a lui hristosadevĂrataevanghelie a lui hristos sau falsa evanghelie a creȘtinismuluicarnal | lee...

ADEVĂRATA EVANGHELIE A LUI

HRISTOSSAU

FALSA EVANGHELIE ACREŞTINISMULUI

CARNAL

†

L. R. Shelton

ADEVĂRATA EVANGHELIE A LUI HRISTOS SAU FALSA EVANGHELIE A CREȘTINISMULUI CARNAL | LEE ROY SHELTON JR.

= 2 =

ADEVĂRATA EVANGHELIE A LUI HRISTOS SAU FALSA EVANGHELIE A CREȘTINISMULUI CARNAL Lee Roy Shelton Jr.

© 2017 Asociația MAGNA GRATIA.

Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă în orice formă și prin orice mijloace – electronice, meca-nice, prin fotocopiere, microfilmare, înre-gistrare sau alt fel – cu excepția unor ci-tate scurte în recenzii, fără permisiunea prealabilă a deținătorului drepturilor de autor.

Publicat în original sub titlul The True Gos-pel of Jesus Christ or the False Gospel of Carnal Christianity. Tradus și publicat cu permisi-unea Chapel Library, 2603 W Wright Street, Pensacola, FL 32505, www.cha-pellibrary.org. Used by permission of Cha-pel Library. For Christ-centered materials from prior centuries, contact Chapel Li-brary at www.chapellibrary.org

Traducerea: Asociația MAGNA GRATIA.

Asociația MAGNA GRATIA nu susține în mod necesar toate punctele de vedere ale autorilor pe care îi traduce și/sau publică.

Dacă nu este precizat altfel în text, citatele biblice sunt preluate din Biblia Cornilescu, ediția revizuită. Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Socie-tatea Biblică Interconfesională din Româ-nia (SBIR) 1924, 2016. Folosit cu permisi-une.

Traducerea, design copertă și interior și tehnoredactare: MAGNA GRATIA.

RESPECTAȚI DREPTURILE DE AUTOR!

Este interzis în mod expres:

imprimarea a mai mult de 3 ex. pentru uz personal, a mai mult de 10 ex. din maxim 5 publicații dife-rite pentru prieteni și rude;

imprimarea profesională (la tipo-grafie, indiferent dacă produsul este comercializat sau nu);

stocarea fișierelor oricărei cărți pe bloguri, pagini de internet, porta-luri sau transmiterea pe cale elec-tronică, altfel decât a link-urilor către website-ul MAGNA GRATIA.

copierea și republicarea a peste 250 de semne/publicație pe alte portaluri, pagini de internet, blo-guri, în publicații tipărite sau în predici, prezentări, conferințe etc.

Politica de copyright completă este dispo-nibilă la adresa de internet: http://www.magnagratia.org/copyright.html

Asociația MAGNA GRATIA Str. Liliacului nr.26, Dascălu-Ilfov 077075 Email: [email protected] Internet: www.magnagratia.org


= 3 =


= 4 =

Adevărata Evanghelie a lui Hristos sau Falsa Evanghelie a Crești-

nismului Carnal a fost scrisă în 1980 de către L. R. Shelton, Jr.,

când capitolele originale ale acesteia au fost transmite sub

formă de predici la radio. Această ediție reprezintă o formă re-

vizuită substanțial, prin adăugarea notițelor teologice de sub-

sol. Această carte este disponibilă de asemenea în limbile en-

gleză [original] și spaniolă la Chapel Library. Pentru această

publicație există disponibil un ghid de studiu biblic.


= 5 =

Cuprins

1. Falsa evanghelie a creștinismului firesc 7

2. Moartea față de sine și păcat 23

3. Eliberat de sub pedeapsa și puterea păcatului. Partea 1 35

4. Eliberat de sub pedeapsa și puterea păcatului. Partea 2 47

5. De ce trebuie ca un creștin să fie mort față de păcat? 59

6. Evanghelia falsă: nici o schimbare în comportament sau

gândire 71

7. „Fără dragoste firească” 91

8. „Iubitori de sine” 101

9. „Iubitori de bani” 111

10. „Iubitori de plăceri” 125

11. Amăgirea creștinismului carnal 135

12. Rezultatele fatale ale creștinismului carnal 147

13. Există două feluri de creștini? 157

14. Omul duhovnicesc din Romani 167

Note explicative 178


= 6 =


= 7 =

FALSA EVANGHELIE A CREȘTINISMULUI FIRESC

„Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce sea-

mănă omul, aceea va și secera.” – Galateni 6:7

O EVANGHELIE FALSĂ

În vremurile noastre, peste tot este răspândită o

evanghelie falsă a creștinismului firesc, care a înșelat multe

suflete. Majoritatea covârșitoare a creștinilor de astăzi nu

se supun Domniei lui Isus Hristos. Ei stau pe nisipuri miș-

cătoare și sunt o pradă ușoară pentru astfel de învățături

care au pătruns printre noi și la amvoanele noastre. Astfel

că scopul nostru este să analizăm deschis evanghelia ade-

vărată și cea falsă, arătând clar avertizările din Cuvântul


= 8 =

lui Dumnezeu, care spun că nu trebuie să semănăm în fi-

rea păcătoasă, ci în Duhul. Fie ca tu să ai o inimă deschisă

și o Biblie deschisă, iar noi ne rugăm ca Dumnezeu să ne

vorbească tuturor prin Duhul Său Sfânt.

În Galateni 6:7-8, suntem avertizați cu privire la

această evanghelie falsă a creștinismului firesc:

„Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.”

Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în fi-

rea lui pământească, va secera din firea pământească pu-

trezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul

viața veșnică.”

Pentru mine, aceasta este o avertizare dintre cele

mai serioase pentru inimile tuturor, în special în aceste

zile ale „creștinismului liber”1 și ale creștinismului firesc,

care este predicat la scară atât de largă. Vezi tu, majorita-

tea covârșitoare a creștinilor de astăzi sunt înșelați cu pri-

vire la situația sufletelor lor nemuritoare înaintea lui

Dumnezeu. Ceea ce se întâmplă este o predicare exclusivă a

justificării în Hristos, în detrimentul unei trăiri sfinte; iar

ascultătorii acestei evanghelii parțiale sunt abandonați în

întuneric în ceea ce privește cerința lui Dumnezeu legată

de necesitatea unei vieți sfinte. Harul lui Dumnezeu a fost

transformat în lascivitate2; atitudinea majorității oame-

nilor a fost aceasta: „Un mic păcat nu e cine știe ce; sunt


= 9 =

doar un „creștin firesc”, știi, și pe de altă parte, nu a acope-

rit harul toate păcatele?”

SFINȚENIA CERUTĂ DE DUMNEZEU

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să lucreze prin

Duhul Său astfel încât să deschidă ochii orbi, ca oamenii

să vadă păcătoșenia extraordinară a păcatului, să vadă că

trebuie să existe durere în legătură cu păcatul, pentru că

aceasta este singura noastră speranță. O, în ce fel ar trebui

ca inimile noastre să implore înaintea Domnului ca El să

ne dea adevărul Cuvântului Său, care se adresează nu do-

rințelor noastre lumești, sau sentimentelor trupești, ci

care descoperă lumescul nostru și ne abandonează goi

înaintea lui Dumnezeu, în mărturisirea păcatelor și pocă-

ință față de acestea! Ar trebui să strigăm la El ca să lucreze

astfel în inimile noastre prin Duhul Său încât sfințenia

gândurilor, cuvintelor, și acțiunilor noastre să caracteri-

zeze inimile și viețile noastre.

Această învățătură falsă a creștinismului firesc s-a

infiltrat în așa fel în bisericile noastre încât nimeni nu își

mai pune sub semnul întrebării interesul lui pentru Hris-

tos, indiferent cum își trăiește viața. Oamenilor li se spune

că dacă ei au „crezut”, aceasta este tot ceea ce este necesar,

și de aceea totul este în regulă cu sufletele lor. Dar Cuvân-


= 10 =

tul sfânt al lui Dumnezeu nu ne arată o astfel de învăță-

tură, ci de fapt declară tocmai opusul!3 Căci noi citim în

Evrei 12:14, „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care

nimeni nu va vedea pe Domnul.” Da, sfințenia trebuie să

caracterizeze viețile noastre, „căci Dumnezeu nu ne-a che-

mat la necurăție, ci la sfințire” (1 Tesaloniceni 4:7). „În El,

Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să

fim sfinți și fără prihană înaintea Lui” (Efeseni 1:4). Și ia-

răși, El „ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă” (2 Ti-

motei 1:9). El este Același care ne-a spus:

„Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți în poftele,

pe care le aveați altădată, când erați în neștiință. Ci,

după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în

toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu

sunt sfânt” (1Petru 1:14-16).

Versetul nostru conținând avertismentul din Gala-

teni 6:7-10 spune același lucru. Dumnezeu vrea ca noi să

înțelegem și să nu fim înșelați cu privire la această învăță-

tură falsă; indiferent de ceea ce spun falșii predicatori și

falșii învățători, „Ce seamănă omul, aceea va și secera.”

Prietenul meu, dacă semeni în firea păcătoasă, vei culege

stricăciune din ea! Nu-mi pasă de câte ori ai afirmat tu că

ești credincios, sau de câte biserici aparții; nu poți să îți

bați joc de Dumnezeu! El nu este părtinitor. Orice per-

soană care seamănă în firea pământească va culege din

aceasta stricăciune.


= 11 =

POCĂINȚA ESTE DATĂ

Un om care seamănă continuu în firea sa lumească

n-a fost niciodată mântuit; el n-a fost niciodată născut din

nou. De ce? Pentru că, prin lucrarea Duhului Sfânt de con-

vingere de păcat, ni se dă harul să pocăim – și în pocăință

noi învățăm să urâm păcatul, să îl detestăm, să ne fie silă

de noi înșine, și să alergăm prin credință la Hristos, pentru

a fi eliberați din păcat. Noi știm că păcatul nu a fost eradi-

cat, pentru că el este încă precum o plagă asupra inimilor

noastre; dar păcatul nu mai este practica și regula în vie-

țile noastre. Nu mai poate fi, căci sufletul pe care Dumne-

zeu îl mântuiește, primește de la El o nouă natură și o nouă

inimă; acum, acel om dorește lucrurile sfinte și umblă pe

calea neprihănirii. El știe înlăuntrul lui că acest lucru este

adevărat, pentru că Duhul Sfânt a lucrat în el lucrurile pe

care le găsim prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu4. El ci-

tește în Ezechiel 36:26 despre inima nouă pe care Dumne-

zeu i-a dat-o; și apoi în 2 Petru 1:4 despre natura cea nouă.

El află din 1 Ioan 3:9 că el a fost născut din Dumnezeu, și că

acela care este născut din Dumnezeu nu mai are păcatul

ca practică și regulă a vieții sale.

De ce? Pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în

el, și el nu poate face din păcat practica și regula vieții lui.

El aude Cuvântul care spune, „Nu iubiți lumea, nici lucru-


= 12 =

rile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tată-

lui nu este în El.” (1 Ioan 2:15). După ce a fost învățat prin

lucrarea Duhului Sfânt că el este un păcătos pierdut, care

merita iadul, a venit proșternându-se la picioarele lui

Dumnezeu cu pocăință, a privit prin credință la Hristos ca

la Domnul și Mântuitorul lui, după ce a văzut că păcatul

lui i-a cauzat lui Hristos moartea, acest om nu mai vrea ni-

mic din ceea ce ține de lumea aceasta5. Dragostea lui Dum-

nezeu a fost revărsată din plin în inima lui prin lucrarea

făcută de Duhul Sfânt în el.

El învață bine că „tot ce este în lume: pofta firii pă-

mântești [dorința de face ce-i place firii]... nu este de la Ta-

tăl,” așa încât el o urăște și strigă împotriva ei, pentru că

ea a dat la moarte pe Hristos6. Apoi el învață că, „tot ce este

în lume: ... pofta ochilor [dorința pentru averi, posesi-

uni]7... nu este de la Tatăl,” astfel încât el o urăște și strigă

împotriva ei pentru că ea a dat la moarte pe Hristos. El în-

vață apoi că “lăudăroșia vieții [dorința de a atrage atenția

asupra sinelui]8...nu este de la Tatăl, ci din lume” – siste-

mul lumesc satanic al păcatului – așa încât el o urăște și

strigă împotriva ei pentru că aceasta a cauzat lui Hristos

moartea pe cruce. Apoi el învață că „lumea și pofta ei trece;

dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” (v. 16-

17), așa încât el dorește prin har să facă voia lui Dumne-

zeu, care este ca el să umble în „neprihănirea și sfințenia

pe care o dă adevărul” (Efeseni 4:24).


= 13 =

O NOUĂ NATURĂ

Așadar, deoarece Dumnezeu dă oricărui păcătos pe

care El îl mântuiește o nouă inimă și o nouă natură, și

pune Duhul Său Sfânt în el ca să îl călăuzească în tot ade-

vărul, acel păcătos mântuit acum cercetează Cuvântul lui

Dumnezeu – nu pentru a găsi argumente prin care să își

justifice păcatele sale, ci pentru a descoperi acel Cuvânt

care îl avertizează împotriva păcatului și care îi spune

cum să alerge de la păcat la Hristos.

El citește în Romani 8:6 următoarele: „Și umblarea

după lucrurile firii pământești, este moarte, pe când um-

blarea după lucrurile Duhului este viață și pace”; și astfel

el începe să strige către Duhul Sfânt din el să îl elibereze

zilnic dintr-o gândire lumească, firească, și să îi ofere acea

gândire spirituală, care este caracteristică vieții și păcii în

Hristos. Nu, el nu caută să vadă cât de aproape poate sta

de lume și de păcat, ci cât de aproape de Dumnezeu poate

umbla în Hristos prin Duhul Lui.

El nu caută în Cuvântul lui Dumnezeu ca să vadă

păcatele din viețile altora astfel încât să se folosească de

acestea ca mijloace pentru a-și justifica umblarea sa în pă-

cat, ci el citește aceste lucruri ca pe niște avertismente

adresate lui să nu umble cum alții au umblat și au eșuat.


= 14 =

Vezi tu, bărbatul sau femeia, băiatul sau fata pe

care Dumnezeu îi mântuiește și cărora El le dă viața veș-

nică în Hristos, aceștia aud aceste cuvinte din Coloseni

3:2-5:

„Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hris-

tos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voas-

tră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.

De aceea, omorâți [a da morții, a recunoaște drept

moarte]9 mădularele voastre care sunt pe pământ.”

Cum atunci ar putea cineva justifica trăirea unei

vieți în fel lumesc? Nu, pentru că datorită a ceea ce Hristos

a făcut pentru acea persoană și pentru că de acum viața lui

Hristos este și viața sa, acest suflet mântuit dorește acum

să dea morții lucrurile pământești, astfel ca el să semene

în Duhul și să umble după lucrurile Duhului. Dragă citito-

rule, aceasta este modalitatea în care Dumnezeu tratează

cu sufletele noastre – o știu din proprie experiență: știu ce

diferență este între creștinismul firesc, și viața care este

trăită prin credința în și prin Dumnezeul cel viu, prin Du-

hul Sfânt, căci am experimentat ambele feluri de viață.

Singura diferență între mine și creștinul firesc este dată

de harul lui Dumnezeu, și Îl laud pentru aceasta!10

De aceea, când sufletul mântuit aude Cuvântul lui

Dumnezeu spunând, „omorâți mădularele voastre care


= 15 =

sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și lă-

comia, care este o închinare la idoli” și „lăsați-vă de toate

aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de cle-

vetire, de vorbele rușinoase, care v-ar putea ieși din gură.

Nu vă mințiți unii pe alții” – acum el dorește să le dea mor-

ții. De ce? Pentru că el s-a “dezbrăcat de omul cel vechi, cu

faptele lui,” și s-a îmbrăcat cu “omul cel nou, care se înno-

iește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut”11 (Co-

loseni 3:5, 8-10). Astfel dorința lui este îndreptată către

Hristos și viața Lui, spre a trăi într-un fel prin care să fie

plăcut lui Dumnezeu, nu umblând după păcat, pentru că

el a fost născut din Duhul lui Dumnezeu și are o inimă

nouă.

În Coloseni 3:6, Duhul Sfânt ne oferă un alt motiv

pentru trăirea vieții în Duhul și nu după firea pămân-

tească. El spune că noi nu trebuie să trăim în aceste păcate,

pentru că „din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dum-

nezeu peste fiii neascultării”. Da, aceia care trăiesc într-o

astfel de neascultare față de voia descoperită a lui Dumne-

zeu se vor descoperi ca aflându-se sub blestemul și mânia

Lui.

O VIAȚĂ SFÂNTĂ ESTE URMAREA MÂNTUIRII

Prietene, nu te-aș înșela cu nimic! O viață sfântă, o

semănare în Duhul, trebuie să fie urmarea mântuirii pe


= 16 =

care Dumnezeu o dă în Hristos, altfel aceea nu este mân-

tuirea lui Dumnezeu; pentru că Hristos a venit să mântu-

iască pe ai Săi din păcatele lor, și nu să-i mântuiască în pă-

catele lor (Matei 1:21)12. O viață sfântă, o semănare în Du-

hul, trebuie să fie urmarea mântuirii pe care Dumnezeu

ne-o dă în Hristos – altfel scopul lui Dumnezeu în mântu-

irea noastră ar putea fi anulat, iar acest lucru este imposi-

bil. Nu am citit mai devreme că Dumnezeu ne-a ales în

Hristos înainte de întemeierea lumii „ca să fim sfinți și

fără prihană înaintea Lui” (Efeseni 1:4)? Nu putem zădăr-

nici scopul lui Dumnezeu pentru cei care sunt ai Lui. Ci-

tește din nou această afirmație categorică și adevărată:

„Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfin-

țire.” (1 Tesaloniceni 4:7). Da, o viață sfântă trebuie să fie

urmarea mântuirii pe care Dumnezeu o dă în Hristos, alt-

fel voia lui Dumnezeu ar fi neîmplinită, iar acest lucru este

imposibil – „voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră”

(4:3). Sfințirea constă în a fi îndepărtat de păcat prin lu-

crarea progresivă a Duhului lui Dumnezeu în inima și vi-

ața ta.

Din nou, o viață sfântă, o semănare în Duhul, tre-

buie să fie urmarea mântuirii pe care Dumnezeu o dă în

Hristos, altfel harul lui Dumnezeu n-ar mai domni în viața

credinciosului – iar acest lucru este imposibil, pentru că

noi citim în Tit 2:11-12 următoarele:


= 17 =

„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru

toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu pă-

gânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de

acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.”

Aș vrea să te fac atent în mod particular la aceste

versete, și mă rog ca Duhul Sfânt să le scrie în inima ta.

Când harul lui Dumnezeu care aduce mântuire este reve-

lat tuturor, el îi învață același lucru pe toți. Și ce anume ne

învață harul lui Dumnezeu? Ne învață că noi ne vom le-

păda de noi înșine. În ce mod? Spunând nu lumii și respin-

gând în ceea ce ne privește păcătoșenia și poftele lumești,

pentru că noi urâm păcatul, urâm eul, urâm pe Satana și

această lume a păcatului. “Toți” învață această lecție, nu

doar o parte din copiii lui Dumnezeu. “Toți” sunt învățați

de Duhul Sfânt să urască păcatul și să se lepede de sine.

Dacă această lepădare de sine și ură față de păcat sunt ab-

sente din viața unei persoane, atunci și mântuirea lui

Dumnezeu este absentă din viața acelei persoane (Ioan

16:7-11; Isaia 54:13).

Dar acest pasaj al Scripturii nu se termină ofe-

rindu-ne doar interdicțiile; ci Duhul Sfânt ne arată harul

lui Dumnezeu în mântuire, și ne va învăța și lucrurile po-

zitive, pe care trebuie să le facem în același timp – anume

cum să trăim cu cumpătare, dreptate și evlavie. Unde? În

Rai cumva? Nu, ci în această lume rea: chiar acasă, la ser-

viciu, sau oriunde mergem! Pentru că prin harul Lui și


= 18 =

prin sângele Lui, El ne-a eliberat din “acest veac rău” (Ga-

lateni 1:4).

Ține mine acest lucru: același Duh Sfânt învață pe

toți copiii lui Dumnezeu aceleași lucruri. În ce constau

aceste lucruri? El ne învață să respingem și să refuzăm

orice dorințe păcătoase, lumești și pătimitoare; și apoi El

ne învață cum să trăim vieți cumpătate, în seriozitate și

auto-control, într-o manieră sfântă și evlavioasă (Tit

2:12). Cu alte cuvinte, El ne învață să trăim spiritual în

toate aspectele vieților noastre, fiind supuși Lui, aici, în

această lume rea.

EVANGHELIA FALSĂ – FĂRĂ PUTERE ASUPRA PĂCA-TULUI

Cât de departe se află ce am învățat mai sus de

evanghelia care este predicată în zilele noastre:

• o evanghelie în care omul nu primește o inimă nouă și

o natură nouă,

• o evanghelie care nu zdrobește puterea păcatului, ci

permite omului să continue să trăiască în el,

• o evanghelie care oferă doar o poliță de asigurare îm-

potriva iadului, dar care nu vorbește nimic despre sfin-

țenia în gând și faptă,


= 19 =

• o evanghelie care te va lăsa să te complaci în lumesc, și

care nu pune nici o opreliște plăcerilor tale, mândriei

tale și inimii stricate!

Aceasta nu este o evanghelie, ci un fals! Este un fals

pentru că ea spune că tot ceea ce se cere cuiva este să

spună “da” drept răspuns la mesajul despre Hristos și să

fie de acord cu unele realități de bază despre Isus; și după

ce acea persoană “crede,” el este considerat mântuit pen-

tru toată veșnicia, indiferent dacă acel om nu are o inimă

nouă și indiferent de felul cum el trăiește13.

Știai că adesea oamenii obișnuiți afirmă că ei au fă-

cut o astfel de afirmare a credinței lor pe când aveau vâr-

sta de 6, 8, 12, sau 15 ani; dar recunosc apoi că s-au afun-

dat în păcat, și după 10 ani sau chiar mai mult, au venit și

și-au rededicat viețile, iar acum pretind că se dedică pe

sine slujirii religioase? Din această categorie de oameni

provine majoritatea misionarilor, a teologilor și predica-

torilor noștri, iar ei nu au experimentat nimic din pocă-

ința autentică a inimii și nu s-au văzut pe sine stând îna-

intea lui Dumnezeu ca niște păcătoși vinovați, pierduți!

Dacă faci parte din acest grup de oameni, îți spun cu dra-

goste – ai confundat chemarea la mântuire - anume che-

marea la a veni la Hristos în calitate de păcătos vinovat,

pierdut, care are nevoie de El – cu chemarea la slujire; și de

aceea ai devenit de două ori un copil al iadului decât erai

înainte, dacă Duhul Sfânt, prin Cuvântul Lui și prin har,


= 20 =

nu îți va da o inimă nouă să vezi ce nevoie disperată de

Hristos ai. Vezi tu, ai confundat chemarea la a avea o

inimă zdrobită și un duh mâhnit, chemarea la pocăință și

credință - chemarea de a o rupe cu păcatul și de a trăi în

sfințenia vieții în convertire – ai confundat-o cu chemarea

la slujire! Știu că lucrul acesta se poate întâmpla, pentru că

am auzit atâtea mărturii care reflectă acest lucru. Și eu am

trecut prin această experiență! Am confundat chemarea

la mântuire considerând-o drept chemare la slujire, și nu-

mai prin harul lui Dumnezeu am ajuns să fiu trezit să văd

că ratasem adevărata pocăință și credință, și eram încă

plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii14.

De aceea, eu pot spune astăzi că nu îmi este rușine

de Evanghelia lui Hristos, căci această Evanghelie este pu-

terea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricăruia care crede

(Romani 1:16). Această mântuire constă în eliberarea din

puterea păcatului, pe care am experimentat-o prin harul

lui Dumnezeu în Hristos; și dragă cititorule, eu Îl laud pe

Dumnezeu că versetul Romani 6:18 este adevărat: “prin

chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut

robi ai neprihănirii,” fiind slujitori acum ai Aceluia care

ne-a izbăvit de legea păcatului și a morții (Romani 8:2)!

C. H. Spurgeon a afirmat acest lucru atât de bine

când a spus:


= 21 =

„Fiecare creatură are urmași care îi seamănă, de același

fel: natura veche, fiind stricată în mod radical, continuă

să producă și să răspândească roiurile păcatului; ea nu

este împăcată cu Dumnezeu, și evident că nici nu poate

fi, și de aceea gândurile și acțiunile ei sunt cele ale răz-

vrătirii și urii față de Dumnezeu. Prin contrast, natura

nouă ‘nu poate păcătui pentru că este de la Dumnezeu’;

ea va avea roadele sfințeniei, căci esența ei este sfințe-

nia. Din cuibul porumbelului ne așteptăm să zboare nu-

mai porumbei. Viața evlavioasă crește păsări ale para-

disului, precum gânduri, dorințe și fapte sfinte; ea nu

poate da naștere păsărilor spurcate precum pofta, invi-

dia sau răutatea. Viața lui Dumnezeu infuzată în naște-

rea din nou este la fel de pură ca și Domnul prin Care a

fost dată, și nu poate fi altfel niciodată. Binecuvântat

este omul care are în interiorul lui această viață ce-

rească, căci ea se va reflecta în trăirea lui și îl va deter-

mina să abunde în sfințenie, spre gloria lui Dumnezeu.”

Cititorule, ai tu această sămânță divină în interio-

rul tău, sau rămâi tu sub stăpânirea unei naturi corupte?

Această întrebare merită un răspuns imediat și bine cum-

pănit.


= 22 =


= 23 =

MOARTEA FAȚĂ DE SINE ȘI PĂCAT


mănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pămân-

tească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine sea-

mănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică.”

- Galateni 6:7-8

UN „AMIC”?

Păzește-te de acea evanghelie falsă care permite

unui om să rămână în păcatele lui și să semene în firea lui

pământească, și care totuși îi dă vreo speranță că va merge

în Rai. Păzește-te de acea falsă evanghelie care îți vinde o

poliță de asigurare împotriva flăcărilor iadului și totuși

nu îți dă nici o putere asupra păcatului. Păzește-te de acea

falsă evanghelie care te lasă să îți continui viața în aceeași


= 24 =

modalitate de trăire lumească, și care nu cere nimic cu pri-

vire la moartea naturii tale lumești. Păzește-te de acea

evanghelie falsă care îți oferă religie fără viață, mărturisi-

rea a ceva ce nu și ai. Păzește-te de acea evanghelie falsă

care te face să crezi că există două căi către Cer, și nu doar

una și singura cale care este descrisă de Domnul nostru în

Matei 7:13-14 sa fiind “calea îngustă.” Vezi tu, această

evanghelie falsă produce o a doua cale, și aceasta este ca-

lea creștinismului lumesc, carnal - “Multe căi i se par bune

omului [pentru că sunt ușoare], dar la urmă duc la

moarte” (Proverbe 16:25). Ea încântă firea pământească,

dar este o cale care duce la iad!

Iarăși, păzește-te de evanghelia falsă care este pre-

dicată astăzi, care nu îți cere nimic, dar îți pune înainte o

cale ușoară spre mântuire, dar care este cea mai scurtă

cale către iad! Această falsă evanghelie nu se împotrivește

firii tale pământești, și este “amică” ei; și, dacă o înțelegi

cum “trebuie”, ea reprezintă sursa distracției inocente și a

amuzamentului nesfârșit. Ea îți permite să trăiești fără

vreun obstacol; nu îți schimbă niciodată viața; te lasă să

trăiești încă în plăcerile tale, doar că acum în loc de muzică

de cabaret și băuturi tari, te vei delecta cu cântări de cor și

vei viziona filme religioase. Accentul este pus în continu-

are pe desfătare, doar că distracția este acum pe un plan

mai înalt, unul moral, dacă nu intelectual.


= 25 =

Această evanghelie falsă încurajează o atracție

evanghelică nouă și cu totul diferită. Ea nu caută să ucidă

pe păcătos înainte ca el să primească viața cea nouă în

Hristos, ci îl cheamă să primească viața cea nouă înainte

ca viața veche să fie omorâtă. Așa că tot ce face este doar

să re-direcționeze pe păcătos. Îl dirijează pe o cale dul-

ceagă de trăire, care îi menajează respectul de sine.

Această evanghelie falsă spune celui care se încrede în

sine: “Vino și revendică-te pentru Hristos.” Celui indivi-

dualist, ea îi spune: “Vino și laudă-te înaintea Domnului,”

iar căutătorului de senzații tari: “Vino și bucură-te de

emoțiile părtășiei creștine.” Ea încearcă să toarne vin nou

în burdufuri vechi, iar acest lucru nu va funcționa! Ce este

vechi trebuie distrus înainte ca noul să fie construit15.

SEMNIFICAȚIA CRUCII

Această falsă evanghelie a creștinismului lumesc

ratează complet întreaga semnificație a crucii, care sim-

bolizează moartea. Dar Evanghelia harului lui Dumnezeu

în Hristos, care este puterea lui Dumnezeu spre mântuire,

implică moartea, îngroparea și învierea ta ca păcătos, în

Hristos. Ea pune crucea lui Hristos înainte ca fiind sfârși-

tul abrupt, violent a tot ceea ce tu ești prin natura ta păcă-

toasă, și te ridică l o nouă viață în Hristos - cu cătușele pă-

catului rupte. Ea pune capăt mândriei și ambiției tale, și te


= 26 =

aduce la picioarele unui Dumnezeu sfânt implorând mila

Sa.

Adevărata Evanghelie a lui Dumnezeu îți spune că

trebuie să iei asupra ta crucea lui Hristos și să spui adio

prietenilor tăi și lumii, căci tu nu vei mai fi vreodată ace-

eași persoană. Ea îți spune că nu vei avea o viață re-direc-

ționată, ci vei muri față de tine. Iată ce spune în Evrei

13:13: “Să ieșim dar afară din tabără la El, și să suferim

ocara Lui”, căci astfel noi murim față de lume. Însuși

Domnul Isus spune în Luca 14:27 că “oricine nu-și poartă

crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”

Trebuie să murim față de lume și toate plăcerile și ademe-

nirile ei: prin crucea Domnului nostru Isus Hristos “lumea

este răstignită față de mine, și eu față de lume” (Galateni

6:14).

Știai că cele două ingrediente care formează sarea

de bucătărie pe care noi o folosim în fiecare zi, dacă ar fi

consumate separat, nu sunt altceva decât otrăvuri și au

efect ucigător asupra ta? Dar luate împreună, ele devin o

binecuvântare sub forma sării – care curăță, dă gust, con-

servă și este folosită în atât de multe scopuri. La fel este și

cu Evanghelia adevărată, Evanghelia harului lui Dumne-

zeu! Noi putem predica pe Hristos și sângele Lui spre ier-

tarea păcatelor într-un asemenea mod în care în fapt va

înșela pe păcătoși, dacă nu le spunem că moartea lui Hris-

tos înseamnă moartea noastră față de noi și modul nostru


= 27 =

de viețuire, și moartea păcatului! Dacă nu punem toate in-

gredientele în mesajul pe care îl predicăm, mesajul parțial

prezentat astfel devine o otravă ucigătoare pentru suflet,

condamnându-l în loc să îl mântuiască!

NICI UN COMPROMIS CU PĂCATUL

Această doctrină sau evanghelie falsă a creștinis-

mului lumesc (care de fapt nu este o evanghelie!) a mătu-

rat creștinismul de astăzi, și în ea nu există acel ingredient

al pocăinței care să ne determine să urâm păcatul, care să

ne arate că puterea păcatului trebuie ruptă, și că Dumne-

zeu, prin Duhul Său, prin mântuirea adevărată, nu doar că

ne justifică, dar ne și sfințește. Vezi tu, justificarea și sfin-

țirea sunt două fațete ale aceleiași monede16; și atunci

când Dumnezeu ne justifică înaintea Sa în Hristos, prin

sângele Lui, El ne și sfințește – anume El ne pune deoparte

pentru a fi folosiți spre scopurile Sale sfinte – și ne deter-

mină să trăim umblând pe căile Sale.

Așadar, Evanghelia adevărată a lui Hristos nu face

nici un compromis cu păcatul. Ea ne cere să fim curățați și

să ne curățim înaintea lui Dumnezeu, altfel vom pieri. Ea

spune, “Jos păcătosule, jos la picioarele Dumnezeului

sfânt și suveran în pocăință; jos la picioarele lui Hristos cu

credință, privind doar la El pentru a fi mântuit.” Toate pă-

catele trebuie abandonate; toate păcatele trebuie părăsite;


= 28 =

trebuie să ne pocăim de toate păcatele; trebuie să urâm

toate păcatele. Trebuie să mori față de lume și lumea față

de tine. Trebuie să abandonezi păcatul tău, și apoi să re-

nunți la sine, altfel nu Îl vei cunoaște niciodată pe Hristos

în adevărata mântuire. Evanghelia harului lui Dumnezeu

în Hristos Isus nu îți va permite să îți ascunzi, să îți aperi

sau să îți scuzi vreun păcat, fiindcă atunci când puterea de

convingere a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu lucrează în

inima ta, vei muri față de păcat și față de tine însuți; și apoi

Hristos, prin puterea Sa măreață – puterea Evangheliei –

te va învia la o nouă viață. Aceasta va fi viața Lui trăită în

tine, iar tu vei fi o creație nouă în Hristos.

De aceea, nu căuta să negociezi cu Dumnezeu, căci

tu nu meriți decât să fii aruncat în iad. Totuși, pentru me-

ritele lui Hristos, Dumnezeu poate și va avea milă de tine

dacă vei veni la El ca un păcătos care știe că merită iadul,

renunțând la păcatele tale și întorcându-te de la ele la

Dumnezeu cu o pocăință adevărată, din toată inima.

Aceasta este singura ta speranță de mântuire în Hristos,

să vii la El cu frânghia în jurul gâtului, dându-I celălalt ca-

păt și spunându-I să te ucidă sau să te mântuiască datorită

meritelor lui Hristos. Vino la El cu capul plecat chiar așa

cum ești, ca un păcătos pierdut, căci El a venit “să caute și

să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10)17.

Adevărata Evanghelie a lui Hristos nu doar că nu

face nici un compromis cu păcatul, dar în ea nici nu este


= 29 =

vreun loc pentru un al doilea compromis: un teren de mij-

loc între calea lată și calea îngustă. Nici unul! Căci atunci

când vii la Hristos pentru a fi eliberat de la pedeapsa pen-

tru păcat în iad, prin lucrarea crucii Sale (aceasta purtând

numele de justificare), în mod obligatoriu vii la El pentru

a te elibera și de sub puterea și stăpânirea păcatului în vi-

ața ta (iar aceasta poartă numele de sfințire). Însăși natura

credinței, care primește în întregime pe Hristos, implică

faptul că justificarea nu poate fi despărțită de sfințire.

Căci Însuși Hristos – însăși Persoana Sa – este mântuirea

noastră și speranța slavei, și nu poți separa Persoana lui

Hristos. Nici un om nu poate spune lui Isus Domnul decât

prin Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:3), și nu poți să Îl cunoști

pe El ca Mântuitor fără să Îl cunoști și ca Domn – Acela care

frânge puterea păcatului și te face liber, după cum ne

spune Ioan 8:36: “dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu ade-

vărat slobozi” – eliberați din păcat! În mântuirea lui Dum-

nezeu, noi murim față de păcat și față de puterea stăpâni-

toare a lui (Romani 6:2).

AM MURIT FAȚĂ DE PĂCAT

În ce farsă subtilă a atras Satana majoritatea covâr-

șitoare a creștinilor din zilele noastre! – atât de subtilă în-

cât mulți sunt înșelați și nu pot vedea acest lucru, gân-

dindu-se că este posibil să fie mântuiți fără ca puterea pă-

catului să fie frântă (puterea lui stăpânitoare), crezând că


= 30 =

ei pot trăi o viață în firea pământească și să semene în

aceasta. Ei cred că totul este bine cu sufletele lor nemuri-

toare pentru că ei au luat cândva o decizie și trăiesc cât de

bine sunt capabili!

Dar iată ce spune Romani 5:19-21:

„Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei

mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea

unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți. Ba

încă și Legea a venit pentru ca să se înmulțească gre-

șeala; dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a în-

mulțit și mai mult”.

Ascultă la ceea ce ne spune Duhul Sfânt: “după cum

păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpâ-

nească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică, prin Isus

Hristos, Domnul nostru.” Acesta este înțelesul: când

Dumnezeu ne mântuiește, El frânge puterea de stăpânire

a păcatului, și acum harul stăpânește! Cum? Prin neprihă-

nire, și nu separat de neprihănire; astfel, prin harul lui

Dumnezeu putem să trăim în neprihănire și sfințenie ade-

vărată18.

Această falsă evanghelie a creștinismului lumesc a

pătruns atât de adânc în bisericile noastre încât nimeni nu

își mai cercetează dragostea lui față de Hristos, pentru că i

se spune că un credincios poate totuși să trăiască în firea

pământească, poate să semene în aceasta, și totuși să


= 31 =

poată nădăjdui că va merge în Rai când va muri. Dar

aceasta este o minciună venită din iad, căci, după cum am

arătat, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață altfel.

Din versetele pe care le-am citit din Romani 5, ve-

dem că atunci când Legea își face lucrarea – convingându-

ne de stricăciunea, vinovăția și caracterul ofensator al pă-

catelor noastre înaintea lui Dumnezeu – atunci noi vedem

păcatul ca fiind abundent și domnind în viețile și inimile

noastre, și atunci strigăm la Dumnezeu implorând mila

Lui. Când Dumnezeu ne mântuiește în Hristos, dându-ne

natura Sa nouă și trimițând Duhul Său să locuiască în noi,

atunci harul Său este abundent și domnește în inima și vi-

ața noastră, ca niște copii răscumpărați ai Lui.

Romani 6 începe cu această întrebare, “Ce vom zice

dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” Iar

răspunsul vine în versetul 2, “Nicidecum” – În nici un caz,

bineînțeles că nu! Să ne ferească Dumnezeu, să piară gân-

dul acesta, căci - “Noi care am murit păcatului, cum vom

mai trăi în păcat?” Dacă am fost eliberați de sub pedeapsa

și puterea păcatului, cum să mai trăim în el? Nu! Căci noi

am murit față de păcat.

Înainte de a merge mai departe, haideți să definim

cuvântul “mort,” căci cuvintele “mort, murit, și moarte”

sunt folosite de 14 ori în Romani 6. Ce înseamnă acest cu-

vânt? Scripturile vorbesc despre moartea fizică definind-


= 32 =

o ca fiind separarea unei persoane de trupul său fizic, în

timp ce atunci când vorbesc despre moartea spirituală, Bi-

blia o definește ca fiind separarea persoanei de viața lui

Dumnezeu în mântuire19. Astfel, Duhul Sfânt aici ne

spune că noi am murit față de păcat odată pentru tot-

deauna – am fost separați de păcat ca și stăpân peste viețile

noastre – și că acum domnește în noi principiul harului,

acesta stăpânind peste noi. Astfel, noi umblăm în viața

nouă (v. 4) puterea păcatului fiind frântă, fără a putea să

ajungem din nou sub puterea sa stăpânitoare. De ce? Pen-

tru că puterea harului abundă mult mai mult; de aceea, iată

care este Evanghelia adevărată – Evanghelia lui Dumne-

zeu în Hristos.

“Ei bine,” întreabă el, “întrucât principiul harului

stăpânește în noi, să păcătuim pentru ca harul să se în-

mulțească?” Și din nou răspunsul este “Nicidecum!” Fi-

indcă suntem ceea ce suntem – păcătoși justificați, spălați

și curățați în sângele Lui – am putea noi, care suntem

morți față de păcat, să continuăm să trăim în păcat?

Răspunsul este nu, pentru că, după cum Tit 2:11-

12 ne spune, harul lui Dumnezeu, care acum domnește în

noi, ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lu-

mești, și să trăim cu cumpătare, neprihănire și evlavie în

această lume.


= 33 =

LINIA FINĂ DE DEMARCAȚIE

Deși putem vedea clar aici, în aceste versete din Ro-

mani 5:20-21 și 6:1-2, faptul că un creștin adevărat, ade-

văratul copil al lui Dumnezeu, a murit față de vina păca-

tului, față de pedeapsa acestuia, față de puterea păcatului

și față de domnia păcatului în inima sa, totuși el se găsește

pe această fină linie de demarcație care împarte creștinis-

mul de astăzi în două. Și aici este locul unde lucrarea

subtilă a lui Satana a pătruns cu învățătura lui, care

spune: “În momentul în care un om spune că el crede în

Hristos, el este mântuit din vinovăția și pedeapsa păcatu-

lui, dar puterea păcatului nu a fost frântă, așa că implicit

el va trăi încă în păcat și păcatul va domni încă în viața

lui.” Din nou trebuie să îmi ridic vocea și să protestez, și să

proclam ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne învață –

anume că în mântuire atât pedeapsa pentru păcat cât și

domnia (sau puterea) păcatului sunt înfrânte. Da, un cre-

dincios are încă păcat în firea sa, dar păcatul nu mai dom-

nește sau stăpânește asupra lui. Dacă într-adevăr el este

un copil autentic al lui Dumnezeu, el va spune, “Eu am

murit față de domnia păcatului; păcatul nu mai are stăpâ-

nire asupra mea, căci acum harul, nu păcatul, domnește în

inima și viața mea.” Iată cum din nou vedem ce face pute-

rea Evangheliei adevărate a lui Hristos pentru noi – ne face

liberi în Hristos.


= 34 =

Te rog ascultă la aceste lucruri. Noi suntem ori sub

domnia păcatului, în Adam, și deci pierduți, ori suntem

sub domnia harului în Hristos, și astfel suntem mântuiți

și în siguranță. Nu poate exista un teren de mijloc al creș-

tinismului lumesc! Dacă Duhul Sfânt, prin puterea Sa mi-

nunată, nu ne-a scos de sub stăpânirea și puterea păcatu-

lui, atunci suntem pierduți, pierduți pentru totdeauna20.

Dar aceasta este doar partea negativă; mai este altceva

care trebuie să se întâmple. Același Duh Sfânt trebuie să

ne fi adus sub domnia harului, și aceasta este ceea ce El

face în mântuire: căci noi cunoaștem puterea Sa, forța Sa,

măreția Sa, și influența dinamică a Sa asupra inimilor și

vieților noastre prin neprihănire. Trebuie să te avertizez,

prietene, nu te înșela! Dacă semeni în firea pământească,

din firea pământească vei culege putrezirea și condamna-

rea veșnică; dar dacă vei semăna în Duhul, prin Duhul vei

culege viața veșnică în Hristos, prin harul Său (Galateni

6:6-8). O, nu te înșela!


= 35 =

ELIBERAT DE SUB PEDEAPSA ȘI PUTEREA PĂCATULUI.

PARTEA 1


mănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pămân-

tească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine sea-

mănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică.”

- Galateni 6:7-8

ÎN ÎMPĂRĂȚIA HARULUI

Înclinația vieții unui om trebuie să fie către stăpâ-

nirea Duhului lui Dumnezeu, altfel el nu este mântuit.

Dacă el seamănă în firea sa pământească, el va secera din

aceasta putrezirea. Citim în Romani 8:5, “cei ce trăiesc

după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile


= 36 =

firii pământești;” și în versetul 6, “umblarea după lucru-

rile firii pământești, este moarte” – adică moarte spirituală

(a doua moarte, în iad)21, conform cu Romani 6:23 și 8:6.

“Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumne-

zeu” (Romani 8:8). Așa că dacă preocuparea vieții unui om

este după firea pământească, atunci acel om nu este al lui

Dumnezeu. El nu poate fi plăcut lui Dumnezeu, ci își place

sieși. Prin contrast, dacă preocuparea vieții unui om este

după lucrurile Duhului, atunci el umblă după acestea, iar

“umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace” în

Hristos (Romani 8:6).

Cuvântul lui Dumnezeu declară clar în atât de

multe pasaje că atunci când Dumnezeu mântuiește un pă-

cătos în Hristos, dându-i o nouă inimă și o nouă natură, El

îl scoate în întregime din sfera păcatului (anume din dom-

nia, stăpânirea și împărăția păcatului), și îl aduce în împă-

răția harului. El îl pune pe păcătosul răscumpărat și mân-

tuit sub domnia harului. Pentru a dovedi acest lucru, hai-

deți să vedem mărturia Cuvântului lui Dumnezeu: “El ne-

a izbăvit de sub puterea întunericului, și ne-a strămutat în

Împărăția Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1:13). Aici ve-

dem pe apostolul Pavel spunându-le acestor credincioși

coloseni că ei, care cândva au aparținut puterii și împără-

ției întunericului (a diavolului și iadului), au fost transfe-

rați din acea împărăție și puși în împărăția lui Hristos, sub

domnia harului Său. Astfel că ei nu mai sunt sub puterea


= 37 =

sau stăpânirea împărăției păcatului și a întunericului, ci

sunt acum sub puterea și stăpânirea Împărăției luminii, a

cerului și harului – care le-a fost dăruit fără plată în Hris-

tos de Dumnezeu cel suveran.

Din nou, scriind bisericii din Filipi, apostolul Pavel

spune despre creștini următoarele: “Dar cetățenia noastră

este în ceruri” (Filip. 3:20). El nu spune că cetățenia noas-

tră va fi acolo cândva, ci spune că este acum în ceruri. Noi

avem o colonie a cerului vie aici în această lume, dar cetă-

țenia noastră a fost deja stabilită în mântuire prin harul

lui Dumnezeu, lucrată în noi de Duhul Sfânt. Și descope-

rim același adevăr și în Efeseni 2:19 – despre cei credinci-

oși spunându-se că “voi nu mai sunteți nici străini, nici

oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oa-

meni din casa lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, s-a produs

o schimbare completă în poziția noastră. Am schimbat

împărățiile odată pentru totdeauna, astfel încât nu mai

suntem pe teritoriul păcatului. Și pentru că nu mai sun-

tem sub puterea stăpânitoare a păcatului, păcatul nu ne

mai controlează destinul.

Înainte de a deveni copil al lui Dumnezeu prin naș-

terea din nou, noi eram uniți cu Adam. Pentru că am apar-

ținut lui Adam și rasei sale decăzute, toate consecințele

păcatului și acțiunilor lui au venit asupra noastră. Dar

atunci când suntem mântuiți, noi nu mai suntem în


= 38 =

Adam; acum suntem în Hristos. Sunt deci numai două po-

sibilități pentru orice persoană care trăiește astăzi: ești fie

în Adam, fie în Hristos. Acesta este esența întregului me-

saj din Romani 5:18-21; ia aminte la ceea ce citești aici:

“Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală, a venit o

osândă, care a lovit pe toți oamenii [domnia păcatului, în

Adam], tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit

pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă vi-

ața [domnia harului, în Hristos]. Căci, după cum prin

neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți pă-

cătoși [domnia păcatului, în Adam], tot așa, prin asculta-

rea unui singur om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți

[domnia harului, în Hristos]”. Și în versetul 17, “Dacă deci,

prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el sin-

gur [domnia păcatului, în Adam], cu mult mai mult cei ce

primesc, în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii,

vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus

Hristos! [domnia harului, în Hristos]”.

ELIBERAT DE SUB PUTEREA PĂCATULUI

Acesta este punctul cheie: Evanghelia harului lui

Dumnezeu îl eliberează pe bietul păcătos din robie! El este

eliberat de puterea și de pedeapsa păcatului, pentru că el

este acum în Hristos și în Împărăția Lui. Vezi tu, adevărata

Evanghelie este “puterea lui Dumnezeu spre mântuire”

(Romani 1:16). Cuvântul “putere” vine din termenul grec


= 39 =

dunamis, de unde se trage și cuvântul “dinamită.” Da,

această dinamită a Evangheliei adevărate ne eliberează

din păcat pentru a trăi în viața nouă în Hristos. Când noi

venim înaintea lui Dumnezeu ca niște păcătoși sărmani,

neajutorați și pierduți, auzind despre condamnarea care

se citește în tribunalul ceresc - “Sufletul care păcătuiește,

acela va muri” (Ezechiel 18:20) – și când admitem această

judecată, cunoscând și recunoscând că suntem niște păcă-

toși care nu merităm decât iadul, atunci când auzim pre-

dicându-se Evanghelia – vestea bună a eliberării prin sân-

gele lui Hristos – și când ea își face loc în sufletele noastre

prin Duhul Sfânt, atunci noi dorim și strigăm după acest

dar fără plată al lui Dumnezeu, în Hristos. Prin credință,

noi vedem în Hristos și Evanghelia Lui o mântuire deplină

constând în eliberarea din păcat și toată puterea acestuia,

și suntem făcuți capabili să ne încredem în El și să Îl lău-

dăm pentru o astfel de eliberare, care este valabilă acum și

pentru toată veșnicia.

La ce poate fi bună o evanghelie care nu constă în

această veste bună a eliberării în Hristos? Sau dacă ea nu

ne eliberează de ceea ce stăpânește asupra noastră, ce ne

înrobește, ce ne ține legați, condamnându-ne sufletele la

iad? Evanghelia adevărată îi eliberează pe oameni din ti-

rania păcatului și îi frânge puterea acestuia. Ea nu spune,

“Vino aici în față, ia-mă de mână, și testează-mă pentru o

zi, o săptămână sau o lună, și o să vezi cum te vei descurca,


= 40 =

apoi dacă vezi că nu funcționează, vei putea să te întorci la

viața anterioară și totuși să fii un ‘creștin carnal’ ” - Nu! Nu

aceasta este oferta Evangheliei adevărate! Porunca Evan-

gheliei este aceasta: Vino la Dumnezeu ca un păcătos care

se pocăiește și care crede, predă-ți armele răzvrătirii îm-

potriva Lui; apoi când vii (prin puterea Duhului Sfânt lu-

crând în tine), cu ură față de păcat și cu dorință de a urma

pe Domnul Isus Hristos – dorind să Îl cunoști în toată pli-

nătatea Lui, să experimentezi puterea și eliberarea Lui, și

să te închini domniei Lui – prietene, acesta este harul. Și în

acest har, Dumnezeu îți dă o mântuire care nu te va lăsa să

te duci înapoi în împărăția lui Satana. Mântuirea lui Dum-

nezeu nu te va lăsa să mai mergi înapoi sub domnia păca-

tului; pentru că, vezi tu, această Evanghelie și acest har te

păstrează și te eliberează atât pentru prezent, cât și pentru

toată veșnicia, dându-ți, prin locuirea interioară a Duhului

Sfânt, har și putere să fii un om biruitor, în Domnul Isus

Hristos22.

DOMNIA HARULUI

Acum, prin aceeași Evanghelie care eliberează de

sub stăpânirea păcatului, asigurându-ne din Cuvântul lui

Dumnezeu că păcatele noastre sunt iertate, noi suntem

transferați și puși sub domnia harului și a tot ceea ce

aceasta înseamnă în ceea ce privește puterea. Fiindcă


= 41 =

domnia harului este o domnie foarte puternică; ea pro-

duce garantat anumite rezultate. Ia în considerare urmă-

toarele întrebări: Nu este așa că domnia păcatului a con-

dus la anumite rezultate? Nu cumva aceasta a făcut ca

moartea să vină asupra noastră? Nu ne-a făcut aceasta să

păcătuim și nu ne-a determinat ea să urâm, să înjurăm, să

blasfemiem, să ucidem, să mințim, să înșelăm, să furăm,

să invidiem și să mărturisim fals împotriva aproapelui

nostru? – să facem ceea ce ar aduce mânia lui Dumnezeu

asupra noastră? Nu ne-a făcut domnia păcatului să res-

pingem convingerea de păcat și să ne îndreptăm astfel di-

rect spre iad? Cu siguranță că așa a făcut, pentru că a dom-

nit asupra noastră! Păcatul a fost puternic, un rege cu tro-

nul în inima noastră, și trebuia să ascultăm de el. În ace-

lași fel, harul va domni peste fiecare copil al lui Dumnezeu

- “unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai

mult” (Romani 5:20).

Da, dacă puterea și domnia păcatului garantează

anumite rezultate, domnia și stăpânirea harului garan-

tează cu atât mai mult anumite rezultate! Și aceste rezul-

tate vin din faptul că mântuirea mea deplină și finală este

fără îndoială sigură. Ea garantează că toată dinamita și

puterea extraordinară a domniei harului este asupra mea

și lucrează în mine, și mă va aduce în final acasă, în pre-

zența lui Dumnezeu, într-o stare de perfecțiune absolută

prin glorificare.


= 42 =

Acum că știm care este scopul Evangheliei – să dis-

trugă puterea dominantă a păcatului și să întroneze pute-

rea stăpânitoare a harului – am putea noi să fim niște creș-

tini “firești” și să păstrăm firea pământească în stăpânire

asupra noastră? Nu! Obiectul deplin al harului lui Dumne-

zeu dat nouă în Evanghelie este acela de a distruge păcatul,

cu toate lucrările acestuia și tot ceea ce ține de el (lucrare

care va fi finalizată în ziua învierii!). Căci Romani 6:14 ne

spune, “Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră.” De

ce? Pentru că harul este infinit mai puternic. Iată care este

Evanghelia pe care Biblia o afirmă – acolo unde păcatul s-

a înmulțit, acolo harul s-a înmulțit și mai mult!

Aceasta este Evanghelia harului lui Dumnezeu în

Hristos, care frânge puterea păcatului, ne eliberează și

domnește în noi, astfel încât noi putem umbla pe căile ne-

prihănirii și ale sfințeniei adevărate. Orice altă evanghelie

nu este o evanghelie adevărată, ci una pervertită!

De aceea, dacă trăiești încă în păcat, ascunzându-te

după o falsă pretenție de credincios, găsindu-ți scuze pen-

tru păcat, și dacă puterea păcatului nu a fost frântă atunci

când tu afirmi că ai crezut, atunci dă-mi voie să îți spun,

în baza autorității Cuvântului lui Dumnezeu, că tu ești

pierdut și nu cunoști nimic din puterea Evangheliei adevă-

rate a lui Hristos!


= 43 =

IMPOSIBIL SĂ CONTINUI ÎN PĂCAT

Aceasta ne conduce la Romani 6:2: “Noi, care am

murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Nu se

poate. De ce? Pentru că expresia “să mai trăim” are sensul

de “a continua și a insista.” Vedem din aceasta că datorită

poziției noastre (fiind sub domnia harului), este imposibil

să continuăm să trăim o viață de păcat! Iată ce spune 1

Ioan 3:9, “Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătu-

iește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate pă-

cătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” Această decla-

rație profundă are sensul că oricine este născut din Dum-

nezeu nu poate să continue să trăiască o viață de păcat; el

nu practică păcatul în mod curent. El nu poate continua

să fie sub domnia păcatului pentru că sămânța Lui ră-

mâne în el – și anume viața nouă a harului în Hristos. Ioan

nu spune că un om născut din Dumnezeu nu va comite ni-

ciodată un păcat individual, căci dacă acesta ar fi fost sen-

sul versetului, atunci n-ar mai fi nimeni în Rai sau nici un

creștin pe pământ astăzi. Nu, ci el ne spune că o astfel de

persoană nu poate continua să trăiască pe tărâmul păca-

tului. Observă expresia “nu poate” – este imposibil. Dom-

nul nostru a spus despre acest lucru următoarele: “Adevă-

rat, adevărat, vă spun că, oricine trăiește în păcat, este rob

al păcatului. Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă

rămâne pururea.” (Ioan 8:34-35)


= 44 =

Așadar, punând laolaltă aceste versete, poți ob-

serva clar că este imposibil ca un creștin să trăiască în pă-

cat, pentru că un astfel de om este sub puterea și în terito-

riul acestei forțe extraordinare numită har. Deoarece su-

fletul mântuit se află sub influența și puterea lui Hristos,

el nu poate continua să trăiască la fel ca în perioada ante-

rioară; harul face imposibil acest lucru.

Acum, aceasta nu înseamnă că Biblia ar vorbi des-

pre o perfecțiune fără păcat, sau că natura noastră păcă-

toasă ar putea fi complet eradicată în această viață. Con-

form cu Romani 8:10, cei care sunt ai lui Dumnezeu încă

au păcat în firea lor. Ceea ce spune Cuvântul lui Dumne-

zeu este că după cum păcatul a stăpânit spre moarte îna-

inte ca Dumnezeu să te mântuiască, tot așa acum harul

stăpânește prin neprihănire; și este mai mare Duhul Sfânt

care este în noi și care face ca harul să se înmulțească în

noi, prin comparație cu cel care este în afara noastră

(anume Satana) și care ar vrea să ne facă ca păcatul să se

înmulțească în noi. Apoi Domnul ne spune în Ioan 8: “Deci

dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi.” (v. 36,

NTR) – iar aceasta este o libertate absolută, în care Fiul este

implicat, pentru că El a venit pentru a ne da viață, și ca

acea viață să abunde tot mai mult în El.

Aceasta este adevărata Evanghelie a harului lui

Dumnezeu în Isus Hristos, despre care Pavel a spus, “Căci

mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea


= 45 =

este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia

care crede” (Romani 1:16). Și această Evanghelie nu doar

că face mântuirea posibilă, ci ea ne dă tot ceea ce este ne-

cesar pentru a ne păstra pe noi în această viață și până în

veșnicie! Așa că pentru noi, care suntem mântuiți prin

Evanghelia adevărată și harul lui Hristos, spune Romani

8:1, “Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt

în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pă-

mântești, ci după îndemnurile Duhului”; și slăvit să fie

Dumnezeul nostru plin de har, acum putem și vom umbla

după îndemnurile Duhului, prin harul Său!


= 46 =


= 47 =

ELIBERAT DE SUB PEDEAPSA ȘI PUTEREA PĂCATULUI.

PARTEA 2

„Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?

Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim

în păcat? Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am

fost botezați în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea

Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hris-

tos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o

viață nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o

moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o învi-

ere asemănătoare cu a Lui. Știm bine că omul nostru cel vechi a

fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie

dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păca-

tului” – Romani 6:1-6


= 48 =

ROMANI 6:1-4

Întreg capitolul 6 din Romani este orientat împo-

triva evangheliei false a creștinismului firesc. După ce am

analizat anterior întrebarea din versetul 1, “Să păcătuim

mereu, ca să se înmulțească harul?” – versetul 2 ne răs-

punde Nu, căci noi care suntem mântuiți am murit față de

păcat și nu mai trăim în el, întrucât prin mântuire, Fiul

ne-a eliberat de sub păcat și de sub puterea sa stăpâni-

toare. În versetul 3, citim că în mântuire, noi am fost bo-

tezați de Duhul Sfânt în Isus Hristos – adică, am fost așe-

zați în Hristos – și astfel am fost botezați (sau așezați) în

moartea Sa. Tot ceea ce a făcut în moartea Sa Hristos,

Domnul nostru, ca Substitut al nostru, a devenit al nostru,

pentru că noi am fost în El la cruce. Când am fost mântuiți

prin harul Lui, toate beneficiile care provin din ascultarea

Sa până la moarte au devenit ale noastre. Iată ce face Dum-

nezeu pentru fiecare suflet pe care El îl mântuiește.

În versetul 4, citim că întrucât a avut loc acest lu-

cru, noi am fost îngropați prin botez în moartea Sa (sau

puși în moartea Sa), și că după cum Hristos a fost înviat

din morți prin puterea Tatălui, tot așa noi am fost înviați

împreună cu El pentru a trăi viața cea nouă. De aceea pă-

catul nu mai stăpânește asupra noastră pentru că noi am


= 49 =

murit față de păcat, după cum Hristos a murit pentru pă-

catele noastre pe care El le-a purtat în trupul Său pe cruce

(v. 9-10).

Aceste adevăruri din Romani nu pot fi înțelese de-

cât prin puterea revelatoare a Duhului lui Dumnezeu.

Când lui Dumnezeu Îi face plăcere să descopere aceste lu-

cruri inimilor noastre prin Duhul Său, ce bogăție de ade-

văr spiritual primim! Ce comoară a harului Său a fost tur-

nată în noi! Ceea ce ne spune Duhul Sfânt este aceasta: am

fost făcuți una în Hristos. După cum Hristos a murit pen-

tru păcatele noastre, și noi am murit față de aceleași pă-

cate; și ele nu mai stăpânesc peste noi, căci puterea stăpâ-

nitoare a păcatului a fost frântă.

ROMANI 6:5

În versetul 5, avem din nou afirmată clar unitatea

credinciosului cu Hristos în expresia, ”ne-am făcut una cu

El.” [“plantați împreună”, cf. KJV – n.trad.] Ceea ce ne

spune Duhul Sfânt aici (și pentru mine, asta este un alt cui

bătut în coșciugul evangheliei false a creștinismului fi-

resc) este aceasta: întrucât am fost plantați împreună în

moartea lui Hristos, noi suntem plantați împreună în în-

vierea Sa. O, dacă am lua Bibliile noastre și am citi ceea ce

Dumnezeu a făcut pentru noi și ceea ce El ne-a dat prin


= 50 =

mântuire în Hristos! Aici vom descoperi că toate benefici-

ile pe care le-am primit din momentul identificării cu

Hristos în moarte, toate sunt asigurate pentru noi prin pu-

terea învierii Lui; și acest lucru nu lasă loc de ocolișuri la

mântuirea pozitivă care ne este dată în Hristos Isus, Dom-

nul!

Dar în versetul 5 ne este prezentat de asemenea un

alt mare adevăr: fiind plantați împreună, trebuie să adu-

cem ca roadă sfințirea noastră (v. 22), fiindcă suntem

uniți cu Hristos în această unitate vitală a identității noas-

tre. Dacă ai compara aceasta cu Ioan 15:5, unde Domnul a

spus, “Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele,” poți vedea ace-

lași adevăr al identificării noastre cu Hristos în acea uni-

une vitală de identitate; și dacă noi suntem astfel uniți cu

El, atunci, după cum este El acum în ceruri, și noi suntem

pe acest pământ chemați să umblăm ca niște pelerini și

străini aflați pe calea către glorie. Așadar, ca un copac bun,

noi vom aduce roadă bună, după cum scrie în Matei 7:18.

Citește acest verset cu atenție, căci acolo vom vedea că

“Pomul bun nu poate face roade rele.” De ce? Deoarece

omul mântuit este identificat cu Hristos, Cel lovit, în

moartea față de păcat și învierea (sau înnoirea) la viață, el

va aduce roadă spre sfințire.

Te rog să observi expresia “nu poate” din Matei

7:18. Copacul bun, care îl reprezintă pe copilul născut din

nou al lui Dumnezeu (cel care este acceptat în Hristos și


= 51 =

alăturat Lui în unitatea credinței, în mântuire), el nu poate

aduce roadă rea! De ce? Pentru că roada bună a Duhului

Sfânt este adusă prin faptul că Hristos trăiește în noi!

Dragă prietene credincios, aceasta vorbește despre poziția

noastră în Hristos. Da, aceste versete din Scriptură sunt o

binecuvântare pentru mine, pentru că ele vorbesc despre

faptul că întrucât am fost identificat cu Hristos în moar-

tea și învierea Lui, tot așa și eu, datorită viețuirii Lui în

mine, acum sunt făcut capabil să trăiesc o viață nouă,

având puterea păcatului frântă, aducând deci roadă în

sfințenie, întrucât Dumnezeu, prin Duhul Său, mă

schimbă din slavă în slavă tot mai mult în asemănare cu

Hristos!

ROMANI 6:6

Ajungem acum la versetul 6 al acestui al șaselea ca-

pitol din Romani, care spune: “Știm bine că omul nostru

cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul

păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu

mai fim robi ai păcatului.” Ne vom uita în primul rând la

expresia - “Știm bine” [“Cunoscând aceasta”, cf. KJV;

n.trad] – acest lucru după mine fiind un alt cui bătut în

coșciugul falsei evanghelii a creștinismului firesc. Cum?

Prin învățătura Duhului Sfânt când un om ajunge să fie

convins de păcatul lui. Aici El spune că aceasta este ceva

ce toți trebuie să știm, anume toți cei care pretindem că


= 52 =

suntem mântuiți. Aceasta este ceva cu care noi trebuie să

fim familiari, ceva despre care să fim absolut siguri; de

aceea Duhul Sfânt spune, “știm bine” [sau “cunoscând

aceasta”, cf KJV].

Cineva ar putea întreba, “Ce ar trebui să știm?” Iată

ce: faptul că în moartea lui Hristos noi am murit față de

păcat, și că în puterea învierii Lui, am fost înviați ca să

umblăm în viața cea nouă; de aceea, noi am devenit creații

noi în Hristos. Cunoști tu acest lucru? Trăiești tu tot-

deauna în lumina acestei cunoașteri? Este acest lucru ceva

despre care tu ești sigur? Dacă ești cu adevărat mântuit,

atunci ar trebui să știi asta cu siguranță, pentru că aceasta

este o parte vitală, esențială a mântuirii noastre. Noi avem

acum puterea de a ne dezbrăca de comportamentul ante-

rior caracteristic omului vechi, care este corupt datorită

poftelor înșelătoare, și de a ne îmbrăca cu omul cel nou

care este creat după chipul lui Dumnezeu, în neprihănire

și sfințenie practică (Efeseni 4:22-24). Da, noi putem îm-

plini aceste porunci de a nu mai sluji păcatului, pentru că

puterea acestuia a fost frântă. Vom face asta în mod per-

fect? O, mi-aș dori să fie așa! Către aceasta tânjește copilul

lui Dumnezeu, pentru că el urăște păcatul. Dar în mântu-

ire, noi învățăm din Cuvântul lui Dumnezeu și acceptăm

prin credință că aceasta este poziția noastră în Hristos – El

ne-a eliberat de sub stăpânirea și puterea păcatului!


= 53 =

DUHUL SFÂNT NE ÎNVAȚĂ

De ce atunci majoritatea creștinilor nu cunoaște

această eliberare din puterea și pedeapsa păcatului? De ce

trăiesc ei în fire și nu în Duhul? De ce se aduc atâtea scuze

pentru a justifica firea cea veche și evanghelia falsă a creș-

tinismului firesc? Răspunsul e că acești oameni nu au ex-

perimentat convingerea de păcat pe care o dă Duhul Sfânt;

căci dacă ei ar fi fost vreodată convinși de Duhul Sfânt, ar

fi cunoscut ce înseamnă sclavia păcatului și, implicit, ar fi

avut parte de eliberarea din ea. Ei ar fi fost învățați de Du-

hul Sfânt și convinși de lucrurile care sunt atât de umili-

toare pentru firea pământească.

Și care sunt aceste lucruri despre care El ne spune

că sunt umilitoare pentru firea pământească?

1) Că tu și eu suntem lipsiți de orice neprihănire

sau fapte bune pe care Domnul să le accepte (Isaia

64:6).

2) Că în firea pământească nu locuiește nimic bun

(Romani 7:18).

3) Că noi toți suntem înaintea lui Dumnezeu, prin

fire, niște păcătoși răi, stricați (Iov 40:4; Apoc.

3:17).


= 54 =

4) Că noi toți suntem lipsiți de orice înțelepciune

spirituală (Romani 3:11), și de aceea plini de mân-

drie și deșertăciune (Psalmii 39:5).

5) Că noi suntem lipsiți de orice tărie spirituală (Ro-

mani 5:6), și astfel incapabili să facem orice lucru

bun prin și în noi înșine (Ioan 15:5).

6) Că noi toți suntem lipsiți de libertate (Isaia 61:1),

și de aceea suntem vânduți păcatului (Romani

7:14).

Mai mult, vedem că suntem născuți în sclavie față

de poftele noastre (Tit 3:3), umblând potrivit cu sfatul de-

monilor, care ne face voința captivă voii sale (2Tim 2:26),

pentru că aparținem tatălui nostru, diavolul, prin natura

noastră (Ioan 8:44). Aceasta este ceea ce Dumnezeu ne

arată atunci când ne convinge de păcat23, și cu această cu-

noaștere a adevărului despre noi suntem smeriți înaintea

lui Dumnezeu când ne pocăim.

Fiind sub această putere convingătoare a Cuvântu-

lui Lui, Duhul Sfânt lasă lumina Evangheliei glorioase a lui

Dumnezeu să lumineze în inimile noastre, arătându-ne

gloria lui Isus Hristos, și astfel întorcându-ne din întune-

ric la lumină – scoțându-ne complet din împărăția întune-

ricului și așezându-ne în Hristos și în Împărăția Lui.

Aceasta este poziția noastră în Hristos obținută pentru


= 55 =

noi prin meritele lucrării Sale la cruce, și acest lucru expe-

rimentăm noi prin credință când Duhul Sfânt ne învață

din Cuvântul Său. Numai atunci înțelegem prin credință

acele cuvinte binecuvântate ale Domnului nostru din

Ioan 8:36, “Deci dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat

liberi” [NTR]. Fiind anterior în sclavie față de păcat (da,

este sclavie!), acum prin mântuirea în Hristos ne este ară-

tat prin Duhul Sfânt, prin Cuvântul Lui, și acceptăm prin

credință, că noi am fost eliberați de Evanghelie, care este

puterea lui Dumnezeu spre mântuire.

Cum este acest lucru lucrat și făcut înțeles în noi?

Este prin lucrarea Duhului Sfânt în inimile noastre, care

lucrează pocăința în noi, făcându-ne să vedem că suntem

vinovați înaintea lui Dumnezeu, și astfel fiind făcuți să

urâm păcatele pe care le-am comis împotriva lui Dumne-

zeu. Prin puterea Duhului Sfânt, în Evanghelie, noi cre-

dem, suntem înviați, și cunoaștem că Dumnezeu, în mila

și harul Lui, ne-a iertat păcatele, le-a dat deoparte prin

sângele Său prețios. Dumnezeu ne-a dat astfel o inimă

nouă și o natură nouă, făcându-ne astfel capabili să trăim

acum pe calea neprihănirii și sfințeniei adevărate.

CE ESTE EVANGHELIA?

Ce este de fapt Evanghelia? Evanghelia este vestea

bună că Hristos a murit pentru păcatele noastre după


= 56 =

Scripturi, că El a fost îngropat și a înviat din morți a treia

zi, după Scripturi (1 Corinteni 15:3-4). De aceea, în baza

acestei Evanghelii, care reprezintă pe Hristos Însuși și în-

treaga Lui lucrare, Dumnezeu rămâne drept când elibe-

rează pe păcătosul care vine la El cu pocăință și credință.

Dumnezeu socotește tot ceea ce Hristos a făcut ca și cum

păcătosul ar fi făcut acestea – această eliberare are loc doar

datorită lucrării lui Hristos și a puterii Duhului Sfânt.

Datorită harului suveran, păcătosul este eliberat,

în primul rând, de la condamnarea păcatului, de la pedeapsa

pentru încălcarea Legii, și de la mânia lui Dumnezeu, prin

justificare. În Isaia 42:7, Hristos a fost trimis “să deschidă

ochii orbilor, să scoată din temniță pe cei legați, și din

prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.” Apoi, Hristos,

când vorbește în Luca 4:18-19, El spune, „Duhul Domnu-

lui este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor

Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima

zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și

orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați, și

să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Și apoi în Ro-

mani 8:1 citim, “Acum dar nu este nici o osândire pentru

cei ce sunt în Hristos Isus.”

Apoi în al doilea rând, prin puterea Evangheliei

adevărate a harului lui Dumnezeu în Hristos Isus, prin

mântuire, suntem eliberați de puterea lui Satana. Acest

adevăr plin de har ne este prezentat în Coloseni 1:13 în


= 57 =

aceste cuvinte: Dumnezeu “ne-a izbăvit de sub puterea în-

tunericului, și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragos-

tei Lui.” În Evrei 2:14, citim că Satana, care a avut puterea

morții, a fost distrus pentru cei credincioși, și că copilul

lui Dumnezeu nu va mai ajunge niciodată sub punerea Sa-

tanei (1 Ioan 5:18).

În al treilea rând, în mântuire, prin puterea Evan-

gheliei, păcătosul este eliberat din puterea păcatului. Fii

atent din nou la ce spune în Romani 6:14, 18: “Căci păcatul

nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți

sub Lege, ci sub har... Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți

de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.” Da, Dumne-

zeul nostru cel viu ne-a eliberat odată pentru totdeauna

de pe piața sclaviei păcatului prin sângele Său prețios care

a curs, obținând astfel pentru noi răscumpărarea veșnică.

Da, răscumpărarea s-a făcut prin sânge și prin putere.

Hristos a plătit prețul prin sângele Său scurs, iar Duhul

Sfânt face eliberarea să fie experimentată de noi prin pu-

terea Sa. Aceasta este ceea ce Evanghelia face pentru noi!

De aceea, noi nu mai suntem niciodată din nou expuși

pentru vânzare, pentru că am devenit copii ai lui Dumne-

zeu, moștenitorii Tatălui, moștenitori împreună cu Hris-

tos, iar trupurile noastre au devenit templul Duhului

Sfânt. Acestea sunt motive extraordinare pentru a-i aduce

laude cu glas tare Dumnezeului nostru!


= 58 =

Și în al patrulea rând, Evanghelia, prin puterea sa,

ne dă o inimă nouă și o natură nouă, astfel încât putem

acum să Îl slujim pe Dumnezeu și să umblăm pe o cale pe

care nu am umblat niciodată anterior – pe calea neprihă-

nirii! El ne determină să păzim Cuvântul Său! O, ce gând

glorios! Toți cei care sunt copiii lui Dumnezeu au fost

mântuiți și asigurați pentru veșnicie, datorită puterii pă-

zitoare a Duhului Sfânt care locuiește în noi!

Cunoști tu această Evanghelie plină de har în Hris-

tos, care ne eliberează de sub puterea și stăpânirea păca-

tului? Sau ești înșelat de evanghelia falsă a creștinismului

firesc care este promovată prin creștinismul-ușor24 și care

nu eliberează nici de sub puterea și nici de sub stăpânirea

păcatului, și care astfel îți condamnă sufletul? Departe de

noi o astfel de evanghelie falsă! Aduceți Evanghelia adevă-

rată a harului lui Dumnezeu care vine cu puterea ei și

frânge păcatul din inimile și viețile noastre, determi-

nându-ne să umblăm în viața cea nouă în Domnul Isus

Hristos.


= 59 =

DE CE TREBUIE CA UN CREȘTIN SĂ FIE MORT

FAȚĂ DE PĂCAT?

„...pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa

și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veș-

nică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.” - Romani 5:21

“Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim

în păcat?” (Romani 6:2). Am văzut că întreg capitolul 6 din

Romani ne arată adevărul glorios al morții celui credin-

cios față de păcat – și astfel al eliberării din stăpânirea, ti-

rania și întreaga lui domnie. Eu cred că cheia care ne oferă

această înțelegere se găsește în Romani 5:21: “pentru ca,

după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul

să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică,


= 60 =

prin Isus Hristos, Domnul nostru.” Noi suntem în totali-

tate eliberați din păcat și de sub puterea lui în Domnul

Isus Hristos, în a Cărui moarte am fost botezați.

Fii atent căci vom sublinia din nou acest mare ade-

văr etern: un creștin este acela care este în Hristos. Întru-

cât el este în Hristos, el a murit împreună cu El, a fost în-

gropat cu El, a fost înviat cu El, este viu cu El în Dumnezeu;

și datorită acestei identificări cu Hristos, păcătosul care se

pocăiește și crede a fost eliberat din păcat – a murit față de

el.

CUM AM MURIT NOI FAȚĂ DE PĂCAT?

Acum se pune întrebarea, “În ce sens a murit față de

păcat cel credincios în Hristos, fiind astfel eliberat din pă-

cat?” Scripturile sunt clare asupra faptului că noi nu sun-

tem morți față de influența păcatului, căci ni se spune fap-

tul că păcatul încă ne influențează, întrucât avem încă pă-

cat în trupurile noastre (Romani 7:15, 19; 8:10). Iar noi nu

suntem încă morți față de prezența păcatului (Romani

7:21), și nici nu vom fi până la înviere, când vom avea tru-

puri noi. Nici nu suntem eliberați de efectele păcatului în

această viață, întrucât Romani 7:24 și Psalmul 51:2 ne

spun că păcatul încă ne afectează: este încă o rană asupra

inimilor noastre. Domnul nostru ne-a învățat să ne ru-

găm, “Iartă nouă păcatele noastre” (Luca 11:4). El ne-a dat


= 61 =

în 1 Ioan 1:9 mărturisirea și ne-a pus la dispoziție tronul

de har la care să venim, unde găsim har la vreme de nevoie

(Evrei 4:16).

Atunci în ce sens suntem noi morți față de păcat?

Scripturile sunt clare asupra faptului că noi suntem morți

față de păcat în calitatea acestuia de stăpân care să dom-

nească peste noi; pentru că Hristos este Domnul nostru, și

acolo unde păcatul a stăpânit odată dând moartea, acum

harul stăpânește dându-ne neprihănirea (Romani 5:21).

Noi suntem morți față de păcat în ce privește vina asociată

acestuia; păcatul nu ne mai condamnă, căci suntem îm-

brăcați în neprihănirea lui Hristos, spălați prin credință în

sângele Lui; și stăm înaintea lui Dumnezeu complet justi-

ficați de orice păcat. Păcatele noastre au fost imputate lui

Hristos (Romani 4:8). “Acum dar nu este nici o osândire

pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1); “Cine va

ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu

este Acela, care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi?

Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta

lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi!” (Romani 8:33-

34). Apoi, noi suntem morți față de păcat ca fiind o moda-

litate de viață, întrucât noi nu mai umblăm conform cu fe-

lul de viețuire al acestei lumi după cum făceam anterior,

când umblam în întuneric (Efeseni 2:2), ci acum suntem

în lumină și umblăm ca niște copii ai luminii (Efeseni 5:8).

Păcatul nu mai este privit ca un prieten, ci ca un dușman,


= 62 =

astfel că acum copilul lui Dumnezeu dorește să umble

după îndemnurile Duhului, nu după cele ale firii pămân-

tești.

Acum, prin aceasta eu nu am spus că Biblia ar în-

văța că perfecțiunea fără păcat sau eradicarea vechii na-

turi în cel credincios ar fi posibilă în totalitate aici pe pă-

mânt; niciunde n-am afirmat că un credincios poate trăi

fără vreun păcat în această viață, pentru că nici Cuvântul

lui Dumnezeu nu spune asta. Dar vreau să repet asta: 1)

Noi suntem morți față de păcat ca stăpân al nostru, căci

acum Hristos este Stăpânul nostru și harul domnește în

inimile noastre. 2) Noi suntem morți față de vina păcatu-

lui, pentru că nu mai este nici o condamnare pentru cei

care sunt în Hristos Isus. 3) Noi suntem morți față de pă-

cat ca și stil de viață, pentru că nu mai umblăm în întune-

ric ci în lumina Domnului. 4) Noi suntem morți față de pă-

cat pentru că el nu mai este prietenul nostru, ci vrăjmașul

nostru; și, prin harul lui Dumnezeu, fugim de păcat.

Iată ce face Dumnezeu în orice suflet pe care El îl

mântuiește! Niciodată nu trebuie să pierdem din vedere

acest lucru, pentru că în aceasta stă nădejdea noastră, pa-

cea noastră, siguranța noastră, da, chiar mântuirea noas-

tră, care ne-a fost dată fără plată în Domnul Isus Hristos.

Te rog, nu fi plictisit de faptul că repet aceste ade-

văruri pline de har, căci fac acest lucru spre binele tău. În


= 63 =

primul rând, pentru tine, care ești mântuit cu adevărat,

este bine să știi ce ai primit în Hristos și să te bucuri în El;

iar pentru tine care ești amăgit de evanghelia falsă a creș-

tinismului carnal, pentru ca tu, prin harul lui Dumnezeu,

să fii scăpat din cursa diavolului (2 Timotei 2:25-26).

„EU ÎN EI, ȘI TU ÎN MINE”

Se poate ca un om să fie creștin adevărat, justificat,

și totuși să nu fie eliberat din păcat? Ar trebui să așteptăm

această libertate ca pe o experiență viitoare? Am putea să

ne scuzăm, cum fac unii, spunând: “Ei bine, nu este vorba

despre mine aici; ci este firea mea cea veche care păcătu-

iește.” Putem noi să primim pe Isus ca Mântuitor acum,

dar să refuzăm să ne supunem Lui ca Domn până la o dată

ulterioară? Asta nu poate fi adevărat! O astfel de învăță-

tură nu poate fi corectă, datorită unității noastre cu Hristos

— în tot ceea ce El este, a făcut și face pentru noi. Copiii lui

Dumnezeu au fost identificați cu Hristos, uniți cu El într-

o uniune care nu se poate schimba sau distruge. Binecuvân-

tatul nostru Domn este interesat în mod vital de această

uniune, căci citim în Rugăciunea Sa următoarele,

“Și mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor

crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una,

cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca, și ei să fie una

în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis... pen-

tru ca ei să fie una, cum și noi suntem una: Eu în ei, și Tu


= 64 =

în Mine; pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una...” (Ioan

17:20-23).

Așadar vedem că Domnul nostru S-a rugat pentru

această uniune cu poporul Său, pe care El a obținut-o pen-

tru ei la cruce; și că această rugăciune a fost ascultată, pen-

tru că în mântuire, noi am fost făcuți una în Hristos, și as-

tfel suntem făcuți capabili să perseverăm până la sfârșit

în harul și credința care ne-au fost dăruite!

Iar Scripturile afirmă că această uniune este de la

Dumnezeu, Tatăl nostru: “Și voi, prin El, sunteți în Hristos

Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune,

neprihănire, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).

Da, Tatăl a avut ca scop și a planificat acesta din veșnicie,

Fiul S-a rugat pentru ea și a obținut-o pe cruce; iar 1 Corin-

teni 12:12-13 afirmă faptul că Duhul Sfânt a făcut-o reală

în inima și viața fiecăruia din copiii lui Dumnezeu:

„Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare,

și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt

mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.

Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca

să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie

slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.”

Cuvintele sunt clare: noi, cei care am fost mântuiți,

am fost botezați (sau așezați) într-un singur trup, și

anume Hristos. Așa că vedem că suntem uniți cu Hristos,


= 65 =

care este “căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care

este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți”

(Efeseni 1:22-23).

În Romani 7:4, această uniune a credinciosului cu

Hristos este descrisă ca o căsătorie: “Tot astfel, frații mei,

prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea,

ca să fiți ai altuia [“căsătoriți cu”, în KJV, n.trad.], adică ai

Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă

pentru Dumnezeu.” Cât de prețios: căsătoriți cu Hristos,

dați Lui în legătura spirituală a căsătoriei, de care nu pu-

tem fi despărțiți sau separați vreodată, pentru că am fost

uniți în această unitate inseparabilă a dragostei! Fiind

unit cu Hristos în această uniune sfântă a dragostei spiri-

tuale, fiind dedicat Lui acum și pentru veșnicie, El fiind

alegerea mea pentru totdeauna, abandonând orice alte iu-

biri pentru a mă alătura numai Lui câtă vreme trăiesc –

cum aș putea să mă gândesc, darămite să practic, curvia

spirituală? El mi-a cucerit inima cu dragostea Lui prin

moartea Sa; El mi-a cucerit inima cu puterea învierii Sale;

El mi-a cucerit inima cu toate darurile Sale pline de iubire

pentru sufletul meu. Da, El mă păstrează prin lucrarea Sa

de Mare Preot dinaintea altarului și prin faptul că Duhul

Lui locuiește în mine. Eu am promisiunea Lui că El va veni

să mă primească la El, ca acolo unde este El să fiu și eu pen-

tru veșnicie!


= 66 =

În lumina tuturor acestor lucruri, întreb: Cum aș

putea vreodată să Îl părăsesc, sau ar putea El să mă pără-

sească, astfel încât eu să ajung din nou sub stăpânirea pă-

catului? Niciodată! El mi-a promis că mă va duce acasă în

final, fără vreo pată sau zbârcitură, și că mă va prezenta

nevinovat înaintea Tatălui ceresc (Iuda 24), Cel care m-a

ales să fiu parte din mireasa Fiului Său pentru totdeauna.

Iar acest lucru pentru mine este bine fundamentat, pen-

tru că am Cuvântul Lui care spune că, având sufletul ne-

muritor răscumpărat din groapa iadului, fiind smuls din

captivitatea lui Satan, El mă va păstra pentru El pentru

veșnicie și nu mă va părăsi! Cum? Atât prin dragostea Lui

care constrânge și prin puterea Sa care constrânge, cu care

mă înconjoară.

EXEMPLE

Aceste lucruri se aplică și în viața fizică. Dacă ci-

neva își iubește soția, atunci nu are nici o motivație să um-

ble după alta. Dacă uită de orice alte femei de dragul soției

lui, atunci în relația lor este satisfacție și mulțumire, și

acestea până când moartea îi va despărți. Așa cum dragos-

tea adevărată îi păstrează uniți pe soț și soție, și ei sunt fi-

deli unul altuia, tot așa în realitățile spirituale, dragostea

adevărată pentru Hristos ne păstrează fideli Lui în acest

jurământ al căsătoriei din mântuire.


= 67 =

„Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să

fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe

preacurvari” (Evrei 13:4). Dacă acest lucru este adevărat

în lumea fizică, fii sigur că este valabil și în lumea spiritu-

ală. Iar Iacov 4:4 spune: “Suflete preacurvare! Nu știți că

prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine

vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”

Da, Dumnezeu va judeca pe curvele și curvarii spirituali,

care pretind că sunt căsătoriți cu Hristos și totuși se pros-

tituează prin pofta păcatului. Ceea ce Dumnezeu spune

aici este că dacă trăiești în păcat, atunci nu ești mântuit25!

Ești vrăjmaș cu Dumnezeu și te afli sub mânia Lui!

Uniunea noastră cu Hristos este afirmată în aceste

versete din nou: “Nu știți că trupurile voastre sunt mădu-

lare ale lui Hristos?” (1 Corinteni 6:15). “pentru că noi

suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și

os din oasele Lui” (Efeseni 5:30). În 1Corinteni 6:15 este

pusă următoarea întrebare, “Voi lua eu mădularele lui

Hristos, și voi face din ele mădulare ale unei curve?”

Iar răspunsul vine imediat: “Nicidecum” – să piară

un astfel de gând! De ce? Pentru că noi am fost răscumpă-

rați cu un preț26. Noi nu mai aparținem nouă înșine, ci

aparține Altuia, lui Isus Hristos, Capul și Mirele nostru.

În 1 Corinteni 6:17 găsim scris că acela care este co-

pilul lui Dumnezeu este unit în duh cu Hristos; de aceea în


= 68 =

viața lui păcatul nu mai este regula după care trăiește. În

Romani 8:35 descoperim scris și faptul că un copil al lui

Dumnezeu are dragostea lui Hristos; de aceea, el nu va face

din păcat practica și regula vieții lui. Sau, cum declară

2Corinteni 5:14, “Căci dragostea lui Hristos ne [con]

strânge” – ne ține strâns. În Coloseni 3:4 scrie că copilul lui

Dumnezeu are chiar viața lui Hristos în el; de aceea el nu

va face din păcat practica și regula vieții lui. Și în final, Co-

loseni 2:10 spune “Voi aveți totul deplin în El” [sau “sunteți

compleți în El”, cf. KJV, n.trad.]!

Copilul lui Dumnezeu este complet în Hristos, și de

aceea nimic altceva nu îl poate face bucuros, fericit, mul-

țumit, și satisfăcut, în timp ce el așteaptă Dragostea lui să

vină din cer; de aceea, el nu va face din păcat practica și

regula vieții lui.

Da, Biblia este plină de motive pentru care copilul

adevărat al lui Dumnezeu nu va face din păcat practica și

regula vieții lui: el este mort în Hristos, de aceea este mort

față de o viață de păcat. El este căsătorit cu Hristos, și as-

tfel este legat de El prin legea dragostei în această căsăto-

rie spirituală. El este în Hristos; de aceea, el are modul de

gândire al lui Hristos, Duhul lui Hristos, dragostea lui

Hristos, da, însăși viața lui Hristos locuind în el prin Du-

hul Sfânt!


= 69 =

APLICAȚIE PERSONALĂ

Glorie, aleluia, și laudă Domnului nostru înviat

pentru o astfel de Evanghelie, pentru o astfel de răscum-

părare și pentru o astfel de eliberare – o Evanghelie care ne

eliberează în Hristos Isus ca să umblăm în lumină! El ne-a

așezat în locurile cerești în El, ca să avem comuniune cu

Dumnezeul nostru Triunic în Hristos Isus, Domnul nos-

tru (Efeseni 2). Da, această evanghelie adevărată a harului

lui Dumnezeu în Hristos Isus ne face să trăim în cer pe

când suntem încă aici pe pământ!

Cunoști tu această Evanghelie care eliberează de

sub legea păcatului și a morții? Ai experimentat tu vreo-

dată lucrarea Duhului Sfânt în inima ta, care să te con-

vingă de păcat, de neprihănire și de judecata care va veni

(Ioan 16:8)? Ți-au fost aduse păcatele tale înainte ochilor

tăi, arătându-ți starea vinovată înaintea lui Dumnezeu?

Ți-a arătat vreodată Dumnezeu, Duhul Sfânt, înaintea

ochilor tăi adevărata ta stare – anume că ești înșelat, că

inima ta este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea

(Ieremia 17:9)? Poți tu să îți amintești felul cum Duhul

Sfânt te-a convins de păcat, cum ai fost adus la picioarele

lui Dumnezeu în pocăință adevărată, cu ură față de păcat

și tânjire după sfințenie și neprihănire, o tânjire după a fi

eliberat de sub pedeapsa și puterea păcatului, și de sub


= 70 =

mânia lui Dumnezeu? Și poți tu să îți amintești dacă ai au-

zit Evanghelia harului lui Dumnezeu, acea veste bună a

mântuirii și eliberării în Hristos? Ai încheiat tu această

cercetare punându-ți credința în El, credința dată de Du-

hul Sfânt pentru a-ți bizui sufletul tău nemuritor pe El

acum și pentru toată veșnicia?


= 71 =

EVANGHELIA FALSĂ: NICI O SCHIMBARE

ÎN COMPORTAMENT SAU GÂNDIRE

„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși,

trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțămitori, fără

evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neîn-

frânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici,

îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumne-

zeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. De-

părtează-te de oamenii aceștia.” – 2 Timotei 3:2-5

CREDINȚĂ MOARTĂ

Evanghelia nouă care este promovată astăzi îi per-

mite omului să continue să ducă aceeași viață veche, nee-

vlavioasă și lipsită de Hristos, în timp ce pe de altă parte el


= 72 =

pretinde că este creștin. În ciuda vieții păcătoase pe care o

duce, în ciuda stării stricate a inimii sale, el păstrează o

anume carapace sau formă exterioară de religiozitate. El

poate că merge la biserică, ar putea din când în când să se

și roage, chiar să citească din Biblie, poate să ia parte la

Cina Domnului, poate să predea la Școala Duminicală,

poate să predice de la amvon – dar în el nu există nimic

real, dătător de viață în aceste lucruri pe care el le face,

pentru că Hristos nu este acolo27. Nu s-a petrecut nici o

schimbare vitală în inima lui prin Duhul Sfânt!

Această evanghelie falsă neagă puterea harului lui

Dumnezeu de a distruge puterea păcatului în viața omu-

lui păcătos prin mântuire, și de asemenea de a păstra su-

fletul răscumpărat în umblarea pe calea neprihănirii și a

sfințeniei adevărate. Așadar, fără această putere transfor-

matoare, pretinsul creștin carnal se dedică pe sine poftei

firii pământești sub pretextul “libertății,” și continuă să

producă aceleași roade vechi ale firii pământești pe care le

aducea înainte de a face acea decizie sau de a-și exprima

pretenția că este credincios. Această pretenție de a fi creș-

tin nu este decât o spoială subțire, o cârpă subțire cu pre-

tenție de creștinism; acolo nu există acea putere vitală, dă-

tătoare de viață, care îl face pe păcătos liber să Îl urmeze

pe Hristos într-o viață de lepădare de sine și de sfințenie.

“Credința fără fapte este moartă ” (Iacov 2:26).

Domnul nostru a spus bisericii din Sardes următoarele:


= 73 =

“Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești

mort” (Apoc. 3:1). Da, creștinul carnal este încă mort din

punct de vedere spiritual, și chiar dacă predicatorul lui îl

va asigura că va ajunge în Rai, prin predicile sale28, atunci

când acest om va muri, el va ajunge cu siguranță în iad!

Acești oameni sunt cei descriși în 2Timotei 3:5 ca “având

doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea.” Și cei

care predică o astfel de evanghelie falsă nu cunosc nimic

din puterea de a mântui a lui Dumnezeu Cel măreț, de a

frânge puterea păcatului, și de a elibera sufletul pentru a

umbla în viața cea nouă în Hristos, care este o viață de

sfințenie. Iată de ce convertiții lor aduc roadele enume-

rate în versetele anterioare din 2Timotei 3:

“Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci

oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudă-

roși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulță-

mitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduple-

cați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de

bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult

de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o

formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-

te de oamenii aceștia.” - 2Timotei 3:1-5

ROADELE EVANGHELIEI ADEVĂRATE

În primul rând, prin contrast, observăm roadele pe

care Evanghelia adevărată le produce în inima unui copil


= 74 =

de Dumnezeu, când țintim la asemănarea cu Hristos. Pu-

terea Evangheliei lucrează în viața păcătosului care se po-

căiește și crede, eliberându-l de sub puterea și tirania pă-

catului, și producând în el stăpânirea neprihănirii, astfel

încât sufletul mântuit poate astfel să umble în viața cea

nouă prin faptul că Duhul Sfânt locuiește în el. Da, copilul

lui Dumnezeu este schimbat după asemănarea cu Hristos

pe măsură ce Duhul Sfânt produce viața schimbată în

sfințenie, separând sufletul mântuit de o viață de păcat și

punându-l deoparte pentru scopurile sfinte ale lui Dum-

nezeu. Toate acestea sunt făcute prin puterea Duhului

Sfânt, lucru care este denumit sfințire progresivă (Evrei

13:21).

Iar roada Duhului care este produsă în sufletul

mântuit este aceea descrisă în Galateni 5:22-23 astfel:

“dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,

facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea pofte-

lor.” De asemenea, prin puterea Sa divină, fiecărui copil de

Dumnezeu îi sunt date: “făgăduințele Lui nespus de mari

și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumneze-

iești, după ce ați fugit de stricăciunea, care este în lume

prin pofte” (2 Petru 1:4). Și fiecare dintre noi este păstrat

în mântuire prin puterea lui Dumnezeu, prin credință,

până când vom fi luați acasă pentru a fi împreună în vecii

vecilor cu binecuvântatul nostru Domn (1 Petru 1:5).


= 75 =

Prin această Evanghelie, tot ceea ce avem nevoie

pentru vremea de acum și pentru veșnicie, ne sunt date

deja în Hristos. Credința ne alipește de Cuvântul infailibil

al lui Dumnezeu și ne face biruitori asupra păcatului, asu-

pra lui Satana și asupra lumii - “Totuși în toate aceste lu-

cruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care

ne-a iubit” (Romani 8:37). Iată ce roade produce Evanghe-

lia adevărată în inimile celor care sunt copii de Dumne-

zeu!

COMPORTAMENTUL LOR ESTE COMPLET GREȘIT

Acum haideți să analizăm roadele celor care au fost

înșelați de evanghelia falsă a creștinismului carnal, așa

cum sunt ele enumerate în 2 Timotei 3. În primul rând,

vom vedea faptul că ei au un comportament complet gre-

șit; în al doilea rând, că gândirea lor este fundamental gre-

șită; și în al treilea rând, că sentimentele lor sunt complet

greșite. În versetul 1 nu se spune, “Să știi că în zilele din

urmă vor fi vremuri grele.” Apoi versetele 2-4 ne oferă o

descriere asupra roadelor acestei evanghelii false a crești-

nismului carnal. Cum știm asta? Știm asta pentru că ver-

setul 5 vine cu aceste cuvinte izbitoare că toți aceia despre

care s-a vorbit în versetele anterioare au “o formă de evla-

vie,” dar că ei îi neagă puterea; și apoi suntem sfătuiți să ne

depărtăm “de oamenii aceștia.”


= 76 =

Da, poate să pară ciudat să ni se vorbească despre

lucruri precum evlavia sau sfințenia în conexiune cu as-

tfel de persoane descrise în aceste versete, dar descoperim

într-adevăr că Duhul Sfânt a vorbit despre aceia ale căror

nume erau în registrele bisericii29. Ei au o “formă de evla-

vie,” dar ei în realitate nu erau decât niște păgâni care se

pretindeau creștini! Astfel că vedem că însăși comporta-

mentul lor este în întregime greșit.

Cuvântul spune că ei sunt “hulitori,” [sau blasfemi-

atori, cf. KJV, n.trad.] adică abuzivi și stricați în limbajul

lor30. Și nu este aceasta o descriere adevărată a zilelor în

care trăim? Nu auzim noi un limbaj ușuratic în atâtea lo-

curi printre cei care pretind că sunt mântuiți? Da, oriunde

ți-ai întoarce urechea, auzi minciuni, înjurături, limbaj

obscen, chiar și la cei așa-ziși creștini! Această realitate dă

pe față adevărata stare a multor inimi, fiindcă “din priso-

sul inimii vorbește gura” (Matei 12:34)! În mântuire, Du-

hul Sfânt îți curăță inima, eliberându-te astfel de la a fi o

persoană cu limbaj obscen.

Apoi aceștia sunt descriși ca “neascultători de pă-

rinți.”31 Nu cred că am trăit în vremuri în care acest păcat

să fie mai răspândit ca acum. Da, acest lucru este evident

și la scară mondială. Copiii și tinerii nu pun nici cel mai

mic preț pe Porunca a 5-a, care spune: “Cinstește pe tatăl

tău și pe mama ta”; sau perechea ei din Efeseni 6:1-3, care

spune,


= 77 =

“Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci

este drept. „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” - este

cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință - „ca să fii feri-

cit, și să trăiești multă vreme pe pământ.”

Totuși chiar dacă se află în răzvrătire față de părin-

ții lor, sunt copii și tineri care s-au decis să urmeze pe Hris-

tos și cărora li se spune că sunt mântuiți, doar pentru că

au făcut acea decizie. Dă-mi voie să te avertizez aici: nici

un astfel de copil sau tânăr nu este mântuit, ci este în rea-

litate pierdut; pentru că atunci când Dumnezeu mântu-

iește un suflet, El frânge puterea păcatului și duhul de răz-

vrătire din acea inimă și viață! Iar Dumnezeu nu mântu-

iește copiii în nici un fel care să fie diferit de felul cum

mântuiește adulții sau pe cei în vârstă – întotdeauna mân-

tuirea vine prin puterea Duhului Sfânt. Ei trebuie să fie

treziți să își vadă starea pierdută, pentru că Hristos a venit

să caute pe cei care sunt pierduți. Așa că trebuie să te aver-

tizez și să îți spun adevărul în dragoste: orice copil sau tâ-

năr pe care Dumnezeu l-a mântuit, a primit de la El duhul

ascultării.

Apoi observăm în textul nostru că acești convertiți

ai evangheliei false a creștinismului carnal sunt “nemul-

țumitori.” Aceste vremuri sunt caracterizate de nemulțu-

mire; și chiar printre cei care pretind că sunt mântuiți.

Majoritatea așa-zișilor creștini de astăzi uită de orice

formă de respect sau mulțumire față de Dumnezeu sau


= 78 =

oameni, și iau totul ca și cum li s-ar cuveni. Nu îi intere-

sează de Dumnezeu câtă vreme lucrurile le merg bine, și

se folosesc de El numai ca să aibă pe cine învinui când lu-

crurile le merg rău. Acesta este un păcat care caracteri-

zează aceste vremuri.

De ce este întâlnit acest păcat între așa-zișii creș-

tini? Pentru că ei au negat puterea lui Dumnezeu de a

frânge puterea păcatului prin mântuire. Ei au predicat și

au auzit o evanghelie care le permite să păcătuiască; ei n-

au auzit Evanghelia plină de har a lui Hristos, care ne vor-

bește despre eliberarea din robia păcatului și a morții.

Mulțumirea este o roadă a Duhului, și cu siguranță

trebuie practicată zi de zi și ceas de ceas de cei care sunt ai

lui Dumnezeu; și avem atâtea lucruri pentru care să fim

mulțumitori! Viețile noastre sunt pline de biruințe după

biruințe, de călăuziri providențiale după călăuziri provi-

dențiale, lucruri care ar trebui să ne conducă la rugăciuni

de mulțumire față de Dumnezeul nostru cel viu! Ni se po-

runcește ca, “Mulțămiți lui Dumnezeu pentru toate lucru-

rile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus,

cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18). “Prin El, să aducem

totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul bu-

zelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13:15). Așadar,

nemulțumirea este o roadă a firii pământești care caracte-

rizează pe omul carnal, lumesc.


= 79 =

O altă expresie care ni se dă aici și care descrie

roada celor care aderă la evanghelia falsă a creștinismului

carnal este expresia “fără evlavie,” care are semnificația

de ireverențiozitate32. Cu siguranță aceasta este una din

caracteristicile cele mai răspândite ale acestor zile de pe

urmă: lipsa de reverență față de Biblie, Hristos, Dumnezeu

și tot ceea ce este sfânt. Toate acestea sunt azi subiecte

pentru multe bancuri, și unii așa-ziși creștini se amuză

din plin când le aud. De ce? Pentru că ei n-au nici un simț

al păcatului și nici o dragoste pentru Dumnezeu, pentru

Hristosul Lui și pentru Cuvântul Lui; tot ceea ce ei au este

“o formă de evlavie.” Ei au negat pe față puterea lui Dum-

nezeu în Evanghelia Lui, putere care mântuiește, păs-

trează și eliberează de păcat. Prin contrast, dacă este un

cuvânt care descrie pe un copil de Dumnezeu, atunci acel

cuvânt este “sfânt” – o persoană sfântă, care este creată

după chipul și asemănarea lui Hristos. Acesta este moti-

vul pentru care Dumnezeu ne mântuiește – ca să ne facă

sfinți, evlavioși, asemenea lui Hristos (Efeseni 1:4; Ro-

mani 8:29; 2 Corinteni 3:17-18).

Un alt cuvânt utilizat pentru a-i descrie pe acești

creștini carnali este “neînduplecați.”33 Acesta are sensul de

fără scrupule – sunt oameni care sunt determinați să își

atingă scopurile indiferent dacă și-au dat cuvântul pentru

ceva sau au făcut vreo promisiune. Ei vor forța să își im-

pună calea lor, indiferent de costuri, spunând că scopul


= 80 =

scuză mijloacele. Unde mai poate fi găsit un om care să se

țină de cuvânt?

Dacă ești căsătorit, cum ai tratat acele jurăminte

făcute la altarul căsătoriei? Ai fost un neînduplecat, încăl-

cându-ți jurămintele căsătoriei prin a fi necredincios so-

țului sau soției tale? Păcatul curviei este de nestăpânit as-

tăzi, și acest lucru reprezintă o încălcare a jurămintelor că-

sătoriei. Dacă ești vinovat de acest păcat, ești însemnat

înaintea lui Dumnezeu ca fiind un neînduplecat!

Următoarea expresie utilizată în descrierea crești-

nilor carnali este “clevetitori.”34 Aceasta are sensul de ca-

lomniatori, jignitori, bârfitori, care nu urmăresc niciodată

să verifice dacă ceea ce ei spun este adevărat sau fals. Sau

mai poate fi înțeleasă ca și provocatori de scandaluri, per-

soane care încep jignind pe cineva pentru a câștiga el ceva

în final. Dar, prietene, fii sigur că păcatul te va ajunge din

urmă! Dumnezeu urăște pe bârfitor, declarând că El va pe-

depsi pe cei care provoacă certuri între frați (Proverbe

6:18-19; Filipeni 2:3). Totuși, cei care predică această

evanghelie falsă a creștinismului carnal afirmă că la mij-

loc este doar firea ta pământească, că ea face acest lucru,

“așa că nu fi alarmat, nu e așa că ai luat cândva o decizie?”

Ei spun: “cu siguranță că tu ești mântuit, și totul va fi în

regulă cu tine. Poate că îți vei pierde ceva din răsplata ta

din mileniu sau cea veșnică, dar asta nu mai contează, nu-

i așa?” Dar Dumnezeu spune despre o astfel de evanghelie


= 81 =

și despre astfel de oameni: “Depărtează-te de oamenii aceș-

tia.”

Apoi, vedem din 2 Timotei 3:3 că acești falși cre-

dincioși sunt “neînfrânați,” ceea ce are sensul de oameni

fără stăpânire de sine. Așa că totul este permis pentru ei –

băuturile alcoolice, vinul, berea, sexul, sau plăcerile -

“dacă vreau să fac asta, ce mă poate împiedica? Sunt mân-

tuit și sunt sub har.” Sau ei spun despre mânie, “Lasă-mă

să refulez un pic; să-mi vărs stricăciunea, sau să-mi scuip

veninul; lasă-i să spună ce vor, e OK, am libertate.” Sigur,

doar că este libertatea de a merge în iad!

Libertatea pe care Dumnezeu o dă în Evanghelia

adevărată este libertatea de a umbla în sfințenie; iar opusul

roadelor acestor creștini carnali inconsecvenți este roada

Duhului denumită “cumpătare.” Aceasta semnifică stăpâ-

nire de sine, și umblare în blândețe și bunătate35.

Mai apoi, aceste suflete amăgite sunt descrise ca

“neîmblânziți.” Semnificația este de sălbatici, cu referire

specială la vorbire, oameni care rănesc frângând inimi,

ruinând speranțe și vieți. Dar cum ar putea cineva pre-

tinde că este mântuit, care aruncă jigniri împotriva ma-

mei sale, surorii sale, sau pastorului, cu dorință de răzbu-

nare și complăcându-se în ferocitatea limbajului său, doar

pentru că astfel de persoane le-au stat în cale? Dacă

aceasta este inima și limba ta, atunci nu ești mântuit! Ai


= 82 =

fost înșelat de această evanghelie falsă a creștinului car-

nal! Nu cunoști nimic din dragostea lui Hristos și din El,

pentru că această dragoste n-a fost semănată niciodată în

inima ta prin Duhul Sfânt. Ai nevoie să fii născut din nou;

ai nevoie de o inimă nouă și o natură nouă.

Când Dumnezeu te mântuiește, El distruge puterea

păcatului în viața ta. El îți dă o inimă nouă ca să Îl iubești

pe El și pe aproapele tău. El îți dă natura Sa divină astfel ca

să I te închini în Duh și adevăr. El îți dă gândirea lui Hris-

tos, așa că vei umbla după neprihănire și după sfințenia

adevărată. El îți dă Duhul Său care locuiește în tine, care te

va umple, lucrând în tine mântuirea glorioasă și plină de

har a lui Dumnezeu, prin puterea Sa măreață!

Când Dumnezeu te mântuiește, tu capeți dorințe

noi, speranțe noi, ambiții noi, da, o viață nouă. “Cele vechi

s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni

5:17). După cum Tit 3:3-4 ne spune,

„Căci și noi eram altă dată fără minte, neascultători, ră-

tăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în

răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne

unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumne-

zeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni...”,

am abandonat vechea viață și acum umblăm în vi-

ața cea nouă în Hristos Isus36! Acum prin harul Lui, noi


= 83 =

dedicăm membrele noastre spre a fi folosite ca instru-

mente ale neprihănirii, spre lauda lui Dumnezeu. De ce?

Pentru că El ne-a răscumpărat prin dragostea Lui minu-

nată, prin sângele și puterea Lui; El ne-a eliberat din pute-

rea întunericului, și ne-a transferat în Împărăția Fiului

dragostei Lui, eliberându-ne pentru a urma pe Hristos în

libertatea Evangheliei harului. Acum cântăm un cântec

nou, și slavă lui Dumnezeu, care ne-a scos din mocirla pă-

catului, dându-ne ură față de păcat, față de eu, față de

lume și față de Satana, și ne-a așezat pe Hristos Isus,

Stânca noastră!

Nu te lăsa înșelat de dumnezeul acestei lumi să

crezi că poți ajunge în Rai câtă vreme tu stai încătușat în

robia păcatelor tale și pe calea aceasta rea! Singura ta spe-

ranță,37 tu, care ești prins în această falsă evanghelie, este

să îți recunoști starea ta adevărată și să predai armele răz-

vrătirii tale pocăindu-te, întorcându-te la Hristos prin

credință, și implorându-I mila pentru sufletul tău nemu-

ritor, pe baza lucrării Sale de răscumpărare.

O altă roadă a creștinismului carnal în 2Timotei 3

este aceea de “vânzători.” Aceasta semnifică faptul că fal-

sul credincios este în realitate un trădător, un om nedemn

de încredere, și care nu are nici o convingere reală privind

adevărul; de aceea, el neagă adevărul Evangheliei mântu-

irii. Acest cuvânt descrie pe aceia care nu au nici un simț


= 84 =

de loialitate pentru Hristos, pentru cauza Lui, pentru ade-

vărata Lui Evanghelie, sau pentru biserica Lui (adevăratul

Lui popor). Loialitatea lor este numai pentru ei înșiși, ei

sunt “numărul unu”.

Următoarea expresie folosită este “obraznici,” care

are sensul de încăpățânați, nepăsători – insensibili la orice

mustrare li s-ar face. Aici vedem din nou rezultatul evan-

gheliei false a creștinismului carnal, care spune că o astfel

de persoană ar fi totuși mântuită! El se crede stăpân pe si-

tuația lui și devine total insensibil și indiferent la ceea ce

este corect, la drepturile altora, sau la consecințele fapte-

lor lui. Tot ceea ce contează este voia lui, indiferent de cos-

turi. Și cât de mulți astfel de indivizi încăpățânați și obraz-

nici sunt azi în biserici, care nu țin niciodată cont de Dum-

nezeu în viețile lor! Voia lor n-a fost niciodată zdrobită și

niciodată nu și-au recunoscut starea lor înaintea lui Dum-

nezeu; de aceea ei nu cunosc nimic din Hristos și mântui-

rea Lui.

Ce priveliște sinistră ne arată 2 Timotei 3, când ne

descoperă roadele atât de răspândite astăzi, cauzate de

această falsă evanghelie a creștinismului carnal, răspân-

dită de la atât de multe amvoane! Ei spun: “Atâta vreme

cât ai luat o decizie, câtă vreme ai venit aici în față sau ai

dat mâna cu predicatorul, sau te-ai făcut membru în bise-

rică – sau chiar ai ridicat mâna că vrei să se roage cineva

pentru tine sau ai spus rugăciunea păcătosului – totul este


= 85 =

bine și vei ajunge sigur în Rai, indiferent cum îți vei trăi

viața de acum înainte.” Dar puterea păcatului nu este

zdrobită, așa că tu dai frâu naturii tale pentru că nu poți

face altfel! O, pe ce fundament fals stau aceste suflete săr-

mane, neștiind că Hristos n-a fost de fapt niciodată așezat

în inimile lor ca și Piatra din capul unghiului, și că puterea

lui Dumnezeu n-a lucrat niciodată în inimile lor!

GÂNDIREA LOR ESTE FUNDAMENTAL GREȘITĂ

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lă-

udăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, ne-

mulțămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neîn-

duplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubi-

tori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai

mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu – 2 Timotei

3:2-4

Cele zece expresii analizate până acum (în versetele

2-4) nu sunt tot ceea ce caracterizează pe pretinsul creștin

carnal. Sunt mai multe, și ele pot fi sumarizate astfel: gân-

direa lor este fundamental greșită. Da, pentru că faptele lor

sunt greșite, trebuie ca și gândirea lor să fie fundamental

greșită.

În primul rând, opinia lor despre ei înșiși este gre-

șită. 2 Timotei 3:2 spune că ei sunt “lăudăroși38 – lău-


= 86 =

dându-se cu ceea ce ei fac și sunt. Cuvântul îi descrie ca fi-

ind îngâmfați, infatuați, aplaudându-se, flatându-se, și fi-

ind în căutare de slavă deșartă. Toate acestea sunt lucruri

pe care lumea le iubește și le aplaudă, dar cel credincios

este caracterizat de opusul acestui fel de persoană, căci un

credincios are un duh ca al lui Hristos, smerit, pocăit, golit

de sine, și care privește pe alții mai presus decât pe sine.

Apoi, ei au gândirea greșită pentru că sunt “tru-

fași.”39 Cuvântul “trufaș” se potrivește aici, pentru că el

descrie pe cei care privesc cu dispreț la cei care sunt sme-

riți, considerându-i prea jos pentru a-i lua în seamă. Să ne

amintim că Duhul Sfânt nu descrie aici lumea, ci pe cei

care pretind că au îmbrățișat creștinismul și spun că ei

sunt mântuiți, dar care prin vorbirea lor și prin faptele lor

ei neagă puterea Evangheliei adevărate a mântuirii. Cât de

groaznic să fii într-o astfel de stare! Aceste sărmane su-

flete înșelate “învață întotdeauna și nu pot ajunge nicio-

dată la deplina cunoștință a adevărului” (2 Timotei 3:7),

nu știu că sunt păcătoși neputincioși, pierduți, vinovați

înaintea lui Dumnezeu. Ei citesc mereu cărți, broșuri, ese-

uri despre creștinism sau despre “viața plină de Duh”; ci-

tesc continuu despre cum să depășească depresia, îngrijo-

rarea sau mânia, și despre cum să aibă relații bune cu cei-

lalți; dar nimic nu merge în viețile lor pentru că ei n-au

ajuns la cunoștința adevărului, care spune că Dumnezeu

stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har (1


= 87 =

Petru 5:5). Ei nu știu că sunt vinovați înaintea lui Dumne-

zeu, fiind niște păcătoși neputincioși, care merită iadul.

Ei merg continuu de colo-colo, căutând acest ade-

văr, mergând în acel grup, încercând când o metodă, când

alta, ascultând când un predicator, când altul, și învățând

tot ceea ce este nou despre profeții, dar nefiind capabili ni-

ciodată să vină la cunoștința că întreaga lor zbatere este

cauzată de o inimă și o voință care sunt împietrite, ne-

zdrobite și încăpățânate! Ei își zidesc casa pe nisip mișcă-

tor și nu cunosc nimic despre Hristos, Piatra din capul un-

ghiului, neavând-o așezată în inimile lor. Aceștia n-au fost

niciodată regenerați prin puterea Duhului Sfânt; ei n-au

fost niciodată născuți din nou în familia lui Dumnezeu. O,

ce lucru groaznic, prietene, să se spună despre tine că ești

unul din cei care “învață întotdeauna și nu pot ajunge ni-

ciodată la deplina cunoștință a adevărului”!

Apoi, gândirea lor este fundamental greșită pentru

că ei sunt descriși ca “îngâmfați.”40 Ei sunt plini de laudă

de sine, umflați de importanța pe care și-o dau. Viețile lor,

ca și a fariseului din Luca 18, sunt “eu, eu, eu, eu, eu”! Da,

în două versete, de cinci ori41 și-a declarat fariseul înalta

părere pe care o avea despre sine. Întreaga lui viață era

centrată pe sine, nu pe Hristos. Exact la fel sunt viețile ce-

lor care sunt înșelați de evanghelia falsă a creștinismului

carnal. Viețile lor sunt centrate pe ei înșiși și nu pe Hristos.


= 88 =

Orice fac sau spun ei este calculat astfel încât atenția să fie

asupra lor.

Apoi, gândirea acestor suflete amăgite despre alții

este exprimată astfel: “neiubitori de bine.”42 [“disprețuitori

față de cei buni/față de bine”, cf. KJV, n.trad.]. Ei se împo-

trivesc, chiar disprețuiesc pe cei care trăiesc evlavios în

Hristos Isus, care iau în serios și doresc să pună în practică

lucrurile despre care scrie în Filipeni 4:8, “Încolo, frații

mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot

ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit,

tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice la-

udă, aceea să vă însuflețească.” Da, este ciudat, dar adevă-

rat: aceia care trăiesc evlavios în Hristos Isus vor suferi

persecuție. Și de la cine? De la pretinșii credincioși care n-

au fost niciodată mântuiți, dar au doar o formă de evlavie.

Știi de ce? Pentru că viața unui bărbat sau a unei femei

evlavioase îi condamnă pe cei neevlavioși; simpla prive-

liște a lor devine o mustrare la adresa lipsei de evlavie a

celor necredincioși. Păcătoșenia nu poate să stea alături de

astfel de sfințenie. Această ură a binelui este înnăscută în

ei, și nu poate fi îndepărtată decât prin nașterea din nou.


Dar cei care sunt născuți din Dumnezeu sunt la ex-

trema cealaltă, fiindcă unul din semnele unui adevărat


= 89 =

copil de Dumnezeu este dragostea, dragostea pentru frații

de credință. “Noi știm că am trecut din moarte la viață,

pentru că iubim pe frați.” (1 Ioan 3:14). Sau “Preaiubiților,

să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu.

Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște

pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).

Ai primit tu o inimă nouă prin care să fii făcut să Îl

iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tău? Sau ai fost prins

în această evanghelie falsă a creștinismului carnal, care îți

permite să continui să produci roadele firii pământești în

numele religiei? Cu siguranță Duhul Sfânt ne-a dat o

oglindă în 2 Timotei 3 în care să privim. Rugăciunea mea

pentru tine, care ești amăgit de această evanghelie falsă,

este ca să privești în această oglindă, să te vezi așa cum

ești, și prin harul lui Dumnezeu să auzi Cuvântul Lui care

spune “depărtează-te de așa ceva;” și ca să te întorci cu po-

căință la Dumnezeu.

Dacă te recunoști ca fiind amăgit, cere lui Dumne-

zeu să îți ilumineze mintea ca să te vezi înaintea Lui ca fi-

ind un păcătos vinovat. Apoi, când El îți iluminează inima

cu lumina Evangheliei glorioase a lui Hristos, vei fi iluminat

înaintea lui Dumnezeu ca să te vezi așa cum Dumnezeu te-

a văzut dintotdeauna. Apoi toate laudele de sine vor dis-

părea, și vei începe să implori pe Dumnezeu să te îmbrace

cu neprihănirea lui Hristos. De asemenea, când Duhul

Sfânt va lucra în tine ca să îți arate, prin această iluminare,


= 90 =

starea inimii tale, și te va aduce la smerenie înaintea Lui, El

îți va da o scârbă față de tine și față de păcat. Nu doar că El

îți va da o ură față de păcat, dar îți va da și o dorință de a fi

eliberat de puterea și tirania păcatului. Și apoi, slavă Nu-

melui Său, prin puterea Lui, El te va transforma, pe când

inima ta se întoarce prin credință să primească pe binecu-

vântatul Domn Isus Hristos, în toată lucrarea Sa de răs-

cumpărare. Da, prin puterea sângelui lui Hristos, viața ta

va fi apoi transformată, și se va demonstra prin pocăință

adevărată.

Pocăința înseamnă a părăsi

Păcatele pe care le-am iubit odată,

Și a arăta că de acum noi vom tânji,

Să nu le mai facem niciodată.43

Fie ca Duhul Sfânt să lucreze în tine mântuirea glo-

rioasă și plină de har a lui Dumnezeu prin puterea Sa mă-

reață, dându-ți dorințe noi, speranțe noi, ambiții noi, și o

viață nouă! (2 Corinteni 5:17).


= 91 =

„FĂRĂ DRAGOSTE FIREASCĂ”








INTRODUCERE

Cu adevărat trăim zile de întuneric și primejdioase,

când voci din toate părțile spun, “Vino după mine, pentru

că eu dețin adevărul.” Dar cu siguranță că noi ar trebui să

ascultăm Scriptura, care ne avertizează: “Prea iubiților, să

nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile, dacă

sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci


= 92 =

mincinoși.” (1 Ioan 4:1). De aceea, pe baza acestui pasaj

din Biblie care ne avertizează ca și a altora asemănătoare,

eu am avertizat aici cu privire la evanghelia falsă a crești-

nismului carnal, care a măturat lumea și națiunea noastră

mai mult decât orice altceva astăzi.

De ce e necesar să facem asta? Pentru că este o

“evanghelie” falsă, care este atractivă pentru firea pămân-

tească; o doctrină falsă care are o formă de evlavie, dar

care îi neagă puterea de eliberare de sub tirania și puterea

păcatului. Pentru că ea ia Cuvântul lui Dumnezeu și îl face

să pară că spune că tot ceea ce un om trebuie să facă pen-

tru a se asigura că va merge în Rai și nu în iad, este să ia o

decizie pentru Hristos – adică să accepte mental câteva pa-

saje atent alese din Scriptură – și apoi câtă vreme un băr-

bat, femeie, tânăr sau copil a “crezut”, nu mai contează fe-

lul cum aceștia trăiesc, chiar în situația când ei trăiesc în

răzvrătire fățișă împotriva lui Dumnezeu!44 Noi am dus

un război alături de Cuvântul lui Dumnezeu împotriva

acestei evanghelii false a creștinismului carnal, arătând

roadele majorității creștinilor de astăzi – oameni care pre-

tind că sunt credincioși sau care sunt convertiți ai acestei

false “evanghelii”, ale căror comportamente contrazic

pretențiile de credincioși pe care le au.

Haideți să citim din nou din 2Timotei 3 în Ampli-

fied Bible [trad.lit.]:


= 93 =

“Dar înțelegeți aceasta, că în zilele de pe urmă vor fi vre-

muri periculoase de mari încercări și greu de suportat și

de înfruntat. Căci oamenii vor fi iubitori de sine și [cu

totul] centrați pe ei înșiși; iubitori de bani și stârniți de

o dorință neobișnuită (lacomă) pentru bogății; mândri,

aroganți, sfidători și lăudăroși. Ei vor fi abuzivi (blasfe-

miatori, batjocoritori), neascultători de părinți, nemul-

țumitori, fără sfințenie și păgâni. [Ei vor fi] fără dra-

goste naturală (umană), cruzi și inumani, continuu îm-

potrivitori păcii și căutând fără încetare certuri. [Ei vor

fi] bârfitori, mincinoși, scandalagii; fără stăpânire de

sine și ușuratici în morală și comportament; necontro-

lați și pătimași; urâtori de bine. [Ei vor fi] înșelători (tră-

dători), nesocotiți (și) plini de trufie. [Vor fi] iubitori de

plăceri senzuale și distracții deșarte mai mult decât, și

mai degrabă decât a fi iubitori de Dumnezeu. Căci [deși]

ei au o formă de evlavie (religie adevărată), ei neagă,

resping și sunt străini de puterea ei – comportamentul

lor dă pe față falsitarea pretențiilor lor. Evită [orice] as-

tfel de oameni – îndepărtează-te de ei. Căci printre ei

sunt aceia care își croiesc drum în casele oamenilor și

atrag pe femeile nebune, ușuratice și înșelate spiritual,

care sunt zdrobite de [povara] păcatelor lor, [și care sunt

cu ușurință] înșelate și îndreptate încoace și încolo prin

pofte rele și impulsuri ademenitoare. [Aceste femei

slabe vor asculta de oricine le va învăța]; căci ele tot-

deauna caută și primesc informații, dar nu sunt nicio-

dată capabile să ajungă la o identificare și cunoaștere a

adevărului” (v. 1-7 – trad.lit.).


= 94 =

Ce imagine ne pune înainte Duhul Sfânt aici cu pri-

vire la roadele acestei false evanghelii a creștinismului

carnal! Fie ca ochii să ne fie deschiși să vedem profunzi-

mea acestei înșelătorii. Am arătat deja cum comportamen-

tul acestor falși convertiți este în întregime greșit, fiind

descris utilizând următoarele cuvinte și expresii: “blasfe-

miatori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără

evlavie, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, vânzători,

și obraznici.” Apoi am văzut că gândirea lor despre ei înșiși

și despre alții este fundamental greșită, fiind descrisă de

următoarele cuvinte și expresii: “lăudăroși, trufași, în-

gâmfați și neiubitori de bine.”

SENTIMENTELE LOR SUNT ÎN TOTALITATE GREȘITE

Ceea ce urmează logic este că și sentimentele lor

sunt total greșite, după cum spun următoarele cuvinte și

expresii: “fără dragoste firească” (2 Timotei 3:3), “iubitori

de sine, iubitori de bani” (v. 2), și “iubitori mai mult de plă-

ceri decât iubitori de Dumnezeu” (v. 4). Să ne amintim că

apostolul vorbește despre cei care pretind că sunt mântu-

iți – nu despre cei complet din lume care n-au pretins ni-

ciodată că sunt credincioși. El vorbește despre cei care au

fost înșelați de falsa evanghelie a creștinismului carnal,

care au doar o formă de evlavie.45


= 95 =

Prima din aceste patru ultime expresii este “fără

dragoste firească.” Ce expresie! Ce descriere a societății

“creștine” din zilele noastre! Fără dragoste firească în-

seamnă că ei sunt împietriți și nu au nici un respect, dra-

goste sau ascultare unul față de altul sau față de Domnul.

Soți și soții, părinți și copii, frați și surori – toți trăiesc

având relații forțate, fără comunicare, nepăsători unul

față de altul și fără a se iubi reciproc!

Cum s-a ajuns la o astfel de situație? Păcatul este ră-

dăcina problemelor din familiile noastre de azi. Care pă-

cat? Păcatul nesupunerii! Ordinea stabilită de Dumnezeu

pentru familie a fost distrusă; Cuvântul lui Dumnezeu în

familii a fost distrus; Numele lui Dumnezeu în cadrul fa-

miliei a fost distrus; și închinarea în familie înaintea lui

Dumnezeu a fost distrusă. De aceea, toată dragostea natu-

rală s-a pierdut iar oamenii au devenit iubitori de sine.

SOȚII ȘI SOȚIILE

Cuvântul lui Dumnezeu declară că ordinea Sa pen-

tru familie este Hristos, Capul bărbatului; bărbatul, capul

femeii; și părinții, capul copiilor (1 Corinteni 11:3; Efeseni

6). Atunci când această ordine este distrusă, familia este

distrusă; și roada acestui lucru este că ei ajung “fără dra-

goste firească.” Haideți să recunoaștem onest: necazurile


= 96 =

noastre de azi au drept cauză conducerea deficitară a fa-

miliilor, nu conducerea deficitară a țării! Haosul și confu-

zia există pentru că bărbații nu și-au luat în serios rolul în

familie, în ascultare de Capul lor, Isus Hristos. Ei nu știu

nimic din a fi capul femeii și a copiilor, sau din a-i conduce

în dragoste și prin exemplul personal. Mulți pretind că

sunt mântuiți, și totuși ei nu și-au plecat capul înaintea

Domniei lui Hristos și nu L-au recunoscut ca pe Capul lor

îndreptățit! De aceea, în aceste familii viața se trăiește la

limita rezistenței.

De asemenea, multe familii trăiesc în confuzie as-

tăzi pentru că întreaga familie există și are în centrul ei so-

țiile, care nu se supun autorității soților lor. “Nevestelor,

fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul

este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Biseri-

cii, El, Mântuitorul trupului.” (Efeseni 5:22). “Tot astfel,

nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri...ca Sara, care

asculta pe Avraam, și-l numea domnul ei" (1 Petru 3:1, 6).

“Mișcarea de eliberare a femeilor”46 nu este biblică; și

această falsă evanghelie a creștinismului carnal este ceea

ce permite femeilor să predice și să își aroge autoritate

asupra bărbaților. Cu siguranță Cuvântul lui Dumnezeu

nu este împotriva femeii, însă El a instituit, în har și dra-

goste, o ordine care trebuie respectată de femeie în fami-


= 97 =

lie. Și numai atunci când ea se supune autorității Cuvân-

tului lui Dumnezeu în ascultare, numai atunci va fi pace,

armonie, dragoste și afecțiune.

COPIII

Vedem în zilele noastre cum copiii sunt de aseme-

nea în răzvrătire față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei s-au

ridicat să preia conducerea în familie, la școală, la colegii

sau în universități. Ei nu au dragoste naturală față de pă-

rinții lor, nici față de Cuvântul lui Dumnezeu, care spune:

“Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este

drept” (Efeseni 6:1). Da, acest lucru este drept, pentru că

este ordinea instituită de Dumnezeu, este calea Lui. Ce

imagine tristă vedem astăzi cu copii care cresc în familii și

în biserici fără vreun simțământ al păcatului, fără simțul

responsabilității – trăind, plecând și venind de acasă după

cum le place lor – și totuși lor li se spune că sunt mântuiți

doar pentru că ei pretind asta! Nu am de ce să mă feresc să

spun că dacă un copil sau tânăr este mântuit, atunci el va

fi ascultător de părinții lui. Prin mântuire, Dumnezeu ne

frânge voința, ne frânge inimile, și ne dă o ură față de răz-

vrătire și o dragoste de ascultare. Cuvântul lui Dumnezeu

este foarte clar: ascultarea este una din cele mai autentice

semne ale unui suflet mântuit.


= 98 =


Care este speranța noastră în toată această confu-

zie pe care a produs-o predicarea și practicarea falsei evan-

ghelii a creștinismului carnal? Ascultă și îți voi spune: Ta-

ților, mergeți pe genunchii voștri înaintea lui Dumnezeu

și mărturisiți că v-ați răzvrătit împotriva autorității Lui și

împotriva lui Hristos. Mărturisiți că ați adoptat în famili-

ile voastre rolul care să presupună rezistență minimă din

partea celorlalți; mărturisiți că ați neglijat Cuvântul lui

Dumnezeu și închinarea în familie înaintea Lui. Chemați

pe Dumnezeul cel viu în Numele lui Hristos, cerându-I în-

durare. Spuneți lui Dumnezeu că meritați iadul, dar cereți

îndurarea Lui în Hristos. Implorați de la El credința de a

vă bizui pe El cu sinceritate și realism, și ca El să Își facă

lucrarea de har în inimile voastre. Apoi începeți să vă în-

chinați împreună cu familia înaintea Lui. Citiți Scripturile

împreună cu familia, și rugați-vă împreună. Luați-vă lo-

cul de cap în familie, privind la Hristos prin Duhul Lui ca

să lucreze în voi și în familia voastră tot ceea ce este nece-

sar pentru mântuirea și umblarea voastră pe acest pă-

mânt. Nu vă folosiți dragostea și timpul vostru pentru ni-

mic altceva!

Mamelor și soțiilor, mergeți pe genunchi alături de

soții voștri; mărturisiți lui Dumnezeu că ați trăit în răz-

vrătire împotriva Lui și a Cuvântului Lui, a autorității Lui,


= 99 =

și a locului vostru în familie. Implorați-L să vă dea har

pentru a vă lua locul în familie ca soții ascultătoare, recu-

noscând pe soții voștri ca și capi ai voștri, și supunându-

vă lor ca Domnului. Cereți lui Dumnezeu să vă dea o inimă

zdrobită și un duh smerit, prin Duhul Său, astfel încât să

fiți în măsură să vă luați locul potrivit în familie. Veniți la

Hristos pentru a primi pocăință și credință; încredeți-vă

în El cu toată inima, și priviți la El pentru soluțiile la orice

problemă din viața și familia voastră.

Apoi voi, dragi copii și tineri, vă spun că singurul

loc al fericirii adevărate îl găsiți la picioarele lui Hristos în

ascultare de El și de autoritatea pusă de El peste voi, părin-

ții voștri – mama și tatăl vostru.

Binecuvântatului nostru Domn Îi face plăcere să

audă cum suflete prețioase strigă la El cerându-I îndurare

și predându-și, în pocăință, armele răzvrătirii lor împo-

triva Lui. Amintește-ți că este bucurie mare în prezența

îngerilor când un biet păcătos vine la Dumnezeu în pocă-

ință (Luca 15:10). Hristos Însuși se bucură, pentru că El

vede rezultatul trudei sufletului Său și este mulțumit.

Vezi tu, El dorește să te mântuiască; El vrea să își arate ha-

rul față de păcătoșii care se pocăiesc. El este încântat să

dea inimi noi și vieți noi, pentru că acesta este motivul

pentru care El a coborât pe pământ, a suferit, a sângerat, a

murit, și a înviat din morți – ca bieții păcătoși ca tine și ca

mine să fie împăcați cu Dumnezeu, care este de trei ori


= 100 =

sfânt. Dar El te primește numai ca pe un păcătos care se

pocăiește, și El Însuși îți dă acest har al pocăinței (Faptele

Apostolilor 5:31).

Domnul Isus Hristos așteaptă să Își manifeste ha-

rul Lui față de tine; El va primi pe păcătoșii care se pocă-

iesc și cred, pe oameni ca tine, și El îți va transforma viața,

atât pe a ta, cât și viața familiei tale! Când El îți dă o viață

nouă și o familie nouă, nu vei mai fi fără dragoste natu-

rală, ci dragostea ta va curge din inima ta. Tu vei începe să

trăiești în pace, cu speranță și bucurie, și în binecuvântă-

rile Dumnezeului tău veșnic, Care te-a iubit și în Hristos,

S-a dat pe Sine pentru tine.


= 101 =

„IUBITORI DE SINE”








Sentimentele pretinșilor creștini sunt în întregime

greșite. Biblia ne învață că ei sunt “iubitori de sine, iubitori

de bani... iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de

Dumnezeu” (2 Timotei 3:2, 4). Și așa este, căci acolo unde

este inima omului, acolo vor fi și sentimentele lui (Matei

6:21); și acolo unde inima omului nu este zdrobită din dra-

gostea față de sine, acolo această viață este plină de toate

celelalte păcate care au fost descrise anterior. Dumnezeu

urăște egoismul; El ne eliberează din egoism atunci când


= 102 =

El ne dă o viață nouă în Hristos Isus. “Căci, dacă este ci-

neva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus:

iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17).

O VIAȚĂ DE LEPĂDARE DE SINE

Am vrea acum să ne focalizăm atenția pe acest as-

pect al sentimentelor greșite, anume că oamenii sunt în

mod natural “iubitori de sine.” Cuvântul lui Dumnezeu ne

cheamă la o viață de lepădare de sine, în care sentimentele

noastre să fie orientate către “lucrurile de sus, nu la cele de

pe pământ” (Coloseni 3:2). De aceea, întrucât Domnul nos-

tru S-a împotrivit atât de mult egoismului, El Și-a averti-

zat ucenicii în Evanghelii de multe ori împotriva iubirii de

sine. Noi trebuie să uităm de căile noastre și de stima de

sine (iubirea de sine). Iar acum, pe măsură ce ne vom uita

la aceste pasaje din Scriptură, te voi lăsa să decizi dacă un

om a cărui viață este controlată de acest păcat ar putea să

fie copil al lui Dumnezeu. Sau mai degrabă este el un suflet

înșelat, înșelat de această falsă evanghelie a creștinismu-

lui carnal?

În Luca 14:26, Domnul nostru ne prezintă urmă-

toarele cuvinte neașteptate: “Dacă vine cineva la Mine, și

nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe co-

piii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa,


= 103 =

nu poate fi ucenicul Meu”. Da, este surprinzător, dar aces-

tea sunt cuvintele Fiului veșnic al lui Dumnezeu, și El nu

poate să mintă. Cu alte cuvinte, El spune, “Judecând com-

parativ, când un om Mă urmează în această lume rea este

ca și cum el ar urî pe tatăl său, pe mama sa, pe copiii, frații,

surorile și chiar propria-și viață.”

Dar acesta nu este singurul pasaj în care Domnul

nostru vorbește astfel! Matei 16:24-25 spune, “Dacă vo-

iește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia

crucea, și să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-și

scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pen-

tru Mine, o va câștiga.” Dacă eu caut să îmi salvez viața ne-

practicând lepădarea de sine în credința creștină, de fapt

voi pierde totul! Este adevărat, nu voi salva nimic, ci voi

pierde totul. Dar dacă îmi pierd viața de dragul lui Hristos,

și voi înceta să mă iubesc pe mine mai mult decât pe Dum-

nezeu, atunci îmi voi păstra viața, anume viața veșnică.

Același lucru spune și în Ioan 12:25, “Cine își iubește viața,

o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va

păstra pentru viața veșnică.” Dacă vei continua să trăiești

o viață de răsfăț față de tine, niciodată practicând o viață

de lepădare de sine – practic făcând ceea ce tu crezi că este

cel mai bine pentru a-ți satisface pofta firii pământești,

pofta ochilor, și lăudăroșia vieții (1Ioan 2:16) – atunci vei


= 104 =

pierde acea viață pe care ai căutat să o păstrezi și să o iu-

bești; dar “cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păs-

tra pentru viața veșnică.”

Domnul nostru spune aici, în aceste pasaje biblice

și în multe altele asemănătoare, că nu există nici un loc

pentru ”iubitorii de sine” în Împărăția Sa – căci Împărăția

Sa este constituită din aceia care Îl iubesc în mod suprem

pe El și se leapădă de sine. Așadar, acela care își iubește vi-

ața aceasta mai mult decât Îl iubește pe Hristos, o va

pierde; dar cel care își urăște viața în această lume, prefe-

rând favoarea lui Dumnezeu și fiind pasionat mai mult de

Hristos decât de propria viață, și-o va păstra pentru viața

veșnică.

CE ESTE GREȘIT ÎN IUBIREA DE SINE

În aceste pasaje ale Scripturii, vedem care este con-

secința fatală a iubirii nepotrivite a vieții și a a iubirii ne-

potrivite a sinelui. Vezi tu, mulți oameni își iubesc viața

până la moarte, dar și-o pierd pentru că o iubesc prea

mult. Cel care își iubește viața sa ori pasiunile sale într-

atât de mult încât se complace în pofta lui și își întreține

poftele firii pământești hrănindu-le (Romani 13:14), în

acest fel el își va scurta zilele și în final își va pierde viața

de care a fost atât de atașat; el nu va moșteni o viață infinit

mai bună, pe care ar putea să o aibă cu Hristos, în slavă,


= 105 =

după moarte. Cel care caută atât de mult să își iubească vi-

ața aceasta trupească, deliciile și plăcerile ei, ajunge ca de

frică să nu fie dat pe față mai degrabă să se dezică de Hris-

tos, fapt care va face ca el să își piardă viața; adică va

pierde fericirea reală de pe lumea cealaltă, în timp ce el

crede că și-a asigurat o viață imaginară în această lume.

Iată ce este atât de greșit în această evanghelie falsă

a creștinismului carnal, care produce acest rod al egois-

mului, sau al “iubirii de sine”. Ea predică faptul că noi

trăim într-o epocă a iluminării, și că trebuie să ne iubim

sinele, să iubim banii și plăcerile, “pentru că, nu-i așa, nu

a venit Hristos ca să ne dea viața, și să avem viață din bel-

șug? Și nu suntem noi ‘copiii Regelui’, și de aceea n-ar tre-

bui ca aceștia să se bucure de tot ce poate fi mai bun în

această viață?” Da, Domnul nostru a spus că a venit să dea

viața, viața din belșug (Ioan 10:10), dar ține minte, El a ve-

nit să dea viață spirituală celor care sunt ai Lui, iar aceasta

este viața din abundență – nu o viață de abundență în lu-

cruri materiale care promovează dragostea de sine, de

bani și de plăceri, care să conducă la condamnarea sufle-

telor noastre! Dacă aceasta este înclinația inimii tale,

dragă cititor, sentimentele tale sunt complet greșite din

cauza păcatului!

Știu care este argumentul pretinsului creștin, care

dorește să rămână în păcatele sale și să profite de ambele

lumi. Matei 22:39 spune, “Iubește-ți aproapele ca pe tine


= 106 =

însuți.” Iar oamenii iau această afirmație și întreabă în

mod egoist, “Dar nu ne spune Dumnezeu să ne iubim

aproapele ca pe noi înșine? Cum ar putea cineva să iu-

bească pe aproapele său dacă nu știe cum să se iubească

mai întâi pe sine?” Sau, “Știi că niciodată nu va putea ci-

neva să își iubească aproapele până când acea persoană nu

a învățat să se iubească pe sine în mod adecvat.” Nu te lăsa

înșelat de acest raționament carnal, chiar dacă pare foarte

plauzibil; Scripturile nu ne învață astfel!

Porunca Domnului nostru de a iubi pe alții după

cum ne iubim pe noi doar presupune că te iubești pe tine

mult, și că acesta este standardul pe care El ni-l dă ca să îl

aplicăm și celorlalți. El spune să avem grijă de nevoile ce-

lorlalți ca și cum am avea grijă de nevoile noastre; și să ne

uităm la suferințele celorlalți ca și când noi am fi cei care

am suferi! Motivul pe care oamenii îl folosesc în acest ra-

ționament carnal, și deformarea cuvintelor binecuvânta-

tului nostru Domn din Matei 22:34-40 pentru a spune

ceva ce El nu a spus, nu sunt făcute pentru că acești oa-

meni vor să își iubească aproapele mai mult, ci ca ei să se

poată complace mai mult în lucrurile și plăcerile acestei

vieți. Examinează cu onestitate acest raționament, uite-te

la rădăcina lui, și vei descoperi că acesta este de fapt moti-

vația lui. În acest fel, omul se poate complace în poftele

sale lumești – în poftele lumești de a se încurca cu o femeie

care nu îi este soție, sau cu un bărbat care nu îi este soț; în


= 107 =

a-și abandona responsabilitățile din familie, față de copii

și casă, și în a trăi într-o lume în care el/ea este regele sau

regina! Și ei se scuză pe sine spunând, “O, dar trebuie să

mă descopăr pe mine; trebuie să îmi împlinesc motivați-

ile. Trebuie să am stimă de sine, trebuie asta și asta...” Da,

ei cred că trebuie să aibă parte de toate acestea, dar în final

vor merge în iad cu tot cu ele!

Dar partea tristă în tot acest lucru este că ei totuși

cred că sunt mântuiți! Totuși ei practică o formă de evla-

vie, în timp ce trăiesc numai pentru ei înșiși!47

EXEMPLUL LUI PAVEL

Iată un exemplu din Scriptură al unui suflet care și-

a pierdut viața pentru Hristos și de fapt și-a păstrat-o. El

este ilustrat în viața lui Saul din Tars, care a devenit apoi

Pavel, creștinul, copilul lui Dumnezeu și misionarul. Para-

frazând, el a spus următoarele,

“Am avut parte din plin de iubire de sine și de încredere

în mine însumi, de încredere în firea pământească, dar

lucrurile pe care le consideram un câștig pentru mine

[această iubire de sine, stimă de sine și încredere în for-

țele proprii], le-am considerat pierdute pentru Hristos.

Da, fără îndoială, le consider pe toate ca o pierdere, față

de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus,

Domnul meu: pentru El le-am pierdut pe toate [iubirea


= 108 =

de sine, stima de sine și încrederea în sine] și le socotesc

ca nimic altceva decât ca un gunoi ca să câștig pe Hris-

tos, și să fiu găsit în El, având nu o neprihănire a mea,

pe care mi-o dă Legea, ci neprihănirea care se capătă

prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dum-

nezeu, prin credință” (parafrazat) (Filip. 3:4-9).48

Apoi în Romani 7:9, apostolul a spus, “Odinioară,

fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca,

păcatul a înviat, și eu am murit” – am murit față de iubirea

de sine, stima de sine și încrederea în sine. M-am văzut a fi

nimic altceva decât un biet păcătos care merita iadul,

stând sub mânia dreaptă a lui Dumnezeu49. Iar apostolul

a păstrat toată viața lui această evaluare cu privire la sine,

până când a murit. Chiar și după mântuirea lui, el a vorbit

despre sine astfel: “eu sunt cel mai neînsemnat dintre apos-

toli” (1 Corinteni 15:9); “Da, mie, care sunt cel mai neînsem-

nat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta” (Efeseni

3:8); el s-a portretizat pe sine ca fiind cel mai mare păcătos

(1 Timotei 1:15); și în final a spus, “nu sunt nimic” (2 Co-

rinteni 12:11). Nu vedem aici nici un fel de iubire de sine,

stimă de sine sau încredere în sine, ci mai degrabă avem

exemplul unui om care a învățat foarte bine lecția primei

Fericiri: “Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împără-

ția cerurilor!” (Matei 5:3) Eu sunt nimic, nu am nimic; nu

știu nimic; nu pot face nimic de la mine însumi – iată cum

a ajuns apostolul să se vadă pe sine pe măsură ce a crescut

în harul lui Dumnezeu. La fel vedem acest adevăr din Ioan


= 109 =

12:25 ilustrat în Pavel, care era odinioară Saul din Tars:

“Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața

în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică.” Ești tu

unul care se iubește pe sine mai mult decât Îl iubește pe

Dumnezeu?


Pui tu mare preț pe stima de sine, iubirea de sine și

încrederea în forțele proprii? Dacă da, atunci sinele îți este

idolul, și nici o persoană idolatră nu poate intra în Împă-

răția lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9); noi suntem chemați

să fugim de idolatrie (1 Corinteni 10:14). Mai mult, ca ade-

vărați copii ai lui Dumnezeu, “slujim lui Dumnezeu, prin

Duhul lui Dumnezeu, ... ne lăudăm în Hristos Isus, și ... nu

ne punem încrederea în lucrurile pământești” (Filipeni 3:3).

“Iubitori mai mult de sine decât iubitori de Dumnezeu”

este rodul acestei false evanghelii a creștinismului carnal.

Hristos spune că acela care nu se leapădă de sine și nu Îl

urmează, nu poate fi ucenicul Lui (Luca 14:26-33). Evan-

ghelia adevărată a harului lui Dumnezeu spune: “Ferice de

cei săraci în duh” (Matei 5:3), iar omul care este sărac în

duh știe că el este nimic. El nu are nimic, nu știe nimic, și

nu poate face nimic fără harul lui Dumnezeu; de aceea, el

nu își iubește viața, ci mai degrabă își urăște viața în

această lume pentru ca să și-o păstreze, prin harul lui

Dumnezeu, pentru viața veșnică ce va să vină!


= 110 =


= 111 =

„IUBITORI DE BANI”

“Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași,

hulitori, neascultători de părinți, nemulțămitori, fără evlavie, fără dra-

goste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, ne-

iubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de

plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar

tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.”

– 2 Timotei 3:2-5

INTRODUCERE

Haideți să ne uităm acum la un alt rod al acestui co-

pac al evangheliei false a creștinismului carnal. Cunos-

când adevărul că sentimentele lor sunt în întregime gre-

șite, vom analiza acum expresia “iubitori de bani”. Acesta

este rodul carnal față de care Cuvântul lui Dumnezeu ne

dă multe avertismente, prin porunci sau exemple. Iată ce

spune 1 Timotei 6:9-10: “Cei ce vor să se îmbogățească,

dimpotrivă, cad în ispită, în laț și în multe pofte nesăbuite

și vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, și


= 112 =

pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor;

și unii, care au umblat după ea,50 au rătăcit de la credință,

și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri.”

În ciuda acestor cuvinte de avertizare că un om

care iubește banii (a cărui inimă este însetată după lăco-

mia de bani) a rătăcit de la credință, evanghelia falsă a

creștinismului carnal le spune convertiților ei că această

dragoste de bani cu tot ce implică ea este naturală. Ei spun

că astfel de oameni sunt încă bebeluși în credință, sau cre-

dincioși carnali, și că totul va fi în regulă în timp, pentru

că ei pretind că sunt creștini, așa că sunt mântuiți pentru

totdeauna.

Și acestea în ciuda avertismentului Domnului nos-

tru din Luca 12:15: “Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăco-

mie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”;

în ciuda faptului că Efeseni 5:5 ne spune că un lacom de

bani este un idolatru, care astfel încalcă poruncile a doua

și a zecea51; în ciuda textului din 1 Corinteni 6:10, care

spune că nici un lacom de bani nu va moșteni Împărăția

lui Dumnezeu.

În ciuda tuturor acestor avertismente împotriva

lăcomiei și a dragostei de bani, această falsă evanghelie

continuă să spună convertiților ei că ei sunt “copiii Rege-

lui” și că aceștia pot avea tot ce își doresc!


= 113 =

EFECTELE DEZASTRUOASE

Dar haideți să vedem mai departe care este efectul

dezastruos al acestui rod al învățăturii false a creștinismu-

lui carnal! Cuvântul grec pentru lăcomie52 este unul foarte

ilustrativ: el are sensul de a înseta după mai mult, de a dori

întotdeauna mai mult și mai mult! Este ca și cum un om, în

dorința de a-și astâmpăra setea, bea apă sărată, presupu-

nând că aceea ar fi singura disponibilă. Aceasta îl face să

fie și mai însetat, așa că el bea mai mult și mai mult, până

când setea va ajunge în final să îl ucidă. La fel este și cu

păcatul lăcomiei. El este ca o tentație irezistibilă de a avea

mai mult și mai mult, până când lăcomia ucide sufletul

acelui om, pentru că el rămâne sub blestemul lui Dumne-

zeu pentru totdeauna. Așa spune și în Proverbe 27:20,

“După cum locuința morților și adâncul nu se pot sătura,

tot așa nici ochii omului nu se pot sătura.” Ce păcat groaz-

nic! O, cititorule, acesta este un păcat adânc înrădăcinat în

suflet: “ochii omului nu se pot sătura.” Lăcomia condamnă

sufletul omului la iad!

Acest rod – lăcomia, dragostea de bani – este înșelă-

tor. Domnul nostru ne avertizează în pilda din Luca 12:16-

21 despre un om bogat care a fost mistuit de acest păcat.

“Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în

sine, și zicea: ,Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde

să-mi strâng roadele.` ,Iată`, a zis el, ,ce voi face: îmi voi


= 114 =

strica grânarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi

strânge toate roadele și toate bunătățile mele; și voi zice

sufletului meu: ,Suflete, ai multe bunătăți strânse pen-

tru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-

te!` Dar Dumnezeu i-a zis: ,Nebunule! Chiar în noaptea

aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care

le-ai pregătit, ale cui vor fi?` Tot așa este și cu cel ce își

adună comori pentru el, și nu se îmbogățește față de

Dumnezeu.”

Aceasta spune totul! Lăcomia îl face pe om să își

adune lucruri pentru el pe acest pământ de care nici nu are

nevoie, și astfel el nu-și adună nici o comoară în cer față

de Dumnezeu. Lăcomia înșeală omul cu privire la lucrurile

de valoare din viața lui. Astfel, el ajunge să pună preț pe lu-

cruri și astfel pierde din vedere binecuvântările care vin

din trăirea pentru Hristos și pentru folosul altora. Iar când

acest păcat se găsește într-un pretins creștin, este o ima-

gine negativă adusă creștinismului. Cu siguranță că acela

care trăiește în acest păcat fatal al lăcomiei este un om în-

șelat, pentru că el se ascunde după această falsă evanghe-

lie a creștinismului carnal, spunându-și, “Totul e bine în

ce privește sufletul meu, pentru că eu zic că sunt credin-

cios.”

Lăcomia este un păcat care condamnă sufletul la

iad, pentru că el împiedică ca sufletul omului să primească

Cuvântul lui Dumnezeu ! Datorită lăcomiei, un om nu vede


= 115 =

decât lipsurile sau dorințele sale materiale, decât să vadă

nevoile sufletului său, așa că ea îi orbește ochii minții și îi

închide urechile de la auzirea chemarea pe care Dumne-

zeu i-o face, prin Evanghelia adevărată, ca să trăiască. Da-

torită interesului său pentru sine, urechile îi sunt închise

la sfaturile și poruncile Cuvântului lui Dumnezeu, pe care

Dumnezeu l-a lăsat spre binele omului și spre gloria Sa. În

loc să caute mai întâi “Împărăția lui Dumnezeu, și nepri-

hănirea Lui” (Matei 6:33), omul aleargă cu lăcomie după

bogățiile lumii acesteia, îmbrățișând și iubind lucrurile

din lume. Orbit de natura sa păcătoasă datorită puterii pă-

catului, care n-a fost zdrobită în viața sa, el ignoră avertis-

mentele Cuvântului lui Dumnezeu, care sunt date pentru

a-l proteja și a-l ajuta. Astfel, sub pretenția de religiozitate,

el de fapt refuză cel mai mare bine (pe Dumnezeu) și alege

cel mai mare rău (păcatul) cu prețul pieirii sale. Deși el

umblă orbește după plăcerile sale depravate, el își spune

în sufletul lui: “Sunt mântuit, dar trebuie să merg pe calea

mea: voi avea acea femeie sau bărbat chiar dacă va trebui

să le stric căsătoria ca să obțin asta. Voi avea parte de plă-

cerile mele, de băuturile care îmi plac, de banii mei, de

slujba mea, mă voi bucura de momentele faine din viața

mea și de pe calea mea, indiferent de consecințe!” Aceasta

este esența răului, și inima oricărui om care nu-L are pe

Hristos, chiar dacă li se spune că sunt creștini carnali și că

vor merge în Rai până la urmă, pentru că au afirmat

cândva că ei sunt creștini!


= 116 =

Lăcomia orbește sufletul, făcându-l să creadă o min-

ciună, crezând că el face voia lui Dumnezeu, și în același

timp că are dreptul să facă ce vrea cu viața lui! Așa că în

această înșelătorie, el în fapt Îi spune lui Dumnezeu să nu

îi stea în calea sa! Dar, cititorule, dacă Dumnezeu nu vine

la sufletul tău cu îndurare și tu mori într-o astfel de stare,

vei fi într-o situație îngrozitoare. Până și fundul iadului se

va deplasa ca să te întâmpine la sosirea ta acolo, indiferent

ce pretinzi tu că ai crezut! O, fie ca Dumnezeu să deschidă

inimile tuturor celor care ați fost înșelați, ca să vedeți si-

tuația voastră și să implorați pe Dumnezeu să zdrobească

puterea lăcomiei din inimile și viețile voastre! Strigați la

Dumnezeu să vină în ajutorul vostru, și să aplice prețiosul

Său sânge pentru curățarea sufletelor voastre din acest

păcat, prin puterea Duhului Său. Numai Dumnezeu vă

poate elibera.

BOGATUL DIN LUCA 12

“Apoi le-a zis: „Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie

de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui.”

Și le-a spus pilda aceasta: „Țarina unui om bogat rodise

mult. Și el se gândea în sine, și zicea: ,Ce voi face? Fi-

indcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele”. ,Iată’,

a zis el, ,ce voi face: îmi voi strica grânarele, și voi zidi

altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate

bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: ,Suflete, ai

multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te,


= 117 =

mănâncă, bea și veselește-te!` Dar Dumnezeu i-a zis:

,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi

sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor

fi?` Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el,

și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.” Isus a zis apoi

ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijorați, cu

privire la viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, nici

cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți

îmbrăca.” - Luca 12:15-22

Ia aminte din nou la pilda acestui fermier din Luca

12 – ce a fost greșit la el? A fost faptul că el avusese succes

în treburile lui? Bineînțeles că nu! Scriptura nu condamnă

succesul sau bogăția nicăieri. Dumnezeu nu i-a respins ni-

ciodată pe Avraam, Iov, sau Iosif din Arimateea pentru că

erau bogați și aveau succes în afaceri. Ce era atunci greșit

la acest om bogat? Cumva își obținuse bogăția prin mij-

loace oneste? Nu este nici un indiciu în această pildă care

să ne îndrepte către o astfel de concluzie. Dimpotrivă, ni

se oferă impresia că acel om ajunsese bogat datorită fap-

tului că Dumnezeu binecuvântase lucrul mâinilor lui,

dând fertilitate solului său, care a produs o recoltă bogată.

Aceste versete indică foarte clar că el a greșit. Boga-

tul ne arată că el nu se cunoștea pe sine. El a eșuat să reali-

zeze că trupul său era supus morții și că nu avea să tră-

iască multă vreme. El era amăgit de înșelătoria bogățiilor,


= 118 =

despre care Domnul ne avertizează în Matei 13:22: “îngri-

jorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă

acest Cuvânt, și ajunge neroditor.”

De asemenea, el nu luase în considerare faptul că

dacă avea mai multe bogății de care să se bucure în această

lume, totuși ele nu îi puteau satisface sufletul. El nu își

adunase nimic pentru sufletul său, și în aceasta stă înșe-

lătoria păcatului lăcomiei. Ea umblă după plăcerile tru-

pești, în timp ce sufletul său nu și-l hrănește cu nimic.

Despre acest om lacom citim în Isaia 44:20 următoarele:

“El se hrănește cu cenușă, inima lui amăgită îl duce în rătă-

cire, ca să nu-și mântuiască sufletul, și să nu zică: „N-am

oare o minciună în mână?”

Dacă ți-ai hrănit numai trupul, mintea, familia și

toate nevoile tale fizice, te afli într-o primejdie groaznică.

Ești înșelat în ce privește adevărata stare a sufletului tău,

căci sufletul va trăi după moarte; trupul va merge înapoi

în pământ, unde viermii îl vor mânca până în ziua învierii.

Iar atunci vei învia fie spre viață, bucurându-te de Hristos

pentru toată viața veșnică, fie vei învia pentru a fi con-

damnat veșnic și pentru necaz veșnic (Ioan 5:29), pentru

a fi aruncat din prezența lui Dumnezeu și pentru a plăti

pentru păcatele tale în iad pentru toată veșnicia! “Și ce ar

folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde su-

fletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

(Matei 16:26). Pretenția ta de religiozitate și evanghelia


= 119 =

creștinismului carnal nu te vor ajuta cu nimic atunci, fi-

indcă Iacov 1:26 ne spune, “Dacă crede cineva că este reli-

gios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, religiu-

nea unui astfel de om este zădarnică.”

Lăcomia, așadar, este în fapt o închinare la sine,

care este o întruchipare a tuturor relelor. Când eul este stă-

pân peste inimă, toate lucrurile acestei vieți devin sluji-

toare satisfacerii dorințelor trupești egoiste. Lăcomia se

concentrează esențialmente pe drepturile mele de a-mi sa-

tisface eul și orice lucru de care mă ating trebuie să îmi sa-

tisfacă plăcerea și să mă slăvească pe mine: eu, pe mine,

pentru mine. Aceasta este lăcomia! Ea spune în esență,

“Mă interesează numai de mine, așa că voi obține ce îmi

doresc indiferent cum voi face asta sau pe cine voi răni

pentru asta, indiferent cum îmi voi trăi viața sau câte alte

vieți voi ruina pentru asta; o să fac exact ceea ce vreau eu!”

Ai putea să te gândești că îți vei acoperi această lăcomie cu

un înveliș al religiozității, dar aceasta este esența răzvră-

tirii împotriva lui Dumnezeu; și dacă acest duh nu este

zdrobit, vei ajunge să mergi în iad fără speranță și fără

Dumnezeu! Tinere, te poți lăuda cu tinerețea ta, și să te în-

crezi pe incertitudinea viitorului; dar ține minte asta –

Dumnezeu nu ți-a promis și nici nu îți este dator cu ziua

de mâine! El îți poate spune chiar în această zi ceea ce i-a

spus bogatului: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se

va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit,


= 120 =

ale cui vor fi?” Nu poți lua nimic cu tine, pentru că “noi n-

am adus nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi

nimic din ea” (1 Timotei 6:7); trei metri de pământ53 ne fac

pe toți identici!

Întunecat de lăcomia sa, acest bogat (pe care Dom-

nul îl numește nebun) nu se îmbogățise față de Dumnezeu;

și astfel el a căzut în “în ispită, în laț și în multe pofte ne-

săbuite și vătămătoare.” Și datorită dragostei lui păcă-

toase de bani, pe care și-a întreținut-o, el a “rătăcit de la

credință” și s-a străpuns singur cu o mulțime de chinuri

(1 Timotei 6:9-10). El s-a folosit de viața sa pentru sine, vi-

ață pe care Domnul i-o dăduse pentru a se pregăti pentru

eternitate. Ce lucru îngrozitor trebuie să fie ca un om să

nu se îmbogățească față de Dumnezeu! Aceasta este ce

mai groaznică sărăcie în care ar putea trăi un om, căci dacă

nu îți strângi bogății în ceruri, de fapt îți aduni comoară de

mânie pentru ziua mâniei (Romani 2:5)!

Dacă nu ești în Hristos și nu îți trimiți comori prin

harul Lui în lumea cealaltă, vei primi plata păcatului, care

este moartea veșnică (Romani 6:23)! Da, sufletul tău este

cu adevărat sărac dacă nu cunoști bogățiile harului lui

Dumnezeu, care îți sunt oferite fără plată prin Evanghelia

adevărată a lui Hristos, și dacă nu cunoști puterea harului

Lui care stăpânește dând afară păcatul din suflet!


= 121 =

ÎNNECAT!

Ai putea pretinde că ești mântuit, și să vii la casa lui

Dumnezeu, dar nu poți auzi Cuvântul lui Dumnezeu când

este predicat, pentru că predicile mor în inimile lacome de

bani! Iată de ce lăcomia este un păcat atât de mortal – ea

împiedică Cuvântul lui Dumnezeu să prindă rădăcini în

inima ta. Cum? Tu ești acolo fizic vorbind, dar sufletul tău

este captivat de lume și plăcerile ei, și te gândești cum să

faci mai mulți bani – nu vrei să auzi vorbindu-ți-se despre

o viață de lepădare de sine, așa că sufletul tău este vitregit

de o astfel de binecuvântare! Tu continui să croșetezi în

mintea ta, și să nu te gândești la nimic altceva decât la în-

șelăciunea bogățiilor și la plăcerile acestei vieți. Tu n-ai

timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu! N-ai timp să stai să

meditezi la bunătatea, harul și îndurarea lui Dumnezeu,

care ți-a oferit timp ca să te pocăiești. Tu ești mulțumit cu

câteva lacrimi sau câteva versete ale Scripturii; te mulțu-

mești să donezi câțiva dolari și astfel să îți pierzi sufletul,

pentru că nu ești dornic să fii zdrobit înaintea lui Dumne-

zeu și să te lepezi de tine.

S-a spus despre cei care aud Evanghelia și care se

aseamănă cu sămânța căzută între spini din pilda semă-

nătorului (Matei 13:22), că această sămânță se pierde pen-

tru că îngrijorările acestei lumi, înșelăciunea bogățiilor și

plăcerile acestei vieți54 îneacă Cuvântul, făcând pe cei cei îl


= 122 =

aud neroditori. Da, această inimă lacomă de bogății îl face

pe om potrivit numai pentru iad! De aceea, indiferent ce

ar pretinde el în materie de religie, noi știm că lăcomia îl

previne pe om să se roage, să creadă și să studieze Cuvân-

tul lui Dumnezeu, fiindcă un om lacom de averi nu poate

trăi prin credință. El se încrede mai degrabă în “lucruri”

decât în Dumnezeul cel viu, care ne dă din belșug toate lu-

crurile de care ne bucurăm (1 Timotei 6:17).


Dacă Dumnezeu ți-a arătat că aceasta este inima ta,

de ce nu cazi tu cu fața la pământ înaintea Lui în pocăință,

implorând de la El milă pentru a te scăpa de acest păcat,

care îți închide inima împotriva lui Dumnezeu, împotriva

aproapelui tău, și împotriva hrănirii sufletului tău nepie-

ritor? Strigă împotriva acestei evanghelii false care te-a

înșelat să crezi că sufletul tău este bine doar pentru că pre-

tinzi că ești credincios, dar totuși ți-ai permis să continui

să trăiești în acest păcat pentru că cineva ți-a spus că ești

în siguranță, deși nu ești decât un “creștin carnal.”

O, fie ca Dumnezeu să lucreze! Fie ca El să aibă milă;

fie ca El să Se aplece cu putere și siguranță spre tine, și să

Se ocupe de sufletul tău cum numai El poate! Fie ca El să

lucreze cu putere și eficient dându-ți o inimă de har – o

inimă care să strige după El ca niciodată până acum,


= 123 =

“Doamne, zdrobește puterea păcatului din viața mea!” Eu

nu L-aș lăsa pe Dumnezeu până n-ar face acestea; aș con-

tinua să strig către El! L-aș implora zilnic, “O, Doamne, nu

mă lăsa la mâna eului meu ! Continuă să zdrobești puterea

păcatului, dându-mi biruință asupra lui, așa cum ai pro-

mis tu în Romani 6:14!” Adu la El orice păcat și imploră-L

să te scape de ele, apelând la El ca să te curățească de păcat

prin sângele Lui și să te elibereze prin puterea Lui – dându-

ți acel har de care este nevoie ca tu să te împaci cu El prin

credință, abandonându-ți sufletul nepieritor în mâna Lui.

Apoi Îl vei descoperi pe Domnul Isus Hristos în Evanghe-

lia adevărată ca fiind totul în tot!


= 124 =


= 125 =

„IUBITORI DE PLĂCERI”








Un alt rod al creștinismului carnal care se găsește

în categoria sentimentelor greșite este acela că acești oa-

meni sunt “iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de

Dumnezeu” (2 Timotei 3:4). Ce caracterizare tristă trebuie

să se facă despre un sărman așa-zis “creștin carnal” amă-

git, cum că el crede că este mântuit și că este copil de Dum-

nezeu și moștenitor al cerului, și totuși el să iubească plă-

cerile mai mult decât pe Dumnezeu! “Pentru că unde este

comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei


= 126 =

6:21); și dacă comoara ta este formată din această lume și

plăcerile ei, atunci inima ta nu este împăcată cu Dumne-

zeu și nu poți aduce roadă spre sfințire! Atunci când să-

mânța, Cuvântul lui Dumnezeu, este semănată între

spini, ea este înecată de grijile, bogățiile și plăcerile acestei

vieți, și nu poate aduce roadă spre viață în sfințire (Luca

8:14).

PLĂCERILE SENZUALE

Dar la ce fel de plăceri se face aici referire că sunt

iubite de oameni mai mult decât este Dumnezeu? Este

vorba despre plăceri senzuale și distracții zadarnice;55

acest sens fiind definit clar în dicționarul Vine’s Exposi-

tory Dictionary of New Testament Words, în concordanța

biblică Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible56, și în

traducerea Amplified a Bibliei [trad. în lb. engleză –

n.trad.]. Așadar, trebuie să definim sensul cuvântului

“senzual” și să vedem cum este el folosit în Cuvântul lui

Dumnezeu57.

Cuvântul senzual58 are sensul de “poftă trupească,

carnală, lumească, orientată către satisfacerea eului, las-

civă, sexuală, promiscuă, nesățioasă, desfrânată, imorală,

și nestăpânită”; cu alte cuvinte, este orice este îndreptat

către satisfacerea naturii decăzute a omului și a inimii


= 127 =

sale depravate. Acest lucru este identificat ca fiind produ-

sul evangheliei creștinismului carnal – iubitori mai mult

de plăceri decât iubitori de Dumnezeu – fiindcă acești oa-

meni care practică o astfel de dragoste față de plăceri sen-

zuale, și care iubesc firea pământească și lucrurile firii mai

mult decât pe Dumnezeu, ei pretind că sunt mântuiți doar

pentru că așa afirmă ei. Dar din nou, versetul 5 ne averti-

zează, “depărtează-te de oamenii aceștia,” ca să nu fim

atrași în aceeași amăgire ca și ei!

Dacă trăiești în aceste plăceri senzuale și le iubești

mai mult decât iubești pe Dumnezeu, indiferent ce ai pre-

tinde tu, ești mort, mort spiritual, chiar dacă fizic trăiești,

și de aceea ești vrăjmaș lui Dumnezeu și străin de harul și

căile sfinte ale Domnului. Pentru că fără sfințenie, “ni-

meni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14).

IACOV 4:1-4

Unul din cele mai puternice pasaje ale Scripturii se

găsește în Iacov 4:1-4, unde astfel de persoane sunt denu-

mite “curvari” și vrăjmașe față de Dumnezeul cel viu, cel

sfânt, care urăște păcatul. Ascultă Cuvântul lui Dumne-

zeu, fiecare verset fiind utilizat mai jos în primul rând în

versiunea Cornilescu, apoi repetat în traducere literală

din Biblia Amplified.


= 128 =

Versetul 1: “De unde vin luptele și certurile între

voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădu-

larele voastre?”

“Ce vă face să vă certați (să aveți dispute și dușmă-

nii) și de unde pleacă conflictele (certurile și luptele) între

voi? Nu vin ele oare din poftele voastre senzuale care se

luptă necontenit în membrele voastre trupești?”

Versetul 2: “Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, pizmu-

iți, și nu izbutiți să căpătați; vă certați, și vă luptați; și nu

aveți, pentru că nu cereți..”

“Voi sunteți geloși și poftiți [ce au alții] iar dorințele

voastre merg înainte neîmplinite; [așa că] ajungeți să de-

veniți ucigași. [A urî pe cineva este echivalent crimei în

inimă.] Ardeți de invidie și mânie și nu sunteți în stare să

obțineți [satisfacerea poftelor, mulțumirea și fericirea pe

care o căutați], așa că vă luptați și vă certați. Nu aveți pen-

tru că nu cereți.”

Versetul 3: “Sau cereți și nu căpătați, pentru că ce-

reți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.”

“[Sau] cereți [aceste lucruri de la Dumnezeu] și to-

tuși nu le primiți, pentru că cereți cu scop greșit și cu mo-

tive rele, egoiste. Intenția voastră este [când obțineți ce vă

doriți] să cheltuiți acestea în plăceri senzuale.”


= 129 =

Versetul 4: “Suflete preacurvare! Nu știți că priete-

nia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să

fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.”

“Voi [sunteți ca] femeile infidele [având aventuri

curvare cu lumea] care vă încălcați jurământul de căsăto-

rie cu Dumnezeu! Nu știți că fiind prieteni cu lumea în-

seamnă să fiți vrăjmași cu Dumnezeu? Așadar, oricine

alege să fie prieten cu lumea, se pune în poziția de vrăjmaș

cu Dumnezeu.”

ÎNTREBĂRI GRELE

Acum să vedem dacă suntem iubitori de plăceri

senzuale (curvari spiritual) mai mult decât iubitori de

Dumnezeu, sau dacă suntem într-adevăr copii de Dumne-

zeu, și vom face asta punând următoarele întrebări. Iubim

noi să privim și să ne complăcem în majoritatea progra-

melor de televiziune de astăzi, care hrănesc firea pămân-

tească, senzuală? Ne hrănim noi firea pământească, sen-

zuală, cu conținutul revistelor, ziarelor și a cărților de

acest gen? Dorim noi în secret să facem aceste lucruri,

chiar dacă nu le facem în mod deschis? A devenit păcatul

atât de obișnuit încât credem că ne putem complace în

pofta firii pământești, pofta ochilor, și lăudăroșia vieții, și

să continuăm astfel, spunându-ne în schimb că: “Sufletul


= 130 =

meu este bine,” dar noi de fapt să continuăm să rămânem

vrăjmași ai lui Dumnezeu și străini de calea harului?

Iubim noi pe Dumnezeu, neprihănirea și sfințenia

Lui, sau inimile noastre se răzvrătesc împotriva căii în-

guste a lepădării de sine și a unei vieți de separare față de

lume? Disprețuim noi în secret calea harului, calea pocă-

inței, calea supunerii față de autoritatea Cuvântului lui

Dumnezeu și a domniei lui Hristos? Ne urmăm noi voința

noastră și facem ce ne place nouă, fără rugăciune și a aș-

tepta călăuzirea lui Dumnezeu? Iubim noi căile lumii, care

umblă după plăceri sexuale, lascive, pofticioase, care sa-

tisfac eul; sau iubim noi cu adevărat pe Dumnezeu și sfin-

țenia Lui, și căutăm să fim plăcuți Lui printr-o viață de se-

parare față de lume? Haideți să fim onești cu aceste între-

bări și să ne vedem în inimile noastre cum suntem noi îna-

intea lui Dumnezeu.

“NU IUBIȚI LUMEA”

“Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește

cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce

este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor și lău-

dăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume. Și lumea

și pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ră-

mâne în veac.” (1Ioan 2:15-17)


= 131 =

La ce se referă aici prin cuvântul “lumea”? Este

vorba despre domnia sau împărăția minții carnale, gândi-

rea sistemului păgân care este vrăjmașă lui Dumnezeu;

pentru că ea nu se poate supune Legii lui Dumnezeu, și

nici nu poate59. Oriunde o astfel de gândire domină, acolo

este lumea; aceasta este “păgânătatea și poftele lumești”

din Tit 2:12. Este acea natură omenească decăzută care se

manifestă sub influența diavolului, care este dumnezeul

acestei lumi păgâne. Spiritul ei este ostil sfințeniei, pentru

că este dominat de ambiție lumească, mândrie, satisface-

rea eului, dorințe și interese senzuale. Principiile care gu-

vernează această lume, puterile care operează în ea, obiec-

tivele pe care le caută, toate acestea sunt lumești, senzu-

ale, demonice, și nu sunt sfinte, nici de la Dumnezeu. Gân-

direa lumii este falsă, scopurile ei sunt egoiste, plăcerile

sunt păcătoase, concepțiile corupte, onorurile nu sunt ni-

mic altceva decât bule de săpun care nu durează. Și deoa-

rece lumea este sfera răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu,

copiii Lui au această poruncă de a nu o iubi. Ei trebuie să

nu o aprecieze ca pe comoara sau porția lor. Lor li se inter-

zice să își orienteze sentimentele către așa ceva (Coloseni

3:2).

A iubi lumea și plăcerile ei senzuale înseamnă să îi

oferim primul loc în inimile noastre, să o idolatrizăm, să

facem ca orice altceva să se subordoneze obținerii ei și a

bucuriei față de ea, și a disprețui orice vine în competiție


= 132 =

cu ea. Este ca și cum am transforma deșertăciunile ei în

obiectul principal al căutărilor noastre, ca și cum am par-

ticipa la prieteniile ei, ca și cum am curta zâmbetele ei, ca

și cum ne-am conforma căilor ei, și ca și cum am găsi feri-

cirea în plăcerile ei. Când lumea este iubită, ea stăpănește

și conduce sufletul, învingând conștiința, principiile sfin-

țeniei și trecând peste Cuvântul lui Dumnezeu. Influența

ei este subtilă, puternică și primejdioasă, și conduce la

condamnare și iad!

“Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume.” Se poate

ca o persoană să nu fie de acord în întregime cu sistemul

lumesc pe care Satana îl conduce, și totuși inima ei să se

alipească în taină de unele din componentele acestuia. Nu,

nu este suficient să nu fiu de acord cu lumea, ci trebuie să

îmi dezlipesc sentimentele de orice caută să mă conducă

către ea. Nu trebuie să pun preț pe nimic din lume care mă

poate împiedica în împlinirea îndatoririlor mele față de

Dumnezeu, dacă îmi astâmpără setea față de Cuvântul

Lui, sau dacă îmi răcește duhul de rugăciune și laudă la

adresa Lui. Eu sunt chemat să nu aleg nimic înaintea lu-

crurilor spirituale. Nu trebuie să găsesc încântare în nimic

care să mă determine să diminuez prețuirea pentru Hris-

tos și lucrurile cerești, căci sunt chemat să Îl iubesc pe El

mai presus de orice; sentimentele mele trebuie îndreptate

către lucrurile de sus. Mă pot folosi legitim de multe lu-

cruri din această lume, dar nu trebuie să abuzez de ele.60


= 133 =

Nu trebuie să mă bizui pe ele; nu trebuie să îmi caut ferici-

rea în ele. Cu alte cuvinte, eu sunt chemat să nu iubesc ni-

mic mai presus de Dumnezeu, nimic nu trebuie să fie egal

cu Dumnezeu, sau să iubesc altceva decât pe Dumnezeu.


Trăiești tu după îndemnurile firii pământești și as-

tfel produci roadele evangheliei false a creștinismului car-

nal; sau trăiești după îndemnurile Duhului și astfel pro-

duci roadele Duhului, adică asemănarea cu Hristos?

“În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pămân-

tești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei

ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lu-

crurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pămân-

tești, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Du-

hului este viață și pace.… Așadar, fraților, noi nu mai

datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după în-

demnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri

[moartea celor necredincioși, a celor păgâni]; dar dacă,

prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi” –

veți trăi veșnic cu Hristos în slavă! (Romani 8:5-6, 12-

13).


= 134 =


= 135 =

AMĂGIREA CREȘTINISMULUI CARNAL

„având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depăr-

tează-te de oamenii aceștia.” – 2 Timotei 3:5

Inima îmi este îngreunată când văd că întunericul

spiritual din zilele noastre și lipsa de preocupare pentru

sfințenie și trăire evlavioasă se manifestă atât de mult

printre așa-zișii creștini. Conștientizând această situație

spirituală tristă, sufletul meu strigă către Dumnezeul cel

viu, “O, Doamne, deschide cerurile și coboară-Te; în mânia

Ta, adu-Ți aminte de îndurarea Ta, revarsă-Ți Duhul ha-

rului și al rugăciunii peste noi, căci avem nevoie de harul

Tău răscumpărător în aceste vremuri!”

Niciodată nu au existat atât de multe milioane de

creștini formali pe pământ ca astăzi. Niciodată procentul


= 136 =

celor cu adevărat credincioși nu a fost atât de mic. Nicio-

dată din vremurile marii Reforme nu a fost creștinismul

atât de înțesat de cei care au doar o formă de evlavie, dar

care sunt străini de puterea ei transformatoare. Mă îndo-

iesc cu toată seriozitatea că a existat vreo perioadă în isto-

ria creștinismului când să fi existat atât de multe suflete

amăgite în interiorul și în afara bisericilor, care să creadă

că sufletele lor sunt în siguranță, când în realitate mânia

lui Dumnezeu rămâne peste ele.

“O FORMĂ DE EVLAVIE”

Cu siguranță că versetele din 2Timotei 3 pe care le-

am folosit se aplică la situația actuală a creștinismului,

după cum versetul 5 ne arată: “având doar o formă de

evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” Astăzi avem fără îndo-

ială mai multă cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu de-

cât am avut vreodată anterior, pentru că grupurile de stu-

diu biblic apar peste tot; dar observăm la fel mai puțină vi-

ață în Hristos decât până acum. Auzim astăzi de tot mai

mulți oameni care pretind că au devenit creștini, mai

mulți decât au fost vreodată în istorie, dar tot așa vedem

mai puțină sfințenie în viețile lor. În aparență, toți oame-

nii par să fie “născuți din nou”; dar unde sunt roadele naș-

terii din nou? Oamenii postesc, se roagă și predică mai

mult ca oricând, dar unde este practicarea și puterea cre-

dinței adevărate în Hristos? E la fel ca atunci când Isaac i-


= 137 =

a spus lui Avraam, “Iată focul și lemnele; dar unde este mi-

elul pentru arderea de tot?” (Geneza 22:7). Unde este viața

trăită în asemănare cu Hristos? Unde sunt cei pentru care

Domnul Isus Hristos este realitatea prețioasă și vie?

Se fac azi multe fapte bune și sunt împlinite multe

porunci; dar unde este viața, puterea, și adevărul? Sigur,

vocea este a lui Iacov – oricine vorbește ”creștinește” - dar

mâinile sunt ale lui Esau, căci acest gen de om n-a fost fă-

cut niciodată o creație nouă în Hristos Isus (Geneza 27).

Problema de astăzi este că majoritatea vastă a creș-

tinilor au ratat convingerea de păcat dată de Duhul Sfânt; și

de aceea oamenii sunt în necunoștință cu privire la starea

lor păcătoasă înaintea lui Dumnezeu și cu privire la cerin-

țele Sale sfinte.

Și asta, pentru că numai Duhul Sfânt al lui Dumne-

zeu poate să dea unui om o inimă și o natură nouă, și să le

dea puterea de a se întoarce la Dumnezeu de la idolii lor.

Fără convingerea Duhului Sfânt, nu există naștere

din nou; și dacă nu ai parte de nașterea din nou, nu ai cum

să experimentezi convertirea; și dacă nu ai parte de con-

vertire, nu poți avea pocăință; și dacă nu ai parte de pocă-

ință, nu poți avea credința mântuitoare; iar dacă nu ai cre-

dința mântuitoare, nu Îl poți avea pe Hristos!


= 138 =

MOTIVELE AMĂGIRII

Motivul principal pentru care această falsă evan-

ghelie a creștinismului carnal a ajuns atât de răspândită și

de acceptată este că ea nu îți cere nimic. Ea îți dă doar o

“formă de evlavie,” o haină după care să te ascunzi, dar

care permite convertiților ei să se complacă în oricare din

păcatele enumerate în 2 Timotei 3:2-4, și totuși să pre-

tindă că sunt mântuiți și pe calea către Rai. Dar noi știm că

Duhul Sfânt aici descrie pe așa-zișii “creștini” și nu pe cei

complet duși în lume, pentru că în versetul 5, El ne spune,

“având doar o formă de evlavie.”

De ce sunt atât de mulți oameni înșelați astăzi pri-

vind calea lui Dumnezeu în mântuire? Ei se înșeală pentru

că nu cunosc faptul că nașterea din nou [regenerarea – n.n.]

este imperativă. “Dacă un om nu se naște din nou, nu poate

vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Da, e adevărat,

oamenii folosesc astăzi termenul “naștere din nou”, dar ei

nu îi știu semnificația. Ei cred că este ceva ceea ce omul

face – o decizie pe care el o ia, un angajament sau o re-de-

dicare. Dar nașterea din nou este un lucru pe care Dumne-

zeu îl face. Este în întregime și absolut totalmente lucrarea

puterii și a harului lui Dumnezeu! În regenerare, păcăto-

sul este pasiv; abia în convertire el este activ și se pocăiește

și crede, întorcându-se de la păcatele sale la Dumnezeu.


= 139 =

Dar acestea se petrec pentru că o persoană a fost mai îna-

inte născut din nou de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pen-

tru ca apoi, în convertire, el să se pocăiască și să creadă. Iar

acestea [pocăința și credința – n.n.] sunt dovezi ale nașterii

sale din nou. El nu este născut din nou pentru că el se po-

căiește și crede; ci el se pocăiește și crede pentru că a fost

născut deja din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Este lucra-

rea lui Dumnezeu, nu a omului!61

De ce sunt atât de mulți astăzi înșelați cu privire la

calea lui Dumnezeu de mântuire? Pentru că ei nu știu că

trebuie să fie o creație nouă, un miracol al harului care să fi

lucrat în sufletul lui astfel încât dintr-un om decăzut să se

facă o creație nouă, astfel ca despre el să se poată spune,

“Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut

noi.”62 Noul Ierusalim ceresc este destinat pentru creații

noi. Raiul este un loc pregătit pentru oameni pregătiți, nu

pentru cei care au doar o formă de evlavie, ci pentru cei

care au o inimă nouă și o natură nouă, cei care au fost

schimbați prin puterea Evangheliei harului lui Dumnezeu

în Hristos.

Oamenii se înșeală azi pentru că nu cunosc faptul

că Dumnezeu mai întâi trebuie să instaureze în inimă prin-

cipiul sfințeniei înainte ca omul să poată fi capabil de

vreun sentiment sfânt, de lucruri sfinte sau de roade

sfinte. Și cu siguranță că fără sfințenie “nimeni nu va ve-


= 140 =

dea pe Domnul” (Evrei 12:14). Dar prin natura sa pămân-

tească, omul nu are în el nici măcar un grăunte de sfințe-

nie! Aceasta trebuie produsă în sufletul lui prin puterea

regeneratoare a Duhului lui Dumnezeu. Și aceasta este

ceea ce tu trebuie să experimentezi odată cu lucrarea Sa

convingătoare de păcat – să ajungi să fii convins că în tine

nu ai nici un pic de bunătate sau neprihănire care să fie

acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Da, El îți arată că tot

ce poți aduce tu înaintea lui este păcat, căci asta este tot ce

tu ești! Așa spune și în Isaia 1:5-6,

“Tot capul este bolnav, și toată inima suferă de moarte!

Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai

răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate, și neali-

nate cu untdelemn.”

Atât de înșelată este astăzi vasta majoritate a oa-

menilor cu privire la calea lui Dumnezeu de mântuire, și

atât de orbită este ea de iubirea față de păcat, încât nici nu

își iau timp să audă Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că

trebuie să fie o lepădare de sine pentru ca omul să poată de-

veni un ucenic al lui Hristos (Matei 16:24). Lucrul acesta

dă la o parte toată înțelepciunea noastră, neprihănirea

noastră pretinsă, puterea noastră, dorințele, voința și in-

teresele noastre (Romani 5:6; Isaia 64:6). Da, prin lucrarea

Duhului Sfânt în noi, trebuie să fim rupți de tot ce vine din

firea pământească și să ne vedem înaintea lui Dumnezeu

ca niște păcătoși pierduți. “Pentru că Fiul omului a venit să


= 141 =

caute și să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10). Te-ai

văzut tu vreodată înaintea lui Dumnezeu ca un om

pierdut, pierdut spiritual, neștiind calea de ieșire din sta-

rea ta spirituală ruinată, decât acolo unde Dumnezeu, în

baza meritelor lui Hristos, să te mântuiască, altfel ai fi

pierdut pentru veșnicie? Te-a găsit vreodată Hristos, tu,

păcătosul pierdut? Dacă nu, acesta este motivul pentru

care nu Îl ai pe Hristos, și iată de ce El nu este prețios și real

pentru tine – este pentru că nu ți-ai văzut niciodată situa-

ția pierdută, ruinată, înaintea lui Dumnezeu. Hristos

mântuiește numai păcătoși pierduți; El a murit numai

pentru păcătoși pierduți!63

Oamenii sunt înșelați azi de această falsă evanghe-

lie a creștinismului carnal pentru că ei n-au cunoscut nicio-

dată că trebuie să existe o renunțare la lume înainte ca orice

om să poată deveni ucenic al lui Hristos.

“Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iu-

bește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.”

(1Ioan 2:15). Trebuie să existe de asemenea o crucificare a

lumii față de noi și a noastră față de lume, altfel nu vom

avea niciodată parte de binecuvântările ispășirii obținute

de Hristos pe cruce (vezi Galateni 6:14).

De asemenea, oamenii sunt înșelați pentru că ei nu

au cunoscut niciodată faptul că a umbla cu Hristos în acea


= 142 =

uniune vie, durabilă a dragostei, trebuie să existe o scoa-

tere și lepădare a ochilor noștri drepți și o tăiere și lepă-

dare a mâinilor noastre drepte, o mortificare64 a firii pă-

mântești împreună cu plăcerile și poftele ei, lucru care tre-

buie să se petreacă zilnic (Matei 5:29-30).

Aceia înșelați de această falsă evanghelie nu știu că

trebuie să existe o luare a crucii cu sine dacă un om pretinde

că vrea să urmeze pe Hristos; și acest lucru îl va costa pe

acel om prieteniile sale cu oamenii păgâni, îl va costa bat-

jocura din partea celor care sunt doar pretinși credincioși,

precum și multe lacrimi și suspine (Luca 14:27). Ei nu știu

că viața creștină este o luptă încrâncenată și continuă (Efe-

seni 6:12); este o cursă care trebuie alergată cu răbdare

(Evrei 12:1).

Nu există rezerviști în armata lui Hristos (2 Timo-

tei 2:3-4). Ei nu știu că Dumnezeu cere adevărul în inimă,

care se manifestă practic într-o viață de lepădare de sine.

Dacă pretinșii creștini de azi ar ști aceste lucruri, n-

ar mai fi atât de siguri că merg în Rai, când în fapt ei sunt

total străini de cerințele care se impun ca să mergi acolo.

Ei ar îmbrățișa mai degrabă o evanghelie care nu le

cere nimic, și ar umbla pe calea largă care duce la iad, în-

șelați de evanghelia falsă a creștinului carnal.


= 143 =

EVANGHELIA ADEVĂRATĂ CERE POCĂINȚĂ

Adevărata Evanghelie a harului lui Dumnezeu cere

pocăință, adică abandonarea armelor răzvrătirii tale îm-

potriva lui Dumnezeu65. Pocăința este locul unde înveți să

îți asumi vina pentru păcatele tale și pentru situația ta

pierdută. Nu poți învinui pe mama ta, pe soția ta, pe soțul

tău, pe sora ta, copiii tăi, mediul în care trăiești, și nici mă-

car starea ta neajutorată, ci tu trebuie să îți asumi vina, și

să te recunoști vinovat înaintea Lui. Trebuie să mărturi-

sești în mod specific păcatele tale, și nu doar în general:

“Dumnezeule, o, Dumnezeul meu, am furat acele lucruri;

am luat Numele Tău în deșert; am mințit, am înșelat, o

urăsc pe mama și pe sora mea; sunt un curvar sau o curvă;

nu pot învinui pe nimeni decât pe mine și natura mea stri-

cată și rea.” Vezi? Păcatul este mărturisit, inima este lăsată

înaintea lui Dumnezeu descoperită, și tu îți asumi vina

înaintea Lui pentru că tu ești acela care trebuie să fie poarte

vina. Da, tu trebuie să vii la El cum a venit David în Psal-

mul 51:4, plângând înaintea lui Dumnezeu când I-a spus,

“Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am fă-

cut ce este rău înaintea Ta.”

“Vedeți ce devotament a produs în voi această întristare

după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce

teamă, ce dorință, ce râvnă, ce dorință de dreptate! În

toate v-ați arătat fără vină în această problemă.” (2 Co-

rinteni 7:11, NTR).


= 144 =

Această pocăința care este sfântă și care lucrează

întristarea sfântă în tine datorită faptului că păcatul este

săvârșit împotriva lui Dumnezeu, este descrisă în 2Corin-

teni 7:1166. Este acea pocăință care produce atenție, cură-

țire, indignare, teamă, dorință vehementă, zel, și revanșă.

Întristarea sfântă, cauzată de păcat, produce roadele po-

căinței în felul următor67, pe măsură ce Duhul Sfânt lu-

crează în tine, arătându-ți păcatele tale înaintea lui Dum-

nezeu.

În primul rând, se produce o atenție68 în tine, o

atenție în a mărturisi orice păcat69 și în a-ți descoperi total

inima înaintea lui Dumnezeu.

Apoi are loc o curățire de tine însuți70 înaintea lui

Dumnezeu, prin care vii cu onestitate înaintea lui Dumne-

zeu, mărturisind totul, neascunzând nimic, și asumându-

ți vina pentru toate păcatele tale.

Apoi se folosește cuvântul indignare71, având sen-

sul de indignare împotriva păcatului, o ură față de acesta,

un strigăt împotriva lui, și o fugă de el.

Apoi observăm cuvântul teamă72, care are semnifi-

cația fricii de păcat, fricii de a păcătui, și a fricii de a acu-

mula păcat peste păcat.


= 145 =

Apoi este folosită expresia dorință de dreptate73,

adică acea dorință de a o termina cu păcatul și de a-L cu-

noaște pe Hristos. Cu alte cuvinte, Îl vrei pe Hristos și

mântuirea Lui mai mult decât orice altceva pe această

lume.

Apoi este zel74, zel în lupta împotriva păcatului și în

fuga de păcat. Și apoi se mai folosește cuvântul revanșă75

[sau răzbunare în alte versiuni], semnificând o grijă deose-

bită în a recunoaște neprihănirea și dreptatea lui Dumne-

zeu prin faptul că El ar fi drept dacă te-ar trimite în iad,

aceasta fiind pedeapsa dreaptă pe care o meriți.


Îți dai seama că Dumnezeu trebuie să Se răzbune

împotriva păcatelor tale? Ai mărturisit tu vreodată Lui că

dacă ți-ai primi pedeapsa cuvenită, aceasta ar însemna pe-

depsirea ta cu iadul? Cu alte cuvinte, că vrei ca Dumnezeu

să fie drept în orice va face cu tine. Când ajungi în acest

punct, când îți asumi vina înaintea lui Dumnezeu, poți să

știi că Dumnezeu va avea milă de tine datorită meritelor

lui Hristos, pentru că aceasta este pocăința adevărată76,

pocăința pe care Dumnezeu o cere și o dă.

Am văzut așadar unele din motivele pentru care

atât de multe persoane sunt înșelate astăzi de această

falsă evanghelie a creștinismului carnal. Întrucât ei nu


= 146 =

cunosc calea lui Dumnezeu de mântuire și har, ei sunt

străini de puterea Evangheliei adevărate, străini de pute-

rea sângelui lui Hristos, și străini de realitatea, frumuse-

țea și slava acestui Hristos înviat. Între sufletele lor și

Domnul Isus Hristos nu există nici un fel de uniune vie,

reală.


= 147 =

REZULTATELE FATALE ALE CREȘTINISMULUI CARNAL

„oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stri-

cați la minte și osândiți în ce privește credința.” – 2 Timotei 3:8

Am ajuns acum la 2 Timotei 3:5-9, care ne prezintă

rezultatele fatale ale acestei false evanghelii: “având doar o

formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te

de oamenii aceștia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin

case, și momesc pe femeile ușuratice îngreuiate de păcate

și frământate de felurite pofte, care învață întotdeauna și

nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevăru-

lui. După cum Iane și Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot

așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii

care sunt stricați la minte și osândiți în ce privește cre-

dința. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată

tuturor, cum a fost arătată și a celor doi oameni.”


= 148 =

ÎNVĂȚĂTORI FALȘI

Haideți să ne uităm mai întâi la expresia din verse-

tul 6: “sunt printre ei unii.” Acești “unii” sunt acei predi-

catori, învățători, evangheliști, persoane care fac prozeli-

tism și consilieri, care au auzit și trăiesc sub puterea aces-

tei evanghelii false a creștinismului carnal, și care au doar

o formă de evlavie, dar care neagă puterea lui Dumnezeu

în mântuire, de a zdrobi legăturile captivității păcatului

care îi țin. Ei sunt povățuitori orbi care călăuzesc pe orbi,77

care predică și răspândesc învățături false, aducând cu ei

erezii nimicitoare, ducând în captivitate femei ușuratice

împovărate de tot felul de păcate, fiind duse în rătăcire de

felurite pofte. Odată ce au îmbrățișat ei înșiși această falsă

evanghelie, acum o predau și hrănesc pe alții cu ea, făcând

din ucenicii lor copii ai iadului de două ori mai răi decât

sunt ei înșiși (Matei 23:15). Ei nu doar că propovăduiesc

din amvoanele lor această învățătură falsă, ci ei au succes

teribil în a pătrunde cu aceste învățături în casele oame-

nilor; ei își croiesc drum într-acolo, pentru a atrage după

ei aceste femei, denumite aici “femei ușuratice”78 (femei

analfabete spiritual). Aceste femei tot timpul vor să în-

vețe, dar nu sunt niciodată capabile să ajungă la cunoaște-

rea adevărului despre ele însele, sau despre Dumnezeul

care este sfânt și care urăște păcatul.


= 149 =

O altă descriere a acestei situații este prezentată în

2Petru 2:

“În norod s-au ridicat și proroci mincinoși, cum și între

voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe fu-

riș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a

răscumpărat, și vor face să cadă asupra lor o pierzare

năprasnică. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor79 [că-

ile și faptele lor imorale și lascive]. Și, din pricina lor, ca-

lea adevărului va fi vorbită de rău [Numele lui Dumne-

zeu va fi vorbit de rău și defăimat]. În lăcomia lor vor

căuta ca, prin cuvântări înșelătoare80 [prin argumente

mincinoase] să aibă un câștig de la voi [adică vă vor ex-

ploata spre folosul poftelor lor].... Le scapără ochii de

preacurvie, și nu se satură de păcătuit. Momesc sufle-

tele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt

niște blestemați! După ce au părăsit calea cea dreaptă,

au rătăcit, și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor,

care a iubit plata fărădelegii... Le făgăduiesc slobozenia,

în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare

este robul lucrului de care este biruit.” (v.1-3, 14, 15,

19).

Vedem din nou, din aceste versete, că acești oa-

meni, care au adoptat această evanghelie falsă a creștinis-

mului ușor81 și carnal, au ajuns acum să fie propovăduito-

rii ei. Ei se situează acum împotriva harului, dragostei și a

sfințeniei lui Dumnezeu, aducând în robie aceste femei


= 150 =

împovărate de păcate. Ei le atrag cu multe pofte, cu prac-

ticile lor imorale, către o modalitate de viață care conduce

la pierzare! Ei le învață o cale care nu le cere nimic, ci le

conduce în păcat spunându-le, “Odată ce ai fost mântuită,

ești mântuită pe vecie. Sângele acoperă totul; nu are im-

portanță cum trăiești.”

LIBERTATE?

Ei îți promit libertate, deși tu nu ai renunțat la pă-

cat, n-ai adus “roade vrednice de pocăință,” și nici n-ai

ajuns să dorești o viață de sfințenie. Și nici n-ai văzut sen-

tința morții atârnând asupra ta din cauza păcatului. Ei do-

resc să te aducă sub controlul lor, astfel ca să le urmezi că-

ile lor fatale, imoralitatea lor și poftele lor nestăpânite. Și

după cum Satana a amăgit-o pe Eva și pe soțul ei, Adam (1

Timotei 2:14), tot așa Satana (prin acești învățători și pre-

dicatori mincinoși) amăgește pe aceste femei în zilele

noastre, și nu doar pe femei, ci și pe toți cei care umblă pe

aceste căi ale pierzării (2 Corinteni 11:3, 13-15).

Vreme de mulți ani am observat și consiliat mulți

bărbați și multe femei, și am văzut viețile unora dintre mi-

sionari, predicatori, învățători și membri obișnuiți ai bi-

sericilor. Mai mult decât orice, am fost întristat să văd că

păcatul predominant între ei este acest păcat al poftei nes-

tăvilite, al adulterului și curviei, al “iubirii” neînfrânate și


= 151 =

avansurilor, totul făcut sub pretextul “libertății” în Hris-

tos! Ei se scuză spunând: “Noi suntem acum sub har, nu

sub lege, știi asta. Păcatul nu este o chestiune care să ne

preocupe, căci păcatele mele sunt toate puse în contul lui

Hristos. Toate acestea s-au rezolvat când am fost mântuit.

Nu trebuie să îmi mai mărturisesc păcatele, pentru că

1Ioan 1:9 nu se adresează celui credincios, ci celui păcătos.

Așa că nu mă deranjează păcatul!” Da, în timp ce ei îți pro-

mit libertatea, ei înșiși sunt slujitori ai stricăciunii.

Cu cât tot mai mulți bărbați și femei, tineri, fete și

băieți sunt aduși în biserică doar pe baza unor pretenții

verbale, fără vreo cunoștință vitală a păcatului sau pocă-

ință, cu atât acest păcat al poftei se va răspândi tot mai

mult. Iar acești profeți și învățători mincinoși se vor îm-

potrivi adevărului, și vor înăbuși adevărul în stricăciune

și păgânătate. Nici nu e de mirare că Pavel spune că ei sunt

oameni cu minți corupte, reprobați în ce privește cre-

dința! Acești oameni sunt ostili adevărului, din cale afară

de stricați în mințile lor, și impostori în ceea ce privește

credința.

“Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necu-

rați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea

și cugetul le sunt spurcate. Ei se laudă că cunosc pe Dum-

nezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă:

nesupuși, și netrebnici pentru orice faptă bună.” (Tit

1:15-16).


= 152 =

Aceasta este o tristă imagine zugrăvită pe paginile

Scripturii cu privire la bărbați și femei care înăbușă ade-

vărul în stricăciune, pretinzându-se creștini, dar trăind în

secret sau chiar deschis în păcate precum adulterul,

curvia și necurăția. Iar partea fatală despre toate acestea

este că oamenii manipulează Scriptura pentru a-și scuza

viețile lor trăite în păcat și a minților lor corupte, astfel că

ei își continuă viața în păcat, deși ei consideră că se află pe

calea către Rai!

ILUSTRAȚII DIN VIAȚA REALĂ

Un om care a păstorit o biserică, după o vreme a

fost descoperit ca practicând homosexualitatea. Prezbite-

rii l-au determinat să recunoască acest lucru, și i-au cerut

demisia. Apoi el le-a pus o serie de întrebări: “Domnilor,

nu credem noi că dacă cineva a trăit experiența botezului

cu Duhul Sfânt și vorbește în limbi, acela este un om mân-

tuit?” “Da”, au răspuns ei. “Corect; ați fost martori ai bote-

zului meu și m-ați văzut vorbind în limbi?” Ei au răspuns

din nou, “da.” “Foarte bine,” a spus el, “dacă am vorbit în

limbi și am experimentat botezul cu Duhul Sfânt, atunci

înseamnă că sunt mântuit; așa că dacă Dumnezeu mă ac-

ceptă cu tot cu stilul meu de viață, voi de ce nu m-ați ac-

cepta?” Toți și-au plecat privirile în jos, așa că el a conti-

nuat să le fie pastor! Acești oameni și acest pastor s-au si-

tuat în directă opoziție față de Sfintele Scripturi, fiindcă


= 153 =

practica homosexualității este o urâciune înaintea Dom-

nului (Deut. 23:17-18)! Dumnezeu nu mântuiește un om

în păcatele lui, ci din păcatele lui,82 dându-i o ură față de

acestea. Dacă omul respectiv încă își iubește păcatele și

persistă în ele, fiți siguri că acel om este înșelat!

De asemenea, știu de situația unui pastor care a

spus că Dumnezeu i-a vorbit spunându-i să își părăsească

soția și copiii și să își ia o altă femeie din adunarea sa, as-

tfel încât el să poată avea mai mult timp pentru a predica

și a nu fi încurcat de o familie numeroasă. Dar Dumnezeu

cu siguranță că nu i-a spus nimic de genul acesta! Acest

om a manipulat Scripturile ca să se justifice. Îți spun ceea

ce Cuvântul lui Dumnezeu spune: “Căsătoria să fie ținută

în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va

judeca pe curvari și pe preacurvari.” (Evrei 13:4). Și în 1Co-

rinteni 6:18, Dumnezeu ne spune: “Fugiți de curvie!” El nu

oferă nici unui om posibilitatea de a se folosi de o femeie

care este împovărată de vina păcatului și înșelată de ne-

numărate pofte, spunându-i, “Dumnezeu nu are nici o

problemă cu noi în timp ce noi ne dedăm la simțămintele

firești unul pentru altul, pentru că sigur că la mijloc nu

este poftă, ci dragoste. Nu suntem noi una în familia lui

Dumnezeu? De ce nu am putea fi una și în sentimentele

noastre unul față de altul?” Dumnezeu va aduce la jude-

cată pe aceia care se folosesc de slujirea sacră a predicării

pentru a o folosi ca pe o scuză ca să-și dea frâu poftelor!


= 154 =

APLICAȚII PERSONALE

O spun din nou, trebuie să ne păzim de această re-

ligie care pune accent pe emoții, căci dacă sentimentele nu

sunt orientate către Dumnezeu și gloria Sa, ele vor con-

duce către satisfacerea naturii lor pământești. Noi sun-

tem stârniți în sentimentele noastre când începem să ne

îmbrățișăm și să ne sărutăm, justificându-l prin faptul că

“noi suntem membrii unei singure familii, familia lui

Dumnezeu, așa că este totul în regulă dacă procedăm așa.”

Această abordare nu conduce la nimic altceva decât la

senzualitate, la complacerea în plăceri senzuale, și la

pofte. Am văzut rezultatele acesteia cu ochii mei, și nu

este deloc o priveliște plăcută; cu cât mai mult urăște

Dumnezeu aceasta! Dacă aș avea timp, aș putea să vă ofer

mult mai multe exemple din observațiile mele, pentru că

am venit în contact cu multe astfel de persoane; dar cred

că acestea au fost suficiente.

Trebuie să strig către Dumnezeul cel viu să mă pro-

tejeze prin Duhul Său Sfânt, și să nu mă lase să cad în ace-

eași groapă, căci sunt un om expus la patimi asemănă-

toare cu oricare om. Aud zilnic cuvintele următoare, “Fugi

de poftele tinereții, și urmărește neprihănirea” (2 Timotei

2:22). “Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o

pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dra-

goste, în credință, în curăție.” (1 Timotei 4:12). “Încolo,


= 155 =

frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cin-

ste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic

de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și

orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4:8).

Cuvintele acestea sunt destinate oricărui om care

pretinde că este un ambasador al lui Hristos, ca el să ia

aminte la felul cum își trăiește viața în acea slujire sacră.

Dar nu doar pentru acei bărbați; sunt valabile și pentru

orice femeie care caută cunoașterea adevărului despre

Dumnezeu și despre ea, ca ea să își dea silința să testeze du-

hurile, astfel ca ea să nu fie dusă încoace și încolo de orice

vânt de învățătură. În fapt, aceste cuvinte au sensul de a

ne însemna pe toți să ne cercetăm inimile, să ne păstrăm

neîntinați de lume (Iacov 1:27) și să facem toate lucrurile

spre slava lui Dumnezeu – și să verificăm dacă suntem în

Hristos și dacă am primit Evanghelia Lui, sau dacă nu

cumva am fost înșelați de această falsă evanghelie, o altă

evanghelie, care duce la iad83.


= 156 =


= 157 =

EXISTĂ DOUĂ FELURI DE CREȘTINI?

„Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni

duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești,

ca unor prunci în Hristos.” – 1 Corinteni 3:1

Singurul fundament al acestei învățături minci-

noase a creștinismului carnal este credința că există două

feluri de creștini în lumea de azi – carnali și spirituali.

Unul din factorii majori în această înțelegere stă într-o fo-

losire greșită a cuvintelor lui Pavel din 1 Corinteni 3:1-4.

Vom examina în cele ce urmează aceste versete ale Scrip-

turii în lumina pasajului din Romani 8:5-9, care ne-a ară-

tat că aceia care umblă călăuziți de firea pământească ca

stil de viață nu pot fi plăcuți lui Dumnezeu (v. 8), și deci

sunt morți spiritual.


= 158 =

“CREȘTINUL CARNAL” DIN 1CORINTENI 3

“Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor

oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor

oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. V-am hrănit

cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și

nici acum chiar nu le puteți suferi, pentru că tot lumești

sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și

dezbinări, nu sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul

celorlalți oameni? Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”

Și altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteți voi oameni de

lume?” (1 Corinteni 3:1-4).

Înainte de toate, trebuie să examinăm aceste ver-

sete în contextul întregii epistole 1 Corinteni. Această

epistolă a fost scrisă pentru a corecta multe erori care apă-

ruseră în biserica din Corint; aceste erori și păcate sunt

identificate în pasajele 1:11; 5:1; 7:1; 8:1; 11:18; 12:1 și

15:12. Apostolul Pavel se ocupă de fiecare din ele în deta-

liu, chemând la pocăință și cercetarea inimii: “Pe voi în-

șivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă în-

cercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi?

Afară numai dacă sunteți lepădați.” (2 Corinteni 13:5). Și

după ce le oferă istoria Israelului în pustie, îi avertizează:

“Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu

cadă” (1 Corinteni 10:12).


= 159 =

Haideți să vedem care este contextul imediat din

1Corinteni 3. În ultimele 7 versete din capitolul 2, aposto-

lul, prin Duhul Sfânt, arată că nici un om nu poate cu-

noaște lucrurile lui Dumnezeu dacă nu este învățat de Du-

hul Sfânt, lucru pe care El îl face comparând lucrurile spi-

rituale cu adevărurile spirituale din Cuvântul lui Dumne-

zeu, astfel mântuindu-ne prin harul lui Dumnezeu și

dându-ne înțelepciunea lui Hristos84. Observați de aseme-

nea în aceste versete că Pavel îi numește “frați,” și le spune

că el nu le-a putut vorbi ca unor creștini maturi, ci le-a

vorbit ca unor prunci în Hristos, care erau hrăniți cu lapte

și nu carne. Fiind prunci, ei doreau laptele curat al Cuvân-

tului (1 Petru 2:2), prin care erau vii față de Dumnezeu și

spirituali. Dar întrucât ei fuseseră atrași în această gre-

șeală de a glorifica pe om (fie Pavel, Apolo sau Petru; 1:12;

3:4, 21-22), ei își arătau natura pământească. Cu certitu-

dine Pavel a dorit să le arate greșeala în care se aflau și să

îi aducă la pocăință – astfel ca ei să crească spre starea de

creștini maturi, și astfel să nu mai întristeze pe Duhul

Sfânt care locuia în ei (6:19).

Aici trebuie să ne reamintim adevărul că acești

creștini din Corint nu puteau să facă din păcatul lor o

practică și regulă a vieții, căci dacă făceau asta, ar fi arătat

că de fapt nu fuseseră niciodată copii ai lui Dumnezeu, ci

ar fi fost pierduți și nu-L cunoșteau pe Hristos (1 Ioan 3:9-

10). În acest pasaj el vorbește oamenilor spirituali, dar


= 160 =

mustrându-i pentru umblarea lor în eroarea de a se

mândri cu oameni. De unde știm acest lucru? Din nou,

comparând lucrurile spirituale cu cele spirituale, așa cum

ne spune apostolul în versetele 9-16 din capitolul 2.

UN EXEMPLU

Aceia care predică această falsă evanghelie a creș-

tinismului carnal ratează complet înțelesul adevărului

din Cuvântul lui Dumnezeu pentru că ei nu vor și nici nu

compară lucrurile spirituale cu cele spirituale. Ei constru-

iesc o învățătură mincinoasă pe câteva versete din Scrip-

tură, ignorând lumina mai mare care se găsește în alte pa-

saje ale Bibliei. Știu despre ce vorbesc, pentru că am auzit

cu urechile mele aceste lucruri.

Recent, pe când mă întorceam de la o slujire în pre-

dicare, am auzit un predicator la radio folosindu-se de 1

Corinteni 3:1-4 și predicând această doctrină mincinoasă

a creștinului carnal cum n-am mai auzit-o niciodată până

atunci. În esență, iată ce spunea el: “Nu lăsa pe nimeni să

te înșele cu privire la aceste versete, pentru că ele cu sigu-

ranță ne arată că există două feluri de creștini: unii care

sunt spirituali, și unii care sunt carnali și umblă în firea

pământească.” El a mai spus, “E adevărat, creștinii carnali

sunt o plagă pentru biserică; ei fac pe Dumnezeu să plângă

pentru că nu vor să umble după îndemnurile Duhului, dar


= 161 =

ei sunt totuși creștini și vor merge în Rai pentru că ei au

mărturisit că sunt credincioși.”

Și a continuat descriind pe acești creștini carnal ca

pe unii care nu se roagă, nu citesc Biblia, care se complac

în plăcerile senzuale ale lumii, care foarte rar merg la bise-

rică, care foarte rar dăruiesc un leu pentru lucrarea Dom-

nului, și care sunt îmbibați în lume și nu se disting din

lume! El a mai spus că partea tristă este că Dumnezeu nu

este capabil să îi facă pe aceștia să fie creștini spirituali,

pentru că El nu vrea să se amestece peste libera lor voință;

că chiar dacă ei nu și-au plecat capul înaintea lui Hristos

ca Domn al vieților lor, totuși El a fost obligat să îi ducă în

Rai pentru că ei și-au pus “încrederea” în El ca Mântuitor

al lor!

Am început să plâng pe când mă aflam la volanul

mașinii și auzeam această falsă evanghelie predicată, pen-

tru că acest profet mincinos alipea suflete prețioase de pă-

catele lor, promițându-le Raiul când în fapt ei erau pe dru-

mul către iad. Ceea ce spunea el era blasfemie, pentru că

această așa-zisă mântuire nu aduce nici o glorie lui Dum-

nezeu, ci mai degrabă Îl obligă pe Dumnezeu să mântu-

iască oameni rebeli în timp ce ei rămân în păcatele lor și

refuză să se supună autorității Lui ca Domn peste tot.


= 162 =

Am început atunci să mă rog Domnului să îmi dea

tăria să pot striga împotriva acestei învățături minci-

noase până când voi muri, și să arăt adevărata cale de

mântuire, care cheamă oamenii la o predare completă a

cheilor tuturor cămăruțelor inimilor noastre, și la o supu-

nere a vieților lor față de Isus Hristos ca Domn, care frânge

puterea păcatului.

CARNAL SAU SPIRITUAL ÎN ROMANI 8

Acest pastor care vorbea la radio a ignorat total lu-

mina mai clară care ni se oferă în alte pasaje ale Cuvântu-

lui lui Dumnezeu. Romani 8:5-9 spune: “În adevăr, cei ce

trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lu-

crurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndem-

nurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Și umbla-

rea după lucrurile firii pământești, este moarte, pe când

umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. Fi-

indcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăj-

mășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii

lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună. Deci, cei ce

sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă

nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul

lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva

Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”


= 163 =

Primul lucru care se poate spune despre aceste ver-

sete este că ele nu ne învață că apostolul ar trasa o linie de

demarcație între creștini lumești (carnali) și creștini spi-

rituali. Nicidecum! El trasează o linie de demarcație între

cei neregenerați și cei regenerați, între cei păgâni și cei ne-

prihăniți, între cei nemântuiți și cei mântuiți, între copiii

diavolului și copiii lui Dumnezeu!

Multora li se spune astăzi că aceste versete ar spune

că ar fi vorba aici despre creștini lumești sau carnali, care

umblă în mod obișnuit “după firea pământească,” și des-

pre creștini spirituali, care umblă în mod obișnuit “după

îndemnurile Duhului.” Nu e adevărat, o astfel de interpre-

tare este eronată, pentru că în Romani 8:3-4 scrie, “Dum-

nezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând,

din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemă-

nătoare cu a păcatului” – pentru ce motiv? - “pentru ca po-

runca [în original “neprihănirea cerută de” – n.trad.] Legii

să fie împlinită în noi.” Și cine sunt acești “noi”? – anume

cei ce umblă “nu după îndemnurile firii pământești, ci

după îndemnurile Duhului.” Vezi tu, neprihănirea Legii

va fi împlinită în copiii lui Dumnezeu, căci acesta a fost

motivul pentru care Hristos a murit și a înviat. Și întreb

din nou, în cine este această neprihănire împlinită? – nu-

mai cei care sunt născuți din nou prin Duhul lui Dumne-

zeu și sunt în Duhul, umblă după îndemnurile Duhului și

nu după îndemnurile firii pământești!85


= 164 =

Și iarăși, “În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnu-

rile firii pământești, umblă după lucrurile firii pămân-

tești,” cf. Romani 8:5. Ce semnificație are expresia “firea

pământească” aici? Are sensul de natura omenească decă-

zută, natura omului de dinainte de momentul când Duhul

lui Dumnezeu Își începe lucrarea în acea persoană. Este

vorba despre omul în starea lui nepocăită – născut, crescut

și educat în viață în această lume fără vreo acțiune a lui

Dumnezeu în el. El este dominat în mod consecvent de na-

tura în care este născut. Despre acest om carnal, firesc, se

spune aici că “umblă după lucrurile firii pământești.” El

nu umblă după acestea doar ocazional, ci continuu, și tân-

jesc și își îndreaptă gândirea către lucrurile lumești. De ce?

Pentru că ei își plac lor înșiși mai mult decât oricui. Aces-

tea sunt lucrurile care le oferă cea mai mare satisfacție, și

de aceea sunt lucrurile pe care le caută cu toată inima. As-

tfel, un om care umblă după lucrurile firii pământești este

un om care nu cunoaște nici pe Dumnezeu și nici pe Hris-

tosul Lui, a cărui minte este întunecată, și care este sepa-

rat de viața lui Dumnezeu. Prin contrast, tendința și încli-

nația vieților copiilor lui Dumnezeu sunt după neprihă-

nire și trăire sfântă, prin harul lui Dumnezeu.

Dar Romani 8:6 spune, “umblarea după lucrurile fi-

rii pământești, este moarte.” Ce spune apostolul aici? El

spune că omul care umblă după lucrurile firii pământești

sau ale lumii, așa cum este descris în versetul 5, este în


= 165 =

stare de moarte spirituală. El nu este un credincios carnal,

care ar merge în Rai după moarte doar pentru că a făcut o

mărturisire de credință și s-a făcut membru într-o bise-

rică. Nu! Ci el, fiind mort în greșelile și păcatele lui și

aflându-se pe calea către iad, va fi sub mânia lui Dumne-

zeu pentru vecie dacă harul suveran nu-l va face un om

spiritual. Da, el poate fi viu din punct de vedere fizic, dar

spiritual, el este un om mort. Față de Dumnezeu, el este

complet mort, așa că Dumnezeu este complet absent din

mintea lui; el trăiește ca și cum Dumnezeu n-ar exista.

Moartea spirituală înseamnă să fii în afara vieții lui Dum-

nezeu! De aceea, el se află în moarte, deși el e viu doar fizic.

Iată de ce el umblă după lucrurile firii pământești, acele

lucruri ale lumii pe care Dumnezeu le urăște, și este guver-

nat și controlat de natura sa păcătoasă. El este închis afară

de la viața lui Dumnezeu; și dacă moare în această stare, el

se va afla pentru toată veșnicia în afara vieții lui Dumne-

zeu. Nimic mai îngrozitor nu poate fi imaginat. Iată care

este sensul morții spirituale.

Observați acum ce spune versetul 6 despre omul

duhovnicesc: el “umblă după lucrurile Duhului” și are “vi-

ață și pace” pentru veșnicie. El este viu în Dumnezeu. “Și

viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singu-

rul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos, pe care L-ai tri-

mis Tu” (Ioan 17:3). Iată ce spune acum versetul 7: “Fi-


= 166 =

indcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăj-

mășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii

lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună.” Aceasta ex-

plică de ce umblarea după firea pământească este moarte:

dacă un om se află în vrăjmășie față de Dumnezeu, adică

este în răzvrătire activă împotriva Lui,86 el este evident

străin de viața lui Dumnezeu. Iată ce înseamnă să fii mort

spiritual.

Eu văd în aceste versete dovada clară că apostolul

nu compară și contrastează două feluri de creștini, ci mai

degrabă el compară și pune în contrast pe necreștin și pe

creștin, pe copilul celui rău, nemântuit și pierdut, și pe co-

pilul lui Dumnezeu, care este mântuit și păzit în Hristos.

Vezi tu, un om nu poate fi în același timp vrăjmaș împo-

triva lui Dumnezeu și creștin! Nu, nu există ideea de “creș-

tin carnal”, pentru că toți creștinii sunt oameni duhovni-

cești, care au fost născuți din Duhul, au primit o inimă

nouă și însăși natura lui Dumnezeu. Astfel, vedem că nu

se poate construi o doctrină ca aceea a creștinismului car-

nal pe baza pasajului din Scriptură din 1 Corinteni 3:1-4.

În Romani 8:5-9, Dumnezeu ne-a dat o înțelegere mai pro-

fundă, și ne arată că o astfel de doctrină nu există în Biblie!


= 167 =

OMUL DUHOVNICESC DIN ROMANI 8

„În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, um-

blă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după în-

demnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea

după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea

după lucrurile Duhului este viață și pace. Fiindcă umblarea după

lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu,

căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se su-

pună. Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul

lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul

lui Hristos, nu este al Lui.” - Romani 8:5-9

Omul duhovnicesc, sau creștinul adevărat, este

pus într-un contrast evident în pasajul din Romani 8:5-9

față de omul carnal, firesc. Acest om lumesc umblă după


= 168 =

lucrurile firii pământești (v. 5), este în stare de moarte spi-

rituală (v. 6), și în vrăjmășie (răzvrătire activă) împotriva

lui Dumnezeu. O astfel de persoană nu se supune Legii lui

Dumnezeu, și nici nu poate (v. 7); mai mult, el nu poate fi

plăcut lui Dumnezeu (v. 8). De aceea, el este respingător

înaintea lui Dumnezeu și se află sub mânia Lui dreaptă –

dacă harul suveran nu pătrunde în viața lui și nu îl

schimbă făcându-l o creație nouă în Hristos.

“UMBLAREA DUPĂ LUCRURILE DUHULUI ESTE VI-AȚĂ”

În versetul 9, apostolul face o declarație pe care nici

un om nu o poate ocoli sau nega, nici nu poate spune că

semnifică altceva decât ceea ce ea spune: “Dacă n-are ci-

neva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” De ce? Pentru că dacă

un om a fost născut din nou, regenerat prin Duhul lui

Dumnezeu, atunci el este un om duhovnicesc. Dumnezeu

a făcut în el și pentru el ceva măreț – anume a venit să lo-

cuiască în el prin Duhul Sfânt. Direcția și sensul vieții lui

s-au schimbat! Acum el are în interior viața lui Dumnezeu

locuind în el!

În Ezechiel 36:26-27, Dumnezeu ne spune urmă-

toarele, “Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh

nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi

da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi


= 169 =

face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți le-

gile Mele.” Da, iată ce face Dumnezeu pentru noi, nu noi

facem acestea. Aceasta este o lucrare care ne determină pe

noi să dorim să umblăm în Duhul și să umblăm după evla-

vie, neprihănire și sfințenie adevărată. Este o lucrare a ha-

rului de la început până la sfârșit, și asta Îi dă slavă lui

Dumnezeu; versetul 27 este categoric: “și să păziți și să îm-

pliniți Legile mele.” Noi vom umbla după lucrurile Duhu-

lui, prin harul lui Dumnezeu.

“Umblarea după lucrurile Duhului este viață” (Ro-

mani 8:6). Această afirmație este cheia întregii vieți creș-

tine, și motivul pentru care creștinul adevărat nu mai um-

blă după “mersul lumii acesteia” (Efeseni 2:2), ci după în-

demnurile Duhului. Domnul nostru a spus, “Eu le dau vi-

ața veșnică” (Ioan 10:28; 17:2-3); și “Eu am venit ca oile să

aibă viață, și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Da, această

viață reprezintă viața lui Dumnezeu locuind în copiii Lui.

De aceea, având în ei viața lui Dumnezeu, despre ei se spun

anumite lucruri care nu sunt valabile și pentru cei nerege-

nerați, nemântuiți, indiferent cât de religioși ar fi aceștia

de pe urmă, sau câte mărturisiri de credință ar face ei, câte

re-dedicări sau ce experiențe de credință ar pretinde ei că

au avut. Haideți să vedem câteva din aceste lucruri pe care

Romani 8 le spune despre copiii lui Dumnezeu.


= 170 =

ROMANI 8

1. Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce

sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii

pământești, ci după îndemnurile Duhului.

Versetul 1 ne învață că omul duhovnicesc nu se

mai află sub condamnare, pentru că el a trecut de la

moarte la viață; căci Hristos a șters complet dovezile de în-

călcare a Legii care l-ar fi condamnat și au atârnat mereu

de gâtul lui. Mântuitorul le-a luat și le-a pironit pe crucea

Sa (Coloseni 2:14), și astfel a înlăturat vina și pedeapsa

înaintea Dumnezeului sfânt pentru toate păcatele tuturor

celor care sunt ai Lui. Apoi El i-a curățit prin credința în

sângele Său prețios, și i-a îmbrăcat în haina neprihănirii

Sale nepătate, în care ei stau înaintea lui Dumnezeu prin

Fiul Său, fiind văzuți perfecți.

2. În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus,

m-a izbăvit de Legea păcatului și a morții.

Versetul 2 spune că legea Duhului de viață în Hris-

tos m-a făcut un om duhovnicesc, liber de legea morții și

a păcatului, astfel că acum am fost eliberat de sub conse-

cințele păcatului, adică moartea veșnică. Am devenit de

asemenea un slujitor al lui Dumnezeu, ale cărui roade

sunt acum arătate în sfințenie și ale cărui sfârșit sunt vi-

ața veșnică (Romani 6:22).


= 171 =

3. Căci-lucru cu neputință Legii, întrucât firea pă-

mântească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păca-

tul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului,

pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi,

care trăim nu după îndemnurile firii pământești, ci după

îndemnurile Duhului.

Versetul 4 ne arată că neprihănirea Legii este îm-

plinită în acest om duhovnicesc pentru că el este în Hris-

tos, și acum este capabil să umble după îndemnurile Du-

hului. Ca și David, el se delectează în Legea lui Dumnezeu

(Cuvântul lui Dumnezeu), și direcția vieții sale este să fie

plăcut lui Dumnezeu și să umble împlinind poruncile Lui,

aducând roadă în sfințenie.

5. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii

pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe

când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă

după lucrurile Duhului.

Versetul 5 ne spune că cel duhovnicesc umblă după

lucrurile Duhului. Mintea sa este fixată pe lucrurile lui

Dumnezeu; el se bucură de acestea cel mai mult. Așa că el

umblă după ele în Cuvântul lui Dumnezeu, în părtășia

sfinților, în închinarea publică alături de copiii lui Dum-

nezeu, și în viața sa privată de comuniune cu Dumnezeu.


= 172 =

6. Și umblarea după lucrurile firii pământești, este

moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este vi-

ață și pace.

Versetul 6 ne arată că omul duhovnicesc este acela

care are în el viața spirituală a lui Dumnezeu, și că el este

în pace cu Dumnezeu datorită uniunii sale cu Hristos și a

stării sale justificate înaintea Lui. El nu se mai află în stare

de moarte spirituală, și nu mai urăște pe Dumnezeu; dim-

potrivă, el găsește încântare în Dumnezeu, tânjește ca Du-

hul Sfânt să lucreze în el “plinătatea lui Dumnezeu” (Efe-

seni 3:19), prin sfințirea progresivă în viața sa. El dorește

ca să crească în credință ca astfel să fie plăcut lui Dumne-

zeu în toate lucrurile, pentru că el știe că cel neprihănit va

trăi prin credință și nu prin vedere (Romani 1:17).

12. Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii

pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.

13. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar

dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți

trăi.

Versetele 12-13 arată că el nu mai este dator firii

pământești ca să trăiască umblând după îndemnurile ei;

căci dacă ar trăi după îndemnurile firii pământești, viața

lui Dumnezeu nu este în el, și astfel va muri. Dar pentru că

viața lui Dumnezeu se află în el, el dorește prin Duhul să


= 173 =

dea morții faptele trupului (să dea morții faptele naturii

pământești), astfel ca el să trăiască pentru Dumnezeu.

14. Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dum-

nezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15. Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai

aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să

strigăm: „Ava! adică: Tată!”.

16. Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul

nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu:

17. Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori:

moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu

Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să

fim și proslăviți împreună cu El.

Versetele 14-17 ne învață că deoarece omul duhov-

nicesc este acum copil al lui Dumnezeu, cea mai mare do-

vadă pe care el o are pentru sufletul său că acest lucru este

adevărat, o reprezintă faptul că el se recunoaște ca fiind

condus de Duhul: “Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul

lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” O astfel de per-

soană a primit Duhul înfierii, și de aceea ea strigă, “Ava,

adică Tată.” El cunoaște că Dumnezeu este Tatăl lui; acest

lucrul este o realitate pentru el, pentru că Duhul Sfânt

aduce mărturie împreună cu duhul lui în acest sens. De

aceea, el este moștenitor al lui Dumnezeu și împreună


= 174 =

moștenitor cu Hristos. El cunoaște lucrarea interioară a

Duhului Sfânt prin care el a primit arvuna moștenirii sale,

așa că tânjește în el, așteptând înfierea, adică răscumpăra-

rea trupului său (v. 23).87

24. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar

o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce

se vede, se mai poate nădăjdui?

25. Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aștep-

tăm cu răbdare.

Versetele 24-25 ne arată că el cunoaște prin expe-

riență că trăiește cu speranță – în speranța și așteptarea

fericită a venirii Domnului Isus Hristos, Care îi va da un

trup nou și îl va lua să fie cu El pentru veșnicie, într-un loc

al odihnei și sfințeniei unde nu va mai fi păcat.

28. De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează

împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și

anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.

Versetul 28 ne pune înainte acest adevăr: “toate lu-

crurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe

Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați

după planul Său.” Duhul Sfânt îl învață de asemenea pe

credincios că Dumnezeu l-a cunoscut din veșnicie, l-a in-

clus în planul predestinării lui Dumnezeu ca să fie confor-

mat asemănării Fiului Său iubit. Și fiind predestinat,


= 175 =

Dumnezeu l-a și chemat apoi prin Duhul Său, îl justifică în

Hristos, și în ziua de apoi îl va glorifica în Mântuitorul său

binecuvântat pentru veșnicie (v. 29-30).

De asemenea, el știe că Satana, lumea, firea pămân-

tească, și nici chiar el însuși, nu pot aduce nici o acuzație

împotriva lui înaintea lui Dumnezeu, pentru că Însuși

Dumnezeul Triunic este Acela care l-a justificat și l-a soco-

tit îndreptățit în Hristos. Și fiind unul din aleșii lui Dum-

nezeu, nu se mai poate aduce nici o acuzație împotriva lui

în Rai. El știe de altfel că Hristos nu îl va condamna, pen-

tru că El a murit pentru el, a înviat pentru el, și acum este

la dreapta lui Dumnezeu ca Avocat al lui, loc unde El tră-

iește și mijlocește pentru el până când tot El îl va duce în

cer în slavă (v. 33-34). Apoi, pentru a sigila această în-

treagă tranzacție a dragostei și harului în Hristos pentru

sufletul său, omul duhovnicesc învață din versetele 35-39

că nu există absolut nimic care să îl poată separa de dragos-

tea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul lui!

OMUL DUHOVNICESC

Datorită tuturor acestor lucruri, pe care Dumne-

zeul Triunic le-a lucrat în sufletul său prin Duhul Sfânt, și

pe care le-a asigurat pentru el în sângele și neprihănirea

lui Hristos, el este un om duhovnicesc, un om locuit de

Duhul Sfânt, și astfel el umblă după îndemnurile Duhului.


= 176 =

El dorește să umble pe această cale a neprihănirii și sfințe-

niei adevărate; el urăște orice altă cale, și dorește să aducă

laude Celui care l-a chemat de la întuneric la lumina mi-

nunată a harului Lui neschimbător. Acestea sunt direcția

și sensul vieții sale, și astfel el poate spune împreună cu

apostolul Pavel următoarele,

“Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar

nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe

care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul

lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși

pentru mine” (Galateni 2:20).

Dar contrastul din Romani 8 este cu omul care încă

umblă după lucrurile firii pământești, care umblă după

acestea, și care se pretinde creștin carnal. Acesta nu cu-

noaște nimic din toate aceste lucruri care fac pe copiii lui

Dumnezeu niște oameni duhovnicești, pentru că aceste

lucruri se pot discerne numai spiritual și numai de aceia

care au fost născuți din nou prin Duhul Sfânt, care au fost

mântuiți prin har, și prin credință au intrat în acea uniune

vie cu Hristos. Întrebarea care se pune este următoarea:

După ce umbli tu – după lucrurile firii pământești, sau

după cele ale Duhului? Nu există un teren de mijloc al creș-

tinismului carnal, “umblarea după lucrurile firii pămân-

tești, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhu-

lui este viață și pace” (Romani 8:6).


= 177 =

Ultimele mele cuvinte și ultima mea rugăciune

este ca Dumnezeu, prin Duhul Lui, să trezească pe fiecare

dintre voi, aceia care sunteți înșelați de această greșeală

fatală a “creștinismului carnal”, înainte ca să fie prea târ-

ziu, astfel ca El să vă elibereze de mânia care vine, să fiți

justificați numai prin credința în Domnul Isus Hristos –

nu doar prin credință, ci prin credința care aduce roadă în

fapte bune. Căci, conform cu Iacov 2:17, “credința: dacă n-

are fapte, este moartă în ea însăși.” Aceste lucruri le-am re-

petat continuu înaintea voastră aici. Evanghelia “crești-

nismului carnal” este o evanghelie falsă care nu poate

conduce la faptele neprihănirii și sfințeniei, iar Scripturile

vorbesc clar că “fără sfințenie, nimeni nu va vedea pe

Domnul” (Evrei 12:14).


= 178 =


= 179 =

NOTE EXPLICATIVE

1. creștinismul liber… majoritatea covârșitoare a creștinilor

… înșelați – Justificarea este fără plată și numai prin cre-

dință. “Creștinismul liber” se descrie prin învățătura falsă că

un om poate fi creștin adevărat fără a primi de la Dumnezeu

regenerarea spirituală [nașterea din nou – n.trad.] care să

conducă la o sfințenie reală, chiar dacă imperfectă în această

viață (vezi Evrei 12:14). Prin “creștini” autorul înțelege pe

aceia care “pretind că sunt creștini.” Convingerea autorului

este că majoritatea acestora nu sunt creștini cu adevărat.

Deși Isus nu a spus “majoritatea,” El totuși a spus că “mulți”

Îi vor spune Domn, dar vor descoperi că vor fi respinși de El.

Gândește-te cu atenție la Matei 7:21-23. – nota editorului

2. lascivitate – poftă nestăpânită (vezi Iuda 1:4).

3. au crezut…tot ceea ce este necesar…nu ne arată o astfel de

învățătură – să ne fie clar, justificarea este numai prin cre-

dință (vezi Romani 4:5). Cei care sunt mântuiți numai prin

har și numai prin credință sunt denumiți “lucrarea lui Dum-

nezeu”, creați pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a


= 180 =

pregătit ca să umble în ele (vezi Efeseni 2:8-10). Aceasta este

denumită sfințire (vezi 1 Tesaloniceni 4:3). Ceea ce autorul

vrea să trateze aici este respingerea învățăturii privind sfin-

țirea de către unii oameni. – nota editorului

4. Vezi 1 Ioan 1:5 – 2:6; Romani 7:14-25.

5. după ce a văzut că păcatul lui i-a cauzat lui Hristos moar-

tea, acest om nu mai vrea nimic din ceea ce ține de lumea

aceasta – faptul de a vedea că Hristos a suferit pentru păcat

este cu siguranță un motiv suficient pentru a urî păcatul. To-

tuși, acesta nu este singurul motiv bun. Psalmistul a urât pă-

catul pentru că iubea poruncile lui Dumnezeu (vezi Psalmii

119:127-128). – nota editorului

6. ea a dat la moarte pe Hristos – este important să vedem că

în esență Dumnezeu Însuși a dat la moarte pe Hristos, nu pă-

catele noastre sau lumea. Păcatele noastre au fost aruncate

asupra lui Hristos de către Dumnezeu; El a fost lovit de Dum-

nezeu; sufletul Lui a fost oferit drept jertfă pentru păcat de

către Cel Preaînalt; Hristos Însuși Și-a dat sufletul la moarte

(vezi Isaia 53:6,10,12).

7. pofta ochilor – în acest context, este vorba despre dorința pă-

cătoasă de a avea ceea ce se vede cu privirea (vezi Matei 5:28).

8. lăudăroșia vieții – poate fi mai bine înțeleasă ca o laudă de-

șartă a vieții sau referitoare la resursele pe care se bizuie vi-

ața (a se vedea Thayer’s Greek Lexicon). – nota editorului


= 181 =

9. a da morții − “a face ceva să moară…a executa la moarte, a

ucide… a distruge puterea sau tăria cuiva” (vezi Thayer’s

Greek Lexicon).

10. singura diferență între mine și creștinul firesc... – citito-

rul este avertizat să nu judece ca adevărat sau fals în funcție

de experiența altora. Noi suntem asigurați de credința noas-

tră numai în baza cercetării proprii în acord cu Scriptura

(vezi Isaia 8:19-20; Ioan 17:17) – nota editorului

11. el dorește să le dea morții....el s-a “dezbrăcat de omul cel

vechi, cu faptele lui” – acest pasaj ne oferă un motiv să dăm

morții păcatul, în loc să ne prezentăm doar dorința de a face

acest lucru, chiar și în mod explicit. – nota editorului

12. Hristos a venit să mântuiască pe ai Săi din păcatele lor, și

nu să-i mântuiască în păcatele lor – Cu siguranță fără sfin-

țenie, nici un om nu poate vedea pe Domnul (vezi Evrei

12:14), dar există un sens în care noi suntem mântuiți ÎN pă-

catele noastre, adică suntem mântuiți la momentul când

suntem încă în starea de păcătoși (vezi Romani 4:5). Ideea

autorului este că Dumnezeu nu îi lasă pe copiii Lui într-o as-

tfel de stare, ci îi conformează cu asemănarea lui Hristos

(vezi Romani 8:29; Efeseni 2:8-10). – nota editorului

13. unele realități despre Isus – Cititorul este avertizat: cre-

dința adevărată este în Domnul Isus Hristos, care a trăit cu

adevărat în istorie, a Cărui viață este înregistrată cu acura-

tețe în Scriptură. Toți cei care cred în acest Isus istoric vor fi

mântuiți (vezi Ioan 20:30-31). Această credință presupune

înțelegerea și credința în adevărul despre Isus așa cum este


= 182 =

El prezentat în Evanghelie (vezi 1 Ioan 5:1). O astfel de cre-

dință produce fapte bune. Dar credința nu este dată de fapte

(vezi Galateni 2:16). Când faptele bune sunt absente, presu-

pusa “credință” nu este adevărată. Se spune despre ea că este

“moartă” (Iacov 2:17-18). Poate fi moartă pentru că nu este

credința în Evanghelia lui Hristos, ci doar o credință despre

Dumnezeu sau despre alte adevăruri (vezi Iacov 2:19). Ea

poate fi moartă pentru că reprezintă o înțelegere mentală a

Evangheliei, fără o încredere în adevărurile ei. În legătură cu

această “credință moartă” suntem noi avertizați. – nota edi-

torului

14. Știai că adesea oamenii obișnuiți… − Autorul vorbește în

termeni generali, la fel ca în multe alte locuri din această lu-

crare. Totuși, el pune degetul pe rană în privința unui pericol

foarte real. Cititorul este îndemnat să manifeste răbdare, să

urmărească principala idee a autorului, să o examineze în lu-

mina Scripturii, și să ia aminte la ceea ce este adevărat. – nota

editorului

15. accentul este pus în continuare pe desfătare... – Viața creș-

tină este o viață de bucurie (vezi Ioan 15:11; Romani 15:13;

Galateni 5:22) și unele lucruri enumerate în paragrafele an-

terioare nu sunt păcătoase în sine. Mai mult, mântuirea cu

siguranță “redirecționează pe păcătos” într-un sens (vezi

Faptele Apostolilor 26:18). Totuși, ideea este că în conver-

tire, credinciosul este adus sub domnia lui Hristos. Nu doar

că păcatul este părăsit, ci și lucrurile permise sunt puse în

supunere față de Dumnezeu. Folosirea incorectă a lucrurilor

permise poate să ducă pe om în iad. În pilda semănătorului,


= 183 =

Hristos spune că pofta (sau dorința) “lucrurilor” îneacă Cu-

vântul făcând pe om neroditor (vezi Marcu 4:19) – aceste alte

lucruri nefiind reprezentate exclusiv de lucrurile păcătoase.

Chiar și familia, prietenii sau cariera pot deveni idoli. Harul

lui Dumnezeu ne aduce să supunem toate aceste lucruri lui

Isus (vezi Matei 10:37; Luca 14:26, 33).

16. justificarea și sfințirea sunt două fațete ale aceleiași mo-

nede – deși nu sunt același lucru, ele se regăsesc mereu îm-

preună.

17. spunându-I să te ucidă – În anumite locuri, autorul a făcut

în mod intenționat obscură modalitatea în care noi venim la

Dumnezeu. Pavel ne prezintă calea lui Dumnezeu foarte sim-

plu: “Crede în Domnul Isus Hristos, și vei fi mântuit…” (vezi

Faptele Apostolilor 16:30-31). O astfel de credință include în

mod obligatoriu pocăința, care este o schimbare a minții

(vezi Thayer’s Greek Lexicon). Ea se manifestă apoi prin fapte

bune (vezi Iacov 2:18), fiindcă este imposibil ca cineva care

crede cu adevărat Evanghelia să trăiască în mod continuu ca

și cum n-ar crede-o (vezi 1 Ioan 2:4). – nota editorului

18. “ Căci ...prin ascultarea unui singur om, cei mulți vor fi

făcuți neprihăniți” – Expresia“ vor fi făcuți neprihăniți” în

acest pasaj nu se referă la sfințenia personală a credinciosu-

lui, ci la poziția sa neprihănită de care se bucură acesta ex-

clusiv datorată neprihănirii perfecte a lui Hristos, care sa

fost pusă în contul păcătosului prin justificare. Contextul

acestui pasaj compară imputarea păcatului lui Adam și a ne-


= 184 =

prihănirii lui Hristos urmașilor lor. Aceasta sugerează că ne-

prihănirea asociată cu domnia harului, menționată în verse-

tul 21, este de asemenea neprihănirea lui Hristos, și nu as-

cultarea credinciosului. Acest lucru este important de notat,

pentru că autorul folosește acest pasaj pentru a descrie as-

cultarea credinciosului. Prin contrast, William Hendricksen

a considerat că neprihănirea de care se vorbește aici este “nu

o neprihănire produsă de om, ci o neprihănire imputată de

Dumnezeu. Prin această neprihănire harul a triumfat asupra

păcatului. Vedeți [Romani] 1:17; 3:21-24; 5:17.” (New Testa-

ment Commentary: Exposition of Paul’s Epistle to the Romans,

Baker Book House, 1980; 185). – n.ed.

19. moartea – vezi Eclesiastul 12:7 și Efeseni 2:1-10, 4:17-18.

20. pierduți pentru totdeauna – adică pierduți dacă ei nu vin la

Hristos (vezi Ioan 8:24).

21. a doua moarte în iad – “moarte” descrie starea prezentă a

celor care umblă după pofta firii pământești (vezi Romani

8:6; Efeseni 2:1, 5). “A doua moarte” descrie pedeapsa pe care

o vor suferi cei care mor într-o astfel de situație (vezi Apoca-

lipsa 21:8).

22. vezi “să te ucidă”, nota de subsol 17.

23. Aceasta este ceea ce Dumnezeu ne arată atunci când ne

convinge de păcat – Autorul enumeră unele din aceste ade-

văruri foarte importante; totuși, Scriptura nu spune că o cu-

noaștere a tuturor acestor lucruri însoțește în mod obligato-

riu convingerea adevărată de păcat – să luăm drept exemplu


= 185 =

tâlharul de pe cruce (Luca 23:40-43). Nu avem nici o dovadă

biblică că toate lucrurile enumerate aici au fost clare tâlha-

rului. Totuși, datorită faptului că el a fost adus cu adevărat

la Hristos, convingerea sa de păcat pare că a fost autentică. –

nota editorului

24. creștinismul-ușor – vezi descrierea făcută acestui termen

în capitolul 1.

25. dacă trăiești în păcat, atunci nu ești mântuit – Aceasta nu

vrea să spună că cel credincios este pierdut atunci când el

poate aluneca în păcat și apoi se pocăiește de el. Autorul su-

bliniază că aici este vorba despre un stil de viață păcătos, o

obișnuință de a păcătui fără pocăință. Dacă aceasta este situ-

ația, atunci Scripturile indică faptul că persoana aceea nu a

fost mântuită niciodată (vezi 1 Ioan). - nota editorului

26. Vezi 1 Corinteni 15:16-20.

27. Vezi 1 Ioan 5:12 și 2 Corinteni 13:5.

28. ajunge în Rai, prin predicile sale – adică să predice ca și

cum ar fi un creștin adevărat și ar merge în Rai la moartea sa,

deși el nu era creștin!

29. ale căror nume erau în registrele bisericii – probabil că nu

în sens strict literal; totuși, aceasta ar fi consecvent cu o

formă de evlavie. – nota editorului

30. hulitori – “care vorbesc urât, jignitori, abuzivi, blasfemia-

tori” (vezi Thayer’s Greek Lexicon).


= 186 =

31. neascultători de părinți – acest pasaj nu trebuie limitat la

copii, căci în verset se vorbește despre “oameni” – n.ed.

32. fără evlavie – “nesfinți, neevlavioși, păgâni” (vezi Thayer’s

Greek Lexicon).

33. neînduplecați – “fără stăpânire…care nu pot fi convinși să

facă un legământ, implacabili” (vezi Thayer’s Greek Lexicon).

34. clevetitori – “gata să jignească, calomniatori, acuzând fals

…un calomniator, jignitor, ofensator...” (vezi Thayer’s Greek

Lexicon).

35. stăpânire de sine – vezi Galateni 5:23. “auto-control…vir-

tutea cuiva de a își stăpâni dorințele și pornirile, în special

dorințele senzuale” (vezi Thayer’s Greek Lexicon). Umblarea

în blândețe și bunătate cu siguranță implică stăpânire de

sine.

36. am abandonat vechea viață și acum umblăm în viața cea

nouă în Hristos Isus! – Scriptura continuă cu aceste cuvinte:

“… nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru

îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea

făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:4).

37. Singura ta speranță – Catehismul Heidelberg (1563) pune

întrebarea, “1. Care este singura ta mângâiere în viață și în

moarte? Răspuns: este că eu, cu trupul și sufletul meu, atât

în viață cât și în moarte, nu aparțin mie însumi, ci Mântuito-

rului meu credincios Isus Hristos; care, cu sângele Lui pre-

țios, a satisfăcut pe deplin pedeapsa pentru toate păcatele


= 187 =

mele, și m-a eliberat de toată puterea diavolului; și astfel El

mă păstrează ca nici un fir de păr să nu cadă din capul meu

fără voia Tatălui meu ceresc; da, ca toate lucrurile să fie su-

puse mântuirii mele, și astfel, prin Duhul Său Sfânt, El mă

asigură de asemenea de viața veșnică și mă face să doresc și

să fiu gata să trăiesc pentru El cu sinceritate.”

38. lăudăroși – “cineva care pretinde ceva ce nu are…” (vezi

Thayer’s Greek Lexicon).

39. trufași – “arătându-se mai grozav decât alții, superiori al-

tora, care se face remarcat peste alții, pre-eminent…cu o

evaluare de sine dincolo de meritele sau calitățile sale, dis-

prețuind pe alții și chiar tratându-i cu sfidare, aroganță”

(vezi Thayer’s Greek Lexicon).

40. îngâmfați – “a se înfumura …a se lăuda cu sine, a se umfla

de mândrie, impertinent…a se umfla în sine …a fi orbit de

mândrie și laudă de sine, a cădea de nebun sau prost prin

mândrie …a fi încețoșat, amețit de mândrie” (vezi Thayer’s

Greek Lexicon).

41. Vezi Luca 18:11-12.

42. disprețuitori față de cei buni – “care se împotrivesc evla-

viei și oamenilor evlavioși” (vezi Thayer’s Greek Lexicon).

43. pocăință – schimbare a minții. Rodul pocăinței este atunci

când schimbarea minții se manifestă în fapte, precum pără-

sirea păcatului (vezi Matei 3:8; Faptele Apostolilor 26:20).

Cuvântul grec are sensul de “a-și schimba opinia,” nu de “a-i


= 188 =

părea rău” după cum cred unii. A. T. Robertson (teolog bap-

tist grec): “Problema este că în cuvântul “a se pocăi” are sen-

sul de “a-i părea rău din nou” plecând de la cuvântul latin re-

poenitet (impersonal). Ioan nu a chemat oamenii să le pară

rău, ci să se schimbe (să gândească diferit) în atitudinile din

mințile lor.” – nota editorului

44. să accepte mental câteva pasaje atent alese din Scriptură

– Aceasta poate fi înțeleasă greșit. Mântuirea este promisă ce-

lor care acceptă cu mintea lor Scriptura. Evanghelia este pre-

dicată prin afirmarea adevărurilor Scripturii (vezi Faptele

Apostolilor 17:2-4). Viața veșnică este promisă celor care

cred o astfel de declarație (vezi Ioan 2:31). A crede înseamnă

a gândi (care este un lucru “mental”) că este adevărat (ceea ce

înseamnă a “accepta””). Toți cei care cred astfel își demon-

strează credința lor printr-o viață de sfințenie (vezi Iacov

2:18; Evrei 12:14; 1 Ioan 1:5-2:29). Scripturile afirmă că

aceia care pretind că au comuniune cu Dumnezeu dar trăiesc

în păcat (ca un stil de viață) sunt mincinoși (vezi 1 Ioan 1:6-

7). Prin expresia “câteva pasaje atent alese din Scriptură”, au-

torul înțelege o selecție trunchiată a Bibliei care intenționat

nu prezintă câteva caracteristici esențiale ale Evangheliei.

Un astfel de mesaj nu este Evanghelia biblică. Astfel, se poate

ca un astfel de mesaj să fie crezut de oameni, dar ei rămân

neconvertiți și continuă viețile lor în păcat (vezi Iacov 2:19).

– nota editorului

45. Din 2 Timotei 3:5 – cuvântul grec tradus aici ca evlavie, “este

în mod uzual folosit în epistolele pastorale [adică 1Timotei,

2 Timotei, Tit] ca făcând referire la credința adevărată, adică


= 189 =

la creștinism (vezi 1 Timotei 2:2; 3:16; 4:7, 8; 6:3, 6, 11; Tit

1:1; ceea ce învățătorii mincinoși vedeau ca pe un mijloc de

câștig material în 1 Timotei 6:5). A doua parte a acestei afir-

mații, care spune că acești oameni au negat “puterea ei”,

arată că termenul [evlavie]…(antecedentul [puterii]…) este

folosit cu sensul de creștinism. Astfel, Pavel spune că mulți,

între care sunt și învățătorii mincinoși, pretind că sunt creș-

tini și se angajează să arate o formă de creștinism, fără însă a

experimenta realitatea creștinismului” - George W. Knight

III, The Pastoral Epistles: A Commentary on the Greek Text,

Eerdmans & Paternoster, 1992; p.432.

46. Mișcarea de Eliberare a Femeilor – o expresie obișnuită a

mișcării care urmărește să spună că femeia este tratată ine-

gal față de bărbat. Biblia spune că femeile au valoare spiritu-

ală egală cu bărbații înaintea lui Dumnezeu, dar ea arată că

fiecare au primit roluri diferite în guvernarea familiei și bi-

sericii. – n.ed.

47. “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți …” – întrucât

această poruncă afirmă corectitudinea faptului de a iubi pe

aproapele cu aceeași dragoste pe care o avem față de noi în-

șine, noi învățăm că există o dragoste de sine care este legi-

timă. Oamenii caută binele pentru sine. Datorită păcatului,

ei confund răul cu binele și îl caută în mod greșit. Noi sun-

tem chemați să căutăm ceea ce Dumnezeu declară în Cuvân-

tul Său ca fiind bun, atât pentru noi cât și pentru alții.

Aceasta include mântuirea (vezi Faptele Apostolilor 2:40) și

sfințenie (vezi Evrei 12:14). Binele pe care Dumnezeu îl are


= 190 =

pentru copiii Lui depășește de departe plăcerile temporare

ale păcatului (vezi Matei 19:27-29). – nota editorului

48. Filipeni 3:4-9 – cititorul este încurajat să citească acest pasaj

folosind o traducere responsabilă a Bibliei, pentru a vedea ce

anume a spus Pavel. Alte pasaje care tratează viața anteri-

oară a lui Pavel (când el se numea “Saul”) și/sau convertirea

sa pot fi consultate și aduc mult ajutor în înțelegerea acestor

afirmații: Faptele Apostolilor 7:54-60; 9:1-31; 22:1-21; 23:1-

6; 26:1-29; Galateni 1:11-24; 1 Timotei 1:11-17. – n.ed.

49. Romani 7:9 – “ Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam”

Sensul acestei afirmați este în mod obligatoriu determinat

de ceea ce este înainte de ea. Dacă păcatul “fiind mort” [vezi

Romani 7:8] are sensul de a trece neobservat și neconștienti-

zat, atunci prin trăiam, Pavel trebuie să fi spus că era vorba

de o starea de siguranță și de o exceptare de la turbulențele

și manifestarea păcatului în inima sa, pe care altfel le-a ex-

perimentat după aceea … Dar când a venit porunca (adică a

fost descoperită cunoașterii sale, a fost revelată lui în autori-

tatea ei și în profunzimea și sensul spiritual a ceea ce ea cere)

păcatul a înviat …A fost descoperit conștiinței sale…și eu am

murit. După cum prin a fi viu însemna a sta indiferent într-o

pretinsă stare de siguranță și bunătate, fiind mort trebuie să

însemne exact contrariul…o stare de ruină izvorâtă dintr-un

simț al pericolului și al conștientizării faptului că e vinovat”

[sublinierea noastră] Charles Hodge, A Commentary on Ro-

mans, The Banner of Truth Trust, 1975; p. 224.


= 191 =

50. au umblat după ea – “a se întinde [la maximum] pentru a

atinge sau a apuca ceva, a se duce după ceva sau a dori

ceva…” (vezi Thayer’s Greek Lexicon).

51. Vezi Exod 20.

52. lăcomie (sau invidie) – vezi Marcu 7:22; Efeseni 4:19. “do-

rință lacomă de a avea mai mult; lăcomie, avariție” (vezi Tha-

yer’s Greek Lexicon).

53. trei metri de pământ – adâncimea la care sunt îngropate

trupurile moarte.

54. Vezi Luca 8:14.

55. A se vedea Amplified Bible, Old Testament © 1965, 1987 by

the Zondervan Corporation; New Testament © 1958, 1987

by The Lockman Foundation. Citatele sunt folosite cu permi-

siune.

56. iubitori de plăceri − Strong’s Concordance (cuvântul 5369):

“voluptoși, plini de plăcere.”

57. Un studiu biblic ar trebui să se focalizeze, însoțit de rugă-

ciune, asupra cuvântului acesta în formele originale din

greacă, ebraică și aramaică, studiind apoi folosirea lui în

Scriptură. În acest caz, cuvântul în cauză este în forma din

limba greacă folosit cu sensul de “iubitori de plăceri.” Chiar

dacă ar putea să ofere unele idei bune, totuși definirea aces-

tei expresii ca “plăceri senzuale și distracții zadarnice” nu


= 192 =

este cea mai bună modalitate de a defini cuvântul “senzu-

ale”. – n.ed.

58. senzual – cuvântul tradus cu sensul de “senzual” în Biblia

Authorized Version (vezi Iacov 3:5; Iuda 1:19) este de aseme-

nea tradus ca “lumesc” (vezi 1 Corinteni 2:14; 15:44, 46).

Conform cu Bauer, Arndt, și Gingrich, Greek-English Lexicon

of the New Testament and Other Early Christian Literature (Se-

cond Edition), cuvântul are sensul de “ceva care ține de su-

flet sau viață, în literatură însemnând întotdeauna viața din

lumea naturală și tot ce ține de ea, în contrast cu lumea su-

pranaturală…” – n.ed.

59. Vezi Romani 8:7.

60. Vezi 1 Corinteni 7:29-31.

61. Vezi Efeseni 2:5-10; Ioan 6:44, 65; Romani 8:7-9.

62. Vezi 2 Corinteni 5:17.

63. nu ți-ai văzut niciodată situația pierdută – Evident că toți

oamenii, inclusiv creștinii, au o cunoaștere deficitară a păcă-

toșeniei personale (vezi Ieremia 17:9). Dacă cineva a venit la

Hristos în termenii Evangheliei și umblă în sfințenie, nu are

nevoie să își tortureze mintea cu privire la faptul că înțelege-

rea inițială a stării sale pierdute a fost imperfectă. Promisiu-

nea vieții este făcută celor care cred în Hristos (vezi Ioan

3:16, 36; 5:24; 6:47). – nota editorului

64. mortificare – a da morții, a ucide.


= 193 =

65. A se vedea ultima notă de subsol de la capitolul 6.

66. descrisă în 2 Corinteni 7:11 – acest pasaj descrie mai de-

grabă rodul pocăinței decât să ne ofere o definiție a ei (vezi

Matei 3:8; Faptele Apostolilor 26:20). – nota editorului

67. Parte din materialul care urmează se află în categoria apli-

cațiilor mai degrabă decât în categoria definițiilor. Cititorul

trebuie să ajungă la o înțelegere a termenilor examinând de-

finițiile din limba greacă și exemplele folosite. (Notă: același

cuvânt grec poate fi tradus prin cuvinte diferite în pasaje di-

ferite).

68. atenție – “o nerăbdare …strădanie, sârguință…” (vezi Tha-

yer’s Greek Lexicon). Termen folosit în Marcu 6:25; Luca 1:39;

Romani 12:8, 11; 2 Corinteni 7:11-12; 2 Corinteni 8:7-8, 16;

Evrei 6:11; 2 Petru 1:5; Iuda 1:3.

69. mărturisi orice păcat – mărturisirea oricărui păcat este im-

posibilă. Unele păcate le comitem și nu suntem conștienți de

ele (vezi Levitic 4:13-14; Psalmii 19:12). Trebuie să ne măr-

turisim păcatele de care suntem conștienți și să mulțumim

lui Dumnezeu că iertarea noastră este bazată pe Hristos, nu

pe mărturisirea noastră (vezi 1 Ioan 1:9-2:2).

70. curățire de tine însuți – “a vorbi în apărarea ta …” (vezi

Thayer’s Greek Lexicon). Folosit în Faptele Apostolilor 22:1;

25:16; 1 Corinteni 9:3; 2 Corinteni 7:11; Filipeni 1:7, 17; 2 Ti-

motei 4:16; 1 Petru 3:15.

71. indignare – folosit în 2 Corinteni 7:11.


= 194 =

72. teamă – “frică, groază, teroare…reverență, respect…” (vezi

Thayer’s Greek Lexicon). Folosit în Matei 14:26; 28:4, 8; Marcu

4:41; Luca 1:12, 65; 2:9; 5:26; 7:16; 8:37; 21:26; Ioan 7:13;

19:38; 20:19; Faptele Apostolilor 2:43; 5:5, 11; 9:31; 19:17;

Romani 3:18; 8:15; 13:3, 7; 1 Corinteni 2:3; 2 Corinteni 5:11.

73. dorință de dreptate – “tânjire după…” (vezi Thayer’s Greek

Lexicon). Folosit în 2 Corinteni 7:7, 11.

74. zel – “încântare a minții, ardoare, vervă a duhului …zel, ar-

doare în a îmbrățișa, în a căuta, în a apăra…zel în numele sau

pentru cineva sau ceva…indignare încrâncenată, zel punitiv

…o rivalitate cu dorință de revanșă, gelozie…” (vezi Thayer’s

Greek Lexicon). Folosit în Ioan 2:17; Faptele Apostolilor 5:17;

13:45; Romani 10:2; 13:13; 1 Corinteni 3:3; 2 Corinteni 7:7,

11; 9:2; 11:2; 12:20; Galateni 5:20; Filipeni 3:6; Coloseni 4:13;

Evrei 10:27; Iacov 3:14, 16.

75. revanșă – “răzbunare; pedeapsă, revanșă…pedepsirea

cuiva …” (vezi Thayer’s Greek Lexicon). Folosit în Luca 18:7-

8; 21:22; Faptele Apostolilor 7:24; Romani 12:19; 2 Corinteni

7:11; 2 Tesaloniceni 1:8; Evrei 10:30; 1 Petru 2:14.

76. Vezi notița de subsol de la finele capitolului 6 despre pocă-

ință.

77. Vezi Matei 23:12-14.

78. femei ușuratice – “femei de moravuri ușoare …” (vezi Tha-

yer’s Greek Lexicon).


= 195 =

79. Destrăbălările lor – “distrugere …risipă…ruinare, pierdere

… distrugere care conduce la pierderea vieții veșnice, la ru-

ină veșnică și pierzare veșnică” (vezi Thayer’s Greek Lexicon).

80. înșelătoare – “mulate; formate într-ul fel, cum ar fi mula-

jele din ceară, argilă sau piatră” (vezi Thayer’s Greek Lexicon).

81. Vezi notița de subsol despre creștinismul ușor de la începu-

tul capitolului 1.

82. Dumnezeu nu mântuiește un om în păcatele lui – adică El

nu mântuiește pe un om ca să continue într-o viață de păcat.

Dar Dumnezeu justifică pe cel păcătos (vezi Romani 4:5); și

pe aceia pe care El îi justifică, El îi face să umble în ascultare

de poruncile Sale (vezi 1 Ioan 1:5 - 2:29). – n.ed.

83. Acest capitol este disponibil separat ca broșură la Chapel Li-

brary.

84. comparând lucrurile spirituale cu adevărurile spirituale

– „’comparând’…nu se potrivește foarte bine aici. Cea mai

bună exprimare este cea dată de înțelesul original, anume de

a ‘combina’…ideea cea mai naturală ar fi de a, ‘combina ide-

ile spirituale …cu cuvintele spirituale’…Aceasta are sens în

armonie cu prima parte din versetul 13”— A. T. Robertson,

Word Pictures in the New Testament, Broadman Press, 1931;

p. 88-89.

“Singura interpretare corectă este aceea de a lua [cuvântul

grec tradus în Authorized Version cu sensul de ‘comparând’]

în original [adică, ‘combinând’] și [cuvântul grec tradus ca


= 196 =

‘lucruri spirituale’ în Authorized Version] ca fiind neutru

…având sensul de a uni lucrurile spirituale care sunt subiec-

tul discuției … cu acele forme și cuvinte care sunt spuse de

Duhul Sfânt” - Christian Friedrich Kling, The First Epistle of

Paul to the Corinthians, Charles Scribner & Co., 1868; 61; din

Lange’s Commentary on Holy Scripture.

85. porunca [în original “neprihănirea cerută de” – n.trad.]

Legii să fie împlinită în noi – “Acest verset exprimă planul

lui Dumnezeu în trimiterea Fiului Său, și în condamnarea

păcatului în trup. Astfel El a condamnat păcatul…cu scopul

ca neprihănirea Legii să fie împlinită. Înțelesul acestui pasaj,

așadar, este determinat de ceea ce spune în versetul 3. Dacă

acest verset are sensul că Dumnezeu, prin trimiterea Fiului

Său, a distrus păcatul în noi, atunci sigur că acest verset ar

avea sensul că, ‘El a distrus păcatul, cu scopul ca noi să îm-

plinim Legea’; adică, ca noi să fim sfinți. Dar dacă versetul 3

este înțeles ca moartea jertfitoare a lui Hristos, și condamna-

rea păcatului în El ca substitut al păcătoșilor, atunci acest

verset trebuie să fie înțeles ca făcând referire la justificare, și

nu la sfințire. El a condamnat păcatul, pentru ca astfel cerin-

țele Legii să fie împlinite. Acesta este modul în care majori-

tatea părinților bisericii au înțeles acest pasaj, și a majorității

comentatorilor evanghelici, inclusiv a Reformatorilor…

Faptul că acesta este sensul corect al pasajului reiese …din

conexiunea și modul cum decurge argumentația …Este con-

secvent cu înțelesul strict și natural al cuvintelor...Pe de altă

parte, a doua clauză a versetului [anume, “ care umblă nu

după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Du-


= 197 =

hului”] este în mod special demnă de luat în seamă... Sfințe-

nia este rodul și dovada împăcării cu Dumnezeu.” Charles

Hodge, A Commentary on Romans, The Banner of Truth

Trust, 1975; p. 254-255.

86. răzvrătire – cuvântul grec are sensul de “ură” în Galateni

5:20, în traducerea Authorized Version. – n.ed.

87. În ceea ce privește siguranța mântuirii: “Această siguranță

statornică nu reprezintă o componentă esențială a credinței,

întrucât un credincios poate aștepta o perioadă lungă de

timp și se poate lupta cu multe dificultăți înainte de a o că-

păta [Isaia 50:10; Psalmii 88; Psalmii 77:1-12]. Cu toate aces-

tea, noi putem avea această siguranță a mântuirii fără a fi

necesară o revelație extraordinară, ci prin utilizarea corectă

a unor mijloace obișnuite, întrucât noi suntem făcuți capa-

bili de Duhul Sfânt să cunoaștem lucrurile care ne sunt date

liber prin har de către Dumnezeu [1 Ioan 4:13; Evrei 6:11-

12]. De aceea, este datoria fiecărui credincios să fie pe cât de

insistent este posibil pentru a se asigura de chemarea și ale-

gerea proprie, astfel încât inimile lor să fie lărgite în pace și

bucurie în Duhul Sfânt, în dragoste și recunoștință față de

Dumnezeu, și în tărie și voioșie în ceea ce privește împlinirea

datoriilor noastre de supunere față de El [Romani 5:1, 2, 5,

14:17]. Acestea sunt roadele naturale ale siguranței mântu-

irii, întrucât siguranța mântuirii ne conduce de departe să

nu trăim o viață ușuratică [Romani 6:1-2; Tit 2:11-12, 14].” –

Mărturisirea Baptistă de Credință de la Londra, 1689, 18.3;

disponibilă la Chapel Library [în limba engleză] și la Asocia-

ția MAGNA GRATIA [în limba română].

a lui hristosadevĂrataevanghelie a lui hristos sau falsa evanghelie a creȘtinismuluicarnal | lee...

Documents