CAPITOLUL 1

REGLEMENTARE ŞI SUPRAVEGHERE BANCARĂ

- CONCEPT, NECESITATE ŞI OBIECTIVE

1.Introducere

2.Obiectivele reglementării bancare

3.Limite ale reglementării şi supravegherii bancare

Definiţie

• În sens strict, prin noţiunea de reglementare bancară se înţelege ansamblul de legi şi reglementări specifice aplicabile băncilor în activitatea lor.

• Conceptul de supraveghere bancară se referă la activitatea de monitorizare de către o autoritate de control a situaţiei financiare a instituţiilor bancare aflate în sfera sa de jurisdicţie şi la verificarea modului cum sunt respectate şi aplicate reglementările bancare

• În mod tradiţional, sistemul bancar a fost supus unui grad înalt de reglementare şi supraveghere

Motive pentru a justifica reglementarea

guvernamentală a activităţilor bancare

• necesitatea implicării băncilor în realizarea obiectivelor economice ale statului;

• necesitatea stabilităţii monetare care impune o reglementare a ofertei de lichidităţi;

• fragilitatea sistemului bancar în faţa deteriorării încrederii publicului;

• existenţa unor factori externi negativi (“externalities”) şi asimetrii informaţionale care pot genera distorsiuni şi ineficienţe, dacă forţele pieţei sunt lăsate liber să opereze.

Clasificare reglementării bancare • Reglementarea economică - are drept scop să se obţină asigurarea că băncile mobilizează resurse şi acordă credite conform obiectivelor economice ale statului. Această politică, adesea intră în conflict cu cerinţele stabilităţii sistemului bancar;

• Reglementarea prudenţială - are menirea să garanteze alocarea eficientă a resurselor, să minimizeze riscurile pe care şi le asumă băncile şi să asigure stabilitatea şi sănătatea financiară a băncilor individuale şi a sistemului bancar

• Reglementarea monetară - al cărei scop este menţinerea stabilităţii valorii externe şi interne a monedei naţionale, prin controlul exercitat asupra lichidităţii totale a sistemului bancar

Obiectivele reglementării bancare

• menţinerea stabilităţii şi încrederii în sistemul bancar (protecţia împotriva riscului de sistem);

• protecţia clienţilor (în special a deponenţilor) împotriva pierderilor financiare în cazul falimentului băncilor;

• protejarea clienţilor (consumatorilor) împotriva abuzurilor din partea băncilor;

• contracararea riscului moral indus de existenţa plasei de siguranţă (“safety net”) a sistemului bancar;

• asigurarea unui sistem bancar eficient şi competitiv.

Obiectivele reglementării bancare 1. Riscul sistemic

• Primul obiectiv al reglementării bancare, din punct de vedere istoric, este protecţia împotriva riscului de sistem;

• Riscul sistemic - riscul ca prăbuşirea unei bănci să ducă la o criză a întregului sistem bancar, cu efecte negative asupra macrostabilităţii economice;

• Atenţia ridicată acordată de autorităţile de supraveghere acestui risc tradiţional se explică prin:

costurile sociale ale închiderii unei bănci sunt mai mari decât cele private

băncile sunt instituţii fragile datorită gradului lor ridicat de îndatorare (“high leverage”) şi faptului că valoarea activelor lor este greu de calculat

Obiectivele reglementării bancare 1. Riscul sistemic (continuare)

• Băncile sunt susceptibile a fi ţinta unor retrageri masive de depozite datorita:

opacitatii situaţiilor financiare (asimetrie informaţională);pasivele băncilor sunt rambursabile la cerere, la valoare

nominală şi pe o bază secvenţială (retragerile de depozite se fac pe baza principiului “primul venit, primul servit”).

• Protecţia împotriva riscului sistemic se obţine prin:emiterea de reglementări prudenţiale aplicabile instituţiilor

bancare facilitatea de împrumutator de ultimă instanţă atunci când

supravegherea prudenţială a fost ineficientă şi există pericolul contaminării întregului sistem bancar.

Obiectivele reglementării bancare 2. Protejarea clienţilor (în special a micilor deponenţi)

• Obiectiv ce răspunde unor scopuri sociale şi se justifică prin argumentul asimetriei informaţionale - micii deponenţi şi investitorii nu dispun de resurse financiare sau de cunoştinţele necesare pentru a monitoriza situaţia băncilor unde şi-au depus/investit banii şi, prin urmare, trebuie protejaţi în situaţia producerii unor falimente bancare.

• Protejarea categoriilor de clienţi se realizează prin înfiinţarea unor scheme de garantare limitată şi prin stabilirea de standarde prudenţiale.

Obiectivele reglementării bancare 3. Protejarea clienţilor (consumatorilor)

• Reglementarea acestui domeniu se bazează tot pe argumentul asimetriei informaţionale, care apare în cazul pieţelor unde profesioniştii asigură servicii unor clienţi care deţin mult mai puţine cunoştinţe;

• Micii clienţi pot fi supuşi abuzului de încredere, în special în ceea ce priveşte depozitele şi plasamentele, care poate duce la pierderea totală sau parţială a activelor încredinţate acestor instituţii;

• Un alt abuz al băncilor în dauna consumatorilor poate fi abuzul de poziţie de forţă, de exemplu în domeniul stabilirii ratelor dobânzii.

• De aceea, în numeroase ţări, autorităţile competente au stabilit reglementări ce urmăresc protecţia consumatorilor, în special a persoanelor fizice. Reglementările în cauză cuprind, printre altele, cerinţe de transparenţă financiară (“disclosure requirements”) şi reguli de conducere a activităţii (“business conduct rules”).

Obiectivele reglementării bancare 4. Contracararea riscului moral

• Dispozitivului de siguranta este modalitate eficientă de a asigura încrederea în instituţiile bancare;

• Principalele elemente ale dispozitivului de siguranta (“safety net”) sunt: schemele explicite de protecţie a depozitelor şi facilităţile de împrumutator de ultimă instanţă.

• Dispozitivul de siguranţă are dezavantajul că reduce stimulentele pentru un comportament prudent (cu alte cuvinte generează risc moral în sistem), întrucât deponenţii se vor considera protejaţi în cazul unui faliment bancar.

• In această situaţie, reglementarea bancară va interveni ca un mecanism corectiv care va atenua efectele negative ale existenţei dispozitivului de siguranţă.

Obiectivele reglementării bancare 5. Asigurarea unui sistem bancar eficient şi competitiv

• Potrivit acestui obiectiv, reglementarea bancară trebuie să urmărească menţinerea competiţiei în cadrul sistemului bancar, întrucât aceasta facilitează inovarea financiară şi asigură o gamă cât mai largă de produse bancare, adaptate necesităţilor consumatorilor.

• Reglementarea bancară trebuie să evite impunerea de bariere de intrare în sistem sau de restricţii asupra instituţiilor bancare ce lansează noi produse.

Obiectivele reglementării bancare

• Obiectivele reglementării bancare sunt interdependente .

• Obiectivele reglementării bancare pot intra în conflict .

anumite reglementări privind stabilitatea sistemică ce vizează restricţionarea jocului liber al forţelor pieţei pot reduce competiţia în sistemul bancar şi impune costuri mari care afectează interesele consumatorului.

• Autorităţile de reglementare vor trebui întotdeauna să încerce să găsească un echilibru între obiective.

Limite ale reglementării şi supravegherii bancare (1)

• Rolul pe care îl joacă reglementarea şi supravegherea bancară în asigurarea stabilităţii financiare a instituţiilor bancare şi protecţiei consumatorilor este totuşi limitat.

• Potrivit lui David Llewelyn, aşteptările legate de ceea ce pot realiza reglementarea şi supravegherea trebuie gestionate la niveluri realiste: consumatorii şi factorii de decizie trebuie să înţeleagă că există limite ale reglementării, că reglementarea se poate dovedi uneori ineficientă şi că nu toate riscurile sunt acoperite (Llewelyn, 1998).

• Comitetul de la Basel

“Prăbuşirile bancare sunt o parte a asumării de riscuri într-un mediu competitiv. Supravegherea nu poate şi nu trebuie să ofere o asigurare absolută că băncile nu se vor prabuşi. Obiectivele protejării sistemului financiar şi ale intereselor deponenţilor nu sunt incompatibile cu prăbuşiri ale unor bănci individuale” (Basle, 2002)

• Alan Greenspan, preşedintele Rezervei Federale a SUA:

“pentru a supravieţui şi a fi eficiente, băncile trebuie să dorească şi să fie în măsură să-şi asume riscuri. Profiturile, capitalul acţionarilor şi, dacă va fi necesar, fondul de garantare există pentru a face faţă greşelilor. Altfel spus, deşi politica publică urmăreşte să limiteze costurile sociale şi financiare ale prăbuşirilor bancare, nu trebuie să vedem fiecare prăbuşire bancară ca o slăbiciune a supravegherii sau reglementarii.”

Limite ale reglementării şi supravegherii

bancare (2)

Disciplina de piata

• Disciplina de piaţă înseamnă că o firmă are creditori care sunt expuşi unor potenţiale pierderi financiare datorită deciziilor firmei şi care pot întreprinde acţiuni pentru a “disciplina” firma, sau altfel spus, pentru a influenţa comportamentul acesteia.

• În acest scop, ei pot stimula o instituţie bancară să opereze în condiţii de siguranţă, prin monitorizarea activităţii sale şi prin solicitarea de dobânzi mai înalte, sau retragerea fondurilor atunci când aceasta se angajează în practici bancare nesănătoase.

• Confruntaţi cu costuri potenţiale mai ridicate sau cu excluderea de pe piaţa bancară ca urmare a retragerii resurselor financiare, managerii unei bănci vor evita operaţiunile bancare riscante, care ar putea declanşa reacţii negative ale celorlalţi actori ai pieţei.

Supraveghere macroprudenţialǎ vs. supraveghere microprudenţialǎ

Supraveghere macroprudenţialǎ

Supraveghere microprudenţialǎ

Obiectiv imediat Limitarea riscului sistemic; limitarea prǎbuşirii unui segment important al sistemului financiar

Limitarea riscului de prǎbuşire a unei instituţii individuale (risc idiosincratic)

Obiectiv final Reducerea pierderilor de PIB Protecţia consumatorului (deponent/investitor)

Caracteristica riscului Endogenǎ: îşi are originea în comportamentul colectiv şi în legǎturile dintre instituţii

Exogenǎ: independent de instituţia individualǎ

Corelaţiile şi expunerile comune

Importante Irelevante

Implementarea supravegherii

În funcţie de riscul de sistem (top-down)

În funcţie de riscul individual (bottom up)

Concentrarea supravegherii

(A) pondere mare acordatǎ instituţiilor mari şi complexe

(B) monitorizare de piaţǎ

(C) orientare contraciclicǎ

Protecţia instituţiilor individuale

Sursa: Crockett (2000), Borio (2003)