O situaţie de urgenţă reprezintă situaţia, starea de fapt care decurge

din manifestarea unor evenimente periculoase şi care necesită intervenţii

pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor acestora.

Din definiţia de mai sus rezultă unele caracteristici ale situaţiei de urgenţă.

În primul rând, o situaţie de urgenţă este determinată de producerea

bruscă a unuia sau mai multor evenimente periculoase, la un anumit moment şi

într-un anumit spaţiu.

În al doilea rând, evenimentul periculos ameninţă şi afectează negativ

direct sau indirect viaţa şi sănătatea unei persoane, a unui grup de persoane sau

unor colectivităţi în care acestea trăiesc sau bunurile acestora (animale,

construcţii, bunuri mobile, etc.), respectiv, într-un context mai larg, mediul

ambiant.

În al treilea rând, prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor

evenimentelor periculoase necesită un răspuns, o reacţie din partea unor servicii

specializate sau a colectivităţii în ansamblul ei, sub forma unei intervenţii

operative.

În al patrulea rând, o situaţie de urgenţă presupune o declanşare automată,

reflexă a răspunsului, din momentul observării, înştiinţării sau avertizării asupra

evenimentului negativ.

Ca stare de fapt, situaţia de urgenţă începe din momentul producerii

primului eveniment din lanţul de evenimente periculoase şi durează până s-au

înlăturat, în limitele posibilului, consecinţele evenimentelor periculoase şi/sau

evaluat impactul negativ şi pagubele rezultate.

Pentru a face faţă cu succes unei situaţii de urgenţă este necesară existenţa

unor servicii specializate pentru intervenţii în situaţii de urgenţă precum şi a

unui cadru organizatoric care să permită pregătirea, declanşarea, conducerea şi

evaluarea răspunsului la situaţia de urgenţă.

1

Situaţiile de urgenţă se pot clasifica după o serie de criterii, după cum

urmează:

* după natura evenimentului nedorit – se întâlnesc situaţii de urgenţă la :

- incendii;

- accidente;

- explozii;

- avarii;

- fenomene meteorologice periculoase;

- fenomene distructive de natură geologică;

- îmbolnăviri în masă;

- căderi de obiecte cosmice.

* după nivelul de gravitate ale evenimentelor periculoase – situaţiile de

urgenţă pot fi :

- curente;

- majore;

- catastrofale;

- dezastruoase.

* după natura bazei materiale implicate în eveniment – situaţiile de

urgenţă pot fi :

- militare, implicând acţiuni militare;

- civile, neimplicând acţiuni sau agresiuni militare.

* după factorii implicaţi în asigurarea răspunsului - urgenţele pot fi :

- publice, implicând răspuns din partea colectivităţii sau a statului;

- privată, în cazul în care obligaţia de răspuns nu revine colectivităţii

sau statului.

2

Situaţii de urgenţă publică

Prin prisma celor prezentate mai sus o situaţie de urgenţă publică ar

reprezenta o situaţie de urgenţă care decurge din acţiunea unor evenimente

periculoase izolate sau înlănţuite cauzal, afectând un individ sau o colectivitate

şi pentru care răspunsul constituie o obligaţie a colectivităţii sau a statului şi

trebuie să se asigure într-un interval de timp cât mai scurt .

Termenul urgenţă publică, în accepţia noastră, ar trebui să se refere atât la

situaţie ca stare de fapt cât şi ansamblul de măsuri şi consecinţe ale răspunsului

la situaţia de urgenţă.

Principalele implicaţii ale unei urgenţe publice ar fi :

limitarea temporară unor drepturi ale persoanelor fizice şi juridice

(dreptul la liberă circulaţie, de liberă folosire a unor bunuri, de liberă exprimare,

acceptarea rechiziţiilor, acces neîngrădit la unele resurse aflate în posesia lor,

oprirea temporară a activităţilor, etc.);

obligaţii suplimentare ale persoanelor fizice şi juridice (obligaţia de

a anunţa un eveniment periculos sau consecinţe observate ale acestuia, obligaţia

de a acorda ajutor altor persoane aflate în pericol, obligaţia de a interveni cu

mijloacele de care dispun la răspunsul la situaţia de urgenţă, obligaţia de

evacuare a unor spaţii, degajarea unor terenuri, demolarea unor construcţii sau

unor părţi din acestea, obligaţia de a colabora cu factorii care organizează

răspunsul, etc.);

manifestarea unor drepturi suplimentare de poliţie din partea

organelor administraţiei publice a reprezentanţilor acestora sau a unor organisme

constituite şi funcţionând pe durata situaţiei de urgenţă;

exonerarea de unele responsabilităţi civile a personalului participant

la intervenţie (de ex. neimputarea pagubelor inerente intervenţiei);

suportarea anumitor categorii de pagube şi cheltuieli din bugete

publice şi altele.

3

Conceptul de urgenţă publică este relativ recent în legislaţia românească şi

necesită în continuare abordări din unghiuri diferite de vedere – drept

administrativ, drept umanitar, drept poliţienesc, drept civil, etc.

Generalităţi despre seisme

Cutremurele de pământ nu constituie numai subiectul eternelor poveşti

despre dezolare şi distrugere, al senzaţiilor jurnalistice ce exploatează din plin

necazurile oamenilor, ci sunt o parte importantă a mediului înconjurător şi nici

o zonă a globului nu se poate declara imună în faţa lor.

Producerea cutremurelor de pământ, deşi a fost observată de om din cele

mai vechi timpuri, a rămas un fenomen încă insuficient explicat şi imposibil de

prevăzut cu o marjă de eroare acceptabil de mică pentru a putea fi luate măsurile

de salvare necesare. Numărul uriaş de victime al cutremurelor de pământ şi

enormele distrugeri d bunuri culturale şi materiale, plasează acest fenomen

printre cele mai periculoase dezastre naturale.

Seismologia este printre ştiinţele tinere, trecând mai puţin de un secol de

când au fost obţinute primele înregistrări instrumentale satisfăcătoare ale

mişcării solului şi mai puţin timp de la extinderea internaţională a reţelelor

seismice. Dezvoltarea instrumentală a seismologiei a dus atât la extinderea ariei

de observaţie la scara întregii planete, cât şi la extinderea domeniului de

magnitudini până la cutremure slabe, a căror existenţă nu putea fi bănuită înainte

datorită absenţei efectelor macroseismice. Cu toate acestea, chiar şi în prezent

există reţele mai slab acoperite de reţelele existente, studiul celor mai mici

şocuri fiind posibil doar în destul de puţine regiuni din lume.

Din păcate, nu există nici cea mai mică noţiune legată de producerea unui

cutremur despre care să putem spune că este complet cunoscută, în acest fiind

foarte importantă cunoaşterea legilor care guvernează apariţia cutremurelor de

pământ. Astfel, a apărut necesitatea realizării unor modele şi metode indirecte de

4

studiu. Deoarece distrugerile nu sunt provocate de fenomene obişnuite, ci de

cele cu caracter catastrofic, dificultatea prevederii evoluţiilor viitoare este

imensă, deoarece aceste manifestări catastrofice nu ascultă de legităţile

obişnuite care sunt valabile în cazul manifestărilor cvasistaţionare. De aceea se

încearcă estimarea producerii viitoarelor evenimente pe baza cunoaşterii

trecutului folosindu-se metode şi modele cu caracter statistic, abordările strict

deterministe nefiind lăsate de-o parte.

Seismologii sunt preocupaţi, în primul rând, de răspunsurile la întrebările

„de ce”, „unde”, „când” şi „cum” se produc cutremurele, dar studiul acestor

probleme constituie doar o parte a seismologiei. Creşterea exponenţială a

numărului de evenimente catalogate a dus la acumularea unor informaţii legate

de propagarea undelor generatoare de cutremure, ce au permis progresul în

cunoaşterea tehnicii globale şi a structurii interne a globului, inclusiv la

descoperirea zăcămintelor de petrol, şi de diferite minereuri.

Lăsând însă la o parte părţile „bune” legate de producerea şi înregistrarea

acestor fenomene, cutremurele majore rămân unele dintre cele mai grave şi

distructive fenomene ale naturii, fenomene ce prezintă un pericol incontrolabil

asupra vieţii şi proprietăţilor.

Există încercări de predicţie, mai mult sau mai puţin reuşite,dar cel mai

important pas în studiul cutremurelor îl constituie identificarea locurilor de risc

mare şi proiectarea unor structuri rezistente la cutremurele maxime ce se pot

produce în locurile respective. Recentele catastrofe seismice produse in cele mai

avansate ţari ale lumii in domeniul seismologiei şi al ingineriei seismice: SUA,

Japonia şi Rusia au spulberat mitul progresului in predicţia seismica şi au scos in

evidenta carenţe în estimarea hazardului seismic şi în luarea masurilor de

protecţie antiseismică.

Fiecare regiune a globului are o istorie seismică specifică, subdivizata în

trei perioade.

5

Prima – perioada paleoseismică – pentru care înregistrările evenimentelor

seismice majore sunt îngropate alături de faliile Pământului, aşteptând ca

geologii să le determine atât vârsta cât si efectele produse la suprafaţă; este

perioada cea mai lungă, acoperind milioane chiar zeci şi sute de milioane de ani.

Urmează perioada istorică, în care efectele evenimentelor seismice sunt

descrise calitativ de autori de diferite pregătiri „neştiinţifice”; aceste descrieri,

dacă sunt bine interpretate,permit determinarea timpului, locului, una sau mai

multe intensităţi şi, uneori, chiar şi o magnitudine echivalentă intensităţii în

epicentru. Prin natura lor, aceste înregistrări sunt incomplete atât în conţinut cât

şi în număr. Această perioadă a durat mai multe secole.

A treia, şi ultima perioadă, numită şi perioada seismologiei instrumentale,

a început, în majoritatea regiunilor, către sfârşitul secolului 19 cu instalarea

echipamentelor necalibrate, foarte modeste, dar ajungând în mai puţin de 50 de

ani la grade remarcabile de acurateţe şi completitudine. De aceea, banca de date

cuprinzând înregistrări bune şi informaţii cantitative, datează doar de câteva

decenii.

Este fundamentala colectarea tuturor informaţiilor existente pentru

determinarea mişcării maxime a solului in amplasamente foarte populate sau

care urmează a fi populate. De aceea, pentru obţinerea unei imagini complete a

hazardului si riscului seismic în zonele investigate, este necesara combinarea

tuturor informaţiilor deţinute: paleoseismice, istorice şi instrumentale.

Cum se simt cutremurele?

Comportarea seismică a unei clădiri, aşa cum o percepe persoana care se

găseşte în aceasta, este rezultatul impactului mişcării terenului asupra

structurii. Răspunsul structurii diferă de mişcarea terenului, astfel încât

locatarul clădirii va simţi diferit oscilaţiile în funcţie de caracteristicile

dinamice ale tipului de clădire în care se află.

6

Dacă locatarul va cunoaşte mai multe date despre comportarea clădirii la

cutremur el va fi mai puţin şocat iar reacţiile sale se vor putea îndrepta către

autoprotejare.

Omul percepe mişcarea seismică în mod deformat, emoţional, în general

cu o durată mărită de câteva ori. în mod real, pe baza analizei cutremurelor

crustale şi intermediare rezultă următoarele faze ale mişcării seismice:

- Faza iniţială, corespunzătoare undelor longitudinale p, cu acceleraţii de

amplitudine mai mică, de la 0,001 g până la0,2g, unde g este acceleraţia

gravitaţională, şi cu o durată cuprinsă aproximativ între 5 şi 18 secunde,

în funcţie de adâncimea focarului şi de distanţa epicentrală. Această mişcare se

simte mai puternic la început scăzând în intensitate, uneori, pentru cutremure

mici, chiar sub limita de perceptibilitate;

- Faza principală, corespunzătoare undelor transversale s, cu oscilaţii

având amplitudinile cele mai mari (acceleraţii cuprinse între 0,05g şi 1-

1,5g, în funcţie de magnitudinea cutremurului) şi o durată de 10-60 secunde.

Această fază vine, în cazul cutremurelor puternice vrâncene, la 10-21

secunde după ce a avut loc prima mişcare din faza iniţială. Acceleraţia

maximă a mişcării terenului, în cazul cutremurelor din Vrancea, nu poate depăşi

0,6-0,8g.

- Faza finală, de amortizare treptată a oscilaţiilor până sub limita de

percepere, cu o durată variabilă dependentă de magnitudinea cutremurului şi

ajungând până la 15-30 minute.

Oscilaţiile seismice au anumite componente dominante (frecvenţe

dominante) care sunt importante pentru reacţia umană din două puncte de

vedere: al clădirii şi al persoanei. Oscilaţiile a căror frecvenţă dominantă

coincide cu frecvenţa proprie a clădirii conduc la fenomene de rezonanţă, deci

de amplificare de 2-3 ori a amplitudinii undelor. Oscilaţiile clădirii cu frecvenţe

apropiate de frecvenţele proprii caracteristice corpului uman sau a unor organe

umane, vor influenţa organismul pe cale fiziologică sau psihologică.

7

Omul reacţionează la vibraţiile din domeniul de frecvenţe 0,001 – 10

Hz astfel:

- perceperea vibraţiilor: a=0,001-0,01g;

- senzaţie de deranj: a=0,015g - 0,02g;

- limita de tolerare: a=0,1g-0,25g;

- unde: a = acceleraţia mişcării solului.

Primele două niveluri de percepţie sunt caracteristice oscilaţiilor din faza

seismică iniţială, în care omul nu este încă lămurit dacă este o mişcare seismică

sau nu, şi este indecis în privinţa comportării sale.

În faza principală, frecvenţa, amplitudinea şi acceleraţia mişcării îl

determină pe locatar să ia o decizie privind comportamentul legat de o

posibilă salvare din spaţiul de locuit respectiv, de cele mai multe ori prin

evacuare. Această acţiune nu este însă recomandată, din mai multe motive. S-a

constatat că poziţia cea mai instabilă este cea în picioare, mergând. Peste o

acceleraţie de 0,2 g este greu de stat sau mers fără sprijin (ca deplasarea într-un

autobuz în mişcare). Sub efectul oscilaţiilor, viteza de deplasare este mult

redusă, până la 0,5 m/s, iar a copiilor mici sub această valoare, faţă de viteza

normală de deplasare care este de 1,4m/s. Datorită unei multitudini de factori,

un grup în panică nu se va putea evacua şi adăposti în timp util (15 secunde de

la începerea mişcării), faza oscilaţiilor puternice surprinzându-i pe scări, unde

există pericole suplimentare de accidentare.

8

Risc seismic şi tipuri de construcţii

Este bine ştiut că cutremurele constituie cel mai ameninţător

hazard natural, ele apărând fără nici un avertisment, producând,

astfel, mari distrugeri materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.

Similar analizei celorlalte tipuri de hazarde naturale, analiza hazardului

seismic cuprinde două părţi: caracterizarea sursei sau surselor hazardului şi

caracterizarea efectelor (mişcările solului) pe care aceste surse le produc

într-un amplasament dat.

În determinarea hazardului seismic sunt necesare cunoştinţe din

diferite domenii, nu numai din seismologie. Geologia şi ingineria geotehnică

sunt necesare pentru definirea faliilor active, a potenţialului surselor seismice

şi a influenţei structurii locale asupra mişcării solului. Geofizica defineşte

sursele seismice. Înregistrările istorice sunt folosite pentru realizarea

catalogului de cutremure din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.

Matematica este folosită în mod special pentru înţelegerea statisticii şi a

probabilităţilor, deoarece hazardul seismic este definit ca fiind o funcţie care

descrie probabilitatea ca într-un loc şi într-un interval de timp date, valoarea

unui parametru cum ar fi intensitatea macroseismică, acceleraţia, viteza sau

deplasarea maximă a particulelor solului să depăşească o valoare

fixată ca efect al producerii unui cutremur. Hazardul seismic este

independent de acţiunea omului, este în afara controlului uman fiind

determinat doar de factorii naturali cum ar fi: magnitudinea, distanţa

epicentrală, adâncimea focarului, direcţia planului de falie în raport cu

punctul în care se calculează hazardul, relaţia dintre lungimea ruperii şi

magnitudine, direcţia de propagare a ruperii în focar, magnitudinea maximă

posibilă în zona sursei, intervalele de timp după care se pot repeta cutremurele

de mărime dată, structura geologică locală în punctul dat. Prin urmare, hazardul

seismic descrie potenţialul de expunere al unei zone la acţiunea fenomenelor

9

naturale periculoase, asociate cutremurelor, cum ar fi mişcările solului, ruperile

pe falii sau lichefierea solului.

Aceste fenomene pot avea consecinţe diverse asupra societăţii, precum

distrugerea clădirilor sau pierderea de vieţi omeneşti.

Riscul seismic arată probabilitatea apariţiei acestor consecinţe.

Rezultatul analizei riscului seismic se exprimă ca probabilitatea de obţinere a

unor pagube date (exprimate în dolari) datorită unui cutremur de o

magnitudine dată produs în zonă. Riscul seismic este o expresie probabilistică a

produsului dintre hazardul seismic şi consecinţele sale. Aceste consecinţe

poartă numele de vulnerabilitate. Riscul este deci o măsură a vulnerabilităţii

asociată unui hazard dat.

Vulnerabilitatea seismică este o măsură a raportului dintre valoarea

pierderilor înregistrate ca urmare a distrugerilor produse de un cutremur şi

valoarea totală (economică şi socială) anterioară producerii distrugerilor, într-

o zonă dată. Aceasta depinde în principal de acţiunea omului, de modul cum au

fost protejate antiseismic obiectivele construite şi de valoarea economică a

acestora.

Riscul seismic, prin intermediul vulnerabilităţii, depinde de gradul de

uzură şi slăbire a rezistenţei clădirilor ca urmare a unor supuneri repetate la

factori ce le pot slăbi (cutremure anterioare, trepidaţii industriale, etc).

Tendinţa generală este ca vulnerabilitatea să crească cu timpul atât din cauza

creşterii valorii obiectivelor ce pot fi distruse cât şi din cauza slăbirii

rezistenţei vechilor instalaţii.

Dacă într-o zonă vulnerabilitatea este zero atunci şi riscul seismic este

zero indiferent de cât de mare este hazardul. Vulnerabilitatea nulă se obţine în

două cazuri: când o zonă este foarte bine protejată antiseismic (caz nereal) sau

când în zonă nu există obiective predispuse la distrugere (zonă nepopulată).

10

TIPURI DE STRUCTURI Şl ELEMENTE STRUCTURALE

FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN JUDEŢUL GORJ -

COMPORTAREA LA CUTREMUTRE

Tipurile de structuri de rezistenţă folosite în construcţii sunt:

1. Structuri de rezistenţă cu pereţi portanţi realizaţi din zidărie, beton

sau beton armat;

2. Sisteme structurale cu schelet, la care pereţii au rol de umplutură,

compartimentare şi izolare;

3. Sisteme structurale mixte şi combinate, alcătuite dintr-un sistem de

cadre asociat cu diafragme care asigură rigiditatea ansamblului pentru

preluarea încărcărilor orizontale (acţiuni seismice, vânt);

4. Structuri din panouri mari prefabricate care alcătuiesc structura de

rezistenţă a clădirii şi care preiau atât încărcările verticale cât şi pe cele

orizontale.

Alte elemente structurale folosite în construcţii sunt planşeele care fac

parte din structură şi asigură stabilitatea şi rezistenţa mecanică a construcţiei.

Tipurile de planşee folosite în construcţii sunt:

1. Planşee cu grinzi din lemn - din ce în ce mai puţin folosite;

2. Planşee cu grinzi metalice, alcătuite din elemente de rezistenţă (grinzi

rezemate direct pe zid) şi elemente de umplutură - nu asigură rezistenţa la

cutremure;

3. Planşee din beton armat care asigură o bună rigiditate spaţială a

structurii fiind cele mai indicate în zonele seismice.

Scările, subansambluri structurale care asigură legătura verticală între

diferitele etaje ale clădirilor, sunt elemente sensibile ce se pot avaria în timpul

unui cutremur. Scările pot fi din beton, din elemente prefabricate, din lemn sau

zidărie.

11

Primul tip de structură este întâlnit la clădirile mici cu pereţi de piatră sau

cărămidă şi tavane de lemn, grinzi de oţel sau beton armat şi nu au mai mult de

două, trei etaje. Acestea fiind destul de vechi, au fost construite fără respectarea

regulilor antiseismice şi cu margini foarte mici pentru comportamentul

inelastic. În timpul cutremurelor majore aceste clădiri pot să cadă în număr

mare. În timpul unui cutremur, pereţii de rezistenţă, fiind foarte grei, nu-şi pot

păstra coerenţa şi se sparg în bucăţi fiind împrăştiaţi pe o rază destul de mare,

micşorând dramatic volumul spaţiilor de supravieţuire.

Următoarele trei tipuri de structuri sunt întâlnite în zonele urbane care s-au

dezvoltat mai puternic în ultimii 40 de ani, fiind specifice clădirilor de 8-10

etaje. Clădirile astfel construite nu ar trebui să cadă de la primele şocuri,

deoarece sunt clădiri relativ noi, proiectate antiseismic şi având margini

suficiente pentru comportări inelastice. Cu toate acestea, un colaps total al

acestui tip de clădiri nu este exclus, fiind datorat combinaţiei dintre următorii

factori:

- subestimarea riscului seismic din zonă;

- amplificări ale acceleraţiei solului datorate condiţiilor locale;

- organizarea greşită a clădirii prin ignorarea criteriilor pentru

obţinerea unui bun răspuns seismic al structurii;

- greşeli de proiectare sau de realizare;

Nerespectarea planurilor arhitecturale în timpul construcţiei,

modificări ulterioare şi intervenţii în structura clădirii fără studierea

consecinţelor în comportarea antiseismică a clădirii.

12

MĂSURI DE SIGURANŢĂ ŞI SALVARE

Experienţa a arătat că efectele cutremurelor de pământ pot fi mult

diminuate dacă populaţia din zonele expuse acestui fenomen natural cunoaşte

şi aplică o serie de măsuri simple de autoprotecţie. Evident, aceste măsuri nu

vor elimina complet efectele devastatoare ale cutremurelor, dar pot reduce

mult numărul victimelor, contribuind astfel la alinarea suferinţelor fizice şi

morale ale supravieţuitorilor. Trebuie să înţelegem că un ajutor foarte

important în caz de cutremur ni-l putem acorda chiar noi, dat fiind că echipele

de salvare pot întârzia chiar mai mult de câteva zile până să ne vină în ajutor.

Mişcarea solului însăşi, provocată de apariţia unui cutremur, este în

relativ puţine cazuri cauza directă a morţii sau rănirii. Cele mai multe

accidente sunt provocate de obiectele în cădere şi de alunecările, prăbuşirile

sau surpările ce pot succede seismul. Cutremurul poate de asemenea să

declanşeze alunecări de teren, ce pot fi cauzatoare de mari pagube. Este de

reţinut că majoritatea pagubelor pe care un cutremur le poate produce sunt

predictibile şi pot fi prevenite.

În continuare prezentăm câteva din recomandările cu privire la

comportarea individuală, înainte, în timpul şi după cutremur. Este important

să reţineţi instrucţiunile date, să le păstraţi la îndemână, şi să exersaţi

periodic măsurile de protecţie ce le puteţi lua în caz de cutremur, împreună

cu copiii dumneavoastră. Nu vă mulţumiţi doar cu citirea acestui

material; încercaţi să vă procuraţi alte materiale de profil, precum cele

publicate de specialiştii MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi

Amenajării Teritoriului), cei mai în măsură să vă ofere astfel de informaţii,

precum şi alte informaţii, referitoare la verificarea rezistenţei casei sau

clădirii în care locuiţi în faţă dezastrelor provocate de cutremur. Alături de

instrucţiunile de mai jos, nu uitaţi că unul din cele mai importante lucruri

în caz de cutremur (dar nu numai !!) este solidaritatea umană, aşa cum ea bine

13

s-a manifestat în cazul cutremurului major din 4 Martie 1977. La fel de

important este să înţelegem că pericolele naturale fac parte din viaţa noastră pe

această planetă şi, cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune şi mult calm,

trebuie să învăţăm să le facem faţă. Stă în puterea noastră să reducem

distrugerile pe care un cutremur le poate provoca, lacrimile şi suferinţa pe care

le poate aduce ! PUTEM ŞI ESTE DE DATORIA NOASTRĂ !!!

Este important de ştiut, în spiritul celor arătate mai sus, că MLPAT

asigură expertizarea gratuită a locuinţelor, verificarea rezistenţei lor în caz

de cutremur. În funcţie de rezultatul expertizei, MLPAT face posibil

împrumutul cu dobândă mică, 5%, pentru plata consolidării locuinţelor. în

special în cazul celor circa 100 de locuinţe construite înainte de 1940 şi care

prezintă un grad de risc seismic foarte ridicat, este obligatoriu să se ia măsurile

de expertiză şi consolidare.

Înainte de cutremur. Se va avea grijă ca discuţiile purtate cu membrii

familiei sau în cercul prietenilor cu privire la cutremure şi efectele acestora să

fie calme; nu se vor relata întâmplări tragice petrecute în timpul unor cutremure

anterioare.

Este recomandabil a se stabili un loc anume, relativ sigur şi uşor

accesibil, cunoscut de toţi membrii familiei, în care se vor afla : o trusă de prim

ajutor, un aparat de radio cu baterii, o lanternă, o rezervă de mâncare, de

preferinţă conservată sau semipreparată, aflată într-o stare cât mai apropiată de

cea în care poate fi consumată, o rezervă de apă potabilă, o provizie din

medicamentele de care membrii familiei tale pot avea nevoie, lucruri

speciale care sunt necesare copiilor mici, persoanelor în vârstă sau celor cu

handicap din familia ta. Dacă spaţiul permite, pot fi depozitate pături şi

îmbrăcăminte călduroasă. Astfel de provizii sunt necesare nu doar acasă dar şi

la locul de muncă sau în maşină. Este bine ca lucruri esenţiale, precum o

lanternă şi nişte încălţăminte rezistentă, să fie ţinute lângă pat. De asemenea,

14

este bine să avem la dispoziţie un stingător de incendii pe care să ştim să-l

utilizăm la nevoie.

Fiecare membru al familiei trebuie să cunoască tehnica acordării primului

ajutor. Aceasta va face posibilă atât salvarea unor accidentaţi uşor, cât şi

economisirea timpului personalului medical solicitat de cazuri mult mai grave.

Toţi membrii familiei trebuie să cunoască locul şi modul de manevrare a

robinetelor de alimentare cu apă, gaze, precum şi locul tabloului electric, pentru

a putea fi acţionate, respectiv întrerupte la nevoie. Obiectele grele nu vor fi

păstrate pe etajere înalte, iar piesele de mobilier sau alte obiecte masive, care se

pot răsturna în timpul cutremurului, vor fi ancorate. Aveţi grijă ca dulapurile să

aibă încuietori (zăvoare) rezistente. Este bine a se stabili un punct de adunare a

membrilor familiei, pentru a se şti imediat dacă cineva a rămas izolat şl,

eventual, are nevoie de ajutor. Este bine să se identifice un loc relativ sigur în

fiecare cameră, sub o masă sau birou solide sau lângă un perete interior, unde

nu poate cădea nimic pe noi. Este necesar să se consulte o persoană de

specialitate, care să indice căi adiţionale de protejare a locuinţei şi,

bineînţeles, a noastră.

Recomandăm să se stabilească o persoană pentru contactare, în afara

zonei periculoase, în cazul producerii unui cutremur. De asemenea

considerăm că mijloacele de comunicaţie altele decât telefonia obişnuită,

precum telefoanele celulare, pot fi de un real folos pentru stabilirea

comunicării în cazul producerii unui seism şi, eventual, pentru cererea de

ajutor. Este bine ca numerele de telefon care ne pot fi utile (SALVARE,

POMPIERI, etc.) să ne fie la îndemână.

În timpul cutremurului, cel mai important lucru îl reprezintă păstrarea

calmului. Panica vă poate expune unor riscuri atât pe dumneavoastră cât şi

pe cei din jurul dumneavoastră. Încercaţi să liniştiţi pe cei din jur şi gândiţi-

vă tot timpul la consecinţele fiecărei acţiuni pe care o veţi întreprinde.

Acelaşi calm trebuie păstrat de persoanele care ar putea rămâne blocate sub

15

dărâmături. Este recomandabil în astfel de situaţii a se semnala prezenţa prin

lovituri în ţevi sau grinzi, care pot fi auzite la distanţe foarte mari.

Dacă vă aflaţi în interiorul locuinţei, este mai bine să rămâneţi acolo.

Adăpostiţi-vă rapid sub o masă sau birou rezistente, ţineţi-vă cu putere de un

element rezistent (piciorul mesei, de exemplu) şi protejaţi-vă ochii prin

apăsarea feţei de braţ, aşa după cum se observă că face băieţelul din desenul de

mai jos.

Dacă nu aveţi în apropiere o masă sau un birou, aşezaţi-vă pe podea,

lângă un perete interior, la depărtare de ferestre, oglinzi, biblioteci sau mobilier

înalt, care ar putea să cadă pe dumneavoastră, protejându-vă capul şi gâtul cu

braţele. Dacă sunteţi în pat, ţineţi-vă bine şi acoperiţi-vă capul cu perna.

Încurajaţi pe alţii să vă urmeze exemplul. Urmăriţi atent obiectele care ar

putea cădea de pe etajere sau bibliotecă. În interiorul camerelor nu

utilizaţi chibrituri, lumânări sau alte surse de lumină cu flacără deschisă, înainte

de-a vă convinge că nu sunt scurgeri de gaze.

La bucătărie, depărtaţi-vă de aragaz, frigider şi sertarele cu obiecte grele,

părăsind bucătăria dacă este necesar; urmaţi apoi instrucţiunile de adăpostire

date anterior. În cazul clădirilor cu mai multe etaje evitaţi utilizarea lifturilor şi

nu alergaţi pentru a ieşi din clădire, deoarece scările se pot rupe, prăbuşindu-se

cu oameni cu tot. Ieşiţi afară din locuinţă doar după ce mişcările solului au

încetat şi sunteţi sigur că nu este periculos să părăsiţi locuinţa. Dacă aţi rămas

blocat în locuinţă, deschideţi aparatul de radio şi lăsaţi-l să funcţioneze.

Dacă vă aflaţi în afara clădirilor, păstraţi o distanţă rezonabilă până la

stâlpii de susţinere a conductorilor electrici sau de telegraf, copaci, coşuri de

fum, balcoane, cornişe sau alte ornamente exterioare ale clădirilor, care în

timpul cutremurului pot deveni adevărate "proiectile". Nu alergaţi pe străzi.

Dacă este posibil, deplasaţi-vă spre parcuri sau alte terenuri neconstruite. Nu

atingeţi stâlpii sau conductorii electrici căzuţi la pământ.

16

Dacă vă aflaţi la teatru, cinematograf sau magazine mari, la biserică sau

în orice alt loc aglomerat, cu ieşiri limitate, este deosebit de important să vă

păstraţi calmul. Nu vă precipitaţi spre ieşire, deoarece sute de persoane vor

avea aceeaşi intenţie. Dacă trebuie să părăsiţi clădirea alegeţi ieşirea cu cea

mai mare grijă posibilă. Panica în astfel de împrejurări poate provoca mai

multe victime decât şocul seismic însuşi. Pe stadion, la teatru sau la

cinematograf rămâneţi pe locurile dumneavoastră, cu calm, lăsaţi-vă mai jos

de nivelul spetezei scaunului pe care staţi şi acoperiţi-vă capul şi gâtul cu

braţele, în magazin, depărtaţi-vă de rafturi, căutaţi mobilierul solid, rezistent

şi adăpostiţi-vă aşa cum a fost arătat că trebuie făcut în interiorul locuinţei.

Dacă seismul vă surprinde în autoturism, opriţi-vă cât puteţi de repede

într-un loc deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de

poduri, pasaje, linii electrice aeriene şi staţi înăuntru până când mişcarea

solului încetează. Feriţi-vă de firele de curent electric căzute.

Dacă sunteţi într-un mijloc de transport în comun sau în tren, staţi pe

locul dumneavoastră până se termină mişcarea seismică. Conducătorul trebuie

să oprească şi să deschidă uşile, dar nu este indicat să vă îmbulziţi la coborâre

sau să spargeţi ferestrele. În metrou, păstraţi-vă calmul şi ascultaţi

recomandările personalului trenului, dacă acesta s-a oprit între staţii în tunel,

fără a părăsi vagoanele.

După cutremur, când vibraţiile au încetat, verificaţi dacă sunteţi

accidentaţi şi dacă în apropierea dumneavoastră se află cineva care are nevoie

de ajutor. Protejaţi-vă pe dumneavoastră de pericole ce pot apărea punându-vă

pantaloni lungi, o cămaşă cu mâneci lungi, încălţăminte rezistentă şi mănuşi

de lucru. Acordaţi primul ajutor; persoanele rănite grav vor fi aşezate

confortabil acolo unde se găsesc, până la sosirea echipelor de salvare. Se vor

controla instalaţiile de apă, gaz şi electricitate. Căutaţi şi stingeţi, la nevoie,

micile incendii. Coşurile de fum se vor controla pe întreaga lungime, pentru a

se constata dacă sunt fisurate sau crăpate ; uneori degradări aparent

17

neînsemnate au favorizat declanşarea unor incendii devastatoare. Nu se vor

aprinde chibrituri şi nu vor fi acţionate comutatoarele electrice înainte de a

verifica prezenţa gazelor. Nu se va utiliza toaleta până nu aveţi convingerea că

toate conductele de alimentare cu apă precum şi canalizarea sunt intacte. Se va

utiliza rezerva de apă, cuburi de gheaţă din frigider, conserve, fructe şi

legume. Se va consuma, în primul rând, mâncare proaspătă sau uşor

perisabilă şi apoi conservele. Nu se va găti în spaţii închise decât după

examinarea conductelor de gaz şi a coşurilor de fum. Folosiţi grătare sau faceţi

foc în zone deschise. Nu se va folosi apa din reţeaua de alimentare decât după

ce autorităţile au avizat acest lucru, deoarece, prin spargerea unor conducte, apa

s-ar putea contamina. Nu se va folosi telefonul decât în situaţia în care solicitaţi

ajutor. Este important să ascultaţi la radio eventualele instrucţiuni şi informaţii

legate de cutremur.

Se vor scoate de pe carosabil autoturismele proprii, pentru a uşura accesul

maşinilor de intervenţie ale pompierilor sau altor mijloace de transport,

angajate în îndepărtarea molozului.

Adesea, cutremurele puternice sunt urmate de post-şocuri (replici), ce pot

avea consecinţe severe. Şi în cazul lor, trebuie respectate măsurile de siguranţă

expuse anterior. Post-şocurile pot cauza distrugeri serioase şi pierderi de

vieţi omeneşti atât din pricina tăriei lor cât şi datorită faptului că vin "pe un

teren gata pregătit pentru noi pagube", putând distruge ceea ce cutremurul

principal doar a şubrezit. De aceea, după un cutremur puternic, veţi părăsi cu

calm clădirea, fără a lua lucruri inutile, verificând mai întâi scara şi drumul de

ieşire. Vă veţi deplasa apoi, în ordine, spre zonele deschise (parcuri, grădini,

stadioane) cele mai apropiate.

După cutremur, fiţi receptivi la solicitările de ajutor care pot veni din

partea organelor de ordine, a pompierilor, a membrilor gărzilor de apărare

civilă sau organizaţiilor sanitare, dar nu pătrundeţi în ariile devastate până când

nu vi s-a cerut acest lucru. Nu răspândiţi zvonuri. Acestea au efecte deosebit de

18

grave în situaţiile de dezastru. Analize recente au arătat că cei mai vulnerabili

în caz de cutremur sunt copiii între 4 şi 14 ani, care nu sunt nici suficient de

puternici din punct de vedere fizic şi nici destul de maturi pentru a înţelege

riscurile secundare cum sunt incendiile, exploziile, prăbuşirea unor elemente

ale construcţiilor, la care se pot expune. De asemenea, handicapaţii şi

bătrânii sunt la fel de expuşi. Acestor categorii de persoane li se va acorda o

atenţie deosebită.

Se va inspecta casa (clădirea) pentru a se constata eventualele stricăciuni;

evacuaţi locuinţa dacă consideraţi că este nesigură.

19