FACTORI PERTURBATORI EXTERNI

CALITATEA I COMPOZIIA AERULUI I A SOLULUI

COMPOZITIA AERULUI

In compozitia chimica a aerului, se remarca doua categorii de elemente: unele care se afla

in mod constant si altele care se gasesc numai in mod accidental. Elementele constante ale

aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii

aproape fixe, pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon,

xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile.

La acestea se adauga fumul si particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale

mucoasei tractului respirator, putand oficia in acelasi timp rolul de vehiculant al diversilor

germeni patogeni. Omul poate supravietui cateva saptamani fara hrana, cateva zile fara apa, insa

numai cateva minute fara aer.

Aerul este esential pentru viata. Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la

nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii, amenintand viata. De ce aerul

este atat de important ? Pentru ca el contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul

este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele

organismului.

La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe

care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci

este un produs rezidual. Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer. Aerul contine, pe

langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului

nostru. Aerul, care patrunde pe caile respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii, bronhiole), este

filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului.

In final, el ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole, care sunt

tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare. La nivelul acestor capilare se

realizeaza schimbul de gaze - oxigen si bioxid de carbon. Acest schimb se realizeaza rapid; in

aprox. un minut, tot sangele trece prin plamani. Aerul contine si praf. Nasul poate filtra acest

praf, de aceea este bine sa respiram pe nas si sa-l ferim de infectii. Este foarte importanta

calitatea aerului pe care-l respiram.

Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor verzi, a padurilor, langa mari si oceane.

Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni negativi. Oxigenul se poate obtine numai prin

respiratie. Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o postura (pozitia corpului) corecta: umerii pe

spate, pieptul in fata, spatele drept; prin imbracaminte lejera, prin respiratie diafragmatica (sa

punem la lucru diafragma, muschiul abdominal in respiratie) si cat mai multa miscare fizica.

Dusmanul modern cel mai aprig al aerului din incaperi este fumul de tutun. Este periculos atat

fumatul activ, cat si contaminarea celor nefumatori din jurul nostru.

Ozonul, gaz albastrui cu miros intepator, exercita influente benefice asupra organismului

omenesc. Concentratia acestui gaz in atmosfera variaza cu altitudinea, in zonele muntoase

gasindu-se mari cantitati de ozon, in comparatie cu zonele de ses. Concentratia maxima a

ozonului se afla la aproximativ 30-35 km, unde alcatuieste ozonosfera, un adevarat filtru

protector al pamantului.

Aerul bogat in ozon, din zona muntoasa, exercita un efect stimulant asupra organismului,

crescandu-i rezistenta la frig si la actiunea substantelor toxice, si avand efecte oxidative si

bactericide, argumente ce pledeaza pentru cura de aer din zona alpina in tratarea diverselor

afectiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular si nervos. In natura, aerul se ionizeaza sub

actiunea radiatiilor cosmice, a radioactivitatii din sol, a descarcarilor electrice din atmosfera, sub

influenta carora moleculele diferitelor substante din aer devin ioni negativi sau pozitivi. Efectul

benefic al ionilor negativi asupra organismului rezida in facilitarea procesului de hematoza la

nivelul membranei alveolo-capilare, in influenta favorabila exercitata asupra metabolismului

celulei nervoase facilitand somnul si relaxarea, contribuind astfel la recuperarea si consolidarea

sanatatii fizice si psihice. In contextul civilizatiei moderne de astazi, omul petrece mai mult de

jumatate din viata in spatii inchise, iar mijloacele si caile de acces ale aerului spre aceste spatii

altereaza mult din proprietatile terapeutice ale aerului proaspat.

CALITATEA AERULUI

Evaluarea calitii aerului inconjurtor este reglemetat prin Legea privind calitatea aerului inconjurtor ce transpune Directiva 50/2008 adoptat de Parlamentul i Consiliul European privind calitatea aerului ambiental i un aer mai curat pentru Europa.

La nivelul anului 2010, calitatea aerului in Romania a fost monitorizat permanent prin intermediul a 139 staii automate repartizate pe intreg teritoriul rii, ce fac parte din Reeaua Naional de Monitorizare a Calitii Aerului (RNMCA). Staiile sunt dotate cu analizoare automate ce msoar continuu concentraiile in aerul ambiental ale poluanilor: dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NO2, NOx), monoxid de carbon (CO), benzen (C6H6), ozon (O3), particule

in suspensie (PM10 i PM2,5) din aerosoli. Acestora li se adaug echipamente de laborator utilizate pentru msurarea concentraiilor de metale grele: plumb (Pb), cadmiu (Cd), arsen (As), nichel (Ni), concentraiilor de particule in suspensie din aerosoli i din depuneri (PM10 sau PM2,5). Staiile de monitorizare sunt amplasate in concordan cu criteriile stabilite de directivele europene privind calitatea aerului, in vederea proteciei sntii umane, a vegetaiei i ecosistemelor pentru a evalua influena diferitelor tipuri de surse de emisii poluante. Din acest punct de vedere staiile sunt clasificate dup cum urmeaz:

staii de trafic pentru evaluarea influenei traficului asupra calitii aerului;

staii industriale pentru evaluarea influenei activitilor industriale asupra calitii aerului;

staii de fond urban i suburban pentru evaluarea influenei aezrilor urbane asupra calitii aerului;

staii de fond rural i regional pentru evaluarea calitii aerului in zone deprtate de sursele de emisie.

Oxizii de azot provin in principal din arderea combustibililor solizi, lichizi i gazoi in diferite instalaii industriale, rezideniale, comerciale, instituionale i din transportul rutier. Oxizii de azot au efect eutrofizant asupra ecosistemelor i efect de acidifiere asupra multor componente ale mediului, cum sunt solul, apele, ecosistemele terestre sau acvatice, dar i construciile i monumentele. NO2 este un gaz ce se transport la lung distan i are un rol important in chimia atmosferei, inclusiv in formarea ozonului troposferic. Expunerea la dioxid de azot in concentraii mari determin inflamaii ale cilor respiratorii i reduce funciile pulmonare, crescand riscul de afeciuni respiratorii i agravand astmul bronic.

Concentraiile de NO2 din aerul inconjurtor se evalueaz folosind valoarea limit orar pentru protecia sntii umane (200 mg/m3) care se permite a se depi de 18 ori/an i valoarea limit anual pentru protecia sntii umane (40 mg/m3).

Concentraiile medii anuale de dioxid de azot in aerul inconjurtor arat depiri ale valorii limite anuale pentru sntatea uman (40 mg/m3) in unele aglomerri urbane, respectiv:

Bucureti, la dou staii care monitorizeaz poluarea provenit din trafic (Cercul Militar i Mihai Bravu)

Braov la staia de fond urban i la staia de trafic

Ozonul (O3)- Ozonul se gsete in mod natural in concentraii foarte mici in troposfer (atmosfera joas). Spre deosebire de ozonul stratosferic, care protejeaz viaa pe Pmant, ozonul troposferic (cuprins intre sol i 8-10 km inlime) este deosebit de toxic, avand o aciune puternic iritant asupra cilor respiratorii, ochilor i are potenial cancerigen. De asemenea, ozonul are efect toxic i pentru plante, la care determin inhibarea fotosintezei, producerea de leziuni foliare, necroze.

Ozonul este un poluant secundar deoarece, spre deosebire de ali poluani, el nu este emis direct de vreo surs de emisie, ci se formeaz sub influena radiaiilor ultraviolete, prin reacii fotochimice in lan intre o serie de poluani primari (precursori ai ozonului), i anume: oxizii de azot (NOx), compuii organici volatili (COV), monoxidul de carbon (CO).

Precursorii O3 provin atat din surse antropice (arderea combustibililor, traficul rutier,

diferite activiti industriale) cat i din surse naturale (COV biogeni emii de plante i sol, in principal izoprenul emis de pduri, care, dei dificil de cuantificat, pot contribui substanial la formarea O3). O alt surs natural de ozon in atmosfera joas este reprezentat de mici cantiti de O3 din stratosfer care migreaz ocazional, in anumite condiii meteorologice, ctre suprafaa pmantului.

Formarea fotochimic a O3 depinde in principal de factorii meteorologici i de concentraiile de precursori, NOx i COV. In atmosfer au loc reacii in lan complexe, multe dintre acestea concurente, in care O3 se formeaz i se consum, astfel incat concentraia O3 la un moment dat depinde de o multitudine de factori, precum raportul dintre NO i NO2 din atmosfer, prezena COV necesari iniierii reaciilor, dar i de factori meteorologici, de la temperaturile ridicate i intensitatea crescut a luminii solare, care favorizeaz reaciile de formare a O3, i pan la precipitaii, care contribuie la scderea concentraiilor de O3 din aer. Ca urmare, concentraiile ozonului in atmosfera localitilor urbane cu emisii ridicate de NOx sunt in general mai mici decat in zonele suburbane i rurale, datorit distrugerii O3 prin reacia cu NO. Aceasta explic de ce in zonele rurale, departe de sursele de emisie ale oxizilor de azot, unde traficul este redus i emisiile din arderi mai sczute, concentraiile de ozon sunt in general mai mari decat in mediul urban. Ca urmare a complexitii proceselor fizico-chimice din atmosfer i a stransei lor dependene de condiiile meteorologice, a variabilitii spaiale i temporale a emisiilor de precursori, a creterii transportului ozonului i precursorilor si la mare distan, inclusiv la scar intercontinental in emisfera nordic, precum i a variabilitii schimburilor dintre stratosfer i troposfer, concentraiile de ozon in atmosfera joas sunt foarte variabile in timp i spaiu, fiind totodat dificil de controlat.

Pulberi n suspensie (PM10 i PM2,5) -Pulberile in suspensie din atmosfer sunt poluani ce se transport pe distane lungi, provenii din cauze naturale, ca de exemplu antrenarea particulelor de la suprafaa solului de ctre vant, erupii vulcanice etc. sau din surse antropice precum: arderile din sectorul energetic, procesele de producie (industria metalurgic, industria chimic etc.), antierele de construcii, transportul rutier, haldele i depozitele de deeuri industriale i municipale, sisteme de inclzire individuale, indeosebi cele care utilizeaz combustibili solizi etc.

Natura acestor pulberi este foarte divers. Astfel, ele pot conine particule de carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan etc.), oxizi de fier, sulfai, dar i alte noxe toxice, unele dintre acestea avand efecte cancerigene (cum este cazul poluanilor organici persisteni PAH i PCB3 adsorbite pe suprafaa particulelor de aerosoli solizi). Fraciunea de particule fine (PM2.5 i chiar PM1) reprezint o problem special de sntate, datorit faptului c acestea pot penetra sistemul respirator profund i pot fi absorbite in sange.

Pulberi n suspensie PM10 -Concentraiile de pulberi in suspensie cu diametrul mai mic de 10 microni din aerul inconjurtor se evalueaz folosind valoarea limit zilnic (50 g/m3) pentru care sunt premise 35 depiri/an i valoarea limit anual (40 g/m3). Valorile concentraiilor medii anuale de PM10, determinate prin metoda de referin gravimetric, au depit valoarea limit anual pentru protecia sntii umane (40 g/m3) la staia de trafic B-3 Mihai Bravu, media anual 42g/m3, precum i la o staie de tip industrial, GJ-2 Rovinari, media anual 46.73 g/m3, care suport influena unor mari poluatori industriali.

Pulberi n suspensie PM2,5 -Monitorizarea pulberilor in suspensie cu dimensiuni sub 2,5 microni

(PM2,5) se realizeaz la 24 staii de fond urban, situate pe intreg teritoriul rii, de la inceputul anului 2009. Ca i pentru pulberile in suspensie cu diametrul sub 10 microni se folosete metoda automat (nefelometric) pentru obinerea de msurtori in timp real care au valoare orientativ i metoda gravimetric care este metod de referin.

Benzenul (C6H6) - Benzenul este o substan toxic, cu potenial cancerigen, provenit in principal din traficul rutier i din depozitarea, incrcarea/descrcarea benzinei (depozite, terminale, staii de distribuie carburani), dar i din diferite alte activiti cu produse pe baz de solveni (lacuri, vopsele etc.), arderea combustibililor fosili, a lemnului i deeurilor lemnoase, controlat sau in aer liber. Concentraiile de benzen din aerul inconjurtor se evalueaz folosind valoarea limit pentru protecia sntii umane (5 g /m3). In anul 2010 concentraia medie anual nu a depit valoarea limit anual pentru sntatea uman la niciuna din staiile de monitorizare. Valorile medii anuale pentru staiile cu captur reprezentativ din punct de vedere statistic sunt reprezentate in graficul de mai jos

Metale grele din pulberi n suspensie PM10 - Metalele grele sunt emise ca rezultat al diferitelor

procese de combustie i a unor activiti industriale, putand fi incluse sau ataate de particulele de pulberi emise. Ele se pot depune pe sol sau in apele de suprafa, acumulandu-se astfel in sol sau sedimente. Metalele grele sunt toxice i pot afecta numeroase funcii ale organismului. Pot avea efecte pe termen lung prin capacitatea lor de acumulare in esuturi. Metalele grele monitorizate in anul 2010 au fost plumbul (Pb), cadmiul (Cd), nichelul (Ni) i arsenul (As) din pulberile in suspensie PM10. Legea de calitate a aerului inconjurtor reglementeaz urmtoarele norme pentru evaluarea concentraiilor de metele grele din fracia PM10:

Valoarea limit anual pentru protecia sntii de 0.5g/m3 pentru Pb; Valoarea int de 6ng/m3 pentru As ; Valoarea int de 5ng/m3 pentru Cd; Valoarea int de 20ng/m3 pentru Ni. Valoarea limit anual pentru protecia sntii a fost depit la staia de fond industrial MM4 din

municipiul Baia Mare: valoarea medie anuala 0.818 mg/m3. Valori ridicate ale concentraiilor de metale

grele se inregistreaz in cele dou zone cu poluare istoric : municipiul Baia Mare i oraul Copa Mic.

Metalele grele rezult din activitatea industrial specific, dar i din pulberile cu coninut in metale grele de la iazurile de decantare din zona Baia Mare antrenate vant.

Nu s-au inregistrat depiri ale valorilor int pentru Cd, As, Ni.

CALITATEA I COMPOZIIA SOLULUI CA FACTOR PERTURBATOR AL ECHILIBRULUI ORGANISMULUI UMAN

Solul, prin pozitia, natura si rolul sau, este un produs al interactiunii dintre mediul biotic

si abiotic, reprezentand un organism viu, in care se desfasoara o viata intensa si in care s-a stabilit

un anumit echilibru ecologic.

Solurile determina productia agricola si starea padurilor, conditioneaza invelisul vegetal,

ca si calitatea apei raurilor, lacurilor si apelor subterane, regleaza scurgerea lichida si solida in

bazinele hidrografice si actioneaza ca o geomembrana pentru diminuarea poluarii aerului si a apei,

prin retinerea, reciclarea si neutralizarea poluantilor, cum sunt substantele chimice folosite in

agricultura, deseurile si reziduurile organice si alte substante chimice. Solurile, prin proprietatile

lor de a intretine si a dezvolta viata, de a se regenera, filtreaza poluantii, ii absorb si ii transforma.

Formarea solurilor este un proces complex, de lunga durata, care reflecta efectul factorilor

pedogenetici, atat naturali cat si antropici.

Solul este alcatuit din: material mineral provenit din dezagregarea si alterarea rocilor,

material organic provenit din transformarea resturilor vegetale, apa provenita din precipitatiile

atmosferice sau irigatii si aer. Proportia in care aceste componente se gasesc in sol determina

gradul de fertilitate al solului. Repartitia solurilor variaza de la o tara la alta in functie de relief,

clima si, nu in ultimul rand, de activitatile biologice.

Solul este un ecosistem bogat, dar fragil, e stratul afanat, moale si friabil ce se gaseste la

suprafata scoartei pamantului si care impreuna cu atmosfera invecinata constituie mediul de viata

al plantelor. Este cel de-al treilea factor de mediu ce trebuie protejat cu atentie ca si apa si aerul

pentru asigurarea vietii pe Pamant.

Solul este locul de intalnire a poluantilor: pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de

ploaie in atmosfera se intorc in sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-

i spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate

reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol. De la

mucul de tigara sau biletul de tramvai pana la automobilul abandonat, la picatura de ulei scursa

din tractorul care circula pe camp, toate sunt poluari directe ale solului.

In agricultura, in vederea realizarii unor productii cantitative i calitative superioare atat marii producatori cat si micii producatori agricoli au executat si lucrari de fertilizare a terenurilor,

utilizand atat ingrasaminte organice cat si ingrasaminte chimice. Folosite timp indelungat,

ingrasamintele chimice pot opri reciclarea substantelor organice din solurile cultivate,

amenintand grav fertilitatea lor. Cresterea cantitatilor de ingrasaminte chimice reduce tot mai mult

componentele organice si humusul din sol. Aceasta are drept efect deteriorarea structurii

pedologice, contribuind astfel la declinul complexului absorbant argilo-humic din sol. Cercetarile

efectuate au demonstrat ca ingrasamintele pot provoca dereglarea echilibrului ecologic (mai cu

seama prin acumularea nitratilor), in cazul in care sunt folosite fara a se lua in considerare natura

solurilor, conditiile meteorologice concrete si necesitatile plantelor. Utilizarea nerationala a

ingrasamintelor determina aparitia unui exces de azotati si fosfati care are un efect toxic asupra

microflorei din sol si duce la acumularea in vegetatie a acestor elemente.

Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legata de utilizarea ingrasamintelor, in special a

celor cu potasiu, azot si fosfor. Efectul poluant deriva din doua elemente : contin multe impuritati

toxice si sunt folosite in cantitati excesive. Efectul poluant cel mai intens il determina utilizarea in

exces a azotatilor.

Protectia plantelor este domeniul stiintei agricole, care se ocupa de cercetarea

organismelor daunatoare, elaborarea metodelor si mijloacelor de protectie a plantelor impotriva

bolilor, daunatorilor si buruienilor si a tehnologiilor de aplicare a lor, elaborarea sistemelor

ecologic inofensive de protectie integrata a plantelor.

Produsele fitosanitare (erbicide, insecticide, fungicide) sunt substante chimice destinate

protectiei culturilor agricole si datorita structurii lor chimice, acestea au efecte nedorite asupra

sanatatii oamenilor si a mediului dupa cum urmeaza:

- penetreaza in lanturile trofice si mediul inconjurator; - sunt mutagene, teratogene si cancerigene; - produc efecte secundare necunoscute cauzate de interactiunea dintre ele si metabolitii

plantelor;

- distrug echilibrele naturale, pentru ca in afara organismelor daunatoare sunt distruse si cele utile;

- se reduce sau se distruge fertilitatea solului datorita efectelor secundare asupra micro si macroorganismelor acestuia;

- reducerea biodiversitatii din ecosisteme; - remanenta in alimente, putand dauna sanatatii umane.

Erbicidele constituie principala categorie de pesticide utilizata, majoritatea se acumuleaza in sol

si au o remanenta indelungata, existand pericolul poluarii solului.

Evitarea acumularii erbicidelor in sol se realizeaza prin:

- realizarea unor asocieri de erbicide care sa permita folosirea de doze minime ;

- rotatia tratamentelor cu erbicide ;

- fertilizarea solului cu ingrasaminte naturale.

Excesul de pesticide prezent in sol poate afecta sanatatea umana prin intermediul

contaminarii apelor, solului, alimentelor si a aerului. Pesticidele administrate pe sol sunt treptat

dispersate in mediu, sau translocate in plante, unele insa putand persista in sol multi ani de la

aplicare. Impactul pesticidelor asupra mediului depinde de cantitatea utilizata, modul de

administrare, precum si de toxicitatea si perioada de remanenta a acestora in sol.

Din aceste considerente, in agricultura se accepta numai substante chimice cu valoare

biologica mare si usor degradabile in timp.

Solul, ca si aerul si apa este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. Se

afla in stransa corelatie cu clima unei regiuni, atat prin configuratia, natura si structura lui. El

constituie insa si un factor important in raspandirea unui numar tot mai mare de boli, ca urmare a

poluarii sale.

Efectele acute au fost primele asupra carora s-au facut observatii si cercetari privind influenta

poluarii mediului asupra sanatatii populatiei. Ele se datoresc unor concentratii deosebit de mari ale

poluantilor din mediu care au repercursiuni puternice asupra organismului uman: marile epidemii

de la Hamburg si Petersburg, de la sfarsitul secolului trecut, datorate poluarii

apei cu virusul holerei, iar mai recent, Londra, 1952, cand, datorita poluarii cu pulberi si dioxid de

sulf s-au inregistrat peste 4000 decese. Desi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a fi atras

atentia specialistilor asupra sanatatii populatiei expuse, declansand primele cercetari sistematice

in domeniul relatiei sanatate poluare . Efectele cronice reprezinta formele de manifestare cele mai frecvente ale actiunii poluarii

mediului asupra sanatatii umane. In mod obisnuit, diversii poluanti existenti in mediu nu ating

nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenta lor continua, chiar in concentratii

mai scazute nu este lipsita de efecte nedorite. Influenta solului poluat asupra sanatatii umane se

exercita in primul rand ca urmare a poluarii sale biologice:

poluarea radioactiva;

poluarea chimica este cauzata in principal de pesticide si ingrasaminte;

poluarea biologica este caracterizata prin: contaminarea solului cu reziduurile cu germeni patogeni

care pot fi: excretati de om si transmisi prin sol (bacilii tific, dizenteric, virusurile holerei,

poliomielitei, hepatitei, etc.) sau eliminati de animale si transmisi prin sol (bacilii tetanic, antracic,

etc).

Asigurarea populatiei mondiale, in continua crestere, cu produse agroalimentare si a

industriei prelucrate, cu materii prime, impune cu necesitate ca toate resursele de la sol sa fie

protejate si valorificate integral, cu randament sporit si eficienta economica cat mai mari. In acest

scop, este necesar sa se asigure cele mai bune masuri de gospodarire a solurilor, de prevenire si

combatere a fenomenelor de degradare a lor, pentru a se mentine si spori fertilitatea, respectiv

capacitatea lor productiva.