestie ºi pânã la sindromul amintirilor false?

Citiþi numeroasele relatãri ce urmeazã ºi judecaþi singuri.


Capitolul 2

Treburi nerezolvate

�Aici nu e casa mea�

L a câþiva ani de la naºterea fiului lor, Mounzer, în 1960,Kamal Salim Haïdar, ºofer de autobuz în Liban, ºi soþia lui,

Edma, se confruntau cu o problemã. Bãiatul lor insista sã i sespunã Jamil. Fireºte, ei au preferat sã foloseascã numele ales lanaºtere, deºi uneori bãiatul refuza sã rãspundã. În cele din urmã,copilul, ajuns la vârsta de trei ani, a renunþat la idee, dar aînceput sã afirme alte lucruri.

�Aici nu e casa mea�, le-a spus Mounzer. �Eu locuiesc în altãparte.�

Zicând asta, a arãtat în direcþia munþilor de dincolo de Choueifateºi a cerut sã fie dus la casa lui adevãratã. A cerut acest lucru înmod repetat ºi, timp de trei zile, chiar a refuzat sã mai mãnânce,pentru cã pãrinþii lui nu voiau sã-l ducã acolo.

Mounzer a ajuns sã dea o mulþime de detalii despre persoanacare susþinea cã ar fi � ºi anume Jamil Souki, din oraºul Aley. Ela spus cã murise în timpul unei bãtãlii ºi a fãcut o descriere foarteexactã a evenimentelor din scurta sa existenþã, precum ºi a morþiilui subite, în urma unui glonþ primit în abdomen. Chiar i-a spusmamei lui cã, în somn, n-o visa pe ea, ci pe cealaltã, mama�Souki�.

26 RE~NCARNAREA

Soþii Haïdar erau de religie druzã � o religie care acceptãre`ncarnarea �, dar erau convinºi cã amintirile fiului lor erauneclare. Kamal ºi Edma Haïdar auziserã de familia Souki ºi, deºin-aveau legãturi directe cu aceasta, credeau cã locuieºte în acelaºioraº cu ei: Choueifate, la vreo 10 kilometri de centrul Beirutului,la est de aeroportul internaþional, aºezat la poalele munþilor.

Din acest motiv, nici mãcar n-au încercat sã verifice afirmaþiilelui Mounzer.

Dar atitudinea lor s-a schimbat atunci când Mounzer a mers învizitã la o mãtuºã din Beirut, care i-a reprodus spusele lui Mounzerunei vecine de bloc. Aceasta era o veriºoarã a lui Jamil Souki. Eaa adus imediat o fotografie pe care i-a arãtat-o lui Mounzer,întrebând:

�Cine e în poza asta?��Mama mea ºi cu mine�, a rãspuns Mounzer.În fotografie era Jamil Souki, împreunã cu mama lui, Wadad.Ca urmare, Mounzer a început sã meargã în vizitã la familia

Souki din Aley, un oraº situat între Beirut ºi Damasc, la 15 kilo-metri de oraºul lui natal. La rândul lor, ºi soþii Souki îl vizitau peel în Choueifate. Cu ocazia acestor întâlniri, Mounzer a identificato mulþime de oameni, pe care nu avea cum sã-i cunoascã dinexperienþa lui personalã.

În tinereþe, Jamil Souki fusese interesat de politicã ºi seînscrisese în Partidul Popular Sirian (PPS), care milita pentruunirea Libanului cu Siria. În vara anului 1958, când a izbucnitrãzboiul civil, Jamil l-a susþinut pe preºedintele Chamoun. Intervenþiapuºcaºilor marini americani a pus capãt conflictului, dar pentruJamil era prea târziu. Murise în bãtãlia din 4 iulie 1958.

Mounzer Haïdar i-a recunoscut cu exactitate pe mama, surorileºi fratele mai mic al lui Jamil. Le-a spus celor din familia Soukicã, de la moartea lui, se mutaserã în altã parte, a identificat casaîn care locuiserã cu toþii înainte de moartea lui ºi a recunoscut

27TREBURI NEREZOLVATE

dulapul în care erau hainele lui Jamil Souki. În una dintre jachetelelui Jamil, Mounzer a gãsit trei stilouri ºi a þinut sã spunã cã unullipsea � ceea ce era adevãrat, pentru cã sora lui Jamil, Ibtysame,luase un stilou cu ea în Venezuela. De asemenea, din cele treichei gãsite într-un portofel, el a identificat-o pe cea de la valizalui Jamil. Vorbind ca ºi când ar fi fost Jamil, Mounzer a evocatmomentul emigrãrii fratelui sãu Najeeb în Statele Unite, când sedusese pe chei sã-ºi ia rãmas-bun. I-a mai spus mamei lui Jamilcã-i trimisese o scrisoare cu câteva zile înainte de a muri ºi aîntrebat-o dacã o primise. Într-adevãr, scrisoarea ajunsese. Mounzerºi-a amintit cã, atunci când murise, Jamil avea în buzunar 13 lirelibaneze. Wadad Souki a confirmat cã aceea era exact suma pecare o gãsise când îi fuseserã trimise hainele fiului ei decedat.Mounzer ºtia pânã ºi faptul cã, odatã, Jamil îl legase de pat vreocâteva ore pe fratele lui, Ghassan, care se purtase urât.

Uneori, Mounzer identifica o persoanã dupã nume, alteorispunea exact care era legãtura dintre acea persoanã ºi Jamil. I s-aufãcut teste pentru a se vedea dacã recunoaºte persoanele cuexactitate, dar de obicei le recunoºtea instantaneu. De exemplu,când l-a vãzut odatã pe stradã pe vãrul lui Jamil, Mounzer, careavea patru ani, i-a spus mãtuºii sale: �Uite-l pe Abdullah Abu ElAbed�. Doi ani mai târziu, în timp ce vizita oraºul Aley, s-apetrecut un incident similar. Mounzer a ieºit din grupul în care seafla ºi s-a îndreptat spre o persoanã complet strãinã, zicându-i:�Tu eºti Ramez�. Bãrbatul pe care-l recunoscuse era RamezKassis, cel mai bun prieten al lui Jamil. Un alt prieten al luiJamil, Jamil Rishdan Sawaya, care luptase împreunã cu el înbãtãlia de la Chamlane, a auzit de Mounzer ºi a hotãrât sã verificepersonal dacã povestea este sau nu adevãratã. S-a dus acasã lafamilia Haïdar, în Choueifate, împreunã cu un coleg de-al sãu.Cei doi bãrbaþi s-au recomandat cu nume false, pretinzând cã suntziariºti (povestea apãruse deja în presã, iar o revistã chiar îl

28 RE~NCARNAREA

prezenta pe Mounzer pe câmpul de luptã, reconstituind faptele luiJamil). Au fost invitaþi înãuntru, ºi Mounzer a fost chemat sã levorbeascã. De cum i-a vãzut, copilul în vârstã de cinci ani i-a zislui Jamil: �O, Jamil Sawaya!�, apoi l-a îmbrãþiºat ºi s-a aºezatlângã el. Altã datã, când se afla la o înmormântare, Mounzer s-adus la Arif Souki zicând: �Tu eºti unchiul meu Arif�.

�Cum aºa?�, a întrebat bãrbatul.�Eu sunt Jamil Souki, nepotul tãu. Am fost ucis la Chamlane.�Deºi Mounzer n-a putut s-o identifice dupã nume pe prietena

lui Jamil, Iffat Zahr, comportamentul lui în prezenþa ei a arãtat cesimte faþã de ea. Bãiatul avea nouã ani când a întâlnit-o primaoarã pe Iffat ºi, cât timp a durat vizita, nu s-a miºcat de lângã ea.Când i s-a oferit de mâncare, a refuzat ºi n-a acceptat decât atuncicând ea l-a condus în sufragerie. Dupã ce a terminat de mâncat,Iffat l-a rugat sã-i arate salutul Partidului Popular Sirian, iarMounzer a executat salutul întocmai. De asemenea, a mai spus cãel � ca Jamil � îi dãduse ei o fotografie a liderului PPS, AntounSaadeh, împreunã cu sigla partidului, lucruri pe care doar rudeleei apropiate le ºtiau.

Acest caz remarcabil este doar unul din miile cercetate deprofesorul canadian Ian Stevenson, cel mai mare expert mondial îninvestigarea ºtiinþificã a re`ncarnãrii. Povestea lui Mounzer Haïdareste prezentatã cu lux de amãnunte în al treilea volum al lucrãriiCases Suggestive of Reincarnation [Cazuri care sugereazãexistenþa re`ncarnãrii], al cãrei autor este profesorul Stevenson.Folosindu-se de translatori locali, Stevenson a început sã investighezecazul în martie 1968, la trei sau patru ani de la întâlnirea dintrecele douã familii. El le-a pus întrebãri atât celor din familia Haïdar,cât ºi celor din familia Souki, precum ºi multor altor martori.

Pe lângã faptul cã Mounzer Haïdar putea da detalii despre viaþape care pãrea sã ºi-o aminteascã, un alt aspect impresionant alacestui caz � ºi deloc neobiºnuit în relatãrile despre re`ncarnare �


era faptul cã bãiatul îºi dorea cu ardoare sã-ºi vadã fosta familie.Era ca ºi cum Mounzer, datoritã faptului cã fusese ucis în floareavârstei pe câmpul de luptã, ar fi simþit acum o nevoie copleºitoarede a se întoarce la viaþa lui anterioarã ºi de a o continua de undese terminase.

�Mounzer a mers de mai multe ori în vizitã la familia Soukidin oraºul Aley ºi, pânã în martie 1972, data ultimei mele deplasãriacolo, vizitele sale nu încetaserã�, scrie profesorul Steveson.�Cu o lunã înainte petrecuse cinci zile la familia Souki. Îi plãceaenorm sã meargã în vizitã la ei.�

Din nefericire pentru Mounzer, vizitele au luat sfârºit atuncicând familia Souki a hotãrât sã emigreze în Venezuela, unde sestabilise una dintre surorile lui Jamil. Înainte de a pleca, WadadSouki i-a dat lui Mounzer hainele lui Jamil ºi a continuat sã-iscrie din noua ei casã din America de Sud. Între timp, amintirilelui Mounzer legate de viaþa pe care o trãise ca Jamil Souki s-auºters � lucru obiºnuit în astfel de cazuri �, dar afecþiunea luipentru fosta lui familie a rãmas intactã.

Bãiatul care ºi-a pierdut familia

Dacã un copil, o datã ce începe sã vorbeascã, le spune pãrinþilorcã de fapt el este cu totul altcineva ºi cã vrea sã fie dus acolo undee casa lui, evident cã ei nu sunt prea încântaþi. De aceea, de multeori pãrinþii iau mãsuri pentru a alunga amintirile copilului saupentru a-l reduce la tãcere.

Astfel, când Prakash Varshnay, în vârstã de patru ani ºi jumãtate,a spus cã numele lui adevãrat este Nirmal ºi a vrut sã iasã pestradã cu intenþia de a se duce acasã la tatãl lui, Bholanath, dinKosi Kalan � un oraº din districtul Mathura, în Uttar Pradesh,India �, pãrinþii lui au fost extrem de supãraþi. Asta s-a întâmplat

30 RE~NCARNAREA

de vreo patru-cinci ori la rând, pânã când unchiul sãu i-a promiscã o sã-l ducã la Kosi Kalan cu autobuzul. Când, în loc sã seîndrepte spre oraºul respectiv, autobuzul a pornit în direcþia opusã,Prakash i-a spus imediat unchiului sãu cã luaserã un autobuz greºit.S-au urcat în sfârºit în autobuzul care trebuia ºi au ajuns la magazinullui Bholanath Jain, al cãrui fiu, Nirmal, murise la vârsta de zeceani, în aprilie 1950, cu ºaisprezece luni înainte de naºterea luiPrakash. Dar magazinul era închis, Prakash n-a recunoscut locul,aºa cã s-a întors acasã cu unchiul lui fãrã a fi întâlnit pe nimeni,deºi ulterior membrii familiei Jain au aflat de vizita lui.

În ciuda aparentului eºec al vizitei, Prakash, care era nãscut înaugust 1951 ºi avea deja cinci ani, a continuat sã susþinã cã el esteNirmal ºi a cerut sã fie dus înapoi la Kosi Kalan.

Se arãta nemulþumit ºi de sãrãcia casei în care locuiau.A pomenit de magazinele �tatãlui� sãu ºi le-a enumerat pe câtevadin rudele lui. De multe ori plângea ore în ºir, refuza sã mãnânce,cerând sã fie dus la Kosi Kalan. Pãrinþii au încercat sã-i ºteargãaceste amintiri pe diverse cãi, cum ar fi sã-l învârteascã pe oroatã de olãrit, în sens invers acelor de ceasornic, metodã tradi-þionalã despre care se spune cã ar îndepãrta amintirile dintr-oviaþã anterioarã. Dar n-a mers, aºa cã l-au bãtut.

Prakash avea zece ani când Jagdish Jain, unul dintre fiii luiBholanath, a aflat de povestea lui dupã ce s-a mutat înapoi de laDelhi la Kosi Kalan. Nu mult timp dupã aceea, tatãl sãu, Bholanath,a mers cu niºte treburi la Chhatta, luând-o cu el ºi pe fiica lui,Memo, hotãrât fiind sã-l cunoascã pe bãiatul care pretindea cã arfi re`ncarnarea fiului sãu. Prakash l-a recunoscut ºi i-a zis �tatã�.A mai spus, de asemenea, cã fiica lui Bholanath se numea Vimla.Nu era aºa, dar interesant este cã Memo încã nu se nãscuse atuncicând a murit Nirmal Jain. Acesta avea totuºi o sorã care se numeaVimla ºi care la vremea aceea era cam de vârsta lui Memo. Cândtatãl ºi fiica au plecat din Chhatta, Prakash i-a însoþit la staþia de


autobuz, rugându-se de ei, fãrã succes, sã-l ia înapoi acasã. Dupãcâteva zile, mama lui Nirmal, sora lui mai mare, Tara, ºi fratelelui, Devendra, impresionaþi de ce auziserã, s-au dus sã-l vizitezepe Prakash, care a plâns de bucurie când a vãzut-o pe Tara ºi l-aimplorat pe tatãl lui sã-l lase sã se întoarcã la Kosi Kalan. Dinnou, a fost refuzat.

În cele din urmã, familia Jain i-a convins pe pãrinþii lui Prakashsã-l lase sã le viziteze oraºul. Ajuns la Kosi Kalan, Prakash i-acondus de la staþia de autobuz pânã la ei acasã, unde l-a recunoscutpe celãlalt frate al lui Nirmal, a recunoscut mai multe rude ºiprieteni de-ai acestuia ºi a identificat camera lui Nirmal, precumºi pe cea în care fusese mutat înainte sã moarã de varicelã.

Astfel, atmosfera dintre cele douã familii a devenit tensionatã,unii membri ai familiei Varshnay fiind convinºi cã familia Jain vaîncerca sã-l adopte definitiv pe Prakash. Aceastã animozitate aatins punctul culminant când familia Varshnay a interzis vizitele �dar s-a diminuat în timp ºi, pânã la urmã, cele douã familii s-auîmpãcat, iar pãrinþii i-au permis din nou lui Prakash sã meargã învizitã la familia Jain.

Deºi rudele lui Prakash credeau cã acesta nu-i mai viziteazã pecei din familia Jain în perioada adolescenþei, s-a dovedit cã în 1964Prakash avea sentimentul cã mai existã niºte �treburi nerezolvate�legate de fosta lui familie. În perioada aceea a continuat sã meargãîn vizitã la Kosi Kalan o datã sau de douã ori pe sãptãmânã, deºipãrinþii lui Nirmal muriserã. Se ducea în special sã-l vadã peJagdish Jain, fratele mai mare al lui Nirmal, cu care se înþelegeade minune.

De multe ori, lumea se întreabã de ce astfel de cazuri se întâlnescdoar în Extremul Orient sau în Orientul Mijlociu. Rãspunsul �aºa cum demonstreazã aceastã carte � este cã asemenea cazuri nuse întâlnesc numai acolo. Dar este adevãrat cã anumite culturipredispun familia copilului sã ia în serios afirmaþiile lui legate de

32 RE~NCARNAREA

o viaþã anterioarã. Pe de altã parte, ca ºi în cazul familiei Varshnay,credinþa în re`ncarnare nu înseamnã neapãrat cã declaraþiile copiluluivor fi încurajate.

Jenny Cockell � mama Copiilor de ieri

Unul dintre cele mai remarcabile cazuri de �treburi nerezolvate�vine din Anglia. De mic copil, Jenny Cockell îºi amintea detaliidintr-o viaþã anterioarã, undeva în Irlanda, sub identitatea uneifemei pe nume Mary. Dar, dacã de obicei asemenea amintiridispar o datã cu trecerea timpului, în cazul ei au rãmas mai vii caoricând � iar Jenny a consultat un specialist în hipnozã, sperândsã afle adevãrul.

Era casnicã, mamã a doi copii ºi locuia în Northamptonshire,când, prin propriile investigaþii, a descoperit cã oraºul irlandezMalahide era locul în care trãise într-o viaþã anterioarã. A aflat,de asemenea, cã nãscuse opt copii ºi cã murise în maternitate,curând dupã naºterea celui din urmã � o fetiþã.

Jenny Cockell a relatat povestea într-un best-seller internaþionalpe care l-a publicat în Marea Britanie sub titlul Yesterday�sChildren [Copiii de ieri], cu doar câteva sãptãmâni înainte sãlansez Reincarnation International Magazine. Sincronizarea a fostperfectã, pentru cã mi-a permis sã public în primul numãr alrevistei un interviu cu autoarea, precum ºi o recenzie a cãrþii;totodatã, era ºi o dovadã cã relatãrile convingãtoare privindre`ncarnarea nu se limiteazã doar la Extremul Orient. De atunciam mai întâlnit-o pe Jenny cu diverse ocazii, împreunã cu Sonny,fiul ei din viaþa anterioarã. Ne vedeam de multe ori în studiourilede televiziune unde eram invitaþi sã vorbim pe tema re`ncarnãriiºi întotdeauna am fost impresionat de modul lor direct, radical dea-ºi prezenta extraordinara poveste.


Dar unul dintre cele mai impresionante lucruri legate de acestcaz s-a petrecut abia dupã ce cartea a fost publicatã. În carte,Jenny dezvãluise cã femeia a cãrei viaþã ºi-o amintea era MarySutton, care avusese într-adevãr opt copii. Dupã moartea lui Mary,soþul ei, un alcoolic cu manifestãri violente, fusese incapabil sãaibã grijã de copii, care, cu excepþia lui Sonny, fuseserã plasaþi cutoþii în orfelinate. Bãieþii se regãsiserã pânã la urmã, dupã mulþiani, dar abia dupã ce cartea lui Jenny a fost publicatã membriiîncã în viaþã ai familiei lui Mary Sutton s-au întâlnit pentru primaoarã unul cu altul� ºi cu Jenny Cockel, femeia care, prin amintirileei, stãtuse la originea acestei reuniuni. Incredibil este cã doidintre copiii lui Mary Sutton ºi-au dat seama cã locuiserã la doartrei kilometri unul de altul, fãrã sã ºtie cã sunt fraþi.

Sonny, primul nãscut, a fost cel mai înfocat susþinãtor aldeclaraþiilor lui Jenny. Cu ocazia uneia din întâlnirile noastre l-amîntrebat cât de mult seamãnã Jenny cu mama lui. (Existã niºteasemãnãri între ele, dar în nici un caz nu sunt perfect identice.)�Pot s-o vãd pe mama în ochii ei�, a rãspuns Sonny imediat.Pentru el, dovada hotãrâtoare la prima lui întâlnire cu Jenny a fostfaptul cã ea a putut sã-i relateze o serie de întâmplãri pe carenimeni altcineva n-ar fi putut sã le ºtie. De exemplu, i-a povestitde ziua când el ºi fraþii lui o chemaserã sã-i arate un animal prinsîntr-o capcanã. Jenny îºi mai amintea cum stãtea pe apuntamentaºteptând un vapor, dar nu mai ºtia de ce. Sonny însã ºtia. Pe elîl aºtepta. Obiºnuia sã ia feribotul pânã la insula pe care lucra.Era bãiat de mingi pe terenul de golf de acolo. La întoarcereaferibotului, mama lui îl aºtepta întotdeauna pe apuntament.

Acum, cã a reuºit sã-ºi reuneascã familia din viaþa anterioarã,Jenny a scãpat de sentimentul cã ar fi lãsat niºte �treburi nerezolvate�,care o muncise încã din copilãrie. Misiunea ei s-a împlinit, darspiritul ei treaz ºi curiozitatea ei înnãscutã au determinat-o sãaprofundeze problema re`ncarnãrii � atât a ei, cât ºi a altora �, cutoate implicaþiile acesteia.

34 RE~NCARNAREA

Micul cãlugãr

Încã înainte de a începe sã vorbeascã, Duminda BandaraRatnayake ºi-a uimit pãrinþii prin comportamentul lui. Îºi punea obucatã de pânzã pe umãr ºi mergea cu ea prin casã exact aºa cumîºi poartã veºmintele cãlugãrii din Sri Lanka. ªi asta n-a fost doaro fazã trecãtoare, pentru cã, de îndatã ce a învãþat sã vorbeascã,singurele �jucãrii� pe care le voia Duminda erau o robã ºi unevantai. Întrucât copilul provenea dintr-o familie de religie budistãdin Sri Lanka, proprietarã a unei modeste crescãtorii de pãsãri,s-ar fi putut crede cã bãiatul nu fãcea decât sã imite vreun cãlugãrpe care-l vãzuse. Dar ceea ce a povestit Duminda de cum aînceput sã vorbeascã a arãtat cã manifestãrile lui erau mult maiadânc înrãdãcinate.

În 1987, la vârsta de trei ani, Duminda le-a spus pãrinþilor cã,înainte de a se naºte, fusese cãlugãr la templul din Asgiriya ºi lamãnãstirea din Kandy � unul dintre cele mai mari centre religioasedin Sri Lanka. Cãlugãrii de acolo, ca ºi cei de la templul Malwatta,au privilegiul de a pãzi Templul Dintelui lui Buddha din Kandy,unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru adepþiibudismului Theravada.

Duminda le-a explicat cã, la Asgiriya, fusese maestrul unorcãlugãri ºi cã simþise o durere bruscã în piept, dupã care seprãbuºise pe podea. Fusese dus la spital de cãlugãri ºi acolomurise. Povestind ultimele momente din viaþa lui anterioarã,Duminda a folosit în mod corect cuvântul apawathwuna, cuvântspecial folosit pentru a desemna moartea unui cãlugãr. De atunci,bãiatul a insistat ca pãrinþii lui sã-l numeascã �Podi Sadhu�,adicã �Micul cãlugãr�.

În plus, Duminda a început sã se comporte ca un cãlugãr.Mergea în fiecare dimineaþã ºi în fiecare searã la o capelã budistã


din apropiere, culegea flori pe care le ducea acolo ºi le aranjadupã un obicei tipic budist. Era foarte curat, nu se juca niciodatãcu ceilalþi copii ºi emana o stare de liniºte ºi seninãtate. Dumindarecita chiar ºi din scrierile sfinte. Nu numai cã acele fraze sauversete religioase îi erau, în mod surprinzãtor, cunoscute, deºiacasã nu-l învãþase nimeni, dar, pe lângã asta, bãiatul le recitaaidoma unui cãlugãr, în vechea limbã pali a budiºtilor, care încãse mai învaþã astãzi în mãnãstiri.

De asemenea, a început sã-i spunã mamei lui cã vrea sã devinãcãlugãr � dar aceasta nu i-a permis sã poarte haine de cãlugãr, cuexcepþia anumitor ocazii. În cele din urmã, mama lui Duminda acerut ajutorul lui Iriyagama Jinasara, un cãlugãr de la un templudin apropiere, care a acceptat s-o primeascã împreunã cu copilulîn 1987, pe vremea când bãiatul avea doar trei ani ºi câteva luni.ªi, poate tocmai pentru cã era foarte mic, Duminda n-a pututrãspunde la întrebãrile cãlugãrului � dar când a fost întrebat cedoreºte, a cerut un evantai. Evantaiul joacã un rol important înritualurile sãvârºite de un cãlugãr. De îndatã ce a primit evantaiul,Duminda l-a þinut în faþa ochilor dupã obiceiul tipic budist ºi arecitat o stanþã religioasã. Dupã pãrerea lui Iriyagama Jinasara,acesta era un alt lucru pe care Duminda n-ar fi avut cum sã-lînveþe acasã.

Vãzând asta, cãlugãrul a sfãtuit-o pe femeie sã-l ducã peDuminda la mãnãstirea Asgiriya, ceea ce ea a ºi fãcut, însoþitã debunicii bãiatului. La vizitã a fost martor ºi Oliver D. Silva, unjurnalist de la ziarul Island, care auzise despre acest caz. Cutoate acestea, se pare cã vizita n-a dus la obþinerea unor informaþiinoi ºi nici nu i-a trezit copilului alte amintiri.

Într-adevãr, cele mai surprinzãtoare declaraþii ale lui Dumindadespre viaþa lui anterioarã nu aveau legãturã cu domeniul religiei.Erau foarte neobiºnuite, dar s-au dovedit corecte. Duminda spunea

36 RE~NCARNAREA

cã avusese o maºinã roºie ºi un elefant ºi cã îºi pierduse portofelulcu bani ºi aparatul de radio.

Dar Duminda n-a dezvãluit niciodatã numele persoanei în carefusese întrupat în viaþa anterioarã, ceea ce l-a determinat peOliver D. Silva sã desfãºoare propria lui investigaþie ºi sã ajungãla concluzia cã bãiatul se referea la Rathanapala, un cãlugãr defrunte care murise de atac de cord în 1975, într-un oraº de lângãAsgiriya. Dar profesorul Erlendur Haraldsson (parapsiholog demarcã ºi expert în re`ncarnare de la Departamentul de Psihologieal Universitãþii din Reykjavik, Islanda) nu a fost de acord cuaceastã concluzie. El a fost pentru prima datã în Sri Lanka înseptembrie 1988, când i-a luat un interviu bãiatului în vârstã depatru ani ºi familiei sale. Dupã aceea, profesorul s-a dus la templuldin Asgiryia sã discute cazul cu cãlugãrii de acolo. A revenit înSri Lanka în 1989 ºi în 1990 ca sã-ºi încheie cercetarea, dar lavremea aceea amintirile lui Duminda începuserã sã se estompeze,iar comportamentul lui se modificase.

Prezentând rezultatele cercetãrii sale în Journal of ScientificExploration (vol. 5, nr. 2, 1991), profesorul Haraldsson a explicatde ce crede cã identificarea cãlugãrului din viaþa anterioarã a luiDuminda cu persoana lui Rathanapala era greºitã:

Am aflat de la trei cãlugãri pe care i-am cunoscut cã Rathanapala nuavusese nici maºinã, nici elefant ºi nici venit personal (deci niciportofel cu bani), nu se ruga (deci nu folosea evantaiul), nu avealegãturi cu templul Malwatta ºi se ºtia cã fusese interesat de politicã.Deci Rathanapala era eliminat de pe lista celor care ar fi pututcorespunde descrierii lui Duminda.

Profesorul Haraldsson a continuat sã analizeze o serie de alþi�candidaþi� posibili, dar numai despre unul dintre ei se ºtia cãavusese maºinã: Gunnepana Saranankara, care fusese la Asgiriyatimp de opt ani ºi murise în 1929. Nu avea radio, însã era singurul


abate de la acea mãnãstire care avusese gramofon. DarSaranankara nu murise în spital, cum spusese Duminda, ci întemplul din Asgiryia. Nu mult dupã aceea, profesorul ºi inter-pretul lui i-au arãtat lui Duminda o fotografie de grup foarteveche, fãcutã la mãnãstire, ºi l-au întrebat dacã recunoaºte pecineva de acolo. Duminda a arãtat spre una dintre persoanele dinfotografie ºi a zis: �Acesta eram eu�. Cei doi nu cunoºteau iniþialidentitatea nici unuia dintre cei fotografiaþi, dar au aflat dupãaceea, de la doi cãlugãri care îi ºtiau bine pe cei din grup, cãpersoana identificatã de Duminda era într-adevãr GunnepanaSaranankara.

Bineînþeles cã, între moartea cãlugãrului în 1929 ºi naºterealui în persoana lui Duminda în 1984 este un interval extraordinarde lung. ªi se prea poate ca el sã mai fi trecut, între timp, printr-ore`ncarnare. Totuºi, un lucru este cert: Duminda pare sã fi revenitpe lume cu un sentiment foarte puternic cã a lãsat în urmã niºte�treburi nerezolvate�. Ca ºi cum atacul de cord, care l-a rãpus înplinã putere, l-ar fi împiedicat sã propovãduiascã doctrina budistãatât cât îºi propusese, iar acum, în noua lui viaþã, ar fi hotârât sãreia lucrurile de unde le lãsase.

�Când am întâlnit familia din nou, în noiembrie 1990, relateazãprofesorul Haraldsson, Duminda primise consimþãmântul mameilui ºi urma sã intre la mãnãstire în 1991, adicã la cea mai fragedãvârstã oficial acceptatã.�

Astfel de cazuri ne fac sã ne amintim cã, oricât de obiectiviam fi în culegerea ºi analiza informaþiilor, avem totuºi de-a facecu oameni reali care se simt adesea frustraþi sau furioºi cã ºi-aupãrãsit viaþa anterioarã mai devreme decât se aºteptau ºi de aceeasunt dornici sã facã ceva în sensul acesta. Pentru asemenea oameni,probabil cã sentimentul dominant în clipa morþii a fost furia cãsperanþele lor nu se vor împlini; sentimentul de vinã cã lasã în

38 RE~NCARNAREA

urma lor oameni care depind de ei; sau dorinþa de a se întoarcepe lume în alte condiþii. Acest lucru ar putea explica de ce astfelde persoane au amintiri vii din vieþile lor trecute, în timp ce noiceilalþi suntem bine mersi, inconºtienþi de dramele, dezamãgirile,fericirea sau realizãrile din vieþile noastre anterioare.

39FAMILII REÎNTREGITE

Capitolul 3

Familii reîntregite

Fiul tatãlui sãu

D acã povestea lui Aiz Nouhad Abu Rokon ar fi fost trimisã cascenariu la Hollywood, probabil cã ar fi fost respinsã pe

motiv cã este neverosimilã. Cu toate acestea, întâmplarea extra-ordinarã a lui Aiz aratã cã faptele care þin de re`ncarnare suntadesea mult mai stranii decât ficþiunea, putând produce compli-caþii enorme în relaþiile familiale.

Am aflat prima oarã de acest caz în 1995, de la buna meaprietenã Rona Hart, care lucreazã pentru Consiliul Evreiesc alDeputaþilor din Londra. Rona este unul dintre numeroºii cores-pondenþi ai revistei mele; ea monitorizeazã publicaþiile desprere`ncarnare ºi îmi relateazã cele mai interesante cazuri. Ronatocmai citise în Jerusalem Post un articol foarte documentat,semnat de Sue Fishkoff, care includea mai multe relatãri amã-nunþite despre re`ncarnare în rândurile druzilor, cazul lui AizNouhad Abu Rokon fiind doar unul dintre ele.

Am contactat imediat ziarul respectiv ºi, spre bucuria mea,am primit permisiunea de a reproduce articolul integral în paginilerevistei noastre. Fotograful Roni Sofer, care ilustrase articolul cupozele subiecþilor, a fost, de asemenea, foarte amabil. Toatecazurile relatate meritã sã fie incluse în aceastã carte, dar mã voilimita la povestea lui Aiz.

40 RE~NCARNAREA

Încã de la o vârstã fragedã, copilul vorbise despre viaþa luianterioarã. De exemplu, la trei ani ºi jumãtate, le-a spus pãrinþilorcã se numise Ali Badawi ºi fusese ºofer de camion în Hatzbyia, însudul Libanului. Datoritã faptului cã erau druzi, pãrinþii au acceptatfãrã discuþie afirmaþiile fiului lor, dar n-au încercat sã le verificeautenticitatea. Totuºi, anumite evenimente au fãcut ca actualafamilie a lui Aiz ºi cea din viaþa lui anterioarã sã se întâlneascã.În 1982, pe când avea ºase ani, Aiz a vãzut pe o stradã dinUsfiya, unde locuia el, o femeie în vârstã de vreo patruzeci deani. S-a dus drept spre ea ºi i-a spus: �Tu eºti Nebiya, soþiamea�. Apoi copilul i-a spus femeii, care rãmãsese încremenitã,de moartea soþului ei pe un drum blocat de zãpadã, lângã Baalbek,în februarie 1975. Îºi aducea aminte foarte clar cum, în persoanalui Ali Badawi fiind, conducea camionul singur, când a fost opritde niºte tâlhari care i-au cerut bani ºi au vrut sã-i ia maºina. Alia refuzat, aºa cã tâlharii l-au împuºcat în umãr ºi în burtã, dupãcare l-au îngropat la marginea drumului.

Evident cã Nebiya Badawi, care era în vizitã la niºte rude dinUsfyia când a vãzut-o Aiz, s-a arãtat extrem de surprinsã ºi deimpresionatã de declaraþiile bãiatului, aºa cã a pãstrat legãtura cuel ºi cu familia lui dupã ce s-a întors acasã în Liban. Au trecutºapte ani pânã când cei doi s-au întâlnit din nou. La invitaþiaNebiyei, în 1982, Aiz, care avea acum treisprezece ani, s-a dus înLiban sã-ºi viziteze casa din viaþa anterioarã. Vocea îi tremurã deemoþie ºi ochii i se umplu de lacrimi când îºi aduce aminte:

Am stat pe scãrile din faþa casei ºi am strigat-o pe fiica mea Leena,care avea cinci ani când am murit eu. Am intrat în casã ºi totul îmiera foarte familiar. M-am dus la dulap ºi mi-am cãutat hainele, toatemicile mele comori. Totul era aºa cum îmi aminteam, iar familiamea a fost încântatã sã mã vadã din nou.

Nebiya ºi familia ei l-au considerat pe Aiz re`ncarnarea luiAli, iar Aiz a început sã le facã vizite în mod regulat. Mai mult,


trei ani mai târziu, când �fiica� lui din viaþa anterioarã s-a cãsãtorit,Aiz, pe atunci în vârstã de ºaisprezece ani, a jucat rolul de tatã întimpul ceremoniei. Aceastã alegere nu este deloc surprinzãtoare,pentru cã exact aºa era perceput Aiz de întreaga familie.

În 1995, Aiz însuºi s-a cãsãtorit cu o tânãrã druzã din satul luiAli Badawi, pe care a luat-o cu el sã locuiascã la Usfyia. Cei doiau agãþate pe pereþii din casã fotografii alb-negru cu Ali, de acummai bine de douãzeci de ani, înainte de moartea lui, alãturi defotografii recente ale tânãrului Aiz împreunã cu copiii lui Ali:Nassim, Leena ºi Wassim, care în 1995 aveau treizeci, douãzeciºi opt ºi, respectiv, douãzeci ºi ºapte de ani. De curând s-a adãugatcolecþiei poza unei fetiþe de doi ani, prima �nepoþicã� a lui Aiz,ajuns acum la vârsta de nouãsprezece ani.

ªi povestea nu se încheie aici.La un an dupã ce Aiz ºi-a vizitat pentru prima oarã familia

Badawi din Liban, a murit tatãl lui. Nahoud Abu Rokon, soldat înpoliþia de frontierã, a murit în mod tragic la 1 noiembrie 1983.Trei ani mai târziu, un bãieþel de trei ani pe nume Abid Abuassi,a venit în casa familiei Abu Rokon din Usfiya ºi a arãtat spre opozã a lui Nahoud, fãcutã cu puþin timp înainte de moartea lui,zicând: �Eu sunt tatãl tãu�.

Mama lui Adib, Nabilla Abuassi, îºi dãduse seama cã bãiatul eiîºi aminteºte de viaþa lui anterioarã în momentul în care copilulîncepuse sã vorbeascã ºi întreba tot timpul de cineva pe nume Aiz.

�Mai întâi am crezut cã se referea la un bãiat din satul nostru,Shfaram, dar când l-am adus acasã la noi, Adib a spus cã nudespre el era vorba. ªi a mai spus: «Mãtuºa Efat ºtie despre cinevorbesc».�

Nabilla a vorbit cu sora ei, Efat, care era profesoarã în Usfiyaºi care spusese cã are la ea în clasã un bãieþel pe nume Aiz. Aºacã Nabilla a hotãrât sã sune acasã la familia Abu Rokon ca sãvadã despre ce este vorba. Dar, de îndatã ce i s-a fãcut legãtura,

42 RE~NCARNAREA

micuþul Adib aproape cã i-a smuls telefonul din mânã ºi a þipat înreceptor cã vrea sã vorbeascã imediat cu Aiz. Ca urmare a acestuiprim contact, s-a stabilit ca familia Abuassis sã meargã în vizitãacasã la familia Abu Rokon.

�Adib a fost foarte nerãbdãtor pe tot parcursul drumului�, îºiaminteºte tatãl lui, Kamal. �Ne-a spus exact pe unde s-o luãm casã ajungem acolo.�

Iar când au ajuns, Adib nu numai cã a intrat direct în casã ºiºi-a gãsit hainele în dulap, ci i-a mai ºi spus mamei lui Aiz cãatunci când a murit avea o þigarã în buzunarul jachetei. Femeiaa verificat ºi, indiscutabil, þigara era acolo. De asemenea, Adiba fost în stare sã povesteascã amãnunþit cum murise în viaþaanterioarã.

Unitatea mea cerceta o clãdire din Tzur, în Liban. Prietenul meu celmai bun, Sayid, a intrat înãuntru, iar eu am rãmas afarã, de pazã.Deodatã, în interiorul clãdirii a explodat ceva � o bombã sau cevaasemãnãtor. Îmi amintesc cã eram întins pe jos ºi mã uitam la Sayid,care era plin de sânge, strivit de un bolovan enorm. Îmi aduc amintecã am strigat: �Sayid! Sayid! Te rog, nu muri!�. Asta e tot ce-miamintesc.

Deºi în viaþa anterioarã era fumãtor, micuþul Adib îl mustrãacum pe �fiul� lui Aiz când acesta aprinde câte o þigarã. �Nu maifuma aºa mult�, îl ceartã el. Aiz, om în toatã firea, se încruntã,ridicã din umeri� ºi stinge þigara, pentru cã cei doi încã se maicomportã unul faþã de celãlalt ca tatã ºi fiu.

Adib ºi Aiz îºi amintesc, de exemplu, cum, pe vremea cândaveau trei ºi, respectiv, doisprezece ani, Aiz i-a rãspuns nepoli-ticos mamei lui (soþia lui Adib din viaþa anterioarã). Prichindelula reacþionat imediat ºi i-a tras o palmã �fiului� sãu.

Amintindu-ºi scena, Aiz recunoaºte: �Am meritat-o� � ºiadaugã: �Am simþit cã e tatãl meu ºi cã are dreptul sã mãplesneascã�.


În relatarea acestui caz, Sue Fishkoff a fãcut urmãtoarelecomentarii asupra relaþiilor complicate care au apãrut ca urmarea faptului cã bãiatul îºi amintea de viaþa lui anterioarã:

Nabilla ºi Kamal încearcã sã priveascã normal relaþia dintre Aiz ºiAdib. Îl vãd pe Aiz ca pe propriul lor copil, nu ca pe un nepot � ºichiar dacã nu ºtiu exact ce loc ocupã mama lui Aiz în arborele lorgenealogic, simt cã ea face parte din familie. Pãrinþii lui Adibconsiderã cã declaraþiile bãiatului lor sunt adevãrate ºi nu se sfiescsã recunoascã acest lucru. �Altfel�, se întreabã Kamal, cum sepoate explica faptul cã un bãieþel de doi ani ºi jumãtate a putut sã neconducã la adresa exactã într-un oraº în care nu mai fusese niciodatã,cã se duce la dulap ºi identificã hainele unui strãin ca fiind ale lui,cã-ºi recunoaºte �prietenii� ºi le spune pe nume înainte de a-i întâlni,cã vede o fotografie cu el ºi �soþia� lui ºi ºtie când a fost fãcutã peGolan? Cum se pot explica aceste detalii concrete?

Micuþa mamã

În cele mai multe cazuri de �reîntregire� a familiei este greusã-þi sprijini analiza ºtiinþificã pe fapte, pentru cã, luaþi de valulcuriozitãþii ºi al emoþiei, prietenii ºi rudele persoanelor implicatenu þin seama de necesitatea ca declaraþiile sã fie atent înregistrateînainte de a fi fãcute publice ºi înainte de a fi confirmate. Deaceea, atunci când încercãm sã le stabilim gradul de credibilitate,trebuie sã fim conºtienþi de faptul cã anumite relatãri se poate sãfi fost (chiar neintenþionat) înflorite în decursul povestirii. Existãtotuºi numeroase cazuri în care cercetãtorii au putut sã-ºi înceapãinvestigaþiile ºi sã consemneze corect faptele, fie înainte de întâlnireacelor douã familii, fie la scurt timp dupã aceea.

Un caz clasic de acest fel este acela al unei fetiþe nãscute în 1926,în capitala Indiei, Old Delhi. Kumari Shanti Devi ºi-a uimit pãrinþii,vorbind despre �soþul� ºi despre �copiii� ei la vârsta de numai

44 RE~NCARNAREA

trei ani. Iniþial, au crezut cã asemenea aiureli copilãreºti sunt semncã fetiþa se va cãsãtori de timpuriu. Dar când mama a întrebat-ocine era soþul despre care vorbea, fetiþa a rãspuns fãrã ezitare:

Se numeºte Kedarnath ºi locuieºte în Muttra. Casa noastrã e tencuitãcu stuc galben, are uºi mari, cu boltã ºi ferestre zãbrelite. Avem ogrãdinã mare, plinã cu gãlbenele ºi iasomie. Faþada casei esteacoperitã cu buganvilee cu flori roºii. Stãm adesea pe verandã ºi-lprivim pe fiul nostru în timp ce se joacã pe pardoseala din lespezi.Copiii noºtri sunt încã acolo, cu tatãl lor.

Dupã un timp, pãrinþii au început sã-ºi facã griji pentru fiicalor ºi s-au hotãrât s-o ducã la medic. Doctorul Reddy, mediculfamiliei, i-a asigurat cã era foarte probabil ca Shanti Devi sã fieo fetiþã foarte isteaþã, care încerca doar sã atragã atenþia asupra eiºi cã, în cele din urmã, va recunoaºte cã ceea ce povesteºte estepurã fantezie. Dar fetiþa a refuzat.

Rãspunzând la întrebãrile doctorului, copila a dezvãluit cãnumele ei fusese Ludgi ºi cã murise în timpul unei naºteri. �A fostde la început o sarcinã foarte grea�, a explicat ea. �Îmi fusese rãutot timpul ºi, când mi-am dat seama cã urmeazã sã nasc, m-amîntrebat dacã sunt pregãtitã. Pe zi ce trecea mã simþeam tot mairãu. Copilul a venit cu picioarele înainte. El a supravieþuit naºterii,dar eu nu.�

Shanti Devi a fost scoasã din cabinetul doctorului de o infirmierã,iar pãrinþii au rãmas sã discute cu medicul despre ce povestise fetiþa.Toþi trei erau de pãrere cã era imposibil ca un copil de vârsta ei sãînþeleagã atât de bine aspectele psihologice ºi fizice ale unei naºteridificile. Dar doctorul nu a putut gãsi nici un remediu medicalîmpotriva amintirilor fetiþei, care au rãmas intacte în urmãtoriipatru ani, deºi pãrinþii au cerut sfatul mai multor medici.

Mãrturisirile lui Shanti Devi au început sã fie luate în serios abiaîn 1934, când avea opt ani. Din fericire, unchiul ei, profesorul


Kishen Chand, a hotãrât sã verifice cu mare atenþie informaþiile.Mai întâi a trimis o scrisoare la adresa din Muttra despre careShanti Devi vorbise adesea ºi în care a întrebat dacã acolo locuiaun bãrbat pe nume Kedarnath, cãruia îi murise soþia în 1925.

Conþinutul scrisorii l-a surprins pe destinatar � un bãrbat acãrui soþie, Ludgi, decedase exact în anul 1925 ºi care încã maiplângea dupã pierderea suferitã. Dar, deºi era un hindus credincios,lui Kedarnath i-a venit greu sã creadã cã soþia lui s-a re`ncarnat.În schimb, a crezut cã era vorba de o uneltire ce urmãrea sã-ldeposedeze de pãmântul lui, aºa cã l-a rugat pe vãrul sãu, Lal, carelocuia la Delhi, sã o întâlneascã pe Shanti ºi pe familia ei. Ceea cedomnul Lal a ºi fãcut, sub pretext cã face afaceri cu domnul Devi.Familia lui Shanti nu ºtia nimic despre legãtura lui cu destinatarulscrisorii, care fusese trimisã cu câteva sãptãmâni în urmã.

Când a venit domnul Lal, Shanti, acum în vârstã de nouã ani,o ajuta pe mama ei în bucãtãrie. A fugit sã deschidã uºa, iarmama ei s-a dus imediat dupã ea, sã vadã de ce fetiþa scosese unþipãt. Shanti se aruncase suspinând în braþele vizitatorului mirat.�Mamã�, a explicat ea, �acesta este un vãr de-al soþului meu!Locuia aproape de noi, în Muttra, apoi s-a mutat la Delhi. Suntatât de bucuroasã sã-l întâlnesc! Trebuie sã-l primeºti înãuntru.Vreau sã ºtiu ce s-a întâmplat cu soþul ºi cu fiii mei�. Apoi a venitºi tatãl lui Shanti acasã. Au intrat toþi patru înãuntru, iar domnulLal a confirmat tot ce povestise fata pânã atunci. L-au chemat ºipe profesorul Chand ºi au hotãrât împreunã ca, în continuare, sã-iinvite la Delhi, la o întâlnire cu familia Devi, pe Kedarnath ºi pefiul preferat al lui Ludgi.

Comportamentul lui Shanti la sosirea lor a fost mai mult decâtgrãitor. A încercat sã-l ia în braþe pe fiul ei, care era mult maimare decât ea, copleºindu-l cu sãrutãri. De asemenea, i s-aadresat folosind diminutive pe care doar ea le ºtia. Apoi l-a servitpe Kedarnath cu biscuiþi ºi brânzã, într-un mod atât de grijuliu,

46 RE~NCARNAREA

cum numai Ludgi ºtia, încât lui Kedarnath i s-au umplut ochii delacrimi. Vãzând asta, Shanti a încercat sã-l consoleze, folosindcuvinte pline de afecþiune, pe care doar Kedarnath ºi soþia lui lecunoºteau. Dar bãrbatul a refuzat sã-l lase pe fiul lui cu familiaDevi, aºa cum fusese rugat, iar întâmplarea i s-a pãrut ºocantã.

Informaþii despre aceastã întâlnire au ajuns ºi la urechile luiDesh Bandu Gupta, preºedintele Asociaþiei Ziariºtilor Indieni ºimembru al Parlamentului indian, care a hotãrât cã era neapãratnecesar ca acest caz sã fie cercetat cu atenþie. Desh Banu Gupta aaranjat ca familia lui Shanti, însoþitã de el, de un avocat pe numeTara C. Mathur ºi de o comisie formatã din savanþi, oameni deºtiinþã ºi cetãþeni respectabili, sã facã o cãlãtorie pânã la Muttra.

Când trenul a intrat în garã, Shanti a scos un þipãt de bucurieºi a început sã facã semn cu mâna mai multor oameni de peperon, pe care i-a identificat corect ca fiind mama ºi fratelesoþului ei. Când a coborât din tren ºi a vorbit cu ei, a folositdialectul din districtul Muttra ºi nu limba hindusã pe care oînvãþase în Delhi. Vãzând acest lucru, oamenii de ºtiinþã care oînsoþeau au dat cu toþii nãvalã spre birjele din faþa gãrii, pentrutestul decisiv: sã vadã dacã Shanti cunoaºte drumul spre casa luiLudgi. Fetiþa le-a spus pe unde s-o ia ºi n-a ezitat decât de douãori, pãrând nesigurã � dar comisia s-a oprit în cele din urmã laindicaþia ei. �Aici e casa�, a spus Shanti, �dar are altã culoareacum. Când trãiam eu, era galbenã; acum e albã�.

Era perfect adevãrat. Aceea era casa unde locuise Ludgi împreunãcu soþul ei. Dar dupã moartea ei, Kedarnath se mutase cu bãieþiilui în altã parte. Apoi, Shanti a fost dusã la Kedarnath acasã,unde i-a recunoscut imediat pe cei doi fii ai ei, zicându-le penume, dar nu l-a recunoscut pe copilul la naºterea cãruia Ludgiîºi pierduse viaþa. Dupã aceea, grupul de savanþi a dus-o peShanti Devi în vizitã la mama lui Ludgi, o femeie în vârstã cares-a arãtat extrem de tulburatã ºi de înspãimântatã vãzându-se faþã


în fatã cu o fetiþã care se purta ºi vorbea întocmai ca fiica ei ºicare ºtia lucruri pe care doar Ludgi le cunoscuse.

Shanti i-a spus lui Desh Gupta cã în acel loc existase altãdatãun puþ ºi, când acesta a sãpat acolo unde îi arãtase fetiþa, a gãsitîntr-adevãr un puþ acoperit de scânduri ºi mizerie. Apoi Kedarnath aîntrebat-o ce fãcuse Ludgi cu niºte inele pe care le ascunsese cupuþin timp înainte de moartea ei. Ea a rãspuns cã le puseseîntr-un vas ºi le îngropase în grãdina fostei lor case, unde comisiacare cerceta cazul le-a ºi gãsit.

Nu este de mirare cã acest caz a suscitat un interes enorm.O mulþime de oameni s-au adunat în faþa casei lui Shanti ºi a luiKedarnath, iar povestea a fãcut vâlvã în lumea întreagã. Dar toateacestea n-au ajutat-o pe Shanti Devi sã se împace cu amintirile eidin viaþa anterioarã. Înþelegea cã era imposibil sã se întoarcã la�soþul� ei din trecut, care o privea mai mult cu teamã decât cuafecþiune, aºa cum era imposibil sã aibã grijã de �bãieþii� ei.Urmând însã sfatul celorlalþi, Shanti a învãþat sã-ºi controlezedragostea pentru familia din Muttra ºi sã se distanþeze de ea.

La aproape un sfert de secol de la evenimentele relatate maisus, în 1958, un reporter a dat de urmele lui Shanti, care duceao viaþã liniºtitã în Delhi, ca funcþionarã guvernamentalã. Femeiaînsã a refuzat sã mai dea informaþii despre cazul ei.

�Nu vreau sã-mi amintesc de vieþile mele trecute: nici deviaþa aceasta ºi nici de existenþa mea anterioarã din Muttra�, aexplicat ea. �Mi-a fost foarte greu sã-mi înfrâng dorinþa de a mãîntoarce la familia mea. Nu vreau sã mai rãscolesc trecutul.�

Aºa cum vom vedea în capitolele urmãtoare, aceasta este oproblemã care a constituit o piatrã de încercare pentru mulþioameni, ºi reprezintã unul din motivele pentru care noi, ceilalþi,ar trebui sã fim fericiþi cã nu avem astfel de amintiri.

48 RE~NCARNAREA

Povestea fiicei care s-a întors acasã

O întâlnire între fiica re`ncarnatã ºi mama ei din Africa de Suda avut loc dupã ce Uvashnee Rattan, o fetiþã de patru ani, carelocuia cu pãrinþii ei în Lotusville, lângã Verulam, a fost dusã înNew Glasgow, un cartier de la periferia oraºului. Jugdees Rattantrebuia sã livreze acolo o încãrcãturã de nisip ºi i-a luat cu el peUvashnee ºi pe ceilalþi doi copii ai lui. Vederea casei pare sã fideºteptat în mintea copilului amintiri dintr-o viaþã anterioarã.

La întoarcerea acasã, fetiþa s-a dus fuga la mama ei, spunând:�Mãmico, mãmico, numele meu e Sudima ºi am locuit în casafamiliei Kemla. Casa lor e în New Glasgow, la poalele unui deal.E vopsitã în albastru, iar înãuntru e din lemn��. A mai spus cã�cealaltã familie� a ei mânca numai curry de cartofi cu lipie, fãrãcarne, ºi cã în faþa casei era un heleºteu, iar nu departe deheleºteu, un râu unde ea ºi familia ei îºi spãlau rufele.

Mama a întrebat-o de ce se despãrþise de cealaltã �familie� a ei.�Pentru cã m-am îmbolnãvit ºi am murit. M-a durut stomacul

îngrozitor ºi am murit. Familia mea a crezut cã am murit, dar nuera aºa. Eram doar adormitã.�

Mama lui Uvashnee a hotãrât sã afle dacã era vreun dram deadevãr în declaraþiile fiicei sale. Bãnuia cã, în momentul în carebãrbatul ei a dus nisipul, fetiþa vãzuse pe cineva care locuia înacea casã, iar acest lucru o fãcuse sã inventeze povestea. Aºa cãa dat telefon la familia respectivã ºi a vorbit cu bunica � daraceasta i-a spus cã nu ºtie pe nimeni cu numele de Sudima. Cândînsã ceilalþi membri ai �familiei� au aflat de aceastã discuþie, auinvitat-o pe doamna Rattan ºi pe fiica ei sã-i viziteze. Când auajuns acolo, au gãsit mai mulþi invitaþi. Lui Uvashnee i s-au pusmai multe întrebãri, la care fetiþa a rãspuns complet ºi fãrã ezitare.Apoi s-a întâmplat ceva extraordinar. Jugdees Rattan povesteºte:


Uvashnee stãtea în poala soþiei mele. Eu am arãtat spre o farfurie cuprãjituri care se afla lângã ea ºi i-am zis: �Dã-i mamei tale niºteprãjituri, Uvashnee�. Mã aºteptam sã ia pur ºi simplu niºte prãjituri,sã se întoarcã spre soþia mea ºi sã i le dea � dar fetiþa s-a dat jos dinpoala mamei, a luat niºte prãjituri din farfurie ºi i le-a dus uneifemei în vârstã, doamna Baghwandeen, care stãtea în fundul camerei.Femeia a început sã plângã. A luat dulciurile ºi a ridicat-o peUvashnee în poala ei, sãrutând-o. A spus cã plânge pentru fiica ei,Anishta, care murise de dizenterie cu douãzeci de ani în urmã, lavârsta de nouã ani. Anishta fusese bolnavã doar o singurã zi ºinimeni nu putuse sã o vindece. Apoi femeia a explicat cã, deºinumele fiicei ei era Anishta, ea mai avea un nume, pe care i-l dãdusepreotul la naºtere, potrivit obiceiului indian: acest nume era Sudima.

Cazul a fost cercetat de profesorul David Scott-McNab ºi deprofesorul John Poynton, specialiºti în parapsihologie, care s-auconvins cã declaraþiile lui Uvashnee erau adevãrate.

�Uvashnee ºtie lucruri pe care n-ar fi putut sã le afle în modnormal�, au conchis ei. �Este un caz clasic, extrem de clar, încare subiectul îºi aminteºte de ceea ce pare a fi o existenþãanterioarã.�

Povestea are ºi un aspect mai puþin obiºnuit, care aratã cã,uneori, copiii care au amintiri dintr-o existenþã anterioarã potcomunica telepatic cu membrii familiei lor din viaþa trecutã.În 1975, Uvashnee a afirmat: �ªtii, îmi pare foarte rãu pentrucealaltã mãmicã a mea. O sã moarã curând�. Câteva zile maitârziu, doamna Baghwandeen a murit dupã o perioadã în carefusese foarte bolnavã, lãsând-o astfel pe Uvashnee cu amintireascurtei, dar fericitei lor reîntâlniri.

50 RE~NCARNAREA

Capitolul 4

Probleme de familie

Nefericita fiicã, nefericitul fiu

Î n timpul scurtei sale vieþi, Emilia Lorenz a fost o fiinþã foartefrãmântatã. Cei nouãsprezece ani pe care i-a petrecut în aceastã

viaþã au fost permanent umbriþi de conflicte interioare care i-au uluitpe cei din familia ei. Ceea ce-ºi dorea Emilia mai mult ºi mai multera sã fie liberã � dar, pentru o femeie din Brazilia, acesta era unlucru greu de obþinut. Le spunea mereu fraþilor ºi surorilor ei cã estenemulþumitã de condiþia ei de femeie ºi cã, dacã ar existare`ncarnare, ar reveni pe lume ca bãrbat. Nãscutã în Brazilia pe 4februarie 1902, Emilia a mai spus cã se aºteaptã sã moarãnecãsãtoritã ºi a þinut ca aceastã previziune sã se adevereascã,refuzând mai multe cereri în cãsãtorie. Singurul lucru care-iplãcea era sã coasã, fiind singura din familie care excela în acestdomeniu. ªi era atât de priceputã, încât pãrinþii i-au cumpãrat omaºinã de cusut.

Cu toate acestea, nemulþumirea ei existenþialã a culminat cu maimulte tentative de sinucidere. Odatã, a fost obligatã sã bea canti-tãþi foarte mari de lapte, ca antidot la arsenicul pe care-l înghiþise.Dar, în cele din urmã, viaþa ei s-a curmat în 1921, pe 21 octombrie,dupã ce luase cianurã.

51PROBLEME DE FAMILIE

Ida Lorenz, mama Emiliei, a început sã primeascã mesaje dela fiica ei, la întrunirile spiritiste la care mergea. Emilia i-a spuscã îi pare rãu cã s-a sinucis ºi cã vrea ca mama ei sã o nascã dinnou � �Mamã, vreau sã fiu bãiatul tãu. O sã vin pe lume ca fiu altãu�, a spus ea.

Primul copil al familiei Lorenz fusese un bãiat, Emilio, caremurise în fragedã pruncie. Emilia, care purta numele lui, fuseseal doilea copil. La vremea când fiica ei îºi pusese capãt zilelor,Ida Lorenz mai nãscuse zece copii ºi nu se aºtepta sã mai rãmânãînsãrcinatã. Dar a rãmas, iar cel de-al treisprezecelea copil,botezat Paulo, s-a nãscut pe 3 februarie 1923.

Paulo Lorenz nu era un copil obiºnuit. Din momentul în carea început sã vorbeascã, a refuzat cu obstinaþie sã poarte haine debãiat. Prefera sã poarte haine de fetiþã sau nu purta haine deloc.De asemenea, îi plãcea sã se joace cu fetiþele ºi cu pãpuºile, erafoarte priceput la cusut ºi spunea o serie de lucruri prin care seidentifica cu Emilia. La un moment dat, chiar le-a spus unoradintre surorile lui cã este fetiþã. Paulo a acceptat ideea de a purtahaine de bãiat abia în jurul vârstei de patru sau cinci ani ºi cândcineva din familie a avut ideea sã-i facã o pereche de pantalonidintr-o fustã veche de-a Emiliei. Astfel, masculinitatea lui aînceput sã se facã simþitã. ªi-a dat seama cum fuseserã con-fecþionaþi pantalonii, zicând: �Cine-ar fi crezut cã, dupã ce amfolosit materialul ãsta pentru o fustã, o sã-l mai folosesc dupãaceea pentru pantaloni?�.

Treptat, familia lui a început sã observe ºi alte trãsãturi carearãtau cã Paulo era re`ncarnarea surorii lui. Cea mai importantãera uimitoarea lui pricepere la cusut. De exemplu, odatã, când,potrivit martorilor, Paulo era �foarte mic�, el a vãzut-o pe unadintre servitoarele familiei încercând, fãrã îndemânare, sã coasã lamaºinã. Paulo a dat-o la o parte, i-a arãtat cum funcþioneazãmaºina ºi a încheiat demonstraþia confecþionând un sãculeþ. Când

52 RE~NCARNAREA

avea patru ani, a vãzut-o pe sora lui, Florzinha, chinuindu-se sãbage aþa în acul de la maºina de cusut, ºi i-a arãtat cum seprocedeazã. Marta, o altã sorã de-a lui, a lãsat pe maºina de cusuto broderie neterminatã, iar Paulo a terminat-o în locul ei. Toateacestea s-au întâmplat înainte ca bãieþelul sã înveþe sã foloseascãmaºina de cusut. Când a fost întrebat de unde ºtia aceste lucruri,Paulo a rãspuns pur ºi simplu: �ªtiam deja sã cos�. Cu toateacestea, când a crescut mai mare, pasiunea lui pentru cusut adispãrut, iar surorile lui l-au întrecut în pricepere.

Este interesant cã Paulo avea ºi o fobie legatã de lapte. Nu abãut lapte niciodatã, ceea ce era valabil ºi pentru sora lui, Emilia,dar numai pentru ultimii ei ani de viaþã, acest lucru datorându-seprobabil faptului cã fusese obligatã sã bea cantitãþi mari de lapte,în urma tentativei de sinucidere.

În 1962, Paulo Lorenz avea treizeci ºi nouã de ani. Rãmãsesetot necãsãtorit ºi nu arãta nici un interes faþã de femei, cu excepþiasurorilor lui, deºi trãsãturile lui feminine, atât de evidente înadolescenþã, dispãruserã. Paulo chiar s-a înrolat în armata brazi-lianã, dar s-a retras timpuriu din motive de sãnãtate, fiind lãsat lavatrã cu gradul de sergent. Suferea de tuberculozã pulmonarã,care a necesitat tratament ºi îngrijire timp de mai mulþi ani.

Mai târziu, Paulo s-a implicat în viaþa politicã, dar, dupã cepreºedintele Braziliei, João Goulart, a fost destituit în 1963, înurma unei insurecþii militare, el a devenit din ce în ce maineliniºtit, crezându-se urmãrit de agenþi ai guvernului. Delirul luiparanoic s-a accentuat atât de mult, încât familia a hotãrât cãPaulo avea nevoie de tratament psihiatric � dar, din pãcate, pânãca acest lucru sã se întâmple, Paulo s-a sinucis. Mai ameninþasepânã atunci cã se va sinucide ºi chiar avusese tentative, dar înseptembrie 1966, în timp ce era la sora lui, Lola Moreira, Paulos-a dus în baie, ºi-a turnat pe corp lichid inflamabil ºi ºi-a dat foc.A murit dupã zece ore, fãrã sã-ºi regrete fapta.


Se pare cã dorinþa Emiliei de a se re`ncarna în bãrbat s-aîmplinit, ea revenind pe lume în persoana fratelui ei Paulo � dar,în cele din urmã, aceastã viaþã nu s-a dovedit a fi mai satisfãcãtoaredecât precedenta, aºa cã Emilia a ales autodistrugerea, cum fãcuseºi în viaþa anterioarã, pentru a pune capãt nefericirii sale. Cazulnu este unic, deoarece se pare cã asemenea trãsãturi de persona-litate apar de-a lungul mai multor vieþi, probabil pânã cândsufletul învaþã cum sã facã faþã problemelor ºi cum sã le depã-ºeascã, în loc sã se sinucidã din cauza lor.

Profesorul Ian Stevenson a observat cã, într-o serie de cazuriîn care persoana din viaþa anterioarã se sinucisese, �subiectul amanifestat o înclinaþie spre suicid�.

Cine l-a ucis pe John Cisko?

Printre indienii tlingit din sud-estul Alaskãi existã o credinþãputernicã nu numai în re`ncarnare, ci ºi în revenirea pe lume însânul aceleiaºi familii. Un astfel de caz este acela al lui JimmySvenson, al cãrui tatã, Olaf, era pe jumãtate tlingit ºi pe jumãtatenorvegian, ºi a cãrui mamã, Millie, era tlingit get-beget.

Jimmy Svenson s-a nãscut în Sitka pe 22 noiembrie 1952, iarla doi ani susþinea cã este fratele mamei lui � John Cisko �,spunând foarte clar cã locuise în satul Klukwan, la 160 kilometride Sitka. Uneori, cerea sã fie dus acolo ca sã stea împreunã cubunica lui din partea mamei. Timp de doi-trei ani, Jimmy a vorbitadeseori despre viaþa lui anterioarã; dar, dupã aceea, a pomenitdin ce în ce mai rar acest subiect, aºa cum se întâmplã cu mareamajoritate a copiilor care au amintiri dintr-o viaþã trecutã.

John Cisko fusese un reprezentant tipic al tribului Tlingit. Îiplãcea sã vâneze ºi sã pescuiascã ºi consuma foarte mult alcool,

54 RE~NCARNAREA

de obicei vin. În vara anului 1950, pe când avea douãzeci ºi cincide ani, John Cisko era militar, dar se întorsese în Alaska, înpermisie. Într-o zi, însoþit de douã femei, a ieºit sã se plimbe pemare, cu o micã ambarcaþiune de pescuit � ºi nimeni nu l-a maivãzut de atunci. Corpurile neînsufleþite ale celor douã femei aufost gãsite pe un þãrm, lângã barca naufragiatã. Se înecaserã, iardopul de pe fundul bãrcii lipsea, ceea i-a determinat pe anchetatorisã credã cã barca se umpluse foarte repede cu apã, iar pasagerii,care erau probabil în stare de ebrietate, ºi-au dat seama de pericolabia când a fost prea târziu. Pe canalele din sud-estul Alaskãivalurile sunt mari ºi curenþii rapizi. ªi pãrea probabil ca trupul luiJohn Cisko sã fi fost luat cu repeziciune de reflux. Dar mai existaºi posibilitatea ca bãrbatul sã fi fost omorât, probabil de unadintre însoþitoarele lui, care era geloasã.

Oare mãrturisirile lui Jimmy Svenson pot clarifica circumstanþeleacestei morþi?

Pe vremea când nu era decât un copil, Jimmy le-a spus pãrinþilorlui cã fusese împuºcat mortal �de cãtre cãpitan [�] în burtã�. În modciudat, Jimmy se nãscuse cu patru semne circulare pe abdomen,pe care profesorul Stevenson le-a examinat în 1961, când bãiatulavea nouã ani � ºi când deja nu-ºi mai amintea nimic din viaþa luianterioarã. Profesorul consemneazã:

Aveau un diametru de aproape zece milimetri ºi se distingeau cuclaritate pe piele. Trei dintre semne erau mai deschise la culoaredecât pielea din jur, iar cel de-al patrulea era mai închis la culoare.Trei erau situate în dreptul coastelor inferioare, deasupra ficatului;celãlalt era la vreo cinci centimetri în dreapta ombilicului. Cica-tricele semãnau foarte bine cu niºte urme de glonþ.

Semnele ºi defectele din naºtere situate exact pe locul unorrãni dintr-o viaþã anterioarã pot reprezenta încã o dovadã palpabilãa existenþei cazurilor de re`ncarnare (lucru despre care vom vorbiîn capitolul 20). În cazul de faþã ne confruntãm însã cu o problemã.


Povestea nu a putut fi demonstratã deoarece cadavrul ciuruit degloanþe al lui John Cisko nu a fost gãsit; au existat doar niºtezvonuri lansate de un martor, care nu a vrut sã vorbeascã, ºi unbãieþel care spunea cu insistenþã cã el era propriul sãu unchi ºi cãfusese împuºcat mortal.

Bãrbatul care s-a reîncarnatînainte de a muri

Cu mulþi ani înainte de naºterea lui Jimmy Svenson, cercetãtorulFrancis Story a consemnat experienþa venerabilului Phra Rajsuthajarndin Changwad Surin, cãlugãr la mãnãstirea Pa Yodhaprasiddhidin Thailanda. Ca ºi Jimmy Svenson, subiectul îºi amintea de oviaþã anterioarã în care actuala lui mamã îi fusese sorã. Altfelspus, actualii lui bunici îi fuseserã pãrinþi. Extrem de interesantîn povestea lui Phra Rajsuthajarn este însã faptul cã el s-a nãscutpe 12 octombrie 1908 � în preziua morþii bãrbatului în persoanacãruia îºi amintea cã trãise. Asemenea curiozitãþi în relatãriledespre re`ncarnare ne amintesc cã, oricât de convingãtoare ar fidovezile legate de acest fenomen, suntem încã departe de aînþelege cum funcþioneazã legile spirituale care îl guverneazã.

Când Phra Rajsuthajarn a fost destul de mare ca sã poatãvorbi, a început sã-ºi povesteascã viaþa anterioarã cu lux deamãnunte. Bunicii lui îi spunea �mamã�, iar celor trei femeicare-i fuseserã fiice le spunea pe numele mic � iar uneia dintreele i se adresa chiar cu numele de alint de când era ea copil. Deasemenea, se înfuria când fetele nu-i spuneau �tatã�.

În viaþa lui anterioarã fusese fermier, purtase numele de Lengºi învãþase sã vorbeascã laoþiana ºi sã citeascã scrierile sfintebudiste scrise cu caractere cambodgiene. În viaþa actualã, ºi-a datseama cã poate sã citescã manuscrisele cambodgiene fãrã sã fi

56 RE~NCARNAREA

învãþat limba cambodgianã, deºi alfabetul acesteia este diferit decel siamez. În ciuda faptului cã nu a avut ocazia sã vorbeascãlaoþiana în viaþa actualã, Phra Rajsuthajarn putea vorbi fãrãprobleme cu oameni originari din Laos.

În persoana fermierului Leng, Phra Rajsuthajarn murise defebrã la vârsta de patruzeci ºi cinci de ani. Îºi putea aminti nunumai viaþa lui precedentã, ci ºi felul cum murise. Spunea cã afost martor la propria lui înmormântare, cã ºi-a vãzut corpul peverandã ºi a privit cum este incinerat. Mai spunea cã în tot acestrãstimp a simþit cã experimenteazã un cu totul alt fel de existenþã,în care putea sã �vadã în toate direcþiile�. În preziua morþii luiLeng, sora lui mai micã nãscuse un bãieþel. Acum, din perspectivasuperioarã a lumii de apoi, îºi amintea cã se dusese lângã soralui, se uitase la copil ºi cã, nãpãdit de un puternic sentiment deafecþiune, voise sã-l atingã � dar se abþinuse, ca sã nu-l sperie. Îºimai amintea cã, dintr-o datã, a simþit cum se prãbuºeºte, apoi aconºtientizat cã el însuºi este copilul din leagãn.

Surorile care ºtiau sã danseze

Un alt caz de re`ncarnare în sânul aceleiaºi familii a fostînregistrat în Finlanda. Eeva-Maija Kaartinen a murit la vârsta detrei ani la Helsinki, în urma unei gripe, iar ºase luni mai târziu,pe 22 mai 1929, s-a nãscut sora ei, Marja-Liisa. Nu multã vremedupã aceea, Salli Kaartinen ºi-a dat însã seama cã fiica pe care o�pierduse� s-a întors pe lume. Fetiþa chiar îi corecta pe cei care-ispuneau Marja-Liisa: �Numele meu e Eeva-Maija�, rãspundea ea.

Doctorul Karl Müller, în cartea sa Reincarnation � Based onFacts [Re`ncarnarea, pornind de la întâmplãri reale], a consemnatmãrturia oralã a doamnei Kaartinen, potrivit cãreia fiica ei eracapabilã sã recunoascã persoane pe care nu le mai vãzuse nici-


odatã pânã atunci, spunându-le corect pe nume. De asemenea,ºtia care fuseserã hainele ºi jucãriile ei în viaþa anterioarã.

Odatã, a mai adãugat doamna Kaartinen, îi spusese Marjei-Liisa:�Mama o sã te înveþe niºte cântece pentru copii pe care le cântafoarte frumos ºi Eeva-Maija�. Apoi a început sã cânte la pian, iarMarja-Liisa i-a spus: �Dar Eeva-Maija ºtia sã ºi danseze� � ºi aînceput sã danseze charleston. Mama ei uitase cu desãvârºire cã,nu cu multã vreme înainte de a muri, fiica ei învãþase de la niºteveriºori sã danseze charleston.

Nu pare neverosimil ca un copil care pleacã dintre noi la ovârstã foarte fragedã sã încerce sã se nascã în aceeaºi familie,dacã se iveºte ocazia. Existã chiar dovezi cã ºi adulþii pot face oasemenea alegere � uneori chiar înainte de a muri.

Femeia renãscutã ca fiicã a fratelui ei

În cartea sa, Your Last Life and Your Next [Viaþa ta anterioarãºi cea viitoare], dr. Sushil Chandra Bose consemneazã povesteaunei femei mãritate, pe nume Betauli. Aceasta i-a spus cumnateisale cã în viitoarea ei viaþã îºi doreºte sã fie fiica fratelui sãuBaburam. În 1908, anul în care a fãcut acea mãrturisire, Betaulia murit la Farrukhabad, în India. Trei ani mai târziu, Baburam ºisoþia lui au avut o fiicã, pe nume Girija.

La vârsta de patru ani, Girija l-a recunoscut pe fostul ei socru,pe care l-a întâlnit din întâmplare, iar un an mai târziu l-arecunoscut ºi pe fostul ei soþ. Dupã ºapte ani, Girija, care aveaacum ºaisprezece ani, a fost dusã în casa fostului ei soþ dinFarukhabad, dar ea a pretins cã aceea nu era casa ei. Când a fostdusã la vechea ei casã, a recunoscut-o imediat ºi a arãtat sprelocul unde dormea ºi unde gãtea. De asemenea, a recunoscuthainele lui Betauli, bijuteriile ei ºi o casetã din oþel care-i aparþi-

58 RE~NCARNAREA

nuse � iar când a vãzut-o pe a doua soþie a fostului ei soþ, a plânsamarnic.

Moarte prin înec

Într-un caz extraordinar, investigat de cercetãtoarea americanãdr. Antonia Mills, subiectul intervievat era la cea de-a treiare`ncarnare în sânul aceleiaºi familii. Emma Michell, membrã atribului indian Wet�suwet�en din Columbia Britanicã, avea optzecide ani când a relatat cazul ei Antoniei Mills. Amintirile din viaþaanterioarã au apãrut atunci când, cu mulþi ani în urmã, nepoþelulei Jimmy a auzit cã bate clopotul la bisericuþa din lemn dinapropiere. I s-a spus cã bãtea clopotul pentru cã Donald G., unbãrbat din partea locului, murise. Replica lui Jimmy a fostsurprinzãtoare: �E omul care i-a plãtit pe unii sã mã batã ºi sãmã arunce în râu�.

Bãiatul pãrea sã-ºi aminteascã de moartea unchiului sãu, al cãruitrup acoperit cu urme de lovituri fusese pescuit din râul Bulkeley,înainte ca Jimmy sã se nascã. Dar istoria avea sã se repete, Jimmygãsindu-ºi moartea în acelaºi râu. Acum, potrivit mãrturiilorfamiliei lui, Jimmy a revenit pe lume pentru a treia oarã ca nepotal Emmei Michell, care, pe vremea când era copil, avea amintiridin ambele vieþi. Când era mic a fost auzit spunând cã era maibine sã se fi nãscut fetiþã, pentru cã, aºa, probabilitatea de a muriînecat în apele zbuciumate ale râului ar fi fost mai micã.

Astfel de cazuri ne fac sã înþelegem cã sufletul nostru nu estesingur de-a lungul cãlãtoriei lui. Probabil cã persoanele impor-tante pentru noi în aceastã viaþã continuã sã joace un rol importantºi în existenþa noastrã viitoare.


În timpul unei vizite în India, în 1993, am întâlnit-o pecercetãtoarea indianã dr. Satwant Pasricha care, pe lângã faptul cãse ocupa personal cu investigarea unor impresionante cazuri dere`ncarnare, a fãcut ºi o analizã a statisticilor înregistrate de ea ºide alþi cercetãtori în acest domeniu, în care se aratã preponderenþa,în anumite culturi, a cazurilor de re`ncarnare în cadrul aceleiaºifamilii. Satwant Pasricha a constatat, de exemplu, un procentajfoarte mare al legãturilor de rudenie dintre membrii tribului Tlingitºi persoanele sub identitatea cãrora îºi aminteau cã trãiserã. Defapt, aceastã legãturã nu lipsea decât în unul din cazuri, iar înaltele patru era necunoscutã, rezultând astfel o proporþie de 97,7%din totalitatea cazurilor examinate (47). O structurã asemãnãtoarede legãturi de rudenie a rezultat din trei sferturi din cazurileanalizate în rândurile tribului Haida (indieni din insulele QueenCharlotte, Columbia Britanicã ºi din sudul insulei Prince of Wales,Alaska). În Sri Lanka, proporþia a fost de 16,7%, în India de10,3% ºi în Turcia de 8,9%.

Aceste cifre aratã cã s-ar putea ca multe familii din acesteculturi sã rãmânã nedespãrþite de-a lungul mai multor vieþi.

60 RE~NCARNAREA

Capitolul 5

Suflete gemene

Bãieþii uciºi

P ãrinþii lui Ramoo ºi Rajoo Sharma ºi-au dat seama cã era cevadeosebit la copiii lor abia când cei doi bãieþi gemeni, în

vârstã de trei ani, au fugit din satul Sham Nagara, din UttarPradesh, India, în direcþia gãrii ºi a autostrãzii principale. Au fostaduºi înapoi ºi întrebaþi unde se duceau. Ramoo ºi Rajoo aurãspuns cã �se duceau acasã�. Nu li s-a cerut nici o explicaþie, daradevãrul a ieºit curând la ivealã, când un unchi de-al lor i-a vãzutatingând picioarele unui necunoscut care trecea prin sat (ceea ceeste un mod de a-þi arãta respectul faþã de o persoanã cunoscutã).Unchiul i-a mustrat, pentru cã, din câte ºtia el, cei doi copii nu-lcunoºteau pe omul respectiv. Dar bãieþii i-au explicat cã îl cunoºteaudintr-o viaþã anterioarã, ºi au început sã-ºi istoriseascã pe largvieþile trecute.

Aºa s-a aflat cã cei doi bãieþi fuseserã fraþi gemeni ºi înexistenþa lor anterioarã. Ramoo fusese Bhimsen Pitamah, iar Rajoofusese fratele sãu, Bhism. Locuiserã la vreo ºaisprezece kilometri deSham Nagara, în satul Uncha Larpur � de unde venise ºi strãinulpe care bãieþii îl vãzuserã pe stradã. Cei doi fraþi au povestit cãfuseserã uciºi. Ba chiar l-au identificat pe ucigaº, un bãrbat penume Jagannath, cu care se certaserã, apoi, aparent, se împãcaserã.

61SUFLETE GEMENE

Dar prietenia lui Jagannath era ipocritã. El i-a invitat pe cei doiîn casa lui din satul Kurri, unde un grup de bãrbaþi i-au atacat ºi i-auomorât prin strangulare. Pe lângã asta, bãieþii au descris ºi alteevenimente din viaþa lor, precum ºi obiecte care le aparþinuserã.

Într-adevãr, în satul Kurri existaserã doi bãieþi gemeni penume Pitamah, care fuseserã omorâþi, iar zvonul despre decla-raþiile bãieþilor din Sham Nagara a ajuns pânã la Uncha Larpur.Ca urmare, membri ai familiei lor din viaþa anterioarã, oamenidin sat, precum ºi presupuºii criminali au venit la Sham Nagarasã-i vadã pe Ramoo ºi Rajoo. Printre vizitatori se afla ºi fratelemai mare al rãposaþilor, Chandra Sen, ºi mama lor, Ram Devi.Era în vara anului 1971.

Curând dupã aceea � pe 20 noiembrie 1971 �, profesorul IanStevenson era la secþia de poliþie din Gursahaiganj, Uttar Pradesh,cercetând un alt caz. Un ofiþer de poliþie i-a sugerat atunci sã seocupe de povestea celor doi gemeni. ªi pentru cã era vorba de ocrimã recentã, la secþia de poliþie existau probe pe care putea sãle analizeze. Dar la data aceea profesorul n-a avut timp sã facãpersonal cercetãri. În schimb, l-a rugat pe dr. L.P. Mehrotra sã iadeclaraþii de la principalii martori din Sham Nagara ºi UnchaLarpur în iulie 1972. Profesorul Stevenson a revenit dupã patruluni sã-ºi continue ancheta � mai târziu, echipei care se ocupa deinvestigarea cazului i s-a alãturat ºi dr. Erlendur Haraldsson.

Probele includeau ºi declaraþii înregistrate la procesul presu-puºilor criminali, din care reieºea cã gemenii Pitamah fuseserãinformatori ai poliþiei. De asemenea, reieºea ºi faptul cã între ceidoi gemeni ºi cei doi bãrbaþi pe nume Jagannath ºi Raja Ram seiscase un conflict pentru pãmânt. Aceºtia din urmã reuºiserã sã leîntindã o capcanã gemenilor, care fuseserã vãzuþi în viaþã ultimaoarã pe data de 28 aprilie 1964. Corpurile lor legate, aflate într-ostare avansatã de descompunere, au fost gãsite într-un puþ dupãpatru zile, iar poliþia a stabilit cã fuseserã strangulaþi.

62 RE~NCARNAREA

�Bineînþeles cã bãnuiala a cãzut asupra duºmanilor recunoscuþiai celor doi gemeni, aºa cã poliþia i-a strâns pe câþiva dintreaceºtia (mai exact, pe nouã dintre ei), iar suspecþii au fost judecaþipentru crimã�, noteazã profesorul Stevenson în volumul I al cãrþiilui despre India, Cases Suggestive of Reincarnation [Cazuri caresugereazã existenþa re`ncarnãrii]. �Dar crimele fuseserã (aproapesigur) comise în timpul nopþii, ºi probabil cã poliþia îi prinsese defapt pe singurii martori oculari, aºa cã nu mai rãmãsese nimenicare sã-i acuze. Din lipsã de probe, toþi acuzaþii au fost achitaþi.�

Profesorul Stevenson a vrut sã meargã la Kurri pentru a con-tinua ancheta � dar, spune el, �ºansele de a întâlni pe cineva caresã nu fie unul dintre criminali sau pe cineva cãruia sã nu-i fieteamã de ucigaºii gemenilor erau atât de mici, încât am renunþatla aceastã cãlãtorie�.

Interesant este cã Bhimsen ºi Bhism Pitamah aveau doi fii careau venit ºi ei în vizitã la Sham Nagara. Ramoo ºi Rajoo le-au spus�copiii noºtri� ºi s-au purtat cu ei într-un mod patern, sfãtuindu-isã-ºi repare casa cu grijã (pentru cã se dãrãpãnase) ºi s-o vizitezepe soþia lui Bhimsen. Când au întâlnit-o pe Rami Devi, mama lordin viaþa anterioarã, au început sã plângã. ªi femeia a plânsalãturi de ei.

Deºi aveau personalitãþi foarte diferite, cei doi gemeni eraugreu de deosebit dupã înfãtiºare � ºi erau atât de apropiaþi unul decelãlalt, încât nu voiau sã mãnânce decât împreunã. Aceastãlegãturã strânsã se pare cã o moºteniserã din viaþa anterioarã,când, deºi erau cãsãtoriþi ºi unul, ºi celãlalt ºi aveau copii, încãfãceau multe lucruri împreunã � ºi chiar au murit împreunã, într-unmod atât de atroce. În noua lor viaþã, au continuat sã fie foarteapropiaþi, mergând pânã la a spune amândoi acelaºi lucru, în acelaºitimp, ºi pânã la a avea aceleaºi amintiri din viaþa lor trecutã.

Ajunºi aici, trebuie sã subliniem cã, de-a lungul anilor, Indiane-a oferit o serie importantã de cazuri de re`ncarnare, iar profesorul

63SUFLETE GEMENE

Ian Stevenson a investigat o mare parte dintre acestea. Prima luicarte cu studii de caz era în totalitate dedicatã cercetãrilor fãcuteîn India, þarã unde el continuã sã revinã pentru noi investigaþii.Dar munca lui de cercetare îl poartã ºi în Birmania, Sri Lanka,Liban, Turcia ºi în multe alte þãri, printre care ºi Marea Britanie.Dat fiind cã locuieºte în Statele Unite, profesorul are acces uºorla cazurile din America de Nord. Iar când l-am întâlnit la Londra,în 1996, am aflat cã plãnuieºte sã scrie o carte cu studii de caz dinEuropa. Preponderenþa cazurilor indiene nu înseamnã cãre`ncarnarea apare mai mult în acea parte a lumii decât în altezone de pe glob. O explicaþie mai plauzibilã a acestui lucru mi separe a fi aceea cã, în culturile unde oamenii acceptã re`ncarnarea,mãrturisirile copiilor despre vieþile lor anterioare sunt mai uºoracceptate ºi luate ca atare, în timp ce în Occident, asemeneadeclaraþii ar fi considerate fantezii copilãreºti.

Cei doi soþi renãscuþica fraþi gemeni

Mai existã un caz cercetat cu atenþie ºi la fel de impresionantca precedentul. Este vorba de doi gemeni care-ºi amintesc deexistenþa lor anterioarã, deºi nu au fost nici mãcar rude de sângeîn trecut. Au fost, în schimb, soþ ºi soþie ºi au locuit în Okshitgon,Birmania. Pãrinþii lui Maung Gyi ºi ai lui Maung Ngé s-au mutatdin Okshitgon la Kabyu la scurtã vreme dupã naºterea copiilor, în1886. Cei doi gemeni nu ºtiau aºadar nimic despre localitatea încare se nãscuserã sau despre locuitorii ei. Cu toate acestea, cumau crescut destul de mari ca sã poatã vorbi, au început sã seadreseze unul altuia pe nume diferite, dintre care unul era numede femeie. S-a descoperit cã era vorba de numele a doi soþi carelocuiserã în Okshitgon ºi care fuseserã devotaþi unul altuia, fiind

64 RE~NCARNAREA

nãscuþi în aceeaºi zi ºi în acelaºi loc. În plus, cei doi mai ºimuriserã în aceeaºi zi � cam în perioada în care cei doi gemeniveniserã pe lume.

Pentru a li se verifica amintirile din viaþa anterioarã, MaungGyi ºi Maung Ngé au fost duºi la Okshitgon, în cartierul ºi în casaunde locuiserã cei doi soþi de a cãror viaþã îºi aminteau. Nunumai cã gemenii au recunoscut strãzi, locuri ºi oameni, dar aurecunoscut pânã ºi hainele pe care le purtaserã cei doi soþi.Fratele care fusese femeie ºi-a mai amintit cã împrumutase de lao anume Ma Thet douã rupii pe care nu le restituise. Întrebatã,Ma Thet a confirmat acest lucru. Fielding Hall, cel care a investigatacest caz ºi care a scris despre el în The Soul of a People [Sufletulunui popor], i-a intervievat pe cei doi gemeni când aceºtia aveauºase ani ºi pãstrau încã amintiri clare din vieþile lor anterioare.Copilul care-ºi amintea cã fusese bãrbat era un bãieþel rotofei, iarfratele lui era mai micuþ, cu �o privire visãtoare, ºi aducea maimult cu o fetiþã decât cu un bãiat�.

�Acesta a fost bucãtarul meu�

ªi mai ciudat este cazul lui Krishnan Kishore, care se purtaextrem de afectuos cu fratele lui geamãn, Krishna Kumar, þinândmorþiº sã împartã totul cu el. Îi fãcea cadouri ºi era foartepreocupat de viaþa lui. Când i s-a cerut sã explice de ce se poartãaºa, bãiatul a rãspuns: �Pentru cã a fost bucãtarul meu�.

Nu mult dupã aceea, Krishnan i-a spus mamei lui cã nu-i placemâncarea gãtitã de ea, pentru cã �la mine acasã mâncam dulciuridelicioase�. A mai spus cã avusese o casã mare ºi roºie, douãmaºini ºi o armã. În viaþa anterioarã, numele lui fusese Purushottom.Unchiul celor doi gemeni a încercat sã verifice aceastã poveste ºil-a dus pe Krishnan la un bijutier pe nume Purushottom, dar

65SUFLETE GEMENE

bãiatul nu l-a recunoscut. Dupã o vreme, mama lui l-a dus în casaaltui Purushttom, iar acolo bãiatul a recunoscut mobila, tablourileºi alte obiecte, descriind chiar cum fuseserã achiziþionate ºi la ceerau folosite. Tot cu prilejul acelei vizite s-a descoperit cã domnulPurushottom deþinuse maºini ºi o armã ºi cã fusese mare amatorde dulciuri.

Gemenii birmanezi

Profesorul Ian Stevenson ne spune în cartea lui, Children WhoRemember Previous Lives [Copii care îºi amintesc de vieþile loranterioare], cã, printre cazurile de re`ncarnare pe care le-a înre-gistrat, se numãrã treizeci ºi ºase de perechi de gemeni, în careunul sau amândoi îºi amintesc de o viaþã anterioarã.

�În douãzeci ºi ºase dintre cazurile de gemeni, o personalitateanterioarã a fost identificatã în mod satisfãcãtor pentru ambii fraþi�,spune profesorul, adãugând cã, în restul cazurilor, situaþia unuia sauchiar a ambilor fraþi a rãmas neelucidatã � adicã nu s-au gãsit dovezidespre persoanele sub identitatea cãrora susþineau cã au trãit. �Înnouãsprezece din cele douãzeci ºi ºase de cazuri, persoaneleanterioare avuseserã relaþii de rudenie (uneori maritale), iar încelelalte ºapte, fuseserã prieteni sau cunoºtinþe; dar în nici unuldintre cazuri, persoanele din viaþa anterioarã nu fuseserã strãine.�

Deºi se cunoscuserã, relaþia dintre gemenii birmanezi MaungAung Cho Thein ºi Maung Aung Ko Thein în existenþa lor ante-rioarã n-a pãrut, la prima vedere, un motiv plauzibil pentru ca eisã se nascã în aceeaºi familie. Unul dintre ei fusese femeie,proprietarã a unei mori de orez. Celãlalt fusese un þãran caremergea sã-ºi macine orezul la moara respectivã. �Comporta-mentul celor doi gemeni unul faþã de celãlalt reflecta atitudineaoarecum arogantã a femeii bogate, care deþinea moara, ºi pe cea

66 RE~NCARNAREA

plinã de deferenþã a þãranului�, noteazã Stevenson. �Am gãsitacest de gen de relaþie «dominator/dominat» în toate cele unspre-zece cazuri de gemeni pentru care am avut suficiente informaþiicu privire la rolurile ºi comportamentele subiecþilor ºi ale perso-nalitãþilor lor anterioare.�

În pofida efortului extraordinar al cercetãtorilor din domeniulre`ncarnãrii, amintirile din viaþa anterioarã ale unor copii nu potfi întotdeauna confirmate. Ca urmare, astfel de cazuri sunt rareorimenþionate în rapoartele ºi statisticile specialiºtilor. Dar profesorulStevenson considerã cã în cazul surorilor birmaneze Ma Khin SanTin ºi Ma Khin San Yin avem de-a face cu o excepþie datoritãasemãnãrii extraordinare dintre poveºtile lor, asemãnare care areieºit în timpul cercetãrilor. Fetele îºi aminteau cã fuseserã doifraþi japonezi (dar nu gemeni) care fãceau parte din aceeaºi unitatemilitarã. Muriserã în Birmania în aprilie 1945, în urma ataculuibritanic de lângã Pyawbwe. Dupã aceea, i-au spus fetele profe-sorului, încercaserã sã se nascã din nou în Japonia, dar eºuaserã.Aºa cã s-au întors în Birmania, acolo unde muriserã, ºi s-aunãscut într-un sat, la mai puþin de 100 de metri de locul unde-ºigãsiserã moartea ºi unde existase o fortificaþie militarã japonezã.�Acest caz rãmâne neelucidat�, ne aminteºte profesorul Stevenson,�aºa cum rãmân ºi cazurile celorlalþi copii birmanezi care susþincã au fost soldaþi japonezi uciºi în Birmania�.

Gemenele Pollock

Un anunþ apãrut în 1958 în ziarul Hexham Courant dinNorthumberland nu prevestea cu nimic povestea extraordinarãcare avea sã urmeze. Anunþul suna astfel:

POLLOCK. Pe 4 octombrie, John ºi Florence, Leazes Crescent nr. 29,Hexham, au fost dãruiþi de Dumnezeu cu douã fete gemene, Jennifer

67SUFLETE GEMENE

ºi Gillian Theresa. Lãudat fie Domnul ºi binecuvântatã fie Sfântanoastrã Fecioarã Maria.

Numele Pollock le era familiar celor mai mulþi cititori aiziarului, pentru cã apãruse în numeroase articole cu optsprezeceluni în urmã, dupã ce destinul le rãpise pe cele douã fiice alefamiliei Pollock � Joanna, de unsprezece ani, ºi Jacqueline, deºase. Fetele se duceau în fiecare duminicã la biserica �St. Mary�,împreunã cu prietenul lor Anthony Layden, ca sã ia parte la slujbaspecialã þinutã de cei 250 de elevi ai ªcolii Romano-Catolice. Pe25 mai 1957, n-au mai ajuns însã la bisericã. În timp ce mergeauþinându-se de mânã pe Shafto Leazes, cei trei copii au fost loviþide o maºinã condusã de o femeie care luase o supradozã de droguricu intenþia de a se sinucide. Maºina a urcat pe trotuar ºi i-a izbitdin plin pe cei trei copii, aruncându-i în aer ca pe niºte marionete.Joanna ºi Jacqueline au murit pe loc din cauza unor politrauma-tisme, iar prietenul lor a murit ºi el o datã ajuns la spital.

Deºi distruºi de aceastã pierdere, soþii Pollock au mai gãsit îninimile lor puterea sã-i trimitã femeii vinovate pentru aceastãtragedie un mesaj de compasiune ºi iertare. John Pollock era dejaun om extrem de religios � se convertise la catolicism la vârsta denouãsprezece ani �, iar Florence, mângâiatã de bunãtatea preotuluidin localitate, a trecut ºi ea la catolicism, dupã moartea fiicelorei. Dar John era un catolic mai neobiºnuit, pentru cã el credea cutãrie ºi în re`ncarnare � concepþie pe care soþia lui nu o împãrtãºea.Mai mult, John se rugase nopþile sã i se dea o dovadã cã existãre`ncarnare, pentru a putea sã le arate preoþilor cã are dreptate.

Iniþial, John a privit moartea fiicelor sale ca pe un semn aljudecãþii lui Dumnezeu pentru cã ceruse o dovadã a existenþeire`ncarnãrii. În acelaºi timp însã, a considerat cã Dumnezeu ahotãrât sã rãspundã rugãciunilor lui ºi cã fiicele lui se vor întoarceîn sânul familiei. Dar soþia lui nu era de acord nici cu aceastã

68 RE~NCARNAREA

idee, care o cam neliniºtea. Aºa cã, la începutul anului urmãtor,când a anunþat cã este însãrcinatã, era cuprinsã de oarece temeri.Soþul ei, în culmea fericirii, a rãspuns cã este convins cã Dumnezeule va aduce din nou pe lume pe Joanna ºi pe Jacqueline ºi cã vor aveadouã fete gemene. Dar John Pollock a fost nevoit sã se confruntenu numai cu scepticismul soþiei lui, ci ºi cu verdictul medical aldoctorului familiei ºi al ginecologului, care spuneau cã în pântece seaflã un singur copil. Cu toate acestea, în mod miraculos, prezicerealui John Pollock s-a adeverit, soþia sa aducând pe lume douã fetiþegemene, Jennifer ºi Gillian, la un interval de zece minute.

Aproape imediat dupã naºterea gemenelor, John Pollock aobservat pe fruntea lui Jennifer o dungã subþire ºi albã. Maivãzuse un astfel de semn pe fruntea lui Jacqueline. Se tãiase pefrunte când avea doi ani ºi rana se vindecase, lãsând o cicatricealbã ºi subþire. În ciuda scepticismului ei, Florence Pollock aobservat ºi ea un semn din naºtere de culoare maro pe ºoldul luiJennifer care corespundea ca mãrime, formã ºi poziþie cu semnuldin naºtere al lui Jacqueline. Dat fiind cã gemenele erau identicedin punct de vedere genetic (termenul medical este �monozigote�,adicã nãscute din aceeaºi celulã-ou), o asemenea diferenþã întreele era ceva foarte rar.

Aceste semne fizice au fost de ajuns sã-l convingã pe JohnPollock cã rãposatele lui fiice se nãscuserã din nou. Curând, aveasã primeascã o dovadã ºi mai importantã în acest sens. La numaipatru luni de la naºterea fetiþelor, soþii Pollock s-au hotãrât sã semute în altã parte ºi ºi-au fãcut o casã nouã în Whitley Bay,Northumberland. Fetele aveau doar trei ani când s-au întors pentruprima oarã în vizitã la Hexham, pentru o zi � ºi cu toate acestea,s-au comportat ca ºi cum ar fi cunoscut bine locurile. În timp cemergeau pe stradã, pãrinþii lor ascultau fascinaþi ce spuneaufetiþele. �ªcoala este acolo, dupã colþ�, a spus una dintre ele,deºi, în momentul acela, ºcoala la care mergeau surorile lor era

69SUFLETE GEMENE

încã mascatã de bisericã. �Acolo ne jucam în curtea ºcolii�, a spuscealaltã. ªi imediat sora ei a continuat: �Acolo sunt leagãnele ºitoboganele�, arãtând în direcþia unei coline, iar pãrinþii ºtiau cãfiicele lor se dãduserã în leagãne ºi pe toboganele care nu sevedeau, fiind de cealaltã parte a colinei. Apoi, când au trecut pelângã casa unde Joanna ºi Jacqueline îºi petrecuserã mulþi anifericiþi, cele douã fetiþe au zis: �Acolo locuiam noi�.

Soþii Pollock pãstraserã jucãriile fiicelor lor în cutii de carton,fiindcã nu voiau sã se despartã de ele. Când cele douã fetiþegemene au mai crescut, pãrinþii au hotãrât sã foloseascã vechilejucãrii, aºa cã într-o noapte le-au pus în faþa dormitorului douãpãpuºi vechi ºi un storcãtor de rufe, de jucãrie. Florence Pollockle-a urmãrit reacþia. Jennifer le-a vãzut prima. �A, uite-o peMary. ªi pe Suzanne, pãpuºa mea�, a exclamat ea, adãugând:�N-am mai vãzut-o de multã vreme�. Apoi s-a întors cãtre sora eigeamãnã ºi i-a zis: �ªi uite ºi storcãtorul tãu�. Jennifer identi-ficase corect numele pãpuºilor, spunând cui aparþinuse fiecaredintre ele ºi cui aparþinuse storcãtorul.

ªi mai înfiorãtoare a fost reacþia fetiþelor în timp ce se jucau înspatele casei lor din Whitley Bay, în apropierea unei strãzi pe careerau parcate maºini. Auzind într-o zi þipete isterice, John Pollocks-a dus repede sã vadã ce se întâmplã. Le-a gãsit pe cele douã fetiþestrângându-se în braþe una pe alta, ghemuite într-un colþ ºi spunândîntruna: �Maºina! Maºina! Vine spre noi!�. Arãtau în direcþiaunei maºini care se îndrepta spre ele ºi care abia pornise din loc.Probabil cã scena le-a adus aminte fetiþelor de frica pe care otrãiserã Joanna ºi Jacqueline în ultimele momente ale vieþii. Darºi mai macabrã a fost scena în care, dupã toate aparenþele, Jenniferºi Jacqueline îºi reconstituiau momentul morþii ºi la care mamalor a asistat pe când ele erau în camera de joacã, fãrã sã-ºi deasema cã sunt observate. Gillian strâgea în braþe capul surorii eigemene, zicând: �Îþi curge sânge din ochi. Aici te-a lovit maºina�.

70 RE~NCARNAREA

Curând dupã aceea, amintirile celor douã gemene au începutsã disparã � ºi, deja la douãzeci de ani nu-ºi mai aminteau nimicdespre aceste întâmplãri.

Atunci când studiem re`ncarnarea în sânul aceleiaºi familii,trebuie sã fim foarte atenþi la influenþa, deliberatã sau nu, apãrinþilor sau altor rude care-ºi pot impune propriile idei asupracopiilor uºor impresionabili. Totuºi, aceastã influenþã funcþioneazãîn dublu sens, pentru cã existã multe cazuri în care este evident cãamintirile din viaþa anterioarã ale copilului n-au fost bine primitede pãrinþi ºi, de aceea, copilul a fost redus la tãcere prin pedepseºi ameninþãri. De asemenea, trebuie sã analizãm în ce mãsurãaparentele amintiri pot fi rezultatul �memoriei genetice� � deºinu existã nici o dovadã ºtiinþificã potrivit cãreia memoria s-artransmite de la o generaþie la alta.

Una dintre cele mai bune relatãri despre experienþa trãitã desoþii Pollock apare în cartea lui Ian Wilson, Mind Out of Time[Spiritul în afara timpului], care a fost publicatã într-o ediþie debuzunar sub titlul Reincarnation? [Existã re`ncarnare?]. Aceastãcarte este extrem de criticã la adresa relatãrilor despre re`ncarnareîn general, sugerând cã cea mai mare parte a cercetãtorilor nuverificã îndeajuns de minuþios mãrturiile subiecþilor lor. Dar IanWilson, care locuieºte acum în Australia ºi este unul dintrecorespondenþii revistei mele, recunoaºte cã, în cazul gemenelorPollock, poate fi vorba de o excepþie. El spune despre JohnPollock ºi fiicele lui urmãtorul lucru: �[�] dacã totul s-a petrecutaºa cum a povestit John Pollock, inclusiv faptul cã gemenele auretrãit amintirile surorilor lor decedate, atunci trebuie sã recunosccã pare sã se fi întâmplat un lucru pe care ºtiinþa secolului XXnu-l înþelege încã�.

71SUFLETE-PERECHE

Capitolul 6

Suflete-pereche

Iubita faraonului

Î n anii �70, vizitatorii care veneau la Abydos, una dintre cele maiimportante zone arheologice ale Egiptului antic, erau adesea

însoþiþi în jurul frumosului templu al lui Seti I de o englezoaicãaparent excentricã, dar care avea cunoºtinþe foarte vaste despretemplu ºi despre cel care-l construise.

Competenþa lui Dorothy Eady poate fi explicatã în parte prinlunga ei colaborare cu mai mulþi egiptologi eminenþi, prin faptulcã putea sã descifreze scrierea hieroglificã ºi lucra în cadrulDepartamentului Antichitãþilor Egiptene, la numeroase proiectede restaurare, incluzând monumente din apropierea Marii Piramidede la Gizeh. Dar Dorothy dezvãluia publicului aspecte din viaþacotidianã a egiptenilor ºi din ritualurile lor, care îi uimeau peexperþi � ºi care au fãcut-o sã creascã ºi mai mult în ochii loratunci când s-au gãsit dovezi ce arãtau cã avea dreptate. Explicaþiaei a fost simplã: ºtia acele lucruri pentru cã trãise acolo în trecut,pe vremea lui Seti I.

Însã dincolo de aceastã afirmaþie se ascundea o poveste ºimai incredibilã, pe care nici chiar adepþii re`ncarnãrii n-araccepta-o cu uºurinþã. Dorothy Eady credea cã ea ºi faraonulSeti I se iubiserã într-o viaþã anterioarã ºi cã erau suflete-pereche

72 RE~NCARNAREA

sortite sã fie împreunã pe veci, dacã ea reuºea sã treacã prinanumite încercãri din aceastã viaþã. Dorothy era convinsã cãmarele faraon Seti I o cãutase din lumea de dincolo, timp de3.000 de ani, gãsind-o în cele din urmã pe vremea când ea eraadolescentã în oraºul Plymouth, din Devon. Faraonul i s-a arãtatºi, întrucât legãtura care se terminase cu atâþia ani în urmã a fostrefãcutã, au început o relaþie între-douã-lumi care a fãcut caDorothy sã revinã la Abydos, la 520 kilometri de Cairo, ca sãtrãiascã ºi sã moarã în umbra romanticã a acelei poveºti de iubiredin trecut.

Nu existã nimic în copilãria lui Dorothy Eady sau în istoriafamiliei sale care sã poatã explica pasiunea ei pentru Egipt,pasiune care a început sã se manifeste curând dupã ce Dorothy acãzut pe scãri în 1907, acasã la ea în Blackheath, în sud-estulLondrei. Avea trei ani, iar doctorul familiei a declarat-o moartã.Dar când a revenit mai târziu împreunã cu o asistentã ca sã speleºi sã aranjeze corpul lui Dorothy, a gãsit-o stând în pat, jucându-sefericitã ºi plinã de ciocolatã pe faþã.

La scurtã vreme dupã incident, Dorothy a început sã visezefrecvent o clãdire imensã cu coloane ºi o grãdinã plinã cu fructeºi flori. Pãrinþii ei o gãseau adesea plângând. Când o întrebau dece plânge, ea le rãspundea: �Vreau sã merg acasã�, deºi nu ºtiaunde anume era �acasã�. La vârsta de patru ani, când pãrinþii audus-o la British Museum, fetiþa a alergat plinã de bucurie pringaleriile egiptene, sãrutând toate statuile. Pânã la urmã s-a potolit,privind încremenitã o mumie � ºi, când a trebuit sã meargã acasã,a refuzat. Mama ei s-a aplecat sã o ia în braþe, dar copilul s-aagãþat cu mâinile de vitrinã ºi a spus cu o voce înfricoºãtoare, caa unei femei bãtrâne: �Lasã-mã, acesta e poporul meu�. Pãrinþiiau luat-o cu forþa din muzeu, în timp ce ea þipa, dând din picioare.Stãtea ore în ºir ºi studia cu lupa fotografii ale Pietrei de laRosetta ºi, când era întrebatã de ce face asta, din moment ce nu

73SUFLETE-PERECHE

ºtia alfabetul, rãspundea: �Îl ºtiu, doar cã l-am uitat. Dacã aºputea sã-l copiez, poate cã mi-aº aduce aminte�.

Când avea trei ani, Dorothy a vãzut într-o revistã adusã detatãl ei acasã o fotografie pe care scria: �Templul lui Seti I de laAbydos, Egiptul de Sus�. Fetiþa s-a dus în fugã la tatãl ei, zicând:�Asta-i casa mea! Aici am locuit eu!� Dar de ce e totul distrusºi unde e grãdina?�.

Reuben Eady a certat-o cã spune minciuni ºi i-a explicat cãtotul era distrus pentru cã era foarte vechi ºi cã nu exista nici ogrãdinã pentru cã locul se afla în mijlocul deºertului. Tatãl s-asupãrat ºi mai rãu când fiica lui, vãzând o fotografie a mumieifoarte bine conservate a lui Seti I de la muzeul din Cairo, i-a spuscã îl cunoaºte pe bãrbatul acela, cã era bun ºi drept. Dar tatãl eii-a zis sã înceteze cu asemenea prostii.

Dorothy însã nu l-a ascultat ºi, când s-a fãcut mai mare, aînceput sã plece de la ºcoalã ca sã viziteze British Museum ºi sãpetreacã ore în ºir printre relicvele Egiptului antic. Acolo l-acunoscut pe Sir E.A. Wallis Budge, curatorul Departamentului deAntichitãþi Egiptene ºi Asiriene, care a învãþat-o sã descifrezehieroglifele. ªi, pânã la urmã, Dorothy a întâlnit un egiptean cucare s-a ºi cãsãtorit, mutându-se la Cairo. Cãsãtoria a durat doartrei ani � Imam Abdel Meguid habar n-avea, când s-a însurat, cãva trebui sã rivalizeze, pentru dragostea soþiei lui, cu un faraonmort �, dar cei doi soþi au avut împreunã un fiu cãruia Dorothy ainsistat sã-i dea numele de Seti. Dupã divorþ, Dorothy a rãmas înEgipt, colaborând la diverse proiecte arheologice � ºi, aºa cum seobiºnuieºte în Egipt, a devenit cunoscutã sub numele de �OmmSeti�, care înseamnã �Mama lui Seti�.

În anii �50 , Departamentul de Antichitãþi a acceptat în cele dinurmã cererea ei insistentã de a fi transferatã de la Cairo la Abydos.În mod normal, acesta nu era un post pe care departamentul l-ar fiacordat unei femei, întrucât satul în care urma sã locuiascã nu avea

74 RE~NCARNAREA

electricitate, instalaþii sanitare ºi nici apã curentã. Dar Omm Setia fost încântatã. Era, în sfârºit, acasã. În plus, în timpul lucrãrilor derestaurare, muncitorii au gãsit grãdina pe care Dorothy o vãzuse învisele ei: �Era exact unde am spus eu � în partea de sud-vest atemplului; s-au gãsit rãdãcini de pomi, de viþã-de-vie, mici canalede irigaþie [�] chiar ºi puþul; ºi în puþ încã mai era apã�.

Dorothy a dezvãluit mai târziu cã, în timpul ºederii sale laCairo, povestea completã a vieþii ei anterioare în Egipt i-a fost�dictatã� de cineva pe nume Hor-Ra, care o vizita uneori dinlumea de dincolo, în timpul nopþii. I-a luat un an sã termine descris povestea care, în traducere, numãra ºaptezeci de pagini. Aºaa aflat Omm Seti cã fusese o fatã blondã, cu ochi albaºtri, pe numeBentreshyt, care la vârsta de paisprezece ani fusese remarcatã defaraonul venit în vizitã la Abydos ca sã supravegheze lucrãrile lamonumentul funerar ridicat în cinstea lui. Cei doi s-a îndrãgostitunul de celãlalt ºi s-au întâlnit în secret, întrucât Bentreshyt erapreoteasã virginã a lui Isis, fiind deci proprietatea templului.Nimãnui nu îi era îngãduit sã o atingã, nici mãcar faraonului.

Nu dupã multã vreme însã, a început sã se observe cã Bentreshytera însãrcinatã, iar marele preot Antef a obligat-o sã-ºi mãrturi-seascã pãcatul ºi sã spunã în cele din urmã cine era iubitul ei.Singura pedeapsã posibilã pentru nelegiuirea ei era moartea � darera nevoie ºi de un proces public. Însã Bentreshyt a preferat sã-ºiia viaþa decât sã dezvãluie în public numele iubitului ei. FaraonulSeti I, care fusese plecat într-o cãlãtorie la Numia, a fost ºocat ºiîndurerat la întoarcerea la Abydos, aflând ce se întâmplase înabsenþa lui. A jurat sã nu o uite niciodatã pe Bentreshyt. ªi separe cã, într-adevãr, nu a uitat-o.

Dar ºi mai extraordinar în povestea lui Omm Seti este faptul cãfemeia pretindea cã, în timp ce lucra la restaurarea monumentelorantice egiptene, ea ºi Seti I se întâlneau în mod regulat � uneoriîn plan spiritual, alteori în propria ei casã, unde Seti I se materializa,

75SUFLETE-PERECHE

se aºeza în pat lângã ea ºi chiar fãcea dragoste cu ea. Însã aceastãrelaþie fizicã a trebuit sã înceteze când Omm Seti s-a transferat laAbydos, iar faraonul i-a spus: �Roata destinului ºi-a împlinitciclul. Începând de acum ºi pânã la sfârºitul zilelor tale pe pãmântaparþii din nou templului ºi nu mai ai dreptul la iubire trupeascãnici cu mine, nici cu vreun alt bãrbat�. Omm Seti a început sãplângã, iar faraonul a consolat-o, întrebând-o dacã voia sã facãaceeaºi greºealã din nou.

�Apoi mi-a explicat cã era o perioadã în care urma sã fimamândoi puºi la încercare. Dacã rezistam tentaþiei, pânã la sfârºitulvieþii mele la Abydos, pãcatul nostru originar avea sã fie iertat ºieu aveam sã fiu a lui pe veci.�

Dorothy Eady ºtia cã puþini oameni i-ar crede povestea, aºa cãa þinut un jurnal secret cu aceste întâlniri din lumea de dincolo,confesându-se numai celor mai apropiaþi prieteni, între caredr. Hanny El Zeini, preºedintele Companiei Egiptene de Zahãr ºiDistilerie. Acesta a colaborat cu Jonathan Cott la o remarcabilãcarte despre viaþa lui Dorothy, The Search for Omm Sety [Încãutarea lui Omm Seti], care a apãrut în 1988, la mai bine de ºaseani de la moartea ei.

Omm Seti a murit aºa cum ºi-a dorit ºi este înmormântatã înapropierea templului unde, dupã spusele ei, a mai murit o datã lacapãtul existenþei ei ca Bentreshyt.

Trebuie spus cã povestea lui Omm Seti aduce cu sine maimulte întrebãri decât rãspunsuri. Dacã Dorothy Eady chiar a fostBentreshyt, iubita lui Seti I, în viaþa ei anterioarã, de ce au avutnevoie de 3.000 de ani pentru a se regãsi unul pe celãlalt? OareDorothy Eady s-a mai reîncarnat în acest interval? Sau sufletul eia trecut printr-o stare de �hibernare�, aºteptând circumstanþelepotrivite care sã-i permitã ei ºi lui Seti I sã se întâlneascã?

Nu am rãspunsuri la aceste întrebãri. Într-adevãr, problemasufletelor-pereche este extrem de încâlcitã. Dar ideea cã pentru

76 RE~NCARNAREA

fiecare dintre noi existã un partener în lume (�cealaltã jumãtate�)fãrã de care suntem incompleþi este un concept important pentruadepþii re`ncarnãrii. Desigur, aceastã idee apare ºi în marea poezieºi literaturã a lumii. Mulþi oameni mãrturisesc cã, atunci cândºi-au întâlnit pentru prima oarã partenerul, s-au simþit de parcãar fi fost vorba de o reîntâlnire, ca ºi cum ar fi fost împreunãºi mai înainte. Luat în sens propriu, acest lucru ne dã de înþelescã, de-a lungul secolelor ºi de-a lungul vieþilor noastre, dintretoate sufletele cu care avem relaþii, suntem atraºi în mod specialde unul anume, de care suntem inextricabil legaþi. Deºi estefoarte probabil cã o sã devenim iubiþi, putem experimenta ºi altgen de relaþii cu acel suflet, pentru a ne ajuta sã ne înþelegemreciproc. Nici timpul pe care-l vom petrece cu sufletul nostrupereche nu va fi întotdeauna fericit: anumite vieþi pot fi dificileºi dureroase.

Când sufletele-perechesunt ajutate sã se întâlneascã

Dr. Brian Weiss este un adept fervent al ideii de suflete-perecheºi al re`ncarnãrii. Absolvent al Universitãþii Columbia ºi alFacultãþii de Medicinã de la Yale, din Statele Unite, el locuieºteacum în Miami, Florida, unde este medic psihiatru. �Am avut capacienþi mulþi oameni, de obicei cupluri, care mai fuseserã împreunãîntr-o viaþã anterioarã�, explicã el. �Mulþi dintre ei ºi-au recunoscutsufletele-pereche, cãlãtorind împreunã prin timp pentru a fi dinnou împreunã în viaþa actualã.�

Dar toþi aceºti ani în care i-a ajutat pe oameni sã se întoarcã întimp, la vieþile lor anterioare, nu l-au pregãtit în nici un felpentru un caz extraordinar legat de doi dintre pacienþii lui � care,

77SUFLETE-PERECHE

în urma hipnozei, s-a dovedit cã fuseserã înrudiþi în existenþelelor trecute, dar în cea actualã nu se cunoºteau.

Pedro, un mexican care a cerut ajutorul doctorului Weiss dupãmoartea fratelui sãu, a povestit cã, într-una din vieþile lui anterioare,niºte soldaþi romani l-au legat de cai ºi l-au târât pe pãmânt, dupãcare l-au aruncat de la unul la altul, ºi astfel s-a lovit la cap de opiatrã. Apoi romanii l-au lãsat sã moarã în braþele fiicei lui.

Elizabeth, o femeie înaltã, cu o carierã strãlucitã în afaceri, avenit la doctorul Weiss dupã ce a citit una din cãrþile lui, simþindcã viaþa ei e un dezastru. Întorcându-se în timp, ea a descris oviaþã în care se numea Miriam, femeie care-ºi vãzuse tatãl murindîn braþele ei dupã ce fusese târât cu caii de cãtre romani.

Pedro ºi Elizabeth (pseudonime alese de doctorul Weiss pentrua asigura confidenþialitatea pacienþilor lui) au venit la ºedinþeledoctorului Weiss timp de mai multe luni. Aveau programare înzile diferite ºi nu se cunoºteau între ei. ªi nici psihiatrul n-aobservat asemãnãrile dintre poveºtile lor, deºi ei pãreau a jucaroluri diferite în aceleaºi scene. Apoi, spre sfârºitul tratamentului,doctorul Weiss ºi-a examinat însemnãrile ºi s-a convins cã cei doierau destinaþi unul celuilalt.

�Pânã atunci nu mai întâlnisem suflete-pereche care sã nu secunoascã în viaþa actualã�, scrie doctorul în cartea lui, Only LoveIs Real [Iubirea este singura realitate]. �În cazul respectiv,sufletele-pereche cãlãtoriserã timp de 2.000 de ani ca sã fie dinnou împreunã. Cãlãtoriserã atâta amar de vreme, se aflau la odistanþã de câþiva metri ºi de câteva minute unul de celãlalt, darîncã nu se întâlniserã.�

Ce era de fãcut? �Eram extrem de constrâns de «legile»psihiatriei, dar ºi de regulile mai subtile ale karmei�, explicã el.Nerespectarea confidenþialitãþii pacientului poate fi o dovadã demalpraxis. Dar Pedro intenþiona sã se mute înapoi în Mexic.�Dacã Pedro ºi Elizabeth nu se întâlneau cât mai curând, dupã

78 RE~NCARNAREA

aceea aveau sã locuiascã în þãri diferite, iar probabilitatea ca ei sãse întâlneascã în aceastã viaþã s-ar fi redus extraordinar de mult.�

Soluþia gãsitã de doctorul Weiss a fost sã le fixeze ºedinþeleuna dupã alta, astfel încât, dupã terminarea consultaþiei, Pedros-o întâlneascã pe Elizabeth în sala de aºteptare. ªi s-au întâlnit.S-au uitat unul la celãlalt. ªi au trecut mai departe. �Întâlnirea pecare le-o aranjasem eu fusese prea subtilã, prea scurtã�, scriedoctorul, adãugând: �Din fericire, minþi mai creative decât amea conspirau cu dibãcie din înalturi, punând la cale o întâlnireîntre Pedro ºi Elizabeth. Regãsirea lor a fost predestinatã. Ce s-aîntâmplat dupã aceea a depins numai de ei�. Pedro s-a dus laaeroport ca sã ia bilet pentru cãlãtoria lui înapoi în Mexic. ªiElizabeth se dusese la aeroport, la o altã orã, ca sã ia avionul spreo importantã întâlnire de afaceri. Dar zborul ei a fost amânat, dincauza unor defecþiuni tehnice, aºa cã a fost transferatã în acelaºiavion cu Pedro. S-au recunoscut în sala de aºteptare ºi au începutsã vorbeascã timid unul cu altul. Nu dupã multã vreme au cerutsã li se schimbe locurile, pentru a putea sta unul lângã celãlalt înavion � iar când au trecut printr-o zonã cu turbulenþe, Pedro aluat-o pe Elizabeth de mânã. �Elizabeth a simþit atunci cumnenumãrate vieþi anterioare se trezesc în ea.�

Doctorul Brian Weiss încã mai þine legãtura cu Pedro ºi cuElizabeth. Cei doi s-au cãsãtorit ºi sunt fericiþi. Locuiesc înMexic ºi au o fetiþã foarte frumoasã.

Deºi a jucat ºi el un rol în întâlnirea celor doi, psihiatrul nesfãtuieºte: �Nu trebuie sã-þi faci niciodatã griji pentru întâlnireasufletelor-pereche. Astfel de întâlniri þin de destin. Sigur vor avealoc. Dupã regãsire, cei care decid sunt cei doi parteneri înºiºi [�].O datã înfiripatã, dragostea învinge toate obstacolele�.

79SUFLETE-PERECHE

Nãscuþi pentru a fi împreunã

Autorul de best-selleruri Jess Stearn este cunoscut în întreagalume pentru competenþa lui în domeniul spiritualitãþii ºi al re`ncar-nãrii. Printre cãrþile sale se numãrã Edgar Cayce: The SleepingProphet [Edgar Cayce: profeþii în stare de somn], Yoga, Youthand Reincarnation [Yoga, tinereþe ºi re`ncarnare] sau Soulmates[Suflete-pereche], care ilustreazã ideea cã dragostea este nelimi-tatã, necondiþionatã ºi nemuritoare prin diverse exemple, întrecare se numãrã celebritãþi precum Shirley MacLaine, SusanStrasberg ºi Howard Hughes.

Dar printre cazurile studiate se aflã ºi unul mai puþin obiºnuit.Dick Sutphen a fãcut foarte multe lucruri pentru a promova ideeade re`ncarnare. A scris ºaisprezece cãrþi metafizice, a þinut prele-geri ºi seminarii pe aceastã temã ºi a organizat ºedinþe de regresietemporalã, prin care subiecþii puteau explora presupuse amintiridin vieþile lor anterioare. �Cât timp m-am ocupat cu acestelucruri�, i-a spus el lui Jess Stearn, �au existat numai câtevacazuri în care n-am putut identifica o legãturã dintr-o viaþãanterioarã între cei doi iubiþi�.

Vrând sã sublinieze aceastã idee, el a adãugat: �Întotdeaunam-au interesat în mod deosebit relaþiile interumane ºi ideea cãsuntem cu toþii niºte piese de ºah în mâna destinului. ªtiu cãexperienþele din vieþile anterioare sunt o condiþie pentru o relaþiecu adevãrat importantã în viaþa prezentã. Oamenii par a se întâlnipe cãi nevãzute�.

Dar Sutphen însuºi pãrea cã nu reuºeºte sã-ºi gãseascã sufletul--pereche. Trecuse prin trei cãsãtorii ºi avusese multe relaþii înintervalele dintre ele. Sutphen se afla în divorþ cu cea de-a treiasoþie când Jess Stearn l-a invitat la o petrecere la el acasã. Printreinvitaþi era ºi Tara McKean, o femeie cu douãzeci de ani mai

80 RE~NCARNAREA

tânãrã decât Dick Sutphen, care trecea ºi ea printr-un divorþ. Ceidoi s-a plãcut imediat.

Dick Sutphen s-a hotãrât sã-ºi investigheze propriile vieþianterioare, ca sã vadã dacã el ºi Tara mai trãiserã împreunã.Meditând în timp ce se afla la Sedona, în Arizona, Dick s-a vãzutpe sine mergând pe o cãrare alãturi de o femeie frumoasã (desprecare ºtia cã este Tara) ºi îndreptându-se spre o câmpie din jurulunui golf. Astfel, Dick a aflat cã în acea viaþã el voia sã pleceundeva departe ca sã obþinã o slujbã importantã. Dar Tara voia cael sã rãmânã sub protecþia pãrinþilor ei, care erau foarte bogaþi.Cu ochii în lacrimi, au hotãrât sã se despartã. La ceva vremedupã aceea, uitându-se la o hartã a Americii de Sud, Dick aidentificat locul unde se despãrþise de Tara în viaþa anterioarã: laMaracaibo, în Venezuela.

Tara, care nu se mai întorsese niciodatã în timp, într-o viaþãanterioarã, a fost de acord sã se lase hipnotizatã de Dick ºi apovestit ºi ea aceeaºi scenã. ªi-a mai amintit, de asemenea, ºi dealte vieþi în care fuseserã împreunã, mergând pânã în epoca depiatrã, când �eu îi duceam lancea ºi fãceam dragoste. Dar nu-liubeam. Nu l-am iubit niciodatã�.

Cei doi au contactat ºi un cunoscut medium, pe nume AlanVaughan, pentru a le descrie vieþile anterioare. Acesta le-a spuscã mai trãiserã împreunã în Mongolia (unde rolurile fuseserãinversate, Tara fiind bãrbat ºi Dick femeie), în Roma, în Mexic,în Noua Scoþie ºi, în sfârºit, în America de Sud, unde mediumula descris o scenã foarte similarã cu cea vãzutã de Dick ºi de Taraîn propriile lor regresii în vieþile anterioare.

Începând de atunci, cei doi au devenit foarte apropiaþi. Taramãrturiseºte acum: �Îl iubesc cu adevãrat. Toatã fiinþa mea îmispune cã suntem în sfârºit împreunã în locul potrivit ºi la momentulpotrivit�. La care Dick adaugã: �De data aceasta suntem împreunãpentru totdeauna�.

81SUFLETE-PERECHE

Pentru cã se întâlniserã în casa lui Jess Stearn din Malibu,în California, Dick ºi Tara au vrut sã se cãsãtoreascã tot acolo, pe2 martie 1984, pe þãrmul Oceanului Pacific.

�N-am vãzut-o niciodatã pe Tara atât de frumoasã�, scrieStearn în Soulmates. �Acum, cu ochii strãlucind de bucurie, ceidoi deveniserã domnul ºi doamna Sutphen ºi ajunseserã, în sfârºit,la împlinirea pe care nu reuºiserã sã o atingã de-a lungul tribu-laþiilor lor anterioare.�

Cãsãtoria lor a fost binecuvântatã între timp cu doi copii �Cheyenne ºi Hunter �, iar acum Dick ºi Tara lucreazã împreunã,promovând ideea de re`ncarnare ºi conceptul de suflete-pereche,dând lecþii ºi exemple concrete în acest sens. Aºa cum vom vedeaîn capitolul urmãtor, cei doi soþi sunt sprijiniþi în activitatea lorde un mare numãr de oameni care au declarat solemn cã au maitrãit ºi în alte vieþi, susþinând astfel ideea re`ncarnãrii.

82 RE~NCARNAREA

Capitolul 7

Re`ncarn\ri colective

Îngropaþi de vii

D ick Sutphen, expert în regresia prin hipnozã ºi renumit profesorcalifornian, crede cã elementul cãlãuzitor al vieþii lui este

un eveniment petrecut cu mai bine de 1.400 de ani în urmã. Elsusþine cã face parte dintre cei 25.000 de oameni din Mexic care,între 581 ºi 582 d.Hr., au fãcut un pact potrivit cãruia urmau sãse nascã o datã la 700 de ani ca sã menþinã vii în memoriaomenirii credinþa în re`ncarnare ºi alte concepte metafizice.

Aceastã spectaculoasã întâmplare a avut loc în Teotihuacán,�Oraºul Zeilor�, în Mexicul central precolumbian, la 53 kilo-metri nord de actualul Mexico. Dupã patru secole de evoluþie,aºezarea s-a transformat într-o metropolã importantã, cam înacelaºi timp cu apariþia creºtinismului. În perioada de apogeu,oraºul se întindea pe o suprafaþã de 21 kilometri pãtraþi ºicuprindea case de locuit, pieþe, temple ºi palate. Partea de nord aoraºului, cu Piramida Lunii ºi clãdirile din jur, era legatã de parteade sud, cu Templul lui Quetzalcóatl, printr-un singur drum �Calea Morþilor �, lung de 2,4 kilometri. La est era situatã MareaPiramidã a Soarelui. Teotihuacán era o mare aglomeraþie urbanã.Mai mare decât Roma imperialã, oraºul numãra peste 200.000 delocuitori. Cu toate acestea, conducãtorii oraºului rãmân ºi astãzi

83RE~NCARN|RI COLECTIVE

învãluiþi în mister, pentru cã nu existã nici o atestare a numelorsau a realizãrilor lor. Dupã circa o mie de ani de pace ºi prospe-ritate, oraºul Teotihuacán a fost lovit de un mare dezastru: a fostjefuit, ars ºi parþial distrus.

Arheologii încã mai încearcã sã reconstituie trecutul oraºuluiTeotihuacán, dar Dick Sutphen crede cã a avut o viziune para-normalã, în care i s-a revelat o parte din istoria acestui oraº, ºi cão voce interioarã i-a dat anumite indicii despre ceea ce a provocatdeclinul aºezãrii.

Pare neverosimil, dar Sutphen are dosare cu scrisori primitede la alþi americani care au reacþionat la regresiile lui temporaleºi l-au ajutat sã descopere adevãrul despre încercarea dificilã decare au avut parte cu toþii.

Dick Sutphen istoriseºte totul pe larg în cartea sa EarthlyPurpose [Scopul vieþii pãmânteºti]. Totuºi, dat fiind faptul cãexistau foarte multe lacune în ceea ce aflase, autorul a inventat oparte din relatare, pentru a da naraþiunii mai multã fluenþã.Protagoniºtilor le-a dat nume fictive ºi a animat povestea, presã-rând-o cu detalii ºi dialoguri care sunt clar inventate. Mai rãu deatât, dacã ar fi sã privim lucrurile din perspectiva celor sceptici,personajele lui principale sunt niºte eroi din Atlantida, care poartãveºminte cu glugã ºi folosesc niºte cristale albastre ce strãlucescputernic ºi au o putere extraordinarã (influenþe din Rãzboiulstelelor!). Dar Dick Sutphen este convins cã, în mare, lucruriles-au petrecut aºa cum le descrie el.

Sutphen crede cã puterile rãului, reprezentate de cultul Jaguarului,au hotãrât sã înlocuiascã religia existentã în Teotihuacán, ale cãreivalori erau dragostea ºi lumina. În timp ce soldaþii se apropiau,spune el, Xrote cel Bãtrân le-a spus celor care îl însoþeau:

Nimeni nu vã poate înrobi câtã vreme acceptaþi ceea ce ºtiþi cãsunteþi. Oricum se va sfârºi aceastã bãtãlie, vrãjmaºul nu se poateatinge de sufletele noastre. O sã ne întoarcem pe pãmânt. Putem

84 RE~NCARNAREA

alege sã ne întoarcem împreunã, sã ducem mai departe lumina, cape un þel comun. Sã ne întoarcem deci o datã la ºapte sute de ani.

Mulþimea de 25.000 de oameni i-a repetat vorbele la nesfârºit.Dupã aceea, treizeci ºi cinci de preoþi (între care ºi Sutphen înviaþa lui anterioarã) ºi cel puþin 200 de credincioºi au fostcapturaþi, duºi în afara oraºului ºi aruncaþi într-o groapã recentsãpatã. Au fost lãsaþi acolo peste noapte, iar a doua zi au fostaduºi alþi o sutã de oameni. Apoi a venit Khatic, conducãtorulcelor care-l proslãveau pe Jaguar, ºi a râs dispreþuitor: �Dacã voivã întoarceþi peste ºapte sute de ani, jur pe mormântul tatãlui meucã o sã fiu ºi eu acolo�. Aºa cã, pe cât se pare, lupta dintre bineºi rãu este sortitã sã continue, iar adepþii credinþei în re`ncarnarese pot aºtepta oricând sã li se punã piedici în cale. Dupã aceea,Khatic a poruncit soldaþilor sã-i îngroape de vii pe inamicii lui.

Scenariul este atât de prost, încât îþi vine sã spui cã ori eadevãrat, ori a fost scris în speranþa cã ar putea deveni un succeshollywoodian. Dar înainte de fi ironici, ar trebui sã ne oprimpuþin ºi asupra altor cazuri de re`ncarnare în grup, din carerezultã cã un foarte mare numãr de oameni se re`ncarneazã cu unscop anume.

Catarii reîncarnaþi

Dick Sutphen nu vrea sã spunã ce a fãcut acest grup de sufleteacum 700 de ani, când trebuia sã se nascã prima oarã pentru a-ºiþine jurãmântul fãcut. Probabil cã rãspunsul la aceastã întrebareîl ºtia cel care a scris primul despre re`ncarnarea în grup, ArthurGuirdham, un savant de la Oxford, doctor în medicinã, psihiatru,om de ºtiinþã ºi filosof. Multe dintre scrierile lui fac referire laevenimente care s-au întâmplat acum 700 sau 800 de ani, cam pe


vremea când Sutphen ºi grupul lui ar fi trebuit sã-ºi onorezepromisiunea.

Nãscut în 1905, Guirdham a fost rãsplãtit în 1929 cu Medaliade aur pentru Medicinã acordatã de conducerea Spitalului �CharingCross� din Londra ºi a lucrat ca psihiatru în oraºul Bath, dinSomerset, timp de treizeci de ani. Lui Guirdham, povestea sinistrãa lui Sutphen despre masacrul de la Teotihuacán nu i s-ar fi pãrutgreu de crezut, pentru cã ºi el concepea lumea ca pe o luptãcosmicã între bine ºi rãu. Era, de asemenea, convins cã toþioamenii trãiesc mai multe vieþi.

Dar despre conceptul de re`ncarnare în grup a aflat abia cândavea în jur de patruzeci de ani, când o pacientã de-a lui, pe careo numeºte doamna Smith, i-a destãinuit ciudatele ei experienþe.Femeia spunea cã, pe cãi paranormale, ºtie foarte multe lucruridespre religia catarã, credinþã ereticã în dualism, care era rãspânditãîn sudul Franþei ºi în nordul Italiei cu ºapte-opt sute de ani în urmã.De asemenea, femeia ºi-a dat seama cã anumite locuri din Franþaîi erau cunoscute, în special localitatea Saint-Jean-Pied-de-Port,pe care o vizitase prima oarã într-o vacanþã, în anii �60, ºi undeºtiuse sã se orienteze ca ºi cum s-ar fi aflat în propriul ei oraº. Pede altã parte însã, la Toulouse, ºi în special în catedrala de acolo,a fost îngrozitã. Era locul unde mulþi catari fuseserã judecaþi ºicondamnaþi pentru erezie.

Iniþial, Guirdham a primit cu rezerve relatãrile doamnei Smith,care i se pãreau rodul purei fantezii, deºi el însuºi fusese în modciudat foarte atras de Franþa, în special de Languedoc ºi dePirinei. Femeia i-a mai povestit cã avea deseori un coºmar în carevedea cu groazã cum un bãrbat intrã în camera ei ºi vine spre eadin partea dreaptã. Acest lucru i-a reþinut atenþia psihiatrului dinBath, pentru cã ºi el avea un coºmar identic, în care un bãrbat seapropia de el din partea stângã a camerei. Doamna Smith ºtia cãpersoana din vis sãvârºise o crimã ºi cã nu se cãia pentru asta.

86 RE~NCARNAREA

Dar ceea ce nu i-a spus ea lui Guirdham la prima lor întâlnire ºiîncã multã vreme dupã aceea era cã îl recunoscuse pe Guirdhamca fiind Roger Isarn, iubitul ei catar.

Dupã aceea a urmat o serie de coincidenþe; printre altele, douãfemei i-au spus cã, într-o viaþã anterioarã, el fusese în mod sigurcatar, ceea ce l-a determinat pe Guirdham sã examineze cu maimultã atenþie declaraþiile doamnei Smith. În urma informaþiilorpe care i le-a dat aceasta, precum ºi a investigaþiilor sale ulterioare,Guirdham s-a convins cã ucigaºul fãrã mustrãri de conºtiinþã eraPierre de Mazarolles, un catar bine cunoscut, identificat ca unuldintre asasinii inchizitorilor care au reuºit în mare parte sã anihi-leze erezia dualistã.

Guirdham, care a murit în 1992, face în cartea sa The Catharsand Reincarnation [Catarii ºi re`ncarnarea] o relatare alambicatãa acestor evenimente. Dar este o poveste pe care scepticii n-o potcontesta decât dacã invocã o ºarlatanie sau vreo explicaþie paranor-malã pentru numele ºi celelalte informaþii care au ajuns în posesiaprincipalelor persoane implicate, printre care ºi Guirdham. O mareparte din aceastã informaþie nu era uºor accesibilã în aceaperioadã. De exemplu, în 1944, doamna Smith a povestit cã ceidin secta catarã purtau robe de culoare albastru-închis. La vremearespectivã, experþii ar fi contestat o asemenea afirmaþie, convinºifiind cã robele catarilor erau negre, dar douãzeci de ani maitârziu s-a descoperit cã, de fapt, robele catarilor aveau culoareaalbastru-închis.

Psihiatrul englez a devenit ferm convins cã el, împreunã cu unîntreg grup de persoane care acum se cunoºteau, trãiserã ºimuriserã cu toþii ca membri ai sectei catare. Guirdham a susþinutacest lucru ºi în celelalte cãrþi ale sale, cum ar fi The Lake and theCastle [Lacul ºi castelul] ºi We Are One Another [Eu sunt tu, tueºti eu], în care un alt subiect, o aºa-numitã domniºoarã Mills,oferea, tot prin mijloace paranormale, o mulþime de informaþii


despre religia catarã. Treptat au mai apãrut ºi alte persoane cares-au dovedit a fi membri re`ncarnaþi ai grupului.

Pentru a putea înþelege pe de-a-ntregul povestea lui ArthurGuirdham, trebuie sã-i citeºti toate cãrþile, dar cel mai bunrezumat al lor apare în excelenta ºi judicioasa carte a lui DavidChristie-Murray, Reincarnation: Ancient Beliefs and ModernEvidence [Re`ncarnarea: credinþe strãvechi ºi dovezi actuale].Autorul scrie:

Dacã explicaþia re`ncarnãrii în grup este consideratã inacceptabilã,trebuie sã gãsim alta. Dar e greu de spus ce explicaþie psihologicãnormalã poate fi propusã în acest caz. ªirul de coincidenþe ºi legãturieste prea ciudat ca sã poatã fi explicat prin simpla întâmplare, iarfaptele înregistrate nu pot fi explicate prin nici o ipotezã obiºnuitã.Guirdham a scris: �Toatã experienþa aceasta a devenit atât decopleºitoare, încât tot ce pot face este sã o consemnez�.

Reîntoarcerea unui trib

Aproape sigur, un sentiment similar a trãit ºi Janet Cunningham,o terapeutã americanã care, lucrând de multã vreme cu pacienþisupraponderali, a ajuns la concluzia cã obezitatea era determinatã,de obicei, de o cauzã dintr-o viaþã anterioarã. Apoi, terapeuta afost asaltatã de amintirile ºi experienþele paranormale ale unoroameni care veneau din toate colþurile Americii ºi care susþineaucã, într-o viaþã anterioarã, fuseserã indieni autohtoni, masacraþide soldaþii albi. ªi s-a constatat cã Janet fusese un personaj-cheieîn acea violentã tragedie, în ciuda eforturilor ei de a rãmâne unobservator obiectiv.

Aceastã re`ncarnare în grup, crede ea, a avut un scop. Cei pe carei-a ajutat sã se întoarcã în timp la acea viaþã trãitã în comun, pevremea când erau cu toþii membri ai tribului Oglala, în Dakota, s-au

88 RE~NCARNAREA

nãscut din nou în secolul XX, pentru a se vindeca de suferinþa pecare au îndurat-o în acea existenþã anterioarã. S-au nãscut împreunãnumai în ceea ce priveºte perioada istoricã. Din punct de vederegeografic, mulþi membri ai acelui grup locuiesc departe unul dealtul, dar s-au reunit graþie lui Janet Cunningham ºi activitãþii sale.

În ceea ce o priveºte, terapeuta spune cã avut grijã sã nu lepunã pacienþilor întrebãri aluzive în timpul ºedinþelor de hipnozã.ªi nici nu le-a dezvãluit celorlalþi pacienþi ceea ce auzise, nicichiar când aceºtia povesteau aceleaºi evenimente sau se recunoºteaureciproc în amintirile lor din viaþa anterioarã. Pânã la urmã,membrii re`ncarnaþi ai tribului au participat la o ºedinþã în grupºi au rememorat scenele sinistre ale acelui tragic eveniment. Esteo poveste emoþionantã, care a avut un impact foarte mare asupratuturor celor implicaþi � ºi, în egalã mãsurã, asupra autoarei.

Janet Cunningham dezvãluie cu oarecare reþinere în cartea ei,A Tribe Returned [Întoarcerea unui trib], cã, în acea viaþã, s-anumit Stea Cãzãtoare ºi a fost fiica lui Vultur Argintiu, cãpeteniatribului. A murit la vârsta de paisprezece ani, când a fost violatãde soldaþi. Apoi soldaþii i-au scos inima ºi i-au dat-o tatãlui ei. Separe cã fiii ei ºi fostul ei soþ fuseserã ºi ei membri ai acelui trib.ªi, ca ºi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, Janet mai spunecã soldaþii albi care îi asasinaserã pe ea ºi pe membrii tribului eierau acum cãsãtoriþi cu fostele victime ale acelui masacru, tocmaipentru a-ºi rãscumpãra vina.

Cei care sunt implicaþi în aceastã poveste nu se îndoiesc delocde autenticitatea ei, deºi Janet Cunningham se strãduieºte sãrãmânã în continuare obiectivã. Recunoaºte cã nu ºtie dacã povesteaeste sau nu realã, pentru cã nu a reuºit sã gãseascã nici o dovadãcã masacrarea tribului Oglala a avut loc cu adevãrat.

�E posibil oare ca totul sã fie o plãsmuire a inconºtientuluinostru?�, se întreabã ea. �E posibil. Sau poate chiar suntem untrib care s-a re`ncarnat.�


Reîncarnarea unui oraº întreg

Ca o coincidenþã, a mai existat un hipnoterapeut care a scrisdespre re`ncarnarea în grup într-o carte apãrutã cu puþin timpînaintea cãrþii lui Janet. În acea lucrare, Marge Rieder susþineacã, în stare de hipnozã, cincizeci de locuitori ai aceluiaºi oraºamerican ºi-au putut aminti cã trãiserã cu toþii, într-o viaþã ante-rioarã, într-un orãºel de care nu mai auziserã pânã atunci.

Povestea începe în noiembrie 1986, cu vizita ziaristei MaureenWilliamson la Lake Elsinore, în California. Ziarista a intrat într-ocafenea, unde a comandat o prãjiturã de morcovi ºi a scris pe ofoaie numele John Daniel Ashford. Ambele gesturi erau surprinzã-toare, pentru cã Maureen detesta prãjitura de morcovi ºi nucunoºtea pe nimeni cu numele acela.

Dupã aceastã întâmplare, în stare de hipnozã, ziarista i-aspus lui Marge Rieder cã numele ei fusese Becky ºi cã Ashfordfusese soþul ei în timpul rãzboiului civil american, când locuiserãla Millboro, în Virginia. Nici Marge ºi nici ziarista nu maiauziserã de oraºul Millboro, dar pânã la urmã l-au localizat pehartã. În timpul unei alte ºedinþe, Becky a dezvãluit cã actualaºefã a lui Marge, Barbara Roberts, fusese soacra ei la Millboro.Barbara a fost de acord sã se lase hipnotizatã � ºi, efectiv, a fãcuto descriere a oraºului foarte asemãnãtoare cu cea fãcutã deBecky.

Mai erau cumva ºi alþi locuitori din Lake Elsinore care trãiserãîntr-o existenþã anterioarã în Millboro? �Da�, a rãspuns Becky,spre marea uimire a hipnoterapeutei � �erau cincizeci în total�.Printre ei se afla ºi detectivul particular Joe Nazarowski, acãrui soþie era prietenã cu Maureen. Becky ºi-a amintit de el cafiind un anume Charley Morgan, iar detectivul a acceptat ºi el

90 RE~NCARNAREA

sã fie hipnotizat. În stare de hipnozã, Joe Nazarowski a dezvãluitcã fusese soldat al Confederaþiei Americane, trimis la Millboroca agent secret, pentru a distruge un tunel feroviar. A întâlnit-ope Becky, care avea la vremea aceea opt copii, ºi au avut orelaþie sentimentalã. Deºi soþul ei lupta pentru cei din Nord,Becky, în parantezã fie spus, era de partea sudiºtilor, ca ºi CharleyMorgan.

Dar relaþia lor s-a sfârºit în mod tragic, Becky fiind strangulatãîn faþa copiilor ei de un tâlhar pe nume Jake Brauer.

Întreaga poveste, cu fotografii ale multora dintre cei implicaþi,este relatatã în cartea lui Marge Rieder, Mission to Millboro [Înmisiune la Millboro] � dar ea recunoaºte cã, în ciuda multor altordovezi grãitoare (unele dintre ele sunt discutate în capitolul 19),nici ea ºi nici alte persoane care fac parte din acest grup nu augãsit pânã acum vreo dovadã cã John Ashford, Becky sau soacraei au trãit în trecut la Millboro. ªi nici în legãturã cu uciderea luiBecky sau cu spânzurarea lui Jake nu s-au gãsit dovezi.

Marge Rieder insistã asupra faptului cã, oricare ar fi explicaþia,pacienþii ei nu-ºi amintesc, în stare de hipnozã, informaþii pe carele-au asimilat mai demult în viaþa actualã ºi pe care le-au uitat(fenomen cunoscut sub numele de criptomnezie). Cu excepþia adoi pacienþi, nici unul dintre ei n-a auzit vreodatã de Millboro,spune ea. ªi nici unul n-a fost în Virginia când a început cer-cetarea. Una din teoriile propuse pentru a explica eºecul îndepistarea a trei dintre personajele principale ale întâmplãrii estecã dovezile au fost falsificate în scopul muºamalizãrii crimei.Scepticii ar susþine totuºi cã existã o explicaþie mai simplã: aceleevenimente n-au avut loc niciodatã.


Întoarcerea samurailor japonezi

O re`ncarnare în grup de o cu totul altã naturã a fostdescoperitã de Alex Weeks, un terapeut englez, în timpul unuistudiu efectuat asupra unor homosexuali infestaþi cu HIV. AlexWeeks m-a contactat sã mã întrebe dacã rezultatele lui preli-minare, bazate pe trei sute de amintiri din viaþa anterioarã alecelor cincizeci de homosexuali investigaþi, puteau fi publicate înReincarnation International Magazine. ªtia cã revistele de sen-zaþie se vor grãbi sã-i rãstãlmãceascã rezultatele cercetãrii, pecând publicaþia noastrã va avea o atitudine imparþialã, ºi îi vaîncuraja ºi pe alþii sã facã asemenea cercetãri, pentru a-i confirmaastfel rezultatele. Fiind homosexual, dar ºi adept al budismuluitibetan, explicã Alex Weeks, principala lui þintã în cercetareaîntreprinsã a fost de ordin spiritual.

O vreme, Alex a fost preocupat de faptul cã cei care scriaudespre re`ncarnare credeau adesea cã homosexualii sunt femeicaptive în corpuri de bãrbaþi. El nu credea acest lucru, dar ºi-adat seama cã nu se fãcuserã destule investigaþii în aceastã direcþiepentru a se putea pronunþa cu certitudine. Cercetarea lui adurat cinci ani ºi, susþine el, a scos la ivealã �o serie detrãsãturi comune foarte clare� la anumiþi homosexuali bolnavi deSIDA. Aceste trãsãturi, spune el, încep sã devinã extraordinar decoerente.

Dovada care incitã cel mai mult la reflecþie este reprezentatãde un segment de populaþie � sintagmã folositã pentru a desemnaun grup de oameni care au un numitor comun sau, în termeniºtiinþifici, fac parte dintr-un experiment. Potrivit declaraþiilor luiAlex Weeks, aceºti oameni

par sã fi avut legãturi cu luptãtorii samurai ºi sã fi avut între eilegãturi de sânge sau aºa ceva. Existã o legãturã foarte clarã între

92 RE~NCARNAREA

aceºti nouã sau zece oameni, care nu se cunosc între ei ºi carevorbesc despre exact acelaºi loc din Japonia, despre aceleaºi împre-jurãri ºi despre aceeaºi perioadã istoricã: secolul al XIII-lea.

Alex Weeks îºi continuã cercetarea ºi se fereºte sã tragã concluziipripite. Dar face aceastã observaþie: �Se pare cã, cel puþin înprivinþa homosexualilor ºi a maladiei SIDA, existã grupuri deoameni pe care îi uneºte un anumit lucru comun ºi care se pare cãse re`ncarneazã împreunã�.

93ÎN C|UTAREA LUI DALAI-LAMA

Capitolul 8

În c\utarea lui Dalai-Lama

Acolo unde înfloreºte piersicul

C ea mai celebrã persoanã re`ncarnatã din întreaga lume este,cu siguranþã, Dalai-Lama � liderul spiritual ºi politic al

Tibetului, care trãieºte exilat în India, de când chinezii i-auinvadat þara. Dupã ce Dalai-Lama moare, credincioºii pornesc încãutarea noii lui întrupãri, o cãutare bazatã pe un amestec ciudatde revelaþii paranormale ºi obiectivitate ºtiinþificã. Se crede cã înprezent se aflã la cea de-a paisprezecea re`ncarnare. Dalai-Lamaînsuºi îºi foloseºte puterea de intuiþie, recurgând ºi la prezice-rile oracolelor, pentru a confirma ºi re`ncarnarea altor lama defrunte din budismul tibetan. În ultima lui viaþã, se pare cãDalai-Lama a fãcut o revelaþie extraordinarã legatã de locul undese va re`ncarna.

Acest lucru s-a întâmplat în 1933, curând dupã moartea celuide-al treisprezecelea Dalai-Lama. Corpul lui neînsufleþit, orientatspre sud ºi aºezat în poziþia tradiþionalã a lui Buddha, a fost expusîn palatul Lhasa Potala, care este de sute de ani reºedinþa luiDalai-Lama. Dar, într-o dimineaþã, s-a observat cã, în modmiraculos, capul lui Dalai-Lama se întorsese spre est. Cãlugãriiau consultat oracolul oficial, care, în timp ce era în transã, aaruncat o eºarfã albã înspre rãsãrit, confirmând astfel faptul cã

94 RE~NCARNAREA

cel de-al paisprezecelea Dalai-Lama se va naºte în est. O parte dinprocesul de divinaþie în cãutarea lui a fost ºi vizita la Lhamo Namtso,un lac sacru, unde cãlugãrii au privit îndelung în apele albastre ºiadânci, pentru a vedea imagini care ar fi putut conþine indicii desprelocul unde se va naºte. Tânãrul regent, cãruia îi revenea aceastãresponsabilitate, a vãzut reflectatã în apã imaginea unei mãnãstiricu trei niveluri, cu acoperiºul de aur ºi de aramã. Tot acolo era undrum sinuos, care ducea spre un munte, ºi o clãdire rusticã în stilchinezesc, nu foarte înaltã, cu frontoane sculptate ºi vopsite înalbastru, specifice stilului. Lângã ea, un piersic înflorit ºi o femeiecu un copil în braþe. Aceastã imagine a fost consemnatã întocmai ºia fost pusã sub sigiliu, pentru a nu putea fi falsificatã � gest care înzilele nostre ar fi apreciat de orice cercetãtor respectabil al cazurilorde re`ncarnare. De fapt, în Tibet, asemenea proceduri ºtiinþificefuseserã stabilite de secole întregi, încã de la primii Dalai-Lama,care încep o datã cu naºterea lui Gedun Truppa în 1391.

Trei grupuri formate din cãlugãri ºi cel puþin un reprezentantal autoritãþilor statului au început cãutãrile în þarã, la est deLhasa, în direcþia în care se îndreptase capul celui de-al treispre-zecelea Dalai-Lama. Au luat cu ei obiecte care aparþinuserãconducãtorului lor spiritual ºi altele care nu fuseserã ale lui � cuscopul lãudabil de a vedea dacã cei care pãreau a fi re`ncarnarealui Dalai-Lama puteau sã le deosebeascã.

Cãutarea a durat multã vreme, pânã ce unul dintre cele treigrupuri a ajuns la Jye-kun-do, reºedinþa lui Panchen-Lama, unuldintre cei mai respectaþi lideri spirituali ai budismului tibetan,care a acceptat sã-i primeascã în audienþã. Cãlugãrul le-a spus cãa auzit de trei bãieþi, dintre care unul putea fi re`ncarnarea luiDalai-Lama ºi care locuiau lângã mãnãstirea Kumbun. Mergândpe aceastã pistã, grupul de cãlugãri a descoperit cã primul bãiatmurise deja, iar al doilea, când i-a vãzut, a fugit plângând. Celde-al treilea bãiat locuia în îndepãrtatul sat Pari Takster.


O parte dintre cei din grup au fost trimiºi în sat incognito, înfrunte cu lama Keutsang Rinpoche, care, deghizat în servitor,conducea grupul, ºi Tsedrung Lobsang Tsewang, unul dintreinferiorii lui, care i-a luat locul. Când au ajuns în apropiereacasei, cãlugãrii au constatat cã aceasta se potrivea, atât ca aspect,cât ºi ca amplasare, cu viziunea din lac, lângã ea aflându-se unpiersic care înflorise foarte devreme. Cãlugãrii au pretins cã seduc în pelerinaj la un mormânt chinezesc ºi au cerut gãzduire. Aufost primiþi ºi, aºa cum se cuvenea, conducãtorul grupului arãmas cu familia, iar �servitorilor� li s-a dat de mâncare separat.În bucãtãrie se juca un bãieþel care, de îndatã ce l-a vãzut peKeutsang Rinpoche deghizat în servitor, a început sã strige:�Lama! Lama!�. Acest lucru era extrem de surprinzãtor, pentrucã cei din familia copilului vorbeau dialectul amdo, în care la�lama� se spune �aga�. Copilul s-a aºezat în poala lui lama ºi apus imediat mâna pe ºiragul de mãtãnii pe care-l purta cãlugãrul,spunând: �E al meu, poþi sã mi-l dai, te rog?�. ªiragul aparþinuse,într-adevãr, celui de-al treisprezecelea Dalai-Lama. Cãlugãrul i-aspus cã putea sã-l ia, cu condiþia sã ghiceascã cine era el. Rãspunsulcopilului l-a asigurat cã se afla în faþa celui de-al paisprezeceleaDalai-Lama re`ncarnat.

�Sera-aga�, a rãspuns bãiatul.Keutsang Rinpoche era, aºa cum am amintit, conducãtorul

mãnãstirii Sera, una dintre cele trei mãnãstiri importante dinapropierea oraºului Lhasa. Au fost chemaþi ºi ceilalþi membri aigrupului, care l-au verificat pe bãiat cu ajutorul obiectelor pecare le aduseserã cu ei. Copilul a identificat în mod corect toateobiectele care îi aparþinuserã lui Dalai-Lama. A urmat un examencorporal, în urma cãruia s-au gãsit ºi alte semne care erau în modtradiþional asociate cu liderul spiritual budist, care se spune cã arfi re`ncarnarea lui Chenrezi, marele Buddha al Îndurãrii. Printreacestea se numãrau un semn în formã de scoicã ºi douã mici

96 RE~NCARNAREA

excrescenþe localizate sub omoplaþi, care reprezintã cele douãbraþe suplimentare ce apar adesea în reprezentãrile lui Chenrezi.O altã dovadã a fost ºi faptul cã bãiatul de doi ani putea sãvorbeascã în dialectul Lhasa, pe care-l ºtia din viaþa anterioarã,dar pe care nu-l auzise ºi nu-l vorbise niciodatã în actuala luifamilie. În plus, bãiatul le spusese adesea pãrinþilor cã într-obunã zi se va duce la Lhasa.

În vara anului 1935, bãiatul, împreunã cu familia lui ºi grupulde cãlugãri, a fãcut lunga ºi anevoioasa cãlãtorie înapoi în Tibet.Ajuns la Lhasa, copilul a mai dat ºi alte dovezi legate de identi-tatea lui, între care un detaliu despre o anumitã cutie în carespunea cã se aflã dinþii lui. Când cutia a fost deschisã, înãuntrus-a gãsit proteza dentarã a celui de-al treisprezecelea Dalai-Lama.

Rivalii

Re`ncarnarea lui Dalai-Lama ºi a altor conducãtori spiritualibudiºti este neobiºnuitã prin aceea cã ei par a se întoarce mereupe lume pentru a-ºi continua activitatea, sub aceeaºi identitate pecare au avut-o în viaþa anterioarã. Pe noi ceilalþi, noua viaþã nepune în faþa unor noi provocãri ºi a unor responsabilitãþi diferite.

Aºa cum Panchen-Lama a jucat un rol important în orientareagrupului de cãlugãri spre noul Dalai-Lama, la rândul lui,Dalai-Lama este consultat dupã moartea lui Panchen sau a altorlideri lama. Dar acest lucru poate constitui o problemã incredibilde complicatã pentru liderul spiritual tibetan, aºa cum s-a vãzutîn ultimii ani.

În 1989, dupã moartea lui Panchen-Lama, la vârsta decincizeci ºi unu de ani, s-a pornit, ca de obicei, în cãutarea lui �dar, de data aceasta, la acþiune au luat parte douã grupuri rivale.Pe de o parte, budiºtii tibetani þineau ca liderul lor spiritual sã-l


identifice primul pe noul Panchen. Pe de altã parte, autoritãþilechineze voiau sã fie ele responsabile de gãsirea ºi numirea nouluiPanchen-Lama. Prin asta, nu numai cã ºi-ar fi exercitat autoritateaasupra Tibetului, dar ar fi putut influenþa ºi evenimentele viitoare �pentru cã, în timp, lui Panchen-Lama ales de ei i-ar fi revenitsarcina de a confirma re`ncarnarea urmãtorului Dalai-Lama, dupãmoartea celui actual.

Altfel spus, re`ncarnarea nu mai era doar o problemã de ordinspiritual sau religios. Devenise ºi o problemã de interes politicinternaþional.

Dupã ºase ani de cãutãri, Dalai-Lama a confirmat în modpublic faptul cã Gedhun Choekyi Nyima, fiul unor nomazi, erare`ncarnarea lui Panchen-Lama.

Dar, de la anunþul fãcut de Dalai-Lama, nimeni nu l-a maivãzut pe copil ºi nici pe pãrinþii lui, iar cererea adresatã autori-tãþilor chineze de a i se permite bãiatului sã primeascã învãþãturilenecesare pentru a deveni cãlugãr a fost respinsã. Se bãnuieºte cãcei trei ar fi þinuþi în arest la domiciliu � probabil în Beijing � ºise pare cã viaþa lor este în pericol. Abatele mãnãstiriiTashilhumpo, Chadrel Rinpoche, a dispãrut ºi el cam la aceeaºidatã, fiind, se pare, arestat de autoritãþi. El fusese conducãtorulceluilalt grup, rival, al oficialitãþilor, pornit în cãutarea cãlu-gãrului re`ncarnat ºi în mod sigur nu este o coincidenþã cã el afost arestat în Chengdu, pe 17 mai 1995, la doar trei zile dupã ceDalai-Lama îl identificase pe Gedhun Choekyi Nyima ca fiindre`ncarnarea lui Panchen-Lama.

Se pare � ºi este clar cã autoritãþile chineze sunt convinse deasta � cã Chadrel Rinpoche l-a identificat tot pe Gedhun ChoekyiNyima ca fiind adevãrata re`ncarnare lui Panchen-Lama, ºi cã i-atransmis cumva aceastã informaþie lui Dalai-Lama, care ajunseseºi el la aceaºi concluzie în cercetãrile sale. Fãcând acest anunþ,într-un discurs bine gândit, liderul tibetan aflat în exil le-o luase

98 RE~NCARNAREA

înaintea autoritãþilor chineze, cãrora nu le-a rãmas decât o alterna-tivã: ori sã confirme alegerea fãcutã de Dalai-Lama, ori sã vinãcu propriul lor candidat. ªi a fost aleasã cea de-a doua variantã.

Dupã ºapte luni, candidatul propus de China a fost tot un bãiatîn vârstã de ºase ani, pe nume Gyaincain Norbu. Oficialii chineziidentificaserã trei posibili candidaþi, pe care-i chestionaserã înde-lung, orientându-se dupã preziceri ºi alte semne, dar nu s-a pututspune sigur care dintre cei trei era re`ncarnarea lui Panchen. Aºacã s-a recurs la tragerea la sorþi � practicã obiºnuitã în budismultibetan �, numele bãieþilor fiind scrise pe bucãþi de fildeº ºiintroduse într-o urnã de aur. Urna a fost rotitã de mai multe ori,sub privirile atente ale lui Luo Gan, un oficial chinez în vârstã, ºiale celor peste douã sute de cãlugãri budiºti, în templul Jokhangdin oraºul tibetan Lhasa. În zorii zilei, în lumina tremurãtoare atradiþionalelor lãmpi cu seu de iac, un cãlugãr bãtrân a scos dinurnã una din bucãþile de fildeº. Pe aceasta era marcat numele luiGyaincain Norbu, care aºtepta rezultatul ceremoniei împreunã cuceilalþi doi candidaþi, în una dintre încãperile templului.

Câteva zile mai târziu, pe 8 decembrie 1995, Gyaincain Norbua fost învestit în funcþie la mãnãstirea Tashilhumpo, reºedinþatradiþionalã a lui Panchen-Lama, din oraºul tibetan Xigaze, cere-monie la care a luat parte ºi Li Tieying, un membru al guvernuluiChinei. Culmea ironiei este cã tocmai guvernul Chinei � voceacomunismului, care oficial este ateu � îºi dãdea deplina bine-cuvântare la o ceremonie budistã de re`ncarnare. Era clar cã toateacestea aveau un motiv anume.

Cazul lui Panchen-Lama nu este unic în Tibet, pentru cã maiexistã, de asemenea, doi Gyalwa Karmapa. Ca ºef al �PãlãriilorNegre�, secta Kagyudpa a budismului tibetan, fondatã în secolulal XI-lea, Karmapa îi urmeazã imediat în ierarhie lui Dalai-Lama,care este liderul �Pãlãriilor Galbene�, din secta Gelugpa. Mãnãstirealui Karmapa este la Rumtek, în Sikkim, care a fost demult un


regat independent în munþii Himalaya, dar, din 1975, este unuldintre cele douãzeci ºi douã de state indiene. Se spune cã, înainte dea muri, Karmapa prezice întotdeauna unde, când ºi în sânul cãreifamilii se va naºte. Ar fi fost de aºteptat ca acest lucru sã eliminetoate problemele apãrute la ultima re`ncarnare a lui Panchen-Lamaºi sã satisfacã pânã ºi exigenþele oamenilor de ºtiinþã în legãturãcu dovezile despre re`ncarnare, dacã etapele ar fi fost respectatecum trebuie. Dar asemenea speranþe au fost curând spulberate�

�Demonul-lama�

Cea de-a ºaisprezecea existenþã a lui Gyalwa Karmapa s-asfârºit în 1981. ªtiind cã va muri de cancer, s-a hotãrât sã-ºi deaobºtescul sfârºit în America, pentru cã �trupul meu este în vest,iar spiritul meu se va naºte în est�. Se spune cã prin aceste vorbea vrut sã binecuvânteze toatã emisfera. Discipolii lui spun cã, înultimele zile ale vieþii, cancerul, diabetul ºi tuberculoza de caresuferea dispãreau brusc, reapãrând de la o zi la alta, ceea cedemonstra cã nu era vorba de un corp obiºnuit. Se spune cãdoctorii de la spitalul din Chicago unde a fost tratat Karmapa au fostuimiþi când a murit, pentru cã zona din jurul inimii lui a rãmascaldã timp de câteva zile, iar pielea lui, în loc sã fie rigidã, eraîncã moale. Aceste declaraþii extraordinare n-au fost confirmateînsã de nici o dovadã medicalã. Iar re`ncarnarea lui în persoanacelui de-al ºaptesprezecelea Gyalwa Karmapa a stârnit numeroasecontroverse. Ca de obicei, Karmapa nu a fãcut o predicþie verbalãdespre locul, data ºi familia în care se va naºte. În schimb, a lãsataceste informaþii în scris, pentru ca lumea sã le poatã citi maitârziu. Dar unde le-a pus? În mod normal, i le-ar fi dat unui om deîncredere cãruia i-ar fi spus sã facã publice informaþiile la momentulpotrivit. De astã datã însã, Karmapa a ascuns documentul.

100 RE~NCARNAREA

Timp de opt ani, discipolii lui Karmapa au cãutat documentulcare anunþa re`ncarnarea acestuia. Apoi, primul lui discipol, TaiSitupa, ºi-a amintit cã maestrul îi dãduse odatã un talismanprotector (o cutiuþã ºi un ºnur), spunându-i enigmatic: �Într-obunã zi o sã-þi foloseascã�. Examinând obiectul cu mai multãatenþie în 1990, Tai Situpa a descoperit cã scrisoarea care preziceare`ncarnarea lui Karmapa era ascunsã înãuntru, fiind scrisã subforma unui poem:

Emaho. Cugetul treaz e întotdeauna fericit;Dharmadhatu nu are nici mijloc, nici margine

De aici, înspre miazãnoapte, [în] estul [þãrii] zãpezilorse întinde un þinut unde tunetul divin izbucneºte pe neaºteptate

[Într-]o frumoasã aºezare nomadã, purtând semnul vacii sfinte,calea este Dondrup, iar înþelepciunea este LogalaNãscut în anul celui care pe pãmânt e înzestrat cu miraculosul,nemãsuratul ecou al celui alb:Acesta este Karmapa.

Cel care-i stã alãturi este marele Donyo Drupa.Neaparþinând nici unei secte, el e pretutindeniFiindcã nu ºi-i apropie pe unii îndepãrtându-i pe alþii,el e ocrotitorul tuturor:Soarele Legii lui Buddha, la care se încãlzesc muritorii,Strãluceºte veºnic.

Karmapa a avut patru �fii spirituali�, care, la moartea lui, audevenit regenþi, având sarcina de a-l cãuta pe cel re`ncarnat.Kunzig Shamar, unul dintre regenþi, care era rudã de sânge cuKarmapa, fiind nepotul lui, a declarat imediat cã scrisoarea esteun fals ºi a susþinut cã fusese scrisã de Tai Situpa, care era ºi elregent. Dar Dalai-Lama ºi conducãtorii celorlalte secte au recunoscutautenticitatea scrisorii, comparând scrisul cu cel al lui Karmapaºi folosindu-ºi propriile puteri paranormale.


S-a luat hotãrârea de a trimite pe cineva în Tibet, în cãutareare`ncarnãrii lui Karmapa � dar regentul ales, Jamgon Kong Frul,n-a ajuns niciodatã la destinaþie. A fost ucis într-un misteriosaccident de maºinã, pe un drum pustiu. Se pare cã maºina lui s-aciocnit de un pom � dar sunt cãlugãri budiºti care susþin cã maºinaprezenta semne de explozie în partea din faþã. Aºa cã cei porniþiîn cãutarea celui de-al ºaptesprezecelea Karmapa se confruntauacum nu numai cu acuzaþii de uz de fals, ci ºi cu zvonuri legatede o crimã. Dar cãutarea a continuat, iar prezicerea scrisã s-adovedit foarte exactã.

Pe 23 iulie 1992, Dalai-Lama a anunþat cã ºi-a dat acordulfinal în recunoaºterea celui de-al ºaptesprezecelea Gyalwa Karmapaîn persoana lui Ugen Thinley, alias Apo Gaga. Ugen Thinley eranãscut pe 26 iunie 1985 (anul boului de lemn), în familia luiKarma Dondrup Tashi ºi a soþiei lui, Loga, din districtul Bakor,provincia Lhathok, din Tibetul aflat sub ocupaþie chinezã.

ªi de data aceasta, în parantezã fie spus, autoritãþile chinezel-au recunoscut imediat pe Ugen Thinley, în vârstã de ºapte ani,ca fiind cel de-al ºaptesprezecelea Karmapa. Dar regentul ShamarRinpoche � cel care afirmase cã scrisoarea e un fals � nu l-a recu-noscut pe Karmapa. În februarie 1994, l-a scos clandestin pestegraniþã pe propriul sãu candidat � Tenzin Chentse, în vârstã de zeceani �, ducându-l, prin Hong Kong, la Delhi, capitala Indiei, undea þinut o conferinþã de presã în care a declarat cã acel bãiat eraadevãratul Karmapa. Shamar a recunoscut cã nu exista nici oscrisoare de predicþie în acest sens, dar a spus cã naºterea bãiatuluifusese anunþatã printr-un mesaj trimis de Karmapa unui eminentlama dintr-o altã sectã, al cãrui nume va fi dezvãluit �la momentulpotrivit�. Se pare cã acel moment nu a venit încã ºi, între timp, luiUgen Thinley i se face pregãtirea spiritualã la mãnãstirea Tsurphu.

Dupã toate acestea, era firesc ca budiºtii tibetani sã fie, celpuþin, un pic derutaþi. Dar se pare cã ei sunt capabili sã accepte

102 RE~NCARNAREA

cu stoicism asemenea evenimente cu aceeaºi toleranþã ºi lipsã deagresivitate cu care au reacþionat la atacurile Chinei asupra þãriiºi poporului lor. O specialistã în budism ne dã câteva lãmuriri înacest sens. Nãscutã în Canada, Norma Levine este de origineevreiascã; ea a relatat povestea luptei pentru putere în numãrul 2al Reincarnation International Magazine:

Interesant este faptul cã au existat o serie de predicþii fãcute deKarmapa acum mai bine de 500 de ani, în care el a spus cã, între ceade-a ºaisprezecea ºi cea de-a ºaptesprezecea re`ncarnare, spiþa aproapecã va pieri. Se va naºte un demon-lama, pe care l-a ºi numit Natha,cuvânt care înseamnã �nepot� sau �rudã�. Datoritã falselor luiaspiraþii, spiþa lui Karmapa va fi aproape distrusã.

Dar Norma Levine este convinsã cã acest lucru nu se vaîntâmpla, pentru cã venirea lui Karmapa, care înseamnã �stãpânulfãptuirii�, a fost prezisã de Buddha, care a spus cã acesta se vare`ncarna de douãzeci ºi una de ori. Deci se pare cã binele vatriumfa asupra rãului, iar cel de-al ºaptesprezecelea Karmapa vatrãi ºi se va mai naºte de patru ori.

Tot astfel, interesele politice laice nu-i vor putea împiedica peadevãratul Dalai-Lama ºi pe Panchen-Lama sã-ºi continue cãlã-toria spiritualã ºi sã se nascã iar ºi iar pentru a veghea asupranevoilor spirituale ale poporului lor.

Poate cã a venit momentul ca ºtiinþa sã analizeze cu mai multãatenþie metodele ºi rezultatele celor porniþi în cãutarea maeºtrilorlama, pentru a putea verifica separat etapele legate de fiecareidentificare. Poate cã, într-o bunã zi, budiºtii tibetani le vor facecercetãtorilor o invitaþie de a participa la o astfel de cãutare � nupentru a avea un rol în decizia finalã, ci pentru a garanta cãprocedeele folosite satisfac exigenþele ºtiinþifice.

Imaginaþi-vã cum ar fi dacã urmãtoarea re`ncarnare a luiDalai-Lama ar avea nu numai recunoaºterea lui Panchen-Lama,ci ºi pe aceea a unui prestigios organism ºtiinþific mondial.

103COPII-PROBLEMÃ

Capitolul 9

Copii-problem\

Fetiþa care s-a înecatºi s-a nãscut din nou

R evolta adolescentinã este un fenomen social bine cunoscutîn foarte multe culturi, dar în cazul copiilor care-ºi amintesc

de o viaþã anterioarã, refuzul de a asculta de pãrinþi poate apãreamult mai devreme decât în mod obiºnuit � uneori, la vârsta lacare copiii de-abia încep sã vorbeascã. Imaginaþi-vã, de exemplu,ce suferinþã le-a provocat Dilukshi pãrinþilor ei atunci când, lavârsta de doi ani, a refuzat sã le mai spunã �mamã� ºi �tatã�. Înschimb, a þinut morþiº sã-i spunã mamei ei clooche, ceea ce în SriLanka înseamnã �mãtuºã�. Apoi, s-a mai ºi obrãznicit cerând sãfie dusã la �adevãrata� ei casã din Dambulla, care era la odepãrtare de 100 de kilometri. Oricât de mult ºi-ar fi iubit fetiþa,pãrinþii au reacþionat aºa cum ar fi reaþionat cei mai mulþi dintrenoi în asemenea împrejurãri ºi au încercat sã discute cu ea ºi sã-irisipeascã nãlucirile.

Dar Dilukshi era de nezdruncinat în pãrerile ei. Le-a ºi reproºatcã se poartã urât cu ea. �Adevãraþii� ei pãrinþi, le-a explicat fetiþa,nu þipau niciodatã la ea, ci i se adresau cu �dragã� ºi �scumpanoastrã fetiþã�. Dilukshi a mai povestit cã se înecase odatã demultîntr-un râu de lângã Dambulla. Neliniºtiþi de afirmaþiile insistente

104 RE~NCARNAREA

ale fiicei lor despre o viaþã anterioarã, pãrinþii s-au gândit cãmarele preot de la templul din Dambulla ar putea sã-i ajute � ceeace acesta a ºi fãcut, dar într-un mod destul de neconvenþional.Preotul i-a relatat întâmplãrile unui gazetar pe nume I.W. Abeypala,de la ziarul Weekend, care a fãcut o publicitate foarte mare acesteipoveºti. De fapt, gestul nu era atât de iresponsabil cum ar puteapãrea. Exista astfel o consemnare scrisã ºi publicã a afirmaþiilorlui Dilukshi despre viaþa ei anterioarã, înainte de a se încercaverificarea lor.

Printre cei care au citit articolul s-a numãrat ºi un bãrbat cãruiai s-a pãrut cã relatarea lui Dilukshi semãna foarte mult cu povesteafiicei sale, Shiromi, care murise în 1983, cu un an înainte sã senascã Dilukshi. De aceea, el ºi soþia lui au luat legãtura cu ziarul, iarjurnalistul a aranjat ca Dilukshi, împreunã cu pãrinþii ei, sã vinãla Dambulla pentru o întâlnire. Când au sosit, Dilukshi i-a condusfãrã ezitare, aºa cum a relatat ºi I.W. Abeypala cititorilor sãi:�Eram acolo ºi am vãzut cum fetiþa ºi-a identificat rudele din viaþaanterioarã. ªi-a recunoscut pãrinþii, fratele, sora, mãtuºa, bunica.Am vãzut acest lucru cu ochii mei, aºa cã accept aceastã dovadã�.

Dilukshi a identificat ºi diverse obiecte care îi aparþinuserã luiShiromi, printre care o carte de colorat cu un desen lãsat neter-minat, pe care l-a colorat imediat. Dar, aºa cum a arãtat ºiprofesorul Erlendur Haraldsson dupã aceea, când a investigatcazul, acest test nu avea nici o valoare ºtiinþificã pentru cã nimeninu a încercat sã amestece acele obiecte cu altele, care sã nu-i fiaparþinut lui Shiromi. Apoi, Dilukshi i-a condus pe toþi pe malulrâului ºi le-a arãtat exact locul unde cãzuse, la vârsta de nouã ani.Ea fãcuse o descriere a locului încã înainte de a ajunge la Dambulla,spunând cã în apropiere se afla un podeþ ºi cã nu departe de acelloc erau ºi plantaþiile de orez ale tatãlui ei. Când echipa a ajunsacolo, podeþul nu mai exista, dar existase pe vremea când Shiromicãzuse în râu ºi se înecase.

105COPII-PROBLEMÃ

Povestea re`ncarnãrii lui Shiromi a constituit subiectul unuiexcelent documentar BBC realizat de Jeffrey Iverson ºi intitulatIn Search of the Dead [În cãutarea fetiþei moarte], pe baza cãrþiilui cu acelaºi titlu. Autorul a mãrturisit:

Era evident cã pãrinþii lui Shiromi o recunoºteau pe Dilukshi cafiind re`ncarnarea fiicei lor. Am dus-o pe fetiþã, împreunã cu pãrinþiiei, acasã la fosta sa familie, ca sã-i putem filma împreunã � a fost osãrbãtoare. Dilukshi se simþea ca acasã, a adus mici cadouri pentrufratele ºi sora ei mai mici din viaþa anterioarã. Într-un fel, era oîntâlnire deopotrivã fericitã ºi tristã.

Atunci când cãutãm dovezi pentru astfel de cazuri, avemtendinþa de a ne concentra asupra verificãrii concordanþei dintredeclaraþiile copilului ºi realitatea imediatã. Dar n-ar trebui sãpierdem din vedere comportamentul special al copiilor care-ºiamintesc de vieþile lor trecute. Uneori amintirile lor nu suntfoarte exacte. Poate cã nu-ºi amintesc nume ºi detalii cu foartemare claritate, dar adeseori dau dovadã de trãsãturi, tãrie decaracter ºi hotãrâre care este clar cã nu sunt rezultatul vieþii lorprezente, pentru cã ei sunt prea mici pentru a fi influenþaþi înacest sens, dar sunt adesea în conflict cu ideile pãrinþilor lor.

În cazul lui Dilukshi, avem de-a face cu un copil care, abiaîncepând sã vorbeascã, refuzase în mod explicit sã-ºi numeascãpãrinþii �mamã� ºi �tatã�, pentru cã încã asocia aceste apelativecu alte persoane.

Fata culegãtorilor de ceai

Subashini ºi-a uimit pãrinþii � niºte oameni destul de înstãriþidin Sri Lanka � prin felul în care bea ceaiul. Fetiþa lua în palmão bucãþicã de zahãr ºi o lingea în timp ce sorbea din ceai. ªi nufãcea asta ca sã vadã cum e, ci se comporta ca ºi cum ar fi

106 RE~NCARNAREA

respectat un obicei. Cu toate acestea, nici pãrinþii ei ºi nici alþicunoscuþi de-ai lor nu beau ceaiul astfel � deci copilul în modsigur nu imita gesturile celorlalþi.

Pãrinþii au fost de asemenea uimiþi sã vadã cã fetiþei îi eraextrem de fricã de furtunile tropicale, pânã ce Subashini le-a spuscã, în viaþa ei anterioarã, murise în urma unei ploi torenþiale careprovocase o alunecare de teren, îngropând casa unde locuia.

Subashini putea de asemenea sã descrie tufe de ceai � care nucreºteau în acea zonã a insulei unde locuia acum � ºi putea sãarate cum lucrau culegãtorii de ceai. Le-a spus pãrinþilor cãfusese fiica unor culegãtori de ceai, care lucraserã pe o plantaþieîn Sinhapitiya, Gampola, la 100 kilometri distanþã de actuala eicasã. A mai vorbit ºi despre lucrãtorii tamili, dar a spus cãpãrinþii ei din acea viaþã erau budiºti din Sri Lanka. Subashini afost în stare sã descrie amãnunþit ce s-a întâmplat cu ocazia uneifurtuni nãprasnice care a dus la prãbuºirea unei pãrþi a munteluice strãjuia plantaþia, omorându-i pe ea ºi pe ceilalþi membri aifamiliei sale. Urmând sfatul mamei ei, ºi-a amintit Subashini,�am luat o torþã, am ieºit ºi am venit aici�. Ea ºtia totuºi cã unfrate de-al ei mai mare scãpase cu viaþã pentru cã acesta seîntorsese acasã, apoi plecase din nou.

Într-o zi, invitat fiind la o nuntã nu departe de locul în careSubashini spunea cã-ºi trãise viaþa anterioarã, tatãl ei a hotãrâts-o ia cu el. Pe mãsurã ce se apropiau de plantaþie, fata era totmai speriatã sã nu fie îngropatã de vie, aºa încât tatãl ei a fostnevoit sã se întoarcã înainte de a fi apucat sã stea de vorbã cuvreunul dintre membrii familiilor afectate de dezastru. Cercetã-torilor Godwin Samararatne ºi Tissa Jayawardane nu le-a fost însãgreu sã verifice autenticitatea relatãrii copilei când, la scurt timpdupã aceea, au aflat de amintirile ei. Ei au descoperit cã, întocmaicum spusese Subashini, regiunea fusese lovitã în octombrie 1977 �cam cu doi ani înainte de venirea pe lume a fetei � de o catastrofã

107COPII-PROBLEMÃ

în care îºi pierduserã viaþa douãzeci ºi opt de oameni. O furtunãprovocase o alunecare de teren care îngropase casele multor cule-gãtori de ceai, inclusiv pe aceea a singurei familii singaleze budiste.Mama, tatãl ºi trei copii � printre care o fetiþã de ºapte ani, DeviMallika � pieriserã. Un frate mai mare fusese în casã mai devreme,dar plecase înainte de alunecarea de teren. O sorã mai mare nuera acasã în noaptea aceea. Din treizeci ºi douã de afirmaþiifãcute de Subashini, douãzeci ºi cinci s-au dovedit adevãrate.

Fratele ºi sora care supravieþuiserã, ºi care lucreazã în conti-nuare pe plantaþie, au putut explica felul ciudat în care Subashiniobiºnuia sã-ºi bea ceaiul: familia lor fusese foarte sãracã ºi nu-ºipermitea sã cumpere destul zahãr cât pentru o canã, aºa cã þineauzahãrul în palmã ºi îl lingeau între douã înghiþituri de ceai � exactcum pãrea sã facã ºi Devi Mallika, reîntrupatã în persoana luiSubashini.

Micul cofetar

Datoritã sistemului castelor, India este þara în care diferenþelede comportament atrag cel mai mult atenþia atunci când o persoanãse re`ncarneazã în sânul altei familii sau al altei tradiþii. ªi probabildin acest motiv, foarte multe cazuri de copii cu probleme, saudoar cu un comportament atipic, provin din India.

În cazul lui Parmod Sharma, al doilea fiu al profesoruluiBankeybehary Lal Sharma, specialist în sanscritã, pe care o predala liceul din Bisauli, în Uttar Pradesh, unul dintre primele semnecare arãtau cã-ºi aminteºte de o viaþã anterioarã a fost momentulcând i-a spus mamei lui sã nu gãteascã, pentru cã el are o soþie înMoradabad care le poate pregãti mâncarea. Parmod Sharma,nãscut pe 11 octombrie 1944, avea pe atunci doi ani ºi jumãtate!Dupã aceea, bãieþelul a început sã se plângã de traiul modest al

108 RE~NCARNAREA

familiei lui actuale, care nu se compara cu bunãstarea de careavusese parte în existenþa lui anterioarã. Apoi, Parmod Sharma aspus cã el este unul dintre �Fraþii Moran� ºi cã fusese proprietarulunei mari cofetãrii din Moradabad, ºi al încã uneia din Saharanpur.El a mai explicat cã, în viaþa lui anterioarã, se îmbolnãvise dupãce mâncase prea multã brânzã de vaci ºi cã murise pe când se aflaîn baie. Întâmplãtor, în actuala lui viaþã, lui Parmod Sharma nu-iplãcea brânza de vaci ºi îi era fricã de apã. Cât a fost mic, ParmodSharma s-a jucat construind prãvãlii de jucãrie ºi fãcând prãji-turele din noroi. Zvonuri despre comportamentul bãiatului au ajunsºi la urechile familiei lui Parmanand Mehra, din Moradabad,despre care pãrea el cã-ºi aminteºte.

Când cele douã familii s-au întâlnit, Parmod Sharma a insistatca fiii lui din viaþa anterioarã sã-i spunã �tatã�, deºi aceºtia erau,bineînþeles, mai în vârstã decât el. �Acum sunt doar mai mic deînãlþime�, le-a explicat Parmod Sharma. Ajuns la Saharanpur,bãieþelul a recunoscut o serie de oameni ºi locuri, printre care ºipe soþia lui � �cu care mã certam întruna� �, identificând persoanepe care le ºtia din viaþa lui anterioarã. Copilul a mai povestit cã,pe vremea când era Parmanand Mehra, îi citise în palmã cumnateilui, ceea ce � ca ºi restul afirmaþiilor sale � s-a confirmat, cãci îºipãstrase interesul pentru chiromanþie ºi în actuala lui viaþã.

Întâlnirea cu rudele din viaþa anterioarã a avut un puternicimpact emoþional asupra lui Parmod Sharma. Dupã ce le-a vizitatprima oarã, nu mai voia sã plece ºi a început sã plângã atuncicând pãrinþii l-au luat de lângã familia Mehra. Curând dupãaceea, bãiatul a dispãrut de acasã ºi a fost gãsit în gara Bisauli, deunde voia sã ia trenul spre Saharanpur � �pentru a se ocupa deafacerile familiei�.

109COPII-PROBLEMÃ

Tânãrul donjuan

De când a început sã vorbeascã, Bishen Chand a povestitdespre viaþa lui sub identitatea lui Laxmi Barain, unicul fiu alunui moºier înstãrit, care nu numai cã l-a rãsfãþat, deschizându-iapetitul pentru lux ºi extravaganþã, dar a avut ºi �amabilitatea� dea muri când bãiatul era încã adolescent, lãsându-i de risipit oavere considerabilã. ªi, ca ºi cum aceastã poveste n-ar fi fostdestul de ºocantã, bãiatul a început sã-ºi critice tatãl actual pentrusãrãcia în care trãia, a cerut bani ºi, neprimind, a izbucnit înplâns. De asemenea, copilul vorbea cu total dispreþ despre familiaºi contextul în care se nãscuse.

�Pânã ºi servitorul meu ar refuza mâncarea gãtitã în casaasta�, s-a rãþoit el. Iar când i s-au dat haine din bumbac, le-a ruptîn bucãþi, cerând altele, de mãtase. Nici servitorilor lui nu le-arda astfel de haine, a spus el dispreþuitor. Evident cã bãiatul n-aveanici un servitor în actuala lui viaþã, dar Laxmi Barain avusese cusiguranþã. Odatã, vãzând cã din apartamentul unei prostituate penume Padma, cãreia el credea cã-i este client unic, ieºise unbãrbat, Laxmi Barain luase arma servitorului care-l însoþea ºi îlîmpuºcase pe bãrbatul respectiv. Se pare cã dispunea de o averesuficient de mare pentru a putea mitui autoritãþile, aºa cã n-a fostniciodatã condamnat pentru fapta sãvârºitã. Dar, re`ncarnat înpersoana lui Bishen Chand, el ºi-a recunoscut vinovãþia. Deasemenea, a recunoscut cã-ºi risipise considerabila moºtenire pemâncare bunã, haine scumpe, femei frumoase ºi bãuturã.

Nu ne mai surprinde sã aflãm cã, dupã o astfel de viaþãanterioarã, la vârsta de cinci ani ºi jumãtate bãiatul l-a întrebat petatãl sãu: �Tatã, de ce nu-þi iei ºi tu o amantã? O sã te facã sã tesimþi bine�. Când tatãl lui l-a întrebat la ce se referã, Bishen

110 RE~NCARNAREA

Chand i-a rãspuns: �O sã-þi placã pãrul ei frumos mirositor ºi osã te simþi foarte bine în prezenþa ei�.

Bishen ºi Padma, prostituata lui, s-au întâlnit când el aveadouãzeci ºi trei de ani, iar ea, cincizeci ºi doi. �Tu eºti Padma?�,a întrebat-o el. �Da�, a rãspuns ea. Apoi a îmbrãþiºat-o ºi� aleºinat. Dupã câteva ore, tot în ziua aceea, dupã ce Bishen ºi-arevenit din leºin, a luat o sticlã de vin ºi s-a dus la Padma pentrua reînvia prietenia ce-i legase pe vremea când el era LaxmiBarain. Dar Padma nici n-a vrut sã audã de una ca asta: �Suntbãtrânã, sunt de vârsta mamei tale, i-a spus ea dojenitor. Încealaltã viaþã ai pierdut tot. Vrei sã pierzi din nou totul?�. ªi,zicând acestea, a fãcut þãndãri sticla de vin.

Surprinzãtor, deºi, când era mic, Bishen Chand vorbea zilnicdespre viaþa lui anterioarã, nici pãrinþii ºi nici fraþii sau surorilelui nu l-au certat pentru cuvintele lui critice ºi nu au încercat sã-ireprime amintirile.

Brahmanul nãscutîntr-o castã inferioarã

La o vârstã ºi mai fragedã decât a lui Bishen Chand, dar tot decum a învãþat sã vorbeascã, Jagdish Chandra a început sã-l roage petatãl lui sã-i cumpere o maºinã. Þinea morþiº sã mãnânce el primul,înaintea celorlalþi membri ai familiei, ºi nu voia sã stea la masãcu cei care nu erau hinduºi, refuzând mâncarea gãtitã de aceºtia.De asemenea, era foarte neprietenos cu bãrbaþii care purtau barbã.

Iniþial, tatãl lui, avocatul K.K.N. Sahay, nu a luat în seriosrugãmintea fiului sãu de a-i cumpãra o maºinã, dar în cele dinurmã l-a întrebat pe copil de unde ar trebui sã ia maºina. JagdishChandra a rãspuns cã ar trebui sã ia maºina lui, care se afla acasãla tatãl sãu, Babuji, din Benares. Cunoscând importanþa dovezilor

111COPII-PROBLEMÃ

scrise, avocatul ºi-a notat cu atenþie tot ceea ce i-a spus copilul,apoi a trimis o scrisoare la redacþia ziarului de limbã englezãThe Leader, prin care solicita ajutor în verificarea existenþei unuibãrbat pe nume Babuji Pandey, domiciliat în Benares � importantcentru de pelerinaj de pe malul fluviului Gange �, ºi al cãrui fiu,Jai Gopal, murise.

Nu a durat mult pânã când avocatului Sahay i-au rãspunspozitiv mai multe persoane care au confirmat, de asemenea, celpuþin douãzeci ºi patru din cele douãzeci ºi ºase de afirmaþiifãcute de Jagdish Chandra ºi pe care tatãl lui le consemnase.Informaþiile primite au lãmurit ºi ciudãþeniile de comportamentale copilului, încã înainte de întâlnirea dintre cele douã familii.Amintirile lui Jagdish Chandra nu erau vagi ºi generale, ci foarteprecise. De exemplu, el povestea cã tatãl lui (Jai Gopal) beabhang, o bãuturã foarte toxicã, fãcutã din cânepã indianã, ºi cã�îºi dã pe faþã cu praf sau cu lut înainte de a se spãla dimineaþa�.Tatãl lui era panda � adicã supraveghetor la locul de îmbãiere depe malul Gangelui, sarcina lui fiind aceea de a-i asista pe peleriniiveniþi sã se scalde acolo. Jagdish Chandra mai povestea cã tatãllui asculta cântecele unei prostituate pe nume Bhagwati ºi cã maiavusese un frate, Jai Mangal, care murise otrãvit. Toate acesteafirmaþii s-au dovedit corecte.

Babu Pandey ºi familia lui erau brahmani, spre deosebire defamilia lui Jagdish Chandra, care aparþinea castei Kayastha. Acestlucru ar putea explica insistenþa cu care copilul re`ncarnat cerea sãmãnânce el primul: pentru brahmani, era normal sã fie rugaþi sãmãnânce primii dacã stãteau la masã cu persoane din alte caste � ºiera cert cã micul Jagdish Chandra se considera brahman. Aversiunealui faþã de bãrbaþii cu barbã poate fi de asemenea explicatã prinbine cunoscuta ostilitate a brahmanilor faþã de musulmani.

O altã dovadã a re`ncarnãrii era pasiunea lui Jagdish Chandrapentru maºini. Aceastã înclinaþie se explica prin faptul cã Babu

112 RE~NCARNAREA

Pandey îi fãcea lui Jai Gopal toate poftele, ducându-l ziua laplimbare cu maºina în jurul oraºului Benares. �Se pare cã JaiGopal era cam rãsfãþat�, remarca profesorul Stevenson, ºi se parecã aºa a rãmas ºi în actuala lui viaþã, deoarece ºi K.K.N. Sahay i-acumpãrat, una dupã alta, mai multe maºini, pentru a-l face fericit.

Chiar dacã Jagdish Chandra ar fi auzit undeva lucrurile pecare le povestea atât de firesc, �tot ar trebui sã gãsim o explicaþieîn acest caz, ca ºi în multe altele, pentru caracterul lui foarteputernic, moºtenit din viaþa anterioarã�, mai scrie Stevenson.�Nici unui pãrinte din casta Kayastha nu i-ar trece prin mintesã-ºi educe copilul dupã obiceiurile ºi regulile castei brahmane(ºi nici n-ar permite altcuiva sã-l educe în felul acesta). O aseme-nea idee pare total absurdã.�

Jagdish Chandra a fãcut în total cincizeci ºi una de afirmaþii,dintre care treizeci ºi ºase au fost consemnate înainte de a fiverificate; dintre acestea, cel puþin douãzeci ºi patru au fostconfirmate înainte de întâlnirea dintre cele douã familii. Bãiatula continuat sã-ºi viziteze familia din viaþa anterioarã, care s-aataºat foarte mult de el.

Surprinzãtor, amintirile lui Jagdish Chandra nu au dispãrutnici la maturitate. El a studiat la Lucknow University, a devenitavocat, iar astãzi practicã avocatura în oraºul sãu natal, Bareilly.Jagdish Chandra este încã în stare sã relateze amintiri din viaþalui anterioarã celor care se aratã interesaþi.

O paria nãscutã ca brahmanã

Majoritatea cazurilor expuse pânã acum în prezentul capitolau avut ca subiect persoane ce par sã fi fost �retrogradate� de lao viaþã la alta. Altfel spus, ele par sã se fi renãscut într-o viaþãlipsitã de avantajele materiale � maºini, servitori, haine scumpe,

113COPII-PROBLEMÃ

locuinþe luxoase � cu care se obiºnuiserã în viaþa anterioarã, deºinu trãiserã mult. ªi nu este de mirare cã sunt nemulþumite. Existãînsã ºi cazuri în care individul revine pe lume în condiþii mult maibune � dar, aºa cum vom vedea, acest lucru poate crea la fel demulte probleme.

În cazul lui Swaran Lata, de exemplu, re`ncarnarea ei în sânulunei familii brahmane era în mod clar o �promovare�, din momentce în viaþa anterioarã, de care-ºi amintea, fusese o paria � adicãfãcuse parte din casta cea mai de jos. Din pãcate, fetiþa a pãstratdin vechea ei viaþã maniere grosolane ºi obiceiuri personale pecare noua ei familie nu le agrea. Deºi era simpaticã, pãrinþiiconsiderau comportamentul ei extrem de respingãtor. De exemplu,spre deosebire de ceilalþi membri ai familiei, Swaran Lata seoferea sã-i ºteargã la fund pe copiii mai mici; pãrea chiar cã-iface plãcere. În plus, familia ei, care era vegetarianã, a fostoripilatã când fetiþa a cerut sã i se dea carne de porc.

Fetiþa cu douã familii

Astfel de întâmplãri ne rãstoarnã ºi nouã ideile despre ceea ceînseamnã sã trãieºti �bine�. De exemplu, în cazul lui ManjuSharma, cercetat de dr. Satwant Pasricha din India, este vorba totdespre o fetiþã nãscutã într-o familie brahmanã ºi care-ºi aminteade o viaþã mult mai sãracã, în care fãcuse parte din casta meºteºu-garilor. La vârsta de doi ani ºi jumãtate, Manju a început sãvorbeascã despre viaþa pe care o dusese în satul Chaumuha, înpersoana lui Krishna Devi, ºi care fusese brutal curmatã când, lazece ani, fetiþa cãzuse într-un puþ. Aceste amintiri au ieºit laivealã dupã ce Krishna Devi l-a recunoscut pe Tanji, unchiul eidin viaþa precedentã, cãruia i-a povestit ce-ºi amintea. Acesta aaranjat ca mama ei din viaþa anterioarã sã vinã sã o viziteze, iar

114 RE~NCARNAREA

fetiþa a fost încântatã. Rememorând acele întâmplãri din fragedaei copilãrie, Krishna Devi i-a spus scriitorului Jeffrey Iverson:�Apoi fratele meu din sat m-a dus la casa pãrinþilor mei. Amrãmas acolo timp de zece ani�.

Se pare cã Manju Sharma n-a fost afectatã emoþional ºi psiho-logic de faptul cã, în viaþa actualã, a trãit o perioadã cu �adevãraþii�ei pãrinþi, iar o altã perioadã, cu pãrinþii ei din viaþa anterioarã.Ea este acum cãsãtoritã, are doi copii ºi continuã sã-i viziteze pecei din familia lui Krishna Devi. Din mãrturisirile ei rezultãlimpede cã avantajele materiale din noua ei existenþã ca brahmanãnu o încântau, ea preferând sã trãiascã în satul ei modest, înconju-ratã de dragostea pãrinþilor pe care ºi-i amintea atât de bine. Larândul lor, aceºtia au declarat rãspicat cã, pentru ei, fetiþa nuera Manju. �E Krishna�, a spus tatãl ei din viaþa anterioarã.�E Krishna, e fetiþa noastrã din viaþa ei trecutã. O aºteptãm sãvinã acasã.� Tatãl se comporta faþã de fetiþele lui Manju ca ºi cumar fi fost propriile lui nepoate: �Nu sunt strãine, ci sunt sângedin sângele meu�, explicã el.

115TALENTE SPECIALE

Capitolul 10

Talente speciale

Oare de ce Mozart, Schubert ºi Mendelssohn � ca sã-i numescdoar pe trei dintre copiii-minune celebri � s-au nãscut cu

darul de a crea o muzicã minunatã? Toþi trei au început sãcompunã încã dinainte de a împlini doisprezece ani. Iar JohannHummel, Chopin ºi Yehudi Menuhin erau atât de talentaþi, încâtdãdeau concerte la vârsta de unsprezece ani. La aceeaºi vârstã, luiPascal i se �confiscau�, de cãtre tatãl lui, cãrþile de matematicã, deºiel concepea în secret o geometrie proprie. La rândul lui, copilul--minune al secolului al XVIII-lea, germanul Christian Heinecken,vorbea latina ºi germana la vârsta de trei ani, demonstrându-ºi înpublic cunoºtinþele de istorie, geografie ºi biblice. Din pãcate,potenþialul lui nu s-a împlinit niciodatã, pentru cã a murit un anmai târziu.

Se pare cã muzica este un domeniu de inspiraþie predilectpentru copiii geniali, dar au mai existat copii-minune ºi în altediscipline. Talentul lor este atât de uluitor, încât au fost oamenicare au avansat ipoteza cã ar putea fi vorba de calitãþi moºtenitedintr-o viaþã anterioarã. Trebuie însã spus cã aceºti copii supra-dotaþi nu fac nici o afirmaþie în acest sens ºi cã, într-o anumitãmãsurã, aceste idei par a arunca o umbrã de îndoialã asupraautenticitãþii talentului lor ºi asupra efortului depus de ei pentruobþinerea unor asemenea rezultate. Totuºi, avem astfel ocazia de a

116 RE~NCARNAREA

cerceta calitãþile sau aptitudinile speciale ale anumitor persoane caresusþin cã-ºi amintesc de vieþile lor anterioare, ºi de a verifica dacãaceasta constituie o dovadã în plus în favoarea ideii de re`ncarnare.

Sora lordului Burlington

Sã luãm, de exemplu, cazul lui Lyndi Clement din Londra,mamã a patru copii ºi care are încã amintiri foarte clare dintr-oviaþã trãitã în epoca georgianã. Lindy îºi aminteºte cã, încã dincopilãrie, avea sentimentul cã nu aparþine acestei epoci, cã nu-ºigãseºte locul aici. Adesea, când merge cu maºina pe strãzile deazi, decorul se schimbã, iar lucrurile din jur aratã ca în urmã cudouã sute de ani. �Aud zgomote � lãtrat de câini, copitele cailor pecaldarâm, glasuri de oameni�, i-a dezvãluit ea într-o zi scriitoareiSue Carpenter, care a relatat cazul în Past Lives: True Stories ofReincarnation [Vieþi anterioare: povestiri adevãrate desprere`ncarnare]. �Vãd cerºetori în jur ºi simt altfel de mirosuri.Niciodatã n-am încercat sã aflu de ce; fenomenul a fãcut întot-deauna parte din viaþa mea.�

Curând dupã apariþia cãrþii, un post de televiziune m-a rugatsã strâng un grup de persoane dispuse sã vorbeascã despre expe-rienþele lor, iar Lyndi Clement s-a numãrat printre cei care auacceptat invitaþia. Ea crede cã, într-o viaþã anterioarã, a fostElizabeth Boyle, sora lordului Burlington � aºa cum a reieºit întimpul unei ºedinþe de regresie prin hipnozã. Faptul cã simteatâtea afinitãþi cu epoca georgianã reprezintã un atu în profesia pecare ºi-a ales-o. Lyndi este costumierã la Opera Restor�d, a adunatîn ultimii patru ani documentaþie pentru o mare expoziþie consa-cratã grãdinilor de agrement ºi se ocupã, de asemenea, cu decorareaºi mobilarea castelelor de la þarã, înainte ca acestea sã fie deschisepublicului. În toate aceste activitãþi, ea se bazeazã pe amintirile

117TALENTE SPECIALE

din viaþa anterioarã pentru a se asigura cã detaliile sunt corecte.Fascinaþia ei pentru universul domestic din acea perioadã a deter-minat-o sã urmeze cursurile ªcolii Regale de Croitorie, iar acumpredã croitoria, designul vestimentar specific secolului al XVIII-lea,tehnica fabricãrii corsetelor ºi croitul dupã tipar.

Operatorul radio din Royal Air Force

Martin Heald, un tânãr englez care locuieºte în Olanda, esteun alt exemplu care ilustreazã în mod remarcabil transmitereaunei aptitudini de la o viaþã la alta. Martin a fost de acord sãacorde exclusivitate asupra acestui subiect revistei ReincarnationInternational ºi, ulterior, a colaborat cu mine ºi cu un post deteleviziune la realizarea unui documentar extraordinar. El credecã a fost operator radio în RAF, doborât în timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial � ºi a adus câteva dovezi impresionante însprijinul afirmaþiilor sale.

Amintirile lui despre viaþa anterioarã au apãrut în copilãrie ºiau fost declanºate întâmplãtor: Martin a dat peste un aparat vechiîn debaraua pãrinþilor lui. Tatãl sãu i-a explicat cã aparatul erafolosit pentru emiterea de mesaje în alfabet Morse, prin bãtãi mailungi sau mai scurte � ºi i-a arãtat cum anume, bãtând semnalulinternaþional pentru situaþii critice, SOS. Instantaneu, decorul s-aschimbat, iar Martin a vãzut ºi a auzit un avion care tocmaifusese lovit. Aceleaºi scene au apãrut ºi ulterior în viaþa lui, maiales într-o zi când se uita la televizor la o emisiune despre acincizecea aniversare a victoriei Aliaþilor în Europa, aºa cã s-ahotãrât sã întreprindã cercetãri. Locuia în apropiere deAmsterdam, împreunã cu prietena lui. A consultat un hipno-terapeut, care l-a proiectat înapoi în viaþa pe care pãrea s-o fi trãitcândva. Acum era în stare sã descrie amãnunþit atacul asupra

118 RE~NCARNAREA

avionului sãu ºi ºtiuse, în momenul exploziei, cã trupul nu-i vamai fi gãsit. Martin Heald a putut da ºi numele pe care-l purtaseîn existenþa precedentã � Richard Seymour � ºi multe alte detaliidespre viaþa lui, inclusiv faptul cã tatãl lui fusese pastor. În timp,a reuºit sã verifice aceste amãnunte cu ajutorul arhivelor dintimpul rãzboiului, din care reieºea cã Richard Seymour fusese unoperator radio al cãrui avion fusese doborât deasupra MãriiNordului, exact cum relatase el. Toþi membrii echipajului îºipierduserã viaþa, iar trupul lui Seymour nu mai fusese recuperat.

Ce legãturã are acest caz cu talentele speciale? În viaþa de acum,Martin Heald hotãrâse sã se înroleze în Royal Air Force (înaintede a fi înþeles ce însemnau acele �strãfulgerãri� din copilãrie) ºifusese supus la tot felul de teste. Când s-a dus dupã rezultate, afost întrebat dacã a învãþat vreodatã codul Morse. A rãspuns cãnu. �Pãi, i s-a spus, ai obþinut 100%. Este prima oarã când seîntâmplã aºa ceva de când existã RAF.� Nu erau posturi vacantepentru meseria pe care ºi-o dorea el de fapt; dar a acceptat sãrãmânã ca operator radio. Abia dupã mai mulþi ani ºi dupã ce afost supus regresiei prin hipnozã ºi-a dat seama cã munca pe careo fãcea avea legãturã cu activitatea lui din viaþa anterioarã.

Aptitudini moºtenite

Asemenea bãiatului Paulo Lorenz din Brazilia (amintit încapitolul 4), care susþinea cã este re`ncarnarea surorii lui dece-date, Emilia, ºi se pricepea de minune la cusut, Corliss Chotkin �un amerindian tlingit despre care se crede cã fusese în viaþaanterioarã unchiul sãu, Victor Vincent � era pasionat de bãrci ºi sesimþea bine pe apã. A învãþat singur sã conducã bãrci cu motor �ºi chiar a reparat un motor defect, cãruia tatãl lui nu-i dãdea decapãt. Imad Elawar, un bãiat din Liban care pare sã fi fost

119TALENTE SPECIALE

re`ncarnarea lui Ibrahim Bouhamzy, vorbitor de limbã francezã, adovedit în ºcoalã aptitudini deosebite pentru francezã. Acestedouã cazuri vor fi prezentate pe larg în capitolele urmãtoare.

Disna Samarasinghe a manifestat o religiozitate ieºitã dincomun ºi aptitudini gospodãreºti foarte precoce � de exemplu,pentru gãtit ºi împletit rogojini, ceea ce corespundea cu anumitetrãsãturi ale persoanei care susþinea cã fusese în viaþa precedentã.Tot astfel, Lalitha Abeyawardena se juca în copilãrie de-a ºcoalaºi, ca ºi Disna, dovedea un interes neobiºnuit pentru practicilereligioase. Nilanthie, femeia a cãrei viaþã susþinea cã ºi-o aminteºte,fusese învãþãtoare ºi era renumitã pentru pietatea ei.

Dar nu toate trãsãturile moºtenite sunt bune. Au existat cazuride copii care ºi-au amintit cã au fost hoþi în viaþa anterioarã ºicare ºi-au folosit aptitudinile în viaþa curentã, sãvârºind furtiºa-guri sau hoþii.

Profesorul Ian Stevenson este de pãrere cã, de vreme ce existãdovezi în sprijinul ideii de re`ncarnare, ar trebui sã considerãmre`ncarnarea ca pe un factor determinant care face din orice om ofiinþã unicã. Cu alte cuvinte, nu suntem ceea ce suntem numaidatoritã �unui amestec aleatoriu de gene�. Revenim astfel laîntrebarea: ce anume îi inspirã pe copiii-minune?

�Mulþi copii manifestã de timpuriu interes pentru activitateape care o vor desfãºura mai târziu ca adulþi�, remarcã profesorulStevenson în lucrarea Children Who Remember Previous Lives[Copii care îºi amintesc de vieþile lor anterioare].

Printre marii muzicieni întâlnim numeroase exemple de influenþeparentale ce par sã explice suficient manifestarea timpurie a inte-resului ºi aptitudinilor pentru muzicã. Astfel, Bach, Mozart,Beethoven, Brahms ºi Elgar erau fii de muzicieni. Dar tatãl luiDvoøák era mãcelar, al lui Delius era om de afaceri, al lui Mendelssohn,bancher (altfel, un om cultivat), iar al lui Händel, bãrbier. Cazul luiHändel este deosebit de grãitor. Tatãl lui s-a opus interesului pentru

120 RE~NCARNAREA

muzicã manifestat de el încã din fragedã copilãrie. Mama lui nu l-asprijinit nicicum ºi, deºi o mãtuºã l-a încurajat, simpla ei influenþã nuputea contracara opoziþia serioasã a tatãlui lui Händel. Nimeni dintrestrãmoºii familiei nu pare sã fi arãtat vreodatã interes pentru muzicã.

Deºi nu existã dovezi cã Händel sau familia lui ar fi crezut cãîn el s-ar fi re`ncarnat vreun compozitor de talent, profesorulStevenson este de pãrere cã orice încercare de a înþelege talentulpe care Händel � ca atâþia alþi oameni dotaþi � l-a manifestat încãdin copilãrie ar trebui sã ia în calcul nu numai explicaþiile genetice,ci ºi amintirile din viaþa anterioarã.

Se reflectã vieþileanterioare în jocurile copiilor?

Dacã Wijanama Kithsiri nu ºi-ar fi amintit ºi n-ar fi vorbitdespre viaþa lui anterioarã, în care fusese prãvãliaº, pãrinþii luis-ar fi mirat cã, dupã ce venea de la ºcoalã, bãiatului îi plãcea sãse joace de-a magazinul. Tot astfel, amintirile din viaþa anterioarãpar sã explice de ce Ma Tin Aung Myo ºi Bajrang B. Saxena sejucau de-a soldaþii; de ce Vias Rajpal lua temperatura tovarãºilorlui de joacã ºi îi ausculta; sau de ce Daniel Jirdi se vâra subcanapea, fãcându-se cã reparã maºini.

Lucru mai îngrijorãtor, în unele cazuri, copiii îºi pun în scenãproblemele ºi chiar cauza propriei morþi din viaþa precedentã.Sunt, de exemplu, consemnate cazurile a doi copii care îºi aminteaucã în întruparea anterioarã fuseserã alcoolici, iar acum îi imitaupe beþivi, mergând împleticit ºi prãbuºindu-se. Ramez Sharns sefãcea cã se împuºcã, dupã ce se sinucisese în acest fel în viaþaanterioarã. Maung Win Aung se juca punându-ºi o funie în jurulgâtului. Inutil sã spunem cã îºi amintea cum se sinucisese prinspânzurare.

121TALENTE SPECIALE

Existã aºadar dovezi importante cã unii oameni nu pãstreazãdin viaþa anterioarã numai amintiri, ci ºi modele sau aptitudinicomportamentale. Dar suntem oare îndreptãþiþi sã credem cã,atunci când un talent apare la un copil la o vârstã neaºteptat defragedã, este vorba de ceva transmis dintr-o viaþã anterioarã? Nupot fi ºi alte explicaþii?

�Reîncarnarea artificialã�

Orice încercare de a rãspunde la aceastã întrebare trebuie sã iaîn considerare remarcabilele experimente ale unui parapsihologrus care a inventat expresia �re`ncarnare artificialã�. Cercetãrileîntreprinse de dr. Vladimir L. Raikov sunt foarte diferite de celeale unor savanþi ca profesorul Stevenson, care cautã amintiri dinviaþa anterioarã pãstrate în mod natural. La drept vorbind, pedr. Raikov nu-l intereseazã nici pe departe ideea cã omul ar puteatrãi mai multe vieþi. El se concentreazã în schimb asupra uimito-rului potenþial al minþii umane, potenþial care, la majoritateaoamenilor, rãmâne practic neexploatat.

În anii �60, Raikov a descoperit o puternicã tehnicã de hipnozãcare, din câte susþine el, inducea �o nouã formã de transã activã�.Subiecþilor aduºi în aceastã stare psihicã modificatã, pe care el odescrie ca fiind o transã extrem de adâncã, li se spunea cã suntanumite persoane celebre pentru talentele lor. Li se cerea apoi sãdemonstreze aptitudinile persoanelor în cauzã ºi, într-adevãr, înscurtã vreme, ei manifestau aceleaºi capacitãþi.

Relatând aceste experimente, A. Þipko le descria cititorilorziarului Komsomolskaia Pravda (12 noiembrie 1966) o demonstraþiela care asistase într-un încãpãtor ºi însorit atelier de picturã dinMoscova. O grupã de studenþi la arte plastice desena dupã unmodel, când Raikov ºi-a fãcut apariþia, însoþit de Þipko.

122 RE~NCARNAREA

�Vreau sã v-o prezint pe una dintre cele mai bune studente alemele�, a spus el îndreptându-se spre o tânãrã de vreo douãzeci deani. Ira s-a ridicat, s-a întors cãtre vizitator, a întins mâna ºi aspus: �Sunt Rafael din Urbino�. Întrebatã în ce an trãieºte, ea arãspuns: �Cum în ce an? În 1505�.

Scriind despre aceastã întâlnire în cartea lor Psychic DiscoveriesBehind the Iron Curtain [Descoperiri parapsihologice în spateleCortinei de Fier], Sheila Ostrander ºi Lynn Schroeder aratã cãpsihiatrul Raikov nu avea nevoie sã verifice spusele fetei, întrucâtºtia �cum se re`ncarnase Rafael�, la fel cum ºtia �cum se întru-paserã ºi ceilalþi trei Rafaeli din grupã. Raikov i-a chemat laviaþã. Este un hipnotizator neîntrecut�.

Cu toate acestea, Raikov nu explora reîntruparea, ci se strãduia�sã trezeascã la viaþã talentul�. Pare sã fi avut succese uluitoare înmulte cazuri. Allei, o eminentã studentã la fizicã de la Universitateadin Moscova, i s-a spus cã este Ilia Repin, marele pictor rus.�Gândeºti ca Repin. Vezi ca Repin. Ai talentul lui Repin. EºtiRepin�, repeta Raikov. �Drept urmare, talentul lui Repin devineal tãu la comandã.�

Înaintea acestui experiment, Alla nu manifesta nici un interespentru picturã, nici talent, dupã cum i-a demonstrat lui Raikov ºiechipei lui. Totuºi, dupã câteva ºedinþe de �re`ncarnare�, desenamult mai bine.

�Dupã zece dupã-amieze în care s-a crezut Repin, a început sãvrea sã deseneze ºi în timpul liber ºi sã poarte dupã ea un bloc dedesen�, spun în continuare Ostrander ºi Schroeder.

În trei luni, când Raikov a ajuns cu ea la a douãzeci ºi cincea lecþie,Alla desena ca un profesionist � nu ca Repin sau Rafael, douã dintrenumeroasele ei re`ncarnãri, dar, oricum, ca un ilustrator de revistãcompetent. Noul ei talent a înflorit într-atât, încât Alla se gândeºteserios sã renunþe la teoremele de fizicã ºi sã-ºi consacre întregultimp ºevaletului.

123TALENTE SPECIALE

Acest rezultat nu era nici pe departe unic. Când Raikov ºicolaboratorii lui au supus la testele iniþiale douãzeci de studenþifãrã înclinaþii artistice, dar inteligenþi, spunând fiecãruia dintre eicã este un geniu, �fiecare s-a trezit, dupã pãrerea lui, cã-ºidescoperã un nou talent�. Rezultatele erau adesea atât de uimi-toare, încât studenþii înºiºi, dupã ce reveneau la starea lor normalã,refuzau sã creadã cã ei fãcuserã picturile pe care le vedeau.

Nu avem, pe cât se pare, motive sã credem cã, �devenind� unartist celebru, subiectul poate picta în stilul respectivului artist.Dar faptul cã-ºi închipuie cã este o persoanã cu talente speciale îisporeºte subiectului încrederea în sine ºi capacitatea de concen-trare, risipindu-i inhibiþiile ºi blocajele. Dupã o vreme, aptitudineanou-dobânditã devine a doua lui naturã.

Nu am cunoºtinþã despre studii similare întreprinse în Occidentdupã modelul cercetãrilor lui Raikov ºi, dupã cum am spus, acesteanu au legãturã directã cu re`ncarnarea. Totuºi, ele demonstreazãuimitoarea creativitate a minþii umane ºi ne îndeamnã sã fimcircumspecþi atunci când tragem concluzii privitoare la anumitemanifestãri ale amintirilor din viaþa anterioarã.

124 RE~NCARNAREA

Capitolul 11

Doi în unul

Bridey Murphy

P ânã prin anii �50, foarte puþini oameni susþineau cã-ºi amintesco viaþã anterioarã � iar majoritatea celor care o fãceau trãiau

în þãri ca India, Thailanda, Birmania ºi Sri Lanka. Lucrurile s-auschimbat însã o datã cu publicarea unei cãrþi americane caredezvãluia un mod prin care cu toþii ne-am putea aduce aminte deprecedentele noastre întrupãri. În lucrarea The Search for BrideyMurphy [În cãutarea lui Bridey Murphy], Morey Bernstein îºi descriaexperimentele hipnotice cu Virginia Burns Tighe, a cãrei adevãratãidentitate era ascunsã sub pseudonimul Ruth Mills Simmons. Înstare de hipnozã, femeia susþinea cã este Bridey Murphy, fiicaunui avocat pe nume Duncan Murphy, ºi cã se nãscuse în comitatulCork din Republica Irlanda, pe 20 decembrie 1798.

În decursul a ºase ºedinþe înregistrate pe bandã magneticã,între noiembrie 1952 ºi octombrie 1953, subiectul hipnotizat adeclarat cã trãieºte la �The Meadows�, lângã Cork, cã are unfrate pe nume Duncan, cu doi ani mai mare, ºi cã avusese ºi unfrate mai mic, care murise când încã era în leagãn, de �nu ºtiu ceneagrã�. Pe mãsurã ce ºedinþele avansau, glasul casnicei dinColorado cãpãta un tot mai puternic accent irlandez, iar felul eide a vorbi devenea tot mai personalizat. Femeia i-a spus lui

125DOI ÎN UNUL

Bernstein cã, pânã pe la cincisprezece ani, fusese elevã externã lao ºcoalã condusã de o anume doamnã Strayne. Fratele ei Duncanse însurase chiar cu fata doamnei Strayne, Aimée.

Fascinanta poveste a captivat imaginaþia publicului, a devenitun best-seller internaþional pentru omul de afaceri transformat înhipnotizator � din Pueblo, Colorado �, fiind chiar ecranizatã.Încurajaþi, mulþi alþi hipnotizatori amatori sau profesioniºti auîntreprins experimente similare ºi, ca prin farmec, explorareavieþilor anterioare a ajuns la îndemâna oricui.

Povestea ieºitã la ivealã în stare de hipnozã era extraordinar dedetaliatã ºi conþinea multe afirmaþii neverosimile, care pãreau sãfie exclusiv rodul fanteziei sau al imaginaþiei. Deºi era pro-testantã, a declarat Virginia Tighe în stare de hipnozã, Bridey semãritase cu un catolic pe nume Sean Brian Joseph MacCarthy, ºise þinuserã douã ceremonii: una la Cork, cealaltã la Belfast. A datchiar ºi numele preotului care-i cãsãtorise în Irlanda de Nord �pãrintele John Joseph Goran �, precum ºi numele ºi adresabisericii � �St. Theresa�, din Belfast. �Bridey� folosea de aseme-nea cuvinte irlandeze pe care Bernstein nu le înþelegea; întrebatãce înseamnã, dãdea toate explicaþiile necesare. De exemplu,vorbea de brates (un fel de potir) sau de lough (râu sau lac).Astãzi, acest ultim termen nu se mai referã decât la lacuri. În celeºase ºedinþe au ieºit la ivealã o sumedenie de dovezi factuale ºiculturale. �Bridey� era chiar capabilã sã danseze gigã.

Dar era oare într-adevãr amintirea unei vieþi anterioare,eliberatã prin hipnozã? Sau era vorba doar de o fantezie, decriptomnezie (capacitatea subconºtientului de a-ºi aminti lucruricare par sã se fi ºters din memorie) ori chiar de escrocherie?Bernstein nu s-a putut duce în Irlanda sã verifice amãnuntele, dareditorii lui au încredinþat investigaþiile unei firme irlandeze deavocaturã, unor bibliotecari ºi altor specialiºti. Aceºtia au gãsitmulte date autentice în relatarea fãcutã de Bridey Murphy, dar

126 RE~NCARNAREA

s-au confruntat ºi cu o piedicã majorã: pânã în 1864 � anulmorþii lui Bridey Murphy �, în Irlanda nu au existat registre denaºteri, decese ºi cãsãtorii.

Presa americanã din acea vreme a transformat povestea luiBridey Murphy într-un câmp de bãtãlie. Ziarul Chicago DailyNews a publicat-o în foileton; Chicago American a �demascat-o�,susþinând cã Virginia Tighe locuia vizavi de o mãtuºã irlandezã penume Bridey Corkell (nãscutã Murphy), care îi va fi povestitdespre copilãria ei petrecutã în Irlanda. Este adevãrat cã exista omãtuºã, dar aceasta purta alt nume, iar Virginia Tighe o întâlnisedupã ce împlinise optsprezece ani. Numele mãtuºii era MarieBurns; se nãscuse la New York, nu în Irlanda, provenea dintr-ofamilie scoþiano-irlandezã ºi îºi petrecuse cea mai mare parte avieþii la Chicago.

Din cauza acestei controverse, unele cãrþi despre re`ncarnareresping povestea lui Bridey Murphy, fie considerând-o escro-cherie, fie punând-o pe seama criptomneziei. Cazul are însã ºiapãrãtori, printre care ziaristul William J. Barker, de la DenverPost, care a petrecut trei sãptãmâni în Irlanda fãcând verificãri.Rezultatele anchetei sale au fost publicate într-un amplu repor-taj, The Truth About Bridey Murphy [Adevãrul despre BrideyMurphy], apãrut ca un supliment special de 12 pagini la numãruldin 11 martie 1956 al ziarului; articolul a fost preluat de multeziare americane ºi canadiene.

În ediþiile ulterioare ale cãrþii lui Bernstein, inclusiv în cea debuzunar, editorii au adãugat douã capitole aparþinându-i lui Barker,în care acesta prezintã amãnunþit dovezile descoperite ºi dã oreplicã numeroaselor ziare care preferaserã sã le ignore, înlocuindfaptele cu opinii neavizate ale unor aºa-ziºi experþi:

Capii rãutãþilor au fost, în aceastã privinþã, un sãptãmânal naþionalilustrat [�], un ziar din Chicago ºi o parte din presa bisericeascã.O revistã canadianã, de exemplu, a publicat o fotografie mare a lui

127DOI ÎN UNUL

Bernstein, sub titlul �Hipnotizatorul Morey Bernstein a mistificatîntreaga lume cu cãutarea lui Bridey Murphy�. Textul însoþitoradãuga, între altele: �Bernstein a recunoscut, ruºinat, dar abia dupãce ºi-a publicat best-sellerul, cã În cãutarea lui Bridey Murphy esteo ficþiune ºi nu se inspirã dintr-un caz real�. Un ziar din Chicagodeclara ritos cã �a demascat-o pe Bridey Murphy din Denver, carea recunoscut cã povestea ei era o mistificare�. Evident, ambeleafirmaþii erau neadevãrate, iar avocaþii lui Morey le-au atacat îninstanþã ca defãimãtoare.

Unul dintre cele mai bune rezumate ale probelor pro ºicontra autenticitãþii amintirilor lui Bridey Murphy îi aparþine luiC.J. Ducasse, profesor onorar de filosofie la America�s BrownUniversity din Providence, Rhode Island, ºi a fost publicat înJournal of the American Society for Psychical Research în ianuarie1962, fiind apoi preluat, sub forma unui capitol aparte (�Reexami-narea cazului Bridey Murphy�), în lucrarea Reincarnation in theTwentieth Century [Re`ncarnarea în secolul XX], editatã de MartinEbon. Profesorul Ducasse respinge majoritatea acuzaþiilor adusehipnotizatorului ºi subiectului sãu, dar afirmã cã dovezile însprijinul ideii de re`ncarnare nu sunt destul de convingãtoare. Pede altã parte însã, �acest caz constituie o dovadã clarã cã, în stare detransã hipnoticã, poate ieºi la ivealã cunoaºterea paranormalã, pediferite cãi, a unor fapte obscure din Irlanda secolului al XIX-lea�.

Este, probabil, un punct de vedere cu care este de acord ºiprofesorul Ian Stevenson. Deºi critic declarat a mai tot ce primeºteeticheta de �regresie în viaþa anterioarã�, Stevenson i-a contrazisîn câteva ocazii pe cei care considerau cazul Bridey Murphy drepto simplã mistificare.

În treacãt fie spus, Bernstein nu era deloc prima persoanã carefãcuse asemenea experimente. Se spune cã el s-a inspirat încercetarea lui din cartea unui psihiatru englez, Alexander Cannon,care susþinea cã a supus la regresie peste 1.300 de subiecþi. Pe la

128 RE~NCARNAREA

1900, un francez cu preocupãri parapsihologice, colonelul Albertde Rochas, fãcea cercetãri similare la domiciliul sãu din Paris,purtându-ºi subiecþii, prin regresie, într-un întreg ºir de vieþianterioare. Cum însã numai o micã parte din rezultatele lui aufost sprijinite de dovezi, Albert de Rochas a rãmas la pãrerea cãexperimentele lui nu dovedesc existenþa re`ncarnãrii.

Înregistrãrile lui Bloxham

În cei peste patruzeci de ani care s-au scurs de când cartea luiBernstein a adus în atenþia opiniei publice regresia hipnoticã învieþi anterioare, interesul oamenilor faþã de acest subiect a crescutvertiginos ºi au apãrut nenumãrate alte cãrþi ce relatau poveºtisimilare, dar puþine au avut acelaºi impact. O excepþie o constituieMore Lives Than One [Nu o viaþã, ci mai multe] a lui JeffreyIverson, publicatã în 1976 pe baza înregistrãrilor pe bandã magne-ticã a 400 de regresii iniþiate de un hipnotizator talentat, ArnallBloxham. Bloxham fãcea cercetãri asupra vieþii anterioare încãdin 1940, la domiciliul sãu din Cardiff, în South Wales. Cercetãtoratent ºi respectat, Bloxham a fost ales în 1972 preºedinte alSocietãþii Britanice a Hipnoterapeuþilor.

Mulþi dintre subiecþii regresiilor iniþiate de el îl consultaserãîn primul rând pentru cã sperau cã hipnoterapia îi va scãpa deproblemele cu care se confruntau, dar apoi au fost de acord sãcoopereze la cercetãrile lui. O pacientã, Jane Evans, îl consultasepe Bloxham pentru cã suferea de reumatism, ea nefiind delocinteresatã de chestiunea re`ncarnãrii. În stare de hipnozã, femeiaºi-a reamintit ºapte vieþi, inclusiv pe cea trãitã în persoana uneitinere mame evreice, Rebecca � aceasta trãise la York în secolulal XII-lea ºi îºi gãsise moartea în 1190, când evreii din acest oraºfuseserã masacraþi. Jane Evans ºi-a amintit cã, evreicã fiind, era

129DOI ÎN UNUL

obligatã sã poarte un semn distinctiv, ºi a povestit despre camãtapracticatã de evreii din York ºi Lincoln. Iniþial, s-a crezut cãpovestea cu semnul distinctiv era o greºealã, întrucât autoritãþilebisericeºti de la Roma au decretat abia în 1215 cã evreii din þãrilecreºtine erau obligaþi sã poarte astfel de însemne. Cercetarea luiIverson a demonstrat însã cã aceastã practicã era rãspânditã înîntreaga Anglie încã din secolul al XII-lea, dinaintea decretului.

A mai existat în relatarea ei un amãnunt care, la început, a fostconsiderat un anacronism. Vorbind despre oribilul masacru, cândunii evrei ºi-au ucis propriile familii ca sã nu le lase sã fieomorâte de creºtini, Jane Evans ºi-a amintit cã ea ºi copiii ei s-auascuns în cripta unei biserici pentru a scãpa de la moarte. Au fostînsã gãsiþi ºi uciºi. Problema era cã bisericile din York nu erauprevãzute cu cripte.

Printre specialiºtii consultaþi de Jeffrey Iverson se numãra ºiprofesorul Barrie Dobson, o autoritate în domeniul istoriei evreieºtide la Universitatea din York. Acesta a ascultat înregistrãrile curelatarea amintirilor Rebeccãi ºi s-a arãtat foarte impresionat deacurateþea lor. Era convins cã anumite fapte nu puteau fi cunoscutedecât de istoricii profesioniºti. Dobson a mai subliniat cã, deºiunele amãnunte erau, tehnic, eronate, aºa credeau evreii de peatunci cã se întâmplaserã lucrurile. Potrivit lui Iverson, Dobson aidentificat chiar ºi biserica în care femeia susþinea cã s-a ascuns:�St. Mary� din Castlegate.

La ºase luni dupã ce ºi-a formulat concluzia, Dobson l-acontactat pe Iverson, aducându-i câteva informaþii extraordinaredespre biserica �St. Mary�: �Cu ocazia renovãrii bisericii, unmuncitor a descoperit ceva ce pare sã fi fost o criptã � lucru foarterar la York [�]. Cripta a fost însã blocatã imediat, mai înainte caarheologii din York sã o poatã cerceta cum se cuvine�. Dindescrierea fãcutã însã de muncitorul respectiv a reieºit cã eravorba de o criptã normandã sau romanicã, anterioarã masacrului

130 RE~NCARNAREA

din 1190. Dupã o profundã analizã a cazului ºi dupã ce subliniazãcã relatarea sub hipnozã fãcutã de Jane Evans ignorã adesea celemai bine cunoscute fapte istorice ale vieþii din York în secolulal XII-lea, Iverson conchide cã amintirile ei nu par sã fie �o simplãadaptare a versiunilor oferite de cãrþile de istorie despre masacrulrespectiv�.

Dintr-o altã viaþã a ei, Jane Evans ºi-a amintit cã a trãit înFranþa medievalã, în jurul anului 1450, în persoana unei tinereservitoare egiptene, pe nume Alison, la casa lui Jacques C�ur,celebru negustor din vremea aceea. Ea a descris foarte amãnunþitaventurile acestuia ºi a vorbit despre Agnès Sorel, amanta regelui,precum ºi despre cãderea în dizgraþie a lui Jacques C�ur dupãmoartea lui Agnès Sorel. Jane Evans ºtia cã el fusese arestat, darnimic altceva, pentru cã Jacques C�ur îi dãduse o otravã cu careea îºi pusese capãt zilelor.

Îndoieli cu privirela Rebecca ºi Alison

Potrivit însã lui Melvin Harris, un sceptic descris ca �mareledetectiv al supranaturalului�, regresiile lui Jane Evans nu aduc nicio dovadã în sprijinul ideii de reîncarnare. În cartea sa, Sorry, You�veBeen Duped! [Ne pare rãu, aþi fost înºelaþi!], Harris respingeamintirile �Rebeccãi�, socotindu-le �indiscutabil o fantezie [�],un amalgam între cel puþin douã poveºti diferite despre persecuþie,luate din douã secole distincte, aflate la distanþã între ele�. Elsubliniazã cã, de patru ori în timpul regresiilor ei, Rebecca apovestit cã membrii Comunitãþii evreieºti din York au fost obligaþisã poarte însemne galbene, descrise de ea ca fiind �niºte cercuripurtate în dreptul inimii�. Harris susþine cã semnul distinctivpentru evrei a fost introdus abia în secolul urmãtor ºi cã modelul

131DOI ÎN UNUL

englez era constituit din douã benzi albe de stofã, care reprezentautablele lui Moise, ºi nu cercul galben, purtat în Franþa ºi înGermania dupã 1215. În privinþa criptei în care s-ar fi ascunsRebecca ºi copiii ei, Harris este la fel de sceptic, bazându-se ºi pepãrerea profesorului Dobson, care pãruse mai înainte sã sprijinepovestea cu cripta, din cartea lui Iverson.

Profesorul Dobson i-a permis lui Harris sã dea publicitãþii oscrisoare pe care i-a trimis-o pe 15 ianuarie 1986:

Rãmâne întrebarea dacã se poate dovedi cã �beciul de sub bisericã�în care Rebecca pretinde cã s-a ascuns în momentul masacruluievreilor din York exista în 1190. Rãspunsul este categoric negativ,deoarece astãzi este mai mult ca sigur cã încãperea pe care muncitoriispun cã au descoperit-o în 1975, cu ocazia renovãrii bisericii�St. Mary� din Castlegate, nu era o criptã medievalã, ci un osuardin perioada postmedievalã [�]. Dupã pãrerea mea, faptul cã aceastãîncãpere a rãmas inaccesibilã în ianuarie 1986 nu trebuie sã facã penimeni sã creadã cã referirea Rebeccãi la un beci de sub bisericã arspori autenticitatea relatãrii ei. La acest capitol, dovezile disponibilepânã acum sunt prea slabe ca sã poatã veni în sprijinul tezei potrivitcãreia regresia Rebeccãi ar conþine amintiri directe ºi autenticedespre oraºul York din secolul al XII-lea.

Jeffrey Iverson recunoaºte cã a fost intrigat de un aspect alamintirilor lui Jane Evans despre viaþa ei în persoana lui Alison,în Franþa medievalã:

Cum este posibil ca fata sã ºtie cã Jacques C�ur avea o roabãegipteanã, dar nu ºi cã era cãsãtorit ºi tatã a cinci copii � informaþieprezentã în orice prezentare istoricã a vieþii acestui personaj? Dacãexplicaþia întregii regresii este simpla lecturã a unor cãrþi de istoriedin secolul XX, nu-mi explic cum de subiectul lui Bloxham nu ºtianimic despre cãsãtorie.

Melvin Harris a gãsit un rãspuns � un roman din 1948, TheMoneyman [Bancherul], de C.B. Costain, despre care spune cã

132 RE~NCARNAREA

�se bazeazã pe biografia lui C�ur ºi conþine mai toate înfloriturileºi nuanþele de aºa-zisã autenticitate� din amintirile din viaþaanterioarã ale lui Jane Evans. Fapt semnificativ, romanul nu spunenimic despre soþia ºi copiii protagonistului, iar Costain explicãacest lucru într-o scurtã introducere:

Nu am pomenit nimic despre membrii familiei lui Jacques C�urpentru cã aceºtia nu au jucat nici un rol în evenimentele care i-au duscariera la apogeu. [�] Încercând totuºi sã-i introduc în povestire,am constatat cã mai mult mã împiedicau, aºa cã am preferat sãrenunþ la ei.

Prin urmare, fãrã sã-ºi dea seama ce face ºi, pe cât se pare,uitând cã a citit cartea lui Costain, Jane Evans a înmagazinat însubconºtient bogãþia de detalii pe care ºi le însuºise odinioarãdintr-un roman istoric ºi �devenise� astfel unul din personajele lui.

Un roman explicã viaþa Livoniei

Un alt scriitor foarte sceptic în privinþa re`ncarnãrii este IanWilson, care, în 1981, a publicat pe aceastã temã o carte intitulatãMind Out of Time? [Mintea în contratimp?]. La vremea aceea,deºi credea cã majoritatea regresiilor în vieþile anterioare pot fiexplicate prin criptomnezie bazatã pe lectura unor romane istorice,Wilson considera cã a cãuta sursele � literare sau de altã naturã �ale pretinselor amintiri de acest gen ale subiecþilor semãna cu�a cãuta acul în carul cu fân�; el însã scrie:

Nu þinusem cont de râvna scenaristului ºi prezentatorului de la BBCMelvin Harris [�], neobosit explorator al anticariatelor, [care,] înultimul an, a dat de urma mai multor romane istorice care fie auinfluenþat, fie au inspirat direct ceea ce adepþii credinþei în re`ncar-nare priveau pânã acum drept cazuri convingãtoare de amintiri din�vieþile anterioare�.

133DOI ÎN UNUL

Printre acestea se numãra ºi un roman care inspirase în modclar încã una din vieþile lui Jane Evans, ºi anume viaþa Livoniei înBritania romanã, la sfârºitul secolului al IV-lea d.Hr. Ian Wilsona adus acest lucru la cunoºtinþa cititorilor sãi într-o ediþie ulte-rioarã a cãrþii lui, cãreia i-a mai adãugat un capitol intitulat�Post-scriptum: criptomnezia�, oferind o comparaþie juxtalinearãa descrierilor din cartea lui Iverson, inclusiv a numelor de persoaneºi de locuri, ºi a celor care apar în cartea The Living Wood[Pãdurea vie] a scriitorului de origine germanã Louis de Wohl(publicatã în 1947 ºi reeditatã în 1960 sub titlul The EmpressHelena [Împãrãteasa Elena]). Wilson adaugã:

Este important de ºtiut cã, în timp ce Constantin, Elena, Constantius,Allectus, Carausius ºi Osius sunt personaje istorice cunoscute, deºinu tocmai în circumstanþele în care sunt evocate, Hilarius, Valeriusºi Curio, care apar în regresia lui Jane Evans, sunt personaje fictive,rod al fanteziei lui De Wohl.

Livonia însãºi � presupusa întrupare a lui Jane Evans � aparedoar fugitiv în romanul lui De Wohl, unde este doar o doamnã deonoare descrisã ca �o fãpturã fermecãtoare, cu buze proeminenteºi ochi ademenitori�.

Surse dezvãluite de subiecþii înºiºi

Pentru a descoperi dacã o amintire despre viaþa anterioarã,obþinutã prin hipnozã, este rezultatul criptomneziei, existã ºi unmod mult mai uºor decât sã scotoceºti prin anticariate. Îl poþiîntreba direct pe subiectul aflat în stare de hipnozã. În anii �50,dr. Edwin S. Zolik, cãruia povestea lui Bridey Murphy i-a trezitinteresul pentru acest subiect, a iniþiat o cercetare la UniversitateaMarquette. Unul dintre studenþii lui, un bãrbat însurat, în vârstã

134 RE~NCARNAREA

de 32 de ani, de origine irlandezã, a acceptat sã se lase hipnotizatºi a relatat o viaþã anterioarã în care trãise în persoana unui soldatbritanic, Brian O�Malley, angajat în Garda Irlandezã din comitatulCork. Murise în 1892, în urma unei cãzãturi de pe cal. Dupãpatru zile, dr. Zolik l-a hipnotizat din nou ºi l-a întrebat care erasursa identitãþii lui din viaþa anterioarã. Dupã unele ezitãri,subiectul a explicat cã ºtia despre O�Malley de la bunicul lui:fãcuserã armata împreunã.

Zece ani mai târziu, împingând mai departe aceastã cercetare,Reima Kampman, psihiatru la Universitatea din Oulo, Finlanda,a iniþiat un studiu aprofundat din care a reieºit cã amintirile dinvieþile anterioare erau un amestec de criptomnezie ºi fantezie. Ela descoperit cã amintirile din viaþa anterioarã erau un fenomenhipnotic relativ comun ºi cã cei care pot oferi astfel de amintirisunt mai sãnãtoºi mental decât cei care nu pot. Unul dintresubiecþii doctorului Kampman era o fatã de cincisprezece ani,hipnotizatã prima oarã în 1968, care ºi-a amintit cinci vieþi. Înuna dintre ele, era un bãieþel de ºapte ani, al cãrui tatã, Aitmatov,era cãpitanul unei mici ambarcaþiuni. A numit ºi lacul pe carelucra marinarul ºi a spus cã murise înecatã, pentru cã încercasesã imite peºtii pe care-i vãzuse înotând pe lângã mal. Fetei i s-aspus cã, în momentul în care va ieºi din starea de hipnozã, nu-ºiva mai aminti nimic din ceea ce povestise. Apoi dr. Kampman ahipnotizat-o din nou ºi i-a cerut sã gãseascã, în viaþa ei actualã,momentul în care a întâlnit prima oarã informaþia din care-ºiconstruise amintirile din viaþa anterioarã. Fata a recunoscut cãtotul se baza pe un roman pe care-l citise cu mai mulþi ani în urmã.

Dr. Kampman a verificat aceste detalii ºi a descoperit cã intrigaºi numele lacului erau aceleaºi, dar cã Aitmatov, numele tatãluidin viaþa anterioarã a fetei, era de fapt numele autorului. O pre-zentare mai detaliatã a acestei cercetãri poate fi gãsitã în excelenta

135DOI ÎN UNUL

lucrare a lui D. Scott Rogo, The Search for Yesterday [În cãutareazilei de ieri], unde citim:

Pe baza acestor cazuri, ºi a altora de acelaºi fel, dr. Kampman estesceptic în privinþa tuturor declaraþiilor privitoare la re`ncarnare.Concluzia lui este aceea cã orice gen de amintire dintr-o viaþã ante-rioarã se bazeazã pe informaþii ascunse, înmagazinate în creier, sau pereferiri simbolice la traume suferite de subiecþi în viaþa lor actualã.

Personalitãþi multiple

Chiar dacã unele dintre cele mai citate cazuri de regresiehipnoticã s-au dovedit rezultatul fenomenului de criptomnezie,ne-am pripi dacã am respinge toate cazurile de acest gen, dupãcum vom arãta în capitolele urmãtoare. Totuºi, atunci când exami-nãm asemenea dovezi, avem de a face cu mintea omeneascã ºi cuextraordinarele ei puteri, aºa cã trebuie sã fim înþelegãtori. Sãluãm, de exemplu, uimitoarea abilitate a minþii de a �deveni�altcineva, ca în cazul sindromului personalitãþilor multiple. Indi-vidul care prezintã acest sindrom vorbeºte, se comportã ºi gândeºteca o altã persoanã, având chiar ºi un nume pentru personalitatearespectivã, care poate sã se manifeste pe neaºteptate, �posedând�trupul subiectului o perioadã, apoi sã disparã, înlocuitã fie depersonalitatea normalã a subiectului, fie de o alta. Se spune cãnumai în Statele Unite, de acest sindrom suferã 300.000 depersoane; unul dintre cazurile extreme este acela al DonneiSmith, cãreia i s-a pus acest diagnostic la vârsta de nouãsprezeceani. Avea ºaizeci ºi cinci de personalitãþi.

Au fost consemnate o mulþime de cazuri uluitoare de perso-nalitãþi multiple, inclusiv unul în care unul dintre personaje eraalergic la pisici ºi avea o reacþie foarte puternicã dacã exista vreopisicã în apropiere. Simptomele dispãreau însã de îndatã ce o altãpersonalitate �trecea în faþã�.

136 RE~NCARNAREA

Lucru uluitor, într-un caz recent, câteva personalitãþi multipleau depus mãrturie sub jurãmânt în cadrul unui proces. Un bãrbatînsurat, lucrãtor într-un supermaket din Oshkosh, Wisconsin(SUA), a fost acuzat de viol de cãtre o femeie de 27 de ani, penume Sarah, care prezenta patruzeci ºi ºase de personalitãþidistincte. Acuzatul a susþinut cã avusese consimþãmântul femeii.La proces, Sarah închidea ochii ºi fãcea scurte pauze când treceade la o personalitate la alta, la cererea procurorului Joseph Paulus.Judecãtorul, Robert Hawley, i-a cerut femeii sã depunã jurãmântori de câte ori îºi schimba personalitatea, iar avocaþii s-au pre-zentat oficial fiecãrei personalitãþi în parte. Printre cele ºasepersonalitãþi care au depus mãrturie la proces prin intermediul luiSarah se numãra ºi o fetiþã de ºase ani, �Emily�, despre care s-aspus de asemenea cã fusese agresatã, precum ºi un bãrbat, �Sam�.Acuzatul, Mark Peterson, a fost gãsit vinovat de agresiune sexualãfãrã premeditare, pentru cã o violase pe �Jennifer�, o uºuraticãamatoare de muzicã rock, cãreia îi plãcea sã danseze. Verdictul afost însã ulterior casat, pe motiv cã acuzatul nu avusese parte deun proces corect, întrucât psihiatrului sãu nu i se îngãduise sã oexamineze pe reclamantã. S-a cerut revizuirea procesului, darPeterson a fost achitat, dupã ce avocatul pãrþii vãtãmate a arãtatcã un nou proces ar fi agravat boala psihicã a femeii.

Într-un alt caz celebru, acela al lui Sybil Dorsett, au ieºit laivealã ºaisprezece personalitãþi foarte impresionante, printre careun zidar, un dulgher, un scriitor ºi un muzician. Incredibil,scriitorul ºi muzicianul s-au împrietenit ºi se manifestau în trupullui Sybil pentru a avea lungi convorbiri ºi chiar pentru a asista lapiese sau concerte, în timpul cãrora fãceau comentarii tehnice,spre nemulþumirea celorlalþi spectatori. Cazul a stat la baza cãrþiiSybil, care a fost ºi ecranizatã.

Oricât de fascinante ar fi aceste cazuri prin aceea cã demonstreazãincredibila putere a creierului, nu existã indicii cã personalitãþile

137DOI ÎN UNUL

multiple s-ar datora unor amintiri din vieþile anterioare. Persona-litãþile multiple nu au identitãþi sau biografii separate ºi verificabile,ci sunt simple fragmente ale personalitãþii bolnavului, apãrute,dupã unele ipoteze, ca reacþie psihologicã la anumite traume.

Posedatã de un �înger�

Primul stadiu al bolii psihice de care suferea Mary LurancyVennum pãrea sã fie o formã tipicã de sindrom al personalitãþilormultiple, deºi în 1877, când s-au petrecut întâmplãrile, maladiaera necunoscutã. Mary Lurancy Vennum, din Watseka, Illinois(SUA), avea pe atunci treisprezece ani ºi a fost �posedatã� maiîntâi de o babã ursuzã, apoi de un tânãr care fugise de acasã.Aflând de acest caz, un anume domn Roff a trimis familia fetei laun hipnotizator, dr. E. Winchester Stevens, care a reuºit sã ajungãla �mintea sãnãtoasã ºi fericitã� a tinerei bolnave. Mary i-a spuscã �un înger� pe nume Mary Roff voia sã ia locul celorlalte douãpersonalitãþi � ceea ce s-a ºi întâmplat, doar cã �îngerul� a puscomplet stãpânire pe fatã. Interesant este cã Mary Roff fusese opersoanã realã � fiica celui care trimisese familia Vennum lahipnotizator �, care murise pe vremea când Mary Lurancy Vennumavea un an. Domnul ºi doamna Roff au reuºit sã-i convingã pepãrinþii fetei s-o lase sã locuiascã cu ei (lucru deloc surprinzãtor,de vreme ce fata nu-i mai recunoºtea). Pentru toatã lumea, ea eraMary Roff � ºi a rãmas Mary Roff timp de trei luni ºi zece zile,dupã care Mary Lurancy Vennum a redevenit stãpânã pe trupul eiºi s-a întors la ai sãi.

Se pare cã este vorba de un caz de posedare temporarã (cutotul diferit de sindromul personalitãþilor multiple), care le-aadus mângâiere soþilor Roff: spiritul fetei lor supravieþuia cumvaºi putuse trãi cu ei o vreme. Este o situaþie neobiºnuitã, dar nu

138 RE~NCARNAREA

unicã. Existã multe exemple moderne, inclusiv cazuri în careposedarea pare sã fi rãmas permanentã.

Straniul caz al Sumitrei

Aºa s-a întâmplat, de exemplu, cu Sumitra Singh, o tânãrãmãritatã care locuia cu socrii ei în satul Sharifpura, din districtulFarrukhabad, Uttar Pradesh (India). Sumitra se cãsãtorise cuJagdish Singh în 1981, la vârsta de numai treisprezece ani, ºiadusese pe lume un fiu în luna decembrie a anului urmãtor. Dar,la douã-trei luni dupã naºtere, femeia a început sã sufere de crizeîn timpul cãrora pãrea cã intrã în transã ºi vorbeºte ca altcineva.Persoanele care pãreau sã vorbeascã prin intermediul ei erau ozeiþã pe nume Santoshi Ma, o femeie din acelaºi sat, pe numeMunni Devi, care murise înecatã, ºi un bãrbat rãmas neidentificat,dintr-un alt stat. Apoi, pe 16 iulie 1985, pe când era posedatã dezeiþã, Sumitra a prezis cã va muri peste trei zile � ºi exact aºa s-aîntâmplat. Familia ei ºi sãtenii au fost martori la moartea ei,survenitã pe 19 iulie; dar, dupã ce a rãmas, aparent, fãrã viaþã ºifãrã puls timp de patruzeci ºi cinci de minute, iar rudele îndurerateîncepuserã sã pregãteascã ceremonia funerarã, Sumitra a înviat.

S-a uitat în jur, arãta nedumeritã ºi pãrea cã nu recunoaºte penimeni. A doua zi a explicat ºi de ce. Nu mai era Sumitra. Senumea Shiva, era mamã a doi copii, trãise în Dibiyapur ºi fuseseucisã de familia soþului ei. Povestea cã, în timpul unei altercaþii,cumnata ei o lovise cu o cãrãmidã, iar familia îi cãrase trupul lao cale feratã, ca sã parã cã a murit cãlcatã de tren. Treptat, auieºit la ivealã noi ºi noi amãnunte despre viaþa Shivei, inclusivnumele tatãlui ei ºi faptul cã fusese profesoarã ºi trãise la Etawah.

Cel mai supãrãtor lucru pentru toatã lumea era cã Sumitrarefuza sã-ºi recunoascã soþul ºi fiul, ºi cerea insistent sã se

139DOI ÎN UNUL

întoarcã la cei doi copii ai ei. La început, familia Sumitrei a crezutcã femeia ºi-a pierdut minþile, apoi a ajuns la concluzia cã eraposedatã de un spirit. Nu au încercat sã-i verifice declaraþiile. În celedin urmã, Sumitra a acceptat sã-ºi reia relaþiile normale cu soþulei ºi sã se ocupe de copil, dar a continuat sã susþinã cã este Shiva.

Dr. Satwant Pasricha, cea mai cunoscutã cercetãtoare indianãîn domeniul re`ncarnãrii, a aflat de acest caz în noiembrie 1985ºi, dupã trei sãptãmâni, a început sã-l investigheze. A descoperitastfel cã, de când îºi schimbase personalitatea, Sumitra începusesã li se adreseze celor din familie mai politicos, se îmbrãca altfelºi citea ºi scria în hindi cu mai multã uºurinþã decât pânã atunci.Cu trei luni înainte de vizita lui Satwant Pasricha în satul Sumitrei,un profesor de la un gimnaziu din Etawah, Ram Siya Tripathi, acãrui fiicã mãritatã murise la Dibiyapur, a aflat de zvonul cã fiicalui se renãscuse în Sharifpura ºi a vrut sã se convingã. Însoþit deBaleshwar Prasad, unul dintre unchii din partea mamei ai Shivei,el a ajuns la Sharifpura în octombrie 1985 ºi s-a prezentat la uºasocrilor Sumitrei. Cei doi au fost poftiþi înãuntru, ºi se spune cãSumitra l-a recunoscut imediat, i-a spus �tãticule�, aºa cum fãceaShiva, ºi a izbucnit în plâns. L-a recunoscut ºi pe BaleshwarPrasad ºi a identificat încã paisprezece persoane din fotografiileaduse de cei doi bãrbaþi. Vizita l-a convins pe Ram Siya Tripathicã Sumitra avea amintiri de la fiica lui, aºa cã i-a rugat pe socriiSumitrei sã le permitã ei ºi soþului ei sã vinã a doua zi la Etawah.Aici, femeia i-a recunoscut ºi pe ceilalþi membri ai familiei Shiveicare nu apãreau în fotografii � încã opt persoane �, inclusiv pe ununchi cãruia i-a spus corect pe nume, precizând cã stã la Kanpur.Într-adevãr, acolo locuise ºi lucrase acesta pe când trãia Shiva,dar între timp se mutase la Etawah.

Shiva fusese o femeie educatã, absolventã de facultate, ºiprobabil cã educaþia ei superioarã ºi purtarea ei civilizatã provo-caserã fricþiuni cu familia soþului ei, cu care locuia. Cert este cã

140 RE~NCARNAREA

avusese o altercaþie gravã cu socrii, dupã ce aceºtia refuzaserã s-olase sã se ducã la nunta unui membru al familiei surorii ei. A douazi, pe 19 mai 1985 (avea pe atunci douãzeci ºi doi de ani), trupuli-a fost gãsit pe terasamentul cãii ferate, iar familia soþului ei adeclarat cã femeia se aruncase în faþa trenului. Pe la ora 11, trupulei fusese incinerat. Poate cã se sinucisese, dar existau acumbãnuieli cã fusese omorâtã, aºa cã Ram Siya Tripathi a cerutefectuarea unei anchete judiciare. Unii sceptici ar putea spune cãSumitra sau familia ei putuserã afla din presã despre moarteaviolentã a Shivei, dar asta nu explicã cele ºaisprezece detaliiverificate despre Shiva ºi familia ei, care nu apãruserã în vreunarticol publicat.

Numai timpul va spune dacã Shiva a pus cu totul stãpânire petrupul Sumitrei ºi dacã sufletul Sumitrei a plecat într-o altãdimensiune sau s-a reîntrupat. Dintr-un punct de vedere spiritualînsã, nu conteazã dacã avem de a face cu un caz de re`ncarnaresau de posedare. Indiferent de explicaþia acceptatã, este o dovadãdeloc neglijabilã cã fiecare dintre noi are un spirit care supra-vieþuieºte morþii fizice într-o formã ce-i permite sã pãstreze, de laun trup la altul, amintiri ºi emoþii dintr-o existenþã anterioarã.

141TRECUTUL CARE DOARE

Capitolul 12

Trecutul care doare

Victimã a torturii

D e treisprezece ani, Carol Lawson, o prosperã femeie de afaceridin Hampshire, Anglia, era chinuitã de o problemã mutilantã,

rebelã la orice tratament medical. Degetele mari de la mâini i seumflau dureros, apoi îi cãdeau unghiile. Încet-încet, unghiile îicreºteau la loc, dar povestea se repeta la intervale de ºase luni.Asta îi fãcea mari greutãþi lui Carol Lawson, care, la vremearespectivã, era ºi manechin � ºi astãzi lucreazã pentru o agenþiedin domeniul modei. Deºi medicii i-au dat de înþeles cã suferã deo formã de dermatitã, unguentele pe care i le-au prescris nu aureuºit sã o vindece de o boalã atât de dizgraþioasã.

Apoi, la începutul anului 1994, a gãsit, cu totul întâmplãtor,un leac. Carol Lawson nu se ocupã numai de afacerile ei, ci esteºi clarvãzãtoare, iar interpretãrile ei au stârnit interesul presei dinsudul Angliei. Se ºtie despre ea cã nu se sfieºte sã vorbeascã peteme spirituale sau paranormale, aºa cã, atunci când cei de laMeridian Television au avut nevoie de un voluntar care sã se lasepurtat, în stare de hipnozã, într-o viaþã anterioarã, în cadrul uneiemisiuni gãzduite de dr. Hilary Jones, au invitat-o pe ea.

Regresia a fost iniþiatã de hipnoterapeutul londonez MilesAustin; cu acest prilej, Carol ºi-a povestit, în culori vii ºi printre

142 RE~NCARNAREA

lacrimi, viaþa ºi moartea în Atlantida, legendara insulã desprecare se spune cã a fost înghiþitã de ape în urmã cu mii de ani. Înspatele camerelor de luat vederi, Carol a descoperit cã ea ºi Milesau multe în comun, inclusiv aceeaºi zi de naºtere, aºa cã amândoiau hotãrât sã þinã legãtura. Chiar a doua zi, Miles i-a telefonat luiCarol, pentru a se asigura cã nu se simte rãu dupã regresie, ºi aaflat cã ochiul ei drept lãcrimeazã. Picãturile pe care i le prescrisesemedicul nu aveau nici un efect; Carol parcã ar fi continuat sãplângã dupã viaþa ei din Atlantida. Miles Austin i-a spus ceexerciþiu mental sã facã pentru a rezolva problema, iar lacrimiles-au oprit. Pe el îl intriga însã ºi boala ei de unghii � iar Carol aacceptat sã se supunã unei noi regresii hipnotice, pentru a vedeadacã poate gãsi o explicaþie la problema ei.

�Pânã atunci, deºi eram implicatã în activitãþi spirituale, numã gândisem niciodatã la re`ncarnare, mi-a spus ea când i-am luatun interviu pentru revista noastrã. Nici nu ºtiu dacã împãrtãºeamsau nu aceastã credinþã. În orice caz, nu-mi trecuse niciodatã prinminte cã boala mea de unghii ºi-ar putea avea cauza într-o viaþãanterioarã.�

În timpul regresiei, Carol ºi-a amintit cã a trãit în persoanaunei femei din cartierul de est al Londrei, pe nume Mary, ºi aunui amerindian care avea o fiicã pe nume Stea Albã.

�Apoi am mers ºi mai înapoi, pânã la Melissa. Ea trãise acum380 de ani ºi lucra la câmp, dar numai când era soare.� Povestindevenimentele din acea viaþã, Carol Lawson vorbea cu accentulspecific sud-vestului Angliei; ea pomenea de apariþia regulatã aunei caleºti cu un personaj important � poate vreun membru alfamiliei regale �, care trecea prin satul ei. Într-o zi, a povestit ea,a vãzut cum toþi bãrbaþii încalecã pe cai ºi pleacã. Mânatã decuriozitate, a luat o legãturã cu merinde ºi, pornind în direcþia încare se duseserã bãrbaþii din sat, a ajuns pânã la cel mai apropiatoraº. Acolo a vãzut caii legaþi în faþa unei clãdiri dinãuntrul


cãreia se auzeau niºte þipete groaznice. Profitând de faptul cã unuldintre soldaþi era întors cu spatele la ea, a aruncat o privireînãuntru ºi a vãzut un bãrbat într-o robã roºie cu auriu care eratorturat. ªi-a dat seama cã este vorba de personajul care trecea încaleaºcã. În acel moment a fost înºfãcatã de soldaþi, care auînceput sã o tragã de pãr. �Ciudat�, remarcã ea, �dar în viaþaactualã nu am putut niciodatã sã-mi las pãrul lung�.

Soldaþii au târât-o în clãdire, unde peste tot zãceau trupuri, ºii-au prins în câte o menghinã degetele mari de la mâini. �Erau dinfier, murdare ºi oribile. Retrãind acea torturã, am simþit furni-cãturi în degete ºi în mâini, apoi braþele mi-au amorþit. A fostcumplit. Apoi soldaþii au dus-o pe Melissa afarã ºi au spânzurat-o.�

De reþinut faptul cã amintirea acelor întâmplãri teribile din1613 pare sã fi avut un efect terapeutic. Una din explicaþii esteaceea cã nenorocirea trãitã de eul ei anterior lãsase o asemeneaamprentã asupra psihicului lui Carol, încât vãtãmarea suferitã seputea manifesta din nou, într-un cu totul alt trup. De aceea, înurma regresiei, condiþia ei s-a ameliorat vizibil. De-a lungul adoi ani ºi jumãtate, Craol nu ºi-a mai pierdut unghiile decât osingurã datã � dar îi pare bine cã s-a întâmplat aºa, pentru cã le-apãstrat ca pe o dovadã a poveºtii sale.

Pe la jumãtatea anului 1996, Carol Lawson a acceptat sã fiedin nou supusã la regresie de cãtre Miles Austin, ºi astfel cei dela Reader�s Digest au putut înregistra amintirile Melissei pentruun film video pe tema paranormalului. Cu aceastã ocazie, s-auputut afla mai multe despre viaþa ºi cumplita moarte a engle-zoaicei, dar revenirea la acea viaþã pare sã fi tulburat procesul deînsãnãtoºire. Nu mult dupã aceea, unghiile lui Carol au începutdin nou sã se umfle ºi sã se deterioreze. Nu au cãzut, iar Carolsperã cã vor reveni cât mai curând la normal. �Dar�, spune ea,�am hotãrât sã nu mã mai întorc niciodatã în persoana Melissei�.

144 RE~NCARNAREA

Aº putea cita sute de alte cazuri în care terapia prin regresies-a dovedit beneficã pentru pacienþii în cauzã, ducând adesea la ovindecare completã, chiar ºi atunci când bolile lor nu rãspunseserãla tratamentul convenþional. Se poate presupune, pornind de laaceste cazuri, cã aducem cu noi în viaþa actualã temerile, senti-mentele de vinovãþie ºi chiar beteºugurile de care am suferitîntr-o existenþã anterioarã, ºi cã numai înþelegând acest lucru neputem tãmãdui. Spre deosebire însã de cazul lui Carol Lawson,majoritatea relatãrilor de acest fel date publicitãþii sunt anonime,provenind din arhivele unor terapeuþi profesioniºti, cãrora deonto-logia le interzice sã dezvãluie numele pacienþilor lor.

Cert este cã mii de oameni, în special în Occident, se adreseazãunor terapeuþi care îi ajutã sã-ºi exploreze vieþile anterioare ºi sã�îndepãrteze� barierele din viaþa lor actualã prin rememorareaunor existenþe precedente. Aceastã afirmaþie nu se bazeazã numaipe declaraþiile unor astfel de terapeuþi, cãci existã ºi persoanecare, fãrã sã creadã în re`ncarnare, sunt gata sã depunã mãrturie.

Aproape oricine foloseºte hipnoza în scopuri terapeutice poateda la un moment dat peste amintiri dintr-o viaþã anterioarã,indiferent dacã vrea sau nu ºi indiferent de ceea ce crede cuprivire la re`ncarnare. Chiar ºi fãrã sã li se spunã sã meargãînapoi în timp pânã la o existenþã anterioarã, unii indivizi o vorface spontan, ca reacþie la o sugestie deschisã din partea hipno-tizatorului. De altfel, mulþi dintre cei mai reputaþi terapeuþi carefolosesc regresia spre vieþile anterioare au ajuns sã o facã larecomandarea unor pacienþi care au trecut prin asta. De obicei, laînceput, hipnoterapeuþii privesc fenomenul cu scepticism � darscepticismul face curând loc entuziasmului, dupã ce se constatãcã starea pacientului se îmbunãtãþeºte net ca urmare a explorãriiacestui gen de amintiri.


Rezolvarea problemelor sexualeprin hipnoterapie

În 1981, pe vremea când a scris cartea Trauma, Trance andTransformation [Traumã, transã ºi transformare], dr. M. GeraldEdelstein, fost psihiatru-ºef la Spitalul �Herrick Memorial� dinBerkeley, California, nu credea în re`ncarnare, dar a fost martorla apariþia spontanã a unor amintiri dintr-o viaþã anterioarã întimpul unor ºedinþe de hipnoterapie convenþionalã. El dezvãluieîn cartea sa cã, dupã ce a folosit �puntea afectivã� (o tehnicãfoarte eficientã în cazul tratãrii unor probleme comportamentale),a descoperit cã, în stare de hipnozã, unii pacienþi par sã meargãînapoi spre o altã viaþã. Terapeutul care constatã acest fenomen îlajutã atunci pe pacient sã-ºi asume amintirile ºi sã le depãºeascã,ceea ce duce, în mod obiºnuit, la o ameliorare a stãrii lui. �Dinmotive pe care nu le pot explica, aceste experienþe duc maitotdeauna la ameliorãri rapide ale vieþii pacienþilor�, scrie el.

Dr. Edelstein citeazã cazul unei secretare pe nume Shirley, ofemeie spre patruzeci de ani, care avea probleme sexuale cu soþulei. Shirley nu simþea plãcerea sexualã decât dacã simula cã estevictima unui viol. Folosindu-ºi tehnicile hipnoterapeutice normale,dr. Edelstein i-a cerut femeii sã se întoarcã în timp, pânã lamomentul în care a asociat pentru prima oarã sexul cu violenþa.Ea a rãspuns descriind o scenã în care, abia nãscutã, vedea cummama ei moare de hemoragie post-partum. Lucrul acesta l-aintrigat pe dr. Edelstein, deoarece, din discuþiile anterioare purtatecu Shirley, rezultase cã mama ei se internase într-o clinicã pentrutuberculoºi la doi ani dupã ce o adusese pe lume. Aºa cã aîntrebat-o în ce an este, iar ea a rãspuns �1793�. Apoi a spus cãtatãl ei este vânãtor, cã familia locuieºte într-o cabanã de buºteniºi cã la naºterea ei fusese moaºã o vecinã.

146 RE~NCARNAREA

Inutil sã mai precizez cã aceastã dezvãluire i-a surprins ºi pedoctor, ºi pe pacientã. Uimitor a fost ºi cã, de atunci, relaþiafemeii cu soþul ei s-a îmbunãtãþit, pentru cã nici o altã formã deterapie nu dãduse rezultate. Pe de altã parte însã, Shirley a venitla dr. Edelstein cu o nouã problemã. Se temea acum cã vindecareaei ar putea provoca suferinþã altcuiva sau ei înseºi.

În timpul unei alte ºedinþe de hipnozã, Shirley s-a întors într-oaltã viaþã anterioarã, în Franþa secolului al XIX-lea, unde parti-cipa la un bal, în timp ce soþul ei, bolnav, rãmãsese acasã. Acolo,a cunoscut un bãrbat cu care a avut o scurtã legãturã. La puþintimp dupã ce a aflat de aventura ei, soþul i-a murit, iar ea seînvinuia pentru moartea lui. Aceastã aparentã amintire dintr-oviaþã anterioarã a avut o importanþã mai mare pentru pacientãdecât pentru doctor, deoarece Shirley a spus, la urmãtoarea ºedinþã,cã îºi pierduse sentimentul cã, fãcând dragoste, ar putea provocasuferinþã altcuiva.

Urmãtoarea ºedinþã de hipnozã a scos la ivealã amintirea uneivieþi trãite în Spania secolului al XV-lea, când Shirley fuseseviolatã de propriul ei tatã. Aceastã amintire a avut ca efecteliberarea ei de ultima angoasã, teama cã ar putea suferi eaînsãºi, iar dr. Edelstein a putut-o considera complet vindecatã.Dar cum s-a ajuns la acest rezultat?

Dr. Edelstein formuleazã mai multe ipoteze, pornind de lateoria cã amintirile din vieþile anterioare s-ar baza pe vise trauma-tice din copilãrie. ªi, deºi a spus �nu accept explicarea acestuicaz prin re`ncarnare�, Edelstein a recunoscut cã nici teoria psiho-logicã convenþionalã nu oferã vreo explicaþie. �Am convingereacã [�] o teorie, încã neformulatã, ar putea duce la o mai bunãînþelegere a fenomenului.�


Extraordinara putere a terapieiprin regresie în vieþile anterioare

Eficienþa acestei tehnici în vindecarea unor boli rebele esteconfirmatã de cei care opereazã cu ea zilnic. Dr. Roger Woolger,un englez stabilit acum în Statele Unite ºi autor al cãrþii OtherLives, Other Selves [Alte vieþi, alte euri], este de pãrere cãregresia în vieþile anterioare �este unul dintre cele mai fine ºi maiputernice instrumente de care dispune psihoterapia în lipsã dedroguri psihedelice�.

Un altã terapeutã, dr. Edith Fiore, comenteazã: �Alte terapiieliminã simptomele ºi lasã intactã cauza. Terapia prin regresie învieþile anterioare merge la rãdãcina rãului. Nu existã problemã fizicãce nu s-ar putea rezolva printr-un bun tratament de acest gen�.

Dr. Hazel Denning, care se numãrã printre pionierii terapieiprin regresie în vieþile anterioare ºi care a practicat-o vreme depeste treizeci de ani, este de aceeaºi pãrere:

Cred cã terapia prin regresie în vieþile anterioare [�] le foloseºtemai multor oameni ºi rezolvã mai multe probleme, mai rapid decâtorice altã terapie, pentru cã merge la cauza primã ºi explicã totul.Nu am avut nici un client pe care sã nu-l fi întrebat: �Ce învãþãmintespirituale ai tras din aceastã experienþã? Care este scopul ei?�.Pacientul ºtie întotdeauna.

Denning a fãcut ºi urmãtoarele remarce cu privire la terapiaprin regresie în vieþile anterioare:

Cred cã am înþeles printre primii cã ultimul gând încãrcat emoþionalpe care îl au oamenii în momentul morþii îl vor lua cu ei în urmã-toarea întrupare. Furie, resentiment, teamã, vinovãþie � toate par sãse transmitã ºi sã se manifeste chiar ºi la copiii foarte mici. �Nu suntdemn de încredere�, �O sã mã rãzbun�, �Viaþa e nedreaptã�, �Suntun om rãu ºi merit sã fiu pedepsit� sunt numai câteva exemple ale

148 RE~NCARNAREA

puternicelor energii care se transmit mai departe ºi cu care oameniise confruntã în întruparea actualã.

Dr. Morris Netherton, un alt pionier, crede ºi el cã moartea dela capãtul vieþilor anterioare ne dã cel mai mult de furcã în viaþaactualã: �Trauma nedepãºitã a morþii este o cauzã primordialã atulburãrilor de comportament. Majoritatea problemelor pe carele-am constatat îºi aveau originea în moartea dintr-o viaþã ante-rioarã. Dupã ce impactul acestei morþi a fost eliminat, multetulburãri pur ºi simplu dispar fãrã urmã�.

Unul dintre cei mai reputaþi terapeuþi din acest domeniu estedr. Winafred Blake Lucas, diplomatã a Comitetului American dePsihologie Profesionistã, care ºi-a început pregãtirea universitarãla Universitatea din Washington în anii �30 ºi s-a specializat îngreacã, filosofie ºi literaturã. În afara activitãþii pe care o desfã-ºoarã ca terapeut, dr. Blake Lucas îºi petrece mult timp predândºi conduce o editurã specializatã în cãrþi pe aceastã temã. Ea aîngrijit cele douã impresionante volume ale lucrãrii RegressionTherapy, A Handbook for Professionals [Terapia prin regresie �manual pentru profesioniºti], lectura de cãpãtâi pentru oricinelucreazã în acest domeniu ºi unde sunt prezentate diferitele tehnicice pot fi aplicate. Urmãtorul extras din propria ei contribuþie laaceastã carte ne înfãþiºeazã felul în care unii indivizi ajung sã-ºiînþeleagã propriile experienþe din viaþa actualã pornind de laideea de re`ncarnare:

Ecouri din vieþile anterioare au rãsunat în jurul meu încã din copi-lãrie, dar condiþionãrile datorate culturii mele m-au fãcut surdã laele. Uneori mã gândeam la aptitudinile ºi înclinaþiile mele, lainteresele mele adânci, la vechile mele idei; dar, rãmânând fidelãgândirii din epoca mea, negam cã ele ar putea avea rãdãcini nevãzute.Cu toate acestea, mã miram cã orice contact cu vreun animal,sãlbatic sau domestic, mã emoþiona întotdeauna pânã la lacrimi, ºi


de faptul cã, la opt ani, deºi nu aveam nici un fel de experienþã, amîncãlecat un cal neîmblânzit ºi l-am mânat cu pricepere. Nu-miputeam explica de ce, la cincisprezece ani, am început sã fiu chinuitãde sentimentul sfâºietor cã am sãvârºit o crimã îngrozitoare, cã voifi prinsã ºi executatã � un sentiment de care n-am scãpat decât dupãce am împlinit ºaisprezece ani.Mai târziu, privind retrospectiv, m-am întrebat de ce eu, nãscutãîntr-o familie care, deºi instruitã, nu avea nici o legãturã cu clasicii,am început sã studiez greaca veche la paisprezece ani, ºi am ajuns,la ºaptesprezece, sã citesc Platon, într-o vreme când greaca aproapecã dispãruse din universitãþi. Iar când am început sã scriu o biografiea lui Socrate, m-am întrebat neliniºtitã de unde ºtiam despre elatâtea lucruri pe care nu le citisem în cãrþi. Câþiva ani mai târziu, amînvãþat singurã sanscrita ºi am descoperit cã ºi ea era limba mea,motiv pentru care m-am dus în Europa în anii �30 sã-mi iau docto-ratul în sanscritã pentru a putea citi Vedele � o idee nu tocmaipracticã pentru epoca Marii Crize. Ecouri din vieþile anterioare erauconstant prezente, dar, vrând sã rãmân în pas cu vremea mea, ampreferat sã mã fac cã nu le aud.

Dar a venit ºi un moment în care Winafred Blake Lucas nu s-amai putut preface. Primele ei experienþe legate de vieþile anterioares-au produs în momentul în care a participat ca subiect-martor laun experiment cu LSD la Facultatea de Medicinã a Universitãþiidin California, Los Angeles. Pe neaºteptate, povesteºte ea, �m-amcufundat în cele mai profunde percepþii ale vieþii mele�. Acesteaincludeau viziuni ale vieþilor trãite în persoana unui copil dinIndia sau a soþiei unei cãpetenii dintr-un mic principat de lagraniþa cu Pakistanul în secolul al IX-lea, precum ºi ale morþii ei,într-o catedralã englezã din secolul al XV-lea. Mai târziu, cuocazia unui seminar pe tema aurelor, care se pare cã a adus-oîntr-o stare de conºtiinþã alteratã, �m-am trezit în Paris, în timpulRevoluþiei franceze, cu capul sub ghilotinã ºi pe punctul de a fidecapitatã�. A încercat sã þipe, dar nu a putut scoate nici unsunet � ºi ºi-a vãzut mai departe de seminar. Ulterior, când asista

150 RE~NCARNAREA

la un curs plictisitor, �am ºtiut, dar într-un fel greu de înþeles ºide explicat, cã în viaþa aceea fusesem o tânãrã de douãzeci ºinouã de ani ºi cã fiica mea din viaþa actualã este soþul meu dinviaþa aceea. El m-a pãrãsit, iar soldaþii m-au prins ºi m-au dus laexecuþie�.

Aceste viziuni i-au permis lui Winafred Blake Lucas sã dezvoltetehnici de care se foloseºte pentru a ajuta persoane care sestrãduiesc sã facã faþã unor dificultãþi datorate unor cauze dinvieþile anterioare. Dar sunt oare astfel de experienþe atât de realepe cât par? Problema este cã majoritatea terapeuþilor care explo-reazã vieþile anterioare nu se preocupã câtuºi de puþin sã verificeamintirile pacienþilor lor. De ce ar face-o? Oamenii care-i con-sultã nu vor decât sã se vindece ºi, dacã folosirea unor tehnici cescot la ivealã amintiri din viaþa anterioarã duce la însãnãtoºiresau la vindecare, înseamnã cã ºi-au atins obiectivul. A scormonimai adânc în aceste amintiri, poate chiar descoperind cã estevorba de simple fantezii, ºi nu de întâmplãri reale, nu ar facedecât sã anuleze efectele terapeutice.

Fantezii construite pe traume?

Dr. Edith Fiore, care spune cã este 99% convinsã cã re`ncar-narea este o realitate, nu vede nici un motiv pentru care astfel decercetãri nu ar trebui duse mai departe.

Chiar dacã fiecare amãnunt oferit de pacient în stare de hipnozã sedovedeºte a fi o declaraþie corectã despre o persoanã care a trãitcândva, asta nu demonstreazã cã pacientul a trãit într-adevãr viaþaaceea, ci aratã numai cã cineva a trãit ºi a murit. S-ar putea capacientul sã acceadã la formele de gândire ale altcuiva.

Dr. Kampman, despre ale cãrui cercetãri am discutat în capitolulprecedent, este de pãrere cã amintirile unor vieþi anterioare


obþinute în stare de hipnozã sunt probabil fantezii construite petraume suferite în viaþa actualã a pacientului, dar încã preaameninþãtoare ca sã poatã fi înfruntate direct.

Un alt expert medical care nu subscrie la explicaþia prinre`ncarnare este dr. Lewis Wolberg din New York, o autoritate înmaterie de hipnozã ºi de hipnoterapie. El scrie:

Am constatat, la mulþi dintre pacienþii mei, evocãri spectaculoaseale unor vieþi anterioare, ºi de fiecare datã am putut identifica,dincolo de relatãrile lor, impresii uitate din prima copilãrie, care aufost trãite de subiecþi sau care le-au fost doar transmise de cãtre alþii.

Dr. Wolberg este de pãrere cã în asemenea cazuri este vorbade fantezii simbolice, construite aidoma viselor.

Este ºi punctul de vedere împãrtãºit de profesorul Ian Stevenson,care spune cã hipnoza are multe în comun cu visele ºi se aratãsurprins de faptul cã oameni care nu dau nici o importanþã viselorlor acceptã ca adevãrate amintirile trezite în stare de hipnozã.

Puterea terapiei prin regresieîn vieþile anterioare

Din copilãrie, manechinul canadian Bonnie Brown suferise înfiecare iarnã de accese de bronºitã. Apoi, pe la douãzeci ºi nouãde ani, a fost purtatã înapoi în ºase vieþi anterioare diferite, dehipnoterapeutul Beverley Janus. În una dintre acestea trãise înpersoana unei femei din Europa de Est, deportatã de niºte soldaþidin al doilea rãzboi mondial cu un tren îngheþat, fãrã mâncare ºifãrã apã. Bonnie a tuºit de-a lungul întregii regresii ºi a trebuitînvelitã cu niºte pãturi, într-atât îi era de frig. În cele din urmã,trenul a ajuns la un lagãr înconjurat cu sârmã ghimpatã. Descriindoribila experienþã, ea povestea: �Scuipam sânge. Îmi amintesc

152 RE~NCARNAREA

cã mã gândeam: «Nu mai vreau sã trãiesc». Nimãnui nu pãreasã-i pese. Am tuºit ºi am tot tuºit pânã mi-am dat duhul�.

Era oare o amintire realã dintr-o viaþã anterioarã? Sau fru-mosul manechin prelua imagini din filme sau lecturi despreororile din lagãrele de concentrare, pentru a �explica� repetateleei accese de tuse? Nu putem ºti cu siguranþã, deoarece, ca înmajoritatea cazurilor de terapie prin regresie în vieþile anterioare,povestea lui Bonnie nu aduce suficiente dovezi în sprijinul ideiide re`ncarnare. Totuºi, ea aratã de ce acest gen de terapie sebucurã de atâta succes. La sfârºitul ºedinþei, Beverley Janus i-aspus tinerei hipnotizate cã nu va mai fi afectatã de experienþeledureroase din trecut. Asta se întâmpla în 1972. Doisprezece animai târziu, Joe Fisher scria, în The Case for Reincarnation[Argumente în sprijinul ideii de re`ncarnare], cã, de atunci,�Bonnie nu a mai prezentat nici o urmã de tulburare respiratorie�.

Manechinul din Toronto spune:

Am sentimentul cã re`ncarnarea este cea mai bunã explicaþie pentruceea ce s-a întâmplat. Dacã însã nu a fost vorba decât de o explorarea psihicului meu, în scopul de a mã scãpa de bronºitã, ce conteazã?Principalul e cã a dat rezultate.

153VIA}A DINTRE VIE}I

Capitolul 13

Via]a dintre vie]i

Cardinalul spaniol

F emeia care venise s-o consulte pe hipnoterapeuta californianãHazel Denning era furioasã ºi agitatã. Bãtea cu pumnii în

braþele fotoliului ºi striga:

Nu mai suport! Nu mai pot trãi aºa! Nu existã Dumnezeu! IisusHristos e o gogoriþã! M-am rugat, am citit Biblia, am fãcut terapieindividualã, terapie de grup, am meditat, dar nimic din toate asteanu m-a ajutat.

Aproape singurul tratament pe care femeia nu-l încercase eraterapia prin regresie în vieþile anterioare � iar Hazel Denning erao specialistã de renume în acest domeniu. �Sunteþi ultima measperanþã�, i-a reamintit terapeutei pacienta, o doamnã cultivatã,în timp ce se pregãteau pentru prima cãlãtorie înapoi în timp,spre una sau mai multe vieþi anterioare care ar fi putut oferi oexplicaþie pentru problemele ei din viaþa ei actualã.

Mai întâi, Hazel Denning i-a pus femeii câteva întrebãri despreviaþa ei. A aflat astfel cã fusese cãsãtoritã timp de douãzeci deani, cã dorise sã divorþeze, dar cã nu o fãcuse pentru cã nu putuseaccepta ideea cã greºise. Intrase de patru ori în afaceri, dardãduse faliment ºi fusese nevoitã sã o ia de la capãt. Chiar ºi ceitrei copii ai ei îi creaserã probleme pe mãsurã ce crescuserã.

154 RE~NCARNAREA

La cea de-a patra ºedinþã de hipnozã, Hazel Denning a hotãrâtcã era momentul ca pacienta ei sã se confrunte cu un sentimentfoarte profund de vinovãþie, pe care pânã atunci nu fusese capabilãsã-l recunoascã. Dupã ce a asigurat-o cã, indiferent ce urma sãafle, avea sã facã faþã situaþiei, psihoterapeuta a hipnotizat-o ºi i-aspus sã se întoarcã în trecut, la evenimentele care îi provocaserãacest sentiment de vinã. Continuarea scenei este relatatã deWinafred Blake Lucas în volumul al II-lea al lucrãrii RegressionTherapy [Terapia prin regresie] � un manual revoluþionar pentrucei care lucreazã în acest domeniu.

�Subiectul rãspundea bine la terapia prin hipnozã ºi, aproapeimediat, a început sã spunã cã vede un bãrbat îmbrãcat într-unveºmânt frumos împodobit ºi cu o bonetã înaltã pe cap�, scrieHazel Denning.

Femeia a spus cã bãrbatul respectiv era un cardinal al BisericiiCatolice, apoi a început sã vorbeascã la persoana întâi: �Eu suntbãrbatul acela�. A povestit cu lux de amãnunte cum asculta nemulþu-mirile ºi acuzaþiile oamenilor care erau aduºi la judecatã în faþa ei,apoi, cu o voce îngrozitã, a spus cã ea era cea care îi trimitea latorturã. Trãise în perioada Inchiziþiei spaniole.

Apoi, femeia a mai descris câteva dintre evenimentele în carefusese implicatã, spunând ce simþea în legãturã cu ele ºi adãugând:�Nu-i de mirare cã mã simt încã vinovatã de ceva. Sunt respon-sabilã pentru moartea atâtor oameni. Nu-i de mirare cã mã simtîncã vinovatã. Ar trebui sã sufãr din cauza asta�.

Vreau sã fac aici o precizare la care þin foarte mult. Terapiaprin regresie în vieþile anterioare este un lucru foarte serios,care trebuie practicat doar de terapeuþi competenþi, capabili sãfacã faþã unor situaþii dificile ºi unor emoþii puternice. Laaceastã terapie n-ar trebui sã recurgã decât cei care au marenevoie sã-ºi rezolve problemele psihologice sau cei a cãrorcuriozitate este temperatã de raþiune. Întrebarea la care trebuie sã


rãspundã oricine înainte de a consulta un hipnoterapeut esteurmãtoarea: �Voi putea oare sã accept cã, în trecut, am fost unmare ticãlos?�.

În cazul prezentat mai sus, pacienta ar fi putut rãmâne cu unsentiment de vinovãþie ºi mai puternic decât înainte. Dar acestlucru nu s-a întâmplat, cu o terapeutã atât de competentã ºi destãpânã pe situaþie ca Hazel Denning. Existã multe tehnici tera-peutice de abordare a amintirilor traumatice din viaþa anterioarã.Una dintre ele este sã-l întrebi pe pacient ce lecþie a învãþat dinrememorarea vieþii trecute. Dar Hazel Denning a simþit nevoia sãîncerce o tehnicã nouã, aºa cum ne relateazã ea:

Când, în trecut, pacienþii le-au provocat suferinþã celor din jur, nueste întotdeauna uºor sã-i faci sã se ierte pe ei înºiºi. În cazul defaþã, unde faptele sãvârºite erau atât de cumplite, ºtiam cã e nevoiede o abordare diferitã, aºa cã i-am explicat pacientei mele cã trebuiesã existe o raþiune superioarã la mijloc atunci când o fiinþã umanãare atâta putere asupra celorlalþi muritori. Aºa cã i-am cerut spirituluiei sã-i dezvãluie scopul Inchiziþiei.

Apoi femeia a spus cã vedea cum era între-douã-vieþi � dimen-siunea în care sufletele noastre aºteaptã înainte de a se întrupa dinnou � ºi cum vorbea cu un grup de spirite despre starea ºi soartaBisericii Catolice. A aflat astfel cã Biserica era atât de coruptã pevremea aceea, încât cineva �foarte evoluat din punct de vederespiritual� trebuia sã se întoarcã pe pãmânt ºi s-o reformeze cuajutorul Inchiziþiei. Ea a fost cea aleasã pentru aceastã misiune,dar, pierzând din vedere scopul spiritual al sarcinii, rãmãsese cuun puternic sentiment de vinovãþie.

Se pare cã aceastã nouã perspectivã asupra vieþii ei trecute ºiactuale a transformat-o într-o �femeie fericitã ºi prosperã�.

156 RE~NCARNAREA

Pe teren virgin

Cu relatarea de mai sus ajungem pe un teritoriu neexplorat �pe un adevãrat teren virgin � ºi, adesea, neglijat de cei care scriudespre re`ncarnare sau fac cercetãri în acest domeniu. În majo-ritatea cazurilor în care putem stabili atât data morþii dintr-o viaþãanterioarã, cât ºi data naºterii în viaþa actualã, se pot constatamari disproporþii între aºa-numitele perioade �dintre-douã-vieþi�.În unele cazuri, acest interval este de nouã luni, de unde s-arputea trage concluzia cã sufletul se aflã în embrion, în starevirtualã, încã din momentul fecundaþiei. Existã însã ºi cazuriconvingãtoare în care intervalul de timp dintre moarte ºi re`ncar-nare pare sã fie de numai câteva ore. În general însã, rãstimpuldintre moarte ºi reîntrupare nu coincide cu nici un interval temporalbiologic, între cele douã momente putând exista decalaje foarte mari.

De aici se poate deduce cã existã o dimensiune spiritualã încare sufletul poate trãi independent de trup, pânã când vinevremea ca el sã intre într-un nou corp ºi sã trãiascã o nouã viaþã.Dacã acest lucru este adevãrat, înseamnã cã, probabil, în majo-ritatea cercetãrilor de pânã acum consacrate vieþilor anterioare,se pierde din vedere exact ceea ce este mai important. Dacã existãîntr-adevãr o dimensiune spiritualã în care ne întoarcem cu toþii,la nesfârºit, poate cã am afla mult mai mult analizând ce seîntâmplã acolo, decât ocupându-ne cu ceea ce se petrece în viaþapãmânteascã.

În numeroasele lui studii despre copiii care-ºi amintesc devieþile lor anterioare, profesorul Ian Stevenson a descoperit cã, întreizeci ºi douã de astfel de cazuri din Thailanda, în care secunoºteau destul de exact data morþii ºi data naºterii, intervaluldintre acestea era, în medie, de 16 luni. În Sri Lanka, acestinterval era de 18 luni, iar în Birmania, de 21 de luni. Interesant


este faptul cã, în 23% din cazurile birmaneze, copiii nu numaicã-ºi aminteau de viaþa anterioarã, dar relatau ºi ceea ce li seîntâmplase în etapa dinaintea re`ncarnãrii.

�Datã fiind ignoranþa noastrã în aceastã direcþie, ar trebui sã neabþinem de la ipotezele prin care încercãm sã ne explicãm de cesubiecþii thailandezi sau birmanezi (în general) au mult mai multede relatat despre perioada dinaintea re`ncarnãrii decât subiecþiidin alte culturi�, observã profesorul Stevenson. Apoi adaugã:

Subiecþii birmanezi spun câteodatã cã-ºi amintesc cum au fost con-duºi spre locul urmãtoarei re`ncarnãri de cãtre un înþelept bãtrân,îmbrãcat în alb, foarte asemãnãtor cu �bãrbaþii în alb� descriºi demulþi subiecþi din Thailanda. ªi, asemenea �bãrbaþilor în alb� dinThailanda, cei din Birmania sunt de obicei niºte cãlãuzitori care nuau rolul de a alege locul viitoarei re`ncarnãri, ci numai de a indicaun loc identificat deja prin alte modalitãþi. Uneori, se pare cã, dupãce individul se naºte ºi chiar de-a lungul întregii lui vieþi, �bãrbatulîn alb� pãstreazã legãtura cu el. Cãlãuzitorul i se poate arãta uneorisubiectului în vis, sau chiar aievea, mai ales în momentele de crizãsau de pericol.

Spirite cãlãuzitoare ºi îngeri pãzitori

Aceste poveºti ne amintesc de spiritele cãlãuzitoare sau deîngerii pãzitori despre care mulþi occidentali cred cã ne însoþescîn timpul vieþii, sprijinindu-ne din punct de vedere spiritual sauajutându-ne fãrã sã ºtim, ori de câte ori este nevoie. De asemenea,aceste fiinþe seamãnã izbitor cu ceea ce descriu indivizii care autrecut printr-o moarte clinicã. Aceºtia nu numai cã ºi-au vãzutrudele care-i aºteptau în lumea de dincolo, dar au întâlnit ºi niºtepersonaje învãluite în luminã, îmbrãcate de obicei în alb ºi caresunt descrise fie în termeni religioºi, fie în alþi termeni, din carerezultã cã sunt pline de înþelepciune ºi de compasiune. Acestea

158 RE~NCARNAREA

sunt relatãrile unor oameni care doar au întrevãzut câte ceva dinlumea de dincolo, înainte ca uºa sã se închidã ºi înainte de a li sespune cã încã nu le-a sosit ceasul. Dar se pare cã regresia prinhipnozã le permite anumitor persoane sã-ºi aminteascã pe largcum au trãit într-o existenþã trecutã.

La vârsta de 28 de ani, dr. Joel Whitton era medic psihiatru înToronto ºi fãcea cercetãri temeinice legate de amintirile dintr-oviaþã anterioarã induse prin hipnozã. Printr-o întâmplare, el adescoperit noþiunea de stare intermediarã � stare pe care budiºtiitibetani o numesc bardo. Una dintre pacientele lui, Paula Considine,îºi putea aminti cã trãise mai multe vieþi. În aprilie 1974, în timpce o ajuta sã treacã dintr-o viaþã în alta, psihiatrul i-a datpacientei o instrucþiune vagã. În mod normal, el i-ar fi spus sãmeargã înapoi sau înainte pe axa timpului, spre o întrupare, darde data aceea i-a zis: �Mergi în viaþa pe care o aveai înaintede a deveni Martha�. În stare de hipnozã, mintea urmeazãinstrucþiunile literal, aºa cã spiritul Paulei a trecut într-o stareintermediarã, în care nu avea corp. Femeia a început sã descriecã era �în ceruri�, deasupra unui sat din Maryland, privind cumviitoarea ei mamã, care purta în pântece trupul în care avea sãlocuiascã ea în curând, se chinuia în momentul acela sã umple dela pompã o gãleatã cu apã.

În urma acestei descoperiri, doctorul Whitton s-a gândit sãcerceteze starea intermediarã dintre întrupãri � pe care el onumeºte metaconºtiinþã � cu ajutorul a treizeci de pacienþi careputeau fi aduºi cu uºurinþã într-o stare de transã profundã. Dezvã-luind rezultatele acestor incursiuni exeperimentale în starea debardo, doctorul Whitton afirmã, în Life Between Life [Viaþa dintrevieþi], carte pe care a scris-o în colaborare cu Joe Fisher:

Graþie metaconºtiinþei, pacienþii au înþeles de ce aveau probleme înactuala întrupare. În plus, ºi-au dat seama cã, în acea stare dinainteare`ncarnãrii, ei înºiºi aleseserã locul ºi rolul vieþii lor pe pãmânt.


Pãrinþi, cariere, relaþii ºi evenimente majore, care contribuiserã saucontribuiau la fericirea sau la nefericirea acelor indivizi, se dovedeaualese dinainte.

Pe lânga asta, cei care ºi-au amintit de rãstimpul petrecut înexistenþa dintre douã întrupãri au confirmat cã fiecare dintre noieste judecat în funcþie de faptele lui din viaþa anterioarã. Autorulcontinuã:

Mãrturiile lor confirmã pe deplin existenþa unei instanþe de judecatã,îmbogãþind astfel considerabil imaginea sãrãcãcioasã pe care o aveamdin moºi-strãmoºi. Aproape toþi cei care s-au aventurat în dimen-siunea metaconºtiinþei s-au trezit în faþa unui grup de înþelepþi învârstã, a cãror înfãþiºare variazã ºi care sunt de obicei în numãr detrei, alteori patru ºi, mai rar, ºapte. Identitatea lor poate fi incertãsau pot apãrea sub forma unor zei mitologici sau a unor figurimarcante ale religiei.

Unul dintre pacienþii doctorului Whitton face urmãtoareadescriere:

Cãlãuza mea m-a luat de braþ ºi m-a condus într-o încãpere undejudecãtorii erau aºezaþi la o masã dreptunghiularã. Purtau cu toþiiniºte veºminte largi ºi albe. Am simþit cã sunt foarte bãtrâni ºiînþelepþi. În faþa lor mã simþeam ca un copil.

Instanþele supreme

Dr. Brian Weiss, absolvent al Universitãþii Columbia ºi alFacultãþii de Medicinã de la Yale, psihiatru-ºef al Centrului medical�Mount Sinai� din Miami, poate pãrea un adept neobiºnuit alregresiei în viaþa anterioarã. Dar doctorul Weiss nu numai cã adevenit o personalitate de renume în domeniul re`ncarnãrii ºi unhipnoterapeut de marcã (vezi capitolul 6), ci ºi afirmã cã o anumitãîntâmplare i-a schimbat viaþa. Acest lucru s-a produs atunci cândo pacientã de-a lui a intrat în starea intermediarã dintre întrupãri.

160 RE~NCARNAREA

Catherine, care era tehnicianã de laborator în spitalul unde elera psihiatru-ºef, îi ceruse ajutorul în legãturã cu o serie despasme ºi fobii de care suferea. Doctorul Weiss folosise adeseoricu succes hipnoza în astfel de cazuri, aºa cã a convins-o ºi peCatherine sã încerce aceastã metodã, dupã ce psihicul ei nu arãspuns la celelalte tratamente. Ceea ce s-a întâmplat mai apoiavea sã-i punã la dispoziþie o tehnicã terapeuticã nouã ºi eficientãpe care, asemenea doctorului Joel Whitton, doctorul Weiss adescoperit-o întâmplãtor, dupã ce i-a dat pacientei aflate în starede hipnozã o instrucþiune imprecisã. Încercând sã descopere cauzaproblemelor ei, o purtase pe Catherine înapoi în timp, cãtrevârsta de doi ani. Trebuie spus cã, pânã atunci, doctorul Weiss nuera interesat de viaþa anterioarã ºi nici nu credea în existenþa ei.Doctorul i-a spus Catherinei: �Întoarce-te în timp, spre aceaperioadã care reprezintã cauza simptomelor tale�. Spre marea luiuimire, pacienta a început sã descrie o viaþã din anul 1863 î.Hr.În pofida scepticismului medicului, dupã ce a retrãit acele amintirivechi de aproape 4.000 de ani, Catherine s-a vindecat complet. Înºedinþele ulterioare, ea ºi-a amintit cã, în secolul al XVIII-lea,fusese o prostituatã spaniolã ºi, de asemenea, o femeie din Grecia.

Apoi, la cea de-a patra sau a cincea ºedinþã, s-a întâmplat ceva�care mi-a schimbat radical viaþa�. În stare de hipnozã, Catherine aintrat într-o stare intermediarã, unde a comunicat cu fiinþe extrem deevoluate, pe care le-a numit �Instanþe supreme�. Aflatã într-unfel de transã, Catherine i-a spus pe neaºteptate doctorului Weiss:

Sunt aici tatãl tãu împreunã cu fiul tãu, care este doar un copil. Tatãltãu spune cã o sã-l recunoºti pentru cã numele lui e Avrom, iar fiicata îi poartã numele. Mai spune cã a murit de o boalã de inimã. ªi fiultãu a avut o problemã cu inima, care era poziþionatã invers, ca lapui. El s-a sacrificat, din dragoste pentru tine. Sufletul lui estefoarte evoluat [�]. A plãtit cu moartea pãcatele pãrinþilor lui. Voiasã-þi arate, de asemenea, cã medicina nu poate merge prea departe,puterea ei fiind foarte limitatã.


Auzind aceste cuvinte, doctorul Weiss a amuþit. Catherine nuavea de unde sã ºtie asemenea detalii intime despre familia lui �dar toate erau adevãrate. Fiul lui, Adam, murise în 1971, cândabia împlinise douãzeci ºi trei de zile, din cauza unei boli deinimã, exact aºa cum spusese Catherine � o boalã care apare odatã la 10 milioane de naºteri. Tatãl lui murise în 1979, iar fiicalui îi purta numele.

Catherine a mai dezvãluit cã, pe lângã acest lucru, Instanþelesupreme îi mai spuseserã cã pânã în momentul respectiv ea sere`ncarnase de optzeci ºi ºase de ori.

�Nu am nici o explicaþie ºtiinþificã pentru ceea ce s-a întâmplat�,scrie doctorul Weiss în cartea sa Many Lives, Many Masters[Multe vieþi, mulþi judecãtori]. �Extrem de multe lucruri legatede spiritul uman depãºesc puterea noastrã de înþelegere.�

Cãlugãrul birmanez aduspe lume într-o nouã viaþã

Aceastã relatare îmi aminteºte de un alt caz extraordinar, încare persoana respectivã povesteºte, de asemenea, cã a întâlnit unpersonaj cu mantie albã. Maung Htwe Nyein s-a nãscut în noiem-brie 1921, în Birmania, ºi a devenit cãlugãr budist, luându-ºinumele de Sayadaw U Sobhana. Încã de la o vârstã fragedã, îºiputea aminti de viaþa lui anterioarã în persoana lui Maung PoThit, care avea o soþie pe nume Ma Shwe Thin ºi un fiu care amurit la vârsta de numai trei ani. Dupã ce a revenit pe lume, el seducea adesea sã-ºi viziteze �vãduva� ºi �fiul�, care locuiau înapropierea fostei lui case din sat. Cãlugãrul ºi-a amintit cum afost cãlãuzit spre casa în care urma sã vinã pe lume ca fiu alprimarului din sat. Moartea lui în acea viaþã a fost cauzatã de o

162 RE~NCARNAREA

febrã severã. A fost dus la spital cu o cãruþã trasã de boi, iaracolo doctorii au spus cã este nevoie sã fie operat:

Dupã aceea, nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat la spital. M-amtrezit singur în junglã. Aveam un sentiment de durere sufleteascã ºide mâhnire, îmi era foame, sete, dar nu ºtiam cã sunt mort. Eramîmbrãcat în hainele mele obiºnuite. [�] Cred cã am rãtãcit prinjunglã timp de douã-trei ore. Apoi am întâlnit un om foarte bãtrân,înveºmântat în alb, cu barbã ºi mustãþi, ºi care se sprijinea într-untoiag. Era îmbrãcat ca un Upasaka [discipol budist laic] ºi avea unºal alb pe umeri.Când l-am vãzut pe bãtrân, toatã suferinþa mea a dispãrut. Mi-a zispe nume ºi mi-a spus cã trebuie sã-l urmez. Am mers dupã el timpde o orã. Am ajuns într-un loc pe care-l ºtiam, din apropierea satuluimeu. Apoi am intrat în sat ºi ne-am dus la mine acasã. În faþa caseiera un gard ºi un pom. Bãtrânul mi-a spus sã-l aºtept acolo, lângãpom, iar el a intrat în casã. Îmi amintesc totul ca acum. Amintireaeste încã foarte vie. Bãtrânul a intrat în casã ºi a ieºit dupã cinciminute. Mi-a spus: �Trebuie sã mergi cu mine în altã casã�.Am mers spre vest. La vreo ºapte case de locuinþa mea era casaprimarului. Ajunºi în faþa acelei case, bãtrânul mi-a spus sã aºtept.A intrat înãuntru ºi s-a întors dupã vreo cinci minute. M-a chemat încasã ºi mi-a zis: �Trebuie sã rãmâi aici. Eu mã întorc de unde amvenit�. Apoi a dispãrut. Am vãzut cã în casã erau niºte oameni, dar,dupã aceea, nu-mi amintesc nimic � doar cã m-am trezit în actualamea existenþã.

Imediat ce a început sã-ºi aminteascã fragmente din viaþaanterioarã, pãrinþii i-au spus ce ºtiau despre moartea ºi re`ncar-narea lui. Corpul lui Maung Po Thit fusese luat din spital ºiîngropat. Dupã ºapte zile, un grup de cãlugãri au împlinit unceremonial tradiþional în memoria mortului. În aceeaºi zi, soþialui din viaþa anterioarã a avut un vis în care i s-a arãtat un bãtrânîmbrãcat în alb, iar acesta i-a spus: �Îl trimit pe soþul tãu în casaprimarului din sat�. A doua zi de dimineaþã, femeia s-a dusîntr-un suflet la primar acasã ºi i-a povestit soþiei acestuia, Daw


Lay Khin, visul ei. Daw Lay Khin a mãrturisit cã ºi ea îl visasepe bãtrânul îmbrãcat în alb, care-i spusese cã îl încredinþeazã peMaung Po Thit familiei sale. Soþia primarului ºi-a dat seamacurând dupã aceea cã este însãrcinatã ºi l-a adus pe lume peSayadaw U Sobhana.

Sai Baba ºi bãrbatulcare s-a întors din morþi

Una dintre cele mai uluitoare relatãri despre starea inter-mediarã dintre re`ncarnãri a fost fãcutã de Walter Cowan, unamerican în vârstã, adept al lui Sathya Sai Baba, un guru indianconsiderat de multã lume ca fiind întruparea lui Dumnezeu.Povestea a fost reprodusã de dr. John Hislop, profesor ºi directorde întreprindere, care a asistat la eveniment, ºi a fost publicatã încartea doctorului Samuel Sandweiss, Sai Baba� The Holy Manand the Psychiatrist [Sai Baba � sfântul ºi psihiatrul]. WalterCowan a murit subit în ziua de Crãciun a anului 1971, în urmaunui atac de cord, iar trupul lui a fost dus cu ambulanþa la spital,unde a fost declarat oficial mort.

Soþia lui, Elsie, s-a rugat la Sai Baba sã o ajute ºi ºi-a încheiatrugãciunea zicând: �Facã-se voia Domnului�. În aceeaºi zi, pecând era cu o prietenã pe nume Ratan Lal, a aflat cã Sai Baba îlvizitase pe Walter Cowan. Când cele douã femei au intrat încamera lui, nu l-au gãsit mort, ci viu. Doctorul Hislop a confirmatcã americanul era mort când a fost adus la spital ºi cã doctorulcare-l examinase îi pusese vatã în nas ºi în urechi, dupã care îlacoperise cu un cearºaf.

În tot acest timp, Walter Cowan era, dupã cum el însuºi a povestit,

foarte liniºtit, într-o stare de minunatã beatitudine; iar Domnul, SaiBaba, era lângã mine. Chiar dacã trupul meu zãcea întins pe pat,

164 RE~NCARNAREA

lipsit de viaþã, spiritul meu a continuat sã trãiascã pânã ce Sai Babam-a înviat. N-am simþit teamã sau neliniºte, ci o extraordinarãsenzaþie de bine, pentru cã teama de moarte îmi dispãruse.Apoi Sai Baba m-a dus într-o încãpere mare, unde forfoteau în jursute de oameni. Acela era locul unde erau pãstrate informaþiiledespre toate vieþile mele anterioare. M-am înfãþiºat împreunã cu SaiBaba înaintea Tribunalului. Judecãtorul îl cunoºtea foarte bine peSai Baba ºi a cerut sã vadã dosarele cu vieþile mele anterioare. A fostfoarte amabil ºi am avut sentimentul cã, indiferent de ce avea sãhotãrascã, era cel mai bine pentru sufletul meu.

Apoi Walter Cowan a povestit cã au fost aduse braþe întregi depergamente, scrise în diverse limbi, iar Sai Baba le-a citit. Unelese refereau la þãri care nu mai existau de mii de ani:

Când am ajuns în vremea regelui David, informaþiile despre viaþamea au devenit mai interesante. Nici nu-mi venea sã cred ce poziþiisociale importante am avut în vieþile care au urmat. Pe mãsurã ceSai Baba citea în continuare vieþile mele, pãrea cã ceea ce contase cuadevãrat erau motivaþiile ºi caracterul meu, precum ºi faptul cã amadoptat o atitudine tolerantã atât pe plan spiritual, cât ºi pe plan politic.Dupã vreo douã ore, lectura s-a încheiat, iar Domnul, Sai Baba, aspus cã încã nu-mi împlinisem sarcina pentru care mã nãscusem ºii-a cerut judecãtorului sã mã lase în grija lui pentru a-mi puteaîmplini misiunea de propovãduire a adevãrului în lume. Sai Baba acerut ca, prin harul lui, sufletul meu sã fie redat trupului în caretrãisem. Judecãtorul a spus: �Aºa sã fie�. ªedinþa a luat sfârºit, iareu am plecat împreunã cu Sai Baba, întorcându-mã în vechiul meucorp. Preþ de o clipã, n-am vrut sã pãrãsesc acel tãrâm minunat.Mi-am privit trupul ºi m-am gândit cã, întorcându-mã în el, era caºi cum aº fi intrat într-o hazna � dar ºtiam cã e cea mai bunã cale dea-mi îndeplini misiunea pentru a putea, în cele din urmã, deveni unacu Domnul, Sai Baba. Aºa cã m-am întors în fostul meu corp� iarîn secunda urmãtoare totul a început din nou � încercam sã respir,fiindcã eram foarte bolnav, ºi totuºi încã în viaþã. Am deschis ochii,m-am uitat la soþia mea ºi i-am spus: �Îþi stã foarte bine în roz�.


Bãiatul care a refuzatsã se nascã din nou

Nu toate relatãrile despre viaþa dintre întrupãri sunt la fel detonice ca aceea a lui Walter Cowan. În 1911, un adolescent englezpe nume W. Martin ºi-a pierdut cunoºtinþa, dupã ce a fost lovit deo cãrãmidã desprinsã din creasta unui zid. Se pare cã bãiatul afost la un pas de moarte. Dezîntrupat, spiritul lui a privit cum sestrângeau oamenii în jurul corpului. Apoi, împotriva voinþei lui,a fost dus într-un dormitor unde nãºtea o femeie. ªi-a dat seamacã era vorba de o doamnã pe nume Wilson. Tânãrul a vãzut cumdoctorul þinea copilul în braþe ºi a simþit cum cineva aproape cã-lforþa sã-ºi bage capul prin ceafa copilului. Dar el s-a gânditimediat la propria lui mamã ºi s-a întors la ea. Apoi Martin ºi-aînsoþit pãrinþii pânã la locul unde zãcea trupul lui ºi a intrat dinnou în el. Dupã aceea, trezindu-se din leºin, a reprodus discuþiilepe care le auzise în timp ce era în afara corpului ºi a povestitscena pe care o vãzuse în casa doamnei Wilson. S-a aflat maitârziu cã doamna Wilson murise în acea zi, la ora 14.05, dupã ceadusese pe lume o fetiþã moartã.

Oricare ar fi pãrerea noastrã, din asemenea relatãri rezultã cãexistã posibilitatea, mai mult sau mai puþin stranie, ca stareaintermediarã sã fie cea adevãratã, iar viaþa noastrã pe pãmânt sãnu reprezinte decât o ocazie întâmplãtoare, în slujba evoluþieinoastre spirituale.

166 RE~NCARNAREA

Capitolul 14

N\scu]i într-un corp nepotrivit?

Soldatul japonez

M a Tin Aung Myo pãrea un tânãr birmanez tipic: purtacãmãºi în stil occidental, împreunã cu tradiþionala fustã

în carouri, lungã pânã la genunchi, numitã longyi, ºi se întâlneacu fetele lângã satul Na-Thul. Numai cã Ma Tin Aung Myo eradiferit de ceilalþi. Era femeie.

Ceea ce povestesc Ma Tin Aung Myo ºi cei din familia ei esteieºit din comun, deoarece ea îºi aminteºte cã, într-o viaþã ante-rioarã, a fost o persoanã de sex diferit, dar ºi de altã naþionalitate.Ma Tin Aung Myo spune cã a fost soldat japonez.

De ce s-ar re`ncarna un soldat japonez în corpul unei fetiþebirmaneze? E o întrebare la care nu pot sã rãspund. Tot ce potspune este însã cã armata japonezã a ocupat satul lui Ma TinAung Myo curând dupã invadarea Birmaniei în 1942. AviaþiaAliaþilor a început apoi sã bombardeze zona, uneori ºi de douã oripe zi, trãgând asupra oricui se afla la sol, pentru a apãra garaPuang, punct de importanþã strategicã. Cum era de aºteptat,locuitorii birmanezi s-au refugiat din calea acestor atacuri, pãrã-sindu-ºi satele dimineaþa ºi revenind seara, lãsându-i în bãtaiagloanþelor doar pe cei din armata japonezã de ocupaþie.

167NÃSCU}I ÎNTR-UN CORP NEPOTRIVIT?

Ma Tin Aung Myo spune cã ºi-a pierdut viaþa în urma unuiastfel de atac al Aliaþilor. Ea îºi aminteºte foarte clar cã era soldatjaponez ºi cã se pregãtea sã-ºi facã de mâncare lângã un salcâm,la vreo 75 de metri distanþã de casa în care avea sã se nascãulterior Ma Tin Aung Myo. Soldatul nu purta decât niºte pantaloniscurþi ºi o centurã atunci când a fost ochit de un pilot care aînceput sã tragã cu mitraliera. Soldatul a fugit sã se adãposteascãîn spatele unei stive de lemne, sperând sã scape cu viaþã, dar afost împuºcat în zona inghinalã ºi a murit pe loc.

Ma Tin Aung Myo avea patru ani când a început sã-i fie teamãde avioanele care treceau pe deasupra satului. Prima oarã, i-aspus tatãlui ei: �Vreau acasã! Vreau acasã!�, iar ulterior începeasã plângã ori de câte ori vedea un avion. Când pãrinþii au întrebat-ode ce se sperie, fetiþa a rãspuns cã plânge deoarece oamenii dinavion vor trage asupra ei. Altã datã, a devenit depresivã ºi aînceput sã plângã aparent fãrã motiv. Întrebatã de ce plânge, ea arãspuns: �Mi-e dor de Japonia�.

Apoi, treptat, fetiþa le-a povestit alor sãi ceea ce-ºi puteaaminti despre viaþa ei în nordul Japoniei, unde avea cinci copii,cel mai mare dintre ei fiind bãiat. Când era micã, Ma Tin AungMyo ºi-a exprimat adesea dorinþa de a se întoarce în Japonia ºiera clar nemulþumitã de clima toridã a Birmaniei ºi de mâncareapicantã de aici. Dar pe mãsurã ce a crescut, amintirile ei din viaþatrecutã s-au estompat, iar ea a început sã se adapteze la condiþiilede viaþã din Birmania.

Cu toate acestea, una din trãsãturile ei de comportament arãmas neschimbatã. Încã de la o vârstã fragedã, Ma Tin AungMyo insistase sã poarte haine de bãiat ºi sã fie tunsã scurt.Profesorul Stevenson a intervievat-o pe Ma Tin Aung Myo în1974, când fata, ajunsã deja la vârsta de 21 de ani, se lãuda cã nuare nici mãcar un singur articol de îmbrãcãminte de damã. Copil

168 RE~NCARNAREA

fiind, îi plãcea sã stea cu bãieþii ºi mai ales sã se joace de-arãzboiul � ºi obiºnuia sã le cearã pãrinþilor ei sã-i cumpere armede jucãrie. Îi plãcea, de asemenea, sã joace fotbal.

În aceste chestiuni, tatãl ei era mai tolerant decât mama, maiales în privinþa hainelor. Refuzând însã sã poarte haine de fatã,Ma Tin Aung Myo a avut probleme la ºcoalã, când era în clasa aºasea, iar conducerea ºcolii i-a cerut sã poarte haine potrivite cusexul ei. Ma Tin Aung Myo a refuzat. Cei de la ºcoalã au insistat.Aºa cã fata a renunþat la ºcoalã. Dupã aceea, pãrinþii n-au maiprotestat împotriva obiceiului ei de a purta haine bãrbãteºti.

În adolescenþã, Ma Tin Aung Myo a început sã stea mai multîn compania fetelor, reuºind sã se integreze cu bine, deºi acesteaîi spuneau �Ko� � apelativ masculin � ºi nu �Ma�, formula deadresare cãtre fete.

Pânã în 1977, Ma Tin Aung Myo refuzase complet statutulsocial de femeie ºi, dupã spusele mamei sale, �începuse sã aibãîntâlniri amoroase cu fete�.

Se identifica atât de mult cu un bãrbat, încât le-a spus cerce-tãtorilor care investigau cazul ei cã puteau sã-i ia viaþa prin oricemetodã, numai sã-i garanteze cã se va reîntrupa ca bãiat.

�N-aveam nici o intenþie sã punem în practicã prima ei cerinþã�,au replicat ei, �ºi nici puterea de a o îndeplini pe cea de a doua�.

Dupã cum sugereazã cã re`ncarnarea ar trebui folositã caexplicaþie pentru transferul de aptitudini de la o viaþã la alta, totastfel profesorul Stevenson considerã cã cei care fac cercetãri înlegãturã cu problemele de identitate sexualã ar trebui sã includã,printre cauzele posibile ale fenomenului, reminiscenþele dintr-oviaþã anterioarã. Profesorul mai spune:

Explicaþia cea mai simplã este uneori cea mai bunã. Cred cã psihiatriiºi psihologii occidentali ar trebui sã analizeze temeinic informaþiileobþinute din interpretarea cazurilor sud-asiatice de tulburãri deidentitate sexualã, ºi sã continue investigaþia în aceastã direcþie.


Deºi cazul lui Ma Tin Aung Myo nu a putut fi demonstrat cuprobe, în cazuri similare existã dovezi impresionante din viaþaanterioarã. Interesant este cã cele mai concludente cazuri sunt alefetelor care doresc sã fie bãieþi.

Studentul reîncarnat în fatã

Primul indiciu cã Dolon Champa Mitra era altfel decât celelaltefetiþe a apãrut atunci când, la trei ani ºi jumãtate, a început sãpoarte haine de bãiat. Fiica directorului secþiei avicole ºi delactate a Misiunii Ramakrishna din Narendrapur, Sri Lanka, afost surprinsã într-o zi de mama ei purtând cãmaºa ºi pantaloniifratelui sãu mai mare. Kanika Mitra a mustrat-o ºi, ulterior, cânda rugat-o pe Dolon sã doarmã împreunã cu ea, copila a replicat:�Nu. M-ai certat cã port cãmaºã ºi pantaloni. Eu am fost bãieþelºi am stat într-o clãdire care semãna cu un palat�.

Mama ei a întrebat-o, miratã: �Despre ce vorbeºti acolo?�, iarfetiþa a rãpuns: �Da, mamã, spun adevãrul. Am avut un frate maimic ºi o sorã. Am avut o mãtuºã grasã, iar pe mama mea o chemaBaudi. Du-mã lângã palatul maharajahului ºi o sã-þi arãt casa�. Fetiþaspunea cã locuise în Burdwan, un oraº la nord-vest de Calcutta.

În cele din urmã, din curiozitate, pãrinþii au acceptat rugãminþileei, dar prima oarã Dolon n-a putut gãsi casa, aºa cã s-au întors.Ea a insistat sã mai meargã o datã, ceea ce pãrinþii ei au ºi fãcutpânã la urmã, pe 30 martie 1972, ajutaþi de un coleg al tatãluifetiþei, care cunoºtea oraºul. De data asta, Dolon a reuºit sãrepereze casa, iar ea, împreunã cu mama ei ºi cu încã douã femeiau fost invitate sã intre. Dolon le-a recunoscut pe câteva dintrefemeile aflate înãuntru, identificând totodatã diverse camere ºiobiecte. Era limpede pentru toatã lumea cã fetiþa îºi amintea viaþalui Nishith De, un tânãr care murise în 1964. Mama bãiatului �

170 RE~NCARNAREA

care era de faþã � era vizibil nemulþumitã de aceastã apariþieneaºteptatã, poate ºi din cauzã cã fiul ei se re`ncarnase într-o fatã.Ea a respins-o pe Dolon când aceasta a încercat sã se apropie dedânsa ºi i-a zis mamei fetiþei: �Ia-o pe fiicã-ta de-aici!� � dupã carea plecat ºi s-a încuiat în camera ei. Evident cã aceastã atitudine amâhnit-o pe fetiþã, iar lipsa de cooperare din partea pãrinþilortânãrului în persoana cãruia susþinea ea cã trãise în trecut îngreunasituaþia. Dar alþi membri ai familiei lui Nishith De au acceptat sãcoopereze, confirmând cea mai mare parte a afirmaþiilor lui Dolon.

Familia De se ocupa cu afacerile ºi se numãra printre cele maibogate familii din oraºul Burdwan. Fiul lor, Nishith De, se nãscuseîn 1940 ºi fusese student la Colegiul Burdwan Raj. Dar, la vârstade douãzeci ºi patru de ani, fãcuse o boalã la creier care seagravase foarte rapid. A murit pe 25 iulie 1964, dupã cincispre-zece zile de comã.

Cantitatea dovezilor furnizate de Dolon Champa Mitra în cazulde faþã este impresionantã, dar aº vrea sã-mi opresc atenþia asupratulburãrilor ei de identitate sexualã. Aºa cum am vãzut, fetiþa aînceput sã se îmbrace cu hainele fratelui ei la o vârstã foartefragedã, preferând sã poarte cãmaºã ºi pantaloni scurþi. La ºcoalãînsã, purta rochii ºi pãrea cã identitatea ei sexualã anterioarã nuva exercita o influenþã prea mare asupra ei la vârsta pubertãþii,aºa cum se întâmplase, se pare, în cazul lui Ma Tin Aung Myo.

Reîncarnat în femeie tocmaipentru cã profitase de femei?

Rani Saxena avea ºi ea amintiri dintr-o viaþã anterioarã, încare fusese fiul unui avocat prosper din Benares, India. Nãscutãîntr-o familie modestã din Allahabad, ea s-a identificat puterniccu acea persoanã din viaþa anterioarã, prezentând multe trãsãturi


masculine, care n-au dispãrut nici când Rani a ajuns la vârsta de40 de ani, deºi se cãsãtorise (în urma unui aranjament fãcut defamilie) ºi nãscuse doi copii. În pofida acestui lucru ºi a faptuluicã era, indiscutabil, o mamã foarte bunã, ea continua sã foloseascãforme verbale masculine (în hindi, anumite forme verbale indicãsexul vorbitorului). Rani Saxena credea cã Dumnezeu îi dãduseun trup de femeie pentru cã, fiind avocat în viaþa anterioarã,profitase de femei în mod egoist.

În sfârºit fatã!

La rândul ei, Gnanatilleka Baddewithana îºi amintea cã, înviaþa ei anterioarã, fusese bãiat ºi cã-ºi dorise sã devinã fatã, ceeace se ºi întâmplase. În plus, când cercetãtorii i-au verificat povestea,acest aspect neobiºnuit s-a confirmat.

Nãscutã pe 14 februarie 1956 la Hedunawewa, în Sri Lanka(pe atunci Ceylon), Gnanatilleka a început sã vorbeascã despreviaþa ei anterioarã când avea doar doi ani, spunând cã are omamã, un tatã, doi fraþi ºi multe surori, dar cã aceºtia se aflã înaltã parte. Pânã la urmã, a spus cã locuise în satul Talawakele ºia mai dat ºi alte detalii în acest sens, inclusiv nume de persoane.Din aceste informaþii s-a stabilit cã fetiþa vorbea despre o familiecare, în noiembrie 1954, îºi pierduse fiul în vârstã de treisprezeceani, pe nume Tillekeratne. Ulterior, când cele douã familii s-auîntâlnit, fetiþa a fost capabilã sã identifice diverse persoane,inclusiv pe foºtii ei pãrinþi. De asemenea, Gnanatilleka a legat ostrânsã prietenie cu D.V. Sumithapala, un profesor care fusese înmod special interesat de Tillekeratne când acesta era la ºcoalã, ºicare-ºi amintea cã bãiatul îl întreba dacã este adevãrat cã, dupãmoarte, ne re`ncarnãm ºi dacã este posibil ca un bãiat sã sereîntrupeze în fatã. Uneori, Gnanatilleka îi arãta mai multã

172 RE~NCARNAREA

dragoste ºi mai mult respect profesorului din viaþa ei anterioarãdecât propriilor ei pãrinþi.

Ea aºtepta cu nerãbdare vizitele lui, iar Sumithapala rãspundeacãlduros la gesturile ei de afecþiune. Profesorul povestea cum i-audat lacrimile de bucurie când fetiþa l-a recunoscut de la început cuocazia primei lui vizite la Hedunawewa, în 1960. El a fost de faþãcând copilul i-a recunoscut pe prietenii ºi pe rudele lui Tillekeratnedin satul Talawakele, ºi i-a fost alãturi când emoþia a copleºit-o.De atunci, a continuat sã o viziteze cu regularitate.

Profesorul era absolut convins cã fostul lui elev se re`ncarnase,iar mama lui Tillekeratne îi împãrtãºea pãrerea. Înºiºi pãrinþii miciiGnanatilleka credeau acest lucru ºi erau îngrijoraþi cã fetiþa arputea sã ducã la îndeplinire ameninþarea pe care o formula cândse enerva, ºi anume cã �se va întoarce la mama ei din Talawakele�.

Pe lângã faptul cã Tillekeratne, aºa cum am amintit deja, îlîntrebase pe profesorul lui dacã este posibil sã se re`ncarneze înfetiþã � vrând probabil sã dea de înþeles cã îºi doreºte acestlucru �, bãiatul dezvoltase o tendinþã clarã spre efeminare, aºacum au mãrturisit mama ºi profesorul lui. Aceastã tendinþã reieºeadin faptul cã Tillekeratne prefera sã stea mai mult cu fetele decâtcu bãieþii� �îi plãcea sã coasã, adora cãmãºile de mãtase ºi,uneori, îºi fãcea unghiile�. Deºi în Sri Lanka faptul cã un bãrbatîºi face unghiile nu este perceput ca deplasat, cum se întâmplã înOccident, acest obicei reprezintã totuºi un semn de efeminare, iarTillekeratne era singurul bãiat pe care profesorul D.V. Sumithapalaîl vãzuse fãcând aºa ceva.

Gnanatilleka a spus, de asemenea, cã era mai fericitã acum, cafatã, decât fusese ca bãiat în viaþa anterioarã. Când era micã, înviaþa ei actualã, manifestase anumite tendinþe masculine, dar care,niciodatã foarte pronunþate, au dispãrut repede, ea dezvoltându-senormal ca femeie.


�De ce m-am fãcut fatã?�

Tot în Sri Lanka, Ruby Katsuma Silva a început sã vorbeascãdespre viaþa ei anterioarã la vârsta de doi ani. Era mezina uneifamilii cu nouã copii, dintre care ºapte erau bãieþi, ºi se nãscusela Galle, în septembrie 1962, ca fiicã a unui funcþionar de la poºtadin Batapola. Pentru cã aveau ºapte fii ºi o singurã fiicã, venirea pelume a încã unei fetiþe a fost un motiv de fericire pentru pãrinþi.Dar, de cum a început sã vorbeascã, Ruby o þinea una ºi bunã cãea e �frate�, nu �sorã�, ºi se purta ca atare. La un moment dat,fetiþa i-a întrebat pe ai ei: �De ce m-am fãcut fatã?�.

Le-a povestit pãrinþilor cã locuise în oraºul Aluthwala, undeurmase cursurile ºcolii religioase de la templu ºi cã muncise înorezãrii. Într-o zi, pe când se întorcea de la câmp, se dusese la unpuþ sã se spele, dar cãzuse înãuntru ºi se înecase. Fiind doar uncopil, Ruby nu avea vocabularul necesar pentru a descrie ce seîntâmplase, aºa cã se folosea de gesturi. Mama lui Ruby s-a dusla templul cu pricina sã vadã dacã întâmplarea era sau nu adevã-ratã � ºi, cu ajutorul cãlugãrilor de acolo, a aflat cã o familie penume Singho avusese un fiu, Karunasena, care murise aºa cumpovestea fetiþa, în iulie 1959, la vârsta de ºapte ani ºi jumãtate.

Când cei din familia lui Karunasena au aflat de cazul fetiþei,unii dintre ei s-au hotãrât sã o viziteze pe Ruby la Pollewa, iarcopila i-a identificat pe toþi cei care-l cunoscuserã pe Karunasena.Mai mult, întrucât cele douã familii nu se cunoºteau, Ruby afãcut toate prezentãrile, ca ºi cum ea ar fi fost Karunasena.

Ca ºi în cazul altor subiecþi cu identitate sexualã incertã,comportamentul masculin al lui Ruby se manifesta cu precãdereprin hainele pe care le purta ºi prin jocurile care-i plãceau. Eaprefera sã poarte pantaloni, cãmaºã ºi sarong, ca în viaþa anterioarã.Chiar ºi atunci când purta rochii, avea pantaloni scurþi pe dedesubt.

174 RE~NCARNAREA

Pentru a rãspunde tendinþei ei masculine, Ruby împrumuta de lafraþii ei cãmãºi, saronguri ºi maiouri. Se pricepea foarte bine sãînalþe zmeie ºi juca bine cadju (un joc asemãnãtor celui de bileamerican), juca cricket cu bãieþii ºi mergea pe bicicleta frateluiei. În plus, îi plãcea sã se caþãre în copaci � aceasta fiind, potrivitcercetãtorilor, cea mai masculinã trãsãturã a ei � ºi sã fluiere.Când se certa cu fraþii ei, Ruby tindea sã fie agresivã. Trebuiespus, de asemenea, cã nu o interesa deloc gãtitul, considerat deobicei o aptitudine femininã.

Ruby nu le-a cerut niciodatã celor din familie sã i se adresezepe numele din viaþa anterioarã, dar i-a rugat în repetate rândurisã-i spunã �frate� sau �fiule�. Mama ei a fost de acord în 1968,dar fraþii ei nu-i spuneau �frate� decât dacã erau supãraþi pe ea.

Era evident cã schimbarea de sex, de la o viaþã la alta, odeconcertase pe Ruby, care i-a spus odatã mamei sale cã, atuncicând a murit, a vrut sã se re`ncarneze ca bãiat.

Ni se schimbã sexulde la o viaþã la alta?

Atunci când sunt supuºi la regresie prin hipnozã spre ceea cear putea fi vieþile lor anterioare, pacienþii trec adesea de la un sexla celãlalt ºi par sã accepte asemenea schimbãri fãrã sã se miresau sã se simtã jenaþi. Sunt aceste amintiri reale? Sunt purefantezii ale minþii? Reprezintã ele împlinirea dorinþelor lor?Întrebarea rãmâne deschisã. Potrivit însã studiilor ºtiinþifice asu-pra vieþilor anterioare, îndeosebi asupra copiilor care par sã-ºiaminteascã de re`ncarnãrile lor precedente, alternanþa de la unsex la celãlalt este rarã.

�Dintr-un total de ºase sute de cazuri, s-au constatat diferenþe desex între douã personalitãþi consecutive numai în proporþie de 5%�,


noteazã profesorul Stevenson. El remarcã totodatã cã procentajulcazurilor în care sexul se schimbã de la o viaþã la alta variazãenorm de la o culturã la alta, reflectând în mod evident credinþelespecifice fiecãrei culturi. De exemplu, acest fenomen apare înjumãtate din cazurile pe care Stevenson le-a studiat printre membriipopulaþiei kutchin (athabaskan) din nord-vestul Canadei, darlipseºte cu desãvârºire în Liban, în Turcia ºi în triburile dinAlaska de Sud-Est (populaþie tlingit) sau în Columbia Britanicã(la populaþiile haida, tsimsian ºi gitksan). În alte pãrþi, procentajulvariazã de la 28% în Birmania, 15% în Statele Unite (pentrupopulaþia din afara triburilor) ºi 13% în Thailanda, pânã la 9% înSri Lanka ºi 3% în India. De ce oare?

Profesorul Stevenson ne dã urmãtoarea explicaþie:

Atunci când intervievez subiecþi din þãrile în care apar cazuri dealternanþã sexualã, mi se rãspunde cã este posibil ca sexul uneipersoane sã se schimbe de la o viaþã la alta; dar atunci cândintervievez subiecþi din þãri în care astfel de cazuri nu apar, mi serãspunde cã este imposibil [�]. Cu o singurã excepþie, în toateculturile unde apar situaþiile de alternanþã sexualã, cazurile de fetecare îºi amintesc vieþi anterioare în care au fost bãieþi sunt de trei orimai numeroase [�] decât cele de bãieþi care-ºi amintesc vieþi ante-rioare în care au fost fete. Din moment ce acest raport asimetricapare în mod sistematic, l-am putea considera o caracteristicã�universalã� a cazurilor de re`ncarnare, deºi ea nu se regãseºtedecât în culturile unde sunt atestate situaþii de alternanþã sexualã.

176 RE~NCARNAREA

Capitolul 15

Victime de r\zboi

Amanta nazistului

S uedeza Lena-Marie Broman a încercat, în faþa unui publicdin Norvegia, sã gãseascã vorbele potrivite pentru a descrie

ororile vieþii anterioare de care îºi aducea aminte. Cu voceagâtuitã de emoþie, ea a vorbit despre atracþia pe care o resim-þise dintotdeauna pentru Viena, precum ºi despre puterniculimpact pe care l-a avut asupra ei primul film despre al doilearãzboi mondial pe care l-a vizionat când avea paisprezece ani:�Am fost copleºitã de o senzaþie îngrozitoare; aproape cã amleºinat�.

Era însã repulsia pe care o simþim cu toþii faþã de atrocitãþilerãzboiului, sau tulburarea femeii se datora unei traume foartevechi? Lena-Marie Broman nu avea sã afle rãspunsul la aceastãîntrebare decât în 1989, când ea ºi soþul ei mergeau cu maºina peo ºosea din Suedia. Liniºtea cãlãtoriei lor a fost spulberatã înmomentul în care au trecut pe lângã o cazarmã, iar Lena-Marie aspus imediat: �Aici este!�.

Nedumerit, soþul a întrebat-o ce vrea sã spunã � dar Lena-Marienu a putut da nici un rãspuns. Dintr-o datã, femeia a fost absorbitãde un vârtej de strãfulgerãri din viaþa ei anterioarã.

177VICTIME DE R|ZBOI

Mai târziu, avea sã-mi povesteascã:

Am simþit cum intru într-un tunel întunecos ºi a fost îngrozitor. Amvãzut imagini cu mine într-un vehicul al Crucii Roºii ºi am înþeles cãmurisem într-un lagãr de concentrare. Întâi am crezut cã este vorbade Dachau, dar apoi am aflat cã era Buchenwald. ªtiam cã am avutdoi copii pe care-i pierdusem [�]. Dupã ce am mai mers cam 100 demetri cu maºina, am scos din poºetã o oglinjoarã, deoarece plângeamatât de rãu încât mi se întinsese machiajul pe faþã ºi voiam sã mãaranjez, sã-mi dau cu fard pe obraji. Uitându-mã însã în oglindã, amvãzut deodatã o cicatrice adâncã, albã, aici pe obraz.

Ulterior, femeia a consultat un psihoterapeut pe nume Carl,care a ajutat-o sã ajungã prin regresie în viaþa anterioarã ºi sã-ºiaminteascã unele evenimente ce ieºiserã la ivealã cu prilejul aceleiexperienþe izbitoare. Apoi, Lena-Marie a mers la un anestezist penume Göran Grip, care a ajutat-o sã-ºi accepte existenþa ante-rioarã. Treptat, prin hipnozã, au reconstituit povestea dureroaseivieþi a unei evreice pe nume Anna-Marie Kellerman, al cãrei soþ eramuzician ºi care avea doi copii � Naima ºi Heinz. Dar Anna-Marieera ºi amanta comandantului Koch, de la Buchenwald. Pe mãsurãce atrocitãþile comise de naziºti sporeau, femeia ºi-a pierdut fiulºi fiica, având de suferit ea însãºi din cauza germanilor.

În una dintre vizitele ei la Viena, Lena-Marie a reuºit chiar sãidentifice apartamentul în care locuise la un moment dat ºi a fãcuto schiþã a magazinului tatãlui ei, magazin pe care l-a ºi gãsit încele din urmã. Dar poate fi acest lucru o dovadã?

�De fapt, n-am cãutat dovezi concrete�, mi-a spus Göran Gripdupã ce el ºi Lena-Marie au ieºit de la conferinþa organizatã petema re`ncarnãrii. �Am cãutat evenimente trãite ºi confirmarealor, pentru cã acestea sunt mai importante atât pentru mine, cât ºipentru Lena-Marie. Nici eu ºi nici ea nu avem nevoie de doveziconcrete, deºi am gãsit câteva.� Ceea ce conteazã pentru ei esteschimbarea care s-a petrecut cu Lena-Marie dupã ce aceste amintiriau ieºit la suprafaþã.

178 RE~NCARNAREA

Lena-Marie ne declarã acum:

Când eram micã, acasã, simþeam cã nu-mi gãsesc locul în familiamea: mã simþeam o victimã � ºi încã mai am probleme de genulãsta. Întreaga mea viaþã a fost afectatã încã de la bun început deacest sentiment. Am fost o victimã în multe privinþe� dar s-aterminat. Am murit simþindu-mã vinovatã faþã de copiii ºi de soþulmeu. Acum însã ºtiu cum sã procedez. Timpul vindecã toate rãnile.

Dacã ceea ce a trãit Lena-Marie Broman a fost într-adevãrrezultatul vieþii ei anterioare, în care ea a fost o victimã a nazis-mului, gândiþi-vã câþi alþii ca ea � milioane de oameni exterminaþiîn Holocaust � se vor fi nãscut cu cicatrice psihologice lãsate deacea teribilã experienþã. Acest lucru a fost confirmat de o altãpersoanã care a luat cuvântul la conferinþa din Norvegia, ºi anumerabinul Yonassan Gershom, un om inimos ºi jovial, a cãrui carteBeyond the Ashes [Dincolo de cenuºã] a adus în dezbaterea petema re`ncarnãrii idei ºi noþiuni noi, unele cu caracter polemic.

Misticismul iudaic ºi Cabbala

Înainte de a ne opri asupra ideilor rabinului Gershom, iatãcum explicã acesta de ce pe el, ca evreu, nu-l deranjeazã credinþaîn re`ncarnare:

Mulþi oameni ignorã cã, în misticismul iudaic, existã învãþãturidespre re`ncarnare. În ebraicã, cuvântul echivalent este gilgal, careare aceeaºi rãdãcinã ca termenul �cerc�: se referã la ideea de ciclu.Aºa cã, din punct de vedere lingvistic, conceptul este asemãnãtor cuacela de roatã karmicã. Într-o oarecare mãsurã, aceastã învãþãturã aocupat o poziþie relativ centralã în istoria noastrã; în Evul Mediu,de exemplu, se spune cã majoritatea evreilor din Spania musulmanã,din Africa de Nord, din Iran ºi din Irak � cunoscuþi astãzi subnumele de sefarzi � au fost adepþi ai credinþei în re`ncarnare. Chiarºi în momentul de faþã, în secolul XX, evreii hasidiþi, adicã evreii


mistici din Europa de Est, de unde provin ºi eu, cred în re`ncarnare.Existã deci învãþãturi iudaice despre re`ncarnare, dar publicul largnu ºtie acest lucru.

Nãscut în California ºi crescut în Philadelphia, rabinul Gershomnici nu citise literaturã de specialitate despre re`ncarnare, nici nuexperimentase regresia în trecut, când a întâlnit pentru prima oarão persoanã care pãrea sã fie o victimã re`ncarnatã a Holocaustului.În timpul unor conferinþe de la Minneapolis despre misticismuliudaic, rabinul Gershom a observat în salã o scandinavã blondã ºiatrãgãtoare pe care, în cele din urmã, a invitat-o la ºedinþelesãptãmânale de studiu în grup, pe care le þinea la el acasã.

Într-o searã a fost viscol, aºa cã rabinul a anulat ºedinþa, dat fiindcã drumurile aveau sã fie acoperite de polei. Dar blonda scandinavãnu locuia departe ºi nici n-a primit mesajul în legãturã cu suspenda-rea ºedinþei. Aºa cã, atunci când femeia a apãrut la uºa lui,rabinul Gershom i-a spus: �Dacã tot ai venit, poftim înãuntru, sãbei o cafea, sã te încãlzeºti, sã stãm de vorbã, sã mâncãm ceva�.

S-au aºezat la o cafea, iar rabinul a întrebat-o pe musafira luidespre ce vrea sã vorbeascã. Spre mirarea lui, femeia a rãspuns:�Despre Holocaust�. Din mãrturisirile femeii a reieºit cã sora ei,lucrând la un proiect de cercetare despre Holocaust pentru uncurs universitar, îi tot spunea: �Hai sã-þi citesc materialul ãsta�.Ceea ce a aflat a îngrozit-o, aºa cã voia sã vorbeascã despre asta,dar nu reuºea. Încã din copilãrie, i-a spus ea rabinului, îi fuseseextrem de teamã ori de câte ori cineva amintea de nazism sau deHolocaust ºi, la nivel raþional, nu înþelegea de ce, din moment cefusese crescutã în Minnesota, într-un orãºel din inima preriei,unde nu era nici urmã de naziºti sau de evrei.

Pe mãsurã ce femeia încerca sã-i explice rabinului fobiile eiaparent iraþionale, el trãia o experienþã foarte neobiºnuitã. Înaintesã-mi povesteascã mie despre ea, îi venea greu sã refacã scena:

180 RE~NCARNAREA

Þin foarte mult sã precizez aici un lucru, ºi anume cã, în tradiþiaiudaicã, noi nu ne �relatãm� experienþele spirituale. În tradiþianoastrã existã foarte puþine scrieri de tipul �Viziunea pe care amavut-o�. ªi nu pentru cã noi n-am avea astfel de experienþe, ci pentrucã se considerã o dovadã de narcisism sã afirmi sus ºi tare cã ai avutviziuni, vise sau sã pretinzi cã eºti profet [�]. Îþi spun acest lucrupentru cã, povestindu-þi ce mi s-a întâmplat, voi încãlca un soi detabu cultural.În timp ce stãteam la masã în faþa ei, am vãzut cum peste chipul eise suprapune o altã faþã, ca în fotografiile cu dublã expunere. Darambele erau feþe vii � nu ca într-o fotografie staticã, ci ca ºi cum aifi privit douã filme suprapuse. Figura ei era aceea a unei femeitinere ºi frumoase, cu tenul alb, cu niºte ochi albaºtri minunaþi ºi pãrlung ºi blond, frumos machiatã ºi la fel de atrãgãtoare ca un manechinde pe coperta unei reviste de modã. Dar deasupra acelui chip erafigura unei femei slabe, emaciate, flãmânde, îndurerate, rase în capºi cu ochii înfundaþi în orbite, care semãna cu o victimã a lagãrelorde concentrare. Gurile lor se miºcau simultan ºi, în acest timp, mi-avenit în minte o melodie pe care am recunoscut-o imediat. Este omelodie care aparþine misticismului iudaic, nu foarte cunoscutã �adicã nu ca ºi cum ai fi auzit Yankee Doodle �, ºi pe care femeia maimult ca sigur nu o mai auzise pânã atunci.Aºa cã i-am zis: �Uite, poate cã o sã þi se parã ciudat, dar amimpresia cã am descoperit ceva. Aº vrea sã încerc ceva. O sãfredonez o melodie ca sã vãd dacã o recunoºti�. Ea a fost de acord,aºa cã am fredonat melodia, care sunã cam aºa�

Cu vocea lui profundã, puternicã, rabinul a început sã cânte omelodie care, astãzi, este mult mai cunoscutã în întreaga lumedecât era la momentul experimentului relatat. Cântecul face partedin tradiþia hasidiþilor din Breslau, iar cuvintele lui sunt dinMaimonide: �Cred cu tãrie în venirea lui Mesia, ºi deºi voi aveade aºteptat, tot cred cã va veni [�]�.

Rabinul Gershom continuã:

Nu se ºtie exact cum a apãrut acest cântec, dar se ºtie cã unii evreidin lagãrele de concentrare au început sã-l cânte ca pe un imn al


credinþei. Astãzi este cunoscut ca �imnul lagãrelor� ºi se spune cãhasidiþii din Breslau l-au cântat în semn de sfidare când au intrat încamerele de gazare, ºtiind cã merg la moarte.

Melodia a fost cântatã ºi atunci când papa Ioan Paul al II-leaa vizitat sinagoga din Roma la sfârºitul anilor �80 ºi a fost deasemenea preluatã de Steven Spielberg în remarcabilul sãu filmdespre Holocaust, Lista lui Schindler. Ambele evenimente auavut loc dupã întâlnirea rabinului Gershom cu vizitatoarea luiblondã.

Auzind cântecul, femeia a scos un strigãt de durere, a începutsã se legene înainte ºi înapoi. Rabinul îºi continuã astfel relatarea:

A izbucnit în lacrimi, a început sã plângã în hohote ºi sã descriescene din lagãrul de concentrare unde spunea cã a murit. A fost uncatharsis, am vorbit îndelung despre ceea ce vãzuse ºi trãise. A începutsã descrie ceea ce vedea. Nu era deloc o trãire cerebralã, ci deveniseistericã. Þipa ºi plângea, aproape în transã, uitându-se în gol ºiurlând [�]. Era ca ºi cum totul s-ar fi întâmplat chiar în momentulacela, încât i-am zis: �Eºti în siguranþã, este în regulã. Spune-mi cevezi. Imagineazã-þi cã este un film�. Încercam astfel sã-i deturnezatenþia de la experienþa fizicã la ceea ce vedea. Era atâta durere ºisuferinþã fizicã, încât, dacã le trãieºti ca ºi cum s-ar întâmpla, poatefi înspãimântãtor.

În cele din urmã, femeia a reuºit sã se detaºeze ºi a descrismai obiectiv ceea ce vedea ºi simþea. Acesta, spune rabinulGershom, a fost începutul procesului de vindecare ce i-a permissã scape de �fobia de naziºti�.

Dar acesta nu a fost decât primul din cele peste douã sute decazuri pe care le-a întâlnit rabinul Gershom ºi despre care vorbeºteîn cartea lui (între timp, a mai descoperit multe altele). Pentru cãmulte dintre ele se referã la modul în care au murit evreii, lecturalucrãrii nu este întotdeauna plãcutã � dar rabinul Gershom afirmãcã acest lucru este nu numai justificat, ci ºi necesar:

182 RE~NCARNAREA

Nu stãrui asupra acestor amãnunte dintr-un soi de înclinaþie morbidã,ci pentru a arãta cã faimoasa formulã �ºase milioane de evrei morþiîn camerele de gazare� nu reflectã deloc multiplele mijloace princare au fost uciºi evreii. ªi nici nu þine cont de zecile de mii de evreicare au murit prin înfometare, muncã excesivã, de boli, prin sinuci-dere sau în marºuri forþate. Mulþi evrei au fost împuºcaþi, înjunghiaþi,violaþi, spânzuraþi, înecaþi, spintecaþi, legaþi de maºini ºi târâþi pejos, arºi, îngropaþi de vii sau omorâþi în experienþe medicale. Nuputem fi decât îngroziþi de imaginaþia diabolicã a detaºamentelornaziste ale morþii, care, dupã cât se pare, n-au dus niciodatã lipsã deimaginaþie în a-ºi tortura victimele.

Îºi pãstreazã sufleteleidentitatea culturalã?

Douã treimi dintre persoanele pe care rabinul Gershom leidentificase, la începutul cercetãrii sale, ca foste victime alenaziºtilor se re`ncarnaserã ca neevrei, iar câþiva ziariºti au fãcut,pornind de la aceastã statisticã, speculaþii deplasate, ceea ce l-aderanjat pe rabin:

Unii îºi închipuie cã, dacã cei care au fost evrei nu se maire`ncarneazã tot în evrei, rezultã cã evreii nu au nici un fel deidentitate culturalã care sã se transmitã de-a lungul secolelor. Aceastãatitudine este aproape o formã de antisemitism. Trebuie sã subliniezcã nu numai evreii, ci ºi multe populaþii tribale au convingerea cãsufletul se va reîntrupa în acelaºi sat, neam sau culturã.

Rabinul Gershom subliniazã, de asemenea, cã eºantionul depopulaþie pe baza cãruia ºi-a scris el cartea provenea în mareparte dintr-o zonã a Americii în care numãrul evreilor era foarteredus. De la publicarea cãrþii, spune el, �am întâlnit sute deoameni care au fost evrei în timpul Holocaustului ºi sunt evrei ºiîn viaþa actualã. Aºa cã cifrele date de mine trebuie revizuite�.


Rabinul admite însã cã nu este de mirare ca anumiþi evrei uciºi denaziºti, ºtiind cã au fost omorâþi tocmai din cauza trãsãturilor lorevreieºti, sã moºteneascã din viaþa lor anterioarã teama de a aveapãrul negru sau alte caracteristici rasiale distinctive.

Rabinul Gershom a publicat o continuare a cãrþii, intitulatã FromAshes to Healing [De la cenuºã la vindecare] ºi care conþine �cinci-sprezece poveºti adevãrate� despre întâlniri mistice cu Holocaustul.Printre acestea se numãrã ºi cea a Lenei-Marie Broman, istorisitãmai pe larg decât ar fi putut-o face la conferinþa din Norvegia, lacare am participat ºi eu. Acolo, Lena-Marie Broman povesteºtecã, mergând la psihoterapeutul pe nume Carl, ºi-a dat curândseama cã acela era chiar comandantul de lagãr care, în cele dinurmã, îi trimisese la moarte pe ea ºi pe copiii ei. Dar, la fel cumse întâmplase ºi în viaþa anterioarã, ea ºi Carl au devenit iubiþi,iar acum lucreazã împreunã la Uppsala, în Suedia, ajutându-i ºipe alþii sã se vindece.

Holocaustul ºi legile karmei

Atrocitãþile de genul celor sãvârºite de naziºti ne fac sã nepunem întrebãri serioase cu privire la natura karmei � aºa-numitalege spiritualã a cauzei ºi efectului, care se presupune cã ia încalcul faptele noastre bune ºi rele, de-a lungul mai multor vieþi.Holocaustul ne pune în faþa unei situaþii de tipul �ce a fost maiîntâi: oul sau gãina?� � deoarece, atunci când judecãm un eveni-ment prin prisma legii karmei, trebuie sã stabilim cine estevictima ºi cine este cãlãul.

Aºa cum am vãzut în capitolul 1, lordul Dowding, mareºal alRoyal Air Force, a primit replica multor persoane indignate dedeclaraþia fãcutã de el la o întrunire publicã: �Am motive sãcred, a spus el, cã cei care au semãnat seminþele cruzimii

184 RE~NCARNAREA

abominabile în timpul Inchiziþiei ºi-au cules roadele la Belsen ºiBuchenwald�.

Printre cei care l-au criticat în cadrul intensei dezbateri de presãdeclanºate de declaraþia lui s-a numãrat ºi Hannen Swaffer, reputatziarist englez ºi adept convins al credinþei în viaþa de dupã moarte.Acesta a afirmat cã, dacã lordul Dowding are dreptate, atunci

trebuie sã avem parte de acte de cruzime, pentru ca torþionarii sãsufere ºi ei la rândul lor. Atunci de ce sã ne mai strãduim sã facemo lume mai bunã? De ce sã mai încercãm sã punem capãt rãzboaielor?De ce sã mai cãutãm o organizare socialã idealã? Dacã Dowding aredreptate, înseamnã cã suntem victimele unei imuabile legi a rãzbu-nãrii, la care trebuie sã ne supunem. Iar dacã el are dreptate,înseamnã cã Belsen ºi Buchenwald au fost create de Dumnezeu, carei-a folosit pe Hitler ºi Himmler ca instrumente pentru a-ºi împlinivoinþa. Aproape cinci milioane de evrei au fost exterminaþi de laînceputul rãzboiului. Oare cu toþii au fost pedepsiþi pentru nelegiuricomise în vreo existenþã anterioarã? Dacã este aºa, înseamnã cãtorþionarii evreilor au avut dreptate. Nu! Nu! Nu!

Un alt cititor, comentând ideea cã naziºtii înºiºi vor fi torturaþiîntr-o viaþã viitoare, observa: �Rezultã deci cã cei care au fost dejatorturaþi, devenind în viaþa actualã torþionari, vor trebui torturaþidin nou de cãtre torþionarii lor iniþiali. Ceea ce este absurd�.

Rabinul Gershom rãmâne, probabil, vocea raþiunii în aceastãdezbatere despre legea karmicã:

Ce se întâmplã oare atunci când este rãzboi ºi sunt uciºi simultan omulþime de oameni, înainte de ceea ce eu aº numi capãtul firesc alvieþii lor? Sunt oameni care mor la o vârstã foarte fragedã. Mor înbombardamente. Mor pe câmpul de luptã. Iar când se întâmplã unaca asta, cred cã lucrurile se cam încâlcesc [�]. Rãzboiul tulburã,într-un fel, întregul proces karmic ºi, de aceea, eu cred cã uniioameni, murind prematur, lasã în urmã treburi nerezolvate. Ei simtcã trebuie sã se întoarcã pe pãmânt. Iar acesta este unul dintre motivelepentru care unii evrei nu s-au mai re`ncarnat tot în evrei. Pe de altã


parte, nici nu existau destule trupuri în care aceºtia sã se re`ncarneze:nu existau ºase milioane de evreice gravide, aºa cã au profitat deprimul embrion disponibil, indiferent de identitatea lui culturalã saude familia din care provenea ºi s-au întors cât de repede au putut.

Pilotul german renãscut în Scoþia

Din câte ºtiu, nu existã nici un lider nazist care sã se fi nãscutdin nou. Sau poate cã s-a re`ncarnat în vreun loc sigur din Americade Sud. ªtiu însã cã existã un pilot german care a murit la bordulunui avion Dornier ºi s-a reîntrupat în Scoþia� înrolându-seulterior în RAF.

Ken Llewelyn, care a intrat în RAF în anii �60 ºi s-a instruit capilot, a trebuit sã renunþe când ºi-a dat seama cã îi este fricã sãzboare la altitudini mari. El a emigrat în Australia, unde a devenitofiþer însãrcinat cu relaþiile publice în cadrul Royal AustralianAir Force. De la o femeie medium, Ken a aflat o informaþiesurprinzãtoare prin care se explica fobia lui de înãlþime. Femeiai-a spus lui Ken cã fusese pilot în Luftwaffe ºi cã avionul luifusese doborât deasupra Angliei. Curând dupã aceea, în timpulunei vizite în Anglia, Ken a vizitat Colegiul Arthur Findlay, uncentru spiritist de la Stansted, în Essex, unde a primit ºi altemesaje mediumnice despre presupusa lui viaþã anterioarã. A aflat,printre altele, cã în timpul impactului fusese decapitat ºi cã vamai primi informaþii în acest sens de la o rudã.

Ken s-a dus apoi la Newport, în Þara Galilor, unde unchiul luii-a spus cã prin 1942, în timp ce era într-o misiune de patrularela Sheringham, prin smârcurile din Norfolk, �a gãsit într-adevãrtrupul decapitat al unui pilot de Dornier, care purta însemneleLuftwaffe�. Informaþia i-a permis lui Ken Llewelyn sã-l identificepe pilot în persoana lui Friedrich Wilhelm Dorflinger. ªi a aflat

186 RE~NCARNAREA

mai multe despre prãbuºirea avionului atunci când, supus regresieihipnotice, a retrãit clipele în care sistemul de comandã s-a blocat,unul dintre motoare a luat foc, iar el a ordonat echipajului sã sesalveze.

Sfârºitul incredibil al acestei cãutãri de opt ani s-a produs înmomentul în care Ken a dat de urma lui Helmut Scrypezak �copilotul din viaþa anterioarã a lui Ken ºi singurul supravieþuitoral prãbuºirii �, iar cei doi s-au regãsit. În cartea sa, intitulatãFlight Into the Ages [Zbor în trecut], Ken povesteºte cã, la sfârºitulîntâlnirii, �ne-am aruncat amândoi unul în braþele celuilalt, cuochii în lacrimi�.

187�M| VOI ÎNTOARCE�

Capitolul 16

�M\ voi întoarce�

Preotul reîntrupat

Î n timp ce era singurã acasã, brazilianca Dona Marine a fostºocatã sã audã o voce de bãrbat care o striga pe nume, în timp

ce perdelele se miºcau într-un mod ciudat. Femeia era convinsã cãambele fenomene erau paranormale. Era de asemenea convinsãcã recunoscuse vocea. Era vocea pãrintelui Jonathan, care fusesecapelan la ºcoala ei, cu mulþi ani în urmã, ºi de care o legase ostrânsã prietenie, complet inocentã, ce continuase ºi dupã ce eaterminase ºcoala ºi se mãritase. Aceastã prietenie se încheiase doaratunci când preotul se mutase în alt oraº, iar Dona adusese pe lumemai mulþi copii. Dar de ce oare, în 1972, dupã atâþia ani de cândnu se mai vãzuserã, Dona Marine auzise dintr-o datã vocea lui?

Ceea ce femeia nu putea ºti pe cãi naturale era faptul cã, înziua aceea, la 800 km depãrtare, în oraºul Belo Horizonte, pãrinteleJonathan fusese victima unui grav accident de circulaþie ºi se aflala spital, în comã, stare din care nu avea sã-ºi mai revinã. Înnoaptea aceea, preotul i-a apãrut în vis Donei Marine, strigând-ope nume ºi întinzându-ºi braþele spre ea.

Care sã fi fost semnificaþia acelui vis? Nu dupã multã vreme,postul de radio local a difuzat ºtirea despre moartea într-unaccident de maºinã a cunoscutului preot în vârstã de 47 de ani. La

188 RE~NCARNAREA

aflarea veºtii, Dona s-a întristat, desigur, rãmânând nedumeritãcã strania ei experienþã ºi visul din timpul nopþii coinciseserã cumoartea preotului. Curând însã, nu s-a mai gândit la acest lucru,preocupatã fiind de probleme mai lumeºti.

În 1980, familia a sporit cu naºterea unui nou copil: un bãiatcare a primit numele de Kilden. Dona Marine i-a dat copilului ºiun al doilea nume � Alexandre �, numele cu care i se adresa eapãrintelui Jonathan când vorbeau între patru ochi. Primii ani dinviaþa copilului au fost relativ normali, cu excepþia faptului cãpãrea sã aibã vise agitate, însoþite de mici efecte de tip �poltergeist�.Ulterior însã, când abia împlinise doi ani, copilul a început sãspunã lucruri ciudate, care o îngrijorau pe mama lui.

Totul a început când Dona, spunându-i pe nume, a primiturmãtorul rãspuns: �Nu sunt Kilden, prostuþo. Sunt Alexandre!�.Dona Marine a crezut cã este vorba de o simplã preferinþã a luipentru al doilea nume. Curând însã ºi-a dat seama cã era mai multdecât atât, deoarece bãieþelul a adãugat: �Sunt preotul. SuntAlexandre!�.

La scurt timp dupã ce copilul a împlinit trei ani, mama l-aîntrebat, în timp ce-i fãcea baie, de unde vine � aºa cum seamuzase sã-i întrebe pe toþi copiii ei de-a lungul anilor. �Unde l-agãsit mãmica pe bãieþelul ei?�, l-a descusut ea.

Kilden a rãspuns imediat ºi fãrã ezitare: �Eram pe scuterulmeu, când a dat peste mine un camion. Am cãzut, m-am lovit lacap ºi am murit. M-am dus pânã jos, în adâncuri� iar acum m-airegãsit sub alt chip�.

Dona Marine a încercat sã-ºi ascundã uimirea.�ªi când s-au întâmplat toate astea?�, a întrebat ea.�Când eram Padre�, a rãspuns el fãrã sã ºovãie.Dovedind o remarcabilã stãpânire de sine ºi înþelegând exi-

genþele ºtiinþei, Dona Marine a luat copilul, încã ud, ºi l-a aºezat


iute pe pat, apoi s-a dus sã noteze întocmai spusele lui, cât încãîi erau proaspete în minte.

Toate acestea s-au petrecut la opt ani de la moartea pãrinteluiJonathan. Dar Dona Marine s-a mirat sã-l audã pe Kilden vorbindde un scuter: în ºtirile de la radio se spusese cã moartea pãrinteluiJonathan se datorase unui accident rutier. Dona Marine s-a dus sãverifice la poliþie, unde i s-a dat sã citeascã raportul complet asupraaccidentului, care demonstra cã preotul se afla, într-adevãr, pescuter în momentul acela.

Treptat, copilul a dezvãluit ºi alte lucruri din amintirile de pevremea când trãise în persoana pãrintelui Jonathan. El a recunoscut,fãrã sã-i arate nimeni, fotografii cu ºcoala mamei lui, arãtândspre pozã ºi zicând (ca ºi cum ar fi fost pãrintele Jonathan): �Eueram aici, iar mami era acolo�. În plus, când a auzit un cânteccare îi plãcea foarte mult preotului, bãiatul a izbucnit în lacrimi.De asemenea, a recunoscut numele a douã persoane despre carea pomenit mama lui. Vorbea adeseori despre �Când eram mare�.Copilul avea multe amintiri referitoare la cauza morþii lui dinviaþa anterioarã. Kilden a dat semne de panicã atunci când a auzitpentru prima oarã sirena unei ambulanþe, iar în timpul uneidiscuþii în familie, destul de morbide, despre cum este mai binesã mori, a spus cã cel mai rãu este sã mori în accident. ªi zicândaceasta, ºi-a întins mâinile ca ºi cum ar fi apucat ghidonul uneimotociclete.

La vârsta de treisprezece ani, Kilden mai avea încã amintiridin viaþa anterioarã ºi a putut descrie felul în care a ieºit dintrup; relatarea lui este incredibil de asemãnãtoare cu numeroaselemãrturii ale celor care au trecut prin moarte clinicã. Auzindu-i pepãrinþii lui, care vorbeau despre ce va fi simþit un prieten al lorucis într-un accident de maºinã, Kilden a intervenit:

Se întâmplã în felul urmãtor: cel care a fost accidentat este adus laspital, într-o camerã plinã cu aparate pe care doctorii le pun în

190 RE~NCARNAREA

funcþiune. Îþi conecteazã aparatele la creier ºi la inimã ºi încearcãsã-þi salveze viaþa. Apoi, tu te ridici din trup, te retragi într-un colþal tavanului ºi te uiþi cum medicii se luptã sã te salveze. Dupã aceea,în peretele de lângã mine [sic!] apare o gaurã mare, ca un tunel,care încearcã sã mã absoarbã�

�Pe tine sau pe cel accidentat?�, l-a întrebat mama lui, observândtrecerea bruscã la persoana întâi. Copilul a pãrut încurcat:

�Pãi, cred cã eu eram. Mi-am vãzut corpul ºi i-am vãzut pemedici încercând sã mã salveze�.

Cei de faþã s-au întrebat dacã nu cumva Kilden povesteºtevreun documentar despre moartea clinicã, pe care-l vãzuse, darbãiatul a spus cã nu era nici vorbã de aºa ceva:

Când eºti absorbit prin gaura aceea ºi tras prin tunel, vezi la capãtullui o luminã puternicã. Lumina era atât de intensã, încât a trebuit sãîntorc privirea. Era o luminã foarte puternicã, iar tunelul s-a închisîn spatele ei. În acelaºi timp, medicii mutã ecranul unui aparat cares-a oprit. Toate aparatele s-au oprit [�].

Un vecin al Donei Marine i-a scris lui Hernani GuimarãesAndrade, cel mai mare cercetãtor brazilian din domeniul parapsiho-logiei, fondator al Institutului Brazilian de Cercetãri Psihobiofizice,ºi i-a povestit despre ceea ce pãrea a fi un caz dovedit de re`ncar-nare. Întâmplãtor, Andrade se numãrã printre corespondenþiiinternaþionali ai revistei mele. În urma scrisorii primite, Andradei-a cerut Donei Marine mai multe detalii despre acest caz ºi a fostatât de impresionat de relatarea completã pe care i-a transmis-ofemeia, încât s-a urcat imediat în maºinã ºi a parcurs 800 dekilometri, pânã acasã la ea, unde a intervievat-o. Andrade, care astudiat în Brazilia 75 de cazuri de re`ncarnare, considerã cãpovestea lui Kilden este cea mai convingãtoare dintre toate � deaceea a ºi scris o carte despre ea, Renasceu por amor [Renãscutdin dragoste], disponibilã însã doar în portughezã.


Scriitorul Guy Lyon Playfair, care ºtie portugheza, a fãcut orecenzie a acestei cãrþi pentru Reincarnation International Magazine,aducând un omagiu probitãþii dovedite de Dona Marine, principalamartorã a cazului, care a refuzat orice formã de recompensãmaterialã ºi care a insistat, pentru a-ºi proteja familia, ca pentrutoate persoanele implicate sã fie folosite pseudonime. Playfair,care i-a adus laude ºi lui Andrade pentru riguroasele lui metode decercetare, a evocat studiile acestuia în propriile lui cãrþi, The FlyingCow [Vaca zburãtoare] ºi The Indefinite Boundary [Hotarul neºtiut].

Playfair conchide:

Rareori mi-a fost dat sã gãsesc un caz atât de convingãtor în domeniulparapsihologiei, ca acela descris în aceastã carte captivantã ºi neobiº-nuitã; este deopotrivã o fascinantã poveste cu dimensiune umanã ºiun remarcabil exemplu de cercetare ºtiinþificã.

�Vise premonitorii�

Visul atât de clar avut de Dona Marine în ziua morþii pãrinteluiJonathan ar putea fi interpretat ca un gest prin care acesta îºianunþa intenþia de a se întoarce la ea sau de a relua legãtura cu ea,ceea ce a ºi fãcut, re`ncarnându-se în fiul ei. Acest lucru poatepãrea neverosimil, dar visele ºi alte tipuri de predicþii sunt extremde frecvente în cazurile de re`ncarnare. În anumite culturi existãchiar credinþa în aºa-numitele �vise premonitorii�, în care persoanase aratã pentru a-ºi face cunoscutã dorinþa de a se reîntrupa.

Soþul renãscut

Un astfel de exemplu este acela al unui tânãr din India care amurit de holerã la vârsta de 19 ani, când soþia lui era însãrcinatãîn luna a doua. Curând dupã ce a murit, Mamd Nandan Sayay is-a arãtat soþiei lui în vis ºi i-a spus cã se va naºte din nou ca fiu

192 RE~NCARNAREA

al ei. O dovadã va fi, a mai spus el, cã va avea o cicatrice pe capºi va refuza sã sugã la sânul mamei lui. Aºa cum i se prevestise,femeia a nãscut un bãiat care prezenta o cicatrice de vreo 2 cm înzona occipitalã ºi nu voia sã sugã la pieptul mamei sale. O altãconfirmare s-a produs atunci când bãiatul avea cinci ani. Destulde nedumerit de situaþia în care se afla, el i-a mãrturisit mameilui cã era soþul ei ºi cã bunicii îi erau pãrinþi.

Fiul renãscut

Doi soþi englezi care ºi-a pierdut primul copil pe vremea cândlocuiau în Malacca erau convinºi cã acesta se nãscuse din nou înfamilia lor. Mama, care s-a dus acolo ca soþie a unui inginer, l-anãscut pe Philip Pryce Smith în octombrie 1920, dar copilul amurit de dizenterie, la o lunã dupã ce împlinise cinci ani. Pentrua o ajuta sã depãºeascã pierderea suferitã, tatãl ºi-a trimis soþiaîndureratã într-o croazierã în Birmania, iar ea ºi-a petrecut ceamai mare parte a timpului plângând ºi rugându-se. Apoi a avut unvis în care Philip o lua de gât ºi îi spunea: �Mã voi întoarce latine, mãmico�. La paisprezece sãptãmâni de la moartea lui Philip,femeia a mai avut un vis în care bãiatul promitea cã se va întoarce�la douã luni dupã Crãciun�. În februarie 1927, mama lui Philipa nãscut un bãiat pe care nu este de mirare cã l-a botezat totPhilip. Iar pe mormântul celui dintâi a fost pusã o piatrã pe careerau gravate urmãtoarele cuvinte: �Întru slava lui Dumnezeu ºiamintirea preþioasã a fiului nostru drag, Philip Pryce Smith,nãscut pe 22 octombrie 1920, mort pe 22 noiembrie 1925,renãscut pe 23 februarie 1927. «Nebãnuite cãi alege Domnul/Minunile spre-a ºi le sãvârºi»*�.

* �God moves in a mysterious way/ His wonders to perform� � primeleversuri dintr-un poem religios aparþinând autorului englez WilliamCowper (1731-1800) (n.t.).


Reîncarnarea victimeiunui asasinat

Nu a existat nici un vis premonitoriu care sã-i avertizeze pepãrinþii lui Malik Unlutaskiran cã fiul lor va fi re`ncarnareaaltcuiva. Dar, la douã zile dupã naºterea lui în localitatea Adanadin Turcia, mama lui a avut un vis foarte intens, în care nou-nãscu-tul ei insista sã i se schimbe numele din Malik în Necip. Pãrinþiilui i-ar fi îndeplinit dorinþa dacã în familie nu ar fi existat deja unNecip � or, potrivit unei superstiþii locale, o asemenea repetiþie arfi adus ghinion. Aºa cã nu i-au schimbat numele în Necip, ci înNecati.

De îndatã ce a învãþat sã vorbeascã, Necati a început sãpovesteascã întâmplãri din viaþa lui anterioarã, folosind termeni,cuvinte ºi nume necunoscute celor din familia lui. Apoi a relatato agresiune în urma cãreia persoana în care fusese întrupat,Necip Budak, murise. În viaþa lui precedentã, Necati fuseseînsurat cu o anume Zehra ºi avusese mai mulþi copii. Dar secertase din cauza unor fleacuri cu cel mai bun prieten al lui,Ahmed Renkli, iar în cursul disputei se alesese cu câteva tãieturide cuþit. Cãzuse la podea, într-o baltã de sânge, ºi murise.

Multe dintre aceste afirmaþii s-au confirmat mai târziu, iaratunci când Necati a fost dus acasã la Necip Budak, el ºi-arecunoscut vãduva ºi copiii, zicându-le pe nume � cu excepþiafetiþei celei mai mici, care se nãscuse dupã moartea lui. Necati aarãtat chiar ºi o cicatrice de pe coapsa vãduvei lui, unde a spus cãel o tãiase cu cuþitul odatã, când se certaserã.

194 RE~NCARNAREA

Fiica reîncarnatã

Nu toate premoniþiile legate de re`ncarnare apar în vis. Deexemplu, în august 1905, soþia cãpitanului Florindo Batista a avuto viziune în stare de veghe în care i s-a arãtat fiica ei, Blanche,moartã cu trei ani în urmã. �Mãmico, am sã mã întorc�, i-a spusea. La vremea aceea, doamna Batista era însãrcinatã în luna adoua. Când a nãscut o nouã fetiþã, i-a dat tot numele de Blanche.În timpul scurtei ei existenþe, prima Blanche avusese o dãdacãelveþianã, pe nume Maria, care obiºnuia sã-i cânte un cântec deleagãn francez. Dupã moartea fetiþei, cântecul fusese interzis încasã, din cauza amintirilor dureroase pe care le trezea � dar ceade-a doua Blanche a început dintr-o datã sã-l cânte� cu accentfranþuzesc. Când mama ei a întrebat-o de unde îl ºtia, fetiþa arãspuns: �Din capul meu�.

Femeia �stearpã� care a nãscutdouã gemene

Un caz similar cu cel de mai sus este acela al fiicei lui CarmeloSamona, un medic din Palermo, Sicilia. Alexandrina Samonamurise de meningitã pe 15 martie 1910 ºi, ca urmare a uneisarcini pierdute anterior ºi a unei operaþii, se credea cã doamnaSamona nu va mai putea face copii. Dar, la trei zile dupã cemurise, la vârsta de cinci ani, Alexandrina i s-a arãtat mamei eiîn vis ºi i-a spus sã nu mai þinã doliu. �N-am plecat de lângã tinepentru totdeauna�, a spus ea. �O sã mã întorc.� Acest vis atulburat-o pe mama fetiþei, mai ales cã s-a repetat dupã trei zile,când a fost însoþit de un fenomen ciudat: trei bãtãi puternice înuºa de la sufragerie, unde nu era nimeni.


Prietenii au îndemnat-o pe doamna Samona sã meargã la oºedinþã de spiritism, unde femeia a primit, se pare, niºte mesajede la fiica ei decedatã, în care aceasta îºi confirma intenþia de ase naºte din nou înainte de Crãciun ºi spunea cã ea fusese cea carebãtuse în uºã. În plus, copilul i-a spus doamnei Samona: �Maieste un copil în tine�, sugerând astfel cã mai exista un spirit careplãnuia sã se nascã în acelaºi timp cu ea, în chip de sorã. Toateacestea s-au întâmplat pe vremea când doamna Samona credea cãnu va mai putea face copii niciodatã � ºi, prin urmare, a consideratcã ceea ce i se întâmpla era fie rezultatul unei escrocherii, fieexpresia unui delir. În plus, datã fiind starea ei de sãnãtate foartefragilã, care fãcea problematicã o eventualã sarcinã, pãrea puþinprobabil ca ea sã mai nascã un copil � ºi cu atât mai puþin gemeni,neexistând de altfel nici un precedent în familie.

Cu toate acestea, pe 22 noiembrie 1910, doamna Samona anãscut douã fetiþe gemene, pe care le-a botezat Alexandrina ºiMaria-Pace. În plus, cea de-a doua Alexandrina prezenta asemã-nãri clare cu sora ei decedatã, printre care o dilataþie a vaselor desânge de la ochiul stâng (hiperemie), precum ºi o excrescenþã înspatele urechii drepte. Doctorul Samona a consemnat în detaliutoate asemãnãrile dintre cele douã Alexandrine, cel mai uimitoraspect fiind legat de amintirile celei de-a doua Alexandrine despreviaþa ei anterioarã. Meritã sã amintim aici relatarea lui despre oanumitã întâmplare petrecutã pe vremea când a doua Alexandrinaavea zece ani:

Acum doi ani, vorbeam cu fetele noastre gemene, propunându-le sãfacem o excursie la Monreale, [unde] existã una dintre cele mai fru-moase biserici normande. Soþia mea le-a spus fetelor: �La Monrealeo sã vedeþi niºte lucruri cum n-aþi mai întâlnit pânã acum�. Alexandrinaînsã a replicat: �Mamã, dar eu ºtiu cum e la Monreale, am mai fostacolo�. Soþia mi-a spus cã Alexandrina nu mai fusese niciodatã laMonreale, dar fata a intervenit: �Ba da, am fost. Nu þii minte cã eraacolo o bisericã mare, care avea deasupra statuia unui bãrbat cu

196 RE~NCARNAREA

braþele deschise? ªi nu-þi aminteºti cã am mers acolo împreunã cuo doamnã care avea coarne, ºi în oraº ne-am întâlnit cu niºte preoþimici, îmbrãcaþi în roºu?�. Deodatã, soþia ºi-a adus aminte cã ultimaoarã când fuseserãm la Monreale eram cu Alexandrina, cu câtevaluni înainte ca ea sã moarã, ºi cã, împreunã cu noi, era o cunoºtinþãde-a noastrã, care venise de la þarã pentru o consultaþie medicalãla Palermo, deoarece îi apãruserã niºte crescãturi pe frunte. Deasemenea, tocmai când intram în bisericã, ne întâlniserãm cu ungrup de tineri preoþi greci cu sutane albastre, împodobite cu roºu.Ne-am mai amintit cã toate acestea o impresionaserã foarte tare pefetiþa noastrã.

Promisiuni de reîncarnare

Dar ºi mai uluitoare sunt cazurile în care persoanele promit,înainte de a muri, cã se vor re`ncarna, sugerând astfel cã noi, oamenii,putem alege întru câtva cum ºi unde ne vom naºte din nou.

Cele douã Marii

Maria Januaria de Oliveiro � cunoscutã sub numele de Sinhaí �s-a îndrãgostit de doi bãrbaþi, dar nici unul dintre ei nu a primitbinecuvântarea tatãlui fetei. Sinhaí a devenit depresivã, apoi s-aîmbolnãvit, timp în care i-a spus unei prietene de familie, IdaLorenz, cã este nemulþumitã de viaþa ei ºi cã vrea sã moarã. A maispus cã vrea sã se nascã din nou ca fiicã a Idei ºi cã va dovedi cãs-a re`ncarnat prin ceea ce va povesti despre viaþa ei anterioarã.A murit a doua zi, la vârsta de 28 de ani, dar s-a re`ncarnat,întocmai cum spusese, în familia Lorenz din Rio Grande do Sul,în Brazilia. A fost botezatã Maria. Când s-a fãcut mare, a începutsã vorbeascã despre viaþa ei anterioarã, spunând cum a chemat-oºi dând multe alte informaþii. Tatãl ei, care era profesor, a fostfoarte interesat de amintirile ei ºi a consemnat cã fetiþa a fãcut o


sutã douãzeci de declaraþii distincte, reuºind totodatã sã identificemulte persoane pe care Sinhaí le cunoscuse. Maria le-a spuspãrinþilor ei multe lucruri pe care aceºtia nu le ºtiau ºi care autrebuit confirmate de alþii. Se pare cã cei din familia Lorenz auavut parte cu vârf ºi îndesat de experienþe de re`ncarnare, dupãcum cititorii au aflat deja din capitolul 4.

Bãrbatul reîncarnat ca fiu al nepoatei lui

În Alaska avem cazul lui Victor Vincent, un pescar în vârstã deetnie tlingit, care i-a spus nepoatei lui, doamna Corliss Chotkin,cã, dupã moarte, se va re`ncarna ca fiu al ei. El a mai prezis cãnepoata lui îl va recunoaºte dupã douã cicatrice rãmase în urmaunor mici operaþii � una lângã baza nasului, iar cealaltã pe spate �pe care se aºtepta sã le pãstreze ºi în viaþa viitoare. Cam la un anºi jumãtate dupã moartea lui Victor, în primãvara anului 1946,femeia a nãscut un bãieþel cãruia i s-a dat numele tatãlui. CorlissChotkin junior nu numai cã avea douã semne din naºtere exactacolo unde spusese Victor Vincent, dar, la vârsta de un an ºi olunã, când mama lui încerca sã-l facã sã-ºi repete numele, el i-aspus: �Nu ºtii cine sunt? Sunt Kahkody�. Acesta era numeleindian al lui Victor. Ulterior, copilul a recunoscut o serie depersoane pe care le ºtia Victor Vincent ºi a dat mai multe informaþiicare au demonstrat autenticitatea cazului.

Bãrbatul reîncarnat în propriul lui nepot

În aceeaºi parte a lumii, un caz extraordinar de asemãnãtor cuprecedentul este acela al altui pescar din Alaska, William George,care i-a spus fiului sãu, Reginald, cã, dupã moarte, vrea sã sere`ncarneze: �Ascultã-mã cu atenþie, i-ar fi zis el. Dacã treabaasta cu re`ncarnarea e adevãratã � re`ncarnarea în lumea asta �, o

198 RE~NCARNAREA

sã mã întorc ºi o sã fiu eu fiul tãu�. Când Reginald l-a întrebatcum îl va recunoaºte, William George i-a rãspuns cã va avea douãaluniþe proeminente � una pe umãrul stâng, cealaltã pe antebraþ �,identice cu cele din viaþa actualã. De asemenea, i-a dat fiului sãuun ceas, zicând: �Pãstreazã-l pânã mã întorc�. La rândul lui,Reginald a încredinþat ceasul soþiei sale, Susan, iar femeia l-a pusîn caseta ei cu bijuterii. Câteva zile mai târziu, William George aplecat într-o expediþie de pescuit din care nu s-a mai întors.

Dupã aproape nouã luni, pe 5 mai 1950, Susan George a aduspe lume un fiu care prezenta douã aluniþe proeminente exact înlocurile prezise de bunicul lui. I s-a dat numele de WilliamGeorge al II-lea. Pe mãsurã ce creºtea, copilul semãna tot maimult cu tatãl tatãlui sãu, unele asemãnãri neputând fi explicategenetic. Se purta cu sora bunicului sãu ca ºi cum ar fi fost sora luiºi li se adresa fraþilor ºi surorilor tatãlui sãu cu �fiule� ºi �fatamea�. Iar odatã, când s-a uitat în caseta cu bijuterii a mamei lui,a observat ceasul pe care îl lãsase spre pãstrare fiului sãu Reginald.�Ãsta-i ceasul meu!�, a spus el.

Aºa cum ni s-a relatat, o datã cu trecerea timpului, WilliamGeorge al II-lea s-a împãcat cu gândul cã, dupã cât se pare, estepropriul lui bunic.

199CONFRUNTA}I CU PROPRIII LOR UCIGA{I

Capitolul 17

Confrunta]i cu propriii lor uciga[i

Soacra ucisã

S periatã la vederea unei femei pe care n-o mai vãzuse niciodatã,Sunita Singh a fugit la bunica ei spunând: �O sã mã omoare

din nou�. Sunita era atât de înspãimântatã de femeia cu pricina,încât bunica ei n-a avut încotro ºi a trebuit sã plece cu fetiþa de laîntrunirea la care luau parte. Mai târziu, s-a dovedit cã femeia decare se speriase Sunita era nora persoanei în care fata pretindeacã fusese întrupatã în viaþa anterioarã.

Aceastã poveste a unei victime care, dupã toate probabilitãþile,se întâlneºte cu propriul ei ucigaº este relatatã de cercetãtoareaindianã dr. Satwant Pasricha în cartea sa Claims of Reincarnation[Mãrturii despre re`ncarnare]. ªi, poate pentru cã atât de multevieþi anterioare reamintite par sã se fi încheiat violent, carteaeste, indiscutabil, unicã.

Sunita Singh era singurul copil al pãrinþilor ei ºi trãia într-unsat din districtul Mainpuri, în Uttar Pradesh; avea doar doi ani ºijumãtate când bunica ei a dus-o la o întrunire dintr-un sat vecin.Pe atunci, apucase deja sã le spunã pãrinþilor ei cã fusese ucisã.Dar vederea femeii pe care o acuza de crimã pare sã-i fi declanºatamintirile din viaþa anterioarã; Sunita nu numai cã ºi-a manifestatteama cã ar putea fi iarãºi ucisã, dar a ºi început sã ofere infor-maþii suplimentare despre întruparea ei precedentã.

200 RE~NCARNAREA

Fosta ei norã, a declarat ea, angajase niºte goondas (bandiþi)care s-o omoare. Sunita a descris pânã ºi zadarnica ei încercarede a scãpa. Cazul Sunitei Singh nu ne oferã decât ºase declaraþiiverificabile, dar dr. Pasricha a gãsit confirmarea faptului cã ofemeie pe nume Ram Dulari fusese ucisã în martie 1961 într-unsat situat la vreo doi kilometri depãrtare ºi cã, potrivit rezultatuluinecropsiei, femeia murise înjunghiatã, exact cum afirmase Sunita.Trupul ei fusese incinerat imediat dupã mecropsie.

Sunita se nãscuse abia în 1967, la ºase ani dupã crimã, iarpãrinþii ei o sfãtuiserã sã nu-ºi mai povesteascã amintirile dinviaþa anterioarã, pentru cã, dupã cum am aflat, se temeau sã n-opiardã, dar ºi pentru cã erau îngrijoraþi cã, dacã va mai povesti,ucigaºul ei din viaþa anterioarã ar putea lovi din nou. Se pare cã,de-a lungul întregii ei copilãrii, Sunita fãcea febrã ori de câte orio vedea pe femeia pe care o acuza cã i-a luat viaþa în timpulprecedentei sale întrupãri. De asemenea, manifesta fobie faþã decuþite ºi de întuneric.

Tânãrul moºtenitor dispãrut

Ravi Shankar Gupta vorbea cu mult mai multã uºurinþã despreomorul cãruia îi cãzuse victimã. Pe la doi-trei ani, le-a povestitpãrinþilor sãi despre viaþa lui trecutã, dându-le chiar numele ºiocupaþia tatãlui sãu, numele ucigaºilor, locul crimei ºi alte amã-nunte despre viaþa ºi moartea lui Munna Prasad, persoana caresusþinea el cã este. Ulterior, ori de câte ori îi vedea pe cei doibãrbaþi pe care-i indicase ca fiind ucigaºii lui, pãrea îngrozit.

Munna, al cãrui tatã, Jageshwar Prasad, era frizer la Kanauj,un oraº din districtul Chhipatti, în Uttar Pradesh, India, aveadoar ºase ani când a fost luat din locul în care se juca ºi ucisbrutal, cu un cuþit sau cu un brici. Presupuºii lui ucigaºi erau


niºte vecini � Jawahar, tot frizer, ºi Chaturi, spãlãtor de haine �care fuseserã vãzuþi cu Munna în ziua în care acesta dispãruse.Ulterior, Chaturi ºi-a recunoscut crima, iar capul retezat ºi mutilatal bãiatului, precum ºi câteva dintre hainele lui au fost descoperite.Dupã ce a fost însã acuzat oficial de crimã, Chaturi ºi-a retrasmãrturia ºi, neexistând martori, dosarul a fost închis, iar cei doisuspecþi au fost puºi în libertate.

S-a presupus cã motivul crimei a fost acela de a-l lãsa fãrãmoºtenitor pe Jageshwar Prasad, pentru ca unul dintre fãptaºi,rudã cu el, sã-i poatã moºteni averea.

Ravi Shankar Gupta s-a nãscut în iulie 1951, la ºase luni dupãuciderea lui Munna, iar pãrinþii lui ºi-au dat seama cã are amintiridintr-o viaþã anterioarã atunci când bãiatul a început sã cearãniºte jucãrii despre care spunea cã sunt în �casa cealaltã�. Printrecei care au confirmat declaraþiile lui privitoare la o existenþãanterioarã ºi mai ales la crimã se numãra ºi învãþãtorul lui, carele-a auzit înainte ca Ravi Shankar sã împlineascã ºase ani.

În cele din urmã, vestea a ajuns la tatãl lui Munna, care a venitacasã la Gupta, spre nemulþumirea tatãlui lui Ravi Shankar, care,considerând acest lucru o intruziune ºi temându-se cã JageshwarPrasad ar putea încerca sã-i ia fiul de lângã el, a refuzat sã stea devorbã cu vizitatorul ºi nu l-a lãsat nici pe bãiat s-o facã. Maitârziu însã, mama copilului a permis o întâlnire între cei doi, lacare Ravi Shankar a putut povesti cu de-amãnuntul crima; relata-rea lui corespundea foarte mult cu ceea ce reuºise sã punã cap lacap tatãl bãiatului ucis, pe baza mãrturiei retractate a lui Chaturiºi a concluziilor la care ajunsese el însuºi examinând locul crimeiºi cadavrul mutilat. Totuºi, tatãl lui Ravi Shankar a refuzat sãcoopereze, l-a bãtut pe copil, interzicându-i sã mai povesteascãdespre viaþa lui anterioarã, ba chiar l-a expediat departe dedistrictul lui timp de mai bine de un an.

202 RE~NCARNAREA

De fapt, relatarea detaliatã de cãtre Ravi Shankar Gupta auciderii lui Munna Prasad ºi identificarea de cãtre el a presupu-ºilor ucigaºi l-au impresionat într-atât pe tatãl lui Munna, încâtacesta a vrut sã redeschidã procesul împotriva celor doi fãptaºi.Aceºtia fuseserã puºi în libertate în urmã cu cinci ani, din lipsã demartori la crimã. Dorinþa tatãlui de a i se face dreptate nu a fostînsã îndeplinitã, fie pentru cã trecuse atâta vreme de la crimã, fiepentru cã mãrturia fiului sãu nu putea fi acceptatã de tribunal. ªiîn cazul lui Ravi Shankar Gupta s-a constatat o puternicã � ºi,date fiind împrejurãrile, deloc surprinzãtoare � fobie faþã defrizeri. ªi, mult timp dupã ce amintirile despre viaþa lui ca Munnas-au ºters cu totul, aºa cum se întâmplã adeseori o datã cu trecereaanilor, lui Ravi Shankar a continuat sã-i fie fricã de cei doipresupuºi ucigaºi, deºi nu-ºi mai putea aminti de unde i se trageaceastã fricã.

Iertat, dar nu ºi uitat

Nu toate victimele manifestã fricã. Gopal Gupta, fiul unuiresponsabil de benzinãrie din Delhi, nãscut în august 1956, paresã fi adoptat o atitudine iertãtoare � poate ºi pentru cã ucigaºul luifusese fratele lui din viaþa anterioarã.

Relatarea lui Gopal despre viaþa lui anterioarã s-a revãrsat subforma unei diatribe extraordinare, la scurtã vreme dupã ce copilula început sã vorbeascã. Ai lui stãteau de vorbã cu un musafir, iarGopal i-a adus acestuia un pahar cu apã. Când însã i s-a cerut sãia de acolo paharul folosit, Gopal a refuzat categoric, spunând:�Eu, care sunt un Sharma? Nici nu mã gândesc!�. Apoi a fãcuto crizã de furie ºi a spart câteva pahare.

Familia Gupta aparþinea subcastei brahmane Bania, care esteinferioarã subcastei Sharma. De ce credea Gopal cã ar fi un


Sharma ºi ce anume declanºase la el un comportament atât denecuviincios? Pãrinþii l-au luat la întrebãri. ªi, spre uimirea lor,copilul a dat un rãspuns lung ºi amãnunþit.

Le-a spus cã mai are un tatã la Mathura, ºi doi fraþi, dintrecare unul îl împuºcase pe el. Fusese proprietarul unei companiiproducãtoare de medicamente, cãreia i-a precizat chiar numele,Sukh Shancharak. În viaþa pe care o descria, avusese o casã mare,cu mulþi servitori care luau de la masã paharele sau tacâmurilefolosite. Mai spunea cã se certase cu soþia sa. Dupã aflareaacestei povestiri incredibile, mama lui Gopal a refuzat sã maideschidã subiectul. Tatãl lui era practic indiferent, dar a vorbit ºicu alþii despre declaraþiile fiului sãu � iar unele dintre ele ºi-auaflat confirmarea. Într-o zi, directorul de vânzãri de la companiaSukh Shancharak, care produce medicamente la Mathura, a aflatdespre amintirile lui Gopal ºi a rãmas foarte impresionat, pentrucã evenimentele relatate prezentau analogii remarcabile cu celedin viaþa fostului sãu patron, Shaktipal Sharma.

Compania fusese înfiinþatã de Kshetrapal Sharma, care ajunsesemilionar ºi lãsase afacerea moºtenire la doi dintre cei trei fii aisãi, Vishwapal ºi Shaktipal. Nu-l prea avea la inimã pe fiul celmic, Brijendrapal, poate ºi pentru cã acesta luase în cãsãtorie ocreºtinã, aºa cã l-a exclus din afacerile farmaceutice. Lui Shaktipalacest lucru i s-a pãrut o nedreptate, aºa cã i-a permis lui Brijendrapalsã participe la administrarea companiei, propunând ca fiecaredintre ei trei sã ocupe, prin rotaþie, postul de director. Totuºi, cutimpul, fratele mai mic a început sã cearã o parte tot mai maredin profituri; în plus, ceilalþi doi îl bãnuiau cã fãcuse fraude înperioada în care fusese director. Certurile care au urmat i-auafectat pe toþi trei ºi au avut repercusiuni ºi asupra vieþii lorprivate. Se pare cã, în cele din urmã, Shaktipal a hotãrât sãrãscumpere partea lui Brijendrapal. În India însã, de multe ori,soþiile dispun de sume considerabile din averea familiei, aºa cã

204 RE~NCARNAREA

Shaktipal a rugat-o pe soþia sa, Subhadra Devi, sã-l ajute cu bani.Ea a refuzat, iar acest lucru pare sã fi înrãutãþit situaþia.

Ostilitatea faþã de cei doi fraþi mai mari a atins punctul culminantpe 24 mai 1948, când Brijendrapal a intrat în sediul companiei SukhShancharak ºi, dupã o scurtã ceartã, a tras asupra lor. Shaktipal,lovit de un glonþ în piept, a murit la spital dupã trei zile. Brijendrapala fost acuzat de crimã ºi condamnat la închisoare pe viaþã. Pevremea când Gopal Gupta îºi amintea de viaþa lui ca ShaktipalSharma, Brijendrapal fusese pus în libertate pe motive medicale,iar drumurile lor s-au întâlnit din nou.

Mai înainte însã, vãduva celui ucis, împreunã cu o sorã ºi cufiul ei, fãcuse o vizitã la Delhi, unde Gopal îi recunoscuse.Fratele cel mare, Vishwapal, ºi soþia lui, Satyawati, au fost ºi eirecunoscuþi cu prilejul altei vizite. Deºi Gopal pãrea incapabil s-orecunoascã pe Chandra Kumari Devi Shastri, una dintre surorilelui Shaktipal, aceasta ºi soþul ei i-au invitat pe copil ºi pe ai lui lanunta fiului lor, o lunã-douã mai târziu. La petrecerea de nuntã,Gopal ºi-a reîntâlnit ucigaºul � pe fratele sãu mai mic din viaþaanterioarã.

Copilul a încercat sã-i facã semn tatãlui sãu, dar S.P. Guptaera prins într-o conversaþie ºi nu i-a dat atenþie. Cu toate acestea,soþia lui Vishwapal Sharma a mãrturisit ulterior cã a fost martorãla reacþia lui Gopal, pe care l-a auzit spunându-i tatãlui sãu:�Omul ãla deghizat m-a împuºcat pe mine�. Îl identificase corectºi spontant pe Brijendrapal, care acum purta barbã (era �deghizat�).Pe drumul spre casã, Gopal ºi-a întrebat tatãl: �Tãticule, l-aivãzut pe fratele meu?�. Când i s-a rãspuns cã nu, bãiatul a spuscã i-l arãtase ºi a adãugat: �Arãta ca un hoþ � vinovat�. Acestlucru pãrea sã trimitã la bãnuiala cã, înainte de a comite crima,Brijendrapal furase din banii companiei. Ulterior, bãiatul s-a feritsã mai dea ochii cu ucigaºul, dar nu a manifestat nici fricã, nicivreo dorinþã de rãzbunare. Pãrea gata sã ierte, dar nu ºi sã uite.


Cu prilejul unei vizite la Mathura, Gopal s-a plimbat prin casaîn care locuise Shaktipal ºi pe care o identificase � corect � ca fiinda lui. �Aici este sufrageria mea�, a declarat el. �Aici este dormitorulmeu.� Dojenit cã pusese mâna pe pianul din casã, copilul a rãspunsrãspicat: �De ce n-aº avea voie sã pun mâna? Doar e al meu!�.

Gopal s-a mai arãtat capabil sã indice drumul de la templulDwarkadish din Mathura la sediul companiei Sukh Shancharak.Tatãl lui a vrut sã-i punã la încercare cunoºtinþele despre viaþaanterioarã ducându-l într-o direcþie greºitã, dar Gopal i-a spusscurt: �Nu mã crede copil. ªtiu drumul�. La sediul companieifarmaceutice, Gopal a identificat locul exact pe care-l ocupaserãucigaºul ºi victima.

Unul dintre cele mai grãitoare episoade pe care Gopal ºi le-aamintit din viaþa lui anterioarã este cearta dintre Shaktipal ºi soþialui, pe tema banilor ce urmau sã-i fie daþi lui Brijendrapal.Refuzul femeii agravase situaþia ºi se pare cã Gopal, ca re`ncarnarea lui Shaktipal, o considera ºi pe ea vinovatã, în parte, de moartealui. Oricum, când Gopal s-a întâlnit pentru prima oarã cu vãduvalui Shaktipal, Subhadra Devi Sharma, s-a fãcut cã n-o recunoaºte,spunând: �N-am nici o soþie�. De-abia dupã ce femeia a plecat,Gopal a mãrturisit: �A fost soþia mea�. Întrebat de ce n-a spusaºa de la început, copilul a explicat cã era furios pentru cã el îiceruse bani, iar ea nu-i dãduse. Aflând spusele bãiatului, SubhadraDevi Sharma a leºinat! În ciuda caracterului personal al acesteidispute, fratele mai mare, Vishwapal, a permis ca ea sã fie fãcutãcunoscutã, deoarece era o dovadã incontestabilã. Nimeni din afarafamiliei nu avea de unde sã ºtie aºa ceva. Lipsa de afecþiune a luiGopal faþã de soþia lui Shaktipal se potrivea, de asemenea, cupersonajul, deoarece cãsãtoria lor nu fusese fericitã, iar problemelecu fratele mai mic nu fãcuserã decât sã punã paie pe foc.

Gopal i-a impresionat pe aproape toþi membrii familiei Sharmaprin felul amãnunþit în care cunoºtea viaþa ºi moartea lui Shaktipal.

206 RE~NCARNAREA

A fost chiar în stare sã-l recunoascã pe Shaktipal în fotografii încare acesta nu se distingea bine, pentru cã îºi amintea când anumefuseserã fãcute pozele. Acest lucru ºi alte dovezi i-au fãcut pe uniidintre membrii familiei Sharma sã izbucneascã în plâns. Dupã untimp, sora cea mare a lui Shaktipal s-a pomenit cã-i spune luiGopal �Shakti�, iar Vishwapal s-a arãtat ºi el convins.

Se pare cã nimeni nu i-a cerut pãrerea ucigaºului.

Fermierul reîncarnatcare ºi-a denunþat ucigaºul

O crimã senzaþionalã petrecutã în Turcia este oribilul punct deplecare al urmãtorului nostru studiu de caz care, deºi nu implicãîntâlnirea dintre victimã ºi ucigaº, prezintã caracteristici uimitoareºi unice.

La 31 ianuarie 1957, un cultivator înstãrit din districtul Adana, penume Abit Süzülmüs, a fost chemat de acasã de un angajat care-ispunea cã unul dintre animale s-a schilodit. S-au dus la grajd, undeAbit, om în floarea vârstei, a fost lovit în cap cu un baros ºi, aproapesigur, a murit pe loc. Dupã un timp, a doua soþie a lui, Sehide,gravidã în stare avansatã, a pornit sã-ºi caute bãrbatul ºi ºi-a gãsitmoartea în acelaºi mod. Ucigaºii au luat de la ea niºte bijuterii. Ceidoi copii mai mici ai cuplului, Zihni ºi Ismet, au fost omorâþi înaceeaºi noapte, când atacatorii s-au dus la casa lui Süzülmüs ca s-ojefuiascã. Alþi trei copii au reuºit sã scape neobservaþi de tâlhari.

Opt luni mai târziu, pe 30 septembrie, lui Mehmet Altinkilic ºisoþiei sale Nebihe li se mai nãºtea un copil � aveau deja optspre-zece �, care a primit numele de Ismail. La un an ºi jumãtate, cândabia învãþa sã meargã ºi sã vorbeascã, copilul a început sã poves-teascã despre viaþa lui ca Abit Süzülmüs. Acest lucru s-a întâmplatcând, fiind strigat pe nume, a negat cã l-ar chema Ismail: �Pe mine


mã cheamã Abit�, i-a spus el tatãlui sãu (iar din acel moment arefuzat sã rãspundã la orice alt nume � tatãl sãu l-a înscris la ºcoalãsub numele de Ismail, dar a fost în cele din urmã nevoit sã i-lschimbe în Abit). �Am douã soþii. Pe una o cheamã Hatice, iar pecealaltã, Sehide.� Întrebat dacã are ºi copii, Ismail a rãspuns:�Da, tãticule, sigur cã da. Pe Gülseren, Zeki ºi Kikmet�. Dereþinut cã aceºtia erau copiii care supravieþuiserã mãcelului.

Mai târziu, a dat ºi numele celorlalþi doi copii ºi a declarat cãºi ei fuseserã uciºi. Bãieþelul a mai spus cã avea datornici, ºi i-anumit pe trei dintre aceºtia, adãugând, dupã ce a deplâns sãrãciafamiliei lui Süzülmüs, cã sperã cã îºi va primi banii înapoi.Într-adevãr, pe baza amintirilor lui Ismail, doi dintre debitorii luiAbit au recunoscut cã au datorii faþã de familia Süzülmüs, iarIsmail a mãrturisit, la rândul lui, cã ºi Abit îi datora bani cuiva.

Extraordinarã a fost însã descrierea crimei. Ismail i-a spus penume omului care-l ucisese � Ramazan � ºi a povestit cum fusesechemat de acasã sub pretext cã i se rãnise un animal, apoi lovit încap cu un baros. Mai ºtia cã a doua lui soþie, care urma sã nascã,fusese ºi ea ucisã, la fel ca doi dintre copii.

Ca în multe astfel de cazuri, �cealaltã� familie a aflat de celepovestite de el, ºi diferite persoane au venit sã-l vadã, mânate decuriozitate ºi de dorinþa de a verifica spusele copilului. Ismail afost dus ºi el acolo unde locuise Abit Süzülmüs ºi a identificatcare dintre cele douã case (câte una pentru fiecare soþie) fusesescena atacului. În urma acestor întâlniri, doi dintre copiiisupravieþuitori, Zeki ºi Kikmet, pe care Ismail se repezise sã-iîmbrãþiºeze când îi vãzuse pentru prima oarã, au acceptat ideeacã Ismail era re`ncarnarea tatãlui lor. Hatice Süzülmüs, primasoþie a lui Abit, de la care acesta nu avusese copii (de unde ºihotãrârea de a-ºi mai lua o soþie), l-a acceptat ºi ea pe Ismail cafiind soþul ei re`ncarnat. Cercetãtorul R. Bayer a fost martorulîntâlnirii dintre Hatice ºi � dupã toate probabilitãþile � soþul ei

208 RE~NCARNAREA

re`ncarnat. Când l-a luat pe Ismail în braþe, ochii femeii s-auumplut de lacrimi, iar Bayer a observat cã lacrimi ºiroiau ºi peobrajii lui Ismail. În multe privinþe, aceste emoþii erau la fel deconvingãtoare ca orice cuvinte. Amândoi au fost de acord cã AbitSüzülmüs se re`ncarnase.

Povestea ia de aici o cotiturã neaºteptatã. Cam la un an dupãce s-a nãscut Ismail, unui tinichigiu din Adana, pe nume KerimBayri, ºi soþiei lui, Cemile, li s-a nãscut o fetiþã, Cevriye. Pe laun an, copila a început sã povesteascã despre o viaþã pe care ºi-oamintea ºi în care fusese Sehide Süzülmüs, soþia mai tânãrã a luiAbit, una dintre victimele mãcelului. Primul cuvânt pe care aîncercat sã-l rosteascã suna �Azu�, iar aceste silabe s-au transformatapoi în �Ramazan a omorât�. Cevriye a fãcut ºi o descriere vie aevenimentelor care au dus la crimã, spunând cã ucigaºii îi furaserãcolierul. A mai adãugat cã pruncul pe care-l aºtepta se nãscusedupã moartea ei, lucru confirmat ulterior, când cadavrul femeii afost exhumat ºi s-a constatat cã pruncul ieºise parþial din uter.

Cevriye i-a rugat pe cei din familia ei sã-i spunã Sehide, dar aîntâmpinat o mai mare rezistenþã decât Ismail.

Ca ºi în cazul lui Ismail, o serie de informaþii despre aparentare`ncarnare a lui Sehide în trupul lui Cevriye Bayri au ajuns ºi lafamiliile Süzülmüs ºi Altinkilic. Familia lui Abit Süzülmüs s-aîntâlnit cu fetiþa; mai mult, Zeki ºi Kikmet au declarat cã ei credcã Cevriye este re`ncarnarea mamei lor. Atunci, Abit ºi Sehide,în trupurile lui Ismail ºi Cevriye, s-au întâlnit ºi ei ºi au stat devorbã, depãnând amintiri despre viaþa lor împreunã, precum ºidespre ultima zi a precedentei lor întrupãri, curmatã într-un modatât de brutal. S-au întâlnit de mai multe ori ºi au fãcut schimb dedaruri, iar Ismail (care pe atunci avea zece ani) ºi-a exprimatdorinþa de a se cãsãtori din nou cu ea, când va fi major. Era o ideecare-l atrãgea ºi la vârsta de ºaisprezece ani, dar Cevriye (careavea pe atunci cincisprezece ani) nu pãrea la fel de încântatã.


Pãrea acum stânjenitã sã vorbeascã despre viaþa ei anterioarã, pemotivul � deloc neîntemeiat � cã nu se cuvenea ca o fatã necãsã-toritã sã pretindã cã are un soþ.

Cinci inºi au fost arestaþi ºi acuzaþi de crime. Doi au fostachitaþi, unul a fost condamnat la închisoare, iar alþi doi � Ramazanºi Mustafa � au fost spânzuraþi dupã un proces întârziat, cam înaceeaºi perioadã în care Ismail începuse deja sã-ºi povesteascã viaþaca Abit Süzülmüs. Deºi Ismail nu se întâlnise niciodatã cu Ramazan,când vestea cã acesta fusese spânzurat a ajuns la urechile familieiAltinkilic, bãieþelul a început sã batã din palme de bucurie.

Ucigaºul care a cerut sã dea ochiicu victima lui reîncarnatã

Cel mai extraordinar caz dintre toate este, dupã pãrerea mea,acela al Reenei Gupta, care avea mai puþin de doi ani când i-a spusbunicii ei din New Delhi: �Am un gharwala [soþ]. Soþul meu eraun om rãu. M-a omorât�. A continuat apoi sã vorbeascã desprecei patru copii ai ei ºi sã critice felul în care maicã-sa gãtea ºi seocupa de treburile gospodãreºti. În cele din urmã, o colegã amamei sale, auzind despre o familie sikh din alt cartier al oraºuluia cãrei tragedie personalã se potrivea cu amintirile Reenei, aînceput sã facã cercetãri. A ajuns astfel la casa lui Sardar KishanSingh ºi a soþiei acestuia, pãrinþii lui Gurdeep Kaur, care fuseseucisã împreunã cu fratele ei de cãtre soþul sãu, pe 2 iunie 1961.

Intrigaþi de relatarea femeii, soþii Singh au hotãrât sã facã ovizitã familiei Gupta; când au ajuns, Reena dormea. Trezindu-seºi vãzându-i, fetiþa s-a luminat la chip de bucurie ºi a declarat:�Ãºtia sunt tatãl ºi mama mea�. A doua zi, soþii Singh au adus-oºi pe sora mai micã a lui Gurdeep, Swarna. De cum a vãzut-o,Reena i-a spus Swarnei pe numele de alint, Sarno. Iar când, la

210 RE~NCARNAREA

plecare, Swarna a vrut sã-i dea douã rupii, Reena a protestat:�Cum sã iau bani de la Sarno? E mai micã decât mine�. (ÎnIndia, numai o persoanã mai tânãrã poate accepta un dar în bani.Swarna nu fãcea decât sã urmeze datina. Reena însã n-o privea cape o persoanã mai în vârstã, ci ca pe sora ei mai micã.) Ulterior,Reena s-a întâlnit ºi cu cei patru copii ai ei din viaþa anterioarã ºia fost copleºitã de bucuria revederii.

Dar � vã veþi fi întrebând � ce mi se pare extraordinar la acestcaz? Faptul cã, atunci când lucrurile au devenit publice, o persoanãanume avea toate motivele sã fie neliniºtitã: fostul soþ din viaþaanterioarã, ucigaºul lui Gurdeep. Surjeet Singh, condamnat laînchisoare pe viaþã pentru dublul asasinat, a fost eliberat dupã zeceani pentru bunã purtare ºi a hotãrât sã-i facã o vizitã Reenei. Cânda auzit ce vrea Surjeet, prima ei reacþie a fost: �O sã mã ucidã dinnou�. Mai târziu însã, s-a lãsat înduplecatã. Joe Fisher, în excelentasa lucrare The Case for Reincarnation [Argumente în sprijinulideii de re`ncarnare], descrie astfel întâlnirea dintre cei doi:

Când s-au întâlnit, în 1975, Reena avea nouã ani ºi nici cea maifrumoasã purtare nu-i putea risipi temerile. Cu mare reþinere aacceptat sã i se facã o fotografie � unde ea apare plinã de neliniºte,cocoþatã pe braþul fotoliului lui Surjeet Singh � cu omul pe care eaîl socoteºte ucigaºul ei. Când Surjeet Singh a încercat s-o strângã înbraþe, fata s-a tras înapoi.

211CÂND VORBE{TE GURA F|R| TINE

Capitolul 18

Când vorbe[te gura f\r\ tine

Aventuriera spaniolã

C eea ce începuse pentru Laurel Dilmen ca un simplu experiments-a transformat într-un coºmar când una dintre vieþile ei

anterioare, pe care ºi-a amintit-o în stare de hipnozã, a începutsã-i domine existenþa. Nãscutã la Chicago ºi mamã a doi copii,Laurel a istorisit o poveste de dragoste pãtimaºã petrecutã însecolul al XVI-lea ºi în care ea era personajul principal � AntoniaMichaela Maria Ruiz de Prado. Povestea, cu nimic mai puþinfascinantã decât orice roman istoric reuºit, a fãcut-o pe LaurelDilmen sã-ºi compare existenþa actualã cu cea anterioarã � ºi sãconstate cã viaþa pe care o duce lasã de dorit. A început sã seîndepãrteze de oamenii din jurul ei ºi sã-ºi neglijeze activitãþiledin viaþa prezentã, care acum i se pãreau plictisitoare ºi inutile.Din fericire, ºi-a dat la timp seama cã are nevoie de ajutorpentru a-ºi recãpãta echilibrul, aºa cã a apelat la hipnoterapeutaLinda Tarazi.

Ambele femei fãcuserã parte din grupul în cadrul cãruia LaurelDilmen acceptase pentru prima oarã sã se supunã regresiei prinhipnozã, aºa cã Linda Tarazi fusese martorã la rememorarea decãtre Laurel a vieþilor pe care le trãise în Africa tribalã, înSparta, în Egiptul antic, în Spania secolului al XVI-lea ºi în

212 RE~NCARNAREA

Anglia secolului al XVII-lea. De-a lungul mai multor ºedinþe,celelalte vieþi au fost practic ignorate, iar amintirile lui LaurelDilmen s-au concentrat asupra pitorescului personaj al Antoniei.

Timp de câþiva ani, Linda Tarazi folosise hipnoza pentru avindeca tulburãri nevrotice sau fobice care nu putuserã fi rezolvateprin alte tratamente. De asemenea, ea îºi purta pacienþii prinvieþile lor anterioare, dacã aceºtia doreau s-o facã. Linda Tarazicredea însã cã asemenea �personalitãþi anterioare� erau de obicei�neverificabile ºi izvorâte, aproape sigur, din fantezia subiecþilor�.De aceea a hotãrât cã cea mai bunã metodã de a-ºi ajuta pacientaera sã culeagã informaþii de la Antonia, sã le verifice exactitateaºi apoi sã-i demonstreze lui Laurel Dilmen cã totul era ficþiune,ºi nu realitate. În felul acesta, Laurel avea sã scape de fixaþie,viaþa ei revenind la normal.

Ceea ce a început atunci ca o simplã încercare de a-i oferisubiectului stabilitate mentalã s-a transformat într-o exploraremaraton care a dus la rezultate extraordinare. Linda Tarazi ºi-arelatat cercetarea exhaustivã în Journal of the American Societyfor Psychical Research (octombrie 1990). Pe durata a trei ani, aufost analizate cel puþin treizeci ºi ºase de ºedinþe de hipnozã,precum ºi o serie de informaþii pe care Laurel Dilmen le-a obþinutsub formã de vise ºi strãfulgerãri. Linda Tarazi a petrecut multtimp în biblioteci, a consultat istorici ºi alþi experþi care puteauaduce lãmuriri cu privire la perioada în care Antonia pretindea cãa trãit. Hipnotizatoarea s-a dus chiar ºi în Spania pentru a verificao parte din declaraþii.

Povestea Antoniei este prea lungã ºi complexã pentru a puteafi relatatã aici pe larg, dar este una dintre cele mai amãnunþite pecare le-am citit vreodatã. Totul începe cu naºterea ei, la 15 noiem-brie 1555, pe o micã plantaþie izolatã de pe insula Hispaniola,dintr-un tatã spaniol ºi o mamã germanã. Scena se mutã înGermania, unde mama Antoniei moare, apoi în Anglia, la Oxford,


dupã aceea în Spania, la Cuenca, unde fata sperã sã-ºi regãseascãtatãl, ajuns între timp proprietar al unui han. Ajunsã acolo însã,aflã cã tatãl ei murise cu zece zile în urmã. Se luptã sã transformehanul într-o afacere prosperã, dar începe sã fie spionatã de agenþiai Inchiziþiei spaniole. A fost de trei ori chematã la anchete ºi odatã a fost chiar arestatã, suportând toate rigorile unui procesorganizat de Inchiziþie.

La douãzeci ºi nouã de ani, Antonia, violatã în camera detorturã, îºi pierde virginitatea. Linda Tarazi scrie cã a fost

o scenã de un erotism sãlbatic, care i-a deºteptat toatã pasiunea ºi i-ascos la ivealã tendinþele masochiste. Pânã atunci îl adorase în tainã[pe torþionarul ei], dar acum era îndrãgostitã nebuneºte de el; adevenit amanta lui ºi i-a dãruit un fiu. Treptat, dragostea totaldezinteresatã a fãcut ca sentimentele ei de complezenþã lascivã sã setransforme într-o iubire mistuitoare, pentru care nici un sacrificiunu era prea mare. Cei doi amanþi se iubeau într-o deplinã comuniunementalã, sufleteascã ºi trupeascã, profund spiritualã ºi, în acelaºitimp, de un erotism pãtimaº.

Viaþa Antoniei va fi curmatã tragic ºi prematur, dupã o seriede aventuri primejdioase în sânul unui cult satanist, o cãlãtorie laAlger, peripeþii cu piraþii din Caraibe ºi o vizitã în Peru, la Lima,unde se întâlneºte cu un unchi pe care nu-l cunoscuse încã,inchizitorul Juan Ruiz de Prado. Pe drumul de întoarcere însã,Antonia se îneacã în apropierea unei mici insule din Caraibe, iariubitul ei mai cã-ºi gãseºte moartea într-o zadarnicã încercare dea o salva.

Povestea pare varianta spaniolã a unei combinaþii între IndianaJones ºi Love Story, ºi este de înþeles cã oricine o citeºte îºiînchipuie cã nu poate fi decât rodul unei imaginaþii debordante.Totuºi, pentru sceptici, problema este cã relatarea abundã înnume ºi fapte care, în majoritatea lor ºi spre mulþumirea LindeiTarazi, nu-i puteau fi aduse la cunoºtinþã pe cãi normale lui

214 RE~NCARNAREA

Laurel Dilmen. La capãtul unei cercetãri de trei ani, Linda Tarazicomenteazã: �Pe cât mi-am putut da eu seama, toate sutele defapte detaliate ce sunt parte integrantã din «viaþa anterioarã» aAntoniei sunt exacte�.

Dintre acestea, ea atrage atenþia asupra a douãzeci ºi cinci, treizecide fapte foarte precise, care erau mai greu de verificat decât altele:

Printre ele: data primei publicãri a Edictului de Credinþã pentruinsula Hispaniola; legile spaniole privitoare la navigaþia spre Indii;tipurile de nave utilizate în Mediterana ºi Atlantic, ºi amãnuntedespre ele; datele ºi conþinutul listelor spaniole de cãrþi interzise ºidiferenþele dintre aceste liste ºi Indexul Roman; numele unor preoþiexecutaþi în Anglia în 1581 ºi 1582, precum ºi felul în care au fostexecutaþi; informaþii despre un colegiu din Cuenca.

Aceste date nu au fost oferite spontan de Antonia, ci au venitsub formã de rãspunsuri la o serie de întrebãri directe. De altfel,chiar de la început, remarcã Linda Tarazi, Laurel Dilmen (sauAntonia)

nu pãrea sã dea prea mare importanþã acestor fapte, amintindu-lenumai când erau esenþiale în povestirea ei. Ea nu a enumerat liste deamãnunte cum ar fi valorile monetare, mãrfuri, obiecte etc., aºacum se întâmplã în unele povestiri despre �vieþile anterioare�. Amdescifrat cã era la curent cu acest gen de informaþii numai prininterogatorii intensive [�] ºi a devenit evident cã, probabil, ºtiamult mai multe detalii decât catadicsea sã ofere în povestirea ei.

Aspectul cel mai uimitor în cazul Antoniei este cã numaicineva care ºtie spaniola ºi dispune de foarte mult timp pentru acãuta în cele mai obscure cãrþi de referinþã ar fi putut furnizainformaþiile pe care ea le oferea în stare de hipnozã. Dar LaurelDilmen nu avea nici o noþiune de spaniolã. Douã dintre amã-nuntele oferite de ea au fost iniþial negate de autoritãþile spaniolecãrora Linda Tarazi li s-a adresat pentru verificãri. S-a dovedit însãcã Laurel Dilmen avusese dreptate, iar spaniolii se înºelaserã. Intensa


cercetare întreprinsã de hipnotizatoare asupra acestui caz a implicat,printre altele, o vizitã în Spania ºi consultarea Arhivelor Episcopale.

Cazurile care implicã fie �xenoglosie reactivã�, fie �xenoglosie�sunt considerate de cercetãtorii asupra re`ncarnãrii printre celemai probante. În �xenoglosia reactivã�, o persoanã care, în modobiºnuit, nu poate vorbi o limbã strãinã reuºeºte sã rãspundã înlimba respectivã la întrebãri adresate tot în limba respectivã.�Xenoglosia� simplã este capacitatea de a vorbi o limbã strãinã fãrãa o fi învãþat ºi fãrã a putea rãspunde la întrebãri puse în limba cupricina. Cazul lui Laurel Dilmen se înscrie în a doua categorie.

Linda Tarazi îºi aminteºte:

Pronunþa numele spaniole foarte bine, recita rugãciunile cerute deInchiziþie în latinã, a pomenit niºte moduri mai deosebite de a facesemnul crucii, signo ºi santiguado, necunoscute azi de majoritateapreoþilor hispanofoni, a compus textul ºi melodia unui cântec înlatinã, muzicã pentru rugãciunea Pater noster, ºi a fost înregistratãcântându-le. Dar [Laurel Dilmen] nu a manifestat xenoglosie reactivãîn spaniolã sau latinã.

Hipnotizatoarea a citit cãrþi, a vãzut filme ºi a stat de vorbã cufamilia, pretenii ºi cunoºtinþele din primii patruzeci ºi cinci deani de viaþã ai lui Laurel Dilmen, încercând sã descopere de undeºtia aceasta atât de multe lucruri despre Spania secolului al XVI-lea.Nu a gãsit nici o explicaþie. Sã nu uitãm cã scopul Lindei Tarazifusese de a demonstra cã amintirile subiectului erau false; a eºuatînsã lamentabil în încercarea ei. Dar ºtia cã o poate scãpa peLaurel Dilmen de obsesia ei cã a fost Antonia fãcând-o sã-ºiimagineze, în stare de hipnozã, cum s-ar fi sfârºit cu bine viaþaAntoniei, dacã aceasta nu s-ar fi înecat.

Laurel Dilmen este convinsã cã amintirile ei sunt reale ºi cã atrãit odinioarã ca Antonia Michaela Maria Ruiz de Prado. Înaintede a trage o concluzie, Linda Tarazi prezintã paisprezece posibileexplicaþii pentru aceastã uimitoare anamnezã sub hipnozã,

216 RE~NCARNAREA

eliminându-le pe cele mai multe dintre ele ºi lãsând o portiþãdeschisã doar pentru câteva. Printre acestea s-ar numãra comuni-carea telepaticã cu o entitate dezîntrupatã ºi un tip aparte de posedarede cãtre un spirit. Re`ncarnarea, conchide ea, �este singura carepoate justifica într-un mod simplu ºi rezonabil personalitatea,sentimentele ºi atitudinile Antoniei, precum ºi amãnuntele istoriceobscure pe care le-a furnizat subiectul. Înclin de aceea sã subscriula pãrerea lui Laurel Dilmen�.

Este atunci aceasta una dintre cele mai grãitoare dovezi însprijinul ideii de re`ncarnare? Se prea poate. Rãmâne însã o micãproblemã. Deºi toate detaliile se confirmã, nu dispunem pânãacum de nici o dovadã cã cineva pe nume Antonia MichaelaMaria Ruiz de Prado ar fi trãit vreodatã. Au fost totuºi descoperitedocumente care confirmã existenþa tuturor celor pe care i-a pomenitîn povestea ei, inclusiv a iubitului sãu.

Oameni care vorbesc limbi strãvechi

Existã documentaþie privitoare ºi la multe alte cazuri în careapare folosirea altei limbi, în diferite grade; majoritatea lor sereferã la efecte obþinute în stare de hipnozã. Glenn Ford, unuldintre actorii cu cele mai multe filme la activ, ºi-a amintit în stare dehipnozã cinci vieþi, inclusiv pe cea trãitã ca Émile Langevin,cãlãreþ de seamã în cavaleria de gardã a regelui Ludovic al XIV-lea.Amintindu-ºi aceastã viaþã, celebrul actor vorbea cu uºurinþãfranceza. În cartea sa Americans Who Have Been Reincarnated[Americani care s-au re`ncarnat], Hemendra Nath Banerjee spunecã, în mod normal, vocabularul francez al lui Ford se rezumã lacâteva fraze de manual, rostite poticnit. Dar experþii de la Univer-sitatea din California, Los Angeles, �s-au arãtat foarte impresionaþi�când au ascultat înregistrãrile audio ale ºedinþelor lui de regresie


hipnoticã: �Experþii au spus cã Ford nu numai cã vorbea francezafluent, dar folosea franceza parizianã din anii 1670�.

În treacãt fie spus, amintindu-ºi în stare de hipnozã o altã viaþã �aceea a lui Charles Stewart din Elgin, Scoþia �, Glenn Ford a cântatla pianinã piese de Chopin, Beethoven ºi Mozart, deºi în modnormal nici mãcar nu cunoºtea notele muzicale.

Canadiana Dorothy Rainville din Sudbury, Ontario, directoare aunui lanþ de magazine de jucãrii, a descoperit ºi ea cã poate vorbifranþuzeºte în stare de hipnozã. Ea ºi-a amintit viaþa AlexandrineiPoisson, fiica doamnei de Pompadour, amanta oficialã a regeluiLudovic al XV-lea al Franþei. �În stare de hipnozã�, scrie Banerjee,�Dorothy, pe lângã faptul cã putea da amãnunte intime despreviaþa ei din Franþa, vorbea franceza, limbã pe care nu o cunoaºteîn viaþa ei actualã�. Ascultând o înregistrare audio a regresieisale, Dorothy Rainville a spus: �Am fost uimitã când m-am auzitvorbind un amestec de francezã parizianã ºi englezã, deoarece nusunt deloc înzestratã pentru limbi ºi nu vorbesc franþuzeºte. Purºi simplu nu mi-am crezut urechilor�. Experienþa a convins-o cãeste re`ncarnarea Alexandrinei.

O femeie casnicã din Italia, Maria Rossenelli, nu vorbeafranceza ºi totuºi era în stare sã recite în întregime �Chemareacãtre posteritate� a Jeannei de la Platière. Cum a explicat acestlucru? Maria Rossenelli crede cã a trãit anterior viaþa autoarei,ghilotinatã în 1793.

Existã mãrturii conform cãrora o altã femeie casnicã, dinNoua Zeelandã, Melva Drummond, a vorbit ºi a cântat în limbamaori� aºa cum se vorbea aceastã limbã pe la 1800. Un expertîn folclorul maori a putut sta de vorbã cu ea ºi a declarat: �Nicimãcar un maori get-beget n-ar putea reproduce comportamentulla care am asistat, nici n-ar putea vorbi ori cânta în felul acesta.Aºa se vorbea acum 150 de ani!�.

218 RE~NCARNAREA

Profesoara englezã Margaret Baker a fost, se pare, în viaþaanterioarã, un þigan din secolul al XVIII-lea. În 1978, în timpulunei ºedinþe de regresie prin hipnozã, ea ºi-a reamintit viaþa ºimoartea geambaºului Tyzo Boswell, care a murit lovit de trãsnetîn 1831, la bâlciul de la Horncastle, în Lincolnshire. Într-un graicu tonalitãþi guturale ºi presãrat cu cuvinte ºi expresii romani cucare nu era deloc obiºnuitã � mato, �beat�, mero, �mort� �,Margaret i-a oferit interlocutorului sãu gagio (neþigan) o fasci-nantã incursiune în viaþa ºi epoca lui Boswell. A gãsit chiar ºimormântul acestuia, la biserica �St. Mary� din Tetford, undescrie cã Boswell a fost �ucis de trãsnet� pe 5 august 1831.

Amintiri despre Gandhi

La vârsta de trei luni, Thérèse Gay a scos primul cuvânt ��Arupa�, care s-a dovedit a aparþine nu limbii franceze, ci sanscritei,însemnând �eliberat de materie�. Apoi, în mai puþin de un an,fetiþa, nãscutã în 1950 lângã Paris, din pãrinþi francezi, a începutsã vorbeascã engleza, în ciuda eforturilor mamei sale de a o facesã vorbeascã franþuzeºte. Îi spunea tatãlui ei �daddy� ºi puneaadjectivele înaintea substantivelor, aºa cum o cere gramaticalimbii engleze. Dupã o vreme, a început sã vorbeascã despre�Bapoo� � numele pe care i-l dãdeau lui Mahatma Gandhi apro-piaþii lui �, iar în timp ce se juca de-a magazinul, a pus pe unarticol preþul de �trei rupii�. Nu s-a putut afla niciodatã exactcine fusese în viaþa ei anterioarã, dar ai ei erau mulþumiþi cãThérèse avusese cumva legãturi cu Gandhi, fie în India, fie înAfrica de Sud, unde acesta locuise o perioadã.


Oameni care vorbesclimbi neînvãþate

Soþia unui pastor metodist din Gretna, statul Virginia, vorbeºtegermana când, în stare de hipnozã, îºi aminteºte de viaþa ei caGretchen. Aceastã viaþã anterioarã a ieºit la ivealã în 1970, dupãce reverendul Carroll E. Jay, care era pastor la biserica metodistãunitã �Anderson Memorial�, dar ºi hipnotizator, a auzit-o pe soþiasa, Dolores, vorbind în somn � lucru pe care aceasta nu-l maifãcuse în treizeci de ani de când erau cãsãtoriþi. Intrigat de ceeace auzise ºi convins cã nu era vorba de un vis, pastorul a fãcutcâteva ºedinþe de regresie hipnoticã în cadrul cãrora Dolores seprezenta ca Gretchen ºi vorbea în germanã. Experþii care auascultat înregistrãrile audio au fost de acord cã era, într-adevãr,vorba de germanã, dar au fost de pãrere cã femeia fie învãþaseaceastã limbã, fie o auzise în jurul ei la un moment dat, iar acumnu ºi-o mai amintea decât în stare de hipnozã. Dolores Jay a negat.

Cazul ei ºi încã unul figureazã în cartea profesorului IanStevenson Unlearned Language: New Studies in Xenoglossy [Limbineînvãþate: noi cercetãri în xenoglosie]. Este o continuare alucrãrii lui anterioare, Xenoglossy [Xenoglosia], unde sunt relatateexperienþele unei casnice din Philadelphia, T.E., care a fosthipnotizatã de soþul ei, de profesie medic (cei doi soþi au doritsã-ºi pãstreze anonimatul). În timpul regresiei, �personalitateafemeii s-a transformat în cea a unui bãrbat care spunea cã senumeºte Jensen ºi care vorbea fluent ºi înþelegea fãrã problemesuedeza. Aceastã personalitate, adaugã Stevenson, nu spunea frazefãrã sens, ci purta dialoguri serioase cu alþi vorbitori de suedezã�.

Comentariul nu o satisface pe Sarah Grey Thomason, de laUniversitatea Pittsburgh. Într-un articol din revista trimestrialãde lingvisticã American Speech (numãrul de iarnã, 1984), ea îºi

220 RE~NCARNAREA

propune sã rãspundã la întrebarea: �Ne mai amintim limba dinviaþa anterioarã în re`ncarnarea actualã?�. Dupã ce dã câtevaexemple de aparentã xenoglosie cu care s-a întâlnit mai mult saumai puþin întâmplãtor, Sarah Grey Thomason îºi îndreaptã atenþiaspre prima carte a profesorului Stevenson, explicând: �Subiecþiiîn stare de hipnozã cãrora le-am studiat vorbirea au produs numaiun soi de boscorodealã ce pãrea sã prezinte unele similitudini cuaºa-zisa «suedezã» a lui T.E. ºi cu manifestãrile celor care vorbescîn limbi, în sensul religios al termenului�. Concluzia ei este cã�[�] dovezile de care dispunem nu vin în sprijinul ideii cã cinevaa vorbit vreodatã o limbã adevãratã fãrã sã o fi auzit sau învãþatîn mod sistematic în viaþa sa actualã�.

Oare ce-o fi crezând Sarah Grey Thomason despre celãlalt cazneobiºnuit pe care-l trateazã a doua carte a profesorului Stevenson?

Oameni care-ºi schimbã ºi limba,ºi personalitatea

Pãrinþii Uttarei Huddar, o femeie necãsãtoritã în vârstã detreizeci ºi doi de ani din Maharashtra, o aºezare din statul indianNagpur, au fost uluiþi când, într-o zi, în 1974, fiica lor a începutsã vorbeascã într-o limbã pe care nu o recunoºteau. Personalitateaei s-a transformat ºi ea, iar Uttara a spus cã se numeºte Sharada.Lucrul acesta a stârnit consternare în sat, iar ai ei nu au mai pututcomunica cu ea pânã când ºi-au dat seama cã limba necunoscutãera bengali. Confirmarea a venit din partea unor vorbitori debengali aduºi s-o vadã pe femeie.

Dr. Satwant Pasricha ºi profesorul Ian Stevenson au început sãcerceteze acest caz în iunie 1975 ºi primul lucru de care s-auocupat a fost sã verifice dacã Uttara Huddar învãþase sau auzisevorbindu-se în jurul ei bengali. Consultând foile matricole ale


Uttarei Huddar, au aflat cã ea luase niºte lecþii de scriere bengalipe vremea când învãþa sanscrita, dar cã nu învãþase decât sãdescifreze câteva cuvinte � în orice caz, insuficient ca sã poatãciti fraze întregi ºi, cu atât mai puþin, ca sã poatã conversa fluentîn limba respectivã. Au aflat, cu aceeaºi ocazie, cã nici mãcarprofesorul ei de atunci nu putea vorbi limba. Totuºi unii criticisunt de pãrere cã aceste detalii submineazã credibilitatea cazului.

Uluitor însã în acest caz este faptul cã, dacã majoritatea celorcare povestesc întâmplãri din vieþi anterioare sunt copii ale cãroramintiri sunt adesea limitate ºi, dupã o vreme, dispar, Uttara Huddarera o femeie în toatã firea care �s-a transformat� în altã femeie.Venirea în prim-plan a Sharadei nu era însã permanentã, ca încazul Sumitrei Singh din Sri Lanka (vezi capitolul 11): Sharadaapãrea pe diferite perioade, care þineau de la o zi la ºase sãptãmâni.Uneori, se ducea la culcare în chip de Uttara Huddar, iar a doua zide dimineaþã, se trezea în chip de Sharada. Alteori, femeia simþeafurnicãturi pe cap, iar la scurt timp dupã aceea apãrea Sharada.

Personalitatea vorbitoare de bengali era cu totul nedeprinsã cuustensilele, instrumentele ºi aparatura apãrute dupã Revoluþiaindustrialã, astfel încât, la început, n-a luat în nici un fel parte latreburile gospodãreºti de acasã de la Uttara Huddar. A fãcut orelatare amãnunþitã a vieþii sale, spunând numele pãrinþilor ei ºipe al unei mãtuºi din partea mamei; a povestit cã fusese mãritatãde la vârsta de ºapte ani. Murise, din câte spunea, la douãzeci ºidoi de ani, muºcatã de un ºarpe în timp ce culegea flori. Toatedovezile, inclusiv cuvintele bengali pe care le folosea, demonstraucã Sharada trãise între 1810 ºi 1830, iar cercetãtorii au putut gãsio familie ce purta numele respectiv ºi ai cãrei membri avuseserãcu ea relaþiile pe care singurã le descrisese. Habar nu avea undefusese de când murise.

De la prima ei apariþie, în 1974, Sharada împãrþise acelaºitrup cu Uttara Huddar, dar când una dintre personalitãþi iese în

222 RE~NCARNAREA

prim-plan, uitã cu totul de existenþa celeilalte. Au existat totuºiindicii cã personalitãþile lor se suprapuneau parþial.

Fãrã îndoialã, cazul Uttarei Huddar este important, întrucâtridicã o serie de probleme tulburãtoare. Este oare Sharada doarun aspect al personalitãþii multiple a Uttarei Huddar? Greu decrezut, datã fiind capacitatea ei de a vorbi în bengali. Ne rãmânastfel numai douã posibilitãþi. Fie Sharada este o amintire dintr-oviaþã anterioarã a Uttarei Huddar, care �preia controlul� trupuluiei, fie este un spirit vorbitor de bengali, care se grefeazã peUttara Huddar în anumite momente.

Oricum ar sta lucrurile, dovezile vin în sprijinul ideii cãexistenþa unei anumite forme de viaþã dupã moarte este singuraexplicaþie mulþumitoare în acest caz ºi în altele, în care amintireaunor evenimente ºi limbi pare sã fi supravieþuit dispariþiei fizicea trupului.

223DEZGROPAREA TRECUTULUI

Capitolul 19

Dezgroparea trecutului

Oraºul strãvechi

T oatã viaþa, cãpitanul Arthur Flowerdew fusese tulburat de oserie de strãfulgerãri ºi gânduri ciudate dintr-o existenþã

anterioarã. De mic copil, avusese viziuni despre o clãdire cucoloane, construitã din piatrã neagrã ºi trandafirie. Aceste imaginiîi veneau în minte ori de câte ori gãsea în curte o piatrã de culoareasemãnãtoare, sau când vedea o clãdire cu coloane. Intrigat deastfel de trãiri, bãiatul i-a povestit tatãlui sãu despre ele, crezândcã fusese dus cândva sã vadã o clãdire ca aceea. Dar tatãl lui,convins cã spusele copilului erau rodul închipuirii, l-a expediatspunând: �Sã nu te mai aud cu lucruri din astea�.

Incapabil sã-ºi suprime amintirile despre acel oraº strãvechi,Arthur Flowerdew ºi-a ascultat tatãl ºi n-a mai pomenit niciodatãde ceea ce simþea, decât mult mai târziu, când a povestit totul soþieisale ºi la încã douã persoane. Între timp devenise inginer, intraseîn armatã (ºi rãmãsese în Anglia de-a lungul întregului sãu servi-ciu militar), se însurase, avusese copii, apoi ajunsese directorulunui garaj din Norfolk, Anglia.

Arthur Flowerdew nu a reuºit sã identifice locul pe care ºi-lamintea din viaþa anterioarã pânã nu a urmãrit un documentar TVdespre Iordania. �Uite, i-a spus el soþiei sale, care era în altã

224 RE~NCARNAREA

camerã, ãsta e oraºul meu. Existã în realitate ºi se numeºtePetra� � între timp, pe ecran defilau imagini ale oraºului tranda-firiu. Ajunsã o ruinã, Petra era o cetate inexpugnabilã pe vremeadespre care îºi amintea Arthur Flowerdew, pentru cã acolo nu seputea ajunge decât pe o singurã cale: prin Siq, o prãpastie îngustãºi sinuoasã, strãjuitã de stânci înalte de 30 de metri.

Cãpitanul Flowerdew era sigur cã, în viaþa lui anterioarã,fusese un soldat arab: avea pielea tuciurie, purta veºminte largi,cu glugã ºi bandou, ºi purta o lance de lemn, cu vârf de bronz.Sarcina lui era sã apere cetatea ºi era cãpetenie peste zece soldaþi.Pe atunci, el ºi oamenii lui cãlãreau pe cai prin deºert ºi jefuiaubeduini paºnici de tot avutul lor � uneori comori întregi. Îºiamintea cã cei care refuzau sã se despartã de bunurile lor erau uciºipe loc. Petra era locuitã de nabateeni, un trib arab, iar poziþia eistrategicã le îngãduia acestora sã se îmbogãþeascã ºi sã devinãputernici prin aceea cã supravegheau drumurile comerciale dinspreest ºi dinspre Arabia ºi fãceau negoþ cu mirodenii, mãtase ºi sclavi.Dominaþia exercitatã de Petra a luat sfârºit abia în 106 d.Hr.,când romanii au deschis noi drumuri comerciale controlate de ei.

Într-o zi, când niºte nãvãlitori au încercat sã ajungã la cetateprin Siq, cãpetenia ºi oamenii sãi le-au pregãtit o ambuscadã. Laieºirea din trecãtoarea largã de trei metri, orbiþi de soare, intruºiiau fost iute nimiciþi de cãtre soldaþi. Unul dintre ei însã �s-arepezit la mine ºi ºi-a înfipt suliþa în pieptul meu, omorându-mã,povesteºte cãpitanul Flowerdew. Îmi amintesc bine lovitura, apoiºtiu cã am simþit o durere groaznicã în spate. Dupã aceea � nimic�.

Dupã ce a vãzut documentarul TV, cãpitanul Flowerdew s-agândit cã strãfulgerãrile ºi viziunile lui ar putea fi amintiri dintr-oviaþã anterioarã. Dacã trãise într-adevãr la Petra în urmã cuaproape 2.000 de ani, poate cã amintirile lui puteau fi verificate.Anglia TV, un post regional din estul Angliei, a hotãrât sã aflecum stau lucrurile, iar cãpitanul Flowerdew, însoþit de producãtorul


Douglas Salmon de la BBC, de o echipã de filmare ºi deprofesorul Iain Browning, arheolog, a luat avionul spre Ammanºi a ajuns la Petra în august 1978. Rezultatul a fost un fascinantdocumentar TV de o jumãtate de orã.

Primul test consta în a verifica dacã Arthur Flowerdew poateda de Siq într-o zonã cu o circumferinþã de 48 km. �Nimic maisimplu, a rãspuns el � deºi pânã atunci nu mai ieºise niciodatã dinAnglia. La est de zona stâncoasã, cam la 288 km de Amman, înplin deºert, trebuie sã gãsim o stâncã mare, care aratã ca unvulcan cu vârful retezat. Petra este exact dincolo de ea.� ªi astfel,urmând aceste instrucþiuni, cãpitanul Flowerdew s-a trezit dinnou în faþa puternicei cetãþi tãiate în stâncã. A explicat ºi rostulunor trepte care pãreau sã nu ducã nicãieri. Iniþial, ºi-a amintitel, acestea fãcuserã parte dintr-un mare templu care fusese,probabil, distrus de un cutremur de pãmânt din anul 363 d.Hr.

Un aspect al ruinelor cetãþii Petra � niºte ºiruri de scobituricare dãdeau unuia dintre ziduri o înfãþiºare de fagure � îi intrigasemultã vreme pe arheologi. Întrebat ce este cu ele, Flowerdew arãspuns imediat: �A, ºtiu despre ce este vorba�. S-a dus apoi spreo mãgurã ºi un colþ de stâncã ce acopereau structura cu pricina.Aceasta, a spus el, era �Lista de serviciu�, iar scobiturile eraudispuse în trei ºiruri verticale: �de serviciu în cetate�, �liber� ºi�de serviciu în afara cetãþii�. �Fiecare dintre cei ºaizeci-ºaptezecide ofiþeri avea câte o tãbliþã de piatrã de formã diferitã, a adãugatFlowerdew. Tãbliþa trebuia pusã în scobitura corespunzãtoare, iarîn felul acesta comandantul ºtia exact unde se aflã fiecare dintresubalternii sãi.�

Cãpitanul s-a arãtat însã intrigat de amfiteatrul mãreþ. �Numi-l amintesc deloc�, a spus el în timp de aparatul de filmat îiînregistra comentariile. �Nici nu aveaþi cum�, i-a rãspuns echipade filmare. �A fost construit de romani la mult timp dupã moarteadumneavoastrã.�

226 RE~NCARNAREA

Arheologii încã sunt interesaþi de frumosul ºi strãvechiul oraººi poate cã, în timp, vor da de urma minelor de staniu ºi de plumbdespre care cãpitanul Flowerdew spune cã erau exploatate pevremea lui.

În definitiv, nu este lipsit de sens sã ne gândim cã, dacãre`ncarnarea este o realitate, amintirile din vieþile anterioare ne-arputea permite incursiuni remarcabile în istorie.

Vestigii ale Rãzboiului civil englez

De curând, un alt post de televiziune din Marea Britanie atrimis o echipã de filmare în Scoþia, cu Peter Hulme, care credecã, într-o viaþã anterioarã, a fost soldat în armata lui Cromwell;echipa a fãcut o serie de descoperiri surprinzãtoare. În stare dehipnozã, Peter Hulme a descris viaþa lui John Rafael ºi, ajutat defraþii sãi, Bob ºi Carl, a putut verifica o bunã parte din ceea ce îºiamintise � þinându-mã ºi pe mine la curent cu cercetãrile lor, carecontinuã. De exemplu, mi-a fãcut o descriere vie a bãtãlieicrâncene purtate, în timpul Rãzboiului civil, în jurul castelului ºipe malurile lacului Martenham, deºi nu existã consemnãri localeale unui asemenea eveniment. Totuºi, o hartã din secolul al XVII-leamenþioneazã un �Loch Martin� ºi un �Castle Martin�, situateexact acolo unde pretinde ºi Peter cã au existat � deºi localnicii nuºtiau absolut nimic despre aºa ceva �, iar fraþii Hulme au gãsitruinele îngropate ale castelului.

Postul de televiziune Central TV a hotãrât sã continue cerce-tarea lor ºi i-a filmat pe cei trei fraþi care se întorceau în Scoþia,în încercarea lor de a dovedi cã bãtãlia chiar a avut loc. Peter Hulmea fost înregistrat în vreme ce-ºi rememora amintirile din epoca luiCromwell, atât în stare de hipnozã, cât ºi în timp ce vizita situl,


iar documentarul a fost transmis în cadrul unei emisiuni desprere`ncarnare din ciclul Tuesday Special:

�Am atacat fortãreaþa spre sfârºitul anului 1649�, a spus el.�Am auzit un bubuit de tun ºi peste tot zburau gloanþe. Câþivasoldaþi au fugit peste drum, încercând sã scape. Din fortãreaþã setrãgea asupra noastrã [�].�

Pe ecran a apãrut o echipã înzestratã cu detectoare de metalecare cãuta prin apa de pe marginea lacului; unul dintre membriiechipei, Scott Sibbald, a explicat: �Toate semnalele sunt foarteputernice, ceea ce înseamnã cã [obiectele pe care le detectãm] audimensiuni mari. Sunt cam la patru picioare sub apã ºi esteimposibil sã le scoatem la suprafaþã cu echipamentul de caredispunem�.

Dar despre ce este vorba? �Cu siguranþã, nu despre cãrucioarede supermarket�, rãspunde Bob Hulme râzând, �deci se preapoate sã fie vorba de niºte vestigii ale bãtãliei din Rãzboiul civil�.Cei trei fraþi sperã sã se întoarcã în Scoþia ºi sã scoatã la ivealã,cu ajutorul altora, câteva obiecte.

Sã ne întorcem însã la emisiunea transmisã de Central TV:detectoarele de metale au avut mai mult succes când au fostfolosite la scotocirea unei �ravene secate� din Scoþia, despre carePeter Hulme îºi amintea clar cã, în 1646, fusese un loc de tabãrãpentru cinci sute de oameni. Destul de sigur pe el, deºi nu existãconsemnãri cum cã locul fusese vreodatã folosit într-un asemeneascop, cãutãtorii au descoperit, dupã cum spune comentatorul deteleviziune, �o adevãratã comoarã alcãtuitã din gloanþe de muschetãºi vestigii specifice campamentului din epoca Rãzboiului civil.Cine ar putea explica prezenþa lor acolo� în afarã de Peter?�.

Fraþii Hulme continuã sã facã cercetãri în acest caz uimitor ºidescoperã mereu lucruri noi în încercarea lor de a localiza mor-mântul lui John Rafael ºi de a dovedi cã acesta s-a aflat cândva laRoundhead, aºa cum susþine Peter Hulme.

228 RE~NCARNAREA

Piepteni din Egiptul antic

ªi mai înapoi în timp, viaþa de toate zilele a egiptenilor a fostdescrisã incredibil de amãnunþit ºi de viu de cãtre Joan Grant,încât romanele ei au captivat imediat imaginaþia publicului. Dupãsuccesul primei sale cãrþi, Winged Pharaoh [Faraonul înaripat],scriitoarea englezã a recunoscut însã cã textele ei nu erau sutã lasutã ficþiune, ci se bazau pe ceea ce ea numea �memoria înde-pãrtatã�. Joan Grant era medium ºi avea capacitatea de a �intra înrezonanþã� cu ceea ce credea cã sunt precedentele ei întrupãri.A început sã-i dicteze Faraonul înaripat soþului sãu, Leslie, în 1936,dupã ce a ridicat de pe jos un scarabeu de peruzea pe care i-ladusese din Egipt fratele unui prieten. Acest lucru a fãcut-o sã-ºi�schimbe nivelul� în mod inconºtient ºi sã audã cuvintele pe carei le spunea Sekeeta ºi pe care ea i le dicta lui Leslie. Cartea a fostgata la capãtul a douã sute de ºedinþe de acest fel.

�Amuzant este cã episoadele nu au venit în ordine crono-logicã�, povestea ea. �Dar când am întins manuscrisul pe podea,am constatat cã totul se potrivea perfect ºi cã nu era nevoie de nicio intervenþie în text.�

Cartea istorisea povestea fiicei faraonului Za Atet, Sekeeta,care a ajuns reginã-preoteasã acum 5.000 de ani, domnind pesteEgipt împreunã cu fratele ei. Evenimentele, spunea Joan Grant,se plaseazã în timpul Dinastiei I egiptene. Leslie Grant, care sepregãtise sã devinã avocat, dar preferase sã se ocupe de arheologie,era sigur cã soþia lui se înºela în privinþa perioadei, pentru cã i sepãrea prea îndepãrtatã. El era de pãrere cã este vorba de Dinastiaa XV-lea ºi se baza în parte pe faptul cã Joan pomenea despre cai,argint ºi alte detalii din viaþa de zi cu zi despre care el, ca ºi alþii,nu credea cã au existat în timpul Dinastiei I. Leslie mai credea cã


nãvãlitorii descriºi de Joan erau hicsoºi, ºi nu din Zuma, ºi erafoarte intrigat de faptul cã ea nu fãcea nici o referire la Piramide.

Jean Overton Fuller este însã de pãrere, în Joan Grant: WingedPharaoh (vol. II din seria �Theosophical History OccasionalPapers�), cã Joan Grant avea dreptate. Existau cai pe atunci �egiptenii învãþaserã sã-i foloseascã de la cei din Zuma. Exista ºiargint. ªi, la fel de corect, lipsea orice referire la Piramide,întrucât acestea au fost construite în timpul Dinastiei a III-a.

În cartea ei, Joan Grant, alias Sekeeta, descrie pieptenii defildeº pe care-i folosea în templu

[ºi] pe care era gravatã pecetea mea ca Faraon înaripat, ºoimulvoinþei strunite deasupra luntrei biruitoare, peste aripile Înaripatului;iar dedesubt, numele meu ca Horus, Zat, alcãtuit dintr-un ºarpe ºi ocheie a vieþii între douã sceptre, semnele puterii peste Pãmânt ºidincolo de Pãmânt.

Jean Overton Fuller a rãmas uluitã când a dat peste un desencare se potrivea întocmai cu aceastã descriere în lucrarea ArchaicEgypt [Egiptul arhaic] a lui Walter B. Emery. De acolo sã-l ficopiat Joan Grant? În nici un caz: cartea lui Joan Grant a fostpublicatã cu douãzeci ºi doi de ani mai devreme.

Trebuie sã adaug cã Faraonul înaripat este numai una dintrecãrþile bazate pe memoria îndepãrtatã pe care le-a scris JoanGrant. Iar celelalte lucrãri descriu doar o parte din cele patruzecide vieþi anterioare pe care autoarea susþine cã ºi le aminteºte ºicare, de multe ori, s-au încheiat violent sau tragic. Printre ele senumãrã încã o viaþã trãitã în Egipt, la 1.000 de ani dupã epocaSekeetei; viaþa unui menestrel italian din secolul al XVI-lea;cea a unei prostituate de pe strãzile Franþei; cea a unei vrãjitoarearse pe rug; cea a unei tinere amerindiene; cea a unui alergãtorgrec; ºi cea a unei englezoaice, Lavinia, care a murit dupã treiani de paralizie datoratã unei cãzãturi de pe cal.

230 RE~NCARNAREA

În rãstimpul tuturor acestor vieþi, Joan Grant a fost o datãghilotinatã, de douã ori s-a sinucis, a fost ucisã de o lance care i-aintrat în ochi în timpul unui turnir, a murit de hemoragie dupã cei-a poruncit medicului ei roman sã-i taie venele ºi a fost de douãori muºcatã de ºerpi.

Un soldat confederatîºi dezvãluie trecutul

Uneori, amintirea unei vieþi anterioare produce dovezi maidegrabã concrete decât teoretice. În uimitoarea sa relatare desprere`ncarnarea în grup, Mission to Millboro [În misiune la Millboro]

(vezi capitolul 7), dr. Marge Rieder le oferã cititorilor sãi dovezipalpabile în sprijinul unei idei altminteri greu de acceptat.

Detectivul particular Joe Nazarowski era unul dintre cei cinci-zeci de locuitori din Lake Elsinore pe care principalul subiect,Maureen Williamson, i-a identificat ca fiind persoane care, ca ºiea, locuiserã în Millboro într-o viaþã anterioarã, pe când ea eraBecky. Ca mulþi dintre ceilalþi, Joe a acceptat sã se lase hipnotizat,iar povestea lui a confirmat spusele lui Maureen. El ºi-a amintitcã fusese un soldat confederat, pe nume Charley, trimis la Millboroca agent secret cu misiunea de a distruge un tunel de cale feratã.Mai mult însã, el s-a întors la Millboro în viaþa actualã, a gãsittunelul ºi chiar a arãtat gãurile pe care le pregãtise în 1864 înscopul de a pune în ele dinamitã. Un alt bãrbat, Pat Greene, aspus cã, în una dintre casele pe care le vãzuse într-o fotografie,exista un chepeng deasupra unei încãperi secrete. Marge Rieder averificat, iar informaþia s-a dovedit absolut exactã. Ea crede cã laMillboro au mai rãmas de descoperit foarte multe dovezi ºiîncearcã sã adune fonduri pentru a continua cercetãrile.


Acte scoase la ivealãdupã patru sute de ani

Dr. Hugh Pincott, fost secretar de onoare al Societãþii deCercetãri Parapsihologice (SCP) ºi membru în comitetul de hipnozãal aceleiaºi societãþi, a fãcut cunoscutã o descoperire remarcabilã,prilejuitã de o ºedinþã de regresie la care luase parte. Într-oconferinþã þinutã în faþa SCP, dr. Pincott spunea: �Un exempluuluitor este acela al unei fete care, întorcându-se în urmã cu patrusute de ani, a descris o clãdire în care una dintre camere fusesetransformatã în capelã�. Împreunã cu un coleg, Pincott a reuºit încele din urmã sã localizeze clãdirea în Hampshire ºi a constatat cãproprietarul actual ºtia cã grãdina lui de iarnã slujise odinioarãdrept capelã.

Dr. Pincott a adãugat:

Ceea ce însã el nu ºtia, dar noi puteam demonstra, era prezenþa unuidulap ascuns în spatele unui panou. ªtiind cum îl puteam deschide,l-am deschis în prezenþa proprietarului. Înãuntru erau actele casei,care stãtuserã acolo timp de aproape patru sute de ani ºi despre carefata povestise în relatarea ei înregistratã pe bandã.

O australiancã descrieo clãdire din Scoþia

Patru femei casnice din Sidney au participat la un experimentfascinant fãcut de hipnotizatorul Peter Ramster ºi care a fostfilmat ºi transmis de televiziune nu numai în Australia, ci înîntreaga lume. Ele ºi-au amintit, fiecare în parte, câte o viaþãanterioarã trãitã în alt punct de pe glob, apoi au fost duse la faþalocului pentru a li se înregistra reacþiile ºi pentru a li se verifica

232 RE~NCARNAREA

declaraþiile. Toate cazurile au fost impresionante, dar cazul luiHelen Pickering meritã o atenþie specialã.

Helen ºi-a amintit cã a trãit la Aberdeen, în Scoþia, în persoanalui James Archibald Burns, care se nãscuse la Dunbar în 1807.Femeia a fãcut chiar o schiþã a Colegiului de Medicinã Marshalldin Aberdeen, aºa cum era acesta pe vremea lui Burns. De atunci,clãdirea suferise transformãri, dar echipa TV l-a gãsit pe singurulom care putea spune cum anume arãtase ea iniþial: istoricul localDavid Gordon, care adunase toate planurile ºi schiþele de laînfiinþarea colegiului ºi pânã în prezent. Gordon a confirmatprecizia schiþei fãcute de Helen Pickering, în care apãreau scãriºi coridoare ce nu mai existã azi. El a spus cã modul în carefemeia ajunsese sã cunoascã astfel de amãnunte istorice era�inexplicabil�. O vizitã la biblioteca localã din Blairgowrie, undeBurns îºi deschisese un cabinet medical, a confirmat celelaltedetalii din amintirile lui Helen Pickering obþinute prin regresie.

Fata care a murit pe Titanic

S-ar putea crede cã, dupã câte s-au scris despre naufragiulTitanicului, nu se mai poate afla nimic nou în legãturã cu aceastãgroaznicã tragedie maritimã. Scriitoarea Monica O�Hara-Keetoneste însã de altã pãrere. În I Died on the Titanic [Am murit peTitanic], ea îºi aminteºte propria existenþã în persoana LucieiLatymer, o tânãrã fiicã de baron care a fugit pe pachebot împreunãcu iubitul ei, sub nume false, pentru a începe o viaþã nouã.Fascinanta ei poveste nu aduce informaþii noi cu privire la naufra-giul în sine, dar se prezintã ca un excelent roman poliþist, în careautoarea ne poartã prin diferitele stadii ale anchetei sale, punândlaolaltã piesele din puzzle ºi descoperind, în final, o întorsãturãneaºteptatã a întâmplãrilor. Amuzant este cã Monica O�Hara-Keeton


nu are nici un fel de simpatie pentru copila rãsfãþatã sub chipulcãreia ºi-a trãit viaþa anterioarã.

Ceea ce sporeºte interesul povestirii despre Titanic este faptulcã ºedinþele de hipnozã au fost iniþiate chiar de soþul scriitoarei,Joe Keeton � un hipnotizator care a întreprins, probabil, maimulte regresii decât oricine altcineva din Marea Britanie. Numãrulacestora se ridicã la câteva mii, iar o parte din dovezile adunatesunt consemnate în Encounters with the Past [Întâlniri cu tre-cutul], lucrare pe care Keeton a scris-o în colaborare cu PeterMoss. Keeton este de pãrere cã memoria moºtenitã este cea maiplauzibilã justificare pentru amintirile din vieþile anterioare, darsoþia lui este convinsã cã re`ncarnarea explicã cel mai bine expe-rienþa ei de pe Titanic.

Banii ascunºi

Un bãiat druz, Djebel el Alla, care îºi amintea cã a trãit înpersoana unui bogãtaº din Damasc, ºi-a dus rudele uimite la casaîn care susþinea cã trãise în viaþa anterioarã. Avea numai cinciani. Femeia pe care au gãsit-o acasã era, dupã spusele lui, fostalui soþie; copilul a mai venit cu o mulþime de amãnunte, cares-au dovedit corecte. Apoi a dezvãluit cã ascunsese o anumitãsumã de bani în pivniþa casei. I-a dus pe martori la pivniþã, a scosde acolo banii, iar suma era exact cea pe care o indicase.

Comoara îngropatã

În 1994, mi-am petrecut câteva zile în Þara Galilor, pe margineaunei gropi care se adâncea pe zi ce trecea, în timp ce un americanle arãta unor sãpãtori unde sã caute o comoarã îngropatã de el pe

234 RE~NCARNAREA

la 1700. Jim Bethe, un numismat din Arizona, ºi-a amintit înstare de hipnozã viaþa trãitã în persoana unui soldat britanic,Jonathan Seaman, cãsãtorit cu o femeie pe nume Mary Merten.Aflat în misiune în India, Seaman a intrat în posesia unei lãdiþecu bijuterii, pe care a adus-o în Anglia ºi a ascuns-o în ÞaraGalilor. Iar în viaþa actualã era hotãrât s-o recupereze.

Jim ºi soþia sa, Stella, mai vizitaserã Þara Galilor, iar elidentificase locul, când un post de televiziune britanic a cititdespre el în Reincarnation International Magazine ºi a hotãrâtsã-l ducã înapoi în Marea Britanie ºi sã-l ajute sã dea de urmacomorii. La recomandarea mea, hipnotizatorul scoþian Tom Barlowl-a supus unei regresii pe Jim Bethe, în faþa camerelor de luatvederi, obþinându-se astfel detalii suplimentare despre viaþa luianterioarã; curând, Tom l-a fãcut sã vorbeascã despre ceea cefãcuse cu comoara:

O duc în Þara Galilor, unde am o ascunzãtoare. Trec peste pajiºte,spre panta de lângã pãdure. E o ogradã acolo, niºte clãdiri [�]. Amcu mine lãdiþa cu bijuterii ºi mai am cutia de fier a lu� bunicu�, pecare mi-a lãsat-o când a murit. Sunt acolo trei cutii cu comori [�].E un loc pe unde trec foarte puþini oameni. În cocinã. Deschid unadin uºile duble ºi mã strecor în beci.

Jim Bethe ºi o radiestezistã, Elizabeth Sulivan, au indicat,independent unul de celãlalt, un pâlc de copaci din câmpia galezã,unde amândoi sunt convinºi cã a fost îngropatã comoara. Eragreu de crezut cã acela era locul, pentru cã în punctul respectivnu pãrea sã fi existat vreodatã altceva decât câmp gol. Au începutsãpãturile. Mi-ar plãcea sã pot spune cã Jim Bethe ºi-a gãsitcomoara, dar nu s-a întâmplat aºa. Ceea ce însã ne-a surprins petoþi a fost o placã de beton, aflatã la circa un metru adâncime,care a împiedicat continuarea sãpãturilor. Ne-am întors dupãcâteva zile ºi am spart-o, dar am dat peste o boltã din cãrãmidã,


un zid ºi apã � prea adâncã însã pentru a permite continuarea însiguranþã a sãpãturilor. Se pare cã gãsiserãm cocina, dar nu ºicomoara.

Sunt oare cutiile lui Jonathan Seaman încã îngropate pe ocoastã din Þara Galilor, sau le-a gãsit cineva în cele trei secolecare s-au scurs de când le-a ascuns el acolo? Jim Bethe mi-a spuscã este hotãrât sã meargã pânã la capãtul misterului� ºi pânã lafundul gropii pline cu apã, a cãrei poziþie exactã am promis sã n-odezvãlui nimãnui.

236 RE~NCARNAREA

Capitolul 20

Marca]i pe via]\

Bãiatul nãscut cu urmede gloanþe pe trup

C ând s-a nãscut Titu Singh, pãrinþii lui au fost foarte miraþi deciudatele semne circulare de pe capul lui. Dar le-au uitat

dupã ce copilului a început sã-i creascã pãrul. Titu însã nu leputea uita, pentru cã fuseserã cauza morþii lui din întrupareaprecedentã. Erau urme de glonþ.

ªi nu erau singura dovadã cã Titu se re`ncarnase. Bãiatul aveaamintiri foarte clare din viaþa anterioarã, când trãia în persoanalui Suresh Verma, proprietarul unui magazin de aparaturã radio,TV ºi video din Agra, cãsãtorit cu o femeie pe nume Uma ºi tatãa doi copii, Ronu ºi Sonu. Încã de când avea doi ani ºi jumãtate,Titu Singh începuse sã vorbeascã despre �cealaltã familie� a lui ºidescrisese în culori vii felul cum fusese împuºcat, cum trupul îifusese incinerat, iar cenuºa fusese apoi aruncatã în râu.

�La început, nu l-am luat în serios�, povesteºte tatãl lui, �darse purta de parcã n-ar fi fãcut parte din familia noastrã. Titu esteun copil obiºnuit, dar uneori spune ºi face lucruri pe care numaiadulþii le spun sau le fac�.

În cele din urmã, familia a hotãrât sã verifice spusele lui, iarfratele sãu mai mare a mers 13 kilometri, din satul Baad pânã în

237MARCA}I PE VIA}|

agitatul oraº Agra, din nordul Indiei, cunoscut în lumea întreagãpentru cã aici se aflã celebrul monument funerar Taj Mahal. Nui-a luat mult sã gãseascã un magazin de aparaturã radio-TV numit�Suresh Radio�; intrând, a aflat cã femeia care se ocupa demagazin se numea Uma. Uma era vãduva lui Suresh, care fuseseucis exact aºa cum povestise Titu.

Vestea cã soþul ei mort pãrea sã se fi renãscut a fost un ºocpentru femeie ºi i-a trezit un val de amintiri din acea cumplitã zicând, spune ea, �am auzit zgomot din casã ºi am ieºit crezând cãeste un rateu al maºinii lui Suresh. Dar el n-a coborât din maºinã.Când am deschis portiera, trupul lui s-a prãbuºit peste mine [�].Am scos un þipãt�.

Posibilitatea ca el sã trãiascã din nou într-un alt trup era însãgreu de acceptat. �Am avut un sentiment foarte straniu�, îºiaminteºte Uma. �Mã întrebam ce sã fac. Am discutat cu socriimei ºi am hotãrât sã vizitez a doua zi familia lui Titu.�

Titu Singh se spãla la ciºmea când Uma ºi pãrinþii lui SureshVerma au sosit neanunþaþi. Copilul a strigat imediat cã venise învizitã �cealaltã familie� a lui. Au luat cu toþii loc pe verandã, iar Titua întrebat-o pe Uma dacã-l recunoaºte. Ea i-a rãspuns cã nu. Atunci,a întrebat-o ce mai fac copiii ºi dacã îºi aduce aminte de ziua în carefuseserã cu toþii la un bâlci dintr-un oraº vecin, unde el îi cum-pãrase ei dulciuri. Aceastã dezvãluire a lãsat-o pe Uma fãrã grai.

Mai târziu, Titu a fost dus la Agra sã vadã magazinul pe care-lavusese în viaþa anterioarã, dar fratele lui mai mare i-a pus iarãºicunoºtinþele la încercare. A aranjat ca niºte copii de-ai vecinilorsã se joace cu copiii lui Suresh Verma când avea sã soseascãfamilia Singh. Inutil: Titu i-a recunoscut imediat din grup peRonu ºi Sonu. Apoi a intrat în magazin ºi a observat cã, de lamoartea lui, avuseserã loc unele schimbãri.

Povestea lui Titu Singh a fãcut obiectul unui excelent docu-mentar TV din seria Forty Minutes, la BBC. Filmul a fost difuzatîn Marea Britanie în martie 1990; toate personajele principale,

238 RE~NCARNAREA

inclusiv bãieþelul în vârstã de ºase ani, au fost intervievate, iarspusele lor au fost subtitrate în limba englezã.

Mama bãiatului, care mai avea cinci copii mai mari decâtTitu, a mãrturisit cã nu o deranja sã-l audã vorbind despre�celelalte� rude ale lui, deoarece ea îi privea pe toþi ca fãcândparte din una ºi aceeaºi familie. Iatã ce spunea ea:

Uneori, devine morocãnos ºi zice cã-i este dor de casã, ºi o þine unaºi bunã cã vrea sã se ducã la Agra. Odatã a insistat atât, încât ºi-astrâns hainele într-o bocceluþã ºi a ameninþat cã pleacã! Chiar ºiacum avem impresia cã Titu nu considerã cã aici ar fi casa lui.Spune mereu cã n-o sã mai stea multã vreme cu noi.

Tatãl lui Titu, arãtând cã bãiatul stãruie adeseori sã fie dus�înapoi acasã�, remarca: �Mã tem cã, pe mãsurã ce va creºte,Titu ar putea rupe orice legãturi cu noi. Îl iubim foarte mult, dar,deºi suntem oameni cu carte, nu-i putem înþelege povestea�.

Pãrinþii bãrbatului ucis au fost ºi ei impresionaþi de cele vãzuteºi auzite. Tatãl lui Suresh spunea:

Sunt practic sigur cã Titu este Suresh, fiul meu mort. Se agaþã de noicu afecþiune. Odatã, pe stradã, s-a întâlnit cu o fostã mãtuºã. Femeiaa crezut cã e vreunul dintre fiii Umei. Titu s-a supãrat pe ea ºi aîntrebat-o: �Nu ºtii cine sunt?�. Stãm de vorbã între noi ca un tatãcu fiul lui. Dar nu-l prea încurajez, pentru cã lucrul ãsta îi necãjeºtepe pãrinþii lui actuali.

La rândul lui, Titu îºi aminteºte limpede cum a fost ucis: �Mãîntorsesem acasã de la muncã. Ucigaºul a venit în fugã, de dupãcolþ�.

Cine era ucigaºul? A fost el prins? A fost el condamnatpentru crima sãvârºitã? Aceste întrebãri au rãmas fãrã rãspuns îndocumentarul TV, poate din motive juridice; în schimb, o dovadãsuplimentarã par sã fie semnele din naºtere despre care Titu ºifamilia lui cred cã sunt urmele rãnilor de glonþ suferite de Suresh

239MARCA}I PE VIA}|

Verma. Pãrul i-a fost tuns cu maºina ºi astfel au ieºit la ivealãdouã semne ciudate, în exact aceeaºi poziþie ca ºi orificiile men-þionate în raportul necropsiei lui Suresh Verma ºi provocate deglonþul intrat în tâmpla dreaptã. Orificiul de intrare a unui glonþeste întotdeauna mai mic decât cel de ieºire, pentru cã glonþuliese din corp cu vitezã redusã, provocând distrugeri mai mari.Semnele de pe capul lui Titu corespund, atât ca dimensiuni, cât ºica poziþie, cu urmele de glonþ de pe capul lui Suresh Verma.

Simplã coincidenþãsau dovadã de reîncarnare?

Dacã ceea ce v-am prezentat mai sus ar fi singurul caz de acestgen, poate cã s-ar cuveni sã-l punem pe seama întâmplãrii. Darnu este deloc singurul. De fapt, un numãr uimitor de mare decazuri de re`ncarnare prezintã trãsãturi fizice care par sã reflecteun aspect al vieþii anterioare, adesea un incident violent ºi, demulte ori, cauzator de moarte. Existã atât de multe asemeneacazuri, încât profesorul Ian Stevenson lucreazã la o cercetareasupra celor mai grãitoare dintre ele, care va fi publicatã în douãvolume, în 1997. Studiul lui este privit de majoritatea cercetãto-rilor din domeniu drept cea mai importantã contribuþie de pânãacum la dezbaterea în jurul re`ncarnãrii. Profesorul Stevensonne-a oferit deja rezumatul a unul sau douã studii de caz pe care leva publica, însoþite de câteva observaþii preliminare, într-un articolpentru Journal of the Society for Scientific Exploration.

Dupã ce aratã cã, de cele mai multe ori, cauzele unor defectecongenitale sau ale unor semne din naºtere de pigmentaþie diferitã �aluniþe sau nevi � rãmân necunoscute, Stevenson afirmã cã otreime dintre copiii care susþin cã-ºi amintesc vieþi anterioareprezintã, de asemenea, defecte sau semne din naºtere pe care fieei, fie informatorii adulþi le pun pe seama unor rãni suferite de

240 RE~NCARNAREA

cel în persoana cãruia spun cã au trãit. Dintr-un total de 895 de studiide caz alese iniþial (deºi, între timp, investigaþia s-a extins asupramult mai multora), în 309 cazuri astfel de semne sau de malformaþiicoincideau cu rãni � cel mai adesea, fatale. Stevenson ºi colegii luiau cercetat în amãnunt 210 dintre aceste cazuri, care vor fi incluseîn viitoarea lui carte. În treacãt fie spus, în cazurile respective,defectele din naºtere sunt de obicei dintre cele mai rare.

Pentru a-ºi forma o pãrere, profesorul Stevenson a cãutat ocorespondenþã mai micã de 10 cm2 între ranã ºi semnul sau defectuldin naºtere. �De fapt�, spune el, �multe semne din naºtere ºi,respectiv, rãni erau mult mai apropiate decât atât. În 43 din 49 decazuri în care am obþinut documente medicale (de obicei, raporturide necropsie), corespondenþa dintre rãni ºi semnele din naºtere (saumalformaþiile congenitale) s-a confirmat�. Asta înseamnã 88%.

Mai mult, studiile profesorului Stevenson demonstreazã cãTitu Singh nu este nici pe departe un caz unic. În nouã dinpaisprezece cazuri de moarte prin împuºcare, el a descoperit cãsemnele din naºtere coincideau exact, ca mãrime ºi poziþie, cuorificiile de intrare ºi de ieºire a gloanþelor în ºi din corpulpersoanei decedate. Unul dintre cazurile studiate de Stevensonprezintã similitudini remarcabile cu acela al lui Titu Singh: estecazul unui bãiat din Thailanda, care îºi aminteºte viaþa unuibãrbat împuºcat în cap pe la spate. Probabilitatea ca douã semnedin naºtere sã corespundã cu douã rãni este de 1 la 25.600.

Malformaþii rare

Nu toate semnele din naºtere sunt rezultatul unor fãrãdelegi.O fatã din Birmania, care îºi aminteºte cã a fost propria ei mãtuºã,s-a nãscut cu un semn din naºtere sub forma unei dungi verticalelungi, mai deschisã la culoare, chiar pe mijlocul toracelui. Aceasta

241MARCA}I PE VIA}|

coincidea cu incizia chirurgicalã din timpul operaþiei fãcute mãtuºiiei, care suferea de o boalã de inimã congenitalã, în urma cãreiafemeia a ºi murit.

Un alt caz este acela al unui bãiat din Turcia, care s-a nãscutcu o ureche scofâlcitã ºi malformatã ºi cu o dezvoltare incompletãa jumãtãþii drepte a feþei. Bãiatul afectat de aceastã oribilã desfi-gurare îºi amintea cã trãise în persoana unui om care fuseseîmpuºcat de aproape ºi murise dupã ºase zile din cauza rãnilorproduse creierului de fragmentele intrate prin partea dreaptã acraniului. Confirmarea a venit sub forma unei fiºe de spitalizare.

Unul dintre primele cazuri de re`ncarnare studiate, chiar laînceputul secolului XX, este acela al unui copil pe nume SikhLal, care locuia în Rishalpure, India, ºi care se nãscuse fãrãdegete la mâna dreaptã. Când a început sã vorbeascã, le-a spuspãrinþilor sãi cã trãise în persoana lui Kashi Ram; acesta fuseseatacat de un duºman pe nume Chottey Lal, care-i tãiase degeteleºi îl împuºcase în piept în 1908. Se spune cã pretinsul ucigaº a aflatde renaºterea victimei lui ºi l-a vizitat pe bãiat, care l-a recunoscutîn mijlocul unei mulþimi ºi l-a numit duºman ºi ucigaº.

Mai aproape de zilele noastre, un copil din India nãscut aproapefãrã degete la o mânã ºi-a amintit de viaþa altui copil care-ºi vârâsemâna dreaptã între lamele unui tocãtor de nutreþ ºi rãmãsese fãrãdegete. Aceastã malformaþie congenitalã � brahidactilie unilateralã �este extrem de rarã.

Aº cita ºi cazul lui Ranvir Singh, publicat în ReincarnationInternational Magazine în 1994. Când, cu ocazia unei vizite pe caream fãcut-o la Delhi, am avut prilejul sã stãm de vorbã, cercetãtorulGaj Raj Singh Gaur mi-a arãtat fotografia unui bãieþel de trei ani,nãscut în satul Basayi, în districtul Etah din India, fãrã mâna ºiantebraþul drept. Copilul îºi amintea cã trãise în persoana luiIdrish Ali, servitorul unui proprietar de pãmânt pe nume ShafiAlam Namberdar din Garka, în acelaºi district; mâna lui Idrish

242 RE~NCARNAREA

Ali fusese tãiatã accidental de un tocãtor de nutreþ. Surprinzãtorîn acest caz este faptul cã accidentul survenise cu douãzeci ºicinci de ani înainte ca Idrish Ali sã moarã. În afara mâinii lipsã,Ranvir Singh mai avea un semn din naºtere deasupra feselor, carecoincidea cu o ranã de glonþ suferitã în viaþa anterioarã, cândfusese împuºcat din greºealã de poliþie, în timp ce vâna în junglã.

Altã victimã a unei crime,renãscutã cu urme de glonþ

Un alt caz de renaºtere din cele peste o sutã cercetate de GajRaj Gaur este acela al lui Gulson Kumar Sakena, nãscut laVasantpur, în Jaithra Etah, în noiembrie 1991. Gulson, fiu al unuicroitor, Nand Kishore, se juca în faþa prãvãliei tatãlui sãu când avãzut doi clienþi, pe nume Rakesh ºi Mukesh, din Barna Etah,veniþi dupã niºte haine. Copilul s-a speriat imediat ºi a fugit încasã, spunându-i mamei lui: �Oamenii ãia m-au omorât. Te rog,ascunde-mã, altfel or sã mã omoare din nou�. Mai târziu, pus detatãl sãu, Gulson, care avea doi ani, s-a strãduit sã-ºi descrieamintirile din viaþa anterioarã. Apoi a arãtat douã locuri de petrupul sãu � unul pe obrazul drept, celãlalt pe partea stângã aabdomenului � unde se vedeau clar niºte semne din naºtere.

Persoana în care îºi amintea cã trãise în viaþa precedentã eraKanhkumar Pandey, al cãrui frate mai mare, Gyan Singh, i-apovestit lui Gaur cum murise. Ajunsese în Etah cu autobuzul,într-o dimineaþã, devreme, când doi tineri l-au înºfãcat ºi l-auîmpuºcat de faþã cu mai mulþi martori. Semnele din naºtere alecopilului coincideau cu cele lãsate de gloanþe.

Lucru curios, unul dintre cei care vãzuserã trupul ºi rãnile erachiar tatãl lui Gulson. Oare asta sã-l fi afectat cumva, sau sã se fitransmis soþiei lui, ducând la apariþia semnelor din naºtere pe

243MARCA}I PE VIA}|

trupul copilului? Greu de crezut, întrucât Gulson s-a nãscutexact în ziua în care fusese omorât Kanhkumar Pandey. O altãcorespondenþã fizicã între bãrbatul ucis ºi copil era pielea luiGulson, deschisã la culoare (ca aceea a lui Kanhkumar Pandey) ºidiferitã de cea a pãrinþilor ºi fraþilor sãi.

Semne din naºtere sau cicatrice?

Unul dintre cele mai extraordinare cazuri de amintiri din viaþaanterioarã asociate cu semne din naºtere este consemnat în dosareleMisiunii Mondiale Budiste din Rangoon. Este vorba de un servitor învârstã de doisprezece ani, originar din sudul Birmaniei, care proveneadintr-o familie creºtinã, era bine clãdit ºi fãrã defecte fizice, cuexcepþia unor malformaþii neobiºnuite la mâini ºi la picioare. Bãiatulprezenta niºte urme liniare adânci în podul palmelor, pe faþamâinilor ºi pe antebraþ. Niºte linii paralele de acelaºi fel îi brãzdaupicioarele ºi pulpele. Un chirurg a declarat cã astfel de semne nu potfi puse pe seama vreunei rãniri prenatale. Ori de câte ori cinevase uita cu luare-aminte la aceste malformaþii, braþul drept albãiatului se umfla, provocându-i mari dureri. Care era cauza lor?

Într-o searã, pe când stãtea întins lângã mama lui, bãiatul i-adezvãluit acesteia amintirile lui din viaþa anterioarã. Trãise înpersoana unui om bogat ºi ascunsese o importantã cantitate debani ºi de argint în trei case învecinate, în care locuia singur. Într-onoapte, niºte spãrgãtori au dat buzna peste el ºi l-au legat cu sârmãîn poziþie ghemuitã, apoi au fugit cu banii ºi bunurile de preþ dincasã. Rãmãsese aºa câteva zile, rãstimp în care sârma îi intraseadânc în corp, ºi avusese parte de o moarte lentã ºi dureroasã.

Multor oameni le vine ºi aºa greu sã accepte cazurile simplede re`ncarnare. Cele care prezintã în plus asemenea caracteristicibizare pun la încercare puterea noastrã de înþelegere nu numai a

244 RE~NCARNAREA

mecanismului re`ncarnãrii, dar ºi a legilor spirituale care se presu-pune cã guverneazã reîntoarcerea noastrã pe pãmânt în întrupãrisuccesive. De ce ar trebui ca o persoanã care ºi-a pierdut mânasau degetele într-o viaþã sã fie estropiatã ºi în existenþa urmãtoare?ªi de ce ar trebui ca victima unui act de violenþã sã poartecicatricele de la o viaþã la urmãtoarea?

Pedepsit pentru cã ºi-a ucis soþia?

Povestea lui H.A. Wijeratne încurcã ºi mai mult lucrurile, înanumite privinþe, dar sugereazã cã vinovãþia pentru fapte rele poatejuca un rol în apariþia unor astfel de semne sau malformaþii.Wijeratne se nãscuse în 1947, la Uggalkalteta, în Sri Lanka, ºiprezenta o malformaþie în partea dreaptã a pieptului. Avea braþuldrept cu câþiva centimetri mai scurt decât cel stâng ºi foartesubþire. De asemenea, degetele de la mâna dreaptã erau mai micidecât ar fi trebuit ºi erau prinse între ele cu pieliþã. Când aînceput sã vorbeascã, pe la doi ani, copilul a oferit o explicaþiepentru malformaþia lui. Spunea cã se nãscuse aºa deoarece cumâna aceea îºi înjunghiase soþia din viaþa anterioarã. Fusesepedepsit pentru crima lui, ºi a fãcut o descriere vie a execuþiei luiprin spânzurare, dând detalii � care ulterior s-au dovedit corecte �ale întâmplãrilor dinaintea morþii lui. Apoi a identificat persoanaîn care trãise în viaþa anterioarã � fratele mai mic al tatãlui lui dinviaþa actualã.

Când mama bãiatului i-a cerut explicaþii soþului ei, acesta arecunoscut cã avusese un frate însurat, pe nume Ratran Hami,care îºi înjunghiase soþia pentru cã femeia refuzase sã se întoarcãacasã dupã ce stãtuse o vreme cu pãrinþii ei. Ratran Hami oomorâse pe Podi Menike pe 14 octombrie 1927. Procesul luiavusese loc în iunie 1928, iar execuþia, o lunã mai târziu.

245MARCA}I PE VIA}|

Cu puþin înainte de a fi executat, Ratran Hami i-a spus frateluisãu cã �se va întoarce�, iar prezicerea lui pare sã se fi împlinit,deºi la mai bine de optsprezece ani dupã moartea lui.

Wijeratne a recunoscut în mod clar cã braþul lui atrofiat era unfel de pedeapsã, sau rãsplata unei datorii karmice, pentru crimape care o sãvârºise în precedenta lui întrupare. Am putea aºadarpresupune cã malformaþia congenitalã era un soi de învãþãturã deminte. Dacã da, se pare cã nu ºi-a prea atins scopul. Întrebat cear face dacã întâmplarea cu soþia lui s-ar repeta, Wijeratne a datun rãspuns sinistru: �Probabil cã aº omorî-o din nou!�.

Dat afarã deoarececredea în reîncarnare

Dacã nãpastele de care suntem loviþi în viaþa actualã suntrezultatul unor pãcate din viaþa anterioarã, atunci Glenn Hoddletrebuie sã se fi întrebat ce lucru îngrozitor va fi sãvârºit înexistenþa lui precedentã, ca sã merite soarta de care a avut partela începutul anului 1999.

Antrenorul echipei de fotbal a Angliei avea o meserie de vis.Datoria fostei stele a fotbalului englez era sã selecþioneze ºi sãformeze jucãtori pentru o echipã care sã poatã câºtiga mult râvnitaCupã Mondialã. Dacã reuºea, avea sã devinã erou naþional. Darn-a fost sã fie aºa. În ciuda unei performanþe onorabile, echipa nus-a calificat în finalã ºi, câteva luni mai târziu, Glenn Hoddle afost pus pe liber.

Faptul în sine nu ar fi câtuºi de puþin surprinzãtor, date fiindinteresele puse în joc în cadrul acestui sport extrem de competitiv.Totuºi, oricât de incredibil ar pãrea, plecarea lui Hoddle nu aveanimic de a face cu calitãþile lui de antrenor sau cu performanþaechipei sale. Glenn Hoddle a fost dat afarã pentru cã ºi-a exprimatpãrerile în legãturã cu re`ncarnarea.

246 RE~NCARNAREA

Acest episod extraordinar, unul dintre cele mai stranii dinsinuoasa istorie a fotbalului englez, s-a consumat, inevitabil, subproiectoarele presei scrise ºi audiovizuale. Multor observatori, toatãpovestea li s-a pãrut chiar o polemicã fabricatã de mass media ºipusã la cale, poate, de anumite persoane care cãutau un pretextpentru a-l da jos pe Hoddle de pe piedestal.

Dezbaterea a început pe la sfârºitul lui ianuarie, cu un interviupe care Hoddle l-a acordat ziarului The Times ºi în care eraexprimatã urmãtoarea pãrere:

�Dumneata ºi cu mine suntem dãruiþi, din punct de vederefizic, cu douã mâini, douã picioare ºi creiere normale, i-a spusHoddle reporterului în ceea ce ar fi trebuit sã fie un interviudespre munca lui ca antrenor al echipei Angliei. Unii oameni, acontinuat el, s-au nãscut aºa dintr-un motiv anume. Karma opereazãdin viaþa anterioarã. Nu am nimic de ascuns în privinþa asta. Lafel e ºi cu handicapaþii. Ce semeni, aia culegi�.

Vã veþi fi gândind cã nu este nimic extraordinar în asta, înafara faptului cã Hoddle încerca sã comunice în doar câtevacuvinte un subiect incredibil de complex. Cei de la The Times aufost însã de altã pãrere. Potrivit lor, antrenorul echipei de fotbala Angliei adusese o ofensã persoanelor handicapate ºi, pentru aconfirma acest punct de vedere, reporterii au stat de vorbã cudiferiþi reprezentanþi ai persoanelor cu handicap, le-au citat pasajulrespectiv ºi i-au invitat sã reacþioneze.

Nu este de mirare cã aceºtia au fost aproape unanimi în acondamna opiniile lui Hoddle, iar The Times ºi-a publicat comen-tariile ostile fãrã sã-ºi dea seama cã, astfel, aducea o ofensãhinduºilor, budiºtilor ºi altor cititori care acceptau ideea dere`ncarnare ºi de karma.

Astfel, ceea ce la început pãrea un paragraf pierdut în cuprinsulunui amplu interviu � o simplã parantezã, despre care Hoddlecredea cã nu va fi consemnatã � s-a transformat într-un atac deprimã paginã la adresa ideilor lui.

247MARCA}I PE VIA}|

Alte ziare, apoi radioul ºi televiziunea, au dat ºi mai mareamploare episodului, transformându-l, în doar câteva ore, într-odezbatere care a þinut capul de afiº al presei britanice timp demulte zile ºi a fost transmisã în întreaga lume. Drept urmare, unmic detaºament de ziariºti a început sã stea de pazã la uºa sediuluidin Londra al Federaþiei Engleze de Fotbal � pentru care lucraHoddle �, în aºteptarea unui anunþ important. Concedierea antre-norului era, se pare, inevitabilã ºi ai fi zis cã numai o execuþiepublicã ar fi putut da satisfacþie ziariºtilor mãrginiþi.

Hoddle însã s-a þinut tare pe poziþie mult mai mult decât erade aºteptat, refuzând sã stea de vorbã cu jurnaliºtii � cu osingurã excepþie: i-a acordat un interviu lui Harry Harris, de laThe Mirror (pe 2 februarie):

�Ani ºi ani de zile m-am strãduit sã înþeleg de ce atâþia oameniau parte de o asemenea nenorocire, de o asemenea tragedie, aexplicat el. Este un lucru de care chiar îmi pasã. Mã întristeazãsã vãd oameni handicapaþi, sau care trãiesc în sãrãcie lucie, sausã aud despre oameni maltrataþi [�].

Am cercetat mai îndeaproape acest subiect ºi am aflat maimulte teorii. Unele mi s-au pãrut mai logice. Nu cred cã persoanelehandicapate îºi meritã soarta. Caut însã motivul suferinþei lor ºisunt sigur cã mulþi handicapaþi se resemneazã [�]. Dacã voi ficoncediat din aceastã cauzã, va trebui sã fac faþã situaþiei. Vatrebui sã trec prin asta. Dar asta nu-mi va schimba convingerea cãlumea este nedreaptã pentru foarte mulþi oameni ºi cã eu sunt mainorocos decât cei mai mulþi dintre ei. Îmi va pãsa în continuarede cei sãraci, handicapaþi ºi maltrataþi�.

Pe mãsurã ce dezbaterea se dezlãnþuia, s-a descoperit cãHoddle jucase un rol-cheie în organizarea de vizite ale fotbaliºtilorenglezi la cãpãtâiul unor copii bolnavi � uneori chiar pe moarte �ºi cã mama lui lucra într-o ºcoalã pentru handicapaþi. Într-adevãr,departe de a privi suferinþa celor handicapaþi ca pe o pedeapsã,

248 RE~NCARNAREA

Hoddle era foarte preocupat de bunãstarea acestora ºi probabil cãse gândise la ei mai mult decât majoritatea semenilor sãi.

�Voi rãmâne creºtin în concepþiile mele�, i-a mai spus Hoddlelui Harris, �dar voi continua sã þin seama ºi de alte teologii sauidei care pot explica într-un anume fel sãrãcia, suferinþa ºi handi-capul. Nu voi judeca însã pe nimeni. Mã voi mulþumi sã le ofersprijinul ºi compasiunea mea � iar dacã asta este o crimã, asta e�.

Hoddle însã nu se bucura de nici un fel de sprijin. Ca sãvorbim în termeni fotbalistici, el fãcuse tot ce-i stãtea în putinþãca sã-ºi apere poziþia ºi sã nu primeascã un gol. Dar, când primul--ministru britanic, Tony Blair, ºi ministrul Sporturilor, TonyBanks, s-au alãturat criticilor, plecarea lui Hoddle a devenitiminentã. Tony Blair a declarat cã, dacã Hoddle a spus cuvintelecare i se atribuiau, adusese un afront persoanelor handicapate ºitrebuia deci sã demisioneze.

Iar Hoddle a demisionat.Cu un aer uimitor de calm, deºi oarecum surprins de zarva

stârnitã în jurul lui, Hoddle a dat citire unei declaraþii în care,printre altele, spunea:

�Din pãcate, dupã cum aþi aflat probabil, contractul meu cuFederaþia Englezã de Fotbal a încetat cu acordul ambelor pãrþi.Recunosc cã am fãcut anumite aprecieri greºite într-un interviucare, nefiind înþeles, i-a supãrat pe mulþi. Nu am avut aceastãintenþie ºi, de aceea, îi rog sã primeascã scuzele mele�.

Cazul Hoddle a scos la ivealã tot ce era mai rãu în presabritanicã. Editorialiºtii s-au repezit care mai de care sã-l pone-greascã. �Omorâþi-l pe bietul om, ca sã nu se mai chinuie�,trâmbiþa titlul unui articol din Daily Mail (1 februarie). Acelaºiziar continua, a doua zi: �Hoddle este sonat, ºi tocmai de aceean-ar trebui dat afarã�.

Astfel de fraze ºi de articole demonstrau ignoranþa majoritãþiioamenilor în privinþa ideii de re`ncarnare. Cu toate acestea,

249MARCA}I PE VIA}|

vehemenþa pãrerilor exprimate le-a dat unora de înþeles cã, înspatele a ceea ce pãrea sã fie o campanie de presã menitã sã-lîndepãrteze pe Hoddle din postul sãu, se ascundeau niºte jocuride culise. La urma urmei, el exprimase acest gen de idei ºiîntr-un interviu radiodifuzat pentru BBC, cu nouã luni maiînainte, iar cuvintele lui fuseserã pe atunci citate într-un ziarnaþional fãrã nici un comentariu critic:

�Cred cã, spiritual, cu toþii am mai trãit pe pãmânt�, spusese elcu acel prilej. �Cred cã trupul fizic este numai un veºmânt. [�]

Cred cã facem greºeli aici, pe pãmânt, ºi cã spiritul nostru trebuiesã se întoarcã ºi sã înveþe. De aceea existã nedreptate pe lume. Dece unii oameni se nasc cu probleme fizice îngrozitoare [�]?�.

De ce oare aceste cuvinte, care pot primi exact aceeaºi interpretareca ºi punctele de vedere exprimate în interviul mai recent, nu austârnit nici mãcar un murmur de dezaprobare în mass media? Sãfie doar o coincidenþã faptul cã, atunci când a vorbit astfel pentruprima oarã, echipa englezã de fotbal era în competiþie pentruCupa Mondialã, în vreme ce, când ºi-a repetat pãrerile desprere`ncarnare, sportivii lui fuseserã descalificaþi?

Deºi preþul plãtit a fost foarte mare, concedierea lui Hoddle areadus în atenþie, pentru scurt timp, chestiunea re`ncarnãrii, le-aoferit multor adepþi ocazia de a-ºi exprima opiniile în scris, la radiosau la televiziune ºi a fãcut întreaga naþiune sã se gândeascã, fieºi în fugã, la posibilitatea ca omul sã se reîntrupeze dupã moarte.

�Este o idee greºitã, dar foarte rãspânditã, aceea cã persoanelecare cred în viaþa de dupã moarte, în re`ncarnare ºi aºa maideparte, cred de asemenea cã orice nenorocire, inclusiv handicapurilefizice, constituie o pedeapsã pentru pãcate vechi�, scria James Greendin Chorlton, Manchester, cititor al ziarului Sunday Telegraph. �Arputea fi aºa, dar chestiunea este mult mai complexã, iar astfel delimitãri sau de handicapuri s-ar putea datora ºi altor factori.�

250 RE~NCARNAREA

Dupã ce aratã cã un suflet poate alege � încã de când se aflã înlumea spiritelor, adicã înainte de a se re`ncarna � sã se întrupezeîntr-o persoanã handicapatã, James Green conchide:

�Aºadar nu toþi adepþii ideii de re`ncarnare percep orice deza-vantaj ca pe o pedeapsã sau ca pe o palmã primitã pentru proastãpurtare. Putem învãþa ºi fãrã sã fim pedepsiþi�.

O cititoare elveþianã a ziarului Daily Mail a scris cã a auzitprima oarã pãreri asemãnãtoare cu ale lui Hoddle de la un prietencare suferea de paralizie cerebralã: �Pentru el, era cea mai bunãexplicaþie pentru handicapul cu care se nãscuse�.

Trebuie sã precizez însã cã astfel de contribuþii fertile la dezbatereau fost minoritare. Singura excepþie a constituit-o editorialul apãrutîn numãrul din 3 februarie al ziarului The Mirror, care scria:

�Sfârºitul a fost trist. Glenn Hoddle ºi-a pãrãsit postul dinAnglia mai mult trist decât mânios�. Se pare cã, în ultimã instanþã,lui Hoddle i se permisese sã rãmânã selecþioner, dar el se gândisecã unii vor socoti plecarea lui preferabilã pentru reputaþia fotbaluluienglez. Acelaºi ziar cita declaraþia izolatã a lordului Ashley, maremilitant pentru drepturile persoanelor handicapate, care, auzindde concedierea lui Hoddle, a spus: �Este o zi tristã pentrutoleranþa ºi libertatea cuvântului în Marea Britanie�.

The Mirror conchidea:�Glenn Hoddle a plecat pentru cã a comis greºeala de a face

publicã o credinþã religioasã controversatã. Ciudat mod de a-ºipierde slujba pentru un selecþioner de fotbal. Se creeazã astfel unprecedent periculos pentru alte personalitãþi publice�.

Nu pot decât sã subscriu. Nu vom ajunge la adevãrul desprere`ncarnare ºi despre viaþa de dupã moarte decât cântãrind dove-zile ºi examinând toate aspectele, pro ºi contra. Bigotismul ºiintoleranþa nu au ce cãuta în aceastã dezbatere.

251MARCA}I PE VIA}|

Capitolul 21

În viitor

Viziuni apocaliptice

N e aflãm în iulie 1998 ºi lumea s-a întors cu susul în jos. ChetSnow este în Arizona, unde, în loc sã aibã în faþa ochilor un

peisaj inundat de lumina strãlucitoare a soarelui, vede un deºertmohorât, în timp ce din norii întunecaþi cade fãrã încetare o ploaiemãruntã ºi rece. Chet a ieºit sã se uite la cai ºi, terminându-ºitreaba, se grãbeºte înapoi spre fermã; îi este frig ºi foame. E ziualui de naºtere, dar el ºtie cã nu va avea loc nici o petrecere.

Nu este o scenã dintr-un film futuristo-apocaliptic, ci amintireaunui bãrbat care a experimentat �terapia prin proiectare în viitor�.Acest episod, precum ºi scurtele viziuni despre viitor pe care le-aavut ulterior în stare de hipnozã l-au convins cã Pãmântul se vaconfrunta cu o catastrofã majorã, care va consta probabil într-oinversare a polilor sau în vreo modificare a poziþiei axei planetei.Nu se ºtie dacã fenomenul va fi doar o miºcare a scoarþei terestre,care va afecta centrul ei magmatic, sau o miºcare orbitalã deproporþii, cauzatã, poate, de coliziunea cu un asteroid sau cu ocometã. Evident, aceastã perspectivã ar putea fi pur ºi simplurodul unei imaginaþii prea bogate, alimentatã de filme-catastrofã ºide prezicerile unor faimoºi profeþi ai apocalipsului.

Dar Chet Snow nu e singurul. Într-un experiment din 1983,iniþiat de hipnoterapeuta dr. Helen Wambach ºi continuat, dupã

252 RE~NCARNAREA

moartea acesteia, survenitã în 1985, de Chet Snow, 2.500 deamericani au avut ocazia de a face o incursiune în viitor, prinhipnozã. Între experienþele lor au existat asemãnãri extraordinare,care aratã cã aceºti oameni au �vãzut� viitorul sau, cel puþin, cãau fost cu toþii influenþaþi în acelaºi mod, de alþi factori.

Pânã în 1989, când a apãrut cartea sa Mass Dreams of theFuture [Vise colective despre viitor], Chet Snow îºi crease reputaþiaunui hipnoterapeut de marcã ºi devenise membru în consiliul deconducere al Asociaþiei pentru Cercetãri asupra Vieþii Anterioareºi Terapie prin Regresie (APART), fondatã de Helen Wambach.Timp de trei ani, Chet Snow a fost preºedintele APART. Proiectatîn viitor prin hipnozã, Chet a descoperit cã are o calitate rarã.Marea majoritate a celor care se ofereau voluntari pentru acestproiect constatau cã o anumitã �barierã� îi împiedica sã vadã cese va petrece în viitor în viaþa lor actualã, dar se pare cã puteaucãlãtori în timp în vieþile lor viitoare. În schimb, Chet Snowputea vedea evenimente viitoare din existenþa lui actualã.

�Am putut privi în viitor ºi am vãzut lucruri care se împlinescdeja acum, la jumãtatea anilor �90�, mi-a spus el într-un interviupentru revista noastrã �

iar despre ele am scris în cartea mea acum zece ani. Deja situaþia dinIugoslavia e cum e, nici ruºii nu stau prea bine � chiar existã otensiune politicã în Rusia, care ar putea rãbufni din nou, dupã câteam vãzut eu. Apoi, condiþiile meteorologice, intensificarea activitãþiivulcanice ºi seismice � toate acestea le-am prevãzut pentru mijloculanilor �90, inclusiv problemele cu drogurile, cu seceta, cu inunda-þiile, care, adunate toate, anunþã o perioadã de mari transformãri.

Evident, existã întotdeauna persoane care cred cã vremurilepe care le trãiesc sunt cele mai rele din istoria umanitãþii. Numãrulcrimelor pare sã creascã întruna. Dezastrele naturale par sãrãpunã tot mai multe vieþi. Întotdeauna putem gãsi un motivpentru a zugrãvi imaginea unui viitor sumbru � ºi, din atâteapreziceri, unele, inevitabil, se adeveresc. Dar previziunile lui

253ÎN VIITOR

Chet Snow conþin ºi o clauzã �salvatoare�, care spune, în liniimari, cã dacã omul se va îndrepta, unele nenorociri ce ne pândescîn viitorul apropiat ar putea sã nu se întâmple. Rezultã de aici cãexistã o anumitã formã de responsabilitate karmicã colectivã faþãde planeta noastrã, în virtutea cãreia pãcatele morale sau ecologicevor fi pedepsite cu calamitãþi de nedescris.

În privinþa propriul sãu viitor, Chet Snow pare extrem derelaxat, pentru cã, dupã cât se pare, ºi l-a aflat singur. CândHelen Wambach l-a proiectat în viitor, în ziua aniversãrii lui diniulie 1998, Chet încã nu locuia în Arizona, unde s-a vãzut pe sine cuocazia ºedinþei de hipnozã. Totuºi aici locuieºte el astãzi, �dupão mulþime de peripeþii legate de activitatea mea� ºi nu pentru cãar fi cãutat sã transpunã în realitate ceea ce vãzuse. Existã însã odiferenþã. În viziunea indusã prin hipnozã, Chet era singur, învreme ce, în prezent, este însurat ºi fericit. El pune aceastãmodificare a viitorului pe seama propriei lui �maturizãri spirituale�.

O scãdere drasticãa populaþiei globului

Una dintre predicþiile pe care mulþi dintre subiecþii experi-mentului le confirmã este aceea cã, în urmãtorii 150 de ani, vaavea loc o semnificativã scãdere a populaþiei. Din statisticileoficiale rezultã cã se va înregistra un declin, dar nu atât de drasticpe cât l-au vãzut �proiectaþii în viitor�.

Jenny Cockell, ale cãrei amintiri despre viaþa anterioarã trãitãîn persoana unei gospodine din Irlanda pe nume Mary Sutton auavut un puternic impact asupra cititorilor din întreaga lume (vezicapitolul 2), crede ºi ea cã ºi-a vãzut viitorul� care va fi înNepal. În cartea sa, Past Lives, Future Lives [Vieþi trecute, vieþiviitoare], Jenny Cockell schiþeazã povestea viitoarei sale vieþi în

254 RE~NCARNAREA

persoana Nadiei, într-un sat de pe coasta unui deal, într-o zonãmuntoasã, cu sol foarte fin, de culoare roºie-portocalie.

Aºa cum a procedat ºi în cazul vieþii sale anterioare din Malahide,Jenny a luat o hartã a þinutului respectiv ºi a simþit cã este atrasãde satul Kokuwa, situat la jumãtatea distanþei dintre munteleEverest ºi graniþa cu India. Pe lângã �amintirile din viitor� carei s-au arãtat, Jenny a recurs ºi la ajutorul hipnotizatorului JimAlexander, pentru a afla mai multe informaþii.

Ea scrie:

Experienþa incursiunii în viitor a fost altfel decât aceea a rememorãriiexistenþei mele trecute în persoana lui Mary. Acelea erau niºteamintiri ca oricare altele; nu era nimic ciudat în ele. Dar, cu aceastãnouã experienþã, am simþit cã sunt cumva legatã de Nadia; îmitrãiam sentimentele nu ca pe niºte amintiri, ci ca ºi cum eu aº fi fostîn trecut, iar micuþa Nadia, în vârstã de doi ani, ºi-ar fi amintit demine în viaþa ei din viitor, din anul 2040.

Jenny mai descrie douã alte vieþi pe care ºi le �aminteºte� �una din secolul XXII, în care ea este foarte sãracã ºi trãieºte înEuropa (probabil în Polonia), ºi una din secolul XXIII, în careeste americancã ºi lucreazã ca tehnician la firma �Unichem�.

Jenny Cockell nu prezice schimbãri ale polilor planetei saumodificãri ale orbitei Pãmântului, dar, ca ºi voluntarii lui HelenWambach, spune cã va avea loc o scãdere drasticã a populaþieiglobului, ca urmare a folosirii fãrã discernãmânt a chimicalelorîn industria alimentarã.

O perspectivã non-linearãasupra timpului

Pentru a ajunge sã credem cã mintea umanã poate recuperaamintiri dintr-o existenþã anterioarã, este nevoie sã facem unuriaº efort de înþelegere, atât intelectual, cât ºi spiritual. Dar

255ÎN VIITOR

pentru a accepta cã este posibil sã ne vedem vieþile viitoare, fieindividual, fie colectiv, este nevoie de un efort de credinþã, sau deo renunþare la întregul nostru simþ critic. Asta, desigur, numai dacãînþelegem greºit natura însãºi a timpului. Pentru cã a avut dintot-deauna viziuni paranormale, inclusiv premoniþii, Jenny Cockellspune cã ea vede viitorul �ca ºi cum mintea ar exista simultan îndouã puncte diferite ale timpului�.

Fiul ei ne-a sugerat urmãtoarea explicaþie:

Noi privim timpul din perspectiva prezentului; vedem în urmanoastrã trecutul ºi, în faþã, viitorul � ºi credem cã existãm în prezent.Dar aceastã concepþie linearã ne poate limita gradul de înþelegere atimpului ºi a minþii noastre. S-ar putea ca precogniþia sã presupunãexistenþa unui gen de legãturã telepaticã peste timp.

Dar asemenea idei nu sunt accesibile majoritãþii celor care,mulþumindu-se sã se lase fascinaþi de prevestirea propriului lorviitor, refuzã sã facã un efort pentru a înþelege mecanismulcomplex al teoriei cuantice sau alte teorii despre cum am puteaintra în legãturã cu viitorul.

Problema, în cazul �proiectãrilor în viitor�, este aceea cã, înmarea lor majoritate, ele nu pot fi demonstrate � cel puþin nu înviaþa actualã. Dar ar trebui sã ne preocupãm mai mult de viitorulplanetei noastre ºi de felul în care îl influenþãm. Cãci, la urmaurmei, dacã re`ncarnarea este un fapt � pentru unii dintre noi sauchiar pentru toatã lumea �, atunci înseamnã cã noi suntem ceicare vor moºteni Pãmântul ºi tot noi va trebui sã rezolvãm mâineproblemele pe care le creãm azi.

256 RE~NCARNAREA

Concluzie

S pre sfârºitul anului 1996, cu ocazia unei vizite pe care afãcut-o la Londra pentru a þine o conferinþã la Societatea

pentru Cercetãri Parapsihologice, profesorul Ian Stevenson recu-noºtea cã, la capãtul a peste treizeci de ani de cercetare asiduã amai bine de 2.500 de cazuri de re`ncarnare, îºi dã seama cã acestsubiect îi este mai puþin cunoscut decât îºi închipuise la început.Existã puþine domenii ºtiinþifice în care o asemenea declaraþie sãsune plauzibil, mai ales cã ea vine din partea unui om care a dedicatmult timp ºi multã energie investigãrii personale a acestor cazuri.Când este însã vorba de re`ncarnare, probabil cã aºa stau lucrurile.

Pornind de la numeroasele cazuri citate, constatãm cã dinrelatãrile adunate din întreaga lume se desprind anumite scheme;totuºi, aceste scheme lipsesc cu desãvârºire din anumite culturi,iar în altele duc la rezultate foarte diferite. De ce?

În majoritatea cazurilor, amintirile dintr-o viaþã anterioarãapar la o vârstã foarte fragedã ºi dispar definitiv înainte depubertate. Existã însã ºi excepþii de la regulã, inclusiv situaþii încare amintirea unei existenþe precedente nu se contureazã cu totuldecât la vârsta maturitãþii. De ce?

În majoritatea cazurilor în care un individ are amintiri dintr-oviaþã anterioarã, este foarte probabil ca el sã se fi re`ncarnatîntr-un corp de acelaºi sex ºi în aceeaºi culturã. Existã multecazuri în care individul se re`ncarneazã în acelaºi sat sau chiar însânul aceleiaºi familii. Dar sunt ºi exemple în care persoana care

257CONCLUZIE

are acele amintiri ºi persoana despre a cãrei viaþã îºi aminteºte seaflã la distanþe foarte mari una de cealaltã; alteori, apar chiardiferenþe culturale sau religioase. De ce?

Dar cele mai uimitoare cazuri ºi, în acelaºi timp, cele maiconvingãtoare sunt acelea � neaºteptat de numeroase � în caresemnele din naºtere sau malformaþiile congenitale prezintã asemã-nãri stranii cu rãni sau cu alte semne de pe trupul persoanei acãrei viaþã ºi-o aminteºte subiectul. Se pare cã, cel puþin pentruanumiþi indivizi, mutilãrile cauzate de o moarte violentã într-oexistenþã anterioarã pot trece ºi asupra noului trup. De ce?

Aº vrea sã pot rãspunde la toate aceste întrebãri, dar mãrtu-risesc cã nu pot. Existã o mulþime de teorii, dar puþine doveziconcrete care sã le confirme. Cu toate acestea, pot comenta cuceva mai multã siguranþã anumite aspecte.

Mai întâi, aº vrea sã spun cã, în aceastã carte, am ignorat în mareparte opiniile scepticilor. Nu pentru cã n-aº þine seama de ceea cespun ei. Citesc chiar cu mare interes pãrerile lor, care constituie ocontribuþie importantã la dezbaterea asupra re`ncarnãrii. Totuºi, înpofida atitudinii lor critice, eu consider cã dovezile despre re`ncarnaresunt foarte convingãtoare ºi m-am strãduit sã argumentez acest lucru.Rãmân totuºi subiectiv, iar acest lucru se reflectã în cartea mea.Alþii ar da o cu totul altã interpretare multora dintre cazurile pe carele-am citat, ºi trebuie spus cã nici mãcar profesorul Ian Stevenson �în ciuda activitãþii lui asidue în acest domeniu, dar ºi cu prudenþa luitipic ºtiinþificã � nu susþine cã a demonstrat existenþa re`ncarnãrii.Cazurile lui, spune el, doar �sugereazã existenþa re`ncarnãrii�. Darnu este nici un secret cã re`ncarnarea este explicaþia lui preferatãpentru cazurile cele mai importante, iar eu îi împãrtãºesc punctulde vedere. Numai timpul va arãta dacã vom ajunge vreodatã sãputem demonstra cu argumente ºtiinþifice existenþa re`ncarnãrii.

Obstacolul major pe care-l întâmpinãm în stabilirea dovezilorprivitoare la re`ncarnare este cã aceste dovezi sunt, cel puþin la

258 RE~NCARNAREA

început, de naturã anecdoticã. Suntem nevoiþi sã ne sprijinim peceea ce-ºi amintesc pãrinþii sau rudele copiilor cã au povestitaceºtia, ºi trebuie sã þinem seama ºi de propriile lor credinþe, carele-ar putea influenþa relatãrile. Destul de des, cercetãtorii trebuiesã comunice cu familiile prin interpreþi, situaþie în care subiectivi-tatea translatorilor poate influenþa ºi ea modul în care sunt transmiseexperienþele trãite. Pe de altã parte, am greºi dacã ne-am închipuicã aceastã subiectivitate este întotdeauna în favoarea ideii dere`ncarnare. Nu toþi pãrinþii sunt încântaþi de interesul stârnit înjurul familiilor cu copii care-ºi amintesc vieþi anterioare. Uniicopii sunt bãtuþi sau pedepsiþi pentru a fi reduºi la tãcere. Deaceea, cercetãtorii din acest domeniu se confruntã cu o sarcinãdificilã: ei trebuie sã culeagã informaþii precise despre declaraþiifãcute cu mult timp înainte de intrarea lor în scenã; uneori, au dea face cu declaraþii contradictorii, ºi trebuie sã cântãreascã binefiabilitatea ºi motivaþiile martorilor. Iar operaþiunea trebuie, desigur,repetatã cu familia persoanei a cãrei viaþã este amintitã.

Cazul ideal este acela în care cercetãtorul aflã foarte de timpuriudespre existenþa unui copil cu astfel de amintiri ºi poate sã asistela rememorãrile copilului ºi sã-i punã întrebãri. Apoi, dupã ce acules destule date despre persoana care pare sã se fi reîntrupat,cercetãtorul poate porni în cãutarea familiei celui decedat, înainteca neiniþiaþii sã facã acest lucru. Uneori, asemenea cãutãri dauroade, dar de cele mai multe ori eºueazã.

Orice om de ºtiinþã pregãtit sã exploreze domeniul tulbure alvieþii de dupã moarte, în cãutarea dovezii cã omul este nemuritor,se poate aºtepta sã fie luat în tãrbacã de cãtre cei care nu cred �ºi, de-a lungul carierei sale, profesorul Stevenson a îndurat, custoicism ºi rãbdare, multe atacuri. Cei care-l criticã încearcã sãpunã sub semnul întrebãrii calitatea tehnicilor lui de investigaþie,lãsând sã se înþeleagã cã profesorul Stevenson ar fi subiectiv.

Astfel, de exemplu, în cartea All in the Mind [Simple închipuiri],scriitorul de origine englezã Ian Wilson îl criticã pe profesorul

259CONCLUZIE

Stevenson pentru cã acesta foloseºte serviciile lui Francis Story,un englez care a fost budist, ºi ale doctorului Jamuna Prasad,specialist în psihologia educaþiei din Uttar Pradesh, India, careeste hindus. Wilson sugereazã cã, întrucât aceºtia cautã sã rãspân-deascã o credinþã în re`ncarnare, nu sunt persoanele cele maiindicate pentru a-i servi drept asistenþi sau translatori profeso-rului. De asemenea, el a susþinut cã �o problemã� în muncaprofesorului Stevenson este �lipsa, în cazurile publicate de el, aunor reguli clare care ar putea guverna ipotetica existenþã are`ncarnãrii�. ªi continuã cu reproºul cã din ele �nu reiese nici unmodel logic�, sau cã �modelele sunt alarmant de incoerente�.

Rãposatul D. Scott Rogo, scriitor ºi cercetãtor american care acriticat ºi el unele dintre lucrãrile profesorului Stevenson, nu a fostimpresionat de astfel de argumente. În The Search for Yesterday [Încãutarea zilei de ieri], el citeazã recenzia la cartea lui Ian Wilson, pecare a scris-o pentru revista Fate ºi în care respinge criticile aduse luiStory ºi Prasad pe motiv cã aceºtia cred în re`ncarnare, arãtând cã,în calitatea lui de catolic convertit, Wilson însuºi ar putea fi bãnuitde pãrtinire împotriva re`ncarnãrii. Am aflat cã aceasta a provocato replicã furioasã din partea lui Wilson, �care nu a priceput cã nufãceam decât sã aplic propriul lui raþionament aberant�.

În cartea sa, D. Scott Rogo face o excelentã trecere în revistãa criticilor aduse profesorului Stevenson, la care le adaugã pe alesale. El citeazã patru cazuri celebre ºi pretinde cã profesorulStevenson �îl manipuleazã pe martor� în cazul Mounzer Haïdar(pp. 25-29), �eliminã date importante când îºi întocmeºte raportul�în cazul Mallika � pentru cã tatãl ºi bunicul fetiþei au negat înmod public cele afirmate în legãturã cu comportamentul ei �, dão importanþã exageratã aspectelor neclare din cazul Imad Elawar,�pentru a-l face sã încapã în tiparul cazurilor de reîncarnare, caîntr-un pat al lui Procust� (pp. 118-120), ºi cã minimalizeazã�o discrepanþã importantã� din cazul Uttara Huddar (pp. 220-222).

260 RE~NCARNAREA

Poate cã aceste critici par nesemnificative � dar, adaugãD. Scott Rogo,

ele aratã cã toate rezultatele muncii lui Stevenson pot fi marcate deun subiectivism sistematic [�]. Viciile din tratarea cazurilor Mallikaºi Uttara Huddar nu au ieºit la ivealã decât pentru cã am pututverifica relatãrile lui Stevenson graþie propriilor mele contacte dinIndia. Inadvertenþele existente în prezentarea cazurilor MounzerHaïdar ºi Imad Elawar nu pot ieºi la ivealã decât dupã o foarte atentãcercetare a relatãrilor. Aºa cã ne putem întreba câte asemeneainadvertenþe, omisiuni ºi cosmetizãri vor mai fi existând în lucrãrilepublicate de Stevenson pânã acum.

O criticã ºi mai serioasã a venit din partea lui Leonard Angel,de la Colegiul Douglas din New Westminster, Canada, care ºi-apublicat comentariile în legãturã cu cazul Imad Elawar în carteaEnlightenment East & West [Iluminarea în Orient ºi în Occident],apoi, în formã prescurtatã, în Skeptical Inquirer (numãrul detoamnã, 1994). El spune cã a ales acest caz pentru cã

este unicul caz în care Stevenson a înregistrat personal amintirileneverificate încã, a fost de faþã la primele întâlniri dintre bãiatul careavea amintiri din viaþa anterioarã ºi membrii familiei persoaneidecedate ºi a verificat amintirile respective.

La început, pãrinþii bãiatului �au crezut cã el pretinde cã atrãit în persoana unui anume Mahmoud Bouhamzy din Khriby,care avusese o soþie pe nume Jamilah ºi fusese rãnit mortal de uncamion, dupã o altercaþie cu ºoferul vehiculului�.

Dupã ce îi reproºeazã profesorului Stevenson cã nu oferãdestule informaþii despre felul cum a intrat în posesia acestordate, în special a declaraþiilor pãrinþilor, Leonard Angel continuã:

Lucru destul de uimitor, amintirile bãiatului sunt în cele din urmãreþinute ca dovezi serioase în sprijinul re`ncarnãrii, deºi cea maibunã potrivire cu o persoanã din viaþa anterioarã pe care a gãsit-o

261CONCLUZIE

Stevenson nu se numea Mahmoud Bouhamzy, nu avusese o soþie penume Jamilah ºi nu murise în urma unui accident, ºi cu atât maipuþin în urma unei dispute cu ºoferul.

Trebuie sã subliniez cã aceste diferenþe le sunt foarte clarecititorilor cãrþii profesorului Stevenson, Twenty Cases Suggestiveof Reincarnation [Douãzeci de cazuri care sugereazã existenþare`ncarnãrii], în care autorul discutã în amãnunt acest caz foartecomplicat. Iar prietenii profesorului Stevenson l-au convins sãrenunþe la �politica lui de a ignora criticile publicate în presã� ºisã rãspundã acestora; Stevenson insistã, în cele din urmã, cã, înciuda aprecierilor formulate de Leonard Angel, el continuã sãconsidere acest caz �unul dintre cele mai solide� din câte aîntâlnit, deºi, din 1960 încoace, au mai apãrut ºi altele �la fel desolide, sau chiar mai solide�. Stevenson subliniazã cã Imad n-apovestit niciodatã cã lui i s-a întâmplat accidentul fatal: doar l-adescris în detaliu. Ar exista deci posibilitatea unei �contopiri deimagini în mintea lui Imad, între «amintirile» privitoare la boalalui Ibrahim ºi accidentul fatal al prietenului lui, Said�.

Cititorii dornici sã afle ce au de spus în aceastã privinþãscepticii ar trebui sã consulte ºi cartea lui Paul Edward,Reincarnation: A Critical Examination [Re`ncarnarea � o analizãcriticã], deºi acest autor refuzã sã accepte ideea supravieþuiriidupã moarte ºi, ca urmare, respinge orice dovadã de acest gen.

Profesorul Stevenson nu este însã singurul care investigheazãcazuri de re`ncarnare. O serie de cercetãtori i-au cãlcat pe urmeºi au descoperit aceleaºi scheme ºi similitudini. Printre ei senumãrã profesorul Erlendur Haraldsson, care a publicat în 1995,în The Journal of Nervous and Mental Disease (vol. 183, nr. 7),rezultatele unui studiu pe care l-a întreprins în Sri Lanka pedouãzeci ºi trei de copii care-ºi aminteau vieþi anterioare. El adescoperit cã, în comparaþie cu un grup-martor, aceºtia dovedeau

262 RE~NCARNAREA

aptitudini verbale superioare ºi o memorie mai bunã decât cei deseama lor, aveau rezultate mai bune la ºcoalã ºi erau mai activisocial, dar nu ºi mai sugestibili. Erau totuºi mai critici, mai vorbã-reþi ºi mai perfecþioniºti decât alþi copii. Profesorul Haraldssonpromite cã va continua sã facã cercetãri pentru a ne ajuta sãînþelegem semnificaþia celor constatate de el.

Am pomenit deja reproºul fãcut de Ian Wilson cu privire la�modelele alarmant de incoerente� din studiile de caz consacratere`ncarnãrii, în special de la o culturã la alta. �De exemplu�,subliniazã el, �în aproape toate cazurile din rândurile indienilortlingit din Alaska, re`ncarnarea se face în sânul aceleiaºi familii,în timp ce în India, ea se produce, de regulã, în sânul alteia�.Asemenea nepotriviri pot fi însã scheme în sine ºi pot întãri, ºi nuslãbi ideea cã re`ncarnarea existã. Stevenson însuºi a fãcut comen-tarii pe marginea acestor deosebiri surprinzãtoare. Se pare cã,dacã omul învaþã din cultura lui cã se va re`ncarna îndatã dupãmoarte, aºa se ºi întâmplã. Când credinþa dominantã este aceeacã te vei reîntrupa în familia ta, iarãºi se întâmplã aºa. Dacã aifost învãþat cã sufletul tãu va renaºte la doi ani dupã moarte, aºase va întâmpla. Cultura, credinþele ºi chiar dorinþele indivizilorpar sã determine când ºi cui i se va întâmpla sã se re`ncarneze.Ceea ce îl face pe profesorul Stevenson sã se întrebe: �Ce se vaîntâmpla atunci cu cei care nu cred cã se vor reîntrupa?�.

Este aproape inevitabil ca, din cele 2.500 de cazuri cercetateºi cele câteva sute prezentate în lucrãrile profesorului Stevenson,criticii sãi sã nu gãseascã unul sau douã care sã nu-i convingã.Chiar dacã s-ar putea demonstra cã toate cazurile relatate deprofesorul Stevenson sau de colegii lui prezintã inadvertenþe sauvicii, asta nu înseamnã cã aceste cazuri nu sunt dovezi în sprijinulre`ncarnãrii. Criticile se referã de obicei la metoda ºtiinþificã, ºinu la dovada în sine.

263CONCLUZIE

Astãzi cred în re`ncarnare mai mulþi oameni decât oricând,deºi trebuie sã spun cã marea lor majoritate o fac din motive carenu rezistã unei examinãri critice. În ceea ce-i priveºte pe oameniide ºtiinþã, în ciuda eforturilor susþinute ale profesorului Stevensonºi ale colegilor sãi, va mai trece mult timp pânã ce vom dispunede suficiente cazuri destul de solide pentru a aduce argumenteconvingãtoare.

Nimic însã nu ne împiedicã sã ne formãm o pãrere proprie pebaza dovezilor disponibile, a propriilor noastre instincte, a viziunilorspirituale pe care le avem sau a învãþãturilor religioase pe care leacceptãm. Personal, cred cã, într-o formã sau alta, majoritateaoamenilor se re`ncarneazã, dar mecanismele acestui fenomensunt prea complexe ca sã le putem înþelege, fie ºi superficial.Cred de asemenea cã, dacã mai mulþi oameni ar fi mai receptivila o asemenea ipotezã, asta ne-ar ajuta sã explorãm ºi chiar sãlãmurim anumite aspecte curioase ale comportamentului uman.

De exemplu, celor care suferã de tulburãri de identitate sexualãle-ar fi de folos ca acei care îi ajutã sã accepte ideea cã ei ar fiputut trãi în viaþa anterioarã într-un corp de sex opus, ºi cã aupãstrat amintirea acestui lucru.

Psihologii ºi terapeuþii care examineazã acuzaþii de abuzuriasupra copiilor sau aºa-numitul sindrom al memoriei false s-arputea ºi ei întreba dacã astfel de plângeri � adesea categoricmincinoase � au la origine nu sugestii venite din partea tera-peutului, ci �scurgeri� dintr-o viaþã anterioarã în care abuzula avut loc cu adevãrat.

ªi, mai presus de orice, poate cã am reuºi sã insuflãm sentimentede compasiune acelora care manifestã urã de rasã, religioasã sausexualã, arãtându-le cã se prea poate ca, într-o zi, sã se renascãîn trupul unei persoane cãreia, în aceastã viaþã, îi dispreþuiescculoarea, credinþa sau orientarea sexualã.

264 RE~NCARNAREA

În ultimã instanþã, re`ncarnarea nu se referã la studii de caz,analize ºtiinþifice, statistici, modele, fapte ºi cifre. Ci la oameni �ca mine ºi ca dumneavoastrã. ªi la luarea în considerare a posibili-tãþii ca viaþa pe care o trãim acum sã fie numai una dintr-un ºirde vieþi. Iar aceasta ne face sã ne gândim cã fiecare dintre noi areîn el un crâmpei de nemurire, o scânteie divinã, un suflet nepieritor,care supravieþuieºte morþii trupeºti � de unde rezultã cã fiecaredintre noi are un scop în viaþã.

Dacã fie ºi numai unul dintre studiile de caz evocate în aceastãcarte v-a convins cã un individ a trãit mai mult decât o singurãviaþã, atunci înseamnã cã existã posibilitatea ca re`ncarnarea sãfie o lege universalã, care include pe toatã lumea. Numai dumnea-voastrã ºi cu mine putem decide ce efect va avea conºtientizareaacestui lucru asupra vieþii care ne-a mai rãmas de trãit� ºi acelor pe care ne putem aºtepta sã le trãim în continuarea ei.

265CONCLUZIE

Bibliografie

Andrade, Hernani Guimarães, Renasceu por amor (IBPP MonographNo. 7 � în portughezã).

Angel, Leonard, Enlightenment East & West, SUNY, New York, 1994.Banerjee, Hemendra Nath, Americans Who Have Been Reincarnated,

Macmillan Publishing Co., New York, 1980.Bernstein, Morey, The Search for Bridey Murphy, Doubleday, New

York, 1956.Carpenter, Sue, Past Lives: True Stories of Reincarnation, Virgin

Books, Londra, 1995.Christie-Murray, David, Reincarnation: Ancient Beliefs and Modern

Evidence, David & Charles (Publishers), 1981.Cockell, Jenny, Yesterday�s Children, Piatkus Books, Londra, 1993.Cockell, Jenny, Past Lives, Future Lives, Piatkus Books, Londra, 1996.Cott, Jonathan, The Search for Omm Sety, Rider, Londra, 1987.Cunningham, Janet, A Tribe Returned, Deep Forest Press, California,

1994.Dowding, mareºal al Royal Air Force, Many Mansions, Londra, 1943.Dowding, mareºal al Royal Air Force, Lychgate: The Entrance to The

Path, Londra, 1945.Ebon, Martin (ed.), Reincarnation in the Twentieth Century, The World

Publishing Co., New York, 1969.Edwards, Paul, Reincarnation: A Critical Examination, Prometheus

Books, New York, 1996.Everett, Lee, Celebrity Regressions, W. Foulsham & Co., Londra,

1996.Fisher, Joe, The Case for Reincarnation, Granada Publishing, Londra,

1985.Gershom, Rabbi Yonassan, Beyond the Ashes, ARE Press, Virginia

Beach, 1992.

266 BIBLIOGRAFIE

Gershom, Rabbi Yonassan, From Ashes to Healing, ARE Press, VirginiaBeach, 1996.

Grant, Joan, Winged Pharaoh, Londra, 1937.Guirdham, Arthur, The Cathars and Reincarnation, Neville Spearman,

Londra, 1970.Guirdham, Arthur, We Are One Another, Neville Spearman, Londra, 1974.Guirdham, Arthur, The Lake and the Castle, C.W. Daniel, Londra, 1976.Harris, Melvin, Sorry, You�ve Been Duped!, Weidenfeld & Nicholson,

Londra, 1986.Iverson, Jeffrey, More Lives Than One, Souvenir Press, Londra, 1976.Iverson, Jeffrey, In Search of the Dead, BBC Books, Londra, 1992.Keeton, Joe; Moss, Peter, Encounters With the Past, Sidgwick & Jackson,

1979.Llewelyn, Ken, Flight Into the Ages, Felspin, New South Wales, 1991.Lucas, Winafred Blake (ed.), Regression Therapy, A Handbook for

Professionals, vol. I ºi II, Deep Forest Press, California, 1993.O�Hara-Keeton, Monica, I Died on the Titanic, Countryvise, Birkenhead,

1996.Ostrander, Sheila; Schroeder, Lynn, Psychic Discoveries Behind The

Iron Courtain, Prentice-Hall, New Jersey, 1970.Pasricha, Satwant, Claims of Reincarnation: An Empirical Study of

Cases in India, Harman Publishing House, New Delhi, 1990.Playfair, Guy Lyon, The Flying Cow, Souvenir Press, Londra, 1975.Playfair, Guy Lyon, The Indefinite Boundary, Souvenir Press, Londra,

1976.Rieder, Marge, Mission to Millboro, Blue Dolphin Publishing, Nevada

City, 1993.Rogo, D. Scott, The Search for Yesterday, Prentice-Hall, New Jersey, 1985.Sandweiss, dr. Samuel, Sai Baba� The Holy Man and the Psychiatrist,

Birth Day Publishing Company, San Diego, 1975.Snow, Chet, Mass Dreams of the Future, Aquarian Press, Londra, 1991.Stearn, Jess, Yoga, Youth and Reincarnation, Doubleday, New York, 1965.Stearn, Jess, Edgar Cayce: The Sleeping Prophet, Doubleday, New York,

1967.Stearn, Jess, Soulmates, Bantam Books, New York, 1984.Stevenson, Ian, Twenty Cases Suggestive of Reincarnation, University

Press of Virginia, Charlottesville, 1974 [editatã prima oarã cavol. 26/1966 din Proceedings of the American Society for PsychicalResearch].

267BIBLIOGRAFIE

Stevenson, Ian, Xenoglossy: A Review and Report of a Case, JohnWright & Sons, Bristol, 1974 [editatã prima oarã ca vol. 31 dinProceedings of the American Society for Psychical Research].

Stevenson, Ian, Cases of the Reincarnation Type, vol. 1, Ten Cases inIndia, University Press of Virginia, Charlottesville, 1975.

Stevenson, Ian, Cases of the Reincarnation Type, vol. 2, Ten Cases inSri Lanka, University Press of Virginia, Charlottesville, 1977.

Stevenson, Ian, Cases of the Reincarnation Type, vol. 3, Twelve Casesin Lebanon and Turkey, University Press of Virginia, Charlottesville,1980.

Stevenson, Ian, Cases of the Reincarnation Type, vol. 4, Twelve Casesin Thailand and Burma, University Press of Virginia, Charlottesville,1983.

Stevenson, Ian, Unlearned Language: New Studies in Xenoglossy,University Press of Virginia, Charlottesville, 1984.

Stevenson, Ian, Children Who Remember Previous Lives, UniversityPress of Virginia, Charlottesville, 1987.

Sutphen, Dick, Earthly Purpose, Pocket Books, New York, 1990.Weiss, Brian, Many Lives, Many Masters, Piatkus Books, Londra, 1994.Weiss, Brian, Only Love Is Real, Piatkus Books, Londra, 1996.Whitton, Joel L.; Fisher, Joe, Life Between Life, Grafton Books,

Londra, 1986.Wilson, Ian, Mind Out of Time, Victor Gollancz, Londra, 1981.Woolger, dr. Roger, Other Lives, Other Selves, Bantam Books, New

York, 1988.

Indice

A

Abeyawardena, Lalitha 119Abu, Rokon, Aiz Nouhad 39, 41-42Abuassi, Abid 41-42Abuassi, Nabilla 41-42Alexander, Jim 254alternanþã sexualã: influenþa cultu-

rii 174-175; statistici 174-175Altinkilic, Ismail 206-209Andrade, Hernani Guimarães 5-6,

190-191Angel, Leonard 260Archer, Gladys 6Asociaþia pentru cercetãri asupra

vieþii anterioare ºi terapie prinregresie (APART) 252

Aung, Maung Win 120Austin, Miles 141-143

B

Baddewithana, Gnanatilleka 171-172

Baker, Margaret 218Banerjee, Hemendra Nath 216-217bardo, starea de 158Barker, William J. 126Barlow, Tom 6Batista, Blanche 194Bayri, Cevriye 208-209

Bernstein, Morey 124-128Betauli, cazul 57Bethe, Jim 233-235Bloxham, Arnall 128-130Broad, C.D. (prof.) 24Broman, Lena-Maria 176-178Brown, Bonnie 151-152Browning, Iain (prof.) 225budism 20, 34, 91, 93-94, 98, 102

C

Cabbala 20, 178Cannon, Alexander 127catari 84-87cãlãtorie în timp 250Chand, Bishen 109-110Chand, Kishen (prof.) 44-45Chentse, Tenzin 101-102Cho Thein, Maung Aung 65-66Chotkin, Corliss 118-119, 197Christie-Murray, David 6, 87Clement, Lyndi 116-117Cockell, Jenny 32-33, 253-254Considine, Paula 158-159copii-minune 115Cowan, Walter 163-164creºtinism 10, 16, 20-21, 82,criptomnezie 125-135Cunningham, Janet 87-88

270 INDICE

D

Dalai-Lama 20, 93-98, 100-102daoism 20De Oliveiro, Maria Januaria

196-197De Rochas, Albert (colonel) 128De Wohl, Louis 133Denning, Hazel 147, 153-155Devi, Jumari Shanti 43-47Dilmen, Laurel 211-216Dilukshi 103-105Dobson, Barrie (prof.) 129, 131Dorsett, Sybil 136-137Dowding, lord (mareºal al Royal

Air Force) 14-16, 183-184Drummond, Melva 217druzi 20, 26, 39-41, 233Ducasse, C.J. (prof.) 23, 127Durham, Judith 19

E

Eady, Dorothy 71-73, 75Edelstein, M. Gerald (dr.) 145-146Edgeworth, Ron 19Edwards, Paul 261El Alla, Djebel 233Elawar, Imad 118-119, 259-260Evans, Jane 128-133Everett, Kenny 18Everett, Lee 18

F

Fielding, Fenella 18Fiore, Edith (dr.) 147, 150Fisher, Joe 5, 152, 158-159, 210Flowerdew, Arthur (cpt.) 6, 223-226Ford, Glenn 216-217Ford, Henry 21-22Fuller, Jean Overton 229

G

Gaur, Gaj Raj Singh 5-6, 241-242Gay, Thérèse 218gemeni 60-70George, William 197-198Gershom, Yonassan (rabin) 5,

178-185gilgal 178gitksan 175Grant, Joan 228-230Greene, Pat 230Grip, Göran 177Guirdham, Arthur 84-87Gupta, Desh Bandu 46-47Gupta, Gopal 202-206Gupta, Ravi Shankar 200-202Gupta, Reena 209-210

H

haida 59, 175Haïdar, Mounzer 25-29, 259-260Haraldsson, Erlendur (prof.) 5,

36-37, 61, 104, 261-262Harris, Bertha 8-9Harris, Melvin 130-132hasidiþi, evrei ~ 178, 180-181Heald, Martin 117-118hinduism 10, 20, 246Hislop, John (dr.) 163Hoddle, Glenn 245-250Holocaust 15, 17, 178-179, 181-

-183Huddar, Uttara 220-222, 259-

-260Hughes, Howard 79Hulme, Peter 6, 226-227Humperdinck, Engelbert 17Humphries, Christmas 23

271INDICE

I

influenþe genetice 119iudaism 10, 178-180Iulian Apostatul (împãrat) 16Iustinian (împãrat) 21Iverson, Jeffrey 105, 114, 128-131,

133

Î

îngeri pãzitori 157-159

J

jainism 10, 20Janus, Beverley 151-152Jay, Dolores 219Jirdi, Daniel 120-121John, Elton 18Jonathan, pãrintele 187-191Journal of Nervous and Mental

Disease 261

K

Kaartinen, Marja-Liisa 56-57Kampman, Reima (dr.) 134-135,

150-151karma 183; ~ colectivã 248Karmapa, Gyalwa 98-102Keeton, Joe 6, 233Kishore, Krishnan ºi Krishna Kumar

64Kithsiri, Wijanama 120Ko Thein, Maung Aung 65kutchin 175

L

Lal, Sikh 241-242Lata, Swaran 112-113Lawson, Carol 141-144Lee, Danny 6

legãturi de familie 58-59Llewelyn, Ken 185-186Lloyd George, David 22Lorenz, Paulo 50-53Lucas, Winafred Blake (dr.) 148-

-150, 154

M

Ma Khin, San Tin ºi San Yin 66Ma Tin Aung Myo 120, 166-170MacLaine, Shirley 16, 79Mahler, Gustav 22malformaþii congenitale 6, 240-

-241, 245, 257Mallika 259-260Mancini, Henry 17Marine, Dona 187-191Martin, W. 165Mathur, Tara C. 46Maung Aung, Cho Thein ºi Ko

Thein 65-66Maung Gyi ºi Ngé 63-64Maung Win Aung 120-121memorie îndepãrtatã 228-230metaconºtiinþã 158-159Michell, Jimmy 58-59Millboro 89-90Mitra, Dolon Champa 169-170Moss, Peter 233Murphy, Bridey 124

N

Napoleon I Bonaparte 14, 16Nazarowski, Joe 89-90, 230Netherton, Morris (dr.) 148Nicks, Stevie 17Norbu, Gyaincain 98-99Nyein, Maung Htwe 161-163Nyima, Gedhun Choekyi 97-98

272 INDICE

Sakena, Gulson Kumar 242-243Salmon, Douglas 224-225Samarasinghe, Disna 119Samona, Alexandrina 194-196San Tin, Ma Khin 66San Yin, Ma Khin 66Sandweiss, Samuel (dr.) 163Saxena, Bajrang B. 120-121Saxena, Rani 170-171Sayay, Mamd Nandan 191-192Scott-McNab, David (prof.) 49sefarzi, evrei ~ 178-179semne din naºtere 236-245Seti I 74-75Sety, Omm 73-75Sharma, Manju 113-114Sharma, Parmod 107-108Sharma, Ramoo ºi Rajoo 60-63Sharns, Ramez 120-121Sheen, Martin 17sikhism 10, 20, 209Silva, Ruby Katsuma 173-174Simmons, Ruth Mills (�Bridey

Murphy�) 124-128sindromul personalitãþilor multiple

135-137Singh, Ranvir 241-242Singh, Sumitra 138-140Singh, Sunita 199-200Singh, Titu 236-240Sleep, Wayne 18Smith, Donna 135Snow, Chet 251-253Sobhana, Ven Sayadaw U 161-163spirite cãlãuzitoare 157-165spiritism 8-9, 11, 18, 50, 185, 195Stallone, Sylvester 17Stearn, Jess 79-81Stemman, Paul 6

O

O�Hara-Keeton, Monica 6, 232--233

Origene 21

P

Panchen-Lama 94, 96-99, 102Pasricha, Satwant (dr.) 58-59,

113-114, 139, 199-200, 220-221Patton, George Smith 13-14, 16Petra 223-225Pickering, Helen 232Pincott, Hugh (dr.) 231Playfair, Guy Lyon 5-6, 191Pollock, Jennifer ºi Gillian 66-70posedare 137-140Poynton, John (prof.) 49Prasad, Jamuna (dr.) 258-259proiectare în viitor 251Pryce Smith, Philip 192

R

Raikov, Vladimir L. (dr.) 121-123Rainville, Dorothy 217Rajpal, Vias 120-121Rajsuthajarn, venerabilul Phra 55-56Ramster, Peter 231-232Ratnayake, Duminda Bandara 34-38Rattan, Uvashnee 48-49re`ncarnare artificialã 121-123Rieder, Marge 89-90, 230Rinpoche, Chadrel 97Rogo, D. Scott 134-135, 259-260Rokon, Aiz Nouhad Abu 39-43Rossenelli, Maria 217

S

Sahey, Jagdish Chandra 110-112Sai Baba, Sathya 163-164

273INDICE

Stevenson, Ian (prof.) 5, 28-29,53-54, 61-63, 65-66, 112, 119--121, 127, 151, 156-157, 167-168,175, 219-220, 239-240, 256-263

Story, Francis 55-56Strasberg, Susan 79Subashini 105-107sufism 20Sulivan, Elizabeth 234-235Sutphen, Dick 79-81, 84-85Sutphen, Tara 79-81Svenson, Jimmy 53-55Swit, Loretta 17-18

T

Tarazi, Linda 211-216Tarbuck, Jimmy 18Taylor, E.G. (rev.) 7Teotihuacán 82-83, 85terapie prin regresie în vieþile ante-

rioare 141-152Thinley, Ugen 101Tighe, Virginia Burns (�Bridey

Murphy�) 124-128tlingit 53, 59, 118, 175, 197, 262Tolstoi, A.K. 23Tolstoi, Lev 23Travolta, John 17tsimsian 175tulburãri de identitate sexualã

166-175Turner, Tina 17

U

Unlutaskiran, Malik 193

V

Varshnay, Prakash 29-32Vaughan, Alan 80Vennum, Mary Lurancy 137-138viaþa de apoi 9-11viaþa dintre vieþi 153Vincent, Victor 118-119, 197vise premonitorii 191-192

W

Wagner, Richard 22Wambach, Helen (dr.) 251-254Weeks, Alex 91-92Weiss, Brian (dr.) 76-78, 159-161Whitton, Joel (dr.) 158-160Wijeratne, H.A. 244-245Williamson, Maureen 89, 230Wilson, Colin 6Wilson, Ian 5, 70, 132-133, 258-

-259, 262Wolberg, Lewis (dr.) 151Woolger, Roger 147

X

xenoglosie 215, 220

Z

Zolik, Edwin S. (dr.) 133-134

Cuprins

Cuvânt de mul]umire.............................................................5

Introducere ........................................................................7Capitolul 1 � Adep]i de seam\ ai credin]ei în re`ncarnare ............ 13Capitolul 2 � Treburi nerezolvate .......................................... 25Capitolul 3 � Familii reîntregite ............................................ 39Capitolul 4 � Probleme de familie ......................................... 50Capitolul 5 � Suflete gemene ............................................... 60Capitolul 6 � Suflete-pereche ............................................... 71Capitolul 7 � Re`ncarn\ri colective ........................................ 82Capitolul 8 � În c\utarea lui Dalai-Lama ................................ 93Capitolul 9 � Copii-problem\ .............................................. 103Capitolul 10 � Talente speciale ............................................ 115Capitolul 11 � Doi în unul ................................................. 124Capitolul 12 � Trecutul care doare ....................................... 141Capitolul 13 � Via]a dintre vie]i .......................................... 153Capitolul 14 � Nãscu]i într-un corp nepotrivit? ...................... 166Capitolul 15 � Victime de r\zboi ........................................ 176Capitolul 16 � �M\ voi întoarce� ........................................ 187Capitolul 17 � Confrunta]i cu propriii lor uciga[i .................... 199Capitolul 18 � Când vorbe[te gura f\r\ tine ............................ 211Capitolul 19 � Dezgroparea trecutului .................................. 223Capitolul 20 � Marca]i pe via]\ .......................................... 236Capitolul 21 � În viitor ...................................................... 251Concluzie ...................................................................... 256

Bibliografie ................................................................... 265Indice .......................................................................... 269

LA LIMITA CUNOA{TERII (PARANORMAL)Florin Gheorghi]\ � Lumi invizibileFlorin Gheorghi]\ � OZN etericeRaymond Drake � Astralii în Antichitate. Roma [i GreciaRaymond Drake � Astralii din AtlantidaFlorin Iorga � Cronica �Dosarelor X�Florin Gheorghi]\ � Fenomenul ValentinaRaymond Drake � Astralii din Orientul anticFlorin Gheorghi]\ � Incursiuni în alte lumiNoemi Bomher � Uitata cheie a viselorRené Lacroix à l�Henri � Manual de radiestezie. Teorie [i practic\Cornelia Guja (coord.) � Aurele corpului. Interfe]e cu cosmosul (vol. I)Cornelia Guja � Aura corpului uman. Introducere

în antropologia individului (vol. II)Noemi Bomher � Scrisul [i spiritul. Incursiune în grafologieHuguette Hirsig � Previziuni pentru secolul XXI.

Straniul început al mileniului treiClaire Savard � Palma, numerele [i destinul. În c\utarea partenerului idealEmilio Salgari � Minunile anului 2000Miyamoto Musashi � Cartea celor cinci cercuriChristiane Fortier � Incursiune în numerologieRobert Clarke � Noile enigme ale universuluiPierre Lassalle � Astrologia [i rela]iile interumaneLeonard Oprea � Cele nou\ înv\]\turi ale lui Theophil Magus

despre magia transilvan\Tamara � Tarotul visurilor. Putere, faim\, bani [i iubireFlorin Gheorghi]\ � Seniorii cosmosului. Extratere[trii printre noiMichèle Perras � Incursiune în astronumerologieJean-Claude Marie � Marele secret al zilelor de naºtereTed Andrews � Cum sã vezi ºi sã interpretezi auraTed Andrews � Cum s\ cite[ti psihicul prin atingere.

Incursiune în psihometrie

Colec]ia HEXAGON

Florin Gheorghiþã � Karma ºi taina reîncarnãriiTed Andrews � Manualul vindecãtorului. Ghid de iniþiere

în terapii energeticeHazel Dixon-Cooper � Horoscop, cu dragoste. Ghid astrologic

care te învaþã cum sã faci faþã unei relaþii de dragosteJon Sandifer � Astrologie fengshuiDavid Pond � Chakra. Adevãrata energie a vieþiiEileen Connolly � Tarot: manual de iniþiereLyn Birkbeck � ~n]elepciunea astrelor. ªtiinþa, dragostea ºi puterea din

astrele taleChristian & Miriam Dikol � Magia neagrã ºi vrãjitoria. Despre facerea

ºi desfacerea vrãjilor; descântece ºi ritualuriYogacharya Janakiraman, Carolina Rosso Cicogna � Yoga solarã.

Cum sã-þi purifici corpul, spiritul ºi minteaShawne Mitchell, Stephanie Gunning � Feng shui. Magia luminiiRichard Webster � Iniþiere în radiestezie. Pendulul magic. Puterea de a-þi

atinge scopurileRoy Stemman � Re`ncarnarea. Povestea vieþilor trecute

în pregãtire:

Peter E. Miller � Iniþiere în Yi Jing

Bun de tipar: iunie 2005. Apãrut: 2005Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 � P.O. Box 266

700506, Iaºi, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;(0232) 21.74.40 (difuzare); E-mail: [email protected]

Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33,O.P. 37 � P.O. Box 1-728, 030174

Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: [email protected]

Redactor: Cezar PetrilãCoperta : Manuela Oboroceanu

Tehnoredactor: Lumini]a Modoranu

www.polirom.ro

Tipografia MULTIPRINT IaºiStr. Bucium, nr. 34, 700265, Iaºi

tel. 0232-211225, 236388, fax. 0232-211252

reincarnare roy stemman

Documents