turismul balnear.doc
DESCRIPTION
Pe teritoriul nostru, începuturile balneologiei par a fi încă de pe vremea când, “stăpânii lumii”, romanii, treceau prin lance şi sabie mai toate naţiile pământului. Bolnavi ori răniţi în războaie, aceştia se foloseau de “apele sfinte” de la noi pentu însănătoşire. Şi, ca semn de mulţumire adus zeilor pentru bunăstarea pământului, în vremea Daciei Romane au ridicat altare şi au lucrat pietre comemorative închinate zeilor păstrători ai sănătătii: Hercule, Escalup şi Hygreea. De atunci, balneologia românească a evoluat în timp, ajungând ca astăzi staţiunile balneoclimaterice să însemne adevărate “lăcaşuri de sănătate”, având specialişti de talie mondială şi fiind dotate cu aparatură medicală de ultimă generaţie.TRANSCRIPT
Universitatea "Dimitrie Cantemir"
Facultatea de Geografie
Geografia Turismului
Turismul balnear în România
Studentă:
Ungvari Hajnal
- 2011 -
1
CUPRINS
Introducere………………………................................................................................pag. 3
CAPITOLUL I TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA…………….................pag. 5
1.1 Aspecte generale privind turismul balnear- turismul de sănătate……….........pag. 5
1.1.1. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării turismului balnear……….............pag. 5
1.2 Particularităţi ale turismului balnear………………….........................................pag. 8
1.3 Aspecte ale cererii şi motivaţiei turistice în turismul balnear…………..............pag. 11
1.3.1. Factori favorabili ai dezvoltării turismului balnear……………................pag. 11
1.3.2. Relaţia turismului balnear cu celelalte forme de turism……….................pag. 16
1.4. Protecţia mediului şi turismul balnear…………………………….....................pag. 22
CAPITOLUL II FACTORI TERAPEUTICI NATURALI DIN STAŢIUNILE
BALNEOCLIMATERICE DIN ROMÂNIA ..............................................................pag. 27
2.1. Climatul şi bioclimatul României. Climatoterapia...............................................pag. 30
2.2. Apele minerale terapeutice din România...............................................................pag. 31
2.3. Nămolurile terapeutice sau peloidoterapia............................................................pag. 37
2.4. Gazele mofetariene....................................................................................................pag. 38
2.5. Principalele staţiuni balneoclimaterice de interes naţional..................................pag. 39
CONCLUZII...................................................................................................................pag. 45
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................pag. 49
2
Introducere
Balneologia şi climatologia, sunt ştiinţe tradiţionale care studiază şi valorifică
remediile oferite de natură (ape minerale, climat, nămoluri, etc.) în scopul prevenirii şi tratării
unei serii largi de afecţiuni, îndeosebi cronice.
Pe teritoriul nostru, începuturile balneologiei par a fi încă de pe vremea când,
“stăpânii lumii”, romanii, treceau prin lance şi sabie mai toate naţiile pământului. Bolnavi ori
răniţi în războaie, aceştia se foloseau de “apele sfinte” de la noi pentu însănătoşire. Şi, ca
semn de mulţumire adus zeilor pentru bunăstarea pământului, în vremea Daciei Romane au
ridicat altare şi au lucrat pietre comemorative închinate zeilor păstrători ai sănătătii: Hercule,
Escalup şi Hygreea. De atunci, balneologia românească a evoluat în timp, ajungând ca astăzi
staţiunile balneoclimaterice să însemne adevărate “lăcaşuri de sănătate”, având specialişti de
talie mondială şi fiind dotate cu aparatură medicală de ultimă generaţie.
Este bine cunoscut faptul că în România există o bogaţie extraordinară de factori
terapeutici naturali. Ca urmare, în ţara noastră s-a dezvoltat o reţea completă de staţiuni
balneoclimaterice în care se practică medicina la standarde foarte înalte. Majoritatea sunt
cunoscute în străinătate şi au funcţionare permanentă, în timp ce altele sunt utilizate pe plan
local, în sezonul cald. În prezent, aproximativ 35 de oraşe şi 103 aşezări rurale au statutul de
staţiuni balneoclimaterice, ce sunt răspândite pe întreg teritoriul ţării, din zonale montane
până la litoralul Mării Negre, cuprinzând zonele de câmpie, de deal şi cele subcarpatice.
Activitatea modernă a staţiunilor balneoclimaterice începe în a doua jumătate a
secolului trecut, o dată cu dotarea şi modernizarea lor la nivelul anilor 1970. În strânsă
legătură cu modernizarea staţiunilor, medicina balneară a cunoscut în această perioadă
progrese semnificative, fundamentând ştiinţific acţiunile terapeutice ale factorilor naturali
utilizaţi. Au fost descoperite, studiate şi exploatate noi surse valoroase de factori naturali de
cură, cum sunt apele termale sulfuroase de la Cozia, apele mezotermale de la Mangalia sau
apele carbogazoase de la Biborţeni.
În Oltenia ne găsim pe tărâmul unor prea binecunoscute staţiuni balneoclimaterice –
Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Govora şi Voineasa.
Staţiunea Călimăneşti-Căciulata este situată în mica depresiune subcarpatică Jiblea, la
altitudinea de 260 m. Dovezi ale folosirii apelor minerale din această zonă datează din
3
vremea romanilor, care au construit aici fortificaţii şi terme. Primele stabilimente balneare au
fost înfiinţate la Căciulata în 1.910. Apele minerale ale staţiunii sunt recomandate pentru
trătarea afecţiunilor hepato-biliare, ale tubului digestiv şi ale căilor urinare.
Staţiunea Băile Olăneşti, supranumită şi “Izvoarele de Aur” , este situată la poalele
munţilor Căpăţânii, la altitudinea de 430- 475m. Numărul mare de izvoare, debitul total zilnic
al acestora, varietatea compoziţiei şi a concentraţiei apelor minerale, fac din Băile Olăneşti
una dintre cele mai bine cotate staţiuni balneoclimaterice din România.
Staţiunea Govora este situată la altitudinea de 360- 380 m, la confluenţa văilor Hinţei
şi Govorei, fiind înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de fagi, stejari şi pini. Staţiunea
Băile Govora – bogată în ape iodurate bromurate, fapt care o situează pe locul II în rândul
staţiunilor din Europa – este recomandată în cazul tratării afecţiunilor respiratorii şi ORL.
Localitatea Voineasa, situată la altitudinea de 600- 800 m, este atestată documentar
pentru prima dată într-un hrisov al lui Neagoe Basarab din 1.520. Staţiunea Voineasa a fost
înfiinţată în octombrie 1.981, fiind recomandată pentru tratarea asteniilor nervoase, a stărilor
de surmenaj fizic şi intelectual.
În prezenta lucrare am încercat să arăt importanţa staţiunilor balneare din România şi
care sunt modalităţile de promovare a acestora din urmă. În primul capitol am prezentat
aspectele generale privind turismul balnear în România, particularităţile acestuia, dar şi
factorii favorabili ai dezvoltării turismului balnear precum şi relaţia cu celelalte forme de
turism. În cel de-al doilea capitol am prezentat factorii naturali de cură balneoclimaterică
prezenţi în staţiunile balneoclimaterice din România.
Scopul lucrării este acela de a demonstra că staţiunile balneare ale ţării noastre
prezintă un real potenţial turistic care pot fi benefice atât pentru populaţia locală, cât şi pentru
turişti.
4
CAPITOLUL I
TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA
Turismul balnear se detaşează în cadrul celorlalte forme de turism
datorită multiplelor beneficii sociale şi economice pe care le aduce ca
urmare a efectelor pozitive
pe care acesta le are asupra stării de sănătate fizică şi psihică a
oamenilor.
Rolul turismului balnear devine din ce în ce mai important, deoarece
se doreşte înlocuirea tratamentelor actuale, cu unele mai puţin toxice cum
sunt cele bazate pe factorii naturali de cură.
1.1 Aspecte generale privind turismul balnear / turismul de sănătate.
Evoluţia curelor balneare a fost însoţită, de-a lungul timpului, de
îmbogăţirea continuă a conţinutului acestora, atât sub aspectul factorilor
naturali utilizaţi, cât şi sub cel al procedurilor folosite. Aceasta a dus la
apariţia unei multitudini de concepte de cură având la bază atât factorii
naturali utilizaţi cât şi procedurile folosite: termalism, crenoterapie,
talasoterapie, balneoterapie, turism balnear, balneo- climatoterapie şi mai
nou spa sau welness.
Totodată, dezvoltarea pe care au cunoscut-o curele balneare de
diferite tipuri, atât sub aspectul cererii cât şi sub cel al diversificării
ofertei, a făcut ca acestea să se detaşeze ca forme de sine stătătoare,
reunite în cadrul unui concept mai amplu, atotcuprinzător, şi anume
turismul de sănătate.
1.1.1. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării turismului
balnear
5
Istoria termalismului se pierde în negura timpului, apele minerale, în
special cele termale, fiind cunoscute şi valorificate încă de acum 3- 4.000
de ani de către egipteni, cartagineni etruşci, greci şi apoi de către romani.
Factorii naturali de cură, în special apa minerală, au fost în atenţia
omului încă din cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de numeroasele
descoperiri arheologice care au scos la iveală părţi din instalaţiile vechilor
băi romane utilizate în scop balnear la Geoagiu, Herculane, Călan, Săcelu-
Gorj, Ocna Sibiului, Moneasa, Buziaş, Călimăneşti- Căciulata. Totodată la
Callatis şi Tomis romanii foloseau ca tratament apa de mare şi izvoarele
sulfuroase mezotermale.
După o perioadă de intensă utilizare a factorilor naturali de cură din
timpul stăpânirii romane, aceştia au fost folosiţi sporadic, de populaţia
locală, şi după retragerea aureliană precum şi în tot Evul Mediu, fapt
consemnat de unele documente istorice care fac referire la Băile Felix, 1
Mai, Borsec, Topliţa, Cristuru Secuiesc etc..
Despre o exploatare balneară a factorilor naturali de cură se poate
vorbi însă numai începând cu secolul al XVIII-lea, când se descoperă şi se
redescoperă numeroase izvoare termale, se fac cercetări şi testări ale
apelor minerale, are loc recunoaşterea efectului terapeutic al acestora şi
se realizează unele stabilimente rudimentare care vor constitui nucleul
viitoarelor staţiuni balneare ale secolului al XIX-lea. Apar astfel, alături de
staţiunile mai vechi ca Băile Herculane, Băile 1 Mai, Felix, Geoagiu Băi
(care îşi continuă activitatea) o serie de localităţi balneare ca: Băile
Tuşnad, Sâncrăieni, Borsec, Vâlcele, Şaru Dornei, Zizin, Bazna, Băile
Olăneşti etc.
În acelaşi timp, are loc recunoaşterea calităţilor fizico- chimice ale
apelor minerale româneşti prin acordarea de medalii: Slănicul Moldovei –
medalii de aur la Expoziţia internaţională de la Viena în 1.866 şi 1.873,
medalie de argint la Expoziţia internaţională de balneologie de la
Frankfurt am Main în 1.881, medalie de aur şi bronz la Expoziţia
Universală de la Paris în 1.889, medalie de aur la Expoziţia Cooperativelor
Bucureşti în 1.896 şi Expoziţia Universală de la Paris în 1.900, Bălţăteşti
medaliile de aur la Expoziţia Universală de la Paris în 1.900 şi Expoziţia
6
Societăţii de Ştiinţe de la Bucureşti în 1.906, Căciulata – medalia de aur la
Viena în 1.873 şi Bruxelles 1.893, Călimăneşti menţiune la Viena în 1.873
şi Paris în 1.879, Covasna – medalie de aur pentru izvorul Horgaz, la Triest
în 1.822, Băile 1 Mai, medalia de aur în 1.8601.
În ceea ce priveşte organizarea şi dezvoltarea activităţii balneare în
ţara noastră, aceasta a început în secolul al XIX-lea, când se captează
majoritatea surselor de ape minerale, se pun bazele exploatării ştiinţifice
a exploatării apelor ca urmare a cercetărilor balneologice, hidrogeologice,
a analizelor fizico- chimice efectuate2. Ca urmare se efectuează lucrări de
modernizare şi dezvoltare a staţiunilor mai vechi paralel cu începerea
amenajării şi construirii unor staţiuni balneare ca: Băile Călimăneşti,
Govora, Cozia, Bălţăteşti, Strunga, Oglinzi, Borsec, Buziaş, Moneasa,
Malnaş, Sângeorz- Băi, Lipova, Băile Tuşnad, Cojoaca, Tinca. Totodată se
pun bazele exploatării lacurilor sărate de câmpie şi a nămolului terapeutic
din staţiunile Balta Albă, Lacul Sărat, Techirghiol. Rezultatele obţinute în
utilizarea nămolurilor terapeutice au des la extinderea utilizării acestuia şi
la Bazna, Slănic, Săcelu Gorj precum şi la Vatra Dornei şi Buziaş unde se
foloseşte nămolul de turbă terapeutică adus de la Poiana Stampei şi
Malnaş. După distrugerile şi degradările suferite de o mare parte dintre
staţiuni (Slănic Moldova, Tuşnad, Zizin, Vatra Dornei, Sovata, Borsec, Băile
Olăneşti, Sărata Monteoru, Vaţa, Moneasa, ş.a.), Societatea de Hidrologie
şi Climatologie Medicală (reînfiinţată în 1923) întreprinde acţiunea de
reconstruire în special a staţiunilor cu tradiţie în ţară şi peste hotare ca:
Băile Herculane, Băile Govora, Techirghiol, Sovata, Vatra Dornei etc.
precum şi a unor staţiuni mai mici ca: Amara, Lacu Sărat, Pucioasa, Băile
Olăneşti, Băile Tuşnad ş.a. În această perioadă în majoritatea staţiunilor
importante se construiesc vile, case de oaspeţi, stabilimente balneare
astfel încât ca urma a acestei reorganizare şi dezvoltare a sectorului
balnear, în perioada 1.926- 1.928 existau circa 80 de staţiuni balneare3
1 E. Berlescu, “Enciclopedia de balneoclimatologie a României”, Editura ALL, Bucureşti19982 V. Glăvan, Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management –TurismEden, 1996,,3 V. Glăvan, op. citata.
7
care se bucurau de o activitate intensă în multe dintre ele efectuându- se
între 80.000 şi 180.000 de băi anual, staţiunile balneare devenind o modă
pentru locuitorii marilor oraşe,
Dacă în perioada interbelică staţiunile balneare şi de agrement se
adresau unei clientele de lux, după cel de al-II-lea război mondial, dar mai
ales în perioada, 1.965- 75 staţiunile balneare s-au dezvoltat, prin crearea
a peste 30.000 de locuri în majoritatea lor în complexe sanatoriale
dezvoltarea acestora a vizat turismul social paralel cu cel internaţional.
După 1.990, turismul balnear românesc a intrat într-o criză profundă
ca urmare a degradării fizice şi morale a bazei materiale, a investiţiilor
reduse făcute pentru modernizarea acesteia, degradarea surselor de
factori naturali, protecţia redusă a acestora, îmbătrânirea personalului,
clientela puţin exigenţă reprezentată de pensionari, sindicalişti, Ministerul
Muncii.
Tendinţele existente pe plan mondial privind noua abordare a
conceptului de sănătate pe de o parte şi potenţialul balnear de excepţie
pe de altă parte oferă noi perspective turismului balnear românesc prin
restructurarea ofertei sale pe principiul turismului de sănătate.
1.2 Particularităţile turismului balnear
Conţinutul turismului de sănătate, privit ca o formă specifică a
turismului de odihnă, care presupune deplasarea unor persoane de
diferite vârste, profesii, sexe, în staţiuni balneoclimaterice, climaterice sau
în localităţi cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătăţii, odihnă
sau cură cu substanţe balneare naturale, cu extracte sau medicamente pe
bază de plante, pentru profilaxie, întreţinere sau înfrumuseţare sau numai
pentru loisir, a făcut ca acesta să prezinte o serie de particularităţi care- l
individualizează în cadrul celorlalte forme de turism .
Astfel, în primul rând, trebuie evidenţiat faptul că motivaţia
principală care stă la baza formării cererii turistice este, în cazul acestei
forme de turism este îngrijirea sănătăţii
8
realizată într-o abordare globală: corp, inimă, spirit.
Pentru a răspunde acestei motivaţii, produsului turistic balnear
îmbină într- o formă proprie, resursele turistice: factorii naturali de cură,
detaşarea de cotidian, întregul potenţial turistic al zonei, cu diferite tipuri
de proceduri, diete, practicarea unor sporturi, loisir, reculegere spirituală,
educaţia sanitară, ş.a., care se realizează zilnic, conform unui program
bine stabilit, ceea ce face ca acesta să se caracterizeze printr- un grad
ridicat complexitate care se manifestă atât la nivel global, cât şi la cel al
fiecărei componente în parte: resurse turistice, bază materială, servicii/
activităţi. Astfel, alături de factorii balneari, la succesul curelor contribuie
întreg potenţialul turistic ale zonei care atât prin cadrul natural, cât şi prin
multiplele posibilităţi de petrecere a timpului liber oferite asigură
detaşarea de cotidian.
Totodată, efectuarea diferitelor cure presupune existenţa unei
componente specifice a baze materiale: complexe, pavilioane, policlinici
balneare, sau centre de sănătate dotate cu echipamente şi instalaţii
adecvate precum şi prezenţa unui personal medical calificat: medici
specializaţi în medicina fizică şi balneologică şi în recuperare medicală cât
şi kinetoterapeuţi, dieteticieni, psihoterapeuţi, instructori sportivi ş.a.
Aceasta îşi pune amprenta şi asupra structurii pachetului de servicii
care include suplimentar componenta tratament şi cură balneară,
devenind în acest caz prestaţia principală, în jurul căreia gravitează toate
celelalte elemente: cazarea, alimentaţia, agrementul şi animaţia, al căror
conţinut este adaptat pentru a contribui la asigurarea eficacităţii acestuia.
Turismul balnear îşi lărgeste orizonturile şi se adresează nu numai
persoanelor care suferă de diferite afecţiuni, incluzând de asemenea şi
persoanelor sănătoase sau aparent sănătoase care sunt predispusi spre
îmbolnăvire sau care doresc să- şi păstreze o stare de sănătate şi o formă
fizică şi psihică cât mai bună.
Aceasta evoluţie a turismului a determinat mutaţii în structura clientelei, astfel pe
lângă persoanele de vârsta a treia , caracterizată prin faptul că dispune de venituri
mai mici şi solicită produse tradiţionale (tratament şi recuperare
medicală), a mai apărut şi un segment nou ,cel al populaţiei tinere aflată în căutarea
9
unei forme fizice şi psihice cât mai bune sau a unor activităţi de loisir
legate de apă.
Turismul de sănătate clasifică produse pe tipologii, astfel întâlnim sejururi cu caracter
social, subvenţionate de către casele de asigurări de sănătate sau alte organisme, dar şi
sejururi de lux (wellness, talasoterapia modernă, etc.) care se adresează turiştilor cu venituri
mari. Observăm astfel că preţurile practicate pentru aceste tipuri de sejururi vor fi diferenţiate
de la preţuri reduse, pentru produsele sociale, până la preţuri ridicate pentru pachetele de lux.
Diversitatea tipologiilor de produse înfluenţează şi lungimea sejururilor dintr- o
staţiune balneară care pot varia de la sejururi scurte de 3- 5 zile practicate la sfârşit de
săptămână, până la sejururi cuprinse între 18- 21 de zile, durata optimă a unui sejur de
tratament tradiţional.
Totodată, turismul balnear valorifică în cea mai mare măsură toate
categoriile de resurse: turistice, de forţă de muncă sau locale. Astfel,
acesta asigură integrarea în circuitul turistic a unor noi categorii de
resurse: factorii naturali de cură: ape minerale şi termominerale, lacuri
sărate, nămoluri şi gaze terapeutice, saline, plante medicinale etc., care în
alte condiţii nu ar putea fi valorificate. În acelaşi timp, prestării serviciilor
balneare presupune şi atragerea unui volum suplimentar de personal, al
cărui nivelul de calificare este în cea mai mare parte ridicat: medici,
kinetoterapeuţi, psihoterapeuţi, dieteticieni/ nutriţionişti, instructori
sportivi, animatori ceea ce contribuie la valorificarea superioară a forţei de
muncă.
Turismul balnear este forma de turism care valorifică în cea mai
mare măsură cercetarea ştiinţifică şi progresul tehnic atât pentru
descoperirea de noi proprietăţi terapeutice şi aplicaţii ale factorilor
naturali de cură, cât şi pentru ridicarea nivelului tehnic al echipamentelor
medicale utilizate ceea ce îşi pune amprenta asupra creşterii eficienţei şi
credibilităţii curelor cu efecte pozitive asupra cererii.
Totodată, largă răspândire în teritoriu a factorilor naturali de cură la
nivelul tuturor formelor de relief, de la cele montane de dealuri şi podiş la
cele de câmpie şi litoral, şi amenajarea în aceste zone a staţiunilor
balneare precum şi multiplele activităţi sportive, culturale, de loisir,
10
incluse în conţinutul produselor turistice de sănătate au făcut ca, turismul
balnear să interfereze cu aproape toate celelalte forme de turism.
Datorită faptului că turismul balnear se bazează pe un potenţial
permanent, de mare complexitate, care este practic inepuizabil şi
independent de condiţiile atmosferice, acesta se caracterizează printr- un
nivel al sezonalităţii mult mai redus decât în cazul celorlalte forme de
turism, acesta putându- se practica în orice perioadă a anului.
Durata mare a sejurului şi absenţa unei sezonalităţi ridicate au
determinat dezvoltarea, în cadrul staţiunilor balneare, a numeroase şi
variate activităţi de producţie, comerciale şi de prestări servicii specifice
aşezărilor umane ceea ce a dus la dezvoltarea funcţiilor urbane. Ca
urmare, staţiunile balneare au devenit astăzi adevărate oraşe, specialiştii
apreciind că aceasta este cazul a 60% din staţiunile balneare, ceea ce a
determinat necesitatea asigurării echilibrului între funcţiile urbane şi
turistice ale acestora necesitând un proces atent de gestionare a
teritoriului.
Specificul turismului de sănătate, dependenţa succesului său de
cadrul natural,
face ca, dimensiunea estetică a staţiunii să reprezinte o componentă
importantă a acestui tip de produs. De aceea, pentru a putea răspunde
într- o cât mai mare măsură acestei cerinţe locul amplasării şi amenajării
staţiunilor balneare este supus unei îmbunătăţiri a cadrului natural prin
amenajarea unor parcuri şi grădini pe suprafeţe care pot ajunge până la
sute de hectare sau plantându- se păduri pentru a se crea climatul
sedativ, de destindere şi recreere necesar într- o staţiune balneară.
Totodată, prin complexitatea şi specificul său turismul de sănătate
poate asigura obţinerea unui volum sporit de încasări faţă de alte forme
de turism datorită costului mai ridicat al produsului, al comercializării
acestuia ca un pachet unitar/ forfetar, duratei mai mari a sejurului, a
gradului de ocupare mai ridicat şi sezonalităţii mai reduse.
În consecinţă se poate aprecia că turismul de sănătate are datorită
contribuţiei sale la prevenirea îmbolnăvirilor, îndepărtarea unor factori de
risc, educaţia sanitară, creşterea randamentului personal, reducerea
11
zilelor de concediu medical, de spitalizare, a consumului de medicamente
cele mai puternice efecte sociale şi economice care se regăsesc, atât în
reducerea cheltuielilor bugetului asigurărilor de sănătate, cât şi în
creşterea productivităţii muncii, a producţiei şi implicit a PIB-ului.
1.3. Aspecte ale cererii şi motivaţiei turistice în
turismul balnear
Cunoaşterea cererii şi a motivaţiilor turistice reprezintă o necesitate
în cadrul procesului de definire a ofertei unei staţiuni sau firme turistice.
De aceea, este necesară cercetarea permanentă a cererii, a influenţei
diferiţilor factori care îşi pun amprenta asupra evoluţiei acesteia, precum
şi a motivaţiilor care stau la baza alegerii unui produs turistic.
1.3.1. Factori favorizanţi ai dezvoltării turismului
balnear
Conţinutul complex al fenomenului turistic şi permanenta conectare
a acestuia la dinamica socio-economică au făcut ca dezvoltarea turismului
să se afle sub incidenţa a numeroşi factori, diferiţi ca natură şi rol, având
acţiune globală sau particularizată asupra unei forme sau componente a
activităţii turistice. În funcţie de conţinutul specific al acestor factori,
precum şi de locul şi momentul impactului, aceştia participă în proporţii
variate, la determinarea fenomenului turistic.
Principala condiţie a manifestării cererii turistice o reprezintă, în
opinia specialiştilor, nivelul veniturilor populaţiei, acesta reprezentând
„suportul material, obiectiv al dezvoltării turismului”4.
Nivelul veniturilor populaţiei, influenţează cantitativ circulaţia
turistică prin modificarea numărului de turişti, dar şi calitativ, determinând
4 R. Minciu, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
12
durata deplasărilor, distanţa pe care se efectuează călătoriile, intensitatea
plecărilor în vacanţă, caracterul organizat sau neorganizat al prestaţiei,
opţiunea pentru un anumit mijloc de transport etc.
O influenţă majoră asupra stimulării dezvoltării turismul o au şi
preţurile şi tarifele practicate în turism, nivelul acestora putând
constitui un element de stimulare sau frânare a cererii turistice.
Acţiunea acestui factor este însă complexă pentru că vizează atât
produsul turistic în ansamblul său, cât şi fiecare dintre componentele sale.
Acesta se manifestă diferit în raport cu piaţa internă sau cu cea
internaţională producând mutaţii cantitative sau calitative.
Stabilirea preţurilor trebuie să se facă pe baza unei temeinice
fundamentări care să reflecte cu fidelitate calitatea prestaţiilor şi să
reliefeze diferenţieri pe sezoane, zone turistice etc.
Fluxurile turistice sunt influentate de asemenea de oferta
turistică, care prin conţinutul, calitatea şi diversitatea să determină
amploarea şi orientarea fluxurilor turistice.
Un alt factor cu influenţe multiple asupra dezvoltării turismului este
progresul tehnic. Acesta îşi pune amprenta asupra dezvoltării şi
modernizării bazei materiale, a infrastructurii cât şi asupra organizării şi
perfecţionării activităţii turistice, modificării ponderii diferitelor forme de
turism. Unul dintre cele mai importante efecte ale progresului tehnic
asupra dezvoltării turismului este legat de dezvoltarea transporturilor
pentru că acestea reprezintă o componentă de bază a prestaţiilor
turistice.
Rolul pe care progresul tehnic îl are asupra dezvoltării mijloacelor de
transport se concretizează în perfecţionarea mijloacelor de transport, dar
şi în creşterea gradului de dotare cu autoturisme. Rezultatul implicaţiilor
progresului tehnic apare la nivelul mobilităţii populaţiei datorită creşterii
vitezei, a confortului, accesibilităţii diferitelor forme de transport, a
posibilităţii efectuării călătoriilor pe distanţe din ce în ce mai mari, sau
deschiderea pentru turism de noi pieţe, paralel cu creşterea cantitativă şi
calitativă a serviciilor oferite.
13
Progresul tehnic nu acţionează însă numai asupra transporturilor, ci
si asupra calităţii şi diversităţii serviciilor asigurate de agenţiile de voiaj
sau unităţile hoteliere prin integrarea unităţilor într- un sistem de
rezervare computerizată, conectare la sistemele moderne, rapide de
comunicaţii, perfecţionarea sistemelor de comunicare dintre camere şi
recepţie, fără a uita avantajele pe care le oferă internetul în promovarea
ofertelor în „tangibilizarea acestora” prin realizarea unor tururi virtuale ale
staţiunilor şi unităţilor de cazare, alimentaţie a posibilităţilor de
divertisment.
Mutaţiile demografice, respectiv dinamica populaţiei şi
modificările în structura acesteia, pe vârste, profesii, medii îşi pun
amprenta asupra variaţiei circulaţiei turistice. Astfel, creşterea numerică a
populaţiei, precum şi ritmul creşterii acesteia influenţează direct creşterea
numărului turiştilor potenţiali. La nivelul structurii pe grupe de vârstă a
populaţiei şi al modificărilor apărute în acest plan, prezintă importanţă
faptul că participarea grupelor de vârstă la mişcare turistică, la practicare
diferitelor forme de turism se realizează în proporţii diferite. În ultimul
timp se constată intrarea în circuitul turistic a noi grupe de vârstă,
respectiv la nivelul tineretului (datorită creşterii independenţa acestuia, a
dorinţei de distracţie, cunoaştere, aventură) şi a populaţiei de vârsta a
treia şi chiar a patra, datorită creşterii duratei medii de viaţă şi a nivelului
de trai.
Structura populaţiei, indiferent de variabila utilizată îşi pune
amprenta asupra dimensiunilor circulaţiei turistice şi mai ales asupra
dinamicii diferitelor forme de turism,
orientării fluxurilor turistice15.
Intensificarea circulaţiei turistice este şi o consecinţă a
procesului de urbanizare care a generat marile aglomerări urbane şi care,
pe lângă efectele pozitive, înregistrează şi o serie de efecte negative cum
ar fi: creşterea solicitării nervoase, restrângerea spaţiului vital, poluarea
sub toate formele, ceea ce a generat nevoia de evadare spre zonele
turistice nepoluate, recreere, distracţii, practicarea unor sporturi ş.a. atât
15 R. Minciu, op. cit.
14
la sfârşit de săptămână cât şi în timpul vacanţelor. Acest fenomen se va
manifesta din ce în ce mai intens având în vedere previziunile care
evidenţiază faptul că în 2.015 populaţia va fi urbană în proporţie de
80- 90%.
Un alt factor hotărâtor care va influenţa într- o tot mai mare măsură
intensificarea circulaţiei turistice şi organizarea viitoare a activităţii de
prestări servicii este şi creşterea timpului liber al populaţiei.
Creşterea disponibilităţilor de timp ca rezultat al diminuării zilei de muncă
la 8 ore şi mai puţin, practicării sistemului de lucru cu timp parţial,
creşterea duratei concediului anual plătit, precum şi a modificării sensului
noţiunii de timp liber care va căpăta un conţinut nou în sensul că va
cunoaşte în afara timpului disponibil pentru odihnă, recreere, distracţie şi
timpul destinat perfecţionării profesionale, informării generale în pas cu
progresul tehnic, exercitării unor activităţi de creaţie, a unor pasiuni
pentru cultură, artă, sport care vor conduce la noi dimensiuni ale
fenomenului turistic, la apariţia de noi forme de turism.
Factorii psiho- sociologici şi educaţionali exercită o influenţă
semnificativă asupra dezvoltării turismului. Între aceştia se pot evidenţia
moda, tradiţiile, dorinţa de cunoaştere, instruire etc. De exemplu, moda
joacă un rol important în alegerea locului pentru petrecerea vacanţei,
precum şi a formei de turism practicate: rural, schi, cultural, de sănătate.
Un alt element de atracţie îl reprezintă serbările populare, tradiţiile şi
festivalurile, acestea determinând atât intensificarea circulaţiei turistice,
cât şi o anumită orientare a fluxurilor turistice. intensificarea circulaţiei
turistice este stimulată în prezent şi de creşterea participărilor la
manifestările ştiinţifice, culturale, sportive care antrenează numeroşi
participanţi.
În acelaşi timp, modificarea necesităţilor şi preferinţelor
diferitelor categorii de populaţie, precum şi schimbarea obiceiurilor
de consum, chiar dacă acestea sunt determinate de cauze economice sau
conjuncturale, determină diversificarea şi fragmentarea vacanţelor,
apariţia şi dezvoltarea unor forme de turism, creşterea exigenţelor
diferitelor categorii de turişti.
15
Acţiunile guvernamentale şi facilităţile acordate de
organizatorii de turism au rolul de a încuraja, stimula şi promova
vacanţele. În categoria acestora se includ legislaţia în domeniul turismului
cu efecte asupra îngrădirii sau stimulării călătoriilor, acordurile
internaţionale, alinierile la sistemele consacrate de clasificare a
hotelurilor, formalităţile la frontieră, sistemul de acordare a vizelor,
organizarea agenţiilor de turism etc.
În ultimele decenii turismul balnear a devenit un segment important
al pieţei turistice interne şi internaţionale datorită importantelor implicaţii
pe care acesta le are în plan în plan economic şi social. În consecinţă,
turismul balnear concentrează importante mijloace materiale şi umane
apelând la o implicare tot mai profundă a ştiinţei şi tehnicii pentru a putea
asigura prestarea unor servicii turistice şi medicale complexe, de înalt
nivel calitativ în scopul satisfacerii cerinţelor vitale ale omului modern
determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a
populaţiei.
Această evoluţie a turismului balnear este o consecinţă a unor
factori favorizanţi.
Un prim factor favorizant este modificarea substanţială a
modului de viaţă care a multiplicat şi diversificat cauzele şi agenţii
stresanţi cu efecte negative asupra omului, atât la nivel fiziologic cât şi în
plan psihic. Problemele cotidiene, sarcinile profesionale, abuzul de tutun,
cafea, sedentarismul, alimentaţia necorespunzătoare, poluarea multiplă
provoacă o solicitare continuă a organismului ajungându- se de multe ori
la stări cronice, unele deosebit de periculoase, din cauza gradului mare de
morbiditate. În aceste condiţii omul manifestă din ce în ce mai mult
nevoia de a găsi soluţii pentru a contracara aceste efecte negative prin
practicarea turismului de sănătate.
Creşterea speranţei de viaţă (la nivelul anului 2.000 aproximativ o treime din
populaţia globului avea peste 60 de ani) a determinat creşterea numărului potenţial al celor
care apelează la curele termale clasice. Totodată, creşterea duratei medii a vieţii, creşterea
gradului de solicitare a organismului cu consecinţe asupra creşterii ponderii bolilor de uzură
(afecţiuni reumatismale degenerative, posttraumatice, cardiovasculare, metabolice, ale
16
aparatului respirator, etc.) precum şi a bolilor de nutriţie, a celor determinate de tulburările
psihovegetative, pentru ameliorarea acestor afecţiuni pot fi oferite cu succes tratamentele
balneare.
Tendinţele manifestate în domeniul politicilor mondiale de ocrotire a sănătăţii care
presupun punerea unui accent din ce în ce mai mare pe medicina omului sănătos, pentru
menţinerea sănătăţii fizice şi psihice au deschis noi orizonturi de acţiune în direcţia
dezvoltării turismului de sănătate. Turismul de sănătate evidenţiind tot mai mult rolul pe care
îl au curele preventive în preîntâmpinarea apariţiei bolilor cronice şi de uzură, vine în
întâmpinarea acestor tendinţe.
De altfel, organismele internaţionale OMS, UE, consideră că o bună stare a
sănătăţii fizice şi psihice a populaţiei reprezintă una dintre condiţiile de
bază ale nivelului de civilizaţie actual. De aceea, o parte integrantă a
sistemului de ocrotire a sănătăţii o reprezintă vacanţele de sănătate.
Îmbogăţirea şi înnoirea conţinutului medicinii balneare moderne care îşi găseşte
astăzi o fundamentare ştiinţifică pentru multe dintre metodele tradiţionale folosite în mod
empiric în trecut, recunoaşterea ei ştiinţifică, au contribuit la creşterea credibilităţii acesteia în
cadrul lumii medicale şi a opiniei publice.
Diversificarea ofertei turismului balnear ca urmare a evoluţiei acestuia spre
turismul de sănătate care include atât curele termale tradiţionale cu durata de 18 zil, cât
şi produsele reunite sub sloganul „repunere în formă” care combină în diferite variante
precum fitness, diferite masaje, estica feţei şi a corpului, talasoterapie, produse antistres,
antitabac, curele pre şi post natale, având durate variabile de 3, 6, 9 sau 10 zile. Gama acestor
produse include de la servicii de lux, până la produse mult mai accesibile de tipul „totul
inclus” destindere şi relaxare într- un stabiliment de 2 stele.
Creşterea nivelului de instruire a determinat şi intensificarea preocupărilor pentru o
informare medicală, în special în legătură cu nevoia şi posibilităţile de prevenire a apariţiei
unor afecţiuni, pentru care oferă soluţii şi turismul de sănătate.
Schimbările intervenite în mentalitate, cultul pentru o formă cât mai bună, pentru o
anumită estetică a corpului, ideea foarte mediatizată a celei de- a doua tinereţi între 40- 50 de
ani au influenţat foarte mult cerea pentru turismul de sănătate. La aceasta se adaugă intensa
mediatizare a unor produse, în special a talasoterapiei, folosind presa feminină care propune o
imagine a femeii de 45 de ani care arată de 30. De asemenea, bărbaţii devin tot mai interesaţi
de recăpătarea formei fizice şi psihice ceea ce a determinat creşterea cererii acestora. Această
17
tendinţă puternică se traduce printr- o explozie a presei zisă „de sănătate”, foarte diversificată
numai în Franţa există 41 de titluri cu un tiraj de peste 600.000 exemplare.
Influenţa modei, care poate reprezenta un factor cu influenţă asupra
propagării obiceiurilor de a petrece o parte a vacanţei pentru îngrijirea
sănătăţii şi repunere în formă, în special în rândul populaţiei cu venituri
mari.
1.3.2. Relaţia turismului balnear cu celelalte forme de turism
Turismul valcean, cu toate componentele sale, turism balnear,
montan, rural (agroturismul), monahal, cultural, are un imens potenţial în
economia judeţului.
Staţiunile balneoclimaterice din judeţ, precum Băile Govora, Băile
Olăneşti şi Călimăneşti – Căciulata, cu activitate de aproape două veacuri,
sunt apreciate în întreaga Europa, prin factorii naturali de cura balneară
cu ape minerale miraculoase, care tratează cu rezultate uimitoare cele
mai diverse afecţiuni ale organismului uman: afecţiuni ale aparatului
locomotor, ale aparatului respirator, afecţiuni neuro- logice şi centrale,
astm bronsic, bronsite cronice şi enfizem pulmonar, boli ORL şi boli
degenarative (spondiloze, artroze, poliartroze), afecţiuni reumatice
articulare, afecţiuni ale tubului digestiv, ale glandelor anexe, afecţiuni ale
rinichilor şi căilor urinare, afecţiuni ale bolilor metabolice (guta, diabet,
obezitate), ale bolilor alergice, cutanate, afecţiuni hepatobiliare, şi
afectiuni cardiovasculare.
Judeţul Vâlcea prin relieful bogat şi unic se bucură de numeroase forme de turism
care pot fi practicate, pe lângă turismul balnear, cum sunt: agroturismul şi turismul rural,
turism cultural, turism montan sau turism monahal2.
Agroturismul şi turismul rural
Agroturismul şi turismul rural au luat un mare avans în ultimii ani pe plan
internaţional, când s- a constatat o deplasare a interesului spre turismul rural practicat
2 “Ghidul judetului Valcea”, Ed. Publirom Media, 2008-2009
18
individual sau în grupuri mici. Cererea pentru produsul turistic românesc (vacanţa în satele
turistice din România) este deosebit de ridicată în ţările scandinave şi în ţările Europei de
Vest. Dezvoltarea turismului rural şi a structurilor complemementare ar putea contribui astfel
la dinamizarea ofertei turistice româneşti pe piaţa internă şi pe piaţa internaţională. De aceea
se impune integrarea în structurile europene ca o necesitate a înscrierii ofertei turistice în
oferta comună europeană pentru a se realiza internaţionalizarea turismului românesc.
Agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de
gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor, care pe o perioadă determinată vin în
mediul rural pentru relaxare, odihnă şi agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri,
pentru satisfacerea unui hobby, iniţiere în arta meşteşugurilor tradiţionale, pentru studii şi
documentare, precum şi alte activităţi specifice.
Sate numeroase din judeţul Valcea ar putea să înscrie turismul rural şi agroturismul în
cadrul politicii de dezvoltare locală pe viitor. Turismul rural pune în valoare imensul potenţial
natural, cultural şi uman al acestor sate, pe baza căruia se pot elabora şi promova produsele
turistice la nivel local, regional, naţional şi chiar internaţional.
Turismul rural a cunoscut în ultima perioadă şi cunoaşte în continuare o largă
dezvoltare, îndeosebi în zona montană (Malaia, Brezoi, Voineasa, etc), dar şi în cea
subcarpatică şi deluroasă (Pietrari, Bărbăteşti, Vaideeni, Măldăreşti, Horezu – “Ţara
ceramicii româneşti”, etc.), care asigură condiţii pentru sejururi excepţionale, în cadru natural
deosebit de reconfortant şi cu produse alimentare ecologice, direct de la sursa.
Dezvoltarea rurală integrată prin turism presupune participare activă a populaţiei la
operaţiunile turistice de primire şi animaţie ce trebuie efectuată conform unui proiect colectiv
de dezvoltare.
Turismul rural răspunde unui nume mare de motivaţii de călătorie ale turiştilor cum ar
fi: petrecerea vacanţei într- un alt mod, favorabil contractului cu natura, întoarcerea la origini,
convieţuirea, cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor localnicilor, cunoaşterea florei şi a faunei,
stabilirea unor relaţii afective cu locuitorii satelor, posibilitatea consumării unor alimente
proaspete şi de calitate, dezvoltarea relaţiilor om- natură, descoperirea de noi locuri şi
oameni, conştientizarea nevoii de a duce o viaţă sănătoasă, căutarea liniştei, interes faţă de
alimentaţia naturală şi raţională.
Spaţiul rural reprezintă o rezervă de bogăţii naturale fundamentale şi de structuri
sociale de primire. Orăşenii consideră că ele trebuiesc păstrate şi salvate de poluare şi
distrugere.
19
Ecuaţia fundamentală a turismului rural - cazare la fermă - vacanţă petrecută în sat -
petrecerea timpului liber în spaţiul rural.
Cererea pentru vacanţele petrecute la fermă este foarte mare, în occident încât oferta
riscă să deprecieze calitativ. Aceasta este marea problemă a agroturismului, care nu poate fi
definit printr- un statut juridic sau un navel al veniturilor, dar care trebuie să rezulte dintr- o
primire şi un cadru particular în spaţiul rural.
Turismul cultural
În judeţul Vâlcea reţeaua de obiective turistice constă în monumente culturale, istorice
şi arhitectonice, multe fiind unice, cum ar fi mănăstirile Cozia, Horezu, Govora, Bistrata,
Dintr-un Lemn, Surpatele, Arnota cat si Palatul Epicopal al Ramnicului. De asemenea, se mai
găsesc pe Valea Oltului, câmpuri geto- dacice şi daco- romane, Cetatea Buridava sau Calea
lui Traian.
Rezervaţiile naturale situate la Cozia, Buila, Vanturita şi în Munţii Căpăţâna, sunt
protejate ca monumente ale naturii , adăpostind specii de flora şi fauna rare.
Principalul centru etnografic al judetului Vâlcea este Horezu (la 35 km de Râmnicu
Vâlcea), cunoscut ca unul dintre cele mai reprezentative centre de ceramică din România, cu
expoziţie etnografică permanentă şi târguri tradiţionale. Meşterii locali produc ceramica de
calitate superioară, cu o frumoasă decoraţie. Ei lucrează în special strachini şi farfurii şi
folosesc o gamă largă de culori şi de motive decorative. Alte centresun la Vaideeni (renumit
pentru ţesături şi port tradiţional popular) şi la Bărbăteşti (cusut, ţesut, cojocărit).
Cele mai importante manifestări culturale sunt: Festivalul de folclor "Cântecele
Oltului", Târgul Ceramicii Populare "Cocoşul de Hurez", Zilele Culturii şi Ortodoxiei, Ziua
Imnului Naţional, Pridvor Vâlcean, festivalul de muzică cultă "Tinere talente", Târgul
Meşterilor Populari, Zilele Râmnicului şi actiunea cultural - muzicală Cursurile Muzicale de
Vară.
În viata culturală vâlceană îşi face apariţia figura luminoasă a lui Anton Pann care
avea să fie profesor de muzică la Râmnicu Vâlcea.
Vâlcea a dat literaturii române unul dintre valoroşii scriitori ai perioadei interbelice -
Gib Mihăescu, originar din Drăgăşani. În perioada dintre cele două războaie mondiale
debutează poeţii Dragoş Vrânceanu şi Ada Orleanu. Mişcarea teatrală, cât şi cea muzicală, au
cunoscut numeroase momente de afrimare datorate unor personalităţi de marcă din Vâlcea,
cum sunt compozitorii : Ion Dumitrescu, Nicolae Oancea, Gheorghe Dumitrescu, muzicologii
20
Ionel Geanta, Victor Giuleanu, Gheorghe Merisescu, artistul liric Mircea Buciu, actorii Dem
Radulescu, Florin Zamfirescu, Cornel Vulpe si altii.
Turismul montan
Zona montană, reprezentând 1/ 3 din suprafaţa judeţului, oferă atracţii formidabile
chei, cascade, peşteri, peste 80 de trasee marcate şi întreţinute, posibilitatea practicării
alpinismului, schiului, pescuitului şi vânătorii sportive, precum şi numeroase puncte
belvedere. Turismul montan beneficiază de condiţii deosebite de cazare şi petrecere a
vacanţelor în staţiunile de acum celebre, Voineasa şi Vidra.
În cadrul grupei montane Parâng - Cindrel se înscrie pitoreasca Valea Lotrului, aflată
între Munţii Lotrului (2.244 m) şi Munţii Latoriţei (2.063m). Se impun privirii peisaje alpine
deosebite: forme glaciare sălbatice, asemănătoare cu cele din Alpi, defileul şi cataractele
Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obârşiei Lotrului, lacurile de la Galbenu şi
Petrimanu.
Armonia teritoriului, priveliştile de o rară frumuseţe din defileele Oltului, Lotrului,
Lotrişorului şi Bistriţei, salba de lacuri de acumulare, dintre care nu putem să nu amintim
Brădişorul şi Vidra, pârtiile de schi şi traseele turistice, toate la un loc fac ca turistul să se
simtă bine şi să revină în aceste locuri.
Zona montană a judeţului Vâlcea cuprinde de fapt patru perimetre oarecum distincte :
- Staţiunile de pe Valea Lotrului, respectiv Voineasa, Vidra, Obârşia Lotrului
- Ţara Loviştei din stânga Oltului, pe culoarul Curtea de Argeş, Suici, Perişani,
Câineni
- Parcul Naţional Cozia
- Zona Munţilor Căpăţânii.
Turismul montan este reprezentat de renumita staţiune Voineasa, amplasată la
650 m altitudine, într- un cadru mirific, tonifiant. Pădurile de conifereşi foioase, aerul
puternic ononat, cu o bogată doză de ioni negativi şi esenţe volăţile de brad, crează o
atmosferă deconectantă, odihnitoare, cu grad de poluare zero. Staţiunea este recomandată
pentru odihnă şi tratament de eficientă maximă în surmenajul fizic şi intelectual,
convalescentă, în nevroza astenică sau în afecţiuni ale aparatului locomotor şi ale căilor
respiratorii.
Microstaţiunea Vidra, din aceeaşi zonă montană cu Voineasa, este amplasată la
altitudinea de 1.370 m, într- un mediu puternic ozonat şi un cadru ambiental feeric, ce oferă
un permanent şi fascinant spectacol natural. Aşezată pe malul lacului de acumulare Vidra,
poate găzdui activităţi din cadrul aporturilor nautice, zona asigurând condiţii excepţionale şi
21
pentru pescuitul sportiv şi de vânătoare, pentru diverse alte activităţi de agrement. În staţiune
este amenajată o pârtie de schi, funcţionabilă, cu telescaun, însă în arealul montan care
cuprinde ţi complexul turistic Obârşia Lotrului, unde zăpada este prezentă şase luni pe ani, se
pot amenaja pârtii de schi de dimensiuni olimpice, se pot organiza concursuri şi întreceri în
domeniul sporturilor extreme (căţărări montane, scufundări, salturi cu parapantă, salturi cu
schiuri, etc.)3.
Turismul monahal
Turismul monahal este una dintre cele mai puternice componente ale turismului
vâlcean şi naţional. Episcopia Râmnicului a împlinit 500 de ani de existenţa în viaţă
comunităţii locale, numeroasele mănăstiri şi schituri – ce mai multe din ţară – de anvergura
monumentală din epoca Evului Mediu, fac dovada puternicei forţe creatoare a poporului
nostru, dar şi a tăriei credinţei noastre crestin- ortodoxe, care a fost principalul element de
consolidare a unităţii de neam de sine stătăţor al romanilor dintotdeauna şi de pretutindeni.
Pe teritoriul judeţului Vâlcea se află monumente de artă religioasă cum sunt
mănăstirile Cozia, Hurezi, Govora, Bistrita, Mănăstirea dintr- un Lemn, Surpatele, Arnota,
Episcopia Râmnicului, fiecare cu istoria ei, pe cât de interesantă, pe atât de tulburătoare.
Mănăstirea Cozia, opera de artă monumentală, ctitorie din secolul al XIV-lea a
Domnului Mircea cel Bătrân (1.385- 1.418), se impune de asemenea prin vechime şi
arhitectonicş, aici aflându-s e locul de veci al măreţului său ctitor. Situată la 3 km de staţiunea
balneo- climaterica Călimaneşti- Căciulata, pe malul drept al Oltului şi la cca. 20 km nord de
Râmnicu Vâlcea, ansamblul mănăstiresc de la Cozia, cu hramul ”Sfânta Treime”, la început a
fost cunoscut sub numele de ”Mănăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de ”Cozia”,
după muntele din vecinătate.
Mănăstirea Bistriţa (10 km) cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este aşezată la
poalele munţilor Căpăţânii, la intrarea în defileul Bistriţei. Ctitorita în secolul al XV-lea de
către fraţii Craioveşti şi restaurată în 1.683 de Constantin Brâncoveanu, deţine moastele Sf.
Grigorie Decapolitul. Este distruă de domnitorul Mihnea cel Rău, dar ctitorii săi o refac în
1.519. Este avariată de cutremurul din 1.838. Domnitorii Gheorghe Bibescu şi apoi Barbu
Stirbei construiesc aici un palat voievodal ca resedinta de vara, iar in mijlocul curtii inalta
3 “Ghidul judetului Valcea”, Ed. Publirom Media, 2008-2009
22
intre 1846-1850 o biserica domneasca gen catedrala. Pictura monumentala din interior poarta
semnatura lui Gheorghe Tatarescu. Tot aici a fost un important centru tipografic, care in 1508
a tiparit "liturghierul lui Macarie".
De la Bistrita in sus spre cariera de calcar sau pe o poteca lunga de circa 1,5 km si
abrupta, se ajunge la Manastirea Arnota. Avand hramul "Sf. Arhangheli Mihail si Gavril"
este ancorata in peisajul pitoresc al Muntilor Capatanii. Aici sunt depuse moastele Sf.
Apostol Filip, Sf. Ieromonah Mihail al Sinaidei, palma Sf. Mc. Marina, iar legenda spune ca
aici, in Muntii Arnotei, s-a refugiat Matei Basarab dupa ce a pierdut o batalie cu turcii si
salvat de un credincios al sau, care s-a predat in locul lui. Atunci, domnitorul a cerut ca la
moartea sa sa fie inmormantat in aceste locuri. Manastirea este construita in stil bizantin si
ornamentata cu picturi realizate in stil brancovenesc. Manastirea Arnota este situata la cea
mai mare inaltime din tara.
Manastirea Surpatele (20 km), cu hramul "Sf.Treime" a fost ctitorita de feciorii lui
Popa Francu, la inceputul secolului al XVI-lea. Aici gasim o fresca originala ramasa intacta
pana in ziua de azi. Se leaga de Manastirea dintr-un Lemn prin intermediul unei carari, printr-
o livada de pruni.
Manastirea dintr-un lemn (21 km), cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" a fost
ctitorita de Constantin Brancoveanu in sec al XVIII-lea. Legenda spune ca aceasta biserica a
fost construita dintr-un singur trunchi de stejar batran. In spatele Manastirii inca se mai afla
cativa stejari seculari. Manastirea detine o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.
Manastirea Jgheaburile (21 km), cu hramul "Nasterea Maiciii Domnului" a fost
ctitorita in secolul al XIV-lea de catre Radu Negru si reconstruita in secolul XVII de catre
Matei Basarab. Rasare indr-o vale adanca si ingusta, marginita de rapi inalte si repezi,
impadurite si alunecoase.Izvorul de ape sulfuroase intalnite aici este considerat ca fiind
"Izvorul Tamaduirii", motiv de pelerinaj in aceasta zona.
Manastirea Polovragi (25 km), cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este ctitorita
in secolul al XVIII-lea de logofatul Danciu Paraianu.
Manastirea Govora (27 km) este retrasa privirii si asezata intre dealuri. Existenta sa
este socotita din secolul al XIV-lea - al XV-lea de pe vremea lui Vlad Dracul, complexul
actual cuprinzand chiliile dinspre est, nord si vest, turnul clopolnitei si biserica. In interiorul
bisericii se afla o pretioasa pictura executata de iscusitii mesteri ai epocii.
Schitul Patrunsa (20 km) a fost construit de catre episcopul Climent in secolul XVIII.
Conform legendei, manastirea a fost ridicata in amintirea evenimentului din 1685, cand in
urma invaziei turcilor, printre cei care se retrageau in munti se afla si mama sa Paraschiva,
23
care la radacina unui paltin, i-a dat nastere ctitorului acestui schit. Pe o frumoasa poteca de
munte, se poate ajunge la Schitul Pahomie din secolul XV si descoperit dupa 130 de ani de
parintele Veniamin.
Cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectura romaneasca, Manastirea
Horezu inaltata in 1693 de Constantin Brancoveanu, a fost inclusa in 1995 in patrimoniul
UNESCO4.
1.4 Protecţia mediului şi turismul balnear
Protecţia şi conservarea potenţialului turistic în general şi balnear, în special, se
conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice care solicită colaborarea
specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare numai
în condiţiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de desfăşurare.
Poluarea şi degradarea resurselor balneoturistice şi ambientului staţiunilor şi
localităţilor balneare este consecinţa a trei grupe de factori:
naturali;
factori legaţi de dezvoltarea economică;
factori care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice.
1. Factorii naturali (procese de alunecare şi eroziune, cutremure, inundaţii
etc.) au degradat sau au distrus multe surse de apă minerală, mai ales din Transilvania sau
dealurile subcarpatice (Sărata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Bălţăteşti).
2. Factorii economici diverşi, constituie importante surse de poluare şi degradare a
substanţelor balneare sau mediului din staţiuni şi împrejurimile lor. Este vorba de poluarea
aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, Balta Albă, Lacul
Sărat, Mangalia), a solului şi apelor freatice minerale sau potabile (Băile Boghiş), poluarea
sonoră, dar şi de degradarea peisajului prin halde de steril (Băile Harghita şi Sântimbru),
cariere de calcar (Băile Herculane) şi defrişarea pădurilor din apropierea staţiunilor balneare
(Sovata, Slănic Moldova).
3. Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şi resurse
turistice participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi a potenţialului
turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi faunei sau a altor
4 “Ghidul judetului Valcea”, Ed. Publirom Media, 2008-2009
24
obiective turistice pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţia greşită de
valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice din staţiunile balneare.
Circulaţia turistică necontrolată în parcurile staţiunilor balneare, în pădurile de interes
social – recreativ, conduce la degradarea acestora, dispariţia unor specii floristice, distrugerea
ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli,
puritatea aerului, lacuri (Băile Herculane, Sovata, Băile Felix, Olăneşti)
Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile balneare şi lipsa
parcărilor, pe lângă poluarea fonică, alterează calitatea aerului, a factorilor de cură,
influenţându-se direct şi tratamentele balneare specifice staţiunilor (în toate staţiunile).
Fenomenul este accentuat în cazul în care staţiunile sunt străbătute de drumuri naţionale
(Călimăneşti, Vatra Dornei, Buziaş).
Ambele fenomene negative au o intensitate şi o acţiune distructivă mare la sfârşit
de săptămână, când presiunea turistică este puternică.
Calitatea potenţialului turistic balnear, poate fi afectată şi printr-o concepţie greşită de
valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie din exploatarea neştiinţifică şi neraţională a
acestora, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic.
O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o mare
vulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provoca
schimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurse
terapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cu
deosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori, din nerespectarea
principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor care impun limitarea exploatării
zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare, executarea
lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate,
evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare raţională, ştiinţifică a
acestora.
Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare, se
pot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul
zăcămintelor hidrominerale Covasna, Lipova şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă a
acestora a dus la apariţia de fenomene de degradare (scădere a potenţialului surselor,
diminuarea cantităţii de CO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba de
zăcăminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile.
25
Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regulă, cei tehnici legaţi de
forare şi captarea surselor, de transport şi distribuţie şi de utilizarea propriu-zisă, dar şi de
nerespectarea normelor tehnice de exploatare şi întreţinere, a celor igienico-sanitare.
Între aceste deficienţe tehnice amintim:
• depresurizarea zăcămintelor hidrogeologice prin săparea unui număr mare de sonde
şi puţuri, ceea ce conduce la reducerea conţinutului de CO2 şi pierderea calităţii apelor
minerale;
• o lipsă de etanşeitate la unele foraje, cimentări nereuşite, fenomene de corodare sau
distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zăcământului prin depresurizare;
• defecţiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale;
• captări incorecte;
• conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apă minerală;
• pierderi de apă la distribuţie, încălzire şi balneaţie;
• nerespectarea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară şi permiterea
activităţilor economice poluante în limitele acestora duc, de asemenea, la degradarea lacurilor
terapeutice;
• lucrări geologice necorespunzătoare;
• necorelarea rezervelor de apă minerală cu consumul, ceea ce conduce la o exploatare
intensivă a apelor până la limita de epuizare a zăcământului hidromineral;
• utilizarea intensivă a lacului Ursu în balneaţia liberă (pentru agrement, conduce la
amestecul şi omogenizarea apei) pierzându-se caracterul helioterm – factor terapeutic foarte
important ce conferă originalitate şi atractivitate staţiunii Sovata;
• evacuarea apelor minerale reziduale folosite în balneaţie, netratate chimic şi
biochimic, ca şi a nămolurilor terapeutice, de altfel, prezintă pericolul poluării mediului prin
compoziţia chimică, bacteoriologică şi temperatura lor.
Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratarea
corespunzătoare ca şi protejarea acestora uneori nu sunt luate în considerare, ducând la
degradarea şi poluarea zăcământului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu şi Săcelu - Gorj).
Situaţia este similară pentru turba terapeutică de la Poiana Stampei.
Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltarea
nesistematizată a localităţilor, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu
caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică,
realizarea de construcţii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau
natural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice, această
26
ultimă situaţie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel de
situaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare prin realizarea unei baze materiale şi
tehnice disproporţionate ca volum şi structură cu capacitatea de primire a teritoriului şi a
rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraîncărcare a teritoriului cu instalaţii turistice
mergându-se până la urbanizarea staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şi Băile Herculane).
În lipsa unor legi de exploatare şi de protecţie a resurselor balneare, întreaga activitate
se desfăşoară în baza unor acte normative cuprinse în studiul „Fundamentarea unor criterii şi
norme de clasificare a staţiunilor turistice” (ICT 1992) şi OMS 1/1980.
Componentele obligatorii ale unei exploatări optime trebuie să asigure prezenţa
nealterată a zăcământului în ecosistem, păstrându-se permanent echilibrul hidrologic, fizico-
chimic şi biologic al acestuia.
O latură la fel de importantă a unei exploatări de calitate, este şi corecta organizare şi
construire a instalaţiilor de transport al substanţei minerale de la sursă până la punctul de
utilizare. Soluţiile de optimizare a acestor instalaţii se dau de institutele de proiectare care
aleg varianta adecvată tehnologic şi economic. O modulare general aplicabilă sistemelor de
exploatare a apelor minerale la suprafaţă se integrează în schema:
a) surse echipate pentru exploatare şi control;
b) transport prin conducte de la sursă la rezervoarele centrale;
c) distribuţie dirijată şi controlată, de la rezervoare la consumator.
Problemele exploatării raţionale sunt multiple şi uneori dificile, fapt ce a justificat
cerinţa întocmirii unei documentaţii speciale întocmită de institute de specialitate sub egida
forului coordonator şi a responsabilului de zăcământ, pe baza normelor elaborate de Agenţia
Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apelor şi
Protecţiei Mediului. Documentaţiile de exploatare, care au început să fie întocmite din anul
1980, stabilesc toate condiţiile şi metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse de
câte ori este nevoie, la completări şi îmbunătăţiri pentru că mediul, zăcământul şi staţiunea
sunt entităţi evolutive.
Mai pregnantă decât cea hidrogeologică, protecţia sanitară aprofundează până la
detaliu partea de ecosistem supusă poluării şi nocivităţii dăunătoare nemijlocit sănătăţii
omului. Sub egida Ministerului Sănătăţii au apărut reglementări de protecţie sanitară prin
instituirea perimetrelor de protecţie. Perimetrul de protecţie sanitară cuprinde zona staţiunii, a
zăcământului şi zone adiacente în care modificarea regimului natural poate conduce la
alterarea calităţii factorilor terapeutici. Zona internă de regim sever constituie un areal
restrâns în jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafaţa sa fiind diferită, de la
27
caz la caz în funcţie de natura captării. Dimensiunile ei sunt menţionate în mod expres într-o
anexă la normele de întocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acestei zone se face în scopul
asigurării, fără nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, a exploatării apei minerale,
principalele interdicţii impuse fiind: amplasarea oricărui fel de construcţie; utilizarea,
depozitarea sau transportul în apropiere de surse cu radiaţii ionizante; utilizarea sau
depozitarea de materiale poluante; orice fel de escavaţii; traversarea zonei de către conducte
de ţiţei sau alte produse petroliere, precum şi orice fel
de conducte care nu transportă apă minerală; lucrările ce produc pulberi sau alte poluări ale
aerului; utilizarea îngrăşămintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activităţi care
nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale.
Zona externă de restricţie cuprinde cadrul natural al staţiunii, microclimatul. Ea are o
extindere similară perimetrului hidrogeologic, dar nu este condiţionată de aceasta, putând fi
mai mare sau mai mică. Pentru această zonă se prevăd următoarele interdicţii:
amplasarea de obiective care evacuează noxe în atmosferă;
aruncarea, deversarea,împrăştierea de deşeuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase
sau radioactive;
excavaţii,lucrări miniere, depozite de carburanţi şi lubrifianţi;
orice activitate antropică ce poate dăuna refacerii şi dezvoltării vegetaţiei, irigaţii;
desfăşurarea unor activităţi cu grad ridicat de poluare fonică (transportul rutier greu,
explozii, utilizarea de ciocane pneumatice).
La menţinerea calităţii ecosistemului în care se integrează o staţiune balneară
contribuie şi alte foruri, între care: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
În perspectiva integrării europene România a făcut eforturi pentru alinierea la
legislaţia UE privind protecţia mediului. Având în vedere prevederile acestei legislaţii privind
evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public şi privat şi faptul
că UE susţine financiar acţiunile legate de mediul înconjurător, comunităţile locale şi
investitorii trebuie să aibă în atenţie eliminarea problemelor pe care le-ar putea crea
proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.
28
CAPITOLUL II
FACTORI TERAPEUTICI NATURALI DIN STAŢIUNILE
BALNEOCLIMATERICE DIN ROMÂNIA
Factorii terapeutici naturali de care dispun staţiunile balneoclimaterice româneşti sunt
reprezentaţi de climatul variat, apele minerale naturale cu diferite compoziţii fizico-chimice,
apele si namolurile unor lacuri din Câmpia Română sau din zone cu masive de sare, şi
emanaţii de gaze (dioxid de carbon, mofete, sau solfatării). Varietatea tipurilor climatice şi
caracteristicile bioclimatice determinate de acestea reprezintă o primă categorie de factori
naturali cu valenţe terapeutice.
România, ca ţară situată în zona centrală a Europei, dispune de un relief variat, in
care, pe un teritoriu reletiv compact, se intalnesc tipuri de climat continental temperat (in
zonele alpine si subalpine, in zona dealurilor subcarpatice impădurite, in depresiunile din
podisul transilvan şi în zone precarpatice), continental cu influenţe mediteraneene în Câmpia
de Vest si Banat si cu caracter de stepă din Câmpia Română pană la litoralul Marii Negre.
O a doua categorie de factori naturali cu valoare terapeutică este reprezentată de
bogaţia şi diversitatea extraordinară de ape minerale naturale existente pe teritoriul romanesc:
numeroase surse de ape termale de-a lungul faliei din vestul ţarii, de la Carei – Felix –
Geoagiu – Vaţa de Jos pana la Herculane, apele carbo-gazoase cu diferite compoziţii fizico-
chimice din zona munţilor vulcanici din Carpaţii Răsăriteni, însoţite de emanaţii de dioxid de
29
carbon (gaz utilizat in mod original in ţara noastră sub denumirea de mofete), surse de ape
minerale sulfuroase de depozit din depresiunea getica, bogaţia extraordinară de ape sărate
concentrate din zone cu masive de sare din depresiunea transilvană (Sovata, Bazna, Ocna
Sibiului, Ocna Mureşului etc.).
Nu în ultimul rând, nămolurile terapeutice constituie si ele o bogaţie naturală. Pe
litoralul românesc, in apele sărate din lagune, se formeaza nămoluri particulare, cum este cel
sapropeic din Lacul Techirghiol sau cel de turbă de la Mangalia. De asemenea, apele sărate
ale lacurilor din Câmpia Română (Lacul Sărat, Amara sau Balta Albă) formează nămoluri cu
potenţial terapeutic.
România dispune de un excepţional fond balnear ceea ce face ca din acest punct de
vedere să se situeze pe unul dintre primele locuri din Europa. Totodată potenţialul turistic
balnear prezintă o serie de particularităţi care-l individualizează în cadrul ţărilor cu tradiţie în
domeniu:
prezenţa tuturor grupelor de substanţe terapeutice: ape minerale şi
termominerale, nămoluri terapeutice, emanaţii naturale de gaze terapeutice CO2 şi
uneori în combinaţie cu H2S, microclimatul salin, întregul complex de factori
terapeutici ai litoralului.
existenţa unor substanţe minerale terapeutice cu caracter de unicat: gazelle
mofetice şi solfatariene, considerate rarităţi ale naturii şi chiar unice în Europa (în
cazul solfatarienelor) precum şi a altora puţin răspândite în Europa: lacurile sărate,
peloidele, microclimatul salin însoţite de cercetări şi metode de tratament menite să
asigure valorificarea acestora. valoarea terapeutică ridicată a gazelor mofetice
determinată prin ample cercetări de specialitate, precum şi valenţele curative ale
solfatarelor au făcut ca acestea să fie considerate elemente de mare interes ale
balneologiei româneşti5. Totodată trebuie evidenţiat faptul că aceste substanţe
minerale terapeutice sunt considerate remedii eficiente în tratarea unor afecţiuni
pentru care terapia cu mijloace farmaceutice medicamentoase nu dă rezultate
satisfăcătoare: afecţiuni respiratorii, sterilitate parţială, afecţiuni dermatologice,
alergii
existenţa tuturor grupelor de substanţe minerale terapeutice ceea ce permite
acoperirea întregii game de afecţiuni tratabile cu ajutorul factorilor naturali de
cură (toate cele 14 tipuri de afecţiuni înscrise în nomenclatorul OMS): ale aparatului
5 V. Glăvan, op. cit
30
locomotor (reumatismale şi posttraumatice), ale sistemului nervos central şi periferic,
ginecologice, cardiovasculare, digestive, hepato-biliare, renale, metabolice şi de
nutriţie, respiratorii şi ORL, dermatologice, alergii, boli profesionale. Dintre acestea
ponderea cea mai mare o deţin substanţele minerale terapeutice destinate tratării
afecţiunilor aparatului locomotor şi ginecologice de aproximativ 77,15 %, urmate de
cele cardiovasculare şi ale sistemului nervos periferic 13,20%, digestive,
hepatobiliare, renale, respiratorii, ORL 9,65%;
existenţa unor rezerve importante de substanţe minerale terapeutice la nivelul
fiecărei categorii ceea ce favorizează o amplă valorificare a acestora în cadrul
turismului de sănătate
larga răspândire în teritoriu a acestor resurse, diferite categorii de substanţe
minerale terapeutice întâlnindu-se în toate zonele ţării, la nivelul tuturor formelor de
relief : montan, subcarpatic, de dealuri şi podiş, câmpie, deltă şi litoral
prezenţa pe mici suprafeţe a mai multor grupe de substanţe minerale
terapeutice ceea ce permite tratarea concomitentă a mai multor tipuri de afecţiuni
valoarea curativă ridicată a substanţelor minerale terapeutice româneşti a fost
confirmată de numeroasele premii obţinute de apele minerale de la Călimăneşti,
Căciulata, Olăneşti, Slănic Moldova, Covasna, Băile Herculane citate în literatura de
specialitate; de asemenea balneologia românească, prin cercetările chimice şi de
laborator a confirmat eficacitatea acestora şi a stabilit posibilităţile de utilizare a lor
cu succes în toate formelor specifice curelor de sănătate: preventivă, terapeutică şi
recuperatorie
existenţa diferitelor tipuri de bioclimat variind de la cel sedativ şi de cruţare la cel
excitant sau cu caracter tonic ce favorizează tratarea diferitelor tipuri de afecţiuni
realizarea unor produse secundare de tip extract obţinute din ape minerale şi
nămoluri: sarea de Bazna şi Bălţăteşţi, obţinute din apele minerale din regiune,
extract de nămol de tip „Pell Amar” obţinut din nămolul lacului Balta Albă, apa
minerală înfioletată de tip Olăneşti injectabilă care are termen de garanţie de 90 de
zile ceea ce permite continuarea tratamentelor la distanţă
prezentă apele minerale termale şi mezotermale cu pondere mare pe teritoriul ţării
ce pot fi valorificate în scop de agrement diversificând astfel oferta balneară
românească
31
Toate aceste caracteristici care individualizează potenţialul balnear românesc în
ansamblul celui reprezintă european, reprezintă un avantaj deosebit de important în
conceperea unei oferte competitive. Aceasta presupune însă o serie de eforturi concertate din
partea tuturor actorilor implicaţi în dezvoltarea şi promovarea turismului balnear românesc
astfel încât acesta să devină o componentă de marcă a turismului românesc.
2.1 Climatul si bioclimatul României. Climatoterapia
Factorii climaterici de cură pot fi utilizaţi în menţinerea şi
ameliorarea stării de
sănătate a organismului uman prin climatoterapie. In categoria factorilor
climatici intalnim6:
radiaţia solară: radiaţii vizibile, infraroşii si ultraviolete.
factorii fizico-chimici si meteorologici: compoziţia aerului şi electricitatea
atmosferica (ionizarea)
factorii geologici si geografici: includ câmpul geomagnetic, caracterele geologice
ale solului, radioactivitatea solului şi a aerului si caracteristicile geomorfologice care
dau formele de relief, iar ca factor geografic principal – altitudinea.
factorii antropici ai mediului: particularităţile imprimate climatului de aglomerările
urbane, de zonele industriale în mod particular, care produc numeroase efecte
poluante.
În mod tradiţional climatoterapia este integrată în balneologie, ca domeniu care
studiază şi aplică în scop terapeutic factorii naturali, în condiţiile urbanizării si industrializării
excesive, cu consecinţele lor privind modul de viată contemporan.
Cercetările de bioclimatologie au permis stabilirea unor corelaţii
între caracteristicile climaterice şi reacţiile fiziologice ale organismului
uman evidenţiind mai multe tipuri de bioclimate cu calităţi terapeutice:
a) bioclimatul excitant de câmpie şi litoral care se asociază în mod benefic cu apele
minerale clorosodice, sulfatate sau sulfuroase fie cu nămolurile sapropelice din zonă. In ceea
ce priveşte climatul de câmpie (de stepă) prezintă calităţi terapeutice în intervalul mai-
6 “Ghidul statiunilor balneo climaterice din Romania”, Ed. House of Guide, Bucuresti, 2005
32
septembrie, iar dintre factorii climaterici cu acţiune favorabilă asupra organismului sunt cei
termici şi radiativi. Climatul de litoral are efect terapeutic şi în sezonul rece, în
intervalul octombrie - aprilie datorită volumului mare de aerosoli salini
deşi cantitatea de radiaţie este redusă,
a) bioclimatul sedativ-indiferent (de cruţare) prezent în Câmpia de
Vest, dealurile şi
podişurile până la 600-700 m şi unele depresiuni de deal cuprinde mai
multe staţiuni din ţară şi are un rol activ în ceea ce priveşte efectul
terapeutic, alături de factorul balnear principal
b) bioclimatul tonic-stimulent specific altitudinilor de peste 800-
200m solicită
funcţiile neurovegetative endocrine care coordonează aclimatizarea
organismului la mediu. cura de munte fiind indicată în anemii,
convalescenţă, rahitism, stări neurovegetative (insomnii, surmenaj),
astmul bronşic alergic (între 1200-2000 m altitudine).
2.2 Apele minerale terapeutice din România
Apele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării
la diferite adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi
terapeutice în funcţie de geneza lor.
Prin volumul rezervelor, apreciat de specialiştii în domeniu la peste
3000 de izvoare7, calităţile terapeutice, varietatea conţinutului lor,
acestea apele minerale şi ermominerale reprezintă principalul factor
natural de cură din ţara noastră, de care se leagă o parte importantă din
activitatea balneoturistică a României.
Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă
dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici
fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic.
Apele minerale nu posedă până în prezent o definiţie unică, existând
nuanţări diferite de la ţară la ţară, în funcţie de specificul acestora
aderându-se însă prin elementele de bază fie la conceptul latin care
7 P. Cocean, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu, Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, 2003
33
defineşte apa minerală exclusiv prin acţiunea sa terapeutică fie la
conceptul german, mult mai extins care ia în considerare şi criterii
cantitative de compoziţie chimică8.
Apa minerală şi minerală terapeutică este apa subterană cu un
anumit conţinut de substanţe în soluţie şi cu unele proprietăţi fizice şi
chimice care o fac aptă pentru cura balneară sau valorificare alimentară9.
În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub
200 C), izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C).
O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim
acceptată pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o
clasificare bazată pe proprietăţile fizico-chimice ale apei minerale.
Astfel, apele minerale reci, cuprind10:
ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu
caracter
termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos);
ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra
Dornei, Buziaş,
Lipova, Tuşnad, Borsec);
ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna
Sibiu); mixte
(Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi);
ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos,
Amara, Ocna
Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti);
ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită
componentelor
clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti,
Pucioasa,
Săcele);
8 “Cura balneomedicală Substanţele minerale terapeutice din România”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 19859 A. Pricăjan Substanţele minerale terapeutice din România, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 198510 Nedelcu A., suport de curs “Geografia Turismului” an 2008-2009
34
ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele,
Biborţeni,
Tuşnad, Vatra Dornei);
ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);
ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna);
ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).
Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerate ape
minerale sunt urmatoarele:
existenţa unei acţiuni terapeutice ştiinţific recunoscute
(criteriu pe care
trebuie să-l îndeplinească orice apă minerală indiferent de caracterele
sale fizico-chimice)
una dintre condiţiile redate mai jos:
o mineralizare sau conţinut de săruri minerale
dizolvate, peste 1g/l
o prezenţă unor elemente chimice cu acţiune
farmacologică cunoscută,
în proporţii minim necesare, normate de la ţară la ţară în limite apropiate.
Oligoelemetele curative cunoscute sunt fierul, bromul, iodul, arseniul,
litiul, stronţiu, bariu, bor, sulf, siliciu, mangan, aluminiu.
o conţinut de gaze dizolvate cu efecte biologice, în
concentraţii stabilite
(1000 mg CO2/l, 1mg H2S/l). Apele naturale de provenienţă subterană
lipsite de gaze dizolvate sunt denumite plate.
o temperaturi de peste 20º C, independent de conţinutul
mineral, care le
conferă caracteristica de ape termale: hipotermale 20-31º C, termale 32-
38º C, hipertermale peste 38º C sau
o conţinut de elemente radioactive în unităţi Mache/l
(aproximativ 50-100 uM).
35
Clasificarea apelor minerale ţine cont de efectele biologice si
terapeutice, din compoziţia fizico-chimică a acestora si de detaliile
compoziţiei ionice si anume11:
1. Apele minerale alcaline si alcalino-teroase - sunt ape care
conţin peste 1g săruri
Dizolvate pe litru, în care predomină fie bicarbonaţii de sodiu şi potasiu
(apele minerale alcaline) fie hidrogencarbonul de calciu şi magneziu
(apele alcalino-teroase).
Aceste tipuri de ape minerale sunt destul de bine reprezentate în patrimoniul
hidromineral al ţării noastre întâlnindu-se în special în zone din Carpaţii Orientali, în nordul
Transilvaniei sau în Banat.
Au indicatii în afecţiunile tubului digestiv, ale cailor biliare, în cura de diureza in
afecţiunile rinichilor şi căilor urinare, ca şi în tulburări ale metabolismului fosfo – calcic.
Pentru efectele lor inflamatorii şi antialergice au indicaţii şi in aplicaţii externe (comprese) în
boli dermatologice, in cura cu inhalaţii, în afecţiuni bronhopulmonare si ORL şi în afecţiunile
ginecologice.
Principalele staţiuni şi localităţi balneoclimaterice care valorifică izvoarele minerale
alcaline sunt Slănic Moldova, Malnaş Băi, Tinca, Bodoc, iar cu izvoare minerale alcalino-
teroase şi teroase (mixte) sunt Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Vatra Dornei, Covasna,
Biborţeni., Vâlcele, etc..
2. Apele clorurate- sodice (sărate) sunt cele mai răspândite în ţara noastră
fiind întâlnite atât la suprafaţa solului – în lacurile sărate - cât şi în
subteran la adâncimi diferite.
În funcţie de concentraţia lor acestea pot fi: izvoare minerale
izotone, hipo sau uşor hipertone, de obicei ape mixte cu o mineralizare
între 3-10g/l şi apele clorosodice cu concentraţii mai mari de 14g/l
ajungând până la 200-300g/l.
Sunt utilizate în cura internă în afecţiunile digestive, cu efecte de
stimulare a secreţiei motilităţii gastro-intestinale, in terapia inhalatorie
(sub formă de pulverizaţii si inhalaţii colective si individuale) pentru
tratarea afectiunilor bronho – polmonare şi ORL, precum şi în tratarea
afecţiunilor ginecologice inflamatorii.
11 “Ghidul statiunilor balneo climaterice din Romania”, Ed. House of Guide, Bucuresti, 2005
36
În cură internă se utilizează apele sărate hipotone, izotone sau uşor
hipertonice din Subcarpaţii Orientali: Bălţăteşti, Slănic Moldova, Târgu
Ocna, Soveja, Subcarpaţii Sudici: Călimăneşti, Căciulata, Băile
Olăneşti, Carpaţii Orientali: Sângeorz Băi (poalele Munţilor Rodnei),
Covasna (Munţii Vrancei), Tuşnad şi Băile Harghita (Munţii
Harghita), Podişul Moldovenesc Drânceni.
3. Apele minerale carbogazoase sunt cele care conţin minimum
1g/l CO2.
Caracterul general de ape carbogazoase se datorează impregnării
diferitelor tipuri de ape minerale cu dioid de carbon. Datorită capacităţii
mari de dizolvare a acidului carbonic apele carbogazoase simple sunt
rare, ele întâlnindu-se cel mai adesea sub formă de ape carbogazoase
mixte bicarbonate, clorurato-sodice, alcaline, calcice, feruginoase,
sulfuroase.
Apele carbogazoase simple sunt răspândite în Carpaţii Orientali, în aureola mofetică
a munţilor vulcanici Oaş, Gutâi, Ţibleş: Vişeul de sus, Vatra Dornei, Poiana Negrii, Băile
Jigodin şi în Câmpia de vest Câmpia Banatului, cele bicarbonate carbogazoase se întâlnesc în
Munţii Rodnei la Sângeorz Băi , la Bilbor, Borsec, Băile Tuşnad, Bodoc, Covasna, Turia,
Zizin, în Depresiunea Transilvaniei Băcia, Veţel, Dealurile de Vest Valea Mariei, Bixad. iar
cele feruginoase carbogazoase au o mai mare răspândire în aureola mofetică a Carpaţilor
Orientali Vatra Dornei, Poiana Negri, Miercurea Ciuc, Băile Tuşnad, Malnaş Băi, Balvanyos,
în sudul Transilvaniei (Cârţa, Păuliş, Câmpia şi Dealurile Vestice, Turţ, Acâş, Lipova,
Buziaş).
Apele minerale carbogazoase sunt utilizate atât în cură internă - în
crenoterapie şi inhalaţii - (se utilizează ape cu concentraţii sub 15g‰
izotone, hipotone) cât şi în cură externă (concentraţii de peste 15g‰
hipertone) sub formă de băi şi irigaţii.
În crenoterapie sunt indicate în tratarea afecţiunilor tubului digestiv
(dispepsii gastrice hipostenice, hiposecretorii sau anacide), afecţiuni ale
rinichiului şi căilor urinare, pentru cura de diureză în litiaze şi afecţiuni
inflamatorii ale căilor urinare în staţiuni ca Slanic Moldova, Sângeorz Băi
dar şi Buziaş, Vatra Dornei, Covasna, Harghita Băi,
Borsec, Malnaş, Lipova ş.a.
37
În ceea ce priveşte cura externă, apele carbogazoase sunt
recomandate în tratarea afecţiunilor cardio-vasculare reprezintă indicaţia
majoră a acestora pentru efectele lor vasodilatatoare, cu solicitarea
circulaţiei periferice şi a celei sistemice ca şi a cordului. Staţiunile cu ape
carbogazoase indicate pentru cură externă sunt: Covasna, Buziaş,
Balvanyos, Tuşnad, Vatra Dornei, Harghita, Lipova şi multe alte staţiuni
locale.
4. Apele sufatate cu un conţinut de un gram de sulfat la litru,
combinat cu ioni de
Na, K, Mg. şi Ca . In ţara noastră există astfel de izvoare la Ivanda, în
Banat, pe Dealul Copoului, la Iaşi dar care nu au fost valorificate până în
prezent deşi faima acestora pentru tratamente în cura internă se
datorează staţiunii Karlovy-Vari (Cehia) care are surse de ape termale
sulfatate.
5. Apele sulfuroase care conţin cel puţin 1g/l apă sulf titrabil sub formă de hidrogen
sulfurat.Apele minerale sulfuroase sunt limpezi şi incolore la izvor dar în
contact cu aerul hidrogenul sulfurat şi ceilalţi compuşi sulfuroşi se
oxidează favorizând apariţia precipitatului de sulf care dă aspectul tulbure
al apei minerale; cu cât oxidarea este mai intensă cu atât proprietăţile
terapeutice ale apei minerale scad. De aceea ele trebuie să fie folosită cu
precădere la sursă.
Apele sulfuroase pot fi simple şi mixte sulfuroase, clorurate, sodice,
carbogazoase, alcaline-calcice, magneziene şi termale.
Aceste ape sunt utilizate cu mult succes în tratarea unei game largi
de afecţiuni care au un grad de morbiditate ridicat.. Astfel, ele sunt
indicate atât în cura externă, sub formă de băi, în tratarea afecţiunilor
reumatismale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, ginecologice,
cardiovasculare, cutanate şi bolilor profesionale cât şi în cura internă, sub
forma crenoterapiei şi inhalaţiilor în tratarea unor afecţiuni metabolice şi
de nutriţie, renale, ale aparatului respirator, alergii.
Ca efecte principale apele sulfuroase utilizate în crenoterapie cresc
secreţia gastrică şi intestinală, stimulează peristaltismul intestinal
38
(favorizând evacuarea) stimulează secreţia de bilă şi evacuarea acesteia,
au efect antitoxic, stimulează funcţia pancreasului şi favorizează
consumul hidraţilor de carbon (crenoterapia), iar inhalaţiile au acţiune
antiinflamatoare asupra mucoasei căilor respiratorii, ORL, traheobronşice,
efect antiseptic, antialergic ameliorează deficitul de sulf creat odată cu
eliminarea abundentă a secreţiilor patologice la nivelul aparatului
traheobronşic, în cura externă au efect asupra pielii, efect cheratolitic,
efect vasodilatator pe circulaţia cutanată.
Principalele localităţi şi staţiuni balneare în care se valorifică aceste
ape sunt Băile Govora, Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Olăneşti,
Mangalia, Nicolina-Iaşi, Pucioasa, Strunga etc.
6. Apele iodurate care conţin cel puţin 1 mg/l nu există în formă
pură, de obicei acest caracter iodurat fiind un atribuit suplimentar altor
tipuri de ape minerale (ape clorurate – sodic, ape sulfatate, ape alcaline).
Conţinutul de iod din aceste ape adaugă un plus de efecte, care
lărgesc indicaţiile de cură. Astfel în crenoterapie aportul de iod contribuie
la stocarea sa în tiroidă, indicată în afecţiuni endocrine tiroidiene şi
ovariene la care se adaugă şi efecte congestive şi stimulatoare asupra
mucoasei digestive.
În cură externă sub formă de băi cu ape clorurate sodice şi iodurate,
iodul produce efecte vasodilatatoare periferice şi efecte antimicolitice la
nivelul tegumentului şi fanarelor fiind indicate la bolnavii cu ateroscleroză
periferică sau generală, la bolnavi cu artrită urică şi la cei cu afecţiuni
dermatologice micotice. totodată datorită efectelor congestive şi de
stimulare a secreţiilor mucoaselor sunt indicate şi în terapia prin inhalaţii
în afecţiunile ORL şi bronho-pulmonare (Govora) sau pentru irigaţii
vaginale în afecţiuni ginecologice şi mai ales micotice (Bazna şi Sărata
Monteoru).
7. Apele feruginoase cu un conţinut de 10mg/l utilizate în trecut
în tratarea anemiilor feriptive, nu mai prezintă astăzi interes pentru
tratarea acestor afecţiuni, care beneficiază de alte tratamente eficiente.
Caracterul feruginos al majorităţii apelor carbogazoase este considerat un
39
element negativ fiind necesare procese tehnologice de deferizare care
sunt uneori laborioase şi costisitoare .
8. Apele arsenicale cu concentraţii de minimum 0,7% utilizate cu
câteva decenii în urmă pentru efectele stimulante ale arsenului în
tratamentul nevrozelor au fost abandonate din cauza efectelor toxice şi
cancerigene ale arsenului.
9. Apele oligominerale de la Baile Felix, Baile 1 Mai sau Vata de
Jos în cură externă, în bazine unele exterioare folosite şi în sezonul rece,
cu indicaţii largi pentru hidrokinetoterapie sau termoterapie în afecţiunile
sistemului locomotor de origine reumatismală articulare inflamatorii
(recuperarea PR, SA, artritelor reactive) , degenerative (artroze,
spondiloze) şi ale ţesuturilor periarticulare şi musculare, în afecţiunile
post-traumatice şi ortopedice şi cele neurologice periferice sau centrale
(sechele după AVC sau traumatisme craniene, sau după traumatisme
vertebrale cu leziuni medulare) ca şi în afecţiuni ginecologice.
Apele oligominerale reci (acratopege) (cu temperatura sub 20º), cu
un conţinut de calciu sau CO2 în cantităţi mici, cu efecte diuretice
deosebite (izvorul 7 Căciulata, izvoarele 11 şi 12 de la Olăneşti, izvorul
300 de scări de la Slănic Moldova sau izvorul din Valea Câinelui de la
Sinaia).
10. Apele radioactive au făcut în trecut obiectul unor cure
balneare externe în afecţiuni reumatismale, neurologice periferice etc.
Pentru efectele inflamatorii ale iradierii radioactive dar datorită riscurilor
efectelor de remanenţă şi acumulare chir şi în cazul administrării unor
doze mici s-a renunţat la cura internă şi inhalatorie şi la restrângerea
drastică a indicaţiilor de cură externă . Există doar nişte surse cu o
radioactivitate foarte slabă care nu pun probleme nici de risc nici de
protecţie la Herculane (20 milimicroCurie/l), la Felix (0,3mμCu) sau la
Sângeorz Băi (135mμCu).
2.3. Nămolurile terapeutice sau peloidoterapia
Nămolul terapeutic este întregul complex de depuneri peloidice de
pe fundul unor lacuri, sedimentele vulcanilor noroioşi, unele turbe şi
40
bentonite, precum şi alte roci care pot fi folosite direct în tratament sau
după obţinerea unor derivate. In categoria nămolului terapeutic intră
toate nămolurile de lac testate pentru folosinţă balneară sau pentru
obţinerea unor extrase de tipul „Pellamar” sau „Pellobiol” şi chiar unele
peloide macerate în ape minerale cum este cazul argilelor sarmaţiene de
la Iaşi folosite cu succes la Băile Nicolina12.
La rândul său, definiţia Institutului de medicină fizică, balneologie şi
recuperare medicală o completează pe cea generală enunţată mai sus:
Nămolurile sau peloidele sunt substanţe care se formează în condiţii
naturale sub influenţa proceselor geologice şi care se folosesc în scopuri
terapeutice ca atare, sau după o pregătire prealabilă prin amestec cu ape
minerale, măcinare sau încălzire .
Peloidele, indiferent de tipul lor, reprezintă un sistem eterogen
format dintr-o fază solidă, una lichidă şi una gazoasă. Faza solidă este
compusă din substanţe organice (hidraţi de carbon, componente humice,
bituminoase, componente lipidice şi proteine) şi minerale (săruri insolubile
în apă dintre care cele mai importante sunt sulfaţii şi carbonaţii de calciu
şi silicaţii şi dintr-o structură argiloasă constituită din bioxid de siliciu şi
cantităţi mici de oxizi ). Faza lichidă o constituie soluţia apoasă a
substanţelor solubile organice şi anorganice din nămol, ea provenind din
apa lacurilor, din apa minerală - în nămolurile minerale şi din precipitaţii –
în unele turbe -. Din cauza ionilor care predomina faza lichidă a nămolului
acesta poate avea un caracter carbonat, sulfatat sau mixt. Faza gazoasă
se datorează unor procese fizico-chimice şi biochimice fiind constituită din
H2S, CO2, H2, O2 şi o serie de hidrocarburi.
După compoziţia lor fizico-chimică se disting nămoluri:
sapropelice din lacuri continentale şi lagune, formate prin
sedimentare sub apă a
materialelor organice şi minerale sub influenţa proceselor biologice,
microbiologice şi fizico-chimice cu un conţinut de substanţe organice mai
mare de 10% (în nămol uscat); acestea se întâlnesc în lacul Techerghiol
12 A. Pricăjan, op. cit,
41
(sapropelice de liman), în lacurile Amara, Lacul Sărat, Sovata, Bazna,
Slănic Prahova (sapropelice de lacuri).
minerale din lacuri continentale şi lacuri formate în masive de sare
(având acelaşi
mod de formare şi substanţe organice ca şi nămolurile sapropelice) sau
formate în jurul unor izvoare naturale sau în bazine artificiale pe pat
argilos (cu formare similară la contactul apei minerale cu patul argilos
natural sau artificial), cu conţinut de substanţe organice mai mic de 10%
în nămolul uscat Băile Govora (silicos iodurat), Geoagiu Băi (feruginos)
de turbă din zone mlăştinoase rezultat/ format prin transformarea
incompletă a
materialului vegetal în condiţii de umiditate mare, cu conţinut de
substanţe mai mare 10% în nămolul uscat Vatra Dornei, Felix, Mangalia,
Someşeni, Borsec.
Fiecare tip de nămol se individualizează printr-o serie de
caracteristici sale fizicochimice şi biologice particulare, dintre acestea,
plasticitatea, capacitatea hidrică, greutatea specifică, capacitatea lor de a
reţine căldură şi granulaţia au o deosebită importanţă în stabilirea
indicaţiilor terapeutice şi utilizarea lor sub diferite forme.
2.4. Gazele mofetariene
Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării
rocilor, ajung la suprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale
scoarţei terestre.
Gazele terapeutice sunt emanaţii naturale cu proprietăţi fizice sau
chimice care le fac apte pentru cura balneară sau valorificare alimentară.
In această categorie intră în exclusivitate, manifestările naturale de tip
mofetic (CO2) şi solfatarian (H2S). Acestea reprezintă o importantă bogăţie
a tării noastre care foloseşte o modalitate de valorificare originală a
acestor factori naturali prin utilizarea CO2 gaz în instalaţii speciale
denumite „mofete”. Balneologic nu se defineşte gazul ci tratamentul. Prin
mofetă, în practica balneară se înţelege o amenajare constructivă în care
42
se captează dioxidul de carbon cu rol terapeutic , ca agent fizic; după
provenienţă acestea putând fi „uscate sau „umede”.Ele reprezintă
construcţii de forma circurilor romane, cu o zonă declivă umplută cu gaz
mofetarian înconjurată cu trepte la niveluri diferite, care permit bolnavilor
să se plaseze în ortostatism la nivelul indicat, pentru a cufunda corpul în
masa de CO2 (mai greu decât aerul, de obicei până la brâu)
În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută
pentru emanaţiile gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos,
Buziaş, Covasna sunt staţiunile cele mai importante unde acest factor
terapeutic este valorificat în spaţii amenajate.
2.5 Principalele statiuni balneoclimaterice de
interes national
În ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare13 ce deţin
resurse minerale de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă
naţională cu recunoaştere şi pe plan european. Cele 24 de staţiuni de
importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din
România în funcţie de gradul de dotare al acestora.
Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii
obiectivi ce caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele
cantitative şi calitative ale substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului
ambiant; dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea şi dezvoltarea
funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora, gradul de înzestrare cu
elemente de infrastructură generală şi turistică şi impactul cu turismul la
sfârşit de săptămână. Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este
sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza
comensurării factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în
atractivitatea totală a staţiunii, considerată 100%:
13 Viulet C., suport de curs “ Amenajarea turistica a teritoriului” an 2008-2009
43
substanţe minerale terapeutice 30%. mediu ambiant şi antropic 20%. posibilităţi de valorificare dezvoltare 10%. tradiţia valorificării 3%. accesibilitatea 6%. acces 5%. infrastructură 5%. structuri turistice 10%. dotări de interes general 4%. impactul la sfârsitul de săptămână 3%. alte forme de turism 4%
100%
Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a
staţiunilor balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de
profilul patologic al acestora pe de altă parte.
Tabel nr 1: Principalele staţiuni balneoclimaterice de interes naţional
Nr
crt
.
Statiuni de
interes national
Judet Recomandari
terapeutice
Proceduri si tratamente
1 Amara Ialomita Afectiuni dermatologice, ale aparatului respirator, endocrine, de nutritie si metabolism, ginecologice, nevroze,reumatice,ale sistemului nervos periferic.
Cura gerovital, antistres, fitness, masaj, impachetari cu namol, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape sarate, electroterapie
2 Azuga Prahova Afectiuni ale aparatului respirator,ORL,endocrine,de nutritie,ale tubului digestive, reumatice.
Hidroterapie, masaj, inhalatii cu aerosoli, electroterapie, bai cu ape sarate, etc
3 Busteni Prahova Afectiuni ale aparatului respirator,ORL,endocrine,de nutritie,ale tubului digestive, reumatice
Hidroterapie, masaj. Electroterapie, bai cu ape sarate, etc
4 Buzias Timis Afectiuni hepato-biliare,de nutritie si
Cura antistres masaj, cura
44
metabolism,ale tractului digestive si ale glandelor anexe, nevroze,cardiovasculare
interna cu apa minerala, mofete, impachetari cu namol, kinetoterapie, bai cu ape minerale etc
5 Baile Govora Valcea Afectiuni dermatologice, alergii, ale aparatului respirator, ORL, endocrine, ginecologice.
Cura gerovital, masaj, impachetari cu namol, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape minerale, electroterapie, etc
6 Baile Felix Bihor Afectiuni dermatologice, endocrine, afectiuni de nutritie, ginecologice, nevroze, afectiuni reumatice si ale sistemului mervos
Cura gerovital, antistres, masaj, kinetoterapie, bai cu ape termale , terapie ocupationala, etc
7 Baile Herculane Caras-
Severin
Afectiuni dermatologice si alergii, ale aparatului respirator, afectiuni de nutritie, ale tractului digestive, ginecologice, afectiuni cardiovasculare si reumatice.
Cura antistres, cura interna cu apa minerala, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape termale, electroterapie, kinetoterapie, etc
8 Baile Olanesti Valcea Afectiuni hepato-biliare, dermatologice, ale aparatului respirator, afectiuni endocrine, afectiunile rinichilor si cailor urinare.
Masaj, cura interna cu apa minerala, electroterapie, kinetoterapie, bai cu ape minerale, etc
9 Baile Tusnad Harghita Afectiuni endocrine, afectiuni ale rinichilor si ale cailor urinare, de nutritie si metabolism, de tract digestive si ale glandelor anexe, afectiuni cardiovasculare
Masaj, mofete, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape minerale, kinetoterapie, electroterapie, etc
10 Campulung-
Moldovenesc
Suceava Afectiuni ale aparatului respirator, endocrine, de nutritie, ginecologice, cardiovasculare
Masaj, cura interna cu apa minerala, mofete, impachetari cu namol, bai cu ape minerale, etc
45
11 Cap-Aurora Constanta Afectiuni ddermatologice, ale aparatului respirator, cardiovasculare si de nutritie.
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala, inhalatii cu aerosoli
12 Calimanesti-
Caciulata
Valcea Afectiuni hepato-biliare, endocrine, ale rinichilor si ale cailor urinare, de nutritie si metabolism, nevroze, afectiuni reumatice.
Masaj, cura interna cu apa minerala, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape termale, minerale,etc
13 Costinesti Constanta Afectiuni dermatologice si alergii, ale aparatului respirator si ORL, afectiuni de nutritie, afectiuni cardiovasculare si reumatice
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala
14 Covasna Covasna Afectiuni dermatologice, endocrine, ale rinichilor si cailor urinare, afectiuni cardiovasculare, reumatice si ale sistemului nervos periferic
Masaj, cura interna cu apa minerala, mofete, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape minerale, electroterapie, etc
15 Eforie Nord Constanta Afectiuni dermatologice si alergii, ale aparatului respirator si ORL, afectiuni de nutritie, afectiuni cardiovasculare si reumatice
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala
16 Eforie Sud Constanta Afectiuni dermatologice si alergii, ale aparatului respirator si ORL, afectiuni de nutritie, afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni cardiovasculare si reumatice
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, inhalatii cu aerosoli, terapie ocupationala
17 Geoagiu-Bai Hunedoara Afectiuni dermatologice, ale aparatului respirator, afectiuni endocrine, de nutritie si metabolism, ginecologice, nevroze.
Masaj, kinetoterapie, electroterapie, bai cu ape minerale si termale, etc
18 Gura-Humorului Suceava Afectiuni ale Masaj, cura
46
aparatului respirator, endocrine, de nutritie, ginecologice, cardiovasculare
interna cu apa minerala, mofete, impachetari cu namol, bai cu ape minerale, etc
19 Jupiter Constanta Afectiuni dermatologice si alergii, ale aparatului respirator si ORL, afectiuni de nutritie, afectiuni ale sistemului nervos, afectiuni cardiovasculare si reumatice
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala
20 Mamaia Constanta Afectiuni dermatologice, ale aparatului respirator, afectiuni endocrine, de nutritie, afectiuni ale tractului digestive si glandelor anexe, afectiuni ginecologice.
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala
21 Mangalia Constanta Afectiuni dermatologice, ale aparatului respirator, afectiuni endocrine, de nutritie, ale tractului digestiv si glandelor anexe, ginecologice.
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala
22 Moneasa Arad Afectiuni de nutritie, ginecologice, nevroze, ale sistemului nervos periferic
Masaj, inhalatii cu aerosoli, kineto si electroterapie, bai cu ape minerale
23 Neptun-Olimp Constanta Afectiuni ginecologice, reumatismale si ale sitemului nervos periferic
Fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, minerale, terapie ocupationala
24 Poiana Brasov Brasov Afectiunile aparatului respirator, nevrozei astenice, pentru stari de epuizare si surmenaj fizic si intelectual, pentru anemii secundare si boli endocrine.
Fitness, masaj, inhalatii cu aerosoli, electroterapie, bai cu ape minerale
25 Predeal Brasov Afectiuni endocrine, ale rinichilor si ale cailor urinare, nevroze,
Fitness, masaj, inhalatii cu aerosoli, electroterapie, bai cu ape minerale
47
26 Pucioasa Dambovita Afectiuni hepato biliare, dermatologice, alergii, nevroze, afectiuni reumatice
Cura antistres, masaj, fitness, impachetari cu namol, bai cu ape sarate si minerale.
27 Slanic Prahova Afectiuni dermatologice, ale aparatului respirator, ginecologice, cardiovasculare si reumatice
Masaj, bai cu ape minerale, cu ape sarate, electroterapie, kinetoterapie
28 Saturn Constanta Afectiuni dermatologice, alergii, ale aparatului respirator si ORL, endocrine, ale tractului digestive si glandelor anexe, nevroze, afectiuni reumatice
Cura gerovital, antistes, fitness, masaj, impachetari cu namol, bai cu ape sarate, etc
29 Sinaia Prahova Afectiuni ale aparatului respirator si ORL, endocrine, de nutritie, ale glandelor anexe, afectiuni cardiovasculare si reumatice
Cura gerovital, antistres, masaj, fitness, cura interna cu apa minerala, mofete, bai cu ape minerale, etc
30 Sangeorz-Bai Bistrita-
Nasaud
Afectiuni hepato-biliare, ale aparatului respirator, de nutritie si metabolism, afectiuni cardiovasculare, reumatice
Masaj, cura interna cu apa minerala, mofete, impachetari cu namol, inhalatii cu aerosoli, bai cu ape minerale, etc
31 Slanic Moldova Bacau Afectiuni hepato-biliare, ale aparatului respirator, ale rinichilor si ale cailor urinare, de nutritie si ale tubului digestive, nevroze
Masaj, cura interna cu apa minerala, mofete, inhalatii cu aerosoli, kineto si electroterapie, bai cu ape minerale.
32 Sovata Mures Afectiuni dermatologice, ale aparatului respirator, afectiuni endocrine, afectiuni ginecologice, nevroze, cardiovasculare si ale
Cura gerovital, masaj, terapie ocupationala, bai cu ape termale, bai cu ape sarate, kineto si
48
sistemului nervos periferic
electroterapie, etc
33 Targu-Ocna Bacau Afectiuni ale aparatului respirator si ORL, afectiuni ale tractului digestive si ale glandelor anexe, afectiuni reumatice
Cura interna cu apa minerala,
34 Techirghiol Constanta Afectiuni dermatologice, ginecologice, reumatice si ale sistemului nervos
Fitness, masaj, inhalatii cu aerosoli, electroterapie, bai cu ape sarate, terapie ocupationala
35 Vatra Dornei Suceava Afectiuni ale aparatului respirator, endocrine, de nutritie, ginecologice, cardiovasculare
Masaj, cura interna cu apa minerala, mofete, impachetari cu namol, bai cu ape minerale, etc
36 Venus Constanta Afectiuni dermatologice, ginecologice, reumatice si ale sistemului nervos
Cura antistres, masaj, electroterapie, cura cu ape sarate, impachetari cu namol, etc
37 Voineasa Valcea Afectiuni ale aparatului respirator, de nutritie, nevroze
Cura antistess, fitness, masaj, kinetoterapie, electroterapie, terapie ocupationala
Sursa: Prelucrare proprie după “Ghidul staţiunilor balneoclimaterice din
Romania”
Grupa staţiunilor balneare de mare interes turistic cuprinde staţiunile cu o ofertă
balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât şi al
dotărilor. Toate staţiunile din acestă grupă sunt de interes naţional, cu tradiţie in activitatea
turistică, multe dintre ele fiind cunoscute şi pe plan internaţional.
Grupa staţiunilor balneare de interes turistic local, este grupa care din
punct de vedere al atracţiei turistice sunt considerate ca staţiuni de interes
naţional sau zonal în funcţie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de
atractivitate potenţial balnear valoros sub aspect calitativ şi cantitativ. In
cadrul “Anexei 1” sunt prezentate statiunile de interes turistic local.
49
Pe langa statiunile de interes national si cele de interes local, există un
numar foarte mare de staţiuni şi localităţi cu resurse şi dotări balneare, unele
beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităţilor balneare. Ele
au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropierea
centrelor urbane mai importante.
Caracteristicile factorilor naturali de cură, ca şi a celorlalte elemente
ale ofertelor balneoturistice creează premisele dezvoltării lor tot la nivel de
interes local, având ca funcţiuni principale, tratamentul balnear, agrementul
sau ambele.
CONCLUZII
În ceea ce privește turismul balnear în țara noastră și evoluția acestuia, există
numeroase aspecte ce pot fi analizate într- un mod mult mai detaliat. În această lucrare am
încercat o analiză a modului de evoluție a turismului balnear, aruncând mai întâi o privire
50
generală asupra nivelului național și analizând mai în detaliu evoluția mai recentă, foarte
diferită a trei stațiuni din Carpații Orientali.
Într- o epocă a vitezei, stresului și poluării, în special în statele cu un nivel mai înalt
de dezvoltare, turismul pentru relaxare, frumusețe și mai ales sănătate reprezintă o formă de
turism, a cărei cereri este în continuă creștere.
România, actualmente parte a Uniunii Europene, beneficiază de un potențial turistic
bogat și variat, dispunând de resurse naturale ce favorizează dezvoltarea în mod special a
acestui tip de turism. Potențialul de dezvoltare a unor tipuri variate de turism este importantă
în cazul acesta ca un factor indirect pentru dezvoltarea turismului balnear – o formă complexă
de turism, ce valorifică o gamă variată de resurse locale. În același timp, o bună parte a
stațiunilor balneare din țară este favorizată de apariția timpurie și dezvoltarea mai puternică
din perioada comunistă.
Cu toate acestea, turismul balnear din țara noastră a cunoscut, după 1990 o perioadă
de decădere la nivel național, care s-a resimțit în mod destul de diferit la nivelul fiecărei
stațiuni în parte. Aceasta s-a manifestat prin desființarea sau degradarea accentuată a
infrastructurii de tratament, agrement și cazare. O parte din stațiunile care se bucurau altă
dată de faimă sunt acum în paragină, total sau parțial nefuncționale (Băile Herculane, Slănic
Moldova, Borsec, Techirghiol).
În acest moment, turismul balnear la nivel național a pierdut din calitatea serviciilor și nu se înscrie încă în concurența cu piața turistică europeană sau națională. Uzura fizică
dar mai ales cea morală a anumitor structuri de primire turistică precum și a unor baze de
tratament determină un grad mult mai redus de atractivitate și fluxuri turistice mici. O altă
problemă, caracteristică multor cazuri este cea a pierderii sau degradării unora din elementele
naturale cu valoare curativă (poluarea sau colmatarea izvoarelor, degradarea bioclimatului și
microclimatului prin poluare, supraexploatarea unor izvoare minerale etc). Acest lucru
reprezintă o amenințare deosebit de gravă pe termen lung, multe din aceste transformări fiind
ireversibile.
Ce trebuie făcut? Ar putea fi multe de făcut. În primul rând este necesară o scimbare a
mentalității conform căreia în stațiunile balneare se duc numai „moșnegii”. Nu este adevarat.
În stațiunile balneare se duc și pot fi atrași și tinerii, deși acest lucru este mai puțin
cunoscut. Stațiunile balneare nu sunt și nu trebuie să fie destinate doar suferinzilor și
bolnavilor de vârsta a treia. Printr-o educație sanitară corespunzătoare și o schimbare a
51
mentalității legate de petrecerea timpului liber, aceste stațiuni pot fi adaptate pentru
prevenirea bolilor, odihnă și relaxare în rândul tuturor categoriilor de vârstă.
Dacă în afara țării noastre în stațiunile balneare sunt înregistrați și foarte mulți tineri,
în România concepțiile învechite din rândul majorătății și în special a tinerilor reprezintă o
piedică destul de importantă în atragerea acestui segment de turiști. Mentalitatea și lipsa de
viziune în ceea ce privește o abordare modernă a produsului balneo-turistic se resimte și în
rândul celor ce dețin afaceri în domeniu. Acest lucru reiese și din modul de promovare a
acestui produs, ce este marginalizat și categorisit ca un turism pentru vârsta a treia. Faptul că
acest tip de turism este subvenționat de stat (prin Casa de Asigurări de Sănătate) îl face destul
de convenabil. Bazele de tratament ce sunt privatizate beneficiază de un flux continuu de
turiști subvenționați, ce contribuie într-o măsură importantă la obținerea profitului.
Un exemplu este stațiunea Sovata. În această stațiune, privatizarea și-a spus cuvântul
într-un mod favorabil, prin faptul că s-a investit în direcția dezvoltării turismului balnear.
Destul de relevant pentru ritmul mai arapid de dezvoltare al acesteia este și faptul că patronul
său, de cetățenie maghiară, deține afaceri în domeniul turistic și în afara țării. Astfel, nu doar
promovarea cât și ideile de calitate sunt diferite. Astăzi baza de tratament este, la fel ca și în
Vatra Dornei, modernizată, însă pune la dispoziție o gamă mai variată de posibilități de
cazare, chiar și tratament, la standarde de calitate ridicate.
O stațiune balneară ar trebui promovată din mai multe perspective: atât din punctul de
vedere al sănătății cât și al celorlalte activități ce pot fi desfășurate în zonă. Pentru aceasta,
dezvoltarea unei stațiuni balneare trebuie să fie integrată, să cuprindă toate componentele
(infrastrutură de cazare, alimentație, tratament și agrement, servicii cât mai variate, o calitate
deosebită a peisajului și a factorilor de mediu, etc). Pentru aceasta, toți cei care acționează la
nivel local trebuie să conștientizeze importanța stațiunii și să-și însușească obiectivele de
dezvoltare ale acesteia.
La Borsec, cu toate că baza de tratament a fost cumpărată de un proprietar străin, în
ideea modernizării acesteia, nu s-a facut aboslut nimic. Baza de tratament se află într-o stare
tot mai accentuată de degradare. De ce? Probabil pentru că proprietarul și-a dat seama că
investițiile în baza de tratament a unei stațiuni al cărei peisaj este mai degrabă deprimant, ar
fi foarte costisitoare și ineficientă, atâta timp cât orașul nu se dezvoltă în paralel. Deși o
stațiune cu o tradiție și un renume deosebit pe plan național și european, Boresc este astăzi
52
aproape necunoscut sau renumit prin peisajul său dezolant, cu vile distruse, baza de tratament
dărăpănată, celelalte obiective turistice nesemnalizate și neamenajate.
Odinioară o adevărată bijuterie, staţiunea Borsec este astăzi doar o “fantomă” a
vremurilor bune, demult uitate. Cine vrea să afle cum îşi poate petrece timpul liber,
concediile sau minivacanţele ar trebui să nu rateze această staţiune, nu pentru a se trata sau
distra, ci, pur şi simplu, pentru a privi dezastrul de acum, cuprins de nostalgia vacanţelor
copilăriei, în care părinţii degustau apele cu gust sulfurat, iar copiii se fotografiau prin
parcurile amenajate. Staţiunea Borsec merită să fie vizitată astăzi pentru o lecţie de viaţă,
pentru a realiza câte se pot pierde iremediabil.
Altădată, staţiunea Borsec era una dintre destinaţiile importante pentru tratarea unor
afecţiuni diverse; astăzi Nu a mai rămas nimic! Aşa poate exclama orice român care obişnuia
să îşi petreacă concediile, în urmă cu 25-30 de ani, la Borsec. Tot ce odată constituia imagine
normală - vilele aşezate de o parte şi de alta a străzii, magazinele, cazinoul - toate au murit.
De bătrâneţe. De plictiseală. De timp pierdut degeaba. De aşteptare. Toate acele balcoane
filigranate care transformau vilele într-o adevărată operă de artă sunt acum mâncate de vreme
şi vremuri. Acoperişurile sunt prăbuşite pe jumătate, scările, năruite, treptele de beton,
măcinate.
Doar aleile mai păstrează aerul de altădată; în rest, totul este tăcere, deprimare şi
turişti uimiţi de cum se pot distruge atâtea lucruri… Pe aleile tăcute parcă auzi încă râsul
cristalin al copiilor de acum 30 de ani, un cântec - muncitoresc sau de dragoste - şi parcă vezi
aievea doamnele aranjate, la braţul tovarăşilor lor de viaţă sau… de concediu.
Nimic din toate acestea nu a rezistat; doar amintirea, amăruie şi tulbure, precum apa
unui izvor cu apă minerală din Borsec.
Vatra Dornei a fost este și probabil va ramâne Perla Bucovinei, întrucât dispune de un
potențial turistic complex, statutul de municipiu și de dotările specifice, de tradiție și o bază
de tratament modernizată, fapt ce i-a permis să își mențină numărul turiștilor. Prin diversele
forme de turism care se pot practica pe teritoriul stațiunii în toate anotimpurile, a fost
susținută și supraviețuirea turismului balnear în Vatra Dornei, în perioadele de decădere.
Deși numărul turiștilor ce sosesc aici pentru cură și tratament reprezintă o pondere
importantă din numărul total de turiști, stațiunea a devenit una cu un profil mai complex.
Oare sa fi avut noroc sau chiar se face ceva la noi în țară? Am putea sa ne întrebăm
astfel dacă am fost la Sovata după 1990 și am revenit brusc după 2007. Sovata este o stațiune
care se îndreaptă încet, încet spre standardele de calitate europene. Privatizarea fostelor vile
53
ale sindicatelor își spune cuvântul asupra dezvoltării stațiunii prin faptul că multe au fost
proaspăt renovate și modernizate. Investitorii străini au atras de asemenea și turiștii străini.
Redenumită de turiști o perla sărată Sovata recâștigă teren în ceea ce privește
turismul balnear și putem afirma chiar că renaște printr-o serie de modernizări la nivelul
infrastructurii de tratament și cazare ce continuă încă.
La modul general, promovarea turistică corespunzătoare, diversificarea ofertei și
modernizarea stațiunilor balneare ar putea ridica turismul balnear din micul impas în care se
află. Astfel, turismul pentru vârsta a treia poate fi înlocuit cu turism pentru toti.
BIBLIOGRAFIE
54
1. Berlescu E., “Enciclopedia de balneoclimatologie a României”, Editura ALL, Bucureşti
1998
2. Cocean P, Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu, “Geografia generală a
turismului”, Editura Meteor Press, 2003
3. Glăvan V., - „Geografia turismului în România”, Editura Institutului de Management –
Turism Eden, 1996,
4. Nedelcu A. - Suport de curs “Geografia Turismului” an 2008-2009
5. Niţă I., Niţă C., „Piaţa turistică a României: Realităţi, mecanisme şi tendinţe”, Ed.
Enonomică, Bucureşti, 2008
6. Minciu R., “Economia turismului”, Editura Uranus, Bucureşti, 2000
7. Pricăjan A. – “Substanţele minerale terapeutice din România”, Editura
ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti 1985
8. Snak O., P. Baron, N. Neacşu – “Economia Turismului”, Ed. Expert, Bucureşti, 2001
9. Stănescu D., „Strategii de dezvoltare în turism“, Ed. Premier, Ploieşti, 2006
10. Viulet C. - Suport de curs “ Amenajarea turistica a teritoriului” , an 2008-2009
*** “Ghidul judetului Valcea”, Ed. Publirom Media, 2008-2009
***“Ghidul statiunilor balneoclimaterice din Romania”, Ed. House of Guide, Bucuresti,
2005
*** “Cura balneomedicală Substanţele minerale terapeutice din România”,
Editura
Stiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1985
*** “Ghidul Turistic al Romaniei” – Ed. Publirom Advertising, Bucureşti,
2003
*** Revista “ Vacante si calatorii” nr. 50, februarie 2004, Ed. MegaPress
Holdings, Bucuresti, 2004
*** Revista “Vacanţe la ţară”, nr.6, iunie 2006, - revista editată cu ajutorul
ANTREC, Ed. HIT Print, Bucuresti, 2006
*** Revista “Staţiuni Balneare din Romania” – revista editată cu sprijinul Autorităţii
Naţionale pentru Turism, Bucureşti, 2006
*** Revista “Muntenia si Oltenia” - revista editată cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru
Turism, Bucureşti, 2009
55
*** www.valceaturistică.ro
*** www.valceatourism.ro
*** www.valcea.insse.ro
*** www.vl.ro
*** www.cjvalcea.ro
*** www.romaniaturistica.com
*** http://www.insse.ro/cms/rw/pages/arhivaBuletine2009.ro.do
*** http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2008/bsl_12.pdf
*** www.tratamentbalnear.ro
56