Turismul este un domeniu prioritar pentru economia fiecărei ţări, este un domeniu aflat în

continuă dezvoltare şi expansiune reprezentând un factor de creştere economică.

Turismul românesc ca orice alt domeniu economic este reglementat prin norme juridice si

legislative care stabilesc obiectivele si cadrul legislativ de desfăşurare al activităţii de

turism în România.

Organismul însărcinat cu implementarea si elaborarea actelor juridice în domeniul

turismului este reprezentat de Ministerul Turismului împreună cu instituţiile sale

subordonate.

1. Cadrul legislativ

Cadrul legislativ in România

Ministerul Turismului este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridicã, aflat în subordinea Guvernului, care realizeazã politica Guvernului

în domeniul turismului şi care se înfiinţeazã prin reorganizarea Ministerului pentru

Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, prin preluarea

activitãţii în domeniul turismului de la acesta, care se desfiinţează.

Actul legislativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului

este Hotărârea de Guvern nr. 1719/2008 intrată în vigoare la data de 06.01.2009.

Această Hotărâre de Guvern specifică faptul că Ministerul Turismului are următoarele

funcţii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigurã urmãrirea aplicãrii şi controlul respectãrii

reglementãrilor în domeniile dezvoltãrii sectorului turismului, precum şi al funcţionãrii

instituţiilor şi organismelor care îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea sau în

coordonarea sa;

b) de strategie, prin care se asigurã fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi

politicilor Guvernului în domeniul turismului;

c) de sintezã în domeniul turismului;

d) de coordonare la nivel naţional a activitãţii de relaţii internaţionale în domeniul

turismului

e) de reglementare, prin care se asigurã elaborarea cadrului normativ şi instituţional

necesar în vederea realizãrii obiectivelor şi programelor din domeniul turismului;

f) de administrare, prin care se asigurã administrarea fondurilor publice în domeniul

turismului;

g) de reprezentare, prin care se asigurã în numele statului român, cu aprobarea

Guvernului, reprezentarea pe plan intern şi internaţional în domeniul turismului;

h) de promovare, implementare şi urmãrire a folosirii fondurilor acordate de Uniunea

Europeanã în domeniul turismului.

Articolul 4 al acestei Hotărâri de Guvern reglementează atribuţiile Ministerului

Turismului printre care se numără elaborarea de reforme în domeniul turismului, propune

Guvernului acte legislative cu aplicare în domeniul turismului, reprezintă Guvernul

României în relaţia cu Uniunea Europeană, îndeplineşte atribuţiile de organism

intermediar în domeniul turismului, fundamentează şi propune în buget resursele

financiare necesare funcţionării sale, colaboreaza cu celelalte ministere cu organismele

autorităţii centrale şi locale, cu alte institutii publice si cu personae fizice si juridice,

aplica strategiile de dezvoltare a turismului, autorizeaza operatorii din turism respectiv

licentiaza agenţiile de turism, brevetează personalul din turism, clasifică structurile de

primire turistică, efectueaza controlul asupra agentilor economici din turism.

Ordonanţa numarul 58/1998 care reglementează organizarea si desfaşurerea activităţii de

turism in România defineste patrimoniul turistic ca fiind constituit din bunuri proprietate

publica şi privată şi este valorificat si protejat in condiţiile legii.Atestarea acestuia se face

de catre Ministerul Turismului. Patrimoniul turistic se valorifică şi se dezvoltă numai pe

baza şi în cadrul Programului anual de dezvoltare al turismului.

Ministerul Turismului avizeazã documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile

turistice, precum şi documentaţiile tehnice privind construcţiile din domeniul turismului.

Coordonarea dezvoltãrii turismului şi controlul activitãţii de turism se realizeazã de cãtre

Ministerul Turismului, ca organ central de specialitate al administraţiei publice.

Pe lângã Minstrul turismului funcţioneazã Consiliul Consultativ al Turismului, organism

de consultanţă care coreleazã la nivel naţional Programul anual de dezvoltare al

turismului cu strategiile ramurilor economice implicate în activitatea turistică

Consiliile locale, consiliile judeţene şi, respectiv, Consiliul General al Municipiului

Bucureşti au urmãtoarele atribuţii în domeniul turismului:

a) inventarierea principalelor resurse turistice;

b) administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;

c) elaborarea de propuneri de dezvoltare a turismului, care stau la baza Programului anual

de dezvoltare a produselor turistice;

d) participarea la omologarea traseelor turistice şi a pârtiilor de schi;

e) contribuirea la creşterea calitãţii produselor turistice;

f) urmãrirea activitãţii turistice, în aşa fel încât operatorii economici cu activitate în

domeniul turismului sã aibã acces la resursele turistice, cu respectarea normelor de

punere în valoare şi protecţie a acestora;

g) organizarea de centre de informare turisticã în localitãţile cu activitate turisticã.

Articolul 29 al Ordonanţei 58/1998 reglementează drepturile agenţilor economici din

turism:

a) sa presteze şi să comercializeze servicii turistice, în condiţiile legii;

b) sa primeascã asistenţă de specialitate şi informaţii generale privind strategia şi

programele de dezvoltare a turismului din partea Ministerului Turismului şi a instituţiilor

din subordinea sa;

c) sa fie incluşi, la cerere, în programele de pregãtire profesionalã iniţiate de Ministerul

Turismului;

d) sa participe la acţiunile de promovare, naţionale şi internaţionale, şi sa fie incluşi în

cataloage, ghiduri şi alte mijloace de lansare a ofertei naţionale de servicii turistice;

e) sa beneficieze de facilitãţi acordate de stat şi de alte organisme şi organizaţii, conform

prevederilor legale, în scopul stimulãrii activitãţii de turism;

f) sa obţinã certificatul de clasificare pentru fiecare unitate proprie în care presteazã

servicii turistice, corespunzãtor criteriilor îndeplinite de unitatea respectivă;

g) sa obţinã reclasificarea unitãţilor proprii, ca urmare a imbunătătirilor aduse nivelului

de dotare şi calitãţii serviciilor.

Agenţii economici din turism au urmãtoarele obligaţii:

a) sa realizeze servicii turistice la nivelul şi în limitele prevederilor licenţei de turism,

prin care au fost stabiliţi ca prestatori sau comercializatori de servicii turistice, şi sa

constituie integral garanţia financiarã prevãzutã de dispoziţiile legale în vigoare;

b) sa presteze serviciile turistice la nivelul categoriei unitãţii respective, potrivit

certificatului de clasificare;

c) sa funcţioneze numai cu structuri de primire turistica clasificate;

d) sa funcţioneze cu personal brevetat, în conformitate cu reglementãrile şi normele de

specialitate ale Ministerului Turismului

e) sa afişeze, într-o forma vizibila şi clară, lista serviciilor şi tarifelor practicate;

f) sa informeze turistii corect şi adecvat cu privire la serviciile turistice pe care le

presteazã;

g) sa asigure protecţia turistilor care utilizeazã structurile sale de primire turistice;

h) sa protejeze turistul care beneficiazã de servicii tip excursii, pe perioada programului

turistic, conform normelor pentru ghizii de turism;

i) sa protejeze bunurile turistilor impotriva deteriorãrii sau furtului şi sa asigure

despãgubirea acestora în cazul apariţiei unor prejudicii, conform legii;

j) sa realizeze, potrivit prezentei ordonanţe, exploatarea patrimoniului turistic, asigurând

totodatã protecţia şi conservarea acestuia şi a mediului înconjurãtor;

k) sa transmitã datele statistice, conform Sistemului informaţional pentru turism şi

reglementãrilor Comisiei Naţionale pentru Statistica;

l) sa realizeze publicitatea proprie cu obiectivitate şi respect faţă de resursele turistice, în

scopul protejãrii calitãţii produsului turistic românesc.

Proiectele de investiţii în turism şi sursele de finanţare a documentaţiilor tehnice şi a

lucrãrilor de execuţie a programelor şi obiectivelor de investiţii în turism ai cãror

beneficiar sunt autoritãţile administraţiei publice locale se aprobã prin hotãrâre a

Guvernului, la propunerea Ministerului Turismului.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de cãtre organele de control ale

Ministerului Turismului, ale instituţiilor subordonate, ale Ministerului Finanţelor Publice

şi de organele de poliţie.

Guvernul României a emis ordonanţa de urgenţă nr. 8 din 27 ianuarie 1998 privind

constituirea Fondului special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului. Din acest fond

se finanţează total sau parţial programele de dezvoltare si promovare a produselor

turistice din România acest fond este constituit din urmatoarele surse:

- din contributia pentru turism de 3% plătită de agenţii economici deţinători de

spatii de cazare,

- agenţiile de turism indiferent de forma de proprietate, calculata asupra veniturilor

proprii incasate sub formă de comision din activitatea turistică

Articolul 8 al acestei ordonante reglementează finanţarea din Fondul special pentru

promovarea si dezvoltarea turismului care se face cu prioritate pentru:

- activităţi de promovare, reprezentare şi informare turistică în ţară şi în străinătate

- activitati de cercetare a pietei turistice interne şi internationale

- acordarea de credite pe termen mediu, cu dobanda preferentiala egală cu rata

inflatiei pentru proiecte de investitii in turism.

- programe şi acţiuni de instruire si formare profesională

- alte cheltuieli şi programe aprobate de Guvern

Ordonanţa de Guvern nr.107/ 1999 reglementează activitatea de comerciali-zare a

pachetelor de servicii turistice şi are ca obiect armonizarea legislaţiei cu cea a statelor

membre ale Uniunii Europene privind pachetele de servicii turistice vândute sau oferite

spre vânzare pe teritoriul României, indiferent de locul de realizare al acestora.

Ordonanta defineste agentia de turism, pachetul de servicii turistice, contractul de

comercializare al serviciilor turistice, consumatorul de servicii turistice.

Hotărârea Guvernului nr. 238 / 2001 privind condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului

de turism precizează că agentiile de turism isi pot desfăşura activitatea doar pe baza

licenţei de turism eliberată de Ministerul Turismului

Licenţa de turism este documentul prin care se atestă capacitatea titularului de a

comercializa servicii turistice in conditii de siguranţă pentru turişti şi posibilitatea de a

infiinta o agentie de turism.

Brevetul deturism este documentul prin care se atestă capacitatea profesională în

domeniul turismului a persoanelor fizice care asigura conducerea agentiilor de turism si a

structurilor de primire turistice.

Licenţele şi brevetele de turism se eliberează de Ministerul Turismului, la cererea

agentului economic respectiv a persoanelor fizice care solicita emiterea brevetului de

turism

În termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic,

respectiv persoanei fizice, Ministerul Turismului, cu consultarea asociaţiilor profesionale

din omeniul turismului, va efectua verificările necesare şi va elibera licenţa şi, respectiv,

brevetul de turism.

Licenţele de turism vor fi vizate de Ministerul Turismului din 3 în 3 ani. Agentul

economic va solicita vizarea licentei de turism cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea

termenului de 3 ani de la emiterea acestuia sau de la ultima viză.

Licenţa de turism se retrage de către Ministerul Turismului în următoarele situaţii:

a) când se repetă una dintre situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1);

b) când agentul economic comunică Ministerului Turismului, din proprie iniţiativă,

renunţarea la desfasurarea activitatii de turism

c) când licenţa de turism este transmisă în scopul utilizării de către alt agent economic

care nu a obtinut licenta

d) când agentul economic nu mai îndeplineşte criteriile care au stat la baza eliberării

licenţei.

Titularul unei licenţe de turism retrase în condiţiile prevăzute nu mai are dreptul sa

solicite eliberarea unei noi licente de turism timp de 2 ani de la data retragerii.

Una din cele mai importante acte legislative din domeniul turismului il reprezintă

Hotărârea de Guvern nr. 709/2009 care reglementeaza clasificarea structurilor de primire

turistice.

Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate şi organizare, se lasificã

în funcţie de caracteristicile constructive, de calitatea dotãrilor şi a serviciilor prestate

În scopul protecţiei turiştilor serviciile de cazare şi alimentaţie publicã se asigurã numai

in structuri de primire turistice clasificate.

Structurile de primire turistice includ:

a) structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare turisticã: hoteluri, hoteluri-

apartament,moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane, bungalouri,

sate de vacanţã,campinguri, apartamente sau camere de închiriat în locuinţe familiale ori

în clãdiri cu altã destinatie nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni

agroturistice şi alte unitãţi cu functiuni de cazare turistică.

b) structuri de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publicã: unitãţi de alimentaţie

din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare si de alimentatie publica situate

in municipii şi în staţiuni turistice.

Criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice se stabilesc de Ministerul

Turismului prin ordin al ministrului care se publica in Monitorul Oficial al României,

Partea I

Ministerul Turismului va proceda la declasificarea structurilor de primire turistice in

situaţia în care se constată nerespectarea criteriilor avute în vedere la clasificare.

Hotărârea de Guvern nr. 852/2008 reglementează normele şi criteriile de atestare a

staţiunilor turistice în scopul protejãrii, conservãrii şi valorificãrii resurselor turistice. Se

atestã ca staţiune turisticã de interes naţional sau local, dupã caz, localitatea ori partea

unei localitãţi care dispune de resurse naturale şi antropice şi care îndeplineşte cumulativ,

pentru una dintre categorii, criteriile prevãzute in prezenta ordonanţă. Staţiunea turisticã

atestatã este administratã de consiliul local al unitãţii administrativteritoriale pe a cãrei

razã teritorialã se aflã. Localitãţile sau pãrţile unor localitãţi atestate ca staţiuni turistice

de interes naţional ori local, conform legislaţiei anterioare privind atestarea staţiunilor

turistice, rãmân atestate ca atare în mãsura în care îndeplinesc criteriile de atestare a

staţiunilor turistice prevãzute în prezenta hotãrâre.

Criteriile de atestare a unei statiuni turistice sunt:

- amplasarea intr-un cadru natural nepoluat

- existenta studiilor cu privire la factorilor naturali de curã (ape minerale, nãmol,

lacuri terapeutice, saline, bioclimat etc.) din punct de vedere calitativ şi cantitativ

- drum rutier modernizat si bine intretinut

- asistenţă medicală permanenta si mijloc de transport pentru urgenţele majore

- apa curentă

- canalizare

- punct farmaceutic

- conectare la utilităţi - gaz energie electrică, posturi de telefonie

- serviciu de salvamont pentru statiunile montane

- realizarea de pliante si fluturasi pentru promovarea staţiunii turistice pe plan local,

naţional si internaţional

- parc amenajat

- aleei pentru promenadă

- centre de informare si promovare turistică cu personal permanent care sa

deserveasca aceste centre.

Hotărârea de Guvern nr. 314/2009 reglementează programul anual de marketing şi

promovare care urmãreşte promovarea celor mai importante destinaţii şi forme de turism

din România pe piaţa internã şi pe principalele pieţe turistice din străinătate

Participarea Ministerului Turismului la manifestãrile expoziţionale se realizeazã pe pieţe

de interes, prin organizarea de pavilioane naţionale, standuri specializate pe produse sau

miniexpoziţii, pe bazã de listã aprobatã prin ordin al ministrului turismului.

Pentru participarea la manifestãrile expoziţionale se finanţeazã integral urmãtoarele

categorii de cheltuieli, cu respectarea încadrãrii în fondurile bugetare alocate cu aceastã

destinaţie:

- cheltuieli cu elaborarea proiectului de execuţie a standului, închirierea, construirea,

amenajarea spaţiului expoziţional;

- cheltuieli ocazionate de activitãţi de marketing specifice participãrii la manifestarea

expoziţionalã respectivã;

- cheltuieli cu publicitatea în perioada premergãtoare manifestãrilor expoziţionale,

precum şi în perioada de desfãşurare a acestora;

- cheltuieli cu transportul, cazarea şi diurna pentru reprezentanţi ai mass-mediei;

- cheltuieli cu transportul, cazarea şi diurna sau onorarii pentru formaţii artistice, meşteri

populari, membri ai colectivelor artistice, sportive, ştiinţifice şi altele asemenea, lideri ori

creatori de opinie cu rol în desfãşurarea manifestãrii expoziţionale respective;

- cheltuieli de administrare şi întreţinere pentru utilitãţi, consumabile etc.;

- cheltuieli generale pe perioada de desfãşurare a acţiunilor promoţionale;

- cheltuielile de reprezentare şi de protocol;

Structura organizatorică a Ministerului Turismului

1.2 Cadrul legislativ al turismului în Republica Peru

Republica Peru reprezintă cea mai mare ţară andină a Americii de Sud si are a treia

suprafaţă ca intindere după Brazilia şi Argentina.

Turismul in statul Peru s-a dezvoltat de la inceputul anilor 90 cand ţara a beneficiat de

stabilitate politică şi o crestere economică precum si de investitii masive in infrastructura

turistică.

Turismul este industria cu cea mai mare crestere la ora actuală având o rată de creştere

anuală de peste 25% raportat la ultimii 5 ani. Cele mai importante ţări de resedinţă a

turistilor străini care au vizitat Peru sunt Statele Unite, Marea Britanie, Spania, Franţa,

Germania, Argentina, Brazilia

Turismul este responsabil de strangerea a peste 7% din PIB-ul republicii iar ca orice

domeniu al vietii economice este reglementat de legi si decrete.

Republica Peru nu are un minister al turismului de sine stătător, activităţile din domeniul

turismului sunt reglementate de Vice Ministerul Turismului, parte integrată a

Ministerului Comertului Extern si al Turismului sau pe scurt MINCETUR.

Activităţile din cadrul Vice Ministerului Turismului au ca scop:

- analizarea factorilor determinanţi ai comportamentului turistic

- imbunătăţirea calităţii serviciilor turistice

- promovarea si incurajarea investitiilor in turism

- reglementarea de masuri de siguranţă pentru turisti

- incurajarea formării continue pentru furnizorii de servicii turistice

Vice Ministerul Turismului are ca obiectiv asigurarea unui climat cât mai favorabil

pentru investiţii in acest sector prin eliminarea unui număr de inregistrări şi documente şi

a unui tratament fiscal favorabil pentru investitorii din turism.

Un alt obiectiv major este îmbunătăţirea serviciilor turistice, pentru acest lucru au fost

reglementate o serie de acte şi regulamente pentru domeniile principale de activitate ca de

exemplu regulamentul pentru agenţiile de turism, regulamentul pentru spaţiile de cazare

sau regulamentul ghizilor montani.

Pentru siguranţa turiştilor şi pentru asigurarea calităţii serviciilor turistice, Vice

ministerul Turismului a creat Procuratura Provincială pentru Turism pentru districtul

metropolitan Lima. Acesta se ocupă cu soluţionarea problemelor avute de către turişti.

MINCETUR se ocupă şi cu pregatirea personalului din turism în colaborare cu

CENTROFUR (organismul care se ocupă cu pregatirea profesională a adulţilor) cursuri

fiind organizate in principalele orase ale tarii şi desfăşurate pentru toate nivelurile de

specializare.

Legea care reglementează activitatea turistică in statul Peru este legea cu numarul 29408

intrată în vigoare la data de 17.09.2009. Aceasta stipulează faptul că turismul este un

domeniu prioritar al economiei republicii Peru, obligativitatea aplicarii acesteia se

răsfrânge asupra intregii organizări administrative a statului respectiv guvernul naţional,

guvernele regionale şi guvernele locale.

Principiile dezvoltarii turistice, comform acestei legi sunt:

- dezvoltarea sustenabilă a turismului care trebuie să includă integrarea

patrimoniului cultural, natural şi social si folosirea responsabilă a resurselor

turistice

- reducerea discriminării prin egalitatea de sanse si prin diversitatea culturală

- sprijinirea investiţiilor private ce conduc la creearea de noi locuri de muncă şi la

cresterea calităţii serviciilor turistice precum şi a calităţii folosirii resuselor

turistice

- descentralizarea. Dezvoltarea turismului implică participarea guverne-lor

regionale si locale precum si a municipalităţilor locale.

- Calitatea şi competitivitatea serviciilor turistice Statul in colaborare cu diferitii

actori din domeniul turistic trebuie să promoveze calitatea si competitivitatea

serviciilor turistice, trebuie să sprijine dezvoltarea investiţiilor pentru cresterea

competitivitatii produselor turistice oferite turistilor precum şi să sprijine initiativa

privată.

- Cultura turistică Statul trebuie să promoveze şi să sprijine condiţiile ce permit

dezvoltarea turistică dar fără a afecta cultura traditională sau obiceiurile native ale

populaţiei

- Conservarea. Dezvoltarea turismului nu trebuie să afecteze nici să distrugă

resursele naturale sau antropice ale ţării

Ministerul Comerţului Exterior şi al Turismului coordonează activitatea turstică prin

intermediul unui organism interinstitutional denumit Comitetul Consultativ pentru

Turism (CCT) acesta este un organism de coordonare a activităţii ministerului cu cea a

sectorului privat şi are următoarele funcţii:

- formulează recomandări despre acţiunile, directiile de politică si normele juridice cu

privire la activitatea turistică

- centralizează comunicatiile dintre sectorul public si cel privat pentru a realiza o

politică comună de dezvoltare a turismului

- propune regulamentul intern şi modificările acestuia Ministerului Turismului pentru

aprobare

- propune actiuni pentru asigurarea siguranţei turiştilor

Comitetul Consultativ pentru turism se va intruni atat in sesiuni ordinare cât şi

extraordinare prin convocare scrisă de către preşedintele comitetului. Sesiunile ordinare

se desfăşoară lunar iar cele extraordinare se pot desfăşura oricând.

Membrii CCT pot sugera subiecte ce urmează a fi incluse pe ordinea de zi a şedinţelor iar

cvorumul pentru ca actele elaborate să intre in vigoare este de doua treimi din numarul

membrilor săi. Preşedintele CCT are un vot decisive acesta fiind de fapt Viceministrul

Turismului.

Legea generală a turismului stabileste si înfiinţarea unui registru naţional al resurselor

turistice care contine o inventariere exactă, precisă şi reală a tuturor resurselor turistice şi

ajută la identificarea potenţialului turistic al statului

Articolul 20 al legii 29408 precizează rolul MINCETUR in promovarea si dezvoltarea

ofertei turistice a statului Peru, de asemenea promovează investitiile in turism prin

acordarea unor facilităţi fiscale si neobligativitatea plăţii impozitelor pe o perioadă

cuprinsă de la 3 la 5 ani.

Zonele prioritare pentru dezvoltarea turistică, comform aceleiasi legi sunt cele care

abunda de resurse naturale si antropice, cum ar fii regiunile andine, leaganul civilizatiei

inca precum si regiunile ecuatoriale unde se poate dezvolta cu precadere eco-turismul.

Toţi turistii, indiferent dacă sunt străini sau domestici, trebuie să beneficieze de aceleasi

servicii turistice precum şi de aceeaşi protectie.

Ministerul Comertului Exterior şi Turismului promovează dezvoltarea unei oferte

turistice bazate pe resursele umane competente, pentru aceasta impulsionează dezvoltarea

invăţământului turistic bazat pe calitate şi profesionalism.

Articolul 42 al aceleiasi legi reglementează promovarea turistică a ofertei statului Peru,

promovare care intră în sarcina Comitetului Pentru Promovarea Turismului din Peru

(PROMPERU) organismul naţional şi internaţional ce se ocupă cu promovarea planului

strategic de turism al statului Peru

Articolul 47 al legii 29408 precizează că Ministerul Turismului şi Comertului Exterior

formulează politica dezvoltării resurselor umane din turism pentru cresterea calităţii

serviciilor turistice precum si cresterea gradului de ocupare a locurilor de muncă din acest

domeniu al economiei peruane. Se definesc si standardele de competenţă a personalului

din turism pentru a satisface intr-o maniera cât mai profesionistă a cererilor din domeniul

turismului.

Articolul 45 al Legii Generale a Turismului reglementează turismul social în Republica

Peru, turism care cuprinde toate categoriile defavorizate ale populaţiei: persoane cu

dizabilităţi, copii, elevi şi studenţi, indigeni şi alte categorii ale populaţiei care din motive

economice, sociale sau culturale nu au access la servicii turistice.

Implementarea acestui program este coordonată de Ministerul Turismului si Comerţului

Exterior prin rezoluţie specială, în colaborare cu instituţiile publice si private pentru a

facilita accesul acestor categorii de populaţie la servicii turistice de calitate.

Legea nr. 28529 din 29 mai 2005 reglementează statutul ghidului turistic in Republica

Peru definind ghidul turistic ca persoana care potrivit atestării sale poate asigura in bune

condiţii desfăşurarea unui program turistic.

Atribuţiile gidului de turism sunt următoarele:

- aduce la cunoştiinţă turiştilor informaţii despre tradiţiile, obiceiurile si ritualurile

locurilor ce urmează a fi vizitate

- supravegherea in permanenţă a grupului de turişti

- contribuirea la conservarea şi protejarea monumentelor arhitectonice, parcurilor si

rezervaţiilor naturale

- asigurarea in bune condiţii a serviciilor de cazare, de transport şi de alimentaţie

pentru turişti

Drepturile ghidului de turism sunt următoarele:

- access gratuit la muzee, monumente arhitecturale, rezervaţii naturale şi parcuri

naţionale

- accesul la formare profesională continuuă

- gratuitate la transport şi la cazarea in unităţile de primire turistică

Obligaţiile ghidului de turism sunt:

- cunoasterea a cel putin unei limbi de circulaţie internaţională

- asigurarea protectiei turiştilor pe parcursul desfăşurării programului turistic

- deţinerea atestatului de calificare profesională

In calitatea sa de ţară mega-diversă Republica Peru reuneşte condiţiile pentru a promova

şi dezvolta intr-o manieră sustenabilă turismul rural, ca parte a diversităţii ofertei turistice

comform Planului Naţional de Dezvoltare a Turismului

Majoritatea intreprinzătorilor din turism identifică oportunităţi de afaceri in mediul rural,

cu sprijinul autorităţilor locale si naţionale. Aceste intreprinderi au apărut si s-au

dezvoltat cu success in unele cazuri, cu insucces in altele in principal din cauza faptului

că au omis cateva principii de bază pentru dezvoltarea turistică.

Principalele elemente care vin impreuna să furnizeze dovezi pentru dezvoltarea

turismului in mediul rural sunt pe deoparte existenţa unor spatii imense in acest mediu, cu

resurse naturale si culturale foarte diversificate iar pe de altă parte reevaluarea si

schimbarea preferinţelor locuitorilor din mediul urban care din ce in ce mai mult incep să

manifeste un interes crescut pentru protejarea mediului natural si a culturii tradiţionale.

Dezvoltarea acestor tendinţe a facut ca viaţa rurală, in versiunile sale diferite, să se

dezvolte astfel trăsătura distinctă a produselor turistice rurale este de a oferi turistului

ocazia de a se bucura de mediul fizic si uman si pe cat posibil sa ofere acestuia

posibilitatea de a participa la activităţile, traditiile si stilul de viaţă al oamenilor din aceea

comunitate rurală.

Obiectivele turismului rural in Republica Peru sunt:

- consolidarea capacităţii de planificare si de gestionare a resurselor naturale si

antropice din mediul rural

- promovarea participării comunităţii locale, promovarea rolului femeii si a tinerilor

- ocuparea fortei de muncă in mediul rural si imbunătăţirea veniturilor in rândurile

populaţiei rurale

- reducerea migratiei populaţiei rurale către mediul urban

- promovarea si consolidarea identităţii naţionale

2. Statutul operatorilor din turism

2.1 Operatorii din turism în România

Operatorii din turism sunt entităţi comerciale cu activitate in domeniul turismului

acestea incluzând agenţiile de turism, tur operatorii, societăţile comerciale din domeniul

hotelier, din domeniul restauratiei şi domeniul animaţiei precum şi din domeniul

transporturilor.

Structurile de primire turistică se clasifică în funcţie de caracteristicile de construcţie, de

calitatea dotarilor şi serviciilor prestate.

Operatorul economic, proprietar sau administrator de unităţi de primire turistică trebuie

sa solicite Ministerului Turismului clasificarea acestora cu minimum 30 de zile inainte de

darea acestora in folosinţă. Daca toate documentele sunt in regulă, Ministerul Turismului

eliberează certificatul de clasificare, certificate care sunt valabile pana la modificarea

criteriilor şi condiţiilor de clasificare pentru care se acordă.

Se interzice functionarea unităţilor de primire turistică fără certificate de clasificare acest

lucru fiind contravenţie sancţionată cu amendă de la 4000 da 8000 lei.

proprietari sau administratori de structuri de primire turistice au obligaţia să asigure ca

activitatea acestor structuri sa se desfaşoare cu respectarea unor reguli de baza:

a) menţinerea grupurilor sanitare în perfectã stare de funcţionare şi curãţenie;

b) furnizarea apei calde la grupurile sanitare şi în spaţiile de producţie din structurile de

primire turistice unde acest criteriu este obligatoriu

c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C în timpul sezonului rece în spaţiile

de cazare si de servire a mesei

d) deţinerea autorizaţiilor: sanitarã, sanitar-veterinarã, de mediu şi de prevenire şi stingere

incendiilor - PSI, în cazul unitãţilor pentru care, potrivit legii, este obligatorie obţinerea

acestora

e) organizarea programelor artistice, a audiţiilor muzicale, video, TV, organizate în aer

liber,în construcţii deschise, cum sunt cele care nu au toate laturile şi acoperişul izolate

fonic,precum şi în construcţii provizorii, cum sunt corturile, terasele acoperite şi altele

asemenea,sã respecte nivelul maxim de zgomot stabilit prin reglementãrile specifice;

f) funcţionarea structurilor de primire turistice numai în clãdiri salubre, cu faţade

zugrãvite şi bine intreţinute.

Ministerul Turismului va proceda la declasificarea structurilor de primire turistice in

situaţia in care constată nerespectarea criteriilor avute în vedere la clasificare, altele decât

cele prevazute.

Structurile de primire turistice se clasifică pe stele şi, respectiv, flori în cazul

pensiunilor turistice rurale, în funcţie de caracteristicile constructive, dotările şi calitatea

serviciilor pe care le oferă.

În vederea obţinerii certificatului de clasificare agenţii economici proprietari

şi/sau administratori de structuri de primire turistice vor întocmi următoarea

documentaţie:

a)cerere de eliberare a certificatului de clasificare, conform anexei nr. 3 la prezentele

norme metodologice;

b)certificat constatator de la registrul comerţului, din care să rezulte obiectul de activitate

şi structura acţionariatului

c) certificat de înregistrare de la registrului comerţului, însoţit de anexele privind

avizele/acordurile şi/sau autorizaţiile legale: P.S.I., sanitară, sanitar-veterinară, de mediu

şi de protecţia muncii, după caz, pentru fiecare structură turistică ce face obiectul

clasificării

d) schiţa privind amplasarea

e) schiţa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor

f) fişa privind încadrarea nominală a spaţiilor de cazare şi a spaţiilor de alimentaţie

g) lista criteriilor suplimentare

h) avizul specific privind amplasamentul şi funcţionalitatea obiectivului, emis de

Autoritatea Naţională pentru Turism în cazul construcţiilor noi;

i)copie de pe brevetul de turism al pesoanei care asigură conducerea

j) copie de pe documentele din care să rezulte că persoana brevetată face parte din

conducerea structurii de primire turistică;

h) copii de pe actele de calificare a personalului hotelier şi de restauranţie;

solicitat. Conform prezentelor norme metodologice, în România pot funcţionaurmătoarele

tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, clasificate astfel:

a) hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

b) hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

c) moteluri de 3, 2, 1 stele;

d) hosteluri de 3,2,1 stele

e) minihotel de 3, 2 stele;

f) vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

g) bungalow-uri de 3, 2, 1 stele;

h) cabane turistice, cabane de vânătoare, cabane de pescuit de 3, 2, 1 stele;

i) sate de vacanţă de 3, 2 stele;

j) campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;

k) spaţii de campare organizate în gospodăriile populaţiei de 3, 2, 1 stele;

l) popasuri turistice de 2, 1 stele;

m) case de oaspeţi 5,4,3,2,1 stele / flori

n) pensiuni turistice urbane de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

o) pensiuni turistice rurale de 5, 4, 3, 2, 1 flori (margarete);

p) locuinţe turistice de 4,3, 2, 1 stele;

q) structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1

stele.

În cadrul tipurilor sus-menţionate poate exista următoarea structură a spaţiilor decazare:

a) cameră cu pat individual, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o singură

persoană. Lăţimea paturilor individuale este de minimum 90 cm;

b) cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către una sau două

persoane. Lăţimea patului matrimonial va fi de minimum 140 cm;

c) cameră cu pat dublu, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două persoane.

Lăţimea patului dublu este de minimum 160 cm;

d) cameră cu două paturi individuale, reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două

persoane;

e) duplex (sau suită), reprezentând spaţiul compus din: două dormitoare deservite de un

grup sanitar propriu; numărul locurilor în dormitoarele duplexului va fi de maxim 2

locuri fiecare;

f) cameră cu trei paturi individuale;

g) cameră cu patru paturi individuale;

h) camere comune - cu mai mult de patru paturi individuale.

Structurile de primire turistica vor avea firme exterioare, in concordanta cu certificatul de

clasificare, in ceea ce priveste denumirea, tipul si categoria de clasificare pentru unitatea

respectiva

Nu se admit spatii de cazare situate la subsol, fara lumina naturala directa. Spatiile

comune trebuie sa fie bine aerisite.

Pardoselile grupurilor sanitare vor fi placate cu materiale ceramice, marmură sau alte

asemenea materiale estetice, uşor lavabile şi de bună calitate. La categoria o stea se

admite şi pardoseală din mozaic lustruit.

Pereţii grupurilor sanitare vor fi placaţi cu materiale ceramice, marmură sau cu alte

asemenea materiale estetice, uşor lavabile şi de bună calitate, pe întreaga suprafaţă . La

categoria 2 stele se admit şi placări parţiale până la înălţimea de 180 cm, iar la categoria 1

stea pereţii pot fi acoperiţi cu zugrăveli lavabile.

Lenjeria de pat, prosoapele şi halatele vor fi de regulă de culoare albă. La

categoriile de 3, 4 şi 5 stele materialele folosite pentru lenjerie vor fi numai din bumbac

de calitate superioară sau din mătase şi personalizate.

Starea generală de curăţenie igienă se asigură în condiţiile prevăzute de legislaţia în

vigoare;

Dotările să fie uniforme ca stil, de calitate, în bună stare, funcţionale, fără defecţiuni sau

uzură;

Instalaţiile şi echipamentele sanitare să fie funcţionale, fără defecţiuni sau uzură.

Agentia de turism reprezinta o societate comerciala cu rol de intermediar intre agentia

economica, prestatorii directi de servicii turistice si turisti. Activitatea sa consta in

organizarea, oferirea si comercializarea unor pachete de servicii sau componente ale

acestora.

Dupa modul de realizare si comercializare a produselor turistice agentia de turism se

imparte in doua categorii: agentie de turism turoperatoare si agentie de turism detailista.

Agentia de turism turoperatoare are ca obiect de activitate organizarea si vanzarea pe cont

propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin

intermediari, pe cand agentia de turism detailista vinde sau ofera spre vanzare in contul

unei agentii de turism turoperatoare, pachetele de servicii sau componente ale acestora .

Agentiile de turism îşi pot exercita activitatea de oferire, comercializare şi vânzare a

serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice pe teritoriul României în baza licenţei de

turism emise de Ministerul Turismului.

Criteriile şi metodologia pentru eliberarea licenţelor şi brevetelor de turism vor fi stabilite

de Ministerul Turismului, cu consultarea asociaţiilor profesionale, patronale şi sindicale

din domeniul turismului, prin norme metodologice, aprobate prin ordin al ministrului

turismului, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Licenţa de turism se suspendă pentru o perioadă de până la un an de către Ministerul

Turismului, în una dintre următoarele situaţii:

a) comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea

reglementărilor legale în vigoare;

b) neasigurarea de ghizi atestaţi pentru derularea în bune condiţii a programelor turistice,

conform reglementărilor în vigoare;

c) utilizarea de autocare neclasificate;

d) asigurarea de servicii de cazare şi alimentaţie în structuri de primire turistice care nu

deţin certificate de clasificare;

e) funcţionarea agenţiei de turism sau a filialei acesteia din altă localitate decât cea în

care este situat sediul agenţiei fără ca persoana care asigură conducerea să deţină brevet

de turism;

f) prestarea de servicii turistice prin filiale ale agenţiei turistice care nu au obţinut licenţa

de turism.

Licenţa de turism este suspendată pe perioada în care agentul economic nu mai are

achitată poliţa de asigurare.

Brevetul de turism se retrage de Ministerul Turismului în una dintre următoarele situaţii:

a) când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliberării acestuia;

b) când, din motive imputabile titularului brevetului de turism, s-a anulat licenţa de

turism sau, respectiv, certificatul de clasificare a structurii de primire turistice pe care

acesta o conduce.

Desfăşurarea de activităţi turistice specifice agenţiilor de turism de către agenţi

economici cu licenţa de turism suspendată, nevizată sau cu viza expirată constituie

contravenţie.

Alte contravenţii:

-nerespectarea obiectului de activitate înscris în licenţa de turism, corespunzător tipului

de licenţă de turism obţinut;

- desfăşurarea de activităţi turistice prin filiale care nu au obţinut licenţa;

-desfăşurarea de activităţi turistice în alte sedii decât cele înscrise în licenţa de turism;

- neasigurarea conducerii de către persoane posesoare de brevet de turism a agenţiilor şi

structurilor de primire turistice în condiţiile stabilite potrivit normelor metodologice.

Agenţii economici care comercializează pachete de servicii turistice au obligaţia să

încheie poliţe de asigurare cu societăţi de asigurare privind asigurarea rambursării

cheltuielilor de repatriere şi/sau a sumelor achitate de turişti, în cazul insolvabilităţii sau a

falimentului agenţiei de turism.

Poliţele de asigurare vor fi încheiate cu societăţi de asigurare agreate de Ministerul

Turismului.

Poliţa de asigurare se încheie pe o durată de un an de la data încheierii, iar suma asigurată

va fi de 50.000 dolari S.U.A. pentru agenţiile touroperatoare şi de 10.000 dolari S.U.A.

pentru agenţiile detailiste.

În contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiat între agenţiile de

turism şi turişti, indiferent de modul de prezentare a acestuia (catalog, pliant sau alt

înscris), este obligatoriu să se consemneze faptul că turistul este asigurat pentru

insolvabilitatea sau falimentul agenţiei de turism, precum şi condiţiile şi termenele în care

turistul poate solicita plata despăgubirilor.

Comercializarea pachetelor de servicii turistice fără încheierea poliţei de asigurare se

sancţionează cu suspendarea licenţei de turism, potrivit art. 8 din Hotărârea Guvernului

nr. 238/2001 privind condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism.

Agenţii economici cu activitate de turism au obligaţia să utilizeze ghizi calificaţi,

corespunzător specificului activităţilor desfăşurate pentru toate acţiunile turistice

organizate.

Ghidul de turism, în sensul prezentei hotărâri, este persoana care, în baza certificatului

de calificare şi a atestatului, poate asigura desfăşurarea în bune condiţii a programelor

turistice.

Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de cetăţeni români în vârstă de cel puţin 18

ani împliniţi, posesori ai unui certificat de calificare obţinut în urma absolvirii unui curs

de calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (C.N.I.T.) sau la alte instituţii de

stat ori private, autorizate conform legii şi atestate potrivit calificării.

Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din România sunt:

a) ghid local, care asigură asistenţa turistică pe un teritoriu limitat;

b) ghid naţional, care asigură asistenţa turistică pe teritoriul naţional şi în străinătate;

c) ghid specializat pentru anumite segmente ale serviciilor turistice.

Condiţiile şi criteriile privind selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de

turism, precum şi atribuţiile acestora se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin

ordin al ministrului turismului, avizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi de

Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor.

Activitatea de ghid de turism poate fi exercitată fie ca activitate de bază, fie ca activitate

complementară.

Agenţii economici cu activitate de turism pot utiliza ghizi de turism numai în baza unui

contract individual de muncă sau a unei convenţii civile de prestări de servicii, încheiată

potrivit legii.

Profesia de ghid de turism poate fi practicată şi pe cont propriu de persoane fizice

autorizate potrivit legii, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri şi ale normelor

metodologice menţionate

Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât,

potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

a) exercitarea profesiei de ghid de turism de către persoane fără atestare;

b) utilizarea de către agenţii economici a unor ghizi de turism care nu deţin atestatul

corespunzător acţiunii turistice desfăşurate.

2.2 Operatorii din turism in Republica Peru

In Republica Peru operatorii de turism sunt agentii de turism, structuri de primire

turistica, companii de transport si alte companii cu activitate in domeniul turistic.

Hotelurile si celelalte unităţi de primire turistica se clasifica dupa Decretul Suprem nr.

029/2004. Regulamentul stabileste normele de clasificare, categoriile functionarea si

monitorizarea unitatilor de cazare si stabileste organismele competente in acest domeniu.

Toate unităţile de cazare se supun acestui regulament. Unitatile de cazare pot solicita

autoritatii regionale competente, clasificarea si/ sau incadrarea intr-o categorie, in

conformitate cu cerintele de infrastructura, echipamente si servicii prevazute in

regulament..

Regulamentul defineste unitatea de cazare ca locul destinat pentru prestarea de servicii de

cazare nepermanente, unde oaspetii pot innopta cu posibilitatea de a include alte servicii

complementare, stabilite in tariful de cazare. Regulamentul mai defineste si clasa ca

modul de identificare al unitatilor de cazare in conformitate cu clasificarea lor.

Decretul defineste hotelul ca unitatea de cazare cu cel putin 20 de camere si care ocupa o

parte dintr-o cladire sau o cladire intreaga, dependintele constituind o structrua omogenă.

Articolul 4 din regulament stabileste competenta organismelor regionale pentru punerea

in aplicare a acestuia. Directiile Regionale de Comert Exterior sunt organismele

insarcinate cu aplicarea regulamentului pe intreg teritoriul statului peruan.

Organismele regionale au urmatoarele competente:

-acorda certificatul de clasificare unitatilor de primire turistica,

-aplica exceptiile prevazute in regulament pentru emiterea certificatului de clasificare

-poate decide schimbarea clasei sau categoriei unitatii de cazare

-verificarea calitatii serviciilor oferite de unitatile de cazare in coordonare cu inspectorii

autorizati

-mentinerea si inoirea ori de cateori e nevoie a registrului national al unitatilor de cazare

turistica

-efectuarea de operatiuni statistice autorizare de Institutul National de Statistica al statului

Peru

- sa intocmeasca documente lunare cu privire la toate unitatile de cazare indiferent daca

sunt sau nu clasificate

Autoritatea organismelor regionale poate delega functiile sale altor entitati ai caror

angajati trebuie sa fie instruiti si evaluati in acest scop. Delegatia este supusa standardelor

stabilite de legea nr.27444 legea de Procedura Administrativa.

Articolul 7 al regulamentului precizeaza condiţiile minime pe care unitatile de cazare

trebuie sa le indeplineasca pentru a putea fi clasificate. Proprietarii acestora trebuie sa

prezinte in termen de 30 de zile o declaratie de inregistrare a autorizatiei, care sa cuprinda

urmatoarele cerinte:

- numarul de camere sa fie mai mare de 6

- sa existe culoare separate pentru circulatia clientilor si a personalului de serviciu

- existenta trusei de prim ajutor

- suprafata camerei sa fie mai mare sau egala cu 20 mp

- suprafata baii sa fie mai mare sau egala cu 2 mp

- existenta a cel putin unui lift pentru cladirile cu 5 sau mai multe etaje

- existenta planului de evacuare in caz de incendiu, plan aprobat de Sistemul

National de Aparare Civila

-

Articolul 8 al regulamentului prevede faptul ca autoritatile competente pot efectua din

oficiu sau la cererea unei terte parti, controale asupra structurilor de cazare pentru a se

observa daca conditiile de cazare sunt conforme cu cerintele minime cerute in articolul 7

al regulamentului.

Proprietarii de unitati de cazare, trebuie sa prezinte autoritatilor regionale competente o

cerere pentru a primi certificatul de clasificare, la care anexeaza urmatoarele documente:

- fotocopie dupa certificatul de inregistrare al companiei

- fotocopie dupa certificatul eliberat de Sistemul National de Aparare Civila care sa

ateste faptul ca unitatea indeplineste cerintele minime pentru a gazdui oaspeti

- acte doveditoare asupra faptului ca unitatea de cazare nu se afla in arii protejate,

zone istorice sau cu valoare monumentala

- achitarea taxelor

La primirea cererii, autoritatile competente efectueaza inspectia locului cu scopul de a

verifica respectarea conditiilor necesare pentru clasificare. Procedura si termenele limita

pentru aceste cereri sunt reglementate de legea nr 27444 Legea de Procedura

Administrativa.

Proprietarii cladirilor aflate in patrimoniul cultural national pot fi exceptati de la cerintele

de infrastructura, cu conditia sa prezinte un raport al Institutului National de Cultura prin

care sa se dovedeasca faptul ca nu pot fi aduse modificari. De asemenea pot fi scutiti de

la cerintele de clasificare proprietarii acelor unitati de cazare care prezinta raport tehnic

efectuat de un arhitect autorizat prin care sa se mentioneze imposibilitatea efectuarii de

modificari.

Certificatul are o valabilitate de 5 ani iar reinoirea acestuia trebuie ceruta autoritatii

competente cu cel putin 30 de zile inainte de expirare.

Autoritatile pot cere supravegherea unei structuri de cazare pentru a verfica indeplinirea

tuturor criteriilor de clasificare.

Proprietarii pot desemna un manager sau un reprezentant pe perioada cand unitatea este

supravegheata, acestia trebuie sa sprijine activitatile desfasurate in perioada de

supraveghere.

Inspectorii de acreditare pentru a incepe activitatea de monitorizare, trebuie sa prezinte

acreditarea eliberata de organismul regional competent. Aceasta trebuie sa contina

numele, functia inspectorului, fotografia acestuia, semnatura si stampila de emitere a

acreditarii.

Instalatiile din unitatile de cazare trebuie sa fie in stare perfecta de functionare, trebuie sa

respecte standardele de performanta astfel incat sa permita utilizarea imediata.

Decretul Suprem nr. 26/2004 stabileste dispozitiile administrative pentru autorizarea si

functionarea agentiilor de voiaj, de asemenea stabileste organismele relevante in acest

domeniu.

Agentii economici din acest domeniu se clasifica astfel:

-agentii de turism

-tur operatori

- agentii de turism detailiste

Agentia de turism este persoana fizica sau juridica ce are ca activitate economica

productia, comercializarea si prezentarea de servicii turistice.

Tour operatorii sunt agentii economici care proiecteaza, dezvolta si vinde direct catre

turisti servicii turistice. Aceste servicii pot fi oferite şi prin itermediul agentiilor de turism

detailiste.

Organismele regionale relevante pentru punerea in aplicare a regulamentului sunt

Directiile Regionale de Comert Exterior care au urmatoarele functii:

- clasifica agenţiile de turism

- monitorizează respectarea condiţiilor regulamentului

- îmbunătăţirea furnizării serviciilor

- furnizarea de informaţii statistice despre agenţiile de turism către Biroul de

Statistică

Activităţile agenţiilor de turism indiferent de clasa acestora sunt:

- promovarea turismului la nivel naţional şi internaţional

- de reprezentanţi ai companiilor aeriene

- inchirierea de vehicule cu sau fără şofer

- organizarea de conferinte, seminarii si alte evenimente similare

- intermedierea in rezervarea si vanzarea de bilete

- asigurarea de consiliere si informare pentru turisti

- intocmirea de asigurari de calatorie pentru turisti

Agentiile de turism pentru a putea activa in domeniul turismului trebuie sa fie inregistrate

in Registrul Unic al Contribuabilor. Acestea trebuie sa aiba personal calificat, dotari

tehnice indispensabile ( calculator, fax, telefon, imprimanta )

Autoritatile competente, la solicitarea unei terte parti sau din initiativa proprie, pot

verifica respectarea conditiilor prevazute in regulament. Se poate cere ajutorul Politiei

Nationale sau autoritatilor municipale pentru efectuarea de vizite de monitorizare.

Inspectorii de acreditare verifica daca agentiile funrnizeaza servicii de calitate turistilor,

verifica existenta minimei infrastructuri prevazute in regulament, acestia precum

inspectorii de acreditare a unitatilor de cazare, trebuie sa ofere dovada acreditarii care sa

contina numele, semnatura, fotografia acestuia, unitatea emitenta precum si stampila

autoritatii competente.

La finalul perioadei de supraveghere inspectorul trebuie sa predea proprietarului sau

managerului procesul verbal, in caz de refuz acest lucru trebuie consemnat de catre

inspector in raportul de acreditare.

Sanctiunile pentru nerespectarea regulamentelor de catre agentii economici din turism pot

fi de la suspendarea pe timp de un an a activitatii, pana la anularea certificatului de

clasificare si amendarea acestora cu sume cuprinse de la 4000 la 10000 mii de USD

2.3 Masterplanul de dezvoltare turistica al republicii Peru

Inca din anul 2004 guvernul Republicii Peru impreuna cu Ministerul Turismului a

elaborat Planul Strategic National de Turism (PENTUR) unul din cele mai importante

planuri realizate pentru dezvoltarea turismului peruan.

PENTUR este un plan strategic care urmăreşte să integreze resursele de turism şi servicii

de interes din Peru, în scopul de a forma produsele turistice bazate pe caracteristicile

speciale ale fiecărei destinaţii Acest instrument este destinat dezvoltării ţării din acţiune,

şi pentru a propune orientări şi programe de acţiune, precum şi de investiţii şi oportunităţi

de dezvoltare pentru alte sectoare. Prin urmare, o bună parte din măsurile propuse sunt în

responsabilitatea diferitelor ministere responsabile de planificarea sectorială, prin

intermediul turismului, direct şi indirect.

PENTUR este un document ambiţios şi inovatoator promoveaza dezvoltarea echilibrata

a turismului in Peru. Planul contine un set de actiuni care sa incerce sa cereasca gradul de

performanta al institutiilor publice si private din Peru pe termen scurt mediu si lung. Este

agregare a planurilor sectoriale, care sunt în responsabilitatea fiecarei regiuni dar

reprezintă o viziune viitor cu linii de tăiere pentru întregul teritoriu.

Strategia propusă nu este definiţia strictă a politicilor sectoriale al Guvernului în

domeniul turismului, dar ar trebui să fie privite ca un proces continuu de modernizare şi

de revizuire care îi ajută să promoveze dezvoltarea turismului.

Faza a doua a Planului National de Dezvoltare a Turismului a inceput cu o inventariere a

resurselor turistice de pe intreg teritoriul national. Intre februarie 2005 si iunie 2005 a fost

intitat un amplu proiect de inventariere a resurselor turistice la nivel naţional şi au fost

elaborate planuri de dezvoltare pentru fiecare regiune in parte.

La ora actuală PENTUR incearcă să determine fiecare regiune in parte să-şi exploateze

potentialul turistic, posibilitatea asocierii cu alte regiuni pentru a propune o ofertă

turistică omogenă.

Obiectivele PENTUR sunt:

- promovarea unui turism cat mai superior calitativ pentru dezvoltarea economică şi

sociala a Peru

- promovarea culturii turistice si asigurarea protectiei acestora

- dezvoltarea unei oferte turistice cat mai competitive

- dezvoltarea zonelor de interes turistic

- ocuparea forţei de muncă in turism

- dezvoltarea invăţământului din sectorul turistic

Principalii actori in dezvoltarea sustenabilă a turismului sunt organismele din sectorul

public si cele din sectorul privat. Sectorul public cu diferitele sale niveluri local, regional

si national este responsabil pentru implementarea obiectivelor de politică turistică.

Sectorul privat detine un rol foarte important pentru cresterea economică a ţării prin

promovarea si dezvoltarea proiectelor turistice. Obiectivul primordial este de a asigura o

ofertă turistică competitivă. Sectorul privat trebuie să asigure aceste servicii turistice de

calitate prin imbunătăţirea si cresterea calitatii structurilor de cazare, structurilor de

alimentatie publica, de transport turistic, agentiilor de turism.

Concluzia rezultatelor PENTUR poate fi rezumata in doua idei fundamentale:

- implementarea unui model strategic de dezvoltare a turismului si trasarea unei

linii de actiune operativa

- necesitatea asumarii responsabilitatilor ce decurg din implementarea acestui plan

Misiunea principala a PENTUR este de a pune bazele unui program de dialog si de

coordonare a dezvoltarii turismului peruvian. De aici rezulta ca principala dificultate in

aplicarea acestui plan isi vor avea originea in capacitatea de a transmite o functie noua,

un rol nou, in general neasumata de administratia locala, de coordonare si control al

agentilor economici publici si privati si pentru concretizarea unui cadru metodologic bine

delimitat pentru crearea unui produs turistic avansat

3. Instituţii publice in turism, la nivel naţional, european si mondial

Instituţiile din turism, la nivel naţional, european sau mondial au rolul de a reglementa si

asigura dezvoltarea turismului precum si asigurarea unui turism de calitate. Aceste

institutii au rolul de a asigura mentinerea turismului la un nivel cât mai profesionist si cât

mai ridicat din punct de vedere calităţii.

3.1 Instituţii româneşti din turism

A.N.A.T Asociaţia naţională a agenţiilor de turism, este o organizaţie care are ca scop

reprezentarea şi apărarea intereselor membrilor săi, pe plan intern cât şi internaţional,

garantarea exercitarii profesiei in turism, sporirea contribuţiei la ridicarea nivelului

calitativ al actului turistic în România.

Principalele obiective ale asociaţiei sunt:

reprezinta membrii ANAT asociatiile si forurile Uniunii Europene si  alte

organisme internationale si interne in domeniu;

vegheaza ca activitatea  domeniul turismului sa fie exercitata numai de persoane

fizice sau juridice care poseda licenta de turism eliberata de organele legale;

activeaza  organismele si  comisiile autoritatilor de profil ale statului pentru

acordarea, refuzul, retragerea sau suspendarea autorizatiilor/ licentelor de turism;

sprijina si faciliteaza legaturile dintre membrii ANAT, precum si dintre acestia si

reprezentantii autoritatilor publice, pentru rezolvarea problemelor privind

evidenta contabila, impozitarea, problemele sociale, aplicarea legislatiei,

promovarea turistica etc.;

actioneaza justitie persoane fizice si juridice, numai cu scopul de a apara

drepturile legale ale membrilor si ale ANAT  ansamblu;

sprijina si organizeaza  actiuni pentru ridicarea nivelului profesional al celor care

lucreaza  turism, prin sustinerea de cursuri de specializare profesionala;

apara si promoveaza profesiile: agent de turism, ghid de turism, agent de ticketing

etc. pe langa organizatiile si institutiile  nationale, precum si pe langa organizatiile

internationale de profil.

Organizatia este formată din:

-membrii de onoare,

membri activi: societati comerciale care au in administrare agentii de turism autorizate,

posesoare de licente de turism in Uniunea Europeana;

membri asociati: entitati din domeniul turismului: birouri de turism, companii aeriene si

alte companii de transport, firme rent-a-car, retele hoteliere si de restaurante, edituri,

sisteme de rezervari, fundatii/asociatii din domeniul turismului, institutii financiare care

finanteaza activitati din domeniul turismului, institutii de cercetare-dezvoltare, etc

A.N.A.T in colaborare cu alte institutii organizeaza periodic cursuri de calificare in

meserii din domeniul turismului cum ar fi: agent de turism, agent de tickentig,

Asociaţia Ghizilor Montani din România este o asociaţie civilă profesională cu scop

nepatrimonial

Scopurile :

a. Asigurarea şi menţinerea unui standard profesional ridicat in domeniul activităţii de

ghid montan

b. Apararea drepturilor membrilor sai

c. Perfectionarea legislatiei in domeniu in concordanta cu cerintele si exigentele impuse

de dezvoltarea turismului international. Controlul evolutiei si dezvoltarea profesiunii de

GHID MONTAN.

d. Stabilirea si imbunatatirea relatiilor cu organisme si organizatii din tara si strainatate

Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC )

Are scopul de a sprijini dezvoltarea turismului rural, ecologic, cultural si pentru

imbunătăţirea continuuă a produsului turistic.

Asociatia stimuleaza si promoveaza turismul rural, ecologic si cultural in Romania si in

strainatate in care scop actioneaza pentru:

a/cunoasterea si popularizarea resurselor turistice din domeniul rural al tarii;

b/ editarea si difuzarea de publicatii si lucrari de specialitate, pliante, harti, informatii si

alte materiale publicitare privind dezvoltarea turistică a diferitelor regiuni ale ţării

c/ organizarea si participarea la conferinte, dezbateri, sesiuni stiintifice,

simpozioane,colocvii, etc., in cadrul asociatiei ori in cadrul altor organizatii de profil din

tara si străinătate,

d/ stabilirea si promovarea de schimburi de date, informatii, publicatii, specialisti, alte

forme de cooperare cu organisme similare din alte ţări

e/ acordarea de asistenta de specialitate si reprezentarea intereselor membrilor sai;

f/ organizarea de expozitii cu produse de artizanat si alimente din gospodariile taranesti şi

valorificarea acestora,

g/ organizarea de actiuni de ecologizare a zonelor turistice si de cunoastere a traditiilor

culturale specifice

h/ dispecerizarea la nivel central si teritorial in scopul asigurarii unei bune prestatii

turistice şi a serviciilor impuse de acestea,

i/ organizarea de schimburi de experienta intre gospodarii din diverse zone ale tarii

precum si cu cei din alte ţări,

j/ organizarea si desfasurarea de cursuri de formare profesionala a adultilor pentru turism

initiere, calificare, recalificare, specializare, perfectionare,

formare manageriala si alte forme de invatamant pentru domeniul turismului

k/ coordonarea implementarii programelor de asistenta tehnica externa pentru dezvoltarea

turismului rural ecologic si cultural;

l/ promovarea eticii si deontologiei in practicarea turismului rural;

m/ organizarea de prestatii si servicii turistice in consignatie sau comision, in gospodarii

ţărăneşti pensiuni, campinguri, alte structuri de primire analoage;

n/ organizarea cu respectarea normelor legale in vigoare, a schimbului valutar si a

încheierii de asigurari turistice

Membri ai Asociatiei Nationale de Turism Rural Ecologic si Cultural pot fi persoanele

fizice si persoanele juridice care desfasoara activitati in domeniu.

Federatia Industriei Hoteliere din România

Este organizatia patronala nationala care reprezinta interesele de afaceri ale industriei

ospitalitatii din România în mediile parlamentare / legislative, guvernamentale, mass-

media, organizatii non-guvernamentale, sindicate etc. precum si la nivel european si

mondial, prin afilierile sale.

Obiective:

romovarea, apararea si reprezentarea intereselor de afaceri ale tuturor operatorilor din

industria hoteliera si a restaurantelor din România, fara discriminare din punct de vedere

al capitalului sau formei de proprietate / administrare ;

- Urgentarea privatizarii din industria ospitalitatii, furnizând organismelor

guvernamentale si legislative solutii si expertiza membrilor, precum si consultanta de la

partenerii nostri straini ;

- Sa contribuie la îmbunatatirea legislatiei si armonizarea ei cu normele europene si

internationale pentru sectorul turism sau alte sectoare care pot influenta - direct sau

indirect- activitatea curenta, dezvoltarea durabila si viitorul turismului, al industriei

hoteliere si a restaurantelor din România ;

- Sa acorde asistenţă la urgentarea modernizarii ai reabilitarii hotelurilor si restaurantelor,

din punct de vedere al standardelor de dotare, echipare si calitate a serviciilor, în

concordanta cu standardele internationale, europene si nationale, pentru protectia

consumatorilor de servicii turistice ;

- Sa actioneze cau un catalizator în atragerea investitiilor straine si expertizei

internationale ;

- Sa promoveze Romania ca o tara europeana si ca o adevarata destinatie pentru turism,

- Sa contribuie la cresterea calităţii serviciilor prin educatie si formare profesionala

continua, precum si printr-un management performant ;

- Sa contribuie la protectia mediului, ca o conditie vitala pentru o dezvoltare durabila si

viitorul turismului pentru generatiile urmatoare.

Domenii de actitivitate ale FIHR:

a) Cu începere din anul 2000, când FIHR a devenit o organizatie profesional-patronala

nationala, capitolul SOCIAL, respectiv forta de munca, dialogul social, negocierea

contractului de munca la nivel national sunt preocupari importante ale FIHR.

b) Standardizarea informatica a serviciilor si tehnologia informatiei

c) Relatiile si mediul de afaceri al sectorului industriei ospitalitatii

d) Statistici industria hoteliera / restaurante si turism

e) Drepturi de autor / Proprietatea intelectuala

f) Taxe, impozite si alte aspecte fiscale care afecteaza activitatea industriei ospitalitatii

g) Resursele umane, pregatirea profesionala de baza si continua si promovarea în cariera

h) Protectia consumatorilor

i) Protectia mediului si problemele de mediu ce deriva din operarea hoteliera / restaurante

j) Siguranta si igiena alimentatiei / preparatelor culinare

k) Clasificarea hotelurilor si restaurantelor

l) Problemele economice ale operatorilor si dezvoltarea durabila a sectorului turism

m) Competitia neloiala

n) Politici de vânzari si marketing în industria ospitalitatii

o) Relatiile cu agentiile de turism / ANAT

p) Calitate / standarde de dotare si operare

q) Impactul EURO asupra turismului din Romania

r) Actiune responsabila pentru servirea alcoolului în industria ospitalitatii

s) Zone de fumatori / nefumatori în hoteluri si restaurante

t) Siguranta si securitatea clientilor

u) Promovarea României ca destinatie pentru turism - în tara si în exterior

v) Alte probleme legate direct sau indirect de turism si industria ospitalitatii

3.2 Organizaţii internaţionale in turism

OMT

Organizaţia Mondială a Turismului este un organism semnificativ la nivel global, cu

atribuţii de colectare şi de colaţionare de informaţii statistice privind turismul

internaţional. Această organizaţie reprezintă organismele turstice din sectorul public, din

cele mai multe ţări din lume şi publică topuri cu privire la gradul de creştere a turismului

la nivel global, regional sau naţional Organizatia Mondiala a Turismului joacă un rol

important în promovarea dezvoltării de fond, durabile şi universal accesibilă a turismului,

acordând o atenţie deosebită ţărilor în curs de dezvoltare.

Organizaţia încurajează punerea în aplicare a Codului de etică globală pentru Turism, cu

scopul de a asigura faptul că ţările membre, să maximizează pozitiv economic, sociale şi

culturale efectele turismului şi de a culege pe deplin beneficiile sale, în timp ce

minimalizarea impactul aspectele sociale negative asupra mediului. Codul de etica pentru

turism contrubuie la obiectivele de dezvoltare a turismului si la reducerea si eliminarea

saraciei. Programul este conceput din perspective consumatorilor, pe partea ofertei

turistice contine un spectru larg de intreprinderi si institutii si necesita implicarea atat a

autoritatilor nationale cat si internationale

Organizatia joaca un rol central si decisiv in promovarea dezvoltarii turismului acordand

o atentie deosebita ţarilor in curs de dezvoltare.

Membrii sai sunt 161 de ţări si teritorii precum si membri afiliati ( institutii publice si

private)

OMT are reprezentanti regionali in Africa, Europa, Orientul Mijlociu, Asia de Sud, Asia

de Est si Pacific, America

Comisia Europeana pentru Turism

Este organismul European ce are ca responsabilitate promovarea Europei ca destinatie

turistică. In acest organism sunt incluse 39 de ţări printe care si România. Functioneaza

inca din anul 1948 ca o organizaţie non-profit.

Promovarea Europei ca destinatie turistica se realizeaza pe toate pietele turistice

mondiale importante: SUA, Canada, Japonia, China, America Latina.

Reprezentantii birourilor de promovare se unesc pentru a forma un singur organism iar

presedintele acestui organism decide programul de activitate pentru promovarea Europei

ca destinatie turistica. Acest program este prezentat membrilor europeni ai CET care se

intalnesc in Adunare Generala de doua ori pe an.

Programul este finantat in intregime de membrii sai, partea de finantare a fiecaruia fiind

calculata in conformitate cu un set de criterii convenite.

Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor

Este un consiliu al oamenilor de afaceri din industria turismului care are ca membri

directori executivi si proprietari de agentii de turism si unitati hoteliere.

Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor are un mandat unic si imagine de

ansamblu asupra aspectelor legate de turism si calatorii. Tursimul angajaza la nivel

mondial aproximativ 220 milioane oameni si genereaza peste 9.4% din PIB-ul mondial.

Organizatia Europeana pentru Cooperare si Dezvoltare Economica

Reuneste guvernele tarilor angajate pentru dezvoltarea economiei de piata pentru a

sustine cresterea economica durabila, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca,

ridicarea standardului de viata si acordarea de asistenta tarilor aflate in curs de dezvoltare.

Organizatia ofera un cadru in care guvernele compara experientele de politica, incearca

sa caute raspunsuri la probleme comune. In mai 2007 tarile OCDE au convenit sa invite

Chile, Estonia Israel si Rusia pentru a deveni membri ai organizatiei, precum si au sporit

angajameltele de aderare cu alte state: Brazilia, China, Indonezia.

OCDE este una din cele mai mari edituri din lume in domeniul politic si economic

publicatiile sunt disponibile tuturor celor interesati.

4 Planul pentru turismul naţional al României

2007 - 2026

INTRODUCERE

I Cadrul general si obiectivele

Sectorul turismului din România a fost afectat de absenţa unei politici generale de dirijare

si orientare a sectorului. Un Master Plan pentru dezvoltarea turismului din România a fost

întocmit cu peste zece ani în urmă; totusi, spre marea frustrare a acţionarilor din sectorul

turismului, recomandările acestuia nu au fost niciodată implementate. În ultimii ani,

asistenţa tehnică a fost asigurată de Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite (UNDP)

si câteva organizaţii neguvernamentale si agenţii donatoare inclusiv USAID, GTZ si CHF

International pentru o serie de proiecte separate (ca de exemplu, la nivelul Autorităţii

Naţionale pentru Turism (ANT) dezvoltarea website-ului, cercetare de piaţă, consultanţă

la nivel local, înfiinţarea centrelor de informare a turistilor).

Desi sectorul turismului a beneficiat fără îndoială în cea mai mare parte de această

asistenţă, implementarea izolată a acestor măsuri, fără a fi integrate într-un plan strategic

general, se pare că generează rezultate parţiale. În plus,majoritatea acestor agenţii îsi vor

reduce activitatea din România ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană în

ianuarie 2007.

În acest scenariu, Guvernul României a stabilit că este urgent necesar un Master Plan al

dezvoltării turismului, pentru a pune bazele implementării unei abordări durabile a

dezvoltării turismului din România. S-a hotărât încheierea unui contract cu Organizaţia

Mondială a Turismului pentru această acţiune.

Acest Master Plan al dezvoltării turismului cuprinde o perioadă de 20 de ani, până în

2026. Concret, el cuprinde un program de acţiune pe sase ani (2007-2013) în conexiune

cu susţinerea financiară prin fondurile structurale, la care România are acces ca urmare a

integrării în Uniunea Europeană în ianuarie 2007.

Obiectivul imediat este formularea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea si

managementul durabil al industriei turismului în ceea ce priveste resursele naturale si

culturale si prezentarea acestui obiectiv în forma unui Master Plan al dezvoltării

turismului pe termen lung, cuprinzând perioada 2007-2026. Acest plan reprezintă politica

de umbrelă care include diferite planuri si strategii, descrise în asa fel încât să optimizeze

contribuŃia sectorului la economia naţională. Se anticipează că populaţia României va

beneficia din dezvoltarea turismului, prin:

- Cresterea încasărilor valutare;

- Aducerea economiei si societăţii românesti la nivelul existent în ţările Uniunii

Europene;

- Cresterea calităţii vieţii;

- Cresterea si încurajarea investiţiilor în toate domeniile adiacente ale turismului;

- Stimularea creării de locuri de muncă;

- Stimularea dezvoltării;

- Consolidarea sporirii si păstrării patrimoniului cultural;

- Contribuţia la dezvoltarea si conservarea resurselor materiale si naturale din întreaga

ţară

- Distribuirea beneficiilor turismului în toate regiunile României.

Guvernul României a decis întocmirea Master Planului de către Organizaţia Mondială a

Turismului (UNWTO). UNWTO a constituit o echipă formată din sase consultanţi

internaţionali în domeniul turismului, specializaţi în Planificare, Marketing, Investiţii,

Statistică, Stiinţe economice, Structuri instituţionale si Dezvoltarea resurselor umane. Ei

au lucrat timp de peste sase luni, din ianuarie până în iulie 2007. Echipa de consultanţi

internaţionali a fost asistată de o echipă de aproximativ 20 de specialisti români.

În afara muncii de cercetare la birou, s-au efectuat multe deplasări în majoritatea

regiunilor ţării si s-au purtat discuţii cu numeroase persoane si reprezentanţi din sectorul

privat al turismului..

Punctul slab al strategiilor anterioare de dezvoltare a turismului a fost neimplementarea

recomandărilor. Disponibilitatea fondurilor structurale de la Uniunea Europeană până în

2013 reprezintă o resursă majoră de facilitare a implementării recomandărilor Master

Planului. Totusi, hotărârea de a duce planul la bun sfârsit rămâne esenţială. În acest scop,

recomandările au fost incluse în Planul de acţiune, alături de organizaţiile "lider" care au

fost identificate ca fiind responsabile cu implementarea. În plus, s-a solicitat guvernului

să numească un Comitet de implementare, pentru urmărirea progresului si acordarea

asistenţei pentru depăsirea unor obstacole neprevăzute.

Integrarea în Uniunea Europeană implică eliminarea controalelor la frontieră pentru

majoritatea statelor membre, iar în cazul României acest lucru are o semnificaţie

deosebită având în vedere că Ungaria si Bulgaria sunt ţări învecinate cu România si

membre ale UE, furnizând aproximativ o treime din sosirile totale de vizitatori.

Controalele la frontieră sau de imigraţie la graniţele rutiere, feroviare, fluviale sau

maritime dintre România si ţările membre ale UE sunt în prezent în tranziţie, urmând ca

în scurt timp să fie total desfiinţate. Acest lucru va avea drept rezultat pierderea

mecanismului fundamental de colectare a datelor privind sosirile si plecările vizitatorilor.

Patrimoniu Cultural

1 Monumente istorice

România are sapte obiective turistice incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Unele din

acestea sunt deosebite prin faptul că reprezintă grupuri de puncte de atracţie într-o

anumită zonă si nu un singur centru de interes:

Delta Dunării (desemnată în 1991)

Mănăstirile din Moldova (1993) – 7 puncte de interes

Mănăstirea Horezu (1993)

Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999) – 7 puncte de interes

Cetăţile Dacice din Munţii Orăstie (1999) – 6 puncte de interes

Centrul istoric din Sighisoara (1999)

Bisericile de Lemn din Maramures (1999) – 8 puncte de interes

Varietatea si răspândirea acestor centre importante reprezintă un beneficiu major în

încurajarea dispersiei vizitatorilor în ţară si în special în zonele rurale. Faptul că aceste

obiective fac parte din patrimoniul UNESCO ajută la cresterea gradului de constientizare

a calităţii ridicate a numeroase monumente istorice din România.

Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii si Cultelor cuprinde aproape 30.000

monumente istorice, din care 6.614 sunt desemnate drept obiective de interes naţional si

internaţional. Acestea includ sit-uri arheologice, clădiri de interes istoric si arheologic

inclusiv structuri, monumente si statui de cult si laice.

Există un număr de 288 clădiri incluse în categoria caselor memoriale. Acestea variază de

la Castelul Peles până la case sărăcăcioase a unor celebri oameni de cultură si de litere.

Plăcile comemorative reprezintă o caracteristică a numeroase clădiri de notorietate.

Judeţele cu cea mai mare concentraţie de monumente istorice sunt – Arges, Mures, Sibiu,

Cluj, Brasov, Prahova, Covasna, Dâmboviţa, Bucuresti, Constanta si Hunedoara.

Acest lucru indică faptul că regiunile centrale si litoralul Mării Negre sunt cele mai

importante din perspectiva patrimoniului cultural.

2. Muzee si galerii de artă

Muzeele reprezintă o componentă semnificativă a punctelor de atracţie frecventate de

către vizitatori. În 2005 existau 675 muzee înregistrate oficial care atrag un număr total

de 10.488.000 vizitatori. Aceasta reprezintă o crestere de 29% al numărului de vizitatori

pentru muzee din 2000 si o crestere de 19% a numărului de vizitatori în muzee pentru

aceeasi perioadă.

3.Patrimoniul religios

Începând din 1990, o dată cu eliminarea restricţiilor de ordin religios, s-a constatat nu

numai o extindere a practicilor religioase, dar si efectuarea unor investiţii semnificative în

restaurarea clădirilor si instituţiilor istorice religioase. Multe din vechile mănăstiri

reprezintă mai degrabă exemple de locaţii locuite, însufleţite, decât de arhitectură

deteriorată.

Bogăţia si unicitatea clădirilor religioase din România a fost recunoscută de UNESCO

prin includerea în Patrimoniul mondial a 7 biserici din Moldova, 7 biserici fortificate din

Transilvania, 8 biserici din lemn din Maramures, precum si a Mănăstirii Horezu.

Din aproximativ 12.800 de clădiri de religie ortodoxă din ţară, incluzând peste 380 de

mănăstiri, circa 2.400 au fost identificate ca având semnificaţie istorică sau arhitecturală.

Există în plus multe clădiri interesante care aparţin altor secte, precum si moschee si

sinagogi.

Sunt încă necesare lucrări de restaurare , dar acestea reprezintă un punct de atracţie

pentru vizitatori.

Nu se cunoaste numărul de vizitatori ai clădirilor religioase în cadrul circuitelor turistice,

dar numărul acestora este semnificativ. În perioadele de vârf, cum ar fi în lunile de vară,

vizitele la asezări populare cum sunt clădirile din Patrimoniul mondial UNESCO

provoacă aglomeraţie care necesită o administrare atentă. Sunt practicate taxe reduse de

intrare la multe mănăstiri si unele biserici. Taxele pentru fotografiere, acolo unde se

percep, tind să fie ridicate.

În afară de vizitele în scop de pelerinaj sau rugăciune, majoritatea vizitelor turistilor la

obiective turistice sunt de preferinţă orientate către clădiri religioase. Acestea formează

„coloana vertebrală” a atracţiilor turistice din ţară.

Turismul activ

Sporturi de iarnă

În România există în jur de 27 zone de schi omologate, cu aproximativ 80 de pârtii de

schi autorizate. În aceste zone, există o largă gamă de mijloace de transport pe cablu, cum

ar fi teleschi, telegondole, telescaun si telecabine, având o capacitate de peste 35.000 de

persoane pe oră.

Amenajarea multor zone de schi nu este suficient de performantă pentru a asigura zăpadă

naturală suficientă pentru un sezon al sporturilor de iarnă de 3-4 luni. Zăpada artificială

este tot mai mult utilizată, acolo unde sunt suficiente resurse de apă. Totusi, încălzirea

climei din ultimele ierni a avut drept rezultat căderi de zăpadă sub medie si chiar

producerea zăpezii artificiale a fost dificilă în multe zone.

Se înregistrează o mare cerere pe perioada iernii, în weekend-uri, atunci când sunt

condiţii de zăpadă favorabile. Multe staţiuni si-au limitat zonele de parcare respective,

ceea ce a condus la o congestionare semnificativă a traficului. Se pare că îmbunătăţirea

accesului în staţiunile de schi ar avea o influenţă mai mare asupra realizărilor acestora

decât cresterea capacităţilor de transport pe cablu.

Se remarcă un nivel scăzut al activităţii turistice aferente vizitatorilor străini sosiţi pentru

sporturi de iarnă. Staţiuni precum Poiana Brasov atrag grupuri de turisti străini care

petrec sejururi în cursul săptămânii, ceea ce este în avantajul cresterii gradului de ocupare

a structurilor de cazare, fără a mări semnificativ congestionarea traficului. În ceea ce

priveste produsul sporturilor de iarnă, România nu dispune de staţiuni la nivelul

standardelor internaţionale. Preţ – transport, precum si cazarea – reprezintă principalul

factor de selectare a României de către turistii străini entuziasmaţi de sporturile de iarnă.

În pofida atracţiei traficului în vacanţele de vară, precum si a activităţii specifice

conferinţelor din primăvară si toamnă, gradul mediu de ocupare a structurilor de cazare

din staţiunile montane a fost de numai 22% în 2005. Această cifră sugerează că, în

general, există suficiente capacităţi de cazare în ofertă.

Drumeţii (Hiking)

Desi necuantificabil din punct de vedere al numărului de excursionisti, traseele montane

în Carpaţi reprezintă un modalitate populară de distracţie pentru români si pentru unii

vizitatori străini.

Traseele pentru excursiile montane sunt efectuate de autorităţie locale, iar eliberarea si

marcarea acestora se face cu asistenţa SALVAMONT. Totodată, SALVAMONT oferă

informaţii în legătură cu dificultatea traseelor si echipamentul de care au nevoie

excursionistii. În prezent, există 301 trasee pentru excursii montane autorizate. Lungimea

acestora variază de la 1 la 20 ore de mers pe jos.

Croazierele pe Dunăre

Frecvenţa croazierelor pe Dunăre a crescut rapid de la reluarea acestora în 2003

Fiecare vas are între 100 si 120 de pasageri. Sezonul croazierelor durează din martie

până în noiembrie. Acest sezon turistic prezintă interes pentru Asociaţia Die Donau, o

organizaţie de colaborare cu Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007

– 2026

.

Croazierele durează până la patru zile cu durată variabilă în apele române. Acestea sunt

în mare parte organizate de tour operatorii din România în numele societăţii care

organizează croazierele si sunt rezervate din timp. Acestea variază de la vizite scurte la

Drobeta Turnu Severin si în interiorul Deltei Dunării, până la vizite complete de o zi în

Bucuresti din Giurgiu / Olteniţa. Conţinutul excursiilor este stabilit de către organizatorul

croazierei si de către tour operatori.

Turistii care participă la croazieră au ocazia de a cunoaste puntele de atracţie din

România si sunt principalii vizaţi pentru a deveni clienţi fideli pentru acest tip de produs.

Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN), în Secţiunea 1, Căi de comunicaţie,

stabileste obiectivele de dezvoltare a transportului si proiectele prioritare ale

infrastructurii de transport pentru perioada 2007 - 2015.

Obiectivele concrete sunt:

Modernizarea reţelei de drumuri naţionale. Aducerea la standarde europene a 5.700 km

de drumuri. Completarea a 1.052 km de autostradă dintre Nădlac si Sibiu si construirea

unei legături de autostradă cu Bucuresti si Constanţa. În plus, sunt planificaţi circa 300

km de sosele de centură în jurul marilor orase.

Îmbunătăţirea reţelei de căi ferate. Modernizarea a aproximativ 1.100 km de linii,

îmbunătăţirea stocurilor de material rulant si a gărilor pentru a creste

numărul pasagerilor cu 35% până în 2015.

Cresterea traficului maritim. Îmbunătăţirea facilităţilor si infrastructurii pentru a mări

volumul încărcăturii pe căile de navigaţie interne.

Modernizarea aeroporturilor. Modernizarea a patru aeroporturi de nivel

naţional, Bucuresti Henri Coandă, Bucuresti Aurel Vlaicu, Timisoara si

Constanţa, pentru a creste fluxul de pasageri până la 11,3 milioane până în

2015.

Dezvoltarea de succes si durabilă a turismului depinde nu doar de peisajul atractiv si de

facilităţile turistice ci si de serviciile competitive si de calitate. Sectorul ospitalităţii si

turismului este o unul pentru oameni; oameni care oferă servicii pentru oameni.

Fiind una din cele mai competitive activităţi economice din lume, turismul necesită

înţelegere, profesionalism, angajare, organizare si o strategie eficientă de dezvoltare a

resurselor umane.

Sectorul ospitalităţii si turismului implică în egală măsură facilităţi si servicii. Serviciile

competitive pot fi asigurate doar de către personal bine pregătit si specializat, cu o

atitudine corespunzătoare, cu mentalitatea corectă, cu comportamentul corespunzător si

cu performanţe corespunzătoare.

Crearea unei forţe de muncă instruite si calificate necesită pregătire, educaţie de bază si

cursuri de pregătire profesională, precum si pregătire continuă practică la locul de muncă.

Ospitalitatea în sensul modern al acestui termen implică satisfacerea cerinţelor

vizitatorilor si competenţele dobândite pentru a întruni – si chiar depăsi asteptările

vizitatorilor. Dacă asteptările create prin activitatea de marketing si promovare a

turismului nu pot fi satisfăcute ca urmare a lipsei de forţă de muncă calificată, turismul nu

se poate dezvolta durabil.

Aceasta nu se referă doar la turistii străini care vin în România, ci si la românii din

propria ţară; se referă la turismul internaţional si în egală măsură la turismul intern.

Conform statisticilor disponibile pentru 2006, peste 80% din înnoptări au fost cumpărate

de către turisti români si mai puţin de 20% de către turisti străini. Ambele categorii de

turisti merită să beneficieze de servicii de calitate, adecvate si de ospitalitate

Aptitudinile în ce priveste prestarea serviciilor din sectorul ospitalităţii, atât profesional

cât si la nivel de comportament, sunt încă slab dezvoltate si necesită o atenţie deosebită în

anii următori. De asemenea îmbunătăţirea atitudinii faţă de servicii si a mentalităţii

reprezintă un aspect ce necesită atenţie urgentă.

Nivelul de competenţă din sectorul ospitalităţii si turismului este redus, ca urmare a lipsei

standardelor de performanţă, a standardelor de muncă adecvate si actualizate, si a

standardelor adecvate educaţionale si de pregătire.

Pregătirea organizată pentru prestarea de servicii în domeniul ospitalităţii si turismului nu

este încă suficient dezvoltată. Cursurile de pregătire profesională specializate pentru

sectorul ospitalităţii pentru pregătirea personalului în vederea ocupării locurilor de muncă

în acest sector sunt aproape absente iar pregătirea în turism este integrată în cursurile

scolare speciale gimnaziale si în cele universitare.

Sectorul ospitalităţii din România înregistrează o criză acută de personal calificat si

instruit iar acest lucru afectează performanţele generale în servicii. Însă, criza de personal

calificat nu este acelasi lucru ca si „criza de personal” în ce priveste calitatea.

Criza de personal calificat se datorează doar parţial faptului că un număr mare de oameni

părăsesc România pentru a lucra în străinătate, după ce au obţinut diploma de liceu sau

universitate însă totusi nu sunt suficient pregătiţi, sau după ce au lucrat într-un hotel

pentru scurt timp.

Această criză de personal are o serie de motivaţii.

Programele de instruire curente nu sunt axate pe formarea unor competenţe si aptitudini

si nu respectă standardele. Numerosi furnizori de cursuri de pregătire eliberează diplome

si certificate necesare pentru angajare fără a asigura o instruire completă si

corespunzătoare.

Un număr considerabil de tineri părăsesc sectorul ospitalităţii si turismului pentru a

merge să lucreze în străinătate ca urmare a modului precar în care este văzută o slujbă în

sectorul ospitalităţii si a nivelului scăzut al salarizării.

Conducerea si forurile de supervizare nu posedă aptitudinile specifice unei pregătiri

interne la locul de muncă pentru a păstra aceste deprinderi la nivelul cerut de standarde si

pentru a menţine dorinţa de performanţă.

Nu există o pregătire continuă adecvată locul de muncă pentru a ţine pasul cu necesarul

de aptitudini si cunostinţe al personalului existent tin sectorul ospitalităţii la diferite

niveluri.

Criza de forţă de muncă calificată va creste în continuare într-un ritm rapid ca urmare a

numărului mare de hoteluri si pensiuni noi care sunt în prezent în curs de construcţie si

cele care sunt prevăzute a se construi în următorii ani.

Câteva hoteluri noi sunt în construcţie în Bucuresti si în alte orase si locuri din ţară si un

număr mare de noi unităţi de cazare este prevăzut a se construi. Toate aceste noi hoteluri

si pensiuni au nevoie de personal calificat.

Constientizarea turismului reprezintă înţelegerea de bază a principiilor ospitalităţii si

turismului, a beneficiilor si consecinţelor turismului si dezvoltării turismului pentru ţară,

înţelegerea de bază a satisfacţiei vizitatorilor si a preocupării faţă de client si a

precondiţilor unui turism de succes si durabil.

Nivelul general al constientizării în sectorul public al ospitalităţii si turismului este redus.

De asemenea gradul de înţelegere a condiţiilor si a nevoilor pentru dezvoltarea sigură si

durabilă a turismului intern si internaţional, printre cei implicaţi si angajaţi în sectorul

ospitalităţii si turismului, este destul de scăzut. Majoritatea oficialilor si autorităţilor din

sectorul public, la nivel naţional, regional sau local nu au o înţelegere clară a principiilor

de bază ale satisfacţiei vizitatorilor, ale abordării de marketing, ale comportamentului

vizitatorilor si ale obiectivelor comerţului cu produse turistice.

Ospitalitatea si turismul reprezintă o profesie iar înţelegerea ospitalităţii si turismului

reprezintă aptitudini, ce necesită o pregătire si experienţa de specialitate. Însă, mulţi

oameni sunt implicaţi în acest fenomen direct sau indirect si trebuie să cunoască

principiile de bază.

Autorităţile locale de urbanism, autorităţile regionale si naţionale de planificare din

aproape toate ministerele si departamentele sunt într-un fel direct sau indirect implicate în

organizarea si dezvoltarea turismului. Unele decizii de urbanism contravin obiectivelor

de dezvoltare a turismului; unele strategii de dezvoltare afectează dezvoltarea sigură a

turismului.

Dezvoltarea turismului este un aspect extrem de sensibil, deoarece turismul reprezintă

una din cele mai competitive activităţi economice din lume. Dezvoltarea turismului nu se

produce automat, deoarece este legată de imagine si de reputaţie. Turismul de succes si

durabil necesită o cooperare între toţi factorii de răspundere si necesită formarea de

parteneriate între sectorul public, care trebuie să sprijine turismul, si sectorul privat, care

trebuie să ofere facilităţile si serviciile pentru diferite pieţe si segmente de piaţă. Fără

înţelegerea obiectivelor si a problemelor reciproce turismul nu se va dezvolta în mod

satisfăcător si benefic.

Principalul obiectiv pentru industria ospitalităţii pentru o destinaţie turistică este de a

genera satisfacţia turistilor, care s-au bucurat de o experienţă pozitivă si sunt dispusi să

revină si să povestească altora.

5. Concluzii

România poate dezvolta si exploata beneficiile turismului religios prin multitudinea de

manastiri din Moldova, Maramureş sau bisericile fortificate din Transilvania care pot fi

incluse in circuite turistice de tip pelerinaj. Se poate de asemenea pune accent pe turismul

balnear, care altadată aducea mari beneficii Statiuni infloritoare sunt azi lasate in

paragină sau vândute pe sume derizorii unor investitori care nu prezintă nici un interes

faţă de acest tip de turism care exploatat raţional ar aduce beneficii majore.

Fondul de vânatoare de care dispune România poate atrage turişti straini care platesc

sume mari pentru o partidă de vânătoare de urşi, vulpi sau fazani.

Castelele medievale, fortificatiile, turnurile si bastioanele pot deasemenea sa fie un

element de atractie deosebita pentru turistii straini. Orase ca Sighisoara, Brasov, Sibiu,

Cluj, Bucuresti sau Medias pot beneficia prin restaurarea si includerea monumentelor

medievale in circuitul turistic de un flux mai mare de turişti.

Delta Dunării prin diversitatea faunei si florei poate reprezenta de asemenea un element

de atractie majora pentru turistii străini. Se impun măsuri pentru conservarea mediului cât

si implementarea unor proiecte de infrastructură, capitol deficitar atat pentru România cât

si pentru statul Peru.

Un alt element de atractivitate de care beneficiază România este mitul lui Dracula, un

simbol al ţării noastre cunoscut la nivel mondial.

Statul Peru poate exploata bogăţiile naturale si antropice ale Anzilor, aici se pot organiza

expeditii alpine, circuite in care turistii pot fi familiarizati cu cultura si traditiile

populatiilor bastinase, pot fi incluse in circuit manifestari traditionale inca precum

festivalul soarelui sau Inti Raimy, festivaluri religioase sau culturale care se desfasoară pe

intreg teritoriul statului.

Un alt element ce poate duce la dezvoltarea turismului peruan o reprezintă

gastrononomia, Peru fiind recunoscută mondial ca una din cele mai diversificate. Sute de

preparate din fructe de mare, carne sau cartofi asteaptă sa fie degustate chiar si de cel mai

experimentat turist in acest domeniu.

Atât în România cât si în Republica Peru turismul se află într-o continuă dezvoltare,

această dezvoltare ar putea fi accelerată printr-un cadru legislativ cat mai permisiv pentru

investiţii străine precum şi prin măsuri de protecţie si de punere in valoare a

patrimoniului cultural, natural şi antropic foarte diversificat, de care beneficiază ambele

state.

Atât România cât si statul andin pot accentua mai mult şi pot exploata mai mult

beneficiile turismului rural, religios si cultural. Statul Peru beneficiază de cele mai mari

venituri in sectorul turistic indeosebi datorită imensului patrimoniu cultural si natural de

care se bucură. Leagăn al civilizaţiei Inca, statul andin adaposteşte sute de monumente

istorice datând din perioada imperiului cât si vestigii ale altor civilizatii premergatoare

celei incaşe, cât şi numeroase monumente istorice din perioada colonizării spaniole.

Ambele state trebuie să urgenteze reformele in sectorul turistic pentru a avea un turism de

o cât mai bună calitate,ambele state trebuie să realizeze si să aplice proiecte de

conservare a mediului natural cât şi a celui antropic.

Masuri de protectie socială se impun a fi luate atat in România cât şi in Peru, primi pasi

in acest sens au fost luati prin implementarea programelor sociale „vacanţa la ţară” „o

săptămână la munte” „o săptămână pe litoral” programe prin care si populatia mai putin

avantajată din punct de vedere material poate beneficia de servicii turistice de calitate, la

preţuri avantajoase.

Majoritatea turistilor care vizitează statul andin sunt interesati de numeroasele

monumente incase, raspandite pe intreg teritoriul statului andin dar in special pentru

ruinele celebrului oras Machu Picchu, obiectiv istoric vizitat anual de sute de mii de

turişti. Acest lucru poate avea şi influenţe negative in special asupra structurii

monumentului care se degradează continuu in lipsa unor lucrari ample de restauratie.

Un alt aspect negativ al dezvoltarii turismului in ambele ţări este influenta pe care turistii

occidentali o exercită asupra populatiei autohtone, in special pentru populatia din mediul

rural.

Corupţia, birocraţia excesivă sunt probleme intâlnite in ambele state. Se impun a fi luate

masuri pentru stoparea acestor fenomene care aduc o imagine nevgativă asupra ţării

precum si asupra turismului ca element al economiei.