UNIVERSITATEA «ALEXANDRU IOAN CUZA» DIN IASI

FACULATEA DE BIOLOGIE

SPECIALIZAREA: BIOTEHNOLOGII MICROBIENE SI

CELULARE – MASTER, AN II

TRICHOTECENELE SI FUMONIZINELE – METABOLITI SECUNDARI

FUNGICI

Realizat de: Burueana Cristina-Liliana

CUPRINS

1. INTRODUCERE

2. FUMONIZINELE

2.1. Descrierea fumonizinelor

2.2. Toxicitatea fumonizinelor

2.2.1. Toxicitatea acuta a fumonizinelor

2.2.2. Efectul fumonizinelor asupra performantelor de crestere

2.2.3. Efectele fumonizinelor asupra sistemului cardio vascular

2.2.4. Efectele fumonizinelor asupra sistemului de reproductie

2.3. Reprezentanti din clasa fumonizinelor

2.3.1. Moniliformina

2.3.2. Luteoskirina si eritroskirina

2.3.3. Micotoxinele tremorgene

2.3.3.1. Citreoviridina

2.3.3.2. Toxinele derivate din triptofan

2.3.3.3. Lolitremul

2.3.3.4. Paspalinina

2.3.3.5. Aflatremul

2.3.3.6. Roquefortina

2.3.3.7. Viridicatumtoxina

2.3.4. Acidul 3-nitropropionic

3. TRICHOTECENELE

3.1. Descrierea trichotecenelor

3.2. Toxicitatea trichotecenelor

3.2.1. Efectul deoxinivalenolului asupra performantelor de crestere

3.2.2. Efectul deoxinivalenolului asupra reproductiei

3.2.3. Efectul deoxinivalenolului asupra parametrilor hematologici si plasmatici

3.3. Reprezentanti ai trichotecenelor

4. Limite maxime admise Uniunea Europeana

5. Detoxificarea biologica in contextul asigurarii securitatii si sigurantei alimentare

5.1. Detoxificarea micotoxinelor de catre bacterii capabile sa produca fermentatie

a. Fumonizinele

b. Trichotecenele

5.2. Detoxificarea micotoxinelor de catre drojdii capabile sa produca fermentatie

a. Fumonizinele

b. Trichotecenele

6. Metode moderne de analiza si control al continutului de fungi si micotoxine din

produsele alimentare

6.1. ELISA

6.2. Cromatografie lichida de inalta performanta – HPLC

6.3. Alte metode conventionale

6.4. Metode rapide de screening

6.5. Modalitati de prevenire a contaminarii cu micotoxine

TRICHOTECENELE SI FUMONIZINELE –METABOLITI SECUNDARI FUNGICI

1. INTRODUCERE

Trichotecenele si fumonizinele fac parte din categoria micotoxinelor si sunt metaboliti

secundari toxici sintetizati de mucegaiuri care pot afecta grav sanatatea omului si a animalelor.

Notiunea de metabolit secundar se refera la acei compusi rezultati din metabolismul secundar

al ciupercilor, care nu sunt necesari dezvoltarii microorganismului, dar sunt o consecinta importanta

a procesului de crestere, formandu-se in stadiile finale ale fazei de crestere exponentiala a ciupercii .

Acesti compusi secundari, toxici, sunt cunoscuti sub denumirea generica de micotoxine si se

considera ca au aparut in decursul procesului evolutiei filogenetice a micromicetelor ca un mijloc de

aparare al acestora. Spre deosebire de metabolismul primar fundamental, acelasi pentru toate fiintele

vii, metabolismul secundar depinde de specie si este foarte important in cazul mucegaiurilor,

conducand la sinteza unui foarte mare numar de molecule printre care se numara si micotoxinele.

Micotoxinele sunt elaborate in cele mai diverse substraturi (cereale, masa foliacee a plantelor aflate

in faza de vegetatie, inclusiv in plantele medicinale, boabe de leguminoase, fructe, condimente etc);

ele pot fi prezente in produse de origine animala (lapte, branzeturi fermentate, oua, carne) sub forma

de reziduuri provenite de la animale hranite cu furaje contaminate sau prin contaminarea ulterioara a

acestor produse cu micromicete toxinogene. 1

Contaminarea cu mucegaiuri, dezvoltarea lor si producerea de micotoxine poate avea loc in

camp, in timpul depozitarii sau in ambele perioade. In timpul depozitarii cerealelor are loc o pierdere

a continutului de proteine, aminoacizi, vitamine etc, fapt ce conduce la scaderea valorii nutritive a

boabelor. In aceste conditii ele devin mai vulnerabile atacului fungilor si insectelor.

Prezenta mucegaiurilor nu inseamna neaparat sinteza de micotoxine, producerea acestora fiind

conditionata de mai multi factori fizici si chimici cum sunt schimbari de temperatura, umiditate,

aerare, prezenta agentilor agresivi si de stres. Mucegaiurile micotoxinogene, care se dezvolta in camp

(necesita un grad mare de umiditate) apartin genurilor Alternaria, Fusarium, Cladosporium, in timp

ce micoflora de stocaj (care necesita mai putina umezeala) este reprezentata, in principal, de genurile

Aspergillus si Penicillium. Conditiile de contaminare a unui substrat de catre o ciuperca si elaborarea

micotoxinelor sunt multiple si complexe. Cunoasterea factorilor care intervin in dezvoltarea fungilor

este esentiala pentru intelegerea mecanismelor contaminarii si poate usura prevenirea elaborarii

micotoxinelor.

1 www.ibna.ro

In cele ce urmeaza vor fi prezentate aspecte generale privitoare la toxicitatea micotoxinelor

trichotecene si fumonizine.

2. FUMONIZINELE

2.1. Descrierea fumonizinelor

Fumonizinele sunt cele mai recent caracterizate micotoxine produse de Fusarium moniliforme.

Sunt toxine solubile in apa si stabile la temperaturi inalte.

Cea mai comuna dintre fumonizine este fumonizina B1. (fig.1)

Fig.1 – Structura chimica a fumonizinei B1

Fumonizinele din grupul B (B1, B2, B3, B4) sunt contaminantii cei mai abundenti ai furajelor

si au cea mai ridicata toxicitate in special pentru animalele de laborator. Fumonizinele sunt

sintetizate prin condensarea aminoacidului alanina intr-un derivat-acetat precursor.

Cele mai sensibile animale la aceste micotoxine sunt caii si porcii. La cai, magari si catari,

fumonizinele sunt cauza leucoencefalomalaciei ecvine, la porci produc edem pulmonar, iar la soareci

cancer hepatic. Aceste micotoxine afecteaza si omul, provocand cancer la esofag (cazuri descoperite

in China si Africa de Sud).

Ciupercile ce produc fumonizine apartin genului Fusarium: F. moliniforme, F. ploriferatum, F.

napiforme.

Fumonizinele au o structura asemanatoare cu lipidul sfingozina din creier. Aceste micotoxine

perturba metabolismul sfingolipidelor si au astfel actiune citotoxica si carcinogenica.

Fumonizinele sunt inhibitori ai sintezei proteinelor, inducand aberatii cromozomale in

hepatocite, ceeea ce conduce la efectul hepatocarcinogen.

Conditiile optime de producere a fumonizinelor sunt inca necunoscute. In conditiile de stress

mai ales termic, este favorizata formarea si acumularea micotoxinelor. Dezvoltarea F. moniloforme

este corelata cu conditiile de uscaciune, astfel ca in stresul secetei timpurii determina cresterea

infectiei si colonizarea sistemica a porumbului de catre ciuperca toxigena.

Fumonizina B1 a fost asociata cu o gama larga de simptome cum ar fi leucoencefalomalacia

ecvina, edemul pulmonar al porcinelor, hepatocarcinogenitate la sobolani, hepatotoxicitate la puii de

gaina si dereglari cardiace la maimute si babuini.

La expunerea cronica cu fumonizina B1, se produc influente negative asupra cresterii si a

greutatii corporale, reducerea reproducerii, efecte imunosupresoare, apoi mortalitate puternica la

mamifere, zburatoare si pesti. La pasarile zburatoare, porci si rumegatoare efectul imunitar supresiv a

fost exprimat prin diminuarea proliferarii limfocitare, reducerea hipersensibilitatii intarziate la nivel

cutanat, respingerea grefelor, etc. Datorita enzimelor din rumenul bovinelor, micotoxinele sunt mai

degradate si astfel mai putin daunatoare. La ecvine se produce leucoencefalomacia.

La om prin contaminare cu fumonizine a fost pusa in evidenta inhibarea functiei fagocitare a

monocitelor, dar si prezenta cancerului esofagian.

Cercetarile histologice la purceii supusi actiunii fumonizinei B1 au pus in evidenta: edem

pulmonar, cresterea presiunii capilare pulmonare, proliferarea tesutului conjuctiv.

La doza de 1,5 mg fumonizina B1/ kg greutate vie s-au inregistrat urmataorele fenomene la

animalele testate: proliferarea si gonflarea hepatocitelor si vacuolizarea acestora, dezorganizarea,

degenerarea si intreruperea cordoanelor hepatocelulare, necroza hepatica, etc.

In grupa fumonizinelor sunt incluse micotoxinele: moniliformina, acidul 3-nitropropionic,

luteoskirina, micotoxine tremorgene (citrioviridina, toxine derivate din triptofan, paxilina,

aflatremul, veruculogenul, roquefortina C), citrinina, etc.

2.2. Toxicitatea fumonizinelor

Toxicitatea fumonizinelor este provocata in primul rand de alterarea la nivel celular a

metabolismului sfingolipidelor prin inhibarea ceramid sintazei, enzima cu rol cheie in biosinteza

acestor complexe esentiale pentru mentinerea structurii membranelor celulare si ca situsuri de legare

la nivelul membranelor. Toxicitatea specifica fiecarei specii este caracteristica toxicitatii

fumonizinelor.

2.2.1. Toxicitatea acuta a fumonizinelor

La porcine, faza de toxicitate acuta a FB (fumonizine din grupul B) induce edem pulmonar.

Edemul pulmonar este indus de ingerarea zilnica a 4,5-6,3 mg FB/kg greutate corporala. In unele

cazuri, majoritatea intalnite in USA, edemul pulmonar a fost insotit de hepatoxicitate. Estimari ale

riscului intoxicarii cu FB realizate de Comitetul Stiintific pentru Alimentatie (Scientific Committee

on Food-SCF) au stabilit ca nivelul sau concentratia de FB la care nu a fost observat niciun efect

(NOAEL) este pentru porci < 4,5 mg FB/kg corp; pentru o expunere de scurta durata, 4,5 mg FB/kg

corp este nivelul la care se produce edemul pulmonar.2

2.2.2. Efectul fumonizinelor asupra performantelor de crestere

Numeroase studii au aratat ca FB1 are un efect minor sau nu are efect asupra greutatii corporale

a porcilor, oricare ar fi forma de FB1 experimentata: toxina pura (cristalizata), extract sau porumb

contaminat natural. Dar, unele studii au ajuns la concluzia ca porcii masculi sunt mai sensibili fiind

mai grav afectati decat femelele.

2.2.3. Efectele fumonizinelor asupra sistemului cardio vascular

Datele despre toxicitatea cardiovasculara indusa de FB au fost inregistrate in cazuri de

intoxicare cronica in care hrana contaminata cu material infestat cu F. verticilioides a dus la

hipertrofia ventriculara dreapta a inimii si hipertrofia arterelor pulmonare la porci. Efectele negative

ale FB asupra sistemului vascular apar inainte de aparitia edemului pulmonar si sunt dependente de

timpul de expunere. Hranirea timp de 210 zile cu o dieta contaminata cu 100 pana la 190 mg FB1/kg

de hrana a declansat hipertensiune arteriala prin atrofia ventriculara stanga si hipertrofie mediala a

arterelor pulmonare mici.

2.2.4. Efectele fumonizinelor asupra sistemului de reproductie

In prezent exista putine date pentru a sprijini concluzia conform careia consumul de FB are

efect toxic asupra dezvoltarii si reproducerii animalelor de ferma. Cu toate acestea, o preocupare

pentru efectele FB asupra dezvoltarii si reproducerii a aparut dupa observarea avorturilor la scroafele

gestante hranite cu diete contaminate cu FB. Intr-un studiu se arata de exemplu, ca un material de

cultura continand F. vericilioides administrat la trei scroafe gestante a pus in pericol fetusii in uter.

Intradevar, purceii sacrificati imediat dupa nastere prezentau edem pulmonar, patologie a ficatului,

activitate crescuta a enzimelor serice (AST, GGT, AKLP) si nivel marit al raportului sfinganina

(Sa)/sfingozina (So) in ser. Acest studiu a demonstrat de asemenea un transfer al FB1 in lapte. In

schimb, intr-un alt studiu se arata ca nu s-a detectat FB1 in laptele scroafelor care au ingerat

2 www.ibna.ro

concentratii subletale de FB1 (100 mg/kg hrana) timp de 17 zile. Un alt studiu mai recent al lui

Gbore (2009) a revelat ca hrana contaminata cu FB (1) a intarziat maturarea sexuala la purceii in

crestere si a sugerat ca expunerea la furaje contaminate cu concentratii mai mari de 5 mg FB1/kg ar

trebui evitata pentru a obtine performante reproductive optime. Datele privind alte specii de animale

(sobolan, iepure si bovine) au confirmat absenta transferului placental si nivel scazut in lapte.3

2.3. Reprezentanti din clasa fumonizinelor

2.3.1. Moniliformina

Moliniformina apare natural sub forma de sare de sodiu sau de potasiu, produsa in fungul

Fusarium moniliforme. A fost semnalata prima data in porumbul inoculat cu Fusarium proliferatum

de catre Cole si colab. (1973).4 Prezenta moniliforminei a fost semnalata si pe alte cereale din diferite

zone geografice ale lumii: grau, orez, ovaz, orz, etc.

Speciile de Fusarium ce produc moniliformina sunt numeroase: F. napiforme, F. proliferatum ,

F. concolor, F. tricinctum, etc.

La sobolani, monilinia produce aberatii cromozomale la hematocite si necroza miocardica

acuta. La pasari, determina pierderea progresiva a fortei musculare, insuficienta respiratorie, cianoza,

coma si moarte.

Aceasta micotoxina este asociata la om cu o cardiomiopatie endemica (caz semnalat in China).

2.3.2. Luteoskirina si eritroskirina

Acestea sunt toxine din grupul skirinelor si au efect hepatotoxic si cancerigen. Sunt produse de

Penicillium islandicum, P. variabile si P. rugulosum.

Sunt asociate cu boala ingalbenirii orezului, toxine ce produc moartea, mai ales la animalele de

laborator pe care s-au efectuat studii toxicologice.

Eritroskirinele sunt produse de Penicillium islandicum, sunt toxice pentru animalele de

laborator pe care au fost testate, producand leziuni hepatice.

2.3.3. Micotoxinele tremorgene

3 www.ibna.ro4

Sunt micotoxine ce induc neurotoxicoze, manifestate prin tremuraturi, la om si la animalele

superioare.

Din aceasta grupa sunt incluse citreoviridina, toxinele tremorgene derivate din triptofan,

paxilina, lolitremul, aflatremul, paspalina, paspalicina, acidul ciclopiazonic, acidul tenuazonic, etc.

2.3.3.1. Citreoviridina

Este o toxina polienica din Penicillium citreonigrum, care produce boala cardiaca beri-beri la

om. A fost izolata din orez infectat cu P. citreonigrum.

Actioneaza asupra sistemului nervos central. Produce paralizia animalelor de laborator

(soareci), urmata de convulsii si oprirea respiratiei. Inhiba ATP-aza mitocondriala. La lumina, toxina

se izomerizeaza usor in izocitreoviridina.

2.3.3.2. Toxinele derivate din triptofan

Din acest grup de micotoxine fac parte: paxilina – care a fost izolata din Penicillium paxilii,

fiind un derivat al triptofanului sau al mevalonei, precum si triptoquivalina si triptoquivalona –

tetrapeptide ciclice din triptofan care produc sindromuri neurotoxice la animale.

Triptoquilona si triptoquilina sunt produse si de Aspergillus clavatus.

2.3.3.3. Lolitremul

Este o micotoxina produsa de Acremonium lolii, ce traieste endofitic in Lolium perenne, mai

ales in Noua Zeelanda si afecteaza oile din aceasta tara. (fig.2.)

Provenirea micotoxinei cauzate de lolitrem se face prin tratarea la temperaturi ridicate a

semintelor de raigras, actiune prin care ciuperca cu dezvoltare seminala este distrusa, iar semintele

nu sunt prejudiciate sau prin cultivarea de plante pe care nu se dezvolta suse toxigene ale ciupercii.

Fig.2: Structura chimica la lolitrem B

2.3.3.4. Paspalinina

Este un indol-diterpenoid, produs de Penicillium paxilii, ca si paxilina. Ambele micotoxine

sunt apropiate de alcaloizii paspalicina si paspalina, izolati din Claviceps paspali. Acesti metaboliti

se formeaza dintr-o unitate de triptofan si cateva unitati de mevalonat.

2.3.3.5. Aflatremul

Este un compus indolic, metabolit secundar produs de Aspergillus fumigatum, care s-a dovedit

a avea actiune insecticida fata de specii de coleoptere si lepidoptere.

2.3.3.6. Roquefortina

Este produsa de Penicillium roquefortii, in cursul fermentatiei branzei care-i poarta numele, de

culoare albastra. Roquefortina este biogenetic in relatie cu oxalina, alcaloid secretat de unele tulpini

de Penicillium oxalicum.

Oxalina - contine triptofan si histidina ca unitati principale de baza, legate in cele mai diferite

moduri. In cursul aceluiasi fenomen fermentativ sunt produse o toxina (toxina PR) si doi alcaloizi

(roquefortina si isofumigaclavina).

Roquefortina are proprietati neurotoxice. A fost detectata la caini, ca urmare a consumului de

hrana mucegaita.

Toxina PR are toxicitate redusa pentru om. Se produce mai ales in conditii fermentative cu

mediul bogat in zaharoza (15%), cu pH constant (4,5), cand miceliul nu este imersat in mediu,

ramanand la suprafata acestuia.

Micotoxinele roquefortina si toxina PR sunt din punct de vedere chimic dioxipiperazine din

triptofan si histidina. Pentru acestea, limitele admise sunt de 7mg/kg.

2.3.3.7. Viridicatumtoxina

Este produsa de fungul Penicillium viridicatum. Este un pigment galben-deschis, toxic pentru

animalele de laborator, producand necroza tubilor renali si a hepatocitelor, ca si degenerarea

miocardului.

2.3.4. Acidul 3-nitropropionic

Este metabolitul secundar produs de specii de Arthrinium. De asemenea, specii de Aspergillus,

dintre care A. flavus, A. oryzae si A. tamarii produc acidul b-nitropropionic.

Produce intoxicatia asociata cu trestia de zahar alterata de micromicete, care este o intoxicatie

acuta alimentara. Aceasta maladie se manifesta mai ales la copii ca urmare a consumului de zahar

obtinut direct din materia prima, producand tulburari ale tonusului muscular, convulsii, spasme ale

muschilor plantari, coma, leziuni ale nucleilor striati.

3. TRICHOTECENELE

3.1. Descrierea trichotecenelor

Trichotecenele sunt o familie mare de micotoxine, sesquiterpene tetraciclice – ce sunt inhibitori

ai sintezei proteinelor si imunosupresori potentiali.

Clasificarea trichotecenelor cuprinde patru grupe chimice:

a) Grupa A – care are un grup functional, altul decat cetona, la C-8. Este grupa ce cuprinde

toxina T2, neosolaniol produse de speciile de Fusarium: F. tricinctum, F. equiseti, etc.

b) Grupa B – cu o functie cetona la C-8. Cuprinde deoxinivalenolul (DON), nivalenolul,

fusarenona X. Sunt produse de F. graminearum si F. culmorum.

c) Grupa C – cu trichotecene macrociclice

d) Grupa D – trichotecene cu inel macrociclic intre C-4 si C-5, cu doua legaturi esterice. Sunt

produse de micromicetele Myrothecium sp. Dintre aceste micotoxine fac parte: roridina,

satratoxina, verucarina, etc.

Sindromurile cauzate de trichotecene includ toxiinfectia alimentara aleukia, fuzariotoxicozele

si toxicozele porumbului mucegait. Porcinele si omul sunt foarte sensibile la trichotecene.

Trichotecenele sunt produse de multe ciuperci in acelasi timp, de aceea e destul de dificil de

identificat toxina cauzativa a unor astfel de maladii. Ele au fost puse in evidenta in urma unor

incidente majore (1970, in Japonia) cand prin consumul de grau si orz infestat cu Fusarium s-au

produs pagube foarte mari in efectivele de animale, iar din probele de nutreturi au fost izolate

nivalenolul si deoxinivalenolul.

3.2. Toxicitatea trichotecenelor

Inca din anul 1920, in Statele Unite ale Americii si Germania era cunoscut faptul ca cerealele

infestate cu Fusarium graminearum cauzeaza fenomene de refuz al ratiei alimentare si de voma la

porci. Desi DON este considerat unul dintre trichotecenele care determina cel mai putin toxicitate

acuta, intoxicatia cu DON se manifesta prin refuzul alimentelor, greata, varsaturi si tulburari

digestive. Efectele toxice depind de specie, parametri individuali (sex, varsta, greutate corporala etc)

precum si de timpul de expunere. Porcii sunt animalele de ferma cele mai sensibile la actiunea DON,

o doza de 12g DON/kg nutret provoaca refuzul alimentului, masculii fiind mai sensibili decat

femelele.

3.2.1. Efectul deoxinivalenolului asupra performantelor de crestere

Numeroase studii au aratat ca prezenta DON-lui in furaje altereaza performantele animalelor de

ferma (greutate, viteza de crestere si consum de hrana). Efectul negativ este cu atat mai important cu

cat concentratia de DON in hrana este mai mare. Dupa unele cercetari, acest efect se diminueaza

dupa a doua saptamana daca concetratia de DON este mai mica de 4mg DON/kg. O reducere a

consumului poate avea loc si la concentratii sub 4 mg, dar efectul se manifesta doar in prima

saptamana. Relatia intre concentratia de DON si reducerea consumului este mult mai stransa in cazul

porcilor tineri (R2=0,90) decat in cazul porcilor la ingrasat (R2=0,42).

3.2.2. Efectul deoxinivalenolului asupra reproductiei

Putine studii sunt consacrate efectelor DON asupra reproductiei. Se cunosc doar 5 studii

efectuate pe scroafe primipare in perioada de gestatie propriu zisa, unul pana la a 52- a zi de gestatie,

altul intre a 91 a zi de gestatie si fatare si ultimile trei in timpul ciclului complet de gestatie, studii in

care nu a fost constatat niciun efect pana la 6,2 mg de DON/kg de furaj in afara unui consum de

hrana scazut. Un efect similar se produce in timpul lactatiei, iar in laptele scroafelor au fost gasite

doar urme de toxina. La porci (23 kg) care au consumat timp de 7 saptamani hrana continand

aproximativ 4mg de DON/kg, examenul tubilor seminiferi la masculi sau foliculilor ovarieni la

femele nu au relevat niciun efect asupra dezvoltarii lor sexuale.

3,5 ppm de DON tinde sa reduca greutatea si lungimea fetusului de 52 de zile, se pare ca

hranirea scroafelor cu un furaj contaminat cu DON (5,7 ppm) nu a afectat efectivul si greutatea

purceilor vii la nastere, supravietuirea lor si viteza lor de crestere pana la intarcare, dar creste

numarul de purcei nascuti morti.

3.2.3. Efectul deoxinivalenolului asupra parametrilor hematologici si plasmatici

Efectele DON-lui asupra diferitilor parametri hematologici (elemente figurate, hematocrit,

hemoglobina) sau asupra nivelurilor circulante de metaboliti, hormoni sau enzime hepatice sunt

limitate. Totusi, modificari episodice ale numarului de hematii, plachete si hematocrit si o crestere a

numarului de leucocite au fost observate, la o rata de 3 mg DON/kg de furaj. Uremia si creatinina nu

sunt afectate la concentratii de DON intre 0,28 si 19 ppm. Din contra o scadere a proteinelor, a alfa si

beta-globulinei si albuminei serice au fost semnalate la doze de 3,5 ppm de DON la porci intre 21 si

101 kg. Aceste modificari ar putea fi legate de diminuarea sintezei proteice care reprezinta una din

principalele alterari metabolice provocate de DON.

3.3. Reprezentanti ai trichotecenelor

3.3.1. Cefalosporina

Este un antibiotic, produs de o tulpina de Cephalosporium acremonium, descoperit in 1945 de

Botzu.

3.3.2. Deoxinivalenoulul (DON)

Cunoscut si sub denumirea vomixina. (fig.3.) Este cea mai frecventa trichotecena la porumb,

dar exista si multe altele, biologic acitive, produse de specii de Fusarium cum sunt: nivalenolul,

toxina T2, fusarexona X.

Fig.3 – Structura chimica a vomixinei

In general, pasarile sunt mai rezistente la trichotecene decat porcinele, dar toxina T2 si DAS

sunt mai toxice pentru pasari decat pentru porcine. Ambele toxine produc leziuni orale la doze de 1

ppm si reduc ratia alimentara si sporul in greutate la doza de 4 ppm. Rumegatoarele sunt mai

rezistente la trichotecene.

Trichotecenele pot produce si toxicoza acuta. Cel mai conun simptom este scaderea in

greutate a animalelor afectate. La porcine, primul simptom al toxicozei DON consta in scaderea

consumului de furaje si reducerea sporului de greutate. Daca animalul consuma in continuare furaje

contaminate, simptomele pot fi: voma, diaree, pierderea apetitului, letargie, inflamarea si necroza

pielii, tremuraturi, afectiuni ale tesuturilor laringofarigiene, hemoragie intestinala – modificari ce duc

la moarte. Trichotecenele sunt imunosupresive, astfel ca animalele care le consuma devin mai

sensibile si la alte boli. La om, produc osteoartroza deformanta, dezvoltarea anormala a scheletului,

leucopenie, scaderea masei musculare.

In anii 1942-1947 in ex-URSS, Coreea de Nord si China s-a manifestat puternic aleukia

alimentara, toxicoza indusa de catre trichotecenele din hrana contaminata cu aceste substante.

Trichotecenele sunt produse de fungii: Fusarium graminearum, F.culmorum, F. poae, F.

avenaceum, F. tricinctum, F.equiseti. Alti fungi ce produc trichotecene sunt cele din genurile:

Cephalosporium, Trichotecium, Trichoderma, Myrothecium (roridine, verucarine), Nigrospora,

Cladosporium.

F.graminearum cu teleomorfa Gibberella zeae, producatorul major de DON cauzeaza „head

scab of wheat”.

DON este asociat cu boabele recoltate verzi si depozitate la temperaturi moderate sau

ridicate.Producerea de DON in porumbul recoltat este favorizata de umiditatea boabelor de 20% sau

mai mare si de temperaturi de 21-29ºC. Producerea de DON este inhibata numai daca boabele sunt

uscate, umiditatea fiind sub valori de 15%.

DON determina reducerea sporului in greutate si reducerea hranirii, mai ales la porcine, la

doze mai mici de 1-3 ppm. La doze peste 10 ppm se produce emeza si refuzul hranei. Doza letala

(DL50) – la sobolani este 4 mg/kg. Limitele recomandate sunt: 10 ppm la bovine si pasari, 5 ppm la

porcine si 5 ppm pentru alte animale. Revenirea la micotoxicoza cauzata de DON se produce prin

indepartarea sursei de hrana contaminata.

DON este rapid metabolizat de animale, astfel ca reziduurile din carne se acumuleaza in carne

la nivele care pot afecta numai la intamplare sanatatea umana.

3.3.3. Roridinele si verucarinele

Sunt toxine terpenoide din Myrothecium roridum si M. verrcaria ce cauzeaza

dendrochiotoxicoze la ovine, porcine si om. Amestecul de verucarina A si verucarina B este

cunoscut sub numele de glutinosin.

3.3.4. Satratoxina (sau stachibotriotoxina)

Este o micotoxina produsa de fungul Stachybotrys atra si S. alternans cu efecte citotoxice si

leucopenice, asemanatoare cu verucarinele si roridinele care apar pe paie si fan si determinand

stachiobotriotoxicoza in fermele de animale, mai ales de cabaline si la oameni. Micotoxicozele

produse de satratoxina au fost semnalate, de asemenea, in gradini zoologice, la hipopotam, bizon si

antilope. In aerul din grajduri, acest fung este foarte frecvent si poate provoca „sick building

syndrome”.

In acest grup al trichotecenelor macrociclice, intra metabolitii produsi de micromiceta

Stachybotrys chartarum – ce mai produce si spirolactane si spirolactami (aceste substante fiind

agenti imunosupresivi). S. chartarum este o ciuperca atipica ce produce o serie de simptome deosebit

de periculoase atat la animalele de laborator, la cele crescute in fermele zootehnice, dar si la om, in

special si la copii.

Astfel, toxicitatea cronica se manifesta prin tulburari la nivelul sistemului nervos central,

pierderi de memorie, dureri musculare, dureri de gat, alergii si boli respiratorii, dureri de cap,

oboseala, dureri la nivelul tractului digestiv, tulburari oculare, slabiciune si oboseala generalizata. La

animale, s-au inregistrat urmatoarele simptome: necroza si hemoragie in creier si timus, splina,

intestin, plamani, inima, ficat, rinichi, ganglioni limfatici. De asemenea, au fost semnalate fenomene

de boala si la fermierii care au consumat grane contaminate, dar si cafea sau soia.

In perioada 1950-1980 au inceput sa atraga atentia toxicozele produse la persoanele ce traiau

in cladiri umede, inundate, cu grad avansat de degradare cunoscute sub numele de sindromul

cladirilor degradate. In Canada s-au elaborat studii privind ciupercile din praful din interiorul

cladirilor si s-au descoperit prezenta a: Aspergillus alternata, Aspergillus versicolor, Cladosporium

cladosporioides, Aspergillus niger, Trichoderma viride. In aceste cazuri se recomanda ca masuri de

prevenire a aparitiei toxicozei, curatenia exemplara in cladiri, repararea si remedierea acestora pentru

a nu avea fisuri – locuri favorabile pentru instalarea si dezvoltarea fungilor toxicogenici. In anumite

cazuri, pentru a incepe o noua cladire in apropierea uneia puternic invadate de Stachybotrys

chartarum, se recomanda arderea primei cladiri, insa nu exista siguranta ca sporii vor fi distrusi in

totalitate.

Tot pentru prevenirea stachibotriozei, se recomanda pentru sanatatea publica o atentie sporita

la cunoasterea acestei boli, astfel se inhiba dezvoltarea micromicetei generatoare de astfel de maladii.

Pentru producerea toxinei caracteristice, fungul S. chartarum trebuie sa aiba umiditate ridicata in

microclimat, un substrat bogat in celuloza si cu continut redus de azot.

3.3.5. Trichotoxina A

A fost izolata din porumb castrat din Texas, puternic afectat cu Helminthosporium maydis si

cu Trichoderma viride. Trichotoxina A este o amida.

Prin injectarea micotoxinei intraperitoneal la soareci, in doze intre 18 si 24 g, animalele au

devenit letargice, ulterior survenind moartea dupa o ora pana la 3 zile (in functie de doza). Prin

administrarea orala la soareci, trichotoxina A a fost mai putin toxica.

4. Limite maxime admise Uniunea Europeana (Regulamentul european (CE) Nr 1881/2006 din 19 decembrie 2006)

a. Fumonizinele

Fumonisina Nivel maxim admis μg/kg (B1+b2)Porumb neprocesat 4000Porumb destinat consumului uman direct

1000

Cereale pentru micul dejun pe baza de porumb si snackuri pe bază de porumb

800

Produse alimentare pe baza de porumb procesat si alimente pentru copii destinate sugarilor si copiilor de vârsta mica

200

b. Trichotecenele

DON Nivel maxim admis μg/kgCereale neprocesate altele decat graul dur, ovazul si porumbul

1250

Grau dur si ovaz neprocesate 1750Porumb neprelucrat 1750Cereale destinate consumului uman direct

750

Paine (inclusiv produse de panificatie) 500

5. Detoxificarea biologica in contextul asigurarii securitatii si sigurantei

alimentare5

Metodele pentru detoxificarea produselor agricole contaminate cu micotoxine pot fi impartite

in metode fizice, chimice si biologice. 

5 www.ibna.ro

Progresele facute in domeniul biotehnologiei in ultimii ani, cat si faptul ca populatiile

microbiene pot avea capacitati catabolitice nelimitate va determina probabil in viitorul nu foarte

indepartat o modificare a acestei tendite in favoarea metodelor biologice. Spre deosebire de metodele

fizice si chimice, detoxificarea biologica este inca insuficient definita. Astfel aditivii furajeri care

leaga micotoxinele, aditivii care imbunatatesc gustul, si alte interventii nutritionale au fost grupate in

cadrul metodelor biologice de decontaminare. Chiar amestecarea cerealelor contaminate cu cereale

de buna calitate pentru a reduce concentratia de micotoxine la nivele acceptabile este considerata a fi

o metoda biologica. Dilutia cerealelor contaminate cu aflatoxine cu cereale, denumita

“decontaminare biologica criminala”, a fost folosita pe scara larga in trecut. In prezent, aceasta

practica este interzisa de Comunitatea Europeana incepand cu 1 ianuarie 1999 (Directiva Comisiei

Europene 1525/98). In conformitate cu Bhatnagar (1991), detoxificarea biologica este definita ca

degradare enzimatica sau transformare a toxinelor care conduce la aparitia unor produsi mai putin

toxici. Aceasta clasificare include micotoxinele si ficotoxinele.

Degradarea biologica a micotoxinelor in plante poate fi observata in camp si in cursul

depozitarii dupa recoltare. Desi au fost facute mari progrese in identificarea microorganismelor,

enzimelor si genelor responsabile pentru detoxificare, complexitatea sistemelor responsabile de

degradare face ca interpretarea observatiilor sa fie dificila si impiedica elucidarea mecanismelor care

stau la baza acestora. Cu toate acestea, rezultatele obtinute pot fi utilizate pentru dezvoltarea unor

proceduri de inactivare a micotoxinelor in conditiile complexe ale sistemelor agricole, productiei

vegetale si animale.

5.1. Detoxificarea micotoxinelor de catre bacterii capabile sa produca

fermentatie

Bacteriile acido-lactice (LAB) pot fi intalnite in mod normal in hrana sau sunt adaugate ca si

culturi pure la diferite produse alimentare. Ele sunt considerate ca neavand efecte negative si chiar

sunt implicate in ameliorarea sanatatii umane si animale (probiotice). LAB au un statut GRAS

(considerat a fi sigur) si se estimeaza ca 25% din dieta europeana si 60% din dieta din multe tari in

curs de dezvoltare constau din alimente fermentate. LAB sunt bine cunoscute ca si culturi starter in

fabricarea produselor lactate cum ar fi iaurtul, untul, branza. Coexistenta LAB si a fungilor este de

asemenea essentiala pentru sucesul unor aplicatii biotehnologice, ex. aluatul dospit unde raportul

LAB/drojdii este de 100:1. Traditia de a utiliza LAB in hrana combinata cu cunostiintele recente

asupra efectului pozitiv asupra sanatatii determinate de ingestia de LAB, au sugerat ca ele reprezinta

o sursa alternativa la conservantii chimici. Studii recente au aratat ca LAB pot fi implicate si in

dimunarea concentratiei de micotoxine.

Ideea de a decontamina cerealele prin fermentare a fost initiata la inceputul 1980. Insilozarea

este o tehnica traditionala pentru conservarea furajelor prin fermentare acido-lactica. Fungii din

materialul insilozat pot produce micotoxine in conditii aerobe. Oricum, micotoxinele pot fi

deasemenea degradate in cursul insilozarii.

Se pare ca diminuarea concentratiei de micotoxine provine din scaderea nutrientilor,

determinand o reducere a sintezei de micotoxine sub cea a degradarii non-enzimatice. Mai mult, ei

au emis ipoteza ca degradarea enzimatica realizata de organismele producatoare in conditii de

infometare poate deasemenea contribui la degradare. In ultima perioada s-a realizat un numar mare

de studii care au investigat rolul bacteriilor acido-lactice (LAB) in reducerea concentratiei de

micotoxine.

a. Fumonizinele

Alte studii au aratat ca LAB sunt capabile sa lege fumonizinele B1 si B2 (FB1, FB2) in

tractusul gastrointestinal putand astfel contribui la decresterea iodisponibilitatii efectelor toxice

asupra animalelor de ferma si oamenilor. Niderkorn et al. (2006) au fost primii care au examinat

interactiile in vitro intre LAB si fumonisine. Ei au evaluat abilitatea a 29 de tulpini de LAB si a trei

tulpini de Propionibacterium de a inlatura fumonisina B1 si B2 din mediul MRS acidifiat (pH 4.0).

Niderkorn si colab. a demostrat ca fumonisina B1 nu a fost inlaturata in aceeasi masura ca

fumonisina B2. Majoritatea tulpinilor au fost capabile sa inlature ambele toxine, dar au fost observate

diferente considerabile intre aceste tulpini. Tulpinile de Propionibacterium au fost mai putin eficiente

in legarea toxinei decat LAB. Eficienta legarii a fost afectata de pH, intrucat pana la pH7, LAB au

fost incapabile sa lege fumonisinele B1 si B2.6

Mokoena si colab., (2005) au testat efectul fermentatiei asupra porumbului contaminat cu

fumonisina B1 si zearalenona. Dupa 4 zile, citotoxicitatea potentiala a extractelor fermentate a fost

investigata utilizand o linie de carcinoma de esofag uman si s-a observat o descrestere semnificativa

de 67% si respective 75%. Autorii afirma ca fermentatia produsa de bacteriile acido-lactice poate

reduce semnificativ concentratia de micotoxine in porumb.

Alti autori considera ca fumonisinele sunt neafectate de procesele de fermentatie si procesare

enzimatica a alimentelor. Astfel Bothast si colab., (1992) a constatat ca fumonizina B1 rezista

procesului de fermentare al porumbului.7

6 www.ibna.ro7 www.ibna.ro

b. Trichotecenele

El-Nezami si colab., (2002c) au investigat capacitatea bacteriilor Lb. rhamnosus GG, Lb.

rhamnosus LC-705 si Propionibacterium freudenreichii ssp. shermanii JS de a lega sapte

trichotecene: deoxinivalenol (DON), 3-acetildeoxinivalenol (3-AcDON), nivalenol (NIV), fusarenon

(FX), diacetoxiscirpenol (DAS), toxina T-2 (T-2) si toxina HT-2 (TH-2). Autorii au demonstrat ca

eficienta bacteriilor acido-lactice sa inlature trichotecenele (20 ?g/ml) variaza in functie de tulpina

bacteriana si de toxina. De fapt, formele viabile sau omorate prin caldura de Lb. rhamnosus GG au

avut o eficienta mai crescuta fata de Lb. rhamnosus LC-705. Cea mai eficienta tulpina a fost capabila

sa lege patru din cele sapte toxine testate. Procentul de toxine legate a variat intre 18% si 93%. 8

Niciuna din tulpinile testate nu a fost capabila sa lege 3-AcDON. Mai mult, toxina HT-2 a fost legata

doar de celulele non-viabile de Lb. rhamnosus GG si LC-705.

Cheng si colab. (2010), au ales din 59 de tulpini probiotice, doua tulpini de Bacillus care

poseda capacitatea de a detoxifica DON. Capacitatea de detoxificare a atins nivelul maxim cand

supernatantul de cultura al acestor bacterii a fost incubat la 370C, 180 rpm timp de 12 h, rata de

detoxificare fiind de 98% si respectiv 71.4%. Aceasta rata scade odata cu cresterea temperaturii si

potentialul de detoxificare este nul la o temperatura de 1000C. Autorii afirma ca mecanismul de

detoxificare al DON este legat de unele substante termosenzitive din supernatantul acestor bacili.

Diferite tulpini de bacterii acido- lactice (LAB) sunt capabile sa lege DON, dar modul de

actiune, nu pare a fi biodegradarea, intrucat nu a fost observata prezenta niciunui derivat al toxinei,

iar indepartarea nu a fost afectata la bacteriile nonviabile. Capacitatea de legare a tulpinilor selectate

poate fi utilizata pentru a descreste biodisponibilitatea toxinelor in furajele contaminate.

Pe de alta parte, DON nu a fost modificat in cursul procesului de fermentatie si cantitatea

originala a fost regasita in bere.

5.2. Detoxificarea micotoxinelor de catre drojdii capabile sa produca fermentatie

Microorganismele predominante care produc fermentatia cerealelor sunt pe langa bacteriile

acidolactice, drojdiile, in special  Sacharomyces cerevisiae si Candida krusei.

S-a demonstrat ca unele tulpini de S. cerevisiae var. bourardii au o activitate probiotica.

Recent, s-a demonstrat ca o tulpina de S. cerevisiae izolata din produsele alimentare indigene

africane are un potential probiotic promitator. In plus, drojdiile au fost administrate animalelor de

8

sute de ani, iar produsele comerciale pe baza de drojdii sunt produse la scara comerciala pentru

nutritia animala. Drojdiile au un potential imens de a fi utilizate in reducerea efectelor micotoxinelor

in alimentele pe baza de cereale si in furajele destinate animalelor. Intr-un workshop FAO/WHO

realizat in domeniul fermentatiei a fost subliniata necesitatea obtinerii de date stiintifice pe diferite

aspecte ale fermentatiei alimentelor, incluzand legarea toxinelor.

a. Fumonizinele

Exista cateva studii asupra efectului fermentatiei berii si vinului asupra concentratiei de

fumonisine. Scott si Lawrence (1995) au analizat 41 de beri canadiene pentru continutul in

fumonisina. Majoritatea probelor au continut cantitati foarte mici de fumonisina, doar patru probe au

continut mai mult de 2 ng/ ml de fumonizina B1 si 7,6 ng/ mL fumonizina B2. Prezenta

fumonizinelor in berea spaniola a fost analizata de Torres si colab. (1995). Fumonizina a fost

detectata in 43.8% din probele analizate la concentratii mici (4.76 ng/mL) care este evaluata ca

nefiind toxica.

Intr-un alt experiment, Scott si colab. (1995) au studiat rolul fermentatiei asupra continutului

de fumonizina B1 si B2. Dupa 8 zile de fermentatie, tulpinile de Saccharomyces utilizate, au

determinat o scadere de 28% si 17% pentru fumonizina B1, respectiv fumonisina B2. Manan-

oligozaharidele derivate din celulele de S. cerevisiae au demonstrat o mare capacitate de legare a

fumonisinei B1.

b. Trichotecenele

Manan-oligozaharidele derivate din celulele de S. cerevisiae au demonstrat o mica capacitate

de legare a deoxinivalenolului. S-a demostrat ulterior ca glucomananul esterificat ofera protectie

puilor expusi la ochratoxina si toxina T-2, pe langa protectia oferita fata de aflatoxina si reduce

efectele toxice ale fusariotoxinelor la cabaline.

Efectele potentiale ale fermentarii etanolice realizate de catre drojdii asura fusariotoxinelor au

fost studiate de Flesch si Voight-Scheuerman (1994) care au studiat efectul fermentatiei alcoolice a

mustului asupra concentratiei de trichotecene. Au fost identificati derivati care nu au continut grupul

epoxid, sugerand prezenta unei epihidroxilaze de drojdie. A fost de asemenea sugerat faptul ca

drojdia produce probabil ligaze si de asemenea keto-enol tautomeraza. Ulterior a fost stabilit faptul

ca o cantitate semnificativa de micotoxine (aproximativ 20%) a fost preluata de drojdie. Intrucat

inelul 12, 13-epoxid al acestor compusi este responsabil de toxicitatea lor, o de-epoxidare produsa de

enzime specifice (de-epoxidaze) este responsabila pentru pierderea semnificativa a toxicitatii.

6. Metode moderne de analiza si control al continutului de fungi si

micotoxine din produsele alimentare

Procedura tipica de determinare a micotoxinelor in probe solide:

Esantionare

Proba de laborator

Macinare/omogenizare

Extractie

Filtrare

Pipetare

Incubare

Spalare

Detectie/determinare

6.1. ELISA

Este o metoda imunoenzimatica de determinare a micotoxinelor.

Principiul metodei ELISA se bazează pe reacţia antigen - anticorp.

Godeurile de microtitrare sunt acoperite cu anticorpi captura directionati impotriva

anticorpilor anti-micotoxina. In fiecare godeu se adauga conjugatul enzimatic si anticorpii anti-

micotoxina.

Micotoxina libera si conjugatul enzimatic concureaza pentru siturile de legare ale anticorpilor

de acoperire ale godeurilor (metoda imunoenzimatica competitiva). Conjugatul enzimatic nelegat

este indepartat in faza de spalare. •Se adauga substratul/cromogen, observandu-se virarea culorii de

la rosu la albastru. Adaugarea solutiei de stopare a reactiei determina modificarea culorii albastre in

galben.

Citirea probelor se realizează la 450 nm. Absorbanţa este invers proporţionala cu concentratia

micotoxinei din proba.

a. Avantaje:

Sensibilitate ridicata

Analiza simultana a unui nr mare de probe

Etapa de preparare a probei eeste simpla

Nu necesita specialisti

Folosita pentru etapa de screening

b. Dezavantaje:

Usurinta in contaminarea probelor

Rezultate fals pozitive/negative

Sunt necesare analize de confirmare (HPLC).

6.2. Cromatografie lichida de inalta performanta – HPLC

Este o metoda de referinta si poate realiza cuantificarea compusului de analizat aflat

in cantitati foarte mici (ng).

Ansamblul cromatografic HPLC este un sistem compus dintr-un modul de separare si

unul de detectie HPLC separa un amestec de compusi prezenți într-un extract dintr-o

probă prin afinitatea relativa a acestora pentru o coloana stationara si un solvent

mobil.

Compușii eluati din coloană trec printr-un detector (fluorescenta sau ultraviolete), iar

detectorul determina cantitatea compusilor specifici prezenti in proba analizata.

a. Avantaje:

o Sensibilitate ridicata

o Selectivitate ridicata

o Repetabilitate ridicata

o Analiza rapida

b. Dezavantaje:

o Costisitor

o Necesita specialisti

6.3. Alte metode conventionale:

Cromatografie in strat subtire (TLC)

Cromatografie de gaze (GC)

Imunocromatografie cu flux lateral

Cromatografie de gaze cuplta cu spectrofotometru de masa (GC - MS)

6.4. Metode rapide de screening:

Teste de imunoabsorbtie enzimatica (ELISAs) – test de culoare

Teste Dipstick

6.5. Modalitati de prevenire a contaminarii cu micotoxine

Cultivarea cerealelor si a celorlalte plante tolerante la infestatia fungica

Inhibarea cresterii si dezvoltarii mucegaiurilor

Metodele de recoltare, stocare si procesare pot fi instrumentele de prevenire a cresterii si

dezvoltarii mucegaiurilor.

Controlul infestatiei cu micotoxine înainte de recoltarea cerealelor implica practici

agronomice ce reduc acumularea micotoxinelor pe camp. Acestea includ: irigatii

corespunzatoare, utilizarea hibrizilor rezistenti sau adaptati, cultivarea corespunzatoare si

fertilizarea. Prevenirii formarii acestora.9

7. CONCLUZII

9 www.innofoodsee.eu

Fumonizinele si trichotecenele fac parte din clasa micotoxinelor.

Micotoxinele sunt produsi secundari de metabolism elaborati de fungi filamentosi toxigeni

printr-o serie de reactii catalizate de enzime in conditii specifice:

capacitatea genetica

substratul

umiditatea

pH-ul substratului

temperatura

aeratia

luminozitatea

microorganismele concurente

perioda de timp de la contaminare, etc

Micotoxinele se gasesc în sporii si talul micetilor sau ca produsi de secretie ai acestora în

ubstraturile unde se dezvolta. Exista cca 300 – 400 micotoxine ce apartin la 24 de grupe chimice de

toxine care pot aparea in conditii diferite in productiile agricole si in diferitele alimente obtinute din

acestea

Cele trei genuri de fungi producatori de micotoxine, importante din punct de vedere economic,

sunt Aspergillus, Penicillium si Fusarium.

Deoxinivalenol (DON sau vomitoxina) – provine de la fungul Fusarium graminearum – si

alte specii de Fusarium. Face parte din clasa trichotenelor.

DON este cel mai cunoscut si frecvent contaminant al cerealelor si produselor cerealiere.

Prezenta in cereale si furaje reprezinta mai mult de 90% din totalul probelor si este un indicator

potential al contaminarii cu alte micotoxine.

Acesta a fost detectat in hrisca, floricele de porumb, sorg, triticale, si alte produse alimentare,

inclusiv faina, paine, cereale pentru micul dejun, fidea, alimente pentru sugari.

La animale, DON afecteaza sistemul imun si modifica multi parametri sanguini, in plus este un

important iritant gastrointestinal. Nu exista indicii in privinta unor proprietati carcinogene sau

mutagene.

In concentratii mici in hrana, DON reduce cresterea, consumul de hrana, în timp ce dozele

acute induc varsaturi (emeza).

Efectele toxice majore produse de DON la mamifere produc: dermatonecroza, gastroenterita,

refuzul hranei, coagulopatie si imunosupresie.

DON nu constituie o amenintare importanta pentru sanatatea consumatorilor. Efecte: diaree,

dureri abdominale, dureri de cap, ameteli, febra, greata, varsaturi.

Fumonisinele au fost izolate din speciile Fusarium: F. moniliforme sheldon (veticillioides), F.

proliferatum, F. nopiforme si F. Mygamar

Speciile Fusarium ataca mai ales porumbul, graul, orzul si orezul

Fumonizine cu efect toxic asupra organismului uman sunt urmatoarele: FB1, FB2, FB3 si FB4

Fumonizina B1 induce cancerul primar (carcinom esofagian - Africa de Sud – regiunea

Transkei si China) la om, iar la animalele domestice cauzeaza diferite boli specifice acestora (edem

pulmonar la porcine, encefalomalacie la cabaline).

Edemul pulmonar la suine apare la concentraţii mari (175 ppm). Nivelurile de sub 12 ppm

induc disfuncţii hepatice.

BIBLIOGRAFIE / WEBOGRAFIE

1. Sesan Tatiana Eugenia, Tanaase Catalin, Fungi cu importanta in

agrucultura, medicina si patrimoniu, Editura Universitatii din Bucuresti,

2009, Bucuresti

2. www.ibna.ro

3. www. innofoodsee.eu