UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARAFACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DE ADMINISTRARE A AFACERILORMASTERATUL ADMINISTRARE FISCALA

CIPRU PARADIS FISCAL

1

Student:Cerbu Ioneta Florica

2011

INTRODUCERE

Globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional şi rafinarea strategiilor financiare au creat un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor fiscale, care, datorită legislaţiei super-liberale şi regimului de impunere fiscală foarte indulgent, aduc, pe de o parte, o serie de avantaje ţărilor de amplasare a acestora. Paradisurile fiscale reprezintă, pe de alta parte, o problema continuă, prin faptul că afectează negativ incasările bugetare ale ţărilor cu fiscalitate mai ridicată şi implicit, conduc la creşterea evaziunii fiscale, in special a celei legale, la ieşirea licita şi ilicita a capitalurilor, provocand, astfel, instabilitatea financiară, precum şi prin eludarea controlului financiar, crizele financiare.

Scopul lucrării constă în cercetarea caracterului dual al paradisurilor fiscale în vederea determinarii posibilitătilor de utilizare a avantajelor acestora precum şi în determinarea criiteriilor prin care Cipru este privit ca un paradis fiscal.

O atenţie deosebită s-a acordat Republicii Ciprului, dorindu-se a se demonstra ca aceasta este un paradis fiscal de mari dimensiuni care ofera investitorilor numeroase avantaje fiscale. Am prezentat aspecte teoretice privind paradisurile fiscale, noţiunii generale despre Cipru cum ar fi: aşezarea geografică, populaţia, aspecte economice, istorice şi politice precum şi avantajele taxaţiei în Cipru.

Cipru este a treia insulă ca mărime din Marea Mediterană după Sicilia și Sardinia. Este localizată în estul Mării Mediterane în sudul Turciei.

Cipru are un regim de impozitare foarte favorabil. Intrarea în Uniunea Europeană la data de 1 mai 2004 a făcut ca Republica Cipru să devină şi mai atractivă pentru societăţile multinaţionale, care folosesc din ce în ce mai mult Republica Cipru ca bază a activităţilor lor internaţionale în domeniul comercial, financiar şi de investiţii.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND PARADISURILE FISCALE ŞI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA ECONOMIILOR MODERNE

Abordări conceptuale privind paradisurile fiscale

Globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional şi rafinarea strategiilor financiare au creat un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor fiscale. Paradisurile fiscale atrag un volum mare de investiţii, iar pe de alta parte, existenţa acestora contribuie la ieşiri masive de capital din ţarile cu nivelul înalt al fiscalităţii, în scopul diminuării poverii fiscale ridicate, ceea ce contribuie la evaziunea fiscala în ţara respectiva.

Având in vedere răspândirea larga a paradisurilor fiscale, precum şi necesitatea

2

minimizării efectelor negative ale acestora asupra economiei naţionale (respectiv, fenomenul de evaziune fiscala), se impune, în primul rând, studierea mai profunda a conţinutului paradisurilor fiscale, în sine.

Încercările de a definitiva un paradis fiscal sunt evidenţiate: in dicţionarele economice şi explicative; la nivelul unor cercetători; la centrele de excelenta, pe plan naţional si internaţional; in studiile organismelor financiare internaţional;

Cercetarea acestor surse au permis sa constatam ca: interpretarea termenului „paradis fiscal"este diferita; termenii „paradis fiscal" şi „offshore" sunt apropiaţi, dar nu sunt sinonimi; în calitate de sinonim al noţiunii „paradis fiscal", des se utilizează si noţiuni ca:

„offshore", „zona offshore", „jurisdicţie fiscala offshore", „centru financiar offshore" etc.Neclaritatea fenomenului, la nivel de definiţii, necesita, aprofundarea cercetărilor in

aceasta privinţa.Noţiunea „paradis fiscal" este destul de imprecisa, deoarece nu exista criterii unanim

acceptate de specialist in domeniu pentru a determina toate elementele importante care stau la baza existentei paradisurilor fiscale. Lipseşte definiţia de paradis fiscal atât la nivelul legislativ naţional, cat si la nivelul legislativ internaţional.

Paradis fiscal înseamnă, in traducere libera, port fiscal, astfel, fiind desemnate acele unitati teritorial-administrative care asigura condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului. Termenul propriu-zis de paradis fiscal este preluat din limba engleza, respectiv, „tax heaven", care presupune refugiu, port fiscal. Omul de afaceri este comparat cu un navigator, care isi căuta refugiul. El străbate marea legislaţiilor fiscale si furtunile sale, care prezuma controalele si taxele asupra semnelor exterioare ale bogatiei, ajungând apoi in paradisul fiscal, care este portul.

Din analiza dicţionarelor privind aceasta noţiune, se constata următoarele:1. Ȋn dicţionarul englez-roman, „paradis fiscal" se interpretează ca „tara sau zona, in care

impozitul pe venit este redus; paradis financiar".2. Ȋn dicţionarul economic si financiar, "paradis fiscal" se interpretează ca "tara care

practica impozite de nivel redus, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, tara care încurajează, prin politica sa fiscala, exercitarea, pe teritoriul ei, a anumitor activitati economice specifice .

3. Ȋn dicţionarul „Economic and financial-banking english-romanian dictionary", editat in Republica Moldova, autorii acestuia interpretează ca paradis fiscal, „tara cu impozite scăzute/reduse/joase" .Analiza interpretărilor paradisului fiscal, propuse la nivelul dicţionarelor, arata ca

fenomenul se interpretează in mod diferit, astfel: in unele dicţionare, „paradis fiscal", este tara cu impozitele reduse, in alte dicţionare, „paradis fiscal", este tara sau zona in care impozitul pe venit este redus. Abordările diferite privind explicaţia noţiunii „paradis fiscal" necesita precizarea si aprofundarea poziţiei autorului privind acest fenomen.

OECD defineşte paradisul fiscal ca fiind o jurisdicţie in cadrul căreia se poate evita plătirea impozitelor, care, de altfel, ar fi plătite in tari cu un nivel relativ ridicat de impozitare.

OCDE identifica următoarele caracteristici ale paradisurilor fiscale: taxe foarte scăzute sau taxe zero pentru veniturile nerezidenţilor; confidenţialitate in ceea ce priveşte beneficiarii companiilor, trusturilor si a conturilor

3

bancare; atragerea de societati paravan cu activitate fictiva; lipsa schimbului de informaţii eficient, pe probleme fiscale, cu alte tari si jurisdicţii.

Mai precisa este definiţia paradisului fiscal, care aparţine cercetătorului Roger Brunet. Cercetătorul constata ca se numeşte paradis fiscal, un teritoriu in care persoanele fizice sau companiile, au impresia ca sunt mai puţin impuse decât altundeva. Alţi autori considera ca paradisul fiscal „reprezintă statul sau teritoriul in care o persoana fizica sau juridica se bucura de un sistem fiscal privilegiat, fie pentru ca nu plăteşte impozite, fie pentru ca impozitul se determina in cote mai mici decât in tara de origine". Grupul de cercetători romani: C. Bisa, I. Costea, B. Dancau, caută sa extindă cadrul definitoriu al paradisului fiscal. Pentru ei, paradisul fiscal „reprezintă teritorii care oferă o suita de avantaje fiscale companiilor offshore înregistrate in jurisdicţiile respective".

Paradisurile fiscale sunt, uneori, descrise ca fiind „state offshore", expresie care poate crea falsa impresie ca paradisurile fiscale sunt numai state insulare, ceea ce nu corespunde realităţii. In condiţiile actuale, fenomenul s-a răspândit nu numai la statele insulare, dar si la o mulţime statelor neinsulare. De aici, concluzionam ca noţiunea de „paradis fiscal" in comparaţie cu noţiunea „offshore" este mai vasta, si, respectiv, ierarhic superioara noţiunii „offshore", care, logic, este aplicabila numai statelor insulare.

Pentru a defini corect si in totalitate paradisul fiscal, este necesar sa se ia in consideraţie nu numai aspectul teritorial, dar si alte aspecte importante, care trebuie întrunite de un paradis fiscal.

Astfel, este important de subliniat ca, in afara de fiscalitate redusa, paradisul fiscal se caracterizează: prin birocraţie scăzuta, anonimat, protecţia patrimoniului, protecţia informaţiilor bancare si comerciale, o infrastructura bine dezvoltata. Din acest punct de vedere, putem sa constatam ca Cipru este inclus in categoria tarilor paradisurilor fiscale.

Caracteristicile predominante ale paradisurile fiscale sunt :

Majoritatea paradisurilor fiscale sunt state mici, recent independente, sau teritorii autonome cu o populaţie redusa (Andorra, Liechtenstein, Malta, Monaco, San Marino, Vatican);

Paradisurile fiscale oferă avantajele fiscale, comparativ cu alte entitati juridice, sau persoane fizice care isi au rezidenta pe teritoriul acestora, in scopul atragerii de capital si stimulării apariţiilor de activitati necesare asigurării echilibrului economic si social (Irlanda);

Paradisurile fiscale protejează prin lege operaţiunile financiare sau comerciale realizate de persoane fizice sau juridice (Elveţia, Liechtenstein, Panama);

In majoritatea paradisurilor fiscale, exista secretul bancar (Elveţia, Bahamas Singapore);

Ȋn paradisurile fiscale, lipseşte controlul asupra monedei; Paradisurile fiscale isi adaptează permanent legislaţia fiscala in concordanta cu

evoluţia acesteia pe plan internaţional (Hong Kong).Concluzionam că, din totalitatea caracteristicilor aferente paradisurilor fiscale, rolul

cel mai important ii revine fiscalităţii reduse. Aceasta concluzie determina completarea definiţiei de paradis fiscal, astfel: paradis fiscal poate fi numita tara, sau orice teritoriu din interiorul unui stat, in care se aplica o alta legislaţie fiscala, mult mai permisiva decât in restul teritoriului statului respectiv sau din afara acestuia, secretul asupra tranzacţiilor comerciale si bancare, secretul in ceea ce priveşte acţionarii companiilor, protecţia patrimoniului etc.

Din opiniile mai sus analizate, rezulta clar ca definirea paradisului fiscal este destul de dificila, dar unii autori considera că există, atâtea definiţii cate paradisuri fiscale sunt".

4

Ȋn mediul cercetătorilor, circula o afirmaţie eronata, potrivit căreia paradisul fiscal reprezintă un instrument de frauda fiscala. Aceasta afirmaţie se bazează pe faptul ca frauda fiscala este sancţionata pecuniar si penal, in timp ce contribuabilii, care utilizează legal avantajele oferite de aceste entitati teritoriale, nu sunt sancţionaţi. Aceasta afirmaţie contrazice opinia OCDE, care publica listele „albe", „gri" si „negre" ale tarilor paradisuri fiscale. Lista tarilor considerate paradisuri fiscale de catre OCDE, repartizate pe continente, este prezentata in tabelul 1.

Tabelul 1. Repartizarea pe glob a tarilor si teritoriilor paradisuri fiscale

America si Caraibe Anguilla, Antigua si Barbuda, Aruba, Bahamas, Barbados, Belize, Bermude, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Costa Rica, Republica Dominicana, Grenada, Montserrat, Antilele Olandeze, New York, Panama, Saint Lucia, St Kitts & Nevis, Saint Vincent& Grenadines, Insulele Turks §i Caicos, Uruguay, US Virgin Islands

Africa Liberia, Mauritius, Melilla, Seychelles, Sao Tome e Principe, Somalia, Africa de Sud

Europa Insulele Aland, Alderney, Andorra, Belgium, Campione d'Italia, London, Cipru, Gibraltar, Guernsey, Hungary, Islanda, Irlanda (Dublin), Ingusetia, Insula Man, Jersey, Liechtenstein, Luxembourg, Madeira, Malta, Monaco, Netherlands, Insula Sark, Elvetia, Trieste,Turkish Republic of Northern Cyprus

Asia si Oriental Mijlociu

Bahrain, Dubai, Hong Kong, Labuan, Liban, Macau, Singapore, Tel Aviv, Taipei

Oceanul Indian si Pacific

Insulele Cook, Maldive, Insulele Mariane, Insulele Marshall, Nauru, Niue, Samoa, Tonga, Vanuatu

Problema paradisurilor fiscale, „găuri negre in privinţa finanţelor", a fost readusa in discuţie in noiembrie 2008, in perioada cea mai grava a crizei financiare, la o reuniune a 17 tari organizata la Paris, la iniţiativa Germaniei si Franţei. Statele participante au cerut OCDE sa reactualizeze, pana la mijlocul anului 2009, lista neagra a paradisurilor fiscale, la care Berlinul cerea adăugarea Elveţiei. Temându-se sa nu figureze pe lista reactualizata, Belgia, Austria, Luxemburg, Elveţia, Liechtenstein, dar si Andorra, au anunţat, in ultimul moment, o modificare a legislaţiilor naţionale privind secretul bancar.

Aprofundand definiţia, a paradisului fiscal, dezvoltam ideea ca este mai corect a susţine ca paradisul fiscal constituie un mijloc, un instrument prin care se realizează evaziunea fiscala internaţionala, de câtre contribuabilii aflaţi in căutarea unui tratament fiscal mai avantajos, si nu, in mod obligatoriu, un instrument al fraudelor fiscale, ceea ce consideram ca este exagerat.

Cercetarea conceptuala a paradisurilor fiscale nu este completa fara precizarea noţiunilor afiliate paradisurilor fiscale: „centru financiar offshore", Jurisdicţie fiscala", „zona offshore", „companie offshore" etc.

Autorii romani, C. Bisa, I. Costea, B. Dancau echivalează termenul „paradis fiscal" cu termenul „centru financiar offshore". Ei considera ca termenul „paradis fiscal s-a transformat in mult mai pretenţiosul centru financiar offshore". Pentru ei, paradis fiscal este sinonim cu „centru financiar offshore", tocmai pentru faptul ca paradisurile fiscale intenţionează sa se prezinte ca veritabile centre financiare profesioniste, iar prin termenul „centru financiar", se poate înţelege si locul in care societăţile comerciale isi au numai sediul fiscal, activitatea desfasurandu-se cu totul in alta parte. După cum afirma experţii OCDE, este important sa se sublinieze faptul ca foarte puţin din crearea de valoare in industria financiara are loc in

5

paradisuri fiscale clasice, aceasta având loc, in mare parte, in marile centre financiare, cum ar fi Londra, New York si Frankfurt. Având in vedere cerinţele prevăzute de pieţele financiare internaţionale pentru mărimea, locaţia, nivelul de educate, infrastructura generala si expertiza, cele mai multe dintre paradisurile fiscale clasice nu au capacitatea de a oferi consultanta financiara.

Acest aspect reprezintă diferenţa dintre paradisurile fiscale si centrele financiare offshore.

Multe din jurisdicţiile considerate paradisuri fiscale impozitează doar anumite categorii de venituri, iar impozitele practicate sunt foarte reduse, comparativ cu tarile de origine ale celor, care folosesc companiile din paradisurile fiscale.

Este necesar de evidenţiat ca cele mai multe din tarile considerate paradisuri fiscale asigura protecţia informaţiilor bancare si comerciale, ele refuzând sa spargă zidurile din jurul secretului bancar, chiar si atunci când este vorba de comiterea unei grave incalcari a legilor unei tari.

Aceste paradisuri fiscale oferă reguli restrictive de secret sau confidenţialitate persoanelor care fac tranzacţii, îndeosebi cu băncile, fiind prevăzute sancţiuni penale pentru incalcarea secretului bancar.

Ȋn economia unui paradis fiscal, in comparaţie cu economia unei tari, care este considerata ca nefiind paradis fiscal (onshore), activitatea bancara tinde sa joace un rol mult mai important. Cele mai multe paradisuri fiscale dezvolta o politica de promovare a activităţilor bancare externe, făcând diferenţe de regim juridic intre acestea si cele ale locuitorilor autohtoni.

Paradisurile fiscale prospera si in urma activităţilor care generează venituri sub forma onorariilor si obţin câştiguri din închirierea imobilelor, din angajarea personalului autohton, din stimularea turismului.

Paradisurile fiscale au fost printre primele care au beneficiat de dezvoltarea globala, atrăgând atât in trecut, cat si in prezent, valori disproporţionate din volumul investiţiilor străine directe la nivel mondial. Firmele multinaţionale au devenit intre timp planificatori de taxe mult mai duri, aceasta evoluţie contribuind la folosirea filialelor din paradisurile fiscale si prin urmare, la dezvoltarea economiei acestor tari.

Tarile in curs de dezvoltare, precum si tarile dezvoltate, dar cu venituri mici, s-au străduit sa devina adevărate paradisuri fiscale pentru investitori. In acest sens, cel mai reprezentativ exemplu îl constituie Irlanda. Aceasta tara a fost multa vreme o tara cu venituri mici, in comparaţie cu standardele vest-europene. In prezent, prin masurile economice si fiscale practicate, Irlanda are unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din Europa, precum si o rata a impozitului pe profit foarte mica, menita sa atragă investiţii străine de succes, exemplu fiind faptul ca jumătate din manufacturile irlandeze aparţin unor firme cu capital străin.

Expansiunea enorma a activităţii economice globale a avut menirea de a contribui, in mod simţitor, la dezvoltarea economiilor paradisurilor fiscale, întrucât avântul mondial al investiţiilor străine directe a mărit simţitor cererea de operaţiuni in tarile de acest tip, cu scopul evitării/diminuării taxelor. Majoritatea tarilor, percep impozite prin reţinere la sursa. Impunerea se face asupra veniturilor acumulate pe/sau din teritoriul tarii respective de către străini si sunt taxate la sursa înaintea repatrierii.

Existenta tratatelor de evitare a dublei impuneri oferă posibilitatea reducerii sau, in unele cazuri, a eliminării reţinerii la sursa (reţinerea impozitului in locul de producere a venitului). De exemplu, o investiţie in Europa de Est beneficiază de avantajele tratatelor de evitare a dublei impuneri semnate cu tara de destinaţie, daca este făcuta printr-o companie offshore. Daca, in tara intermediar, exista facilitaţi fiscale, atunci rezultatul consta in evitarea reţinerii la sursa, precum si evitarea impunerii dividendelor la repatrierea lor. Un foarte bun

6

exemplu de o astfel de tara intermediar este Cipru, care are o reţea de tratate de evitare a dublei impuneri cu 43 de tari. Alte exemple de jurisdicţii potrivite pentru înmatricularea de companii tip holding sunt Marea Britanie, Danemarca, Liechtenstein, Luxemburg si Olanda, unul din considerente fiind acela ca aceste tari au încheiate tratate de evitare a dublei impuneri cu un număr considerabil de tari, precum si faptul ca duc o politica fiscala care încurajează înfiinţarea companiilor tip holding.

Ȋn contradicţie cu faptul ca unele tari înregistrează succese economice datorate unor combinaţii extinse de factori (in special, ai celor de producţie), paradisurile fiscale isi bazează dezvoltarea pe explozia investiţiilor străine directe gratie creşterii nivelului fiscalităţii mondiale.

Fluxurile de investiţii de portofoliu au devenit din ce in ce mai receptive. FMI menţionează ca, in contextul liberalizării contului de capital si al creşterii încrederii in bursa de valori, fondurile ce pot fi investite au devenit mai „receptive" la oportunităţile si riscurile unui grup mai mare de regiuni si tari. Unele tari au eliminat impunerea anumitor fluxuri de investiţii financiare.

Ȋn funcţie de volumul de tranzacţii derulate pe teritoriul paradisurilor fiscale acestea se pot clasifica in: paradisuri principale si paradisuri secundare.

Paradisurile fiscale principale si secundare:

tari care nu aplica niciun fel de impuneri asupra veniturilor (Bahamas, Bahrein, Bermude, Insulele Cayman, Nauru, Saint Vicent, Turks si Caicos, Vanuatu, Monaco);

tari in care impozitul este stabilit pe o baza teritoriala, neimpunerea veniturilor realizate in afara teritoriului (Costa Rica, Hong Kong, Liberia, Filipine, Marea Britanie);

tari care oferă tratamente speciale companiilor holding, companiilor offshore (Luxemburg, Singapore);

tari in care sunt scutite de taxe companiile care produc pentru export ( Irlanda); tari in care impozitul pe venit sau beneficiu este redus ( Cipru, Insulele Virgine

Britanice, Liechtenstein, Elvetia, Jersey, Insula Man, Irlanda); tari in care sunt oferite avantaje fiscale companiilor de afaceri internaţionale

(Liechtenstein, Elvetia, Olanda, Antigua, Barbados, Jamaica); tari care oferă avantaje fiscale specifice societarilor bancare sau altor instituţii

financiare cu activitati offshore (Elvetia).Foarte mulţi specialist asociază termenii „paradis fiscal si companie offshore", cu

activitati imorale, ilegale. Asupra afacerilor, care se desfasoara in astfel de zone, planează suspiciuni, fiind considerate dubioase. Majoritatea guvernelor, mai ales ministerele de finanţe din tarile dezvoltate, susţin o asemenea teorie, datorita incapacităţii acestora de a controla activităţile companiilor offshore.

Ȋn anul 2001, miniştrii de finanţe ai celor mai dezvoltate tari din lume au luat o decizie care a schimbat radical geografia economica a planetei. Paradisurile fiscale au primit un vot de blam. Atâta timp cat banii circula liber prin lume, fara niciun control si fara nicio întrebare din partea autoritarilor, diminuarea si combaterea evaziunii fiscale vor ramane doar o noţiune pur teoretica. Ori, exact acest lucru se întâmpla in aceste paradisuri fiscale. După unele estimări, aproximativ 60% din depozitele in valuta mondiale sunt înmagazinate in băncile offshore, iar 35% din valoarea comerţului mondial de bunuri si servicii trec prin paradisurile fiscale.

Ȋn diversele discuţii privind combaterea terorismului internaţional, dintre miniştrii de finanţe ai tarilor dezvoltate, s-a înaintat ideea de reducere sau chiar desfiinţare a paradisurilor fiscale. Dar, dincolo de raţiunile strategice, care stau la baza planului miniştrilor de finanţe ai

7

tarilor dezvoltate, se ridica problema implicaţiilor economice. Ca exemplu, doar insula Cipru, cu o fiscalitate lejera si confidenţialitate asigurata in ceea ce priveşte tranzacţiile financiare, adăposteşte 30.000 de companii offshore, astfel ca trei sferturi din PIB-ul tarii este dat de servicii, in mare parte, bancare, desfăşurate de filialele offshore ale unor bănci internaţionale sau ale companiilor de avocatura. De asemenea, Singapore sau Bahamas asigura clienţilor un grad maxim de confidenţialitate si anonimat pentru firmele înregistrate acolo. Pentru astfel de tari, o scoatere la lumina a operaţiunilor financiare ar însemna, intr-un fel, prăbuşire economica. Totuşi, aplicarea acestui plan de lupta ar putea restructura din temelii lumea financiara si comerţul internaţional, iar consecinţele pot fi dure, nu numai pentru tarile vizate, dar si pentru cele care susţin planul, fiindcă o mare parte din propriile companii lucrează tocmai prin paradisuri fiscale. Aceasta nu înseamnă nici pe departe, ca orice operaţiune desfăşurata in paradisurile fiscale, ocoleşte legea. Practica infiintarii companiilor offshore a depăşit orice imaginaţie. Analiştii spun ca circa 70% din masa monetara mondiala este rulata la umbra paradisurilor fiscale.

De cele mai multe ori, pentru firma înregistrata in paradisul fiscal lucrează un avocat, care deserveşte mai mulţi clienţi, fiecare dintre ei cu sedii in cutii poştale. Este uşor de inteles, in acest context, de ce zonele offshore sunt atât de căutate, de câtre oamenii de afaceri dornici sa-si reducă impozitele sau de către mafioţii dornici sa-si finanţeze operaţiunile ilegale, departe de controlul autoritatilor.

Totuşi, companiile create in paradisuri fiscale constituie, de multe, ori o modalitate legala de investiţii. Avantajele creării unui asemenea vehicul investiţional ţin, in primul rând, de fiscalitate. Dintre cele mai cunoscute teritorii, care adăpostesc companii sau corporaţii offshore, sunt:

1. Delaware, care este un stat american si care dispune de un statut fiscal derogatoriu inca de la începutul secolului al XX-lea. 200 dintre principalele întreprinderi americane isi au sediul in acest stat si cel puţin o filiala in alt stat din teritoriul SUA. Aceste firme reprezintă 43% din societăţile cotate la Bursa din New York. Acest stat este considerat punctul ideal de plecare pentru a cuceri piaţa americana. Avantajele pe care le prezintă acest stat sunt:

avantaje juridice: supleţea codului societarilor, facilitează si simplifica constituirea si modificarea statutului unei societati. Jurisprudenţa abundenta, oferă o securitate juridica mult superioara altor state ale SUA si capacitatea de adaptare la dreptul statului, in funcţie de evoluţia nevoilor întreprinderilor;

avantaje fiscale: beneficiul nu este impozitat, obligaţia de a tine contabilitate se refera numai la nevoia întreprinderii in legătura cu aceasta fara ca cineva din partea statului sa solicite o evidenta contabila. Totuşi, in fiecare an, întreprinderile trebuie sa achite Statului Delaware o taxa in cuantum de cel mult 2000 de dolari. Operaţiunilor comerciale, care sunt generate in Statul Delaware, li se oferă o flexibilitate si o protecţie fiscala importanta In raport cu cele ale societarilor comerciale înmatriculate in oricare alt stat nord-american.

2. Insulele Cayman. Potrivit opiniilor unor specialişti, principalele bănci din lume (inclusiv cele europene) au cel puţin filiale in aceste insule. Teritoriul este plasat sub tutela Coroanei Britanice, el fiind al cincilea teritoriu financiar din lume după Tokyo, New York, Londra si Hong Kong. Fondurile mutuale ale tarilor industriale găsesc in Insulele Cayman un refugiu uşor.

3. Insulele Virgine. Acest teritoriu găzduieşte cel mai mare număr de societati de tip „cochilie" din lume. Numărul companiilor offshore a crescut considerabil in ultimii ani, de la 30.000, la mijlocul anilor 90, la 400.000 in prezent.

8

4. Insulele Bermude sunt considerate „laboratorul mondial" al companiilor de asigurări si reasigurări, capitalurile care existau in jurul anilor 90 s-au dublat pana astăzi.

5. Luxemburg si Elveţia sunt doua tari europene cu o reputaţie istorica in privinţa „ospitalităţii fiscale", activele estimate însumând aproximativ 100 miliarde dolari.

6. Liechtenstein - acest teritoriu foarte mic, situat intre Elveţia si Austria, găzduieşte active estimate la 100 miliarde dolari SUA.Generalizând cele expuse mai sus putem afirma ca principalele caracteristici ale

paradisurilor fiscale sunt: fiscalitatea redusa, anonimitate, protecţia patrimoniului si o infrastructura bine dezvoltata. Anume, aceste caracteristici sunt atrăgătoare pentru oamenii de afaceri care deschid companii offshore in paradisuri fiscale. Dar, din punctele de vedere ale autoritatilor publice, statele dezvoltate oferă fiscalitate redusa si anonimitate, avantaje oferite si de paradisuri fiscale , acestea putând duce la practicarea evaziunii fiscale prin intermediul companiilor multinaţionale.

Dualitatea paradisurilor fiscale şi formele de manifestare a acesteia

Complexitatea fenomenului paradisurilor fiscale, in economia contemporana, necesita cercetarea acestuia la diferite niveluri: mondial (mega-nivel), macro si microeconomic, atât din punct de vedere al paradisurilor fiscale, cat si al teritoriilor onshore, dat fiind faptul ca in condiţiile globalizării, paradisurile fiscale au devenit, concomitent, parte componenta a sistemului economic mondial si a economiilor naţionale. Utilizarea avantajelor oferite de existenta paradisurilor fiscale atât la nivelul mondial, cat si la nivelul naţional, este posibila datorita activităţii companiilor offshore, in cadrul acestora.

La fiecare din nivelurile indicate, prin combinaţia avantajelor si dezavantajelor, se manifesta dualitatea paradisurilor fiscale. Avantajul esenţial al utilizării paradisurilor fiscale îl reprezintă concurenta fiscala si prin aceasta stimularea optimizării fiscale la nivel global.

Aspectul extensiv vizează impactul paradisurilor fiscale asupra relaţiilor economice si financiar-bancare internaţionale la nivelul mondial, luând in considerare faptul ca paradisurile fiscale deschid hotarele intre tari, astfel contribuind la mobilitatea capitalului.

Atragerea capitalului străin prin intermediul paradisurilor fiscale reprezintă o modalitate sigura a intensificării concurentei economice intre tari, condiţionând efecte pozitive in economia mondiala (oferirea facilitaţilor, imbunatatirea prestării serviciilor etc.), ceea ce sporeşte beneficiile participanţilor la sfera producerii si prestării serviciilor.

Economia mondiala nu poate sa se dezvolte si fara centrele financiare offshore, care sunt o componenta prioritara in sistemul de decontări internaţionale.

Reflectând asupra importantei crescânde in sfera finanţelor internaţionale, centrele financiare offshore, intr-o mare măsura, au imbunatatit imaginea paradisurilor fiscale. Astăzi, baza financiara de fonduri investiţionale a offshore-urilor, in volum de 5 trilioane dolari SUA, reprezintă o necesitate considerabila in operaţiunile zilnice realizate de agenţii economici si instituţiile financiare. Aceasta necesitate se accentuează, îndeosebi, la transferarea proprietarii private, vânzând activele companiilor înregistrate in paradisurile fiscale, fapt, care nu presupune transferarea dreptului de proprietate.

Dezavantajele, la nivel mondial si naţional datorate existentei paradisurilor fiscale, se manifesta prin:

creşterea evaziunii fiscale; pierderi fiscale ale tarilor onshore; migrarea licita si ilicita a capitalurilor din tarile dezvoltate; spălarea banilor provocarea crizelor financiare. inducerea unor dezechilibre in mecanismele pieţei;

9

dislocareaplasamentelor financiare in detrimentul tarilor in care impozitarea veniturilor lor este mai ridicata si mai bine controlata;

finanţarea si decontarea unor afaceri ilegale; comercializarea de produse interzise; finanţarea terorismului etc.

Conform cercetărilor efectuate de către organizaţia Tax Justice Network, pierderile fiscale ale tuturor tarilor onshore sunt de aproximativ 225 miliarde USD anual, activele deţinute de către persoanele fizice in offshore sunt de 11,5 mii de miliarde USD, iar venitul anual care s-ar câştiga cu aceste active se ridica la aproximativ 860 miliarde USD . Tabelul 2. Pierderile fiscale anuale ale tarilor onshore

Regiunea/tara Volumul pierderilorTotal pierderi fiscale ale tarilor onshore 225 mlrd. USDTotal pierderi fiscale UE 100 mlrd. EURTotal pierderi fiscale Germania 30 mrld. EURTotal pierderi fiscale S.U.A. 50 mrld. EUR

Statisticile oficiale privind fluxurile financiare ilicite, exacte, nu exista, deoarece in statisticile oficiale ale unei tari nu sunt înregistrate direct ieşirile de capital ilicit. Cercetătorii utilizează diverse modele economice de calcul al acestor ieşiri de capital ilicit si fac diverse estimări asupra fluxurilor financiare ilicite.

Dezavantajele la nivel naţional, asociate paradisurilor fiscale, sunt cele referitoare la aplicarea politicilor monetare naţionale, care poate deveni mult mai dificila datorita internaţionalizării fondurilor offshore si creşterii ofertei de valuta. Astfel, realizarea obiectivelor politicii monetare poate fi ameninţata. Recentele crize financiare au evidenţiat importanta unei supravegheri si reglementari efective pentru menţinerea functionalitatii sistemelor financiare.

In privinţa dezavantajelor ale paradisurilor fiscale, suntem de aceeaşi părere cu cei care afirma ca prosperitatea paradisurilor fiscale afectează negativ încasările bugetare ale tarilor cu fiscalitate ridicata, deşi practica a dovedit ca investiţiile din tarile învecinate paradisurilor fiscale au crescut considerabil. Dintre dezavantajele paradisurilor fiscale, putem menţiona:

creşterea evaziunii fiscale, in special a celei legale; creşterea corupţiei si a criminalităţii organizate.

La nivel de companie offshore, dezavantajul consta in cheltuielile care implica funcţionarea. Astfel, cheltuielile sunt generate de:

taxe sau impozite anuale; taxe care se plătesc pentru agentul si sediul Tnregistrat; plaţi către directorii si proprietarii nominali. Directorii si proprietarii nominali se

utilizează in cazul in care directorii si proprietarii reali nu doresc sa fie inscripţionaţi in documentele legale ale companiei;

cheltuieli de retransmitere a corespondentei, aceasta in cazul in care compania cere partenerilor săi ca scrisorile sa fie transmise pe adresa înregistrata;

costuri administrative pentru funcţionarea spaţiului pentru sediu, telefon, fax etc.; taxe plătite pentru emiterea sau remiterea diferitelor documente; alte costuri adiţionale, in funcţie de necesitatile si cerinţele proprietarilor si

directorilor. Exista unele categorii de activitati aparte, care denota toata contribuţia si importanta regiunilor offshore la nivel macroeconomic.

10

Cea mai mare flota maritima din lume, intr-un timp, aparţinea Liberiei, in prezent statului Panama. Daca flota mondiala ar fi onorat permanent si conştiincios obligaţiile fiscale fata de autorităţile guvernamentale in conformitate cu cotele fiscale impuse de tarile înalt dezvoltate, preturile la transportarea incarcaturilor ar fi crescut intr-un ritm considerabil si împreuna cu ele si preturile la bunurile ce se produc in toata lumea, ceea ce ar fi provocat la imposibilitatea vânzării lor. Aceasta înseamnă ca avantajul consta in minimizarea preturilor si promovarea exportului, respectiv creşterea vânzărilor de mărfuri.

Cele mai importante avantaje ale paradisurilor fiscale, care se manifesta la nivelul macroeconomic al regiunilor offshore, pot fi grupate in 3 direcţii: avantaje economice, avantaje sociale si avantaje tehnico-ştiinţifice.

Avantajele economice sunt: sporirea prelevărilor la bugetul de stat; prevenirea evaziunii capitalului din economia naţionala (prin crearea, pe teritoriul

unei tari, a unei zone offshore sau a unei zone economice libere); micşorarea preturilor la produsele strategice; schimbul de experienţa intre tari; dezvoltarea sectorului financiar-bancar naţional; sporirea încasărilor valutare; accelerarea dezvoltării tarii in întregime si a teritoriilor concrete ale tarii respective; ameliorarea calităţii serviciilor prestate.

Avantajele sociale prezuma: creşterea ocupaţiei forţei de munca si a nivelului de venituri al populaţiei; pregătirea si perfecţionarea forţei de munca calificata in baza studierii si

implementării experienţei mondiale in domeniile finanţelor, managementului, adaptate la cerinţele mondiale etc.

Avantajele tehnico-ştiinţifice prefigurează introducerea tehnologiilor informaţionale

străine noi .Astfel, paradisurile fiscale sunt privite ca o modalitate eficienta de dezvoltare

economica a tarii, in ansamblu, sau a unei regiuni a tarii, creând, pe de o parte, condiţii favorabile nerezidenţilor si astfel, acumulând un volum necesar de investiţii.Date geografice generale

CARACTERISTICI GENERALE DESPRE CIPRU

Denumirea ţării

Denumirea oficială este Republica Cipru iar denumirea convenţională scurtă este Cipru.Notă: Regiunea de nord a Ciprului este cunoscută sub numele de “Republica Turcă a Ciprului de Nord”, regiune recunoscută numai de Turcia. În prezent, la toate activităţile socio-culturale, economice şi politice interstatale participă doar partea sudică a ţării recunoscută ca stat independent – Republica Cipru.

Poziţia geografică. Suprafaţa

Statul Cipru este o insulă din Marea Mediterană, situată în sud-estul Europei, avînd coordonatele geografice: 35 00 N, 33 00 E.

11

Suprafaţa totală a Ciprului, insula a III după mărime în Marea Mediterană, este de 9.251 km2 din care 9.240 km2 formează uscatul, iar 10 km2 apa.

Insula are o lungime maximă de aproximativ 220 km, de la Cape Andreas, situat în nord-estul insulei, la extremitatea vestică a insulei, Cape Arnaoutis.

Lăţimea maximă, de la Cape Gata, situat în sud, la Cape Kormakiti, situat în nord, este de aproximativ 90 km.

Lungimea liniei de coastă este de 648 km.Notă 3.355 km2 reprezintă suprafaţa cipriotă turcăŢările învecinate

Ciprul este situat la aproximativ 70 km sud de Turcia ,100 km vest de Siria şi 270 km vest faţă de Kastellorizon (extremitatea sud-estică a Greciei).

Caracterizarea condiţiilor naturale

Insula are o formă neregulată, partea de nord-est avînd o formă ascuţită spre direcţia coastei de vest a Siriei, formând Peninsula Karpas. Activitatea seismică este moderată.

Relieful

Majoritatea uscatului este neted. Această parte netedă a uscatului este situată în interiorul insulei, purtând numele de Mesaoria (greacă- “între munţi”).Mesaoria se întinde de pe coasta de vest până pe coasta de est fiind încadrată de lanţuri muntoase; la nord lanţul de munţi Kyrenia, paralel cu linia de coastă, lanţ muntos ce se întinde până în Peninsula Karpas; punctul cel mai înalt al acestui lanţ muntos atinge cota de 1.019 m.

La sud se află Munţii Troodos, care acoperă majoritatea porţiunii sud-vestice a insulei. Ţărmul din această parte a insulei este abrupt şi stâncos. Vîrful cel mai înalt al acestui lanţ muntos este Olympus cu o altitudine de 1.953m.

Condiţii climatice

Ciprul are o climă temperat-mediteraneeană, cu veri arzătoare şi uscate dar şi un sezon răcoros şi ploios care începe din luna octombrie şi durează până în luna martie.Volumul mediu de precipitaţii anual nu depăşeşte 500 mm. Temperatura medie anuală este de 20,6 grade Celsius, în detaliu fiind prezentată în tabelul nr.1.

Tabelul 3. Temperaturile medii anuale

Luna

Max

ima

ziln

ică

(Cº)

Min

ima

p

e n

oap

te (

Cº)

Med

ia s

olar

ă a

zile

i (or

e)

Tem

per

atu

ra

măr

ii

Um

idit

atea

Zil

e p

loio

ase

Ianuarie 16 8 5 17 70 9Februarie 17 8 6 17 69 7Martie 18 9 7 18 65 5Aprilie 22 12 9 20 67 3Mai 26 16 10 21 68 3Iunie 30 18 12 24 64 1

12

Iulie 32 21 12 26 60 1August 33 22 12 27 61 1Septembrie 31 10 11 26 59 1Octombrie 27 16 9 24 64 3Noiembrie 22 13 6 21 68 4Decembrie 18 9 6 19 70 8

Hidrologia

Ciprul nu are cursuri de apă permanente; doar câteva albii inundă câmpia Mesaoria pe timpul primăverii, datorită ploilor căzute pe timpul iernii, dar pe o perioadă scurtă din an. Insula mai are câteva lacuri cu apă dulce şi două lacuri cu apă sărată. Astfel, insula are resurse de apă limitate, ceea ce a intensificat preocuparea locuitorilor cu problema „Lipsa apei pe pământ ”. În perioada dezvoltării industriale intense aceste rezerve acvatice au fost supuse poluării rezultate din canalizări şi deversări industriale. Acum, statul cipriot realizează un proiect naţional, care include aspecte practice şi teoretice privind soluţionarea acestei probleme de ordin economic, şi nu în ultimul rînd de ordin ecologic. Cu privire la resursele de apă potabilă, proiectul vizează încercarea de a reduce folosirea surselor de apă, care se alimentează de la ploi, un plan permanent de desalinizare, proiectat pe asimilarea a 40,000 m³ de apă marină, deci sărată, şi convertirea acesteia în apă potabilă. Acest proiect funcţionează cu succes din anul 1997. La acesta au mai fost adiţionate prin anumite intervenţii articole de proiect direcţionate, de asemenea, pe desalinizarea apei. Vegetaţia şi fauna

Pădurile de pin, cedru şi chiparos acoperă aproximativ 1/7 din suprafaţa totală a Ciprului, în principal în zonele muntoase. Printre alţi arbori indigeni putem menţiona ienupărul, stejarul, măslinul, roşcovul. Eucaliptul a fost plantat extensiv în scopul forestificării insulei, măsură impunătoare, în special, în urma defrişării unor fâşii enorme de pădure. În trecut, imensele păduri cipriote realizau un areal de vieţuire pentru o diversitate considerabilă de păsări migratoare şi animale, fapt pentru care erau recunoscute adevărate paradisuri naturale, dar pe parcursul secolelor, fîşia forestieră care acoperea cîndva partea centrală a insulei a fost utilizată de oameni în scopuri economice, dar nu a mai fost restituită complet. Anumite eforturi în acest sens au fost efectuate de Marea Britanie în timpul colonizării insulei din sec.18 şi 19. O daună considerabilă i-a fost adusă învelişului forestier prin incendii, în timpul conflictelor armate a partizanilor greci şi turci din 1974. Ciprul are puţine animale sălbatice, în schimb, insula este vizitată de o mare varietate de păsări migratoare. Printre alte specii întâlnite pe insulă putem aminti becaţele, pitpalacul, sitarul.

Cu scopul de a asigura protecţia biodiversităţii teritoriului său, în cadrul proiectului menţionat mai sus, în Cipru s-au delimitat câteva rezervaţii şi o regiune forestieră cu statut de rezervaţie naţională, statul luând astfel sub o protecţie special direcţionată 8.1 % din suprafaţa totală a insulei numai în 1996. Pe parcurs, anumite teritorii aproximate au fost adiţionate în shemele rezervaţiilor. De asemenea cu scopuri ecologice, statul cipriot a ratificat o serie de convenţii internaţionale privind protecţia biodiversităţii şi a speciilor pe cale de dispariţie, menţinerea stratului de ozon, limitarea poluării aerului, schimbarea climei, problemele poluării transporturilor şi multe alte probleme ecologice de ordin mondial. Caracterizarea socială generală. Condiţiile socio-umane

13

Majoritatea societăţii cipriote este formată de două populaţii: greacă şi turcă, alături de acestea regăsindu-se o importantă comunitate de armeni.

Sistemul educaţional este separat, acesta fiind menţinut de comunităţile greceşti şi turce.

Învăţământul grecesc cipriot este administrat de Ministerul Educaţiei. Zece ani de şcoală elementară sunt obligatorii pentru toţi copiii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 15 ani. La începutul anilor ’90, în învăţământul primar grecesc cipriot se înscriau aproximativ 63.000 de copii anual. Studiile superioare erau oferite de University of Cyprus, Intercollege ş.a. Învăţământul turcesc cipriot este administrat de Republica Turcă a Ciprului de Nord. Rata analfabetismului este scăzută în ambele comunităţi. Limbile oficiale ale statului sunt limba greacă şi turcă, acestea fiind folosite în instituţiile statale oficiale, şi de asemenea în limbajul cotidian. Datorită extensiei turismului şi rolului acestuia în economia cipriotă, o altă limbă, cea engleză, este vorbită în majoritatea oraşelor spre a asigura anumite facilităţi turiştilor.

Populaţia

Populaţia totală a insulei este de aproximativ 762.887, estimare făcută în iulie 2001, din care 78% reprezintă populaţia greacă cipriotă (99,5% locuiesc în regiunea cipriotă grecească; 0,5% locuiesc în regiunea cipriotă turcă), 18% reprezintă populaţia turcă cipriotă (1,3% dintre aceştia locuiesc în regiunea cipriotă grecească; 98,7% locuiesc în regiunea cipriotă turcă), iar restul de 4% este ocupat de alte etnii (99,2% locuiesc în regiunea cipriotă grecească iar 0,8% în regiunea cipriotă turcă).Structura pe vârstă poate fi urmărită pe diagrama nr. 1.

Diagrama nr.1 Structura pe vârste

1. populaţia pînă la 14 ani 22.95 %2. populaţia cu vîrsta între 14 şi 65 ani 66.26%3. populaţia cu vîrsta peste 64 ani 10.79 %Natalitatea este de 13,08 naşteri/1.000 locuitori.Mortalitatea este de 7,65 decese/1.000 locuitori.Longevitatea medie este de 76,89 ani: 74,6 ani la bărbaţi 79,3 ani la femei Diviziunea pe sexe la naştere 1,05 m/f sub 15 ani 1,05 m/f 5-64 ani 1,02 m/f peste 65 ani 0,77 m/f

14

populaţia totală 1,00 m/f Estimările din 1999 au arătat că pe insulă trăiesc un număr de 400 persoane infectate

cu virusul HIV.Din totalul populaţiei cipriote, 78 % sunt adepţii religiei ortodoxe, 18 % sunt

musulmani, iar 4% alte religii.Membrii comunităţii greceşti aderă la Biserica Ciprului ce este în concordanţă

doctrinară cu biserica Ortodoxă Estică.Arhiepiscopul, care este episcopul Nicosiei, şi alţi trei episcopi ai bisericii Cipriote sunt aleşi de membrii bisericii.

Minoritatea turcă este în marea majoritate de religie musulmană.Celelalte mici grupări religioase includ religiile Romano-Catolică, Creştină-Arabă, Evreiască.

Aşezări umane. Oraşe

Capitala Ciprului este oraşul Nicosia (Lefkosia), acesta fiind şi principalul centru comercial, cultural şi ştiinţific al ţării. Fiind o capitală veche, care datează mai mult de 1000 ani, este firesc că interesul pentru acest oraş este unul multiplu, atît economic, cît şi istoric. Itinerarul unei excursii reuşite nu trebuie nicidecum să ocolească aceste locuri fermecătoare. O importanţă culturală deosebită prezintă muzeele din Nicosia, printre care se numără Muzeul de Bijuterii, Muzeul Istoriei Monedei Cipriote, Centrul Municipal de Arte, Muzeul „Leventis”, care prezintă un scurt istoric al capitalei şi în 1991 a fost onorat cu titlul de „Muzeul Anului” în Europa. Un cartier renumit al Nicosiei este „Laïki Geitonia”, o regiune de deplasare pedestriană, renovată cu acurateţe de arhitecţi pentru a păstra atmosfera tradiţiei, şi a readuce la viaţă sectorul distrus în urma conflictelor armate din 1974. Cel mai impresionant muzeu istoric al capitalei rămîne a fi muzeul „Cipru”, colecţiile căruia datează Era Neolitică. Nicosia este un oraş al contrastelor, la fel ca şi întreaga insulă. Aici convieţuiesc străzi care nu s-au schimbat pe aspect arhitectural tocmai din sec. XVI, şi totodată mari centre comerciale. Spre exemplu, o vie amprentă a civilizaţiei moderne o atestăm prin edificiile Colecţiei Naţionale de Artă Contemporană sau ale Muzeului de Folclor, a celui Bizantin etc. Cunoscut, în vremurile străvechi, sub numele de Ledra, oraşul a fost sub tutela bizantină în secolul 4 d.c. iar apoi sub stăpânirea regilor Ierusalimului, în 1192, fiind cucerit apoi de veneţieni în 1489, de imperiul otoman în 1571 iar apoi de britanici în 1878.

Fiind colonie britanică, Nicosia a devenit capitala acesteia în anul 1925 iar în 1960 a devenit capitala Ciprului independent. Într-un sens arhitectural, Nicosia poate fi reprezentată prin Muzeul Etnologic, care este cazat în casa lui Chatzigeorgakis Kornesios¹, sugerîndu-se amploarea valorii sale culturale, oraşul fiind o succesiune continuă de perle a tezaurului cipriot.

Oraşul a fost divizat în partea cipriotă turcă şi grecească, în urma invaziei turceşti din anul 1974. Teritoriul Ciprului este împărţit în 6 districte:Famagusta (populaţie-20.516), Kyrenia, Larnaca (populaţie-59.600), Limassol(populaţie-129.700), Nicosia, Paphos.Procesul de urbanizare alcătuieşte o pondere de 56 %. (conform estimărilor din a. 1999).Notă:1. Chatzigeorgakis Kornesios – personalitate marcantă care figurează în istoria insulei, semnificînd zeul puterii, protector al Ciprului 2.Districtul administrativ al părţii cipriote turceşti a cedat Kyrenia, o parte din Famagusta, o mică parte din Lefkosa(Nicosia) şi Larnaca.

Pagină istorică

15

Conform descoperirilor arheologice, baştinaşii ce locuiau pe această insulă erau un popor indo-european care aveau o limbă scrisă, în acest sens descoperindu-se unele inscripţii; s-a dovedit că în perioada Neoliticului şi Epoca Bronzului, ciprioţii au avut o civilizaţie dezvoltată.

Arhivele istorice ale Ciprului încep cu ocuparea unei părţi a insulei de către Egipt, în jurul anului 1450 Î.C, în timpul conducerii lui Thutmose III.

Prima colonie grecească se crede că s-a format de către comercianţii din Arcadia, în jurul anului 1400 Î.C., iar apoi insula a fost colonizată de fenicieni începînd cu anul 800 Î.C.

Ciprul a fost sub controlul mai multor imperii ce au dominat partea de est a Mării Mediterane ( ocupaţia Egiptului în anul 550 Î.C., a Persiei în anul 525 Î.C. În timpul ocupaţiei persane, regele Evagoras I a încercat să unifice toate regiunile insulei avînd succes în anul 391 Î.C., cu ajutorul Atenei, în revolta împotriva Persiei, reuşind astfel să devină suveranul întregii insule. La scurt timp după moartea acestuia insula a ajuns din nou sub ocupaţia Persiei.

În anul 333 Î.C. Ciprul a fost luat Persiei de către Alexandru cel Mare; după moartea acestuia a urmat stăpânirea egipteană(323 Î.C.). Roma a câştigat controlul insulei în anul 58 Î.C., urmînd stăpânirea bizantină (395 D.C.) până în anul 1191 când Ciprul a fost cucerit de Richard I al Angliei.

Turcia a cucerit insula în anul 1571 şi a codus-o până în 1878 când a pierdut războiul cu Rusia (1877-1878). Temîndu-se de expansiunea Rusiei, Turcia a cerut ajutorul Angliei.

În urma convenţiei, semnate de Turcia şi Anglia în data de 4 iunie 1878, Anglia a primit controlul total al Ciprului în schimbul unei rate anuale de 500.000$.

Deoarece Turcia a fost aliatul Puterilor Centrale din Primul Război mondial, Marea Britanie a anulat tratatul din 1878 în noiembrie 1914 şi a anexat Ciprul. Guvernul britanic a oferit Greciei insula în schimbul participării la război alături de aceştia. Greciei i s-a dat o săptămână pentru a decide. Deoarece decizia a fost întârziată, Anglia a retras oferta. În urma Tratatului de la Lausanne (1923), Turcia a recunoscut posesia Ciprului de către Marea Britanie; după doi ani insula a devenit colonie engleză.

În iunie 1958 englezii au venit cu plan de stabilitate internaţională dar acesta a fost respins de către arhiepiscopul Makarios şi de guvernele grec şi turc.

Arhiepiscopul Makairos a fost ales preşedinte în 13 decembrie 1959; Fazil Kuchuk, cipriot turc, a devenit vicepreşedinte. Independenţa a fost proclamată pe 16 august 1960, Ciprul fiind admis de Naţiunile Unite.

Propunerile constituţionale ale lui Makarios din decembrie 1963 au dus la izbucnirea unui război civil între populaţia cipriotă greacă şi cea turcă; acesta a fost stopat de intervenţia Naţiunilor Unite.

Discuţiile şi disputele au durat până în aprilie 1975 când, sub dirijarea Naţiunilor Unite, s-a creat un sistem federal: zona cipriotă greacă(59% din insulă) şi zona cipriotă turcă(37% din insulă), 4% - zonă tampon a Naţiunilor Unite.

În noiembrie 1983, preşedintele cipriot turc, Rauf R. Denktash a proclamat independenţa republicii sale.

În prezent insula nu şi-a găsit stabilitate totală pe plan politic, fiind disputată de Turcia şi Grecia.

Consideraţii economice

PIB (2010): 23.0 miliarde de euro. PIB-ul anual de creştere reală (2010): Guvernul a controlat zona de 1,0%. Venitul pe cap de locuitor PIB-ul: ciprioţi greci (2010) - 27.945 dolari; ciprioţii turci(2009) - 13.354 dolari.

16

Agricultură şi pescuit (2010): 2,3% din PIB.Produse - cartofi şi alte legume, fructe citrice, măsline, struguri, grâu, seminţe de roşcovă. Resurse - pirite, cupru, azbest, gips, cherestea, sare, marmura, argila, pământ pigment. Industrie, minerit, constructii (2010): 16,5% din PIB Tipuri - minerit, ciment, constructii, utilitati, productie, produse chimice, maşini non-electrice, textile, încălţăminte, produse alimentare, băuturi, tutun. Servicii şi turism (2010): 81,2% din PIB. Comerţ, restaurante, hoteluri şi 19,2%; de transport 7,2%, finanţe, imobiliare, de afaceri şi 29,9%; administraţie publică, învăţământ, sănătate şi de 20,9%, şi a comunităţii şi alte servicii 5,0%. Comerţ (2010): Exporturi - 1.51 miliarde dolari:. Citrice, struguri, vin, cartofi, produse farmaceutice, îmbrăcăminte, încălţăminte şi pe pieţele majore - UE (în special Grecia, Germania şi Marea Britanie), Orientul Mijlociu, Rusia, importurile -. 8530000000 dolari: bunuri de larg consum, materii prime pentru industrie, petrol şi lubrifianţi, produse alimentare şi cereale furajere furnizori majori - Grecia, Italia, şi Germania.. (SUA excedent comercial - pentru 2010:. 102,600,000 dolari)

În ultimii 20 de ani, economia a trecut de la agricultură şi industria uşoară la servicii. În prezent, agricultura reprezintă doar 2,3% din PIB şi angajează 7,4% din forţa de muncă. Industrie, minerit, construcţii şi contribuie 16,5% şi angajează 19,3% din forţa de muncă. Sectorul serviciilor, inclusiv turismul, contribuie la 81,2% din PIB şi angajează 73,3% din forţa de muncă. În ultimii ani, sectorul serviciilor, şi a serviciilor financiare, în special, au furnizat un impuls principal de creştere, în timp ce turismul a fost în scădere în importanţă. Mărfuri industriale cont pentru 58,3% din exporturile interne, în timp ce cartofii şi citrice constituie agricole cu culturi principale de export. Insula are puţine resurse naturale dovedit, deşi este acum pregateste pentru explorarea de gaze naturale largul coastei de sud. Comerţul este vital pentru economia cipriote şi cele mai multe bunuri sunt importate. Deficitul comercial a ajuns la $ 7,0 miliarde în 2010. Cipru trebuie să importe combustibili, materii prime cele mai multe, utilaje grele, şi echipamente de transport. Mai mult de 68,8% din importurile sale provin din Uniunea Europeană, în special în Grecia, Italia, şi Germania, în timp ce 1,4% provin din Statele Unite ale Americii. În 2010, economia cipriotă a crescut cu 1,0%, alimentata de o revenire în turism şi servicii financiare, ca urmare a unei contracţie de 1,7% în 2009, în urma crizei financiare globale. Cu toate acestea, calea de Cipru ", a de recuperare este încă plină de dificultăţi. Rigidităţilor structurale pe piaţa forţei de muncă subminează competitivitatea Cipru "în majoritatea sectoarelor, în timp ce un serviciu public umflat ridică probleme speciale. Turism, odată ce motorul de crestere pentru a insulei, a fost stagnat în ultimul deceniu, cu care se confruntă concurenţă acerbă din regiune. Creştere economică pentru 2011 sa estimat la 1,4% -1,7%. Majoritatea analiştilor sunt de acord că Cipru va fi greu pentru a ajunge la rate de creştere de peste 2,0% -2,5% în următorii ani - considerabil mai mică decât media înregistrată o creştere 4,0% în deceniul precedent criza 2009.

Salarizarea de stat reprezintă circa 30% din cheltuielile publice anual. Guvernul a promis să se implice uniunilor civile de servicii într-o discuţie să efectueze ample reduceri de personal, inclusiv solicitarea acordului privind uniunea ras € 70 milioane de euro (aprox. 96 milioane dolari), de pe statul de plată serviciul public de 2 ani (2011 şi 2012) şi discutarea serviciul public reforma de pensii. Angajaţii serviciului public nu contribuie faţă de pensiile lor, dar acest lucru poate avea pentru a modifica, în scopul de a proteja viabilitatea pe termen lung a sistemului de securitate socială.

În ultimele luni, toate cele trei mari agenţii de rating au retrogradat Cipru (ambele sale

17

datoriilor suverane şi băncile sale principale) de peste preocupările Derapajul fiscal şi de expunere a sistemului financiar cipriot la piaţa grecească şi a datoriei. Inflaţia sa menţinut incapatanare peste media UE 27, la nivelul 2,6% în 2010, o tendinţă continuă în 2011. Şomajul rămâne sub nivelul mediu al UE, dar nivelul actual de peste 7,0% este o mare de 35 de ani pentru Cipru.

Introducerea monedei euro în Cipru

La data de 10 iulie 2007, Consiliul Uniunii Europene a aprobat solicitarea Ciprului de a adera la zona euro începând cu 1 ianuarie 2008.

La 1 ianuarie 2008, euro a devenit moneda oficială în Cipru, înlocuind lira cipriotă (CYP) conform cursului de schimb fixat irevocabil la 1 EUR = 0,585274 CYP. Distribuirea promptă a numerarului în euro către părţi terţe competente, înainte de data de 1 ianuarie 2008, a contribuit la introducerea armonioasă a monedei euro, la atenuarea dificultăţilor logistice şi la reducerea costurilor generate de circulaţia simultană a celor două monede. Distribuirea anticipată a bancnotelor euro către bănci a început la data de 19 noiembrie 2007, monedele fiind deja distribuite cu aproximativ o lună mai devreme, din 22 octombrie 2007. La acea dată, o parte din acest numerar a fost alocată în prealabil comercianţilor cu amănuntul şi altor companii („alimentare anticipată secundară”). În plus, la data de 3 decembrie 2007, Central Bank of Cyprus, băncile şi societăţile cooperative de credit au început să vândă publicului seturi iniţiale de monede euro. Procesul de introducere a monedei euro a decurs rapid şi fără perturbări.

Începând cu 1 februarie 2008, în Cipru se pot folosi numai bancnotele şi monedele euro pentru efectuarea plăţilor în numerar, dar până la 30 iunie 2008, băncile şi societăţile cooperative de credit vor putea preschimba gratuit lirele cipriote la cursul de schimb fixat. Se vor percepe taxe în cazul în care suma preschimbată depăşeşte 1 000 CYP în bancnote şi 50 CYP în monede, pentru fiecare client şi tranzacţie. Ulterior, preschimbarea lirei cipriote va fi posibilă la sediul Central Bank of Cyprus pe o durată de zece ani pentru bancnote şi doi ani pentru monede.

Resurse naturale

Principala resursă minerală este cuprul, după care a şi fost denumită ţara(grec. Kypros- lat. Kuprum ).Cipru a fost principalul furnizor de cupru al lumii antice. Printre alte

18

minereuri putem menţiona azbestul, gips, crom, minereu de fier.Altă resursă naturală importantă a ţării este pământul arabil, acesta fiind o sursă

importantă de venituri pentru mulţi locuitori ai insulei.Una dintre cele mai importante resurse natureale ale Ciprului îl constituie peisajele

muntoase şi cele de litoral, asigurînd funcţionarea facilă a turismului.

Agricultura

Aproximativ 47% din terenul arabil este cultivat; majoritatea fermierilor, cei din regiunea sudică a Ciprului, sunt organizaţi în asociaţii mici, private şi utilizează o tehnologie foarte dezvoltată. Totuşi, agricultura nu este ramura principală a economiei cipriote, fapt care se pune în vizor şui prin simpla analiză a structurii terenului cultivabil.

Diagrama nr. 3 Repartiţia terenurilor cultivabile

1- teren arabil, 2 - păduri, 3 – păşuni, 4 - culturi cerealiere, 5 - altele

Deoarece se confruntă cu deficienţe în ceea ce priveşte resursele de apă, sunt irigaţi aproximativ 390 km2.

Principalele culturi sunt cele de cartofi, viţă de vie, citrice, orz, grâu, măsline.Importantă este şi creşterea animalelor:oi, capre, porci, vite, măgari, cai.

Industria

Este dezvoltată industria extractivă (cupru, fier, azbest), textilă(îmbrăcăminte, încălţăminte) cea a materialelor de construcţie, chimicalelor.

Industria energetică produce anual aproximativ 2.951 miliarde kWh şi consumă cam tot atât, de aceea importurile şi exporturile de energie electrică fiind nule. Combustibilul folosit pentru obţinerea energiei electrice este 100% combustibil solid.

Veniturile anuale ale părţii greceşti sunt (estimare anul 2000) de aproximativ 2,9 miliarde dolari, iar veniturile anuale ale părţii turceşti(est.2000) de aproximativ 294 milioane dolari.

Transporturile şi comunicaţiile

19

Ciprul dispune de o reţea de şosele cu o lungime totală de aproximativ 10.780 km de parte greacă şi de 2350 km de partea turcă, fiind cel mai convenabil transport naţional şi unind toate oraşele principale. Statul nu are nici un fel de sistem de căi ferate.

Tabelul nr. 4 Schema Distanţelor

Localitatea LefcosiaLemesos 80 LemesosPafos 152 72 PafosLarnaka 47 70 142 LarnakaTroodos 80 51 123 121 TroodosAgia

Napa81 107 184 41 163 Agia

NapaPolis 188 108 37 177 160 220 PolisParalimni 85 111 178 44 158 5 219 Paralimni

Aeroporturi sunt în număr de 15 din care 3 sunt internaţionale: Larnaka şi Paphos, pe teritoriul cipriot grecesc, şi Tymbou (Ercan), pe teritoriul cipriot turcesc; helioporturile sunt în număr de 7.

Porturile cele mai importante sunt la Famagusta, Kyrenia, Larnaca, Limassol, Paphos, Vasilikos. Ciprul dispune de 1328 nave comerciale, 438 cargouri, 23 nave pentru transport chimicale, 6 pentru transport gaz lichid, 143 tancuri petroliere, 8 nave pentru pasageri.

Reţeaua de telefonie internă este dezvoltată, utilizîndu-se tehnologia modernă în acest sens. Legăturile telefonice cu continentul sunt făcute cu ajutorul a 3 cabluri coaxilare şi 5 cu fibră-optică; există 6 mari furnizori de servicii de internet (ISP) iar numărul utilizatorilor de internet este de aproximativ 80.000. Este de asemenea dezvoltată şi telefonia mobilă.

Relaţii comerciale

Cei mai importanţi parteneri pentru export sunt Federaţia Rusă, Bulgaria, Marea Britanie, Grecia, Germania ş.a.

Cei mai importanţi parteneri pentru import sunt Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Italia, Germania, Grecia ş.a.

Turismul

Ceea ce face din Cipru o ţară atractivă şi fascinantă pentru turişti, este tocmai istoria lungă şi tulburată a ţării, datînd din anul 7.500 Î.C; varietatea peisajelor ce se pot întâlni satisfac toate gusturile vizitatorilor datorită unicităţii lor.

Turiştii pot vizita peisaje arheologice, muzee ale artei populare, bazilici, fresce bizantine, case tradiţionale; aceştia pot merge pe străzi pavate şi poduri medievale pot lua parte la sărbători, festivale anuale sau la culesul citricelor sau măslinelor, o activitate înfăptuită cu mult tradiţionalism în cazul ritualurilor, şi cu tehnicile cele mai moderne în cazul practicii uzuale.

Excursiile sunt organizate de o mare varietate de operatori de turism oferindu-se astfel posibilitatea vizitării unei game largi, variate şi interesante a locurilor de pe această insulă.

Vizitatorii Ciprului au oportunitatea de a vizita ţările învecinate în vase luxoase de croazieră. Agenţiile de voiaj oferă astfel de croaziere în Egipt(2 zile), Grecia şi insulele Greciei ( 7 zile).

20

Un număr mare de turişti sunt atraşi cu ocazia desfăşurării Raliului Ciprului, acesta fiind inclus în cadrul Campionatului Mondial de Raliuri.

Suvenirurile pot fi cumpărate dintr-un număr mare de chioşcuri situate de o parte şi de alta a şoşelelor. Artizanii ciprioţi sunt renumiţi pentru produsele din ceramică, împletituri, ţesături manuale, cele din argint şi cupru. De asemenea , turiştii mai pot cumpăra timbre şi monezi vechi, articole din lemn sculptat, obiecte de îmbrăcăminte din lână. Oricărui turist îi va fi de folosul calendarul de sărbători:

Sărbătorile naţionale ale Ciprului sunt:1 Ianuarie – Ziua Anului Nou 6 Ianuarie – se sărbătoreşte îndeosebi în oraşele de pe marginea mării şi în unele oraşe mari, unde apa este sfinţită, se aruncă o cruce în apă, iar tânării înotători sar să o caute.Lunea Verde – este sărbătorită înainte cu 40 de zile înainte de PaşteZiua Carnavalului – are loc înainte cu câteva zile de LENT25 Martie – este o importantă sărbătoare religioasă1 Aprilie – este o sărbătoare naţională când elevii claselor gimnaziale şi studenţii participă la slujbe religioase Paştele(martie-aprilie) – este cea mai importantă sărbătoare a grcilor ciprioţi1 Mai –sărbătoarea naţională a tuturor ciprioţilor(nu numai a celor ce muncesc) 15 August – este o sărbătoare a grecilor ciprioţi1 Octombrie – ziua independenţei Ciprului;este sărbătorită printr-o paradă militară28 Octombrie – este o importantă sărbătoare naţională a grecilor cunoscută şi sub numele de “Okhi”; în această zi grecii au refuzat cererea lui Mussolini din 1940 de a se alătura teritoriului grec.15 Noiembrie – turcii ciprioţi sărbătoresc ziua independenţei25 Decembrie – este o sărbătoare religioasă a grecilor ciprioţi;26 decembrie – este de asemenea o sărbătoare naţională

Orice turist va gusta din magnificele peisaje ale Ciprului, indiferent de sezonul în care îl va vizita, timpul pe această insulă pitorească fiind însoţit de o vastă gamă de evenimente socio-culturale, festivaluri şi concursuri dintre cele mai variate, de la concursuri de matematică pînă la expoziţii de vinuri din Septembrie, concursuri de dans şi poezie, parade.

Cel mai renumit vin al Ciprului este şi cel mai vechi vin din lume, numit Commandaria, un vin dulce de desert, producţia căruia este ţinută în secret. Un lucru este totuşi sigur, gustul acestui vin este irepetabil, datorită faptului că producătorii niciodată nu termină un butoi pînă la capăt, ci în fiecare an îl amestecă cu vinul nou. Astfel, şi un vin gustat azi are picături ale unor epoci demult apuse.

Relaţiile politice

Guvernarea Ciprului se bazează pe Constituţia din 1960 care a distribuit puterea între cele două comunităţi: greacă şi turcă. În 1963-1964 turcii ciprioţi s-au retras de la guvernare, instituţia continuînd să funcţioneze cu mici modificări.

În anul 1974 comunitatea turcă a insulei a preluat conducerea a unei treimi din nordul insulei formînd astfel Statul Federal Turc al Ciprului iar în anul 1975 şi-au creat propria Constituţie ce prevedea alegerea populară a unui preşedinte, un sistem independent legislativ şi judecătoresc.

În noiembrie 1983 comunitatea turcă s-a autoproclamat Republica Turcă a Ciprului de Nord, aceasta nefiind recunoscută de Naţiunile Unite.

21

Între 1960-1975 preşedintele executivului era ales de către comunitatea greacă pe o perioadă de 5 ani iar Camera Reprezentanţilor era formată din 35 ciprioţi greci şi 15 ciprioţi turci.

În prezent sectorul legislativ este unicameral, numit Camera Reprezentanţilor sau Vouli Antiprosopon, format din 80 de locuri: 56 de locuri distribuite grecilor ciprioţi şi 24 distribuite turcilor ciprioţi(dar care sunt de partea comunităţii greceşti); de partea comunităţii turce, de legislaţie se ocupă Adunarea Republicii sau Cumhuriyet Meclisi, formată din 50 de locuri, membrii acesteia fiind aleşi prin vot popular pe un mandat de 5 ani.

Oraşele mari sunt administrate de consilii municipale iar cele mici sunt guvernate de un conducător numit mukhtar ajutat de o organizaţie a persoanelor mai în vârstă, un fel de “sfat al bătrânilor”, numită azas.

Sistemul judiciar este condus, în ambele comunităţi, de Curtea Supremă de Justiţie şi de cele subordonate acesteia.

În ceea ce priveşte relaţiile politice externe, acestea sunt focalizate îndeosebi pe îndeplinirea condiţiilor de acceptare în Uniunea Europeană.

Conflicte politice

Aproape fiecare vizitator al Ciprului care vede o ţară divizată şi în special o capitală europeană divizată, se întreabă cum s-a ajuns în această situaţie. Ciprul a dobândit independenţa în anul 1960 iar populaţia era ,conform recensământului, de 81,9% ciprioţi greci, incluzînd mici grupări minoritare, şi 18,1% ciprioţi turci. Prezenţa turcilor ciprioţi datează din secolul 16 ,urmare a cuceririi insulei de către otomani, pe când prezenţa grecilor ciprioţi datează de acum 4.000 ani.

Ciprul ,înainte de a deveni republică independentă(1960), a fost colonie britanică începînd din anul 1878. Relaţiile dintre comunităţile ce locuiau pe insulă erau prietenoase şi armonioase în perioada de stăpânire britanică, dar înainte cu câţiva ani înainte de 1960, au avut loc unele tensiuni în interiorul insulei când majoritatea ciprioţilor greci au cerut unirea acesteia cu Grecia.

În cele din urmă, independenţa a fost dobândită în 1960 în urma înţelegerii între cele trei părţi: greci, turci şi britanici. Britanicii au păstrat pe insulă două baze militare suverane, iar Ciprul urma a fi condus de toate cele trei părţi. Aşa cum era de aşteptat, regimul astfel instaurat nu a făcut faţă problemelor şi disputelor apărute şi în anul 1963, Arhiepiscopul Makarios, primul preşedinte al republicii, a propus, dar nu a impus, o serie de amendamente care în loc să fie discutate, au fost urmate de o revoltă împotriva guvernării, în defavoarea turcilor ciprioţi; insula era ameninţată de o invazie turcească.

Astfel a fost necesară intervenţia forţelor de menţinere a securităţii şi păcii a Naţiunilor Unite.

În ciuda multor rezoluţii adoptate de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite ce recunoşteau independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ciprului(1964-1974), nu s-a ajuns la nici o înţelegere, iar Turcia a invadat insula în anul 1974, ocupînd 37,5% din teritoriul acesteia. În prezent, problema diviziunii insulei este o problemă foarte acută, rezolvarea căreia prezintă interes social şi economic pentru ţara în cauză, dar cel mai terifiant aspect al acestei situaţii nu este cel economic, dar cel uman. Pînă acum există mii de familii, membrii cărora sunt dispăruţi din 1974, cauzînd suferinţă şi durere. Întregi familii şi-au pierdut integritatea şi nu au mai dat semne de viaţă apropiaţilor.

Astfel Ciprul rămâne o ţară divizată în două cu o line de aproximativ 180 km, numită Linia verde, dar speranţa că acest paradis natural va redeveni un stat integru mai este vie în inimile tuturor ciprioţilor.

22

ȊNFIINŢAREA UNEI FIRME ȊN CIPRU

Avantajele la taxatie pentru societatile inregistrate in Cipru sunt urmatoarele:

1. Impozit standard pe profit de 10% (cel mai mic procent din Uniunea Europeana),care poate fii redus pana la 0% cat si impozitul de 0% pe dividende.

2. Tratate de evitare a dublei impuneri (taxatii) cu peste 40 de tari.3. Fara impozite pe dividende sau pe alte venituri platite de catre o societate catre o

persoana nerezidenta in Cipru. Acest lucru impreuna cu scutirea taxatiei pe dividende si profituri castigate in afara jurisdictiei Ciprului cat si tratatele pentru evitarea dublei impuneri, pot conduce la evitarea totala a taxarii.

4. Scutirea de taxe pentru castigurile din piata de capital si din afacerile imobiliare facute in strainatate,care impreuna cu evitarea dublei impuneri ,pot duce la evitarea completa a impozitelor.

5. 0% TVA pentru operatiunile cu produse si servicii in interiorul Uniunii Europene.Cipru are un regim de impozitare foarte favorabil. Intrarea în Uniunea Europeană la

data de 1 mai 2004 a făcut ca Republica Cipru să devină şi mai atractivă pentru societăţile multinaţionale, care folosesc din ce în ce mai mult Republica Cipru ca bază a activităţilor lor internaţionale în domeniul comercial, financiar şi de investiţii.

Impozitul pe profitul societăţii

Rezidenţa fiscală

O societate rezidentă în Cipru este supusă la plata impozitului pe profitul obţinut din toate activităţile la nivel internaţional. O societate este rezidentă în Cipru în cazul în care controlul şi conducerea acesteia se află pe teritoriul Republicii Cipru. Societăţile nerezidente sunt supuse la plata impozitului doar pentru profiturile obţinute dintr-o activitate permanentă în Cipru sau din închirierea unei proprietăţi aflate în Cipru, respectiv din profiturile obtinute prin vanzarea unor proprietati imobiliare situate in Cipru, sau prin vanzarea actiunilor detinute la societati care detin astfel de proprietati imobiliare. Termenul activitate permanentă are acelaşi înţeles ca cel definit de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD)  în Convenţia Cadru privind Impozitul pe Profit şi Capital, cu excepţia şantierelor de construcţie sau a unui proiect de construcţii sau instalaţii, care sunt considerate drept activitate permanentă în Cipru doar dacă durează mai mult de trei luni.

Rata impozitului pe profiturile societăţii

Conform unui studiu realizat recent de către revista financiară Forbes, Cipru oferă cel mai mic nivel de impozitare din întreaga Uniune Europeană.

Rata standard a impozitului pe profitul societăţii este de 10%. Profiturile societăţilor comerciale obţinute din administrarea activităţilor de transport maritim sunt supuse unei rate speciale de  impozit de 4,25% (sau unei taxe speciale pe tonaj dacă aceasta este mai avantajoasă pentru plătitor).

Câştigurile de capital

Se percepe un impozit de 20% pe câştigurile de capital obţinute din vânzarea de

23

proprietăţi imobiliare aflate pe teritoriul Republicii Cipru sau din vânzarea acţiunilor în societăţi care deţin astfel de proprietăţi imbobiliare ca parte a activelor lor. Cea de a doua prevedere nu este valabilă în cazul acţiunilor cotate la o bursă de valori acceptată. În toate celelalte cazuri, câştigurile de capital nu sunt supuse nici unui fel de impozit pe societate. “Valorile mobiliare” sunt reprezentate de actiuni, obligatiuni, certificate de trezorerie si alte titluri de participare din Cipru sau din afara lui.

Dividende 

Dividendele primite de la o filială  din străinătate sunt scutite de plata impozitului pe societate, dacă se deţine un procent de minim 1% din capitalul social al filialei respective şi dacă veniturile filialei nu îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii: - mai mult de 50% sunt obţinute direct sau indirect din activităţi financiare (venituri pasive, cum ar fi veniturile din dobanzi);-sunt supuse unei rate de impozitare mai mici de 5%.

Astfel, dividendele obţinute de la o filială în care o societate deţine mai mult de 1% şi care este supusă unui impozit pe societate  de 5% (sau mai mult) ar trebui să fie întotdeauna scutite de impozit, indiferent de activităţile pe care le desfăşoară filiala respectivă. Dividendele obţinute de la o filială în care o societate deţine mai mult de 1% şi ale cărei venituri nu provin într-o proporţie mai mare de 50% din activităţi financiare ar trebui, de asemenea, să fie scutite de impozit, chiar dacă profitul acesteia este supus unui impozit mic sau este scutit de plata oricărui impozit. În cazul în care o societate nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi scutită de la plata acestui impozit, va fi supusă unui impozit special pentru “contribuţia la fondul de apărare” a cărui rată este de 15%.

Dobânda

50% din profiturile obţinute de către o societate rezidentă în Cipru din dobânzi sunt scutite de plata impozitului pe societate. De asemenea, toate dobânzile primite vor fi supuse unui impozit special de 10% pentru contribuţia la fondul de apărare, ceea ce înseamnă o rată efectivă a impozitului pe societate pentru profiturile din dobânzi de 15%. Cu toate acestea, atunci când dobânzile sunt obţinute ca rezultat al activităţilor obişnuite ale societăţii sau al unor activităţi strâns legate de activităţile obişnuite ale societăţii, societatea va fi supusă la plata impozitului de 10% la fel ca orice altă societate obişnuită din Cipru. Prin urmare, o societate din Cipru al cărei principal obiect de activitate este acela de a acţiona ca o societate (grup) financiară va trebui să plătească doar    impozitul standard de 10% pe profiturile societăţii.

Redevenţe

Nu există prevederi speciale în ce priveşte regimul de impozitare a redevenţelor. Profiturile din redevenţe sunt supuse ratei standard de 10% a impozitului pe societate.

Deducerea cheltuielilor

Toate cheltuielile (inclusiv cheltuielile de amortizare) efectuate integral şi exclusiv pentru realizarea veniturilor  sunt în întregime deductibile din suma supusă impozitului pe

24

societate în Cipru.

Sedii permanente în altă ţară

Conform legislatiei cipriote, profiturile obţinute dintr-un sediu permanent menţinut în afara Republicii Cipru sunt scutite complet de impozitul pe societate. Totuşi, această scutire nu este valabilă dacă:-prin intermediul acelei activităţi permenente se desfăşoară în mod direct sau indirect activităţi financiare în proporţie de peste 50%;-nivelul impozitului aplicat în ţara respectivă este mai mic de 5%.

În cazul în care scutirea de impozit nu se aplică, profiturile filialei vor fi supuse impozitului pe societate în valoare de 10%.Pierderile suferite de un sediu permanent deţinut de o societate din Cipru sunt deductibile, dar cu condiţia recuperării acestora din profiturile obţinute în anii ulteriori din activitatea permanentă.

Scutirea de impozit în altă ţară

Impozitul perceput în altă ţară pentru profiturile şi câştigurile de capital ale unei societăţi rezidente în Cipru poate fi deductibil din orice impozit datorat în Cipru. Impozitul plătit în străinătate nu poate fi mai mic decât rata impozitului aplicată în Cipru pentru aceste profituri şi câştiguri de capital.

Slaba capitalizare

După cum s-a menţionat anterior, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea venitului sunt in principiu deductibile in totalitate din suma supusă impozitului pe societate în Cipru. Aceste cheltuieli includ cheltuielile cu plata dobânzilor. În Cipru nu există reguli privind slaba capitalizare care ar putea limita deducerea sumelor plătite cu titlu de dobândă în funcţie de raportul datorii/capital propriu.

Pret de transfer

Regula generală cipriota prevede ca toti termenii comerciali si financiari ai relatiilor între părţi afiliate în care este implicată o societate din Cipru trebuie să se desfăşoare dupa principiul intreprinderilor asociate. Nu există alte prevederi speciale în ceea ce priveşte pretul de transfer, cu excepţia unei singuri prevederi care stipulează că, în cazul în care o societate din Cipru, controlată de mai puţin de cinci persoane, a oferit directorilor / acţionarilor săi un împrumut nepurtător de dobândă, aceasta trebuie să adauge sumei sale impozabile un procent de 9% din valoarea nominală a sumei care îi este datorată.

Compensarea pierderilor

În Cipru, pierderile pot fi reportate pentru o perioadă de timp nedeterminată. În Cipru nu este permisă deducerea pierderilor din impozitul platit pentru profitul din anii anteriori.

Conturi consolidate

Societăţile care fac parte din acelaşi grup de societăţi au dreptul de a prezenta conturi consolidate, existând astfel posibilitatea ca pierderile unei societăţi să fie deduse din

25

profiturile altei societăţi. Se va considera că mai multe societăţi fac parte din acelaşi grup în sensul celor de mai sus dacă:-O societate este în proporţie de cel puţin 75% filiala altei societăţi, sau;-Ambele societăţi sunt în proporţie de cel puţin 75% filiale ale unei terţe societăţi.

Societatea terta nu trebuie sa fie neaparat rezidenta in Cipru sau in UE.

Aspecte administrative

În Cipru, anul fiscal corespunde anului calendaristic. Estimarea profitului impozabil trebuie depusă până la data de 1 august a anului fiscal respectiv (numit în continuare: “anul X”).

Trebuie plătit un impozit provizoriu, în conformitate cu estimare înaintată, în trei tranşe egale la data de 1 august, 30 septembrie şi 31 decembrie a anului X.Declaraţia finală de impunere pentru anul X trebuie depusă la sfârşitul anului care urmează anului respectiv (sau: “X + 1”). Orice diferenţă dintre impozitul datorat conform sumei estimate şi impozitul datorat în realitate conform declaraţiei finale de impunere, va trebui plătită apoi până la data de 1 august a anului care urmează  anului în care a fost depusă declaraţia finală (X + 2).

Impozitul reţinut la sursă Redevenţe

Impozitarea veniturilor din redevente incasate in Cipru  Veniturile din redevente incasate de o societate rezidenta in Cipru se impoziteaza cu

10%.

Impozitarea veniturilor din redevente platite catre nerezidenti Veniturile din redevenţe obţinute din surse aflate în Cipru de către beneficiari nerezidenţi nu se impoziteaza în cazul în care exploatarea drepturilor / bunurilor din redevenţe are loc în afara Republicii Cipru.Dacă o societate din Cipru acordă unui client din afara Republicii Cipru o sub-licenţă, nu se va reţine impozit la sursă pentru plăţile efectuate de societatea din Cipru.

Dividende

În Republica Cipru nu se reţine impozit la sursă pentru dividendele plătite actionarilor nerezidenţi.

Dobânzi

În Republica Cipru nu se reţine impozit la sursă pentru dobânzile plătite beneficiarilor nerezidenţi.

Impozitul pe capital

Republica Cipru nu percepe nici un fel de impozit pentru contribuţiile de capital în societăţile rezidente în Cipru. Având în vedere, de asemenea, cele menţionate mai sus privind

26

absenţa unor prevederi în legătură cu slaba capitalizare, societăţile au în principiu libertatea de a îşi alege modul în care doresc să îşi finanţeze activităţile din Cipru.

Impozitul pe salarii şi contribuţiile la asigurările sociale

Persoanele obligate la plata impozitului pe salariu/venit şi la plata contribuţiilor la asigurări sociale

Pentru impozitarea persoanelor rezidente în Cipru se iau în considerare veniturile obţinute la nivel internaţional. Persoanele nerezidente vor plăti impozit doar pentru veniturile obţinute în Cipru, care includ, printre altele, veniturile obţinute prin deţinerea unei funcţii sau unui loc de muncă în Cipru. Se consideră că o persoană este rezidentă dacă aceasta stă în Republica Cipru o perioadă cumulată mai mare de 183 de zile în timpul unui an calendaristic. Statutul de nerezident sau de rezident în afara Republicii Cipru este interpretat în consecinţă. Regulile privind rezidenţa respectă standardele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). O persoană rezidentă în Cipru este obligată la plata impozitului pe salariu/venit şi la plata contribuţiilor la asigurări sociale pe baza salariului primit prin ocuparea unui loc de muncă. Vor fi scutite de la plata acestor impozite şi contribuţii sumele primite ca remuneraţie pentru servicii prestate pentru activitatea permanentă din afara Republicii Cipru a unui angajator rezident sau pentru un angajator nerezident din afara Republicii Cipru pentru o perioadă cumulată în anul respectiv mai mare de 90 de zile. O persoană nerezidentă va fi obligată la plata impozitului doar pe salariul aferent serviciilor prestate pe teritoriul Republicii Cipru, fiind scutită de la plata acestor impozite pentru restul salariului (pentru servicii prestate în afara Republicii Cipru).

Impozite şi contribuţii plătite de angajatori şi angajaţi

Atât angajatorii cât şi angajaţii trebuie să contribuie la fondurile de asigurări sociale prin plata unui procent de 6,3% din retribuţia lunară acordată către/primită de angajat, pentru sumele până la maxim 1.911 CYP (1 CYP = 1,73 EURO). Cu alte cuvinte, pentru suma care depăşeşte 1.911 CYP, plata contribuţiilor la asigurările sociale nu este obligatorie nici pentru angajator, nici pentru angajat. 

De asemenea, angajatorii trebuie să contribuie la “Fondul de formare profesională a resurselor umane şi disponibilizare” prin plata unui procent de 1,7% din valoarea salariilor plătite angajaţilor, până la aceeaşi sumă lunară maximă de 1.991 CYP. Angajatorii trebuie să plătească totodată contribuţii la fondul de concedii, în procent de 8% din salariul brut al angajaţilor din Cipru, până la aceeaşi sumă lunară maximă de 1.991 CYP (angajatorii pot obţine o scutire de la plata acestei contribuţii). În final, angajatorii trebuie să contribuie la “Fondul de Coeziune Socială”, prin plata unui procent de 2% din salariul brut plătit angajaţilor.

Ratele impozitului pe venit pentru persoanele fizice rezidente in Cipru supuse sunt următoarele:

27

Observaţie: persoanelor fizice care exercită o funcţie sau ocupă un loc de muncă în Cipru şi a căror rezidenţă a fost în afara Republicii Cipru înainte de începerea exercitării acelei funcţii sau ocupării acelui loc de muncă li se oferă o scutire de 20% de la plata impozitului pentru remuneraţia primită sau de 5.000 CYP, oricare este mai scăzută, timp de trei ani de la începutul anului care urmează anului în care şi-au început exercitarea funcţiei sau a calităţii de angajat.

Tratate

Republica Cipru a încheiat tratate privind asigurările sociale cu Australia, Austria, Republica Cehă, Grecia, Slovacia, Elveţia şi Marea Britanie. Aceste tratate prevăd de obicei o acoperire de la unul la trei ani. De asemenea, în contextul UE, se vor aplica reglementările corespunzătoare în domeniul asigurărilor sociale.

TVA

TVA se percepe pentru furnizarea de bunuri şi servicii în Cipru, ca şi pentru importul de bunuri în Cipru. Cei care trebuie să plătească această taxă percep TVA pentru bunurile sau serviciile furnizate şi plătesc TVA pentru bunurile sau serviciile pe care le primesc. În cazul în care într-o anumită perioadă de calcul al TVA  sumele încasate prin aplicarea TVA depăşesc sumele totale plătite ca TVA, trebuie făcute plăţi către stat. Dacă sumele plătite ca TVA depăşesc sumele obţinute prin aplicarea TVA, statul va efectua o returnare.Ca o excepţie de la regula generală, sumele plătite ca TVA nu pot fi recuperate într-o serie de cazuri, printre care se numără următoarele;-Când societăţile furnizează doar bunuri sau servicii scutite de TVA;-Achiziţionarea, importul sau închirierea de limuzine;-Anumite cheltuieli pentru activităţi de recreere şi cazare

Legislaţia din Cipru privind TVA prevede trei cote ale acestei taxe; cota zero (0%), cota redusă (5%) şi cota standard (15%). Printre bunurile şi serviciile pentru care se aplică cota zero se numără exporturile, comisioanele primite din străinătate pentru exportul de bunuri şi transportul maritim şi aerian internaţional

Înregistrarea este obligatorie pentru societăţile a) cu cifra de afaceri mai mare de 9.000 Lire cipriote în timpul unei perioade anterioare de 12 luni, sau b) a căror cifră de afaceri se aşteaptă să depăşească 9.000 de lire cipriote în următoarele 30 de zile. Societăţile a căror cifră de afaceri este mai mică de  9.000 CYP au posibilitatea de a opta  în privinţa înregistrării.

Returnările de TVA trebuie întocmite şi depuse trimestrial, iar plata TVA trebuie efectuată în 40 de zile de la sfârşitul fiecărui trimestru. Printre alte obligaţii administrative ale plătitorilor de TVA se numără: -Întocmirea şi transmiterea documentaţiei  Intrastat în scopuri statistice (Statistici

28

Intracomunitare), care trebuie întocmite pentru toate vânzările şi cumpărările din interiorul UE şi care reprezintă un document ce trebuie întocmit lunar, în termen de zece zile de la sfârşitul lunii;-Întocmirea şi transmiterea documentului VIES (VAT Information Exchange System - Sistemul de schimb de informaţii privind TVA), document folosit de statele membre UE pentru schimbul de informaţii şi evitarea evaziunii fiscale

Tratate privind impozitarea

Cipru a încheiat tratate privind impozitarea cu peste 40 de ţări la nivel internaţional.In plus, o societate comerciala rezidenta in Cipru, ca stat membru UE, beneficiaza de

prevederile Directivelor UE referitoare la firme asociate si respectiv dobanzi si redevente, care prevad regimul impozitarii prin retinere la sursa a dividendelor, dobanzilor si redeventelor platite de companii din alte state UE catre o companie din Cipru

Cuantumul taxelor percepute

Taxe de deschidere » 2964 USD

Taxe pentru biroul inregistrat si pentru agentul inregistrat » 1197 USD

Taxe si cheltuieli anuale » 10% din profitul net

DATE DE ÎNMATRICULARE

Metoda de înmatriculare/înregistrare Memorandumul si Statutul trebuie semnate de actionarii companiei. Numarul minim de actionari este 2.

Statutul companiei: Companie cu Raspundere Limitata Privata cu capital în actiuni

Legislatia aplicabila: Legea internationala a trusturilor din Cipru

Sufixe posibile la numele companiei:

Ltd., Limited.

Restrictii legate de numele companiei:

Termenii Bank, Insuarance, Global, National, Imperial, European, Cooperative, Mondial, Investment, Financial si Trust nu pot aparea în numele companiei.

Timpul de înmatriculare min. 6 saptamâni.

Numarul de directori: Minim 1 de orice nationalitate.

Numarul de actionari: Minim 1.

29

Capitalizare: Nu exista cerinte minime, de obicei 1000 CYP plata nefiind obligatorie.

Cerinte legate de contabilitate: Da. Se cere revizie contabila anuala

Natura actiunilor: Nominale

Taxe si impozite anuale: 10% din profitul net.

Informatii disponibile publicului: Sediu registrat, directori, secretar, actionari.

Dezvaluirea beneficiarilor: Solicitat de Banca Centrala a Ciprului

Sediu registrat: Sediu registrat este cerut prin lege.

Secretar/agent registrat: Secretar registrat este cerut prin lege.

Tratat de evitare a dublei impuneri: Cipru are o retea extinsa de astfel de tratate.

COSTURI OBLIGATORII (platibile înainte de înmatriculare)

TAXE DE CONSTITUIRE

Taxa de înmatriculare: 1794 USD

Autentificare notariala: 195 USD

Autentificare internationala (Apostille): 195 USD

Cheltuieli judiciare, taxe de clasare, taxe de timbru: 520 USD

Emisiunea actiunilor, procese verbale si formulare initiale: 130 USD

Stampila societatii: 65 USD

Taxe de curier: 65 USD

Subtotal : 2964 USD

TAXE ANUALE*

Sediu registrat si agent registrat: 1170 USD

Taxe si impozite anuale: 10% din profitul net

*Taxele anuale pentru primul an de existenta a firmei sunt platibile înainte de înmatriculare. Ulterior, se plateste anual suma de 900 USD, începând cu cel de-al doilea an de existenta a companiei. Neplata taxelor anuale duce la radierea companiei din Registrul Comertului.

30

Subtotal : 1170 USD

Total : 4134 USD

Suma de 4134 USD include urmatoarele servicii: constituirea societatii, taxe platibile guvernului local pentru înmatricularea companiei, taxe de clasare, furnizarea unui sediu registrat si secretar registrat pentru un an, mapa luxoasa din piele cu actele companiei continând certificatul de înmatriculare cu Apostille si traducere în engleza legalizata, traducerea legalizata în engleza a Memorandumului si Statutului, certificatele directorului/directorilor si secretarului, Certificatul Sediului registrat, Aprobare de la Banca Centrala pentru înmatricularea companiei, certificatele de actionari, formularele initiale si minutele si doua stampile ale companiei. Pretul nu contine costuri ascunse!

COSTURI OPTIONALE

Director nominalizat (persoana fizica): 644 USD / an

Director nominalizat (persoana juridica): 384 USD / an

Actionar nominalizat: min 1560 USD

Împuternicire cu autentificare notariala: 254 USD

Autentificare notariala sau Apostille: Nu este disponibile

Certificate of Good Standing: 488 USD

OFFSHORE BANK. ofera, la acelasi pret, companii ready-made în Cipru. Pentru detalii si lista acestor companii ready-made, contactati firma noastra!

OFERTA SPECIALA

Taxe de constituire, inclusiv taxe anuale pentru primul an . Companie în Cipru cu doi actionari nominalizata, director nominalizat si împuternicire speciala autentificata inclusiv taxele anuale pentru primul an:

5161 USD

Taxe platibile din al doilea an . Sediu registrat si secretar registrat, actionari nominali, director nominalizat si împuternicire speciala autentificata:

2197 USD +10%

din profitul net

CONCLUZII

Paradis fiscal înseamnă port fiscal, astfel, fiind desemnate acele unitati teritorial-administrative care asigura condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului.

O atenţie deosebită s-a acordat cercetării esenţei paradisurilor fiscale, legăturilor strânse ale acestora cu companiile offshore. Se evidenţiază, de asemenea, caracterul dual al

31

paradisurilor fiscale din punct de vedere al conflictului intereselor la nivel mondial, macro- şi microeconomic. Se fac următoarele constatări:- globalizarea economiei mondiale, precum şi breşele create în sistemul fiscal internaţional şi rafinarea strategiilor financiare, au creat un climat propice dezvoltării accentuate a paradisurilor fiscale;-analizând modul în care este interpretată noţiunea de paradis fiscal, constatăm existenţa unor divergenţe esenţiale de opinii. Se observă substituirea şi /sau echivalarea noţiunii de paradis fiscal cu noţiuni, ca: zona offshore, centru financiar offshore, jurisdicţie offshore etc. Este argumentată şi formulată, noţiunea „paradis fiscal”, în raport cu mediul economic contemporan;- paradisurilor fiscale le sunt aferente diferite caracteristici, dar caracteristica cea mai importantă constă în combinaţia dintre nivelului redus al fiscalităţii, cu secretul bancar şi/sau comercial şi lipsa controlului asupra monedei etc.;- existenţa şi dezvoltarea accentuată a paradisurilor fiscale reprezintă o provocare pentru statele cu nivelul mai înalt al presiunii fiscale. Acest fapt pune în vizorul discuţiilor aspectulimpactului negativ, generat de paradisurile fiscale asupra fiscalităţii, şi căile de diminuare a acestui impact asupra colectării impozitelor şi altor venituri la bugetul de stat;- utilizarea paradisurilor fiscale are consecinţe duale la diferite niveluri.

Cipru oferă multe facilităti fiscale investitorilor şi de aceea poate fi considerat un mediu prielnic, un paradis fiscal.

32