TEMA 11. Analiza efienţei activităţii bancare

1. Metode de analiză a eficienţei bancare. Metode interne şi semnalele pieţei.2. Structura veniturilor bancare. Analiza factorială a veniturilor bancare.3. Analiza factorială a cheltuielilor bancare.4. Determinarea indicatorilor de performanţă bancară: ROE, ROA, EM, GUA, Rpn5. Evaluarea performanţelor bancare prin ratinguri.

1. Metode de analiză a eficienţei bancare. Metode interne şi semnalele pieţei.Obiectivul managementului bancar este maximizarea valorii investiţiei proprietarilor în

bancă.

Valoarea investiţiei proprietarilor în bancă depinde atât de mărimea profitului obţinut de

bancă, deci de eficienţa utilizării capitalului acţionarilor şi a resurselor atrase, cât şi de riscurile

asumate şi ce perspectivă oferă viitorul.

Preţul de piaţă al acţiunilor este cel mai bun indicator al valorii investiţiei proprietarilor în

bancă pentru că reflectă evaluarea performanţelor de către piaţă, concentrând atât valoarea

câştigurilor obţinute, cât şi preţul plătit de bancă pentru riscurile asumate.

Deşi preţul unei acţiuni este cel mai sintetic indicator al valorii investiţiei proprietarilor în

bancă, acest indicator nu este aplicabil în domeniul bancar, deoarece majoritatea acţiunilor băncilor

nu sunt tranzacţionate la bursă.

Această situaţie impune considerarea unor indicatori pentru a permite evaluarea eficienţei

băncilor.

Calculul indicatorilor de eficienţă este necesar din următoarele motive:

- permite compararea indicatorilor aferenţi perioadei precedente cu valorile obiectiv

– planificate de către managementul băncii, precum şi stabilirea abaterilor;

- ajută managementul băncii să stabilească obiectivele privind dimensiunea

compromisurilor între risc şi profit la care banca poate fi rentabilă;

- comparând rezultatele obţinute cu rezultatele unor bănci asemănătoare, ajută la

stabilirea punctelor tari şi slabe ale băncii.

Prin bănci asemănătoare se înţeleg acele bănci care au aceiaşi mărime (active) şi care

activează pe pieţe comparabile. Dar este dificil, chiar imposibil de a identifica bănci asemănătoare.

1

Tabelul 1. Valoarea indicatorilor de eficienţă bancară în sistemul bancar din Republica MoldovaTotal active, mii

MDLROA Marja netă a

dobânzii (venit net aferent dobânzii / media activelor generatoare de

dobândă)

ROE

2005 2006 2005 2006 2005 2006Sistemul bancar al RM 22776.7 mil. MDL 2.8 3.4 6.4 6.8 15.4 20.7Banca de Economii 3469938 2.24 3.61 20.53BC „Banca Socială” S. A. 1575751 2.67 8.01 18.54Euro Credit Bank 180216 4.36 13.07 6.25BC „Energbank” S. A. 865623 3.32 4.16 15.15„Eximbank” S. A. Gruppo Veneto Banca

1376177 1.48 5.17 9.08

FinComBank 1181600 3.54 7.14 21.6BC „Investprivatbank” S. A. 930026 1.96 3.60 8.68BC „Moldova-Agroindbank” S. A.

4712650 4.39 8.37 25.36

BC „Moldindconbank” S. A. 2356286 3.24 8.25 23.32„Victoria Bank” S. A. 2623991 4.72 6.22 34.16

2. Structura veniturilor bancare. Analiza factorială a veniturilor bancareSub incidenţa managementului bancar se află veniturile şi cheltuielile. Banca poate să-şi

majoreze profitul prin majorarea veniturilor şi diminuarea cheltuielilor.

Veniturile sunt împărţite după mai multe criterii:

după sursa de apariţie: - venituri provenite din dobînzi;

- venituri non-dobîndă.

după provenienţa din posturile de bilanţ:

- venituri provenite din portofoliu de credite;

- venituri provenite din portofoliu investiţional;

- venituri provenite din taxe şi comisioane;

- alte venituri provenite din activitatea bancară (diferenţele pozitive de curs valutar).

după caracterul veniturilor:

- venituri cucaracter permanent – aduse de portofoliu de credite, investiţional şi

comisioane;

- venituri cu caracter aliatorii – venituri din vînzarea gajului, diferenţe de curs valutar.

Analiza veniturilor bancare se face după următorii criterii:

2

1. după volum – este benefic creşterea volumului de venituri în dinamică indiferent de

structura lui;

2. după structură – se analizează structura veniturilor în volum total determinîndu-se

tipurile de active cele mai rentabile pentru bancă;

3. în dinamică – evoluţia actuivelor atît în volum cît şi în structură;

4. analiza factorială – factorii care au dus la creşterea sau diminuarea veniturilor.

Factorii de influenţă asupra mărimii veniturilor:

endogeni

exogeni (situaţia economică în ţară, politică, macroeconomică), nu se află sub influenţa

managementului bancar, deaceea în cadrul analizei posibilităţilor de creştere a veniturilor se

modelează 2 factori cu caracter intern: -posibilitatea creşterii vlumului activelor profitabile; -

posibilitatea creşterii ratei dobînzii la activele exist.

3. Analiza factorială a cheltuielilor bancareCheltuielile bancare influenţează invers proporţional profitul bancar, deaceea analizei lor li

se va acorda o atenţie sporită pentru a găsi posibilităţi de micşorare a volumului lor.

Cheltuielile bancare se grupează după mai multe criterii:

1. dupa sursa de provenienţă:

cheltuieli cu dobîndă (dobînda lor este considerabilă în total cheltuieli bancare);

cheltuieli non-dobîndă;

2. dupa structura bilanţului:

cheltuieli operaţionale privind atragerea resurselor şi gestiunea lor;

cheltuieli privind gestiunea portofoliului hîrtiilor de valoare;

cheltuieli necesare pentru asigurarea funcţionării băncii:

- cheltuieli cu salariu;

- cheltuieli de amortizare a mijloacelor fixe;

- alte cheltuieli de gospodărire;

alte cheltuieli bancare:

- penalităţile achitate de bancă;

- diferenţele negative de curs valutar;

- plăţile pentru reţelele de transmitere a informaţiei.3

Cheltuielile se analizează după structură, pondere prin analiza statică şi dinamică; precum şi

factorială.

După structură cheltuielile se analizează pe grupuri în dinamică; tendinţa pozitivă este

micşorarea volumului de cheltuieli.

Analiza factorială a cheltuielilor presupune găsirea posibilităţilor de micşorare a cheltuielilor

cu dobînzi şi determinarea factorilor care influenţează asupra volumului cheltuielilor cu dobîndă. Se

presupune că asupra cheltuielilor cu dobîndă influenţează 2 factori:

1. volumul resurselor bonificate cu dobîndă (V);

2. rata dobînzii plătită la aceste resurse (rd).

Modif. Ch = (Vp(t1) – Vp(t0))* rdp

Modif. Ch = (rd(t1) – rd(t0))*Vp(t1)

Modif.Ch = modif.Vp* rdp + modif.rd *Vp(t1)

Ch. Cu dob.Rd p= ------------------- * 100

total res. Atrase

incasări din dobîndărd Ac= -------------------------

Active profitabile

4. Determinarea indicatorilor de performanţă bancară: ROE, ROA, EM, CUA

Performanţele bancare – suma de indicacatori de profitabilitate şi solvabilitate care permit de

a se concluziona autorităţilor autorităţilor de pe piaţă.

Indicatorii de performanţă sunt de două tipuri:

1. indicatorii calculaţi în baza datelor interne a băncii (metoda ratelor);

2. indicatorii numiţi „semnalul pieţei” – ţin de profitabilitatea acţiunilor bănci şi cursul lor pe

piaţa secundară. Aceşti indicatori reprezintă posibilităţile investitorului în bancă.

PER – posibilităţile investitorului de a obţine o unitate monetară de profit net al băncii

investind o sumă de bani sub formă de curs. PER-ul este utilizat pentru analiza externă a băncii

deoarece ţine în consideraţie cursul şi profibilitate băncii, fiind lipsită, de influenţa politicii de

divident, PER-ul poate fi calculat de orice investitor al băncii; nu necesită date specifice care pot fi

preluate doar de la băncă.

4

Metoda ratelor are la bază corelarea informaţiilor contabile cele mai semnificative din bilanţ

şi din contul de profit şi pierderi, constituind un instrument de analiză, control şi monitorizare a

structurii financiare şi a gestiunii băncii. Această metodă permite în special analiza statică a

compoziţiei bilanţului şi a rotaţiei anumitor elemente ale acestuia. Relevanţa metodei apare prin

compararea valorii ratelor cu mărimi de referinţă sau cu valorile lor în perioade diferite. În plus,

metoda ratelor permite compararea performanţei băncii cu cea a altor bănci similare (compararea cu

media pe grupă).

O primă exprimare a rezultatelor şi performanţelor bancare se înscrie în domeniul

profitabilităţii.

Principalele rate de profitabilitate sunt:

- rentabilitatea economică

- rentabilitatea finaniară

- marja netă de dobânzi.

i) rentabilitatea economică (Return on Assets), definită ca raport între profitul net şi activele

totale bancare. Această rată oferă o apreciere generală a profitabilităţii bancare. În ţările dezvoltate

mărimea tipică a acestei rate este de 0.5 – 1%. Băncile de dimensiuni foarte mari înregistrează rate

mai mici.

În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială:

- un trend în scădere arată că banca este în dificultate

- un trend în creştere este expresia unor rezultate pozitive, dar poate fi şi expresia

asumării unui risc excesiv de către bancă.

ii) Rentabilitatea financiară (return on Equity, ROE) definită ca raport între profitul net şi

capital. Mărimea tipică a acestei rate în ţările dezvoltate este de aproximativ 10-12%. O rată a

rentabilităţii financiare mai ridicată poate fi efectul unui capital mic sau expresie a capacităţii

crescute de a obţine, prin împrumut, resurse suplimentare.

iii) Marja netă de dobânzi (Net Interest Margin) este definită prin raportarea veniturilor

nete din dobânzi la activele valorificabile medii. Ea este, de fapt, diferenţa dintre câştigul din venituri

şi cheltuielile cu dobânzi raportată la activele valorificabile.

Semnificaţia potenţială:

5

- marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive

volatile;

- marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor, dar

poate fi şi expresia unui plasament în active riscante;

- marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului.

Venitul net aferent dobânzii obţinut de bancă depinde de un şir de factori. De exemplu, o

creştere a depozitelor fără dobândă şi a capitalului pot mări venitul net aferent dobânzii. Invers, o

creştere a activelor fără dobândă, cum sunt creditele clasificate nefavorabil pot reduce considerabil

venitul net aferent dobânzii.

O bancă poate anunţa un venit aferent dobânzii neodişnuit de înalt comportând un risc

exagerat de mare. Un profit din active neobişnuit de înalt trebuie cercetat pentru a se identifica

influenţa lui asupra riscului pierderilor băncii şi, prin urmare, impactul negativ potenţial asupra

profiturilor viitoare ale băncii. Posibil că banca a acordat credite sau a efectuat investiţii care

generează profituri mai înalte, dar care nu sunt de calitate suficientă pentru a asigura rambursarea

reală de către debitor.

În analiza eficienţei bancare poate deveni util calcularea, interpretarea şi monitorizarea

evoluţiei următoarelor rate (coeficienţi):

Băncile care nu-şi clasifică corespunzător creditele sau care nu efectuează defalcările

necesare pentru pierderile anticipate la credite, de asemenea exagerează venitul. În acest caz, se

recomandă determinarea următorilor coeficienţi:

şi .

Aceşti coeficienţi reflectă suma defalcărilor băncii la pierderi pe credite în raport cu activele

băncii şi creditele brute ale băncii. Aceşti coeficienţi trebuie aplicaţi împreună cu analiza calităţii

creditelor băncii, deoarece un coeficient scăzut poate indica fie la faptul că banca are puţine

probleme cu creditele fie la faptul că banca nu efectuează defalcări suficiente pentru pierderile la

credite.

6

Un alt grup de coeficienţi ajută la analiza veniturilor şi cheltuielilor neaferente

dobânzilor.

Această rată reflectă dependenţa băncii de venitul din alte activităţi

decât cele de bază. Creşterea acestei rate indică la reorintarea spre

activităţi financiare generatoare de venit din comisioane sau la

diversificarea cu risc înalt cu scopul compensării insuficienţei

veniturilor din activitatea de bază a băncii.

Acest coeficient măsoară cheltuielile băncii neaferente dobânzii.

Concluzia care reiese din analiza valorii acestei rate este cât de reuşit

banca îşi gestionează aceste cheltuieli. De regulă, în cazul unor sisteme

bancare dezvoltate, evoluţia acestei rate este stabilă.

Analiza rentabilităţii prin descompunerea coeficienţilor (Analiza Du Pont):

sau: ROE = Marja netă a profitului x Coeficientul de utilizare a activelor x Multiplicatorul

capitalului acţionar

unde:

Marja netă a profitului (NPM) =

Coeficientul de utilizare a activelor bancii (AU) =

Multiplicatorul capitalului (EM) =

7

Fiecare element al egalităţii reprezintă un indicator de control al unui anumit aspect al

operaţiunilor bancare (fig. 1).

Astfel:

Marja netă a profitului

reflectă Eficienţa gestiunii cheltuielilor şi a politicii de stabilire a preţurilor la serviciile bancare

Coeficientul de utilizare a activelor băncii

reflectă Politica de gestiune a portofoliului (în special, a structurii activelor băncii şi a veniturilor aferente acestora)

Multiplicatorul capitalului

reflectă Levierul financiar sau politica în domeniul finanţării: sursele de formare a resurselor bancare (obligaţiuni de împrumut sau capital acţionar)

5. Evaluarea performanţelor bancare prin rating-uri

8

ROERentabilitatea capitalului

acţionar

Multiplicatorul capitalului (utilizarea levierului financiar

pentru creşterea profitului net a acţionarilor)

ROARentabilitatea activelor băncii (indicator al eficienţei totale)

Marja profitului net

Utilizarea activelor bancii (indicator al gestiunii eficiente a

activelor )

Decizii de management privitor la structura capitalului:

susrsele de finanţare care urmează să fie utilizatemărimea dividendelor achitate acţionarilor după impozitare

Decizii de management privitor la:

structura mijloacelor atrase şi investitemărimea bănciicontrolul cheltuielilor operaţionalestabilirea preţurilor la serviciile prestatemodalităţile de minimizare de către bancă a plăţilor aferente impozitelor

Fig 1. Factorii de influenţă asupra ROE

Ratingul (R) presupune aranjarea băncilor pe anumite posturi în descreştere conform unui

anumit criteriu sau unei serii de indicatori. R determină pentru deponenţii bancari gradul de încredere

pe care îl au faţă de BC. Pentru băncile comerciale R are un şir de efecte favorabile:

- poziţia BC în rating detetermină gradul rentabilităţii activităţii sale faţă de alte BC

- poziţia în rating reprezintă pentru BC modul în care ea a fost apreciată de către analiştii

externi şi, deci determină poziţia BC pe piaţa dată

- provoacă concurenţa: pentru banca cu poziţie înaltă – dorinţa de a o menţine, pentru

banca cu poziţie joasă – dorinţa de a-şi ridica ratingul.

Dezavantaje

- Ratingul utilizează date prezentate de bancă şi in aşa condiţii rezultatele nu întotdeauna

sunt obiective, ele fiind influenţate de modul şi integritatea informaţiei prezentate de bancă;

- Nici un R nu poate include indicatori care ar cuprinde toată activitatea bancară. Astfel,

indicatorii utilizaţi de un rating sau altul simplifică starea reală a băncii;

- Se utilizează date din bilanţ, care nu includ componenta „risc”.

Rating-ul CAMEL. CAMEL este o abreviere care provine de la primele litere ale cuvintelor :

Capital, Asset, Management, Earning, Liquidity (eng.) şi respectiv se interpretează în modul următor.

C - capital adequacy - sau suficienţa capitalului. Sistemul determină ce capital posedă banca

pentru asigurarea mijloacelor clienţilor, şi dacă mărimea acestui capital este suficientă ca după

acoperirea cheltuielilor probabile banca să continue să facă faţă cerinţelor impuse de Banca Centrală

privind suficienţa capitalului.

A - assets quality - calitatea activelor. Sistemul determină gradul de "rambursabilitate" a

activelor şi a posturilor extrabilanţiere, şi de asemenea evaluează calitatea creditelor noi,

corectitudinea clasificării creditelor, rezervarea mijloacelor în fondul de risc, politica şi metodele

generale dc creditare.

M - management - gestiunea bancară. Sistemul determină calitatea managementului bancar pe

baza rezultatelor obţinute, pe baza politicii alese, a profunzimii controlului şi respectării legislaţiei şi

normativelor.

R - earnings - rentabilitatea. Sistemul determină suficienţa profitului pentru creşterea de mai

departe a băncii şi menţinerea la nivelul necesar a mărimii Capitalului Normativ Total (CNT).

9

L - liquidity - lichiditatea. Sistemul determină dacă banca e suficient de lichidă pentru a-şi

onora obligaţiile ordinare şi cele neordinare apărute inopinat.

Careva din indicatorii sistemului CAMEL pot fi determinaţi în baza documentelor prezentate

la Banca Centrală, alţii însă necesită un control suplimentar nemijlocit la bancă. Principalele

caracteristici ale sistemului de rating "CAMEL" sunt:

"CAMEL" reprezintă un sistem standardizat de rating, utilizat în condiţiile actuale de

organele specializate în efectuarea controlului şi supravegherii activităţii băncilor comerciale.

"CAMEL" include cele mai importante componente care caracterizează stabilitatea băncii

comerciale: suficienţa capitalului (C), calitatea activelor (A), managementul (M), rentabilitatea (E) şi

lichiditatea (L).

Pentru analiza fiecărui component în parte se utilizează o grupă de coeficienţi şi indicatori, ce

caracterizează starea financiară a băncii comerciale.

Evaluarea activităţii băncii se efectuează conform direcţiilor indicate mai sus, şi după sistemul

de apreciere prin 5 puncte.

Respectiv, în procesul analizei, fiecărei componente ale sistemului CAMEL i se atribuie o notă

de la 1 până la 5.

Componenta ce a primit aprecierea 1:

- nivelul e cu mult mai mare decât cel mediu;

- controlul a depistat neajunsuri nesemnificative;

- banca posedă o structură managerială bună şi metode sigure în realizarea unei politici

eficiente.

Componenta ce a primit aprecierea 2:

- nivel mediu sau puţin mai mare de cel mediu;

- au fost create toate condiţiile pentru o activitate sănătoasă şi ne riscantă;

- neajunsurile depistate sunt nesemnificative.

Componenta ce a primit aprecierea 3:

- nu este satisfăcător dar nici mediu, mai mult tinde spre un nivel mai inferior celui

mediu;

- în rezultatul controlului au fost depistate încălcări destul de serioase, care ar

solicita măsuri imediate de corecţie, pentru a preîntâmpina înrăutăţirea situaţiei.

10

Componenta ce a primit aprecierea 4:

- nivelul e cu mult mai jos decît cel mediu;

- neajunsurile depistate sunt foarte serioase şi ameninţă viabilitatea băncii.

Componenta ce a primit aprecierea 5:

- nivelul nesatisfăcător;

- neajunsurile poartă un caracter acut şi necesită intervenţia imediată;

- neajunsurile sunt într-atât de serioase încât trebuie luate cele mai severe masuri din

partea organelor de supraveghere.

Ratingul generalizator reprezintă ratingul final şi se calculă utilizând media aritmetică a

ratingului componentelor. Cele 5 componente se sumează şi rezultatul se împarte la 5.

R = (c + a + m + e + l) / 5

Valorile medii ale componentelor Ratingul generalizatorde la 1 pînă la 1 .4 1 . Puternicde la1.5 pînă la 2.4 2. Satisfăcătorde la 2.5 pînă la 3.4 3. Rezonabilde la 3.5 pînă la 4.4 4. Marginalde la 4.5 pînă la 5 5. Nesatisfăcător

Ratingul generalizator 1: Puternic - rezultă că banca este complet sănătoasă, este stabilă

faţă de influenţa factorilor economici şi financiari externi, nu este necesară intervenţia organelor de

supraveghere

Ratingul generalizator 2: Satisfăcător - înseamnă că banca practic este sănătoasă, stabilă şi

poate înfrunta oscilaţiile de pe piaţa financiară; neajunsurile depistate sunt puţin importante.

intervenţia organelor de supraveghere este îndreptată asupra înlăturării neajunsurilor depistate.

Ratingul generalizator 3: Rezonabil - înseamnă că banca are probleme de ordin

financiar, operaţional şi tehnic; este destul de vulnerabilă la schimbările nesatisfăcătoare ale

situaţiei economice; poate uşor deveni falimentară daca masurile luate se vor dovedi

ineficiente; este necesară intervenţia suplimentară a organelor de supraveghere pentru înlăturarea

neajunsurilor constatate.

Ratingul generalizator 4: Marginal - înseamnă că banca are un număr considerabil de

probleme financiare; fără aplicarea unor masuri de corecţie banca poate da faliment în curînd.

Este necesar un control riguros şi desigur un plan eficient de măsuri care ar înlătura neajunsurile

11

depistate; banca trebuie trecuta sub supravegherea Departamentului Supravegherii Bancare a

Băncii Naţionale.

Ratingui generalizator 5: Nesatisfăcător - banca este insolvabilă şi există probabilitatea

falimentului ei în timpul cel mai apropiat; neajunsurile depistate sunt într-atât de periculoase

încât este necesară susţinerea financiară din partea acţionarilor şi din alte surse; sunt necesare

masuri urgente de corectare (lichidare, unificare, vânzare).

Conţinutul ratingului CAMEL:

1. capitalul băncii (litera C) se va evalua după relaţia:

Capitalul propriu / active totale * 100

Se vor atribui următoarele puncte:

1: >12%

2: 9-12%

3: 9-6%

4: 3-6%

5: <3%

2. analiza activelor (litera A) se va efectua după relaţia:

Se vor pondera la risc totalitatea activelor, structurate după următoarele criterii:

active stabile -2%

active instabile -5%

active compromise - 30%

active riscante – 75%

active nerambursate – 100%

coeficient = active ponderate la risc / capital *100%

Valoarea în rating a coeflcientului:

1: 0-5%

2: 5-15%

3: 15-30%

4: 30-50%

5: mai mult de 50%

3. analiza managementului bancar (litera M)

12

după calcularea tuturor coeficienţilor şi analiza activităţii de gestiune al băncii se punctează

managementul bancar cu o notă de la 1 la 5.

4. Rentabilitatea (litera E)

Se calculează ROE şi ROA şi se compară cu coeficienţii daţi din sistemul bancar . băncile

care au aceşti indicatori mai mari vor avea o notă mai mare în rating, cele care vor înregistra un

indicator mai mic - o poziţie mai joasă în rating.

5. Lichiditatea (litera L)

Se va determina coeficientul lichidităţii generale:

Active lichide /pasive curente.*100%

Se vor aprecia următoarele puncte:

1: mai mult de 03%

2: 0,2-0,3%

3: 0,1-0,2%

4: 0,05-0,1

5: mai mic de 0,05

Ratingul CromonovEtapele :

1) structurarea bilanţului bancar în 7 grupe mari:

I- capitalul statutar (total acţiuni x valoarea nominală)

II – cap. propriu = cap. statutar + beneficiu şi fonduri – imobilizări

III – creanţe curente (totalitatea depozitelor curente sau a celor a căror scadenţă e

necunoscută)

IV – creanţe totale = datorii curente + datorii la termen (totalitatea resurselor atrase)

V – activele lichide = mijloacele băneşti ale BC (numerar în casă, mijloace băneşti în

alte BC, HV şi soldul nostro în BNM)

VI – active lucrative = credite acordate + HV investiţionale

VII – imobilizări = mijloace fixe + metale preţioase

2) se calculează un sistem de coeficienţi:

K1 = capitalul propriu / active lucrative

13

K2 = active lichide / pasive lichide

K3 = datorii totale / active lucrative

K4 = (active lichide + imobilizări) / datorii totale

K5 = imobilizări / capital propriu

K6 = cap. propriu / capital social

Aceşti indicatori se compară cu indicatorii băncii ideale, care sunt:

K1 = 1 K4 = 1K2 = 1 K5 = 1K3 = 3 K6 = 3

Clasificarea coeficienţilor după pondere în coeficientul sumar al ratingului

K1 = 45% K4 = 15%K2 = 20% K5 = 5%K3 = 10% K6 = 5%

Z = 45% K1 + 20% K2 + 10% K3 + 15% K4 + 5% K5 + 5% K6

3 3 Banca comercială cu cel mai mare Z este pe 1 poziţie.

Din estimarea rating-ului se exclud băncile comerciale:

- tinere cu bilanţ nestabil

- problematice în stare prefalimentară

- cu CNT mai mic de normele stabilite

- care şi-au erodat capitalul propriu cu mai mult de 10%.

Toate BC incluse în rating se aranjează în ordine descrescăndă.

14