Regii DACILOR

BUREBISTA

Burebista, rege dac (70-44 i.e.n.). "Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani", astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac. Aflat initial in fruntea unei formatiuni statale locale, Burebista, om de stat inzestrat cu remarcabile calitati de organizator, strateg militar si diplomat, reuseste sa unuifice formatiunile politico-militare daco-gete din spatiul carpato-dunareano-pontic sub autoritatea sa si sa puna astfel bazele unui puternic regat cu centrul, probabil, in Podisul Transilvaniei. In intreaga sa actiune, Burebista a fost sprijinit de marele preot Deceneu, colaboratorul si sfetnicul cel mai apropiat. Reorganizat de Burebista, care putea, potrivit afirmatiilor aceluiasi Strabon, sa mobilizeze o armata de 200.000 de luptatori, se impune la jumatatea secolului 1 i.e.n. ca principala forta politica si militara din Europa Centrala si de la Dunarea de Jos.

Politica externa a statului lui Burebista, deosebit de activa si indrazneata, este indreptata spre redobandirea vechilor tinuturi dacice si spre contracararea pericolului expansiunii romane ce se contura pe intreaga linie a Dunarii.

Primul obiectiv il constituie, in jurul anului 60 i.e.n., inlaturarea suprematiei celtice din reg. Dunarii Mijlocii. Amploarea si vigoarea acestui efort militar, precum si succesul sau gasesc ecou si in izvoarele istorice care consemneaza completa nimicire a triburilor

1

celtilor boii aflati sub conducerea lui Critasiros, precum si a celor taurisci; in urma acestei victorii, hotarele apusane ale Regatului dac sunt fixate pe Dunarea Mijlocie si Muntii Slovaciei. Infrangerea ulterioara a scordiscilor, triburi celtice din zona de varsare a Tisei in Dunare, aduce siguranta frontierei de sud-vest a Daciei si deschide perspectiva organziarii de incursiuni in sudul Dunarii, in Macedonia si Illyria, creind premisele stabilirii hotarelor meridionale ale regatului lui Burebista pe linia Muntilor Balcanici. In anii 55-48, atentia lui Burebista se indreapta spre rasarit, unde, dupa infrangerea lui Mithradates VI Eupator, regele Pontului, Roma reusise temporar, in urma campaniei lui M. Terentius Varro Lucullus, din anii 72/71, sa-si extinda autoritatea aspura oraselor grecesti vest-pontice. Triburile bastarnilor si sarmantilor de la est de Dacia si din regiunile nord-pontice sunt infrante, Burebista impunand apoi autoritatea statului dac coloniilor grecesti de pe litoralul septentrional si apusean al Marii Negre, de la Olbia, aflata la gurile Bugului, si pana la Apollonia, situata pe tarmul golfului Burgas in Tracia.

Orase care s-au opus, precum Olbia, Histria si Mesambria, sunt asediate si luate cu asalt, suferind grave distrugeri si fiind obligate sa accepte apoi garnizoane dacice. Burebista ajunge astfel "stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare", devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia", cum il numeste o inscriptie greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti, intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu.

THIAMARCOS

Pe teritoriul localitatilor Ocnita si Cosota (Ocnele Mari,Vilcea)a fost indentificat un mare complex arheologic a carui cercetare inca nu s-a incheiat.

  Cetatea este situata la altitudinea de 600m, pe o inaltime in forma de potcoava, in sistemul de aparare al careia, pe linga valuri de pamint si palisade de lemn intra si ziduri de piatra fasonata. Necropola asezarii, e situata la poalele uneia dintre coline, si e compusa din morminte de incineratie, fara tumuli si din gropi simple  sau doar urne toate in numar de cca 100.

  Cetatea mai dispunea de ateliere de prelucrare a fierului, a pietrei, a bronzului si a argintului. Dar  caracteristica cea mai evidenta a cetatii o constituie edificiul supranumit"palatul". Acest palat, cu mai multe incaperi subterane, sapate in stinca, singurele dealtfel pastrate, pentru ca restul cladirii a fost de lemn si a cazut prada unui violent incendiu care a distrus asezarea. In incaperile subterane s-a descoperit un bogat si variat material arheologic constind in ceramica, lucrata cu mina sau la roata de diferite tipuri si forme, apoi podoabe, unelte, arme si monezi, atit denari romani cit si monede

2

autohtone! Pe baza acestor descoperiri intregul complex poate fi aproximativ incadrat intre sec II ien si sec I en.Complexul reprezinta una din acele DAVA dacice si a fost indentificat cu Buridava asezare mentionata in izvoarele romane ca importanta asezare situata pe drumul ce lega Romula peste Carpati ,de Caput Stenarum.Geograful Ptolemeu mentioneaza in zona tribul dacic buridavenses.

   In anul 1973 ,intr-una din incaperile subterane ale edificiului ,s-a descoperit fragmente dintr-un chiup mare ,vas pentru pastrarea proviziilor, care poarta o inscriptie. Sub buza acestuia, inainte de ardere s-a scris: --BASILE[US]TIAMARCO[S]—scrisa cu caractere grecesti, (conf.I.I.Russu - Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie Cluj-Napoca 1976) care se traduce prin: "vasul regelui Tiamarcos" in cazul in care este vorba de genitiv (terminatia celor doua cuvinte lipseste!) sau la nominativ: "regele Tiamarcos", ca proprietar al atelierului in care s-a lucrat vasul. Pe cit de irelevanta in sine terminatia, pe atit de interesanta este mentionarea, intr-o scriere autentica, contemporana, a unui rege geto-dac THIAMARCOS, in nord-vestul Olteniei, pe locul viitoarei Dacia Malvensis! I.I.Russu  confirma ca numele dinastului dac este de cea mai pura factura tracica si tot ele este cel care a descifrat inscripita. In subsolul aceleiasi cladiri s-au mai descoperit numeroase vase si obiecte care dateaza din a doua jumatate a  a sec.I ien  si primul deceniu al secolului urmator iar sfirsitul intregii cetati este legat cronologic, de monedele  imparatului Augustus. Asadar regele THIAMARCOS  a domnit  in rastimpul cuprins intre a doua jumatate a sec.I ien si inceputul celui urmator, fara insa al putea preciza exact. El se incadreaza deci in galeria de regi daci, urmasi ai marelui BUREBISTA. Din vasta stapinire a lui Burebista impartita la moartea acestuia in "atunci in patru parti ,iar mai tirziu in cinci"dupa cum spune Strabon, s-au desprins zone mai mari sau mai mici peste care au stapinit diversi regi. Daca cei din Dobrogea sint cunoscuti datorita izvoarelor literare antice, iata ca un rege dac, care a domnit peste dacii din zona Vilcei si a Argesului, este cunoscut datorita unui izvor scris local! Fara sa se poate preciza exact marimea regatului acestui rege, putem spune ca centrul puterii sale, antica BURIDAVA, se afla pe locul unde azi se afla Ocnele Mari-Vilcea, locul unde s-a descoperit vasul ce ii poarta inscriptionat numele.

DECEBAL

Decebal, rege dac (87-106). Fiu al lui Scorillo si succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendintele expansioniste ale Imperiului Roman, care-si stabilise durabil frontiera pe linia Dunarii, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii facea urmatorul portret leogios: "Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si de a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor".

 Din primul an de domnie Decebal este confruntat cu o situatie dificila. In urma expeditiei dace din iarna anului 85/86 in sudul Dunarii, in timpul careia insusi C. Oppius Sabinus, guvernatorul Mosesiei, isi gasise moartea, Roma organizeaza prima campanie

3

in inima Daciei. In vara anului 87 o armata de 5-6 legiuni, secondata de numeroase unitati auxiliare si comandata de prefectul pretoriului Cornelius Fuscus, traverseaza Dunarea inaintand probabil pe Valea Oltului. Intr-un defileu (poate la Turnu Rosu) Decebal suprinde intr-o capcana fortele romane, in lupta cazand insusi comandantul roman: prizonieri, trofee si stindardul legiunii a V-a Alaude sunt duse de Decebal in Muntii Orastie. 

Stralucita victorie ii ofera lui Decebal un ragaz de un an, timp in care neobositul rege incheie aliante cu popoarele de la hotarele Daciei, cu sarmantii, iazigi si roxolani, cu marcomanii si quazii germanici. La un an de la infrangerea lui Fuscus, Decebal trebuie sa faca fata unei noi ofensive romane.

Imparatul Domitian, venit in Moesia, in vecinatatea teatrului de operatiuni, numeste un fruntea legiunilor pe incercatul guvernator Tettius Iulianus (fost consul in anul 83, apoi guvernator al provinciei Moesia).

Patrunzand in Dacia prin Banat, tettius Iulianus este intampinat de Decebal in defileul de la Tapae; confruntarea indarjita se incheie cu victoria romana. Dificultatile intampinate de armatele imperiale in Pannonia in lupta cu quazii si marcomanii, care-l sprijinisera pe regele dac, il determina pe Domitian sa accepte ofertele de pace facute de Decebal . Se incheie astfel in anul 89 o pace de compromis intre Imperiul Roman si Regatul Dac; in schimbul unor subsidii in bani si ingineri, instructori militari, Decebal se recunoaste rege clientelar, continuand in urmatorii 12 ani de pace sa-si consolideze puterea si statul.

 Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipata si instruita, se initiaza un vast program de constructii civile si militare, indeosebi in regiunea Muntilor Orastie, soli incearca sa stabileasca relatii cu popoarele si statele inamice Romei. Dupa aproape 3 ani de pregatiri la hotarele meridionale ale Daciei, incepute imdeiat dupa urcarea pe tron, imparatul Traian (in timpul caruia Imperiul Roman atinge apogeul puterii si expansiunii sale teritoriale) concentreaza la inceputul anului 101 in Moesia Superior 13-14 legiuni si numeroase unitati auxiliare (in total circa 150.000 de soldati), in vederea ingenuncherii regatului lui Decebal. La 25 martie 101 imparatul paraseste Roma, traverseaza Dunarea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) si Dierna (Orsova) patrunzand prin Banat in Dacia. La Tapae, in vara anului 101, Decebal incearca sa opreasca inaintarea romana. Crancena si indelungata batalie se incheie insa cu victoria romana. Spre sfarsitul anului 101 importante forte dace, aliate cu sarmati si bastarni, traverseaza Dunarea si patrund in Moesia, obligandu-l pe imparatul Traian sa se deplaseze spre noul teatru de razboi deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian sa nu poata exploata succesul de la Tapae, se prabuseste insa dupa

4

infrangerea fortelor lui Decebal in iarna si primavara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum si in Dobrogea la Adamclisi), initiativa militara trecand definitiv in tabara adversa. In toamna anului 102, indarjita rezistenta a lui Decebal il obliga pe Traian sa incheie pacea cu regele dac, pace inteleasa insa de ambele tabere doar ca un simplu armistitiu.

 Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, inalta, intre Dobreta si Pontes, in ani 103-105, un durabil pod peste Dunare, pe care legiunile romane il trec in vara anului 105, initiind cel de-al doilea Razboi dacic. Abandonat de aliati, atacat prin Banat, Valea Oltului si Moldova, constrans continuu la defensiva, Decebal se retrage in citadela din Muntii Orastie. Dupa cucerirea puternicelor cetati care pazeau accesul spre capitala (Blidaru, Costesti, Piatra Rosie, Banita, Capalna, Tilisca), legiunile romane incep asediul Sarmiszegetusei. In ciuda eroicei rezistente dace, cetatea este cucerita si distrusa din temelii. O parte dintre aparatori, printre care si Decebal, reusesc sa paraseasca cetatea incercand sa continue rezistenta impotriva romanilor in interiorul tarii. Urmarit de cavaleria romana, pentru a nu cadea viu in mainile romanilor, Decebal se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in vara anului 106 in provincie romana.

ZOLTES

Este o capetenie a tracilor din sud,din zona muntilor Haemus (Balcani).Sub conducerea unor cete putin numeroase face dese incursiuni de prada in zona oraselor pontice si pe teritoriul acestora.Dusmanos,siret el ataca Histria si cedeaza numai dupa ce primeste un tribut,odata 7500 de drahme si apoi 5 talanti (cca.30000 de drahme).Prin aceste plati este abatut de la jefuirea si devastarea tributarilor.Este putin consecvent si profita de faptul ca protectorul acestor cetati ,dinastul get Rhemaxos se lasa induplecat greu sa le asigure o protectie eficienta.Un detasament de 100 de calareti geti este respins peste Dunara si numai dupa ce fiul lui Rhemaxos,Phradmon se intoarce cu 600 de osteni calare ,Zoltes poate fi invins si alungat.Aceste cifre,pomenite in decretul istrian  denota ca oastea arhontelui trac nu depasea 2000 de oameni.Arhontele Zoltes(cu acest titlu este amintit in decret) pare sa fie un conducator al statului trac refacut dupa disparitia formatiunii statale , a celtilor cu capitala la Tylis (213 ien).

Desi unic numele de Zoltes este un antroponim tracic evident ca formatie si fonetism. Se observa in el o tema—zol-t—a carui  fonetism , satem,deci tracic,indica o baza pretracica cu oclusiva palatala—g*-- ( radical g'hel—g'hol) ce poate fi tradus prin "a straluci,a sclipi ,galben". Deci sensul primar al numelui este "luminat, stralucitor, luminos, sclipitor" notiuni adecvate spre a produce un nume-epitet arhaic.

DIEGIS

Capetenie daca,frate a lui Decebal si reprezentat al acestuia la tratativele de pace purtate cu Domitian (89 en),de la care primeste ,in numele regelui dac, diadema regala.

5

VEZINA

Mare preot pe timpul regelui Decebal,ocupa al doilea loc in stat dupa rege.A luat parte la batalia de la Tapae din anul 88 e.n.,cind datorita rezultatului luptei a trebuit sa se prefaca mort pentru a se putea retrage noaptea.

(Dion Cassius, 47,10)

ZALMODEGIKOS

Rege get (sec. III ien) din nord-vestul Dobrogei,mentionat intr-un  document histrian din secolul 3 ien, decret de cinstire a trei soli trimisi sa  negocieze cu regele get,repatrierea unui numar de  ostateci si restituirea   catre cetate a principalelor ei surse de  venituri: exploatarea teritoriului  extravilan si pescuitul pe Dunare. Tinutul stapinit de Zalmodegikos nu este  indicat anume dar din context apare limpede ca nu putea fi situat prea departe de mare ,de vreme ce statea in puterea  getilor sa controleze viata de zi cu zi a histrienilor. Despre imprejurarile care au dat prilej lui Zalmodegikos sa ceara Histriei mai mult de 60 de ostateci (cifra indicata de decret) se poate spune ca asemenea zaloage garantau respectarea unui acord.

ZYRAXES

Rege al getilor (sec I ien) stapinind nordul si nord vestul Dobrogei, amintit de Dio Cassius in legatura cu campaniile lui Licinus Crassus la Dunarea de Jos (Hist. Rom., 51; 26; 50). Atacat, fara motiv de romani, Zyraxes se refugiaza in cea mai puternica cetate a sa Genucla, situata undeva pe Dunare. Stiind bine ca nu va rezista singur se refugiaza peste Dunare, la bastarni (sciti) cu care era in legaturi de alianta (28 ien), luindu-si si tezaurul. In absenta lui romanii cuceresc cetatea dupa un scurt dar greu asediu. In aceasta cetate Crassus gaseste pastrate stindardele pe care guvernatorul Moesiei Antonius Hybrida le pierduse in rusinoasa infringere de sub zidurile Histriei (61 ien) batalie la care au participat getii lui Zyraxes si bastarnii din Scitia ca aliati ai histrienilor. Principalii biruitori ai romanilor dupa batalia din fata zidurilor Histriei sint se pare cetele getilor, caci trofeele sint luate de ei si duse la Genucla, centrul lor de unde peste 30 de ani le recupereaza Crassus.

6