Universitatea din Oradea

Cuprins

Introducere............................................................................................................................................4

1. Importanţa exerciţiului fizic în viaţa individului..........................................................................5

2. Importanţa dozării efortului.........................................................................................................5

2.1. Oboseala musculară.................................................................................................................6

2.2. Supraantrenamentul.................................................................................................................6

3. Refacerea şi recuperarea..............................................................................................................7

3.1. Refacerea.......................................................................................................................................7

3.2. Recuperarea....................................................................................................................................8

Concluzii.............................................................................................................................................11

3

Universitatea din Oradea

Introducere

Exerciţiul fizic influenţează starea de bine a individului, având efect direct asupra sănătăţii

celui care îl execută. Totuşi, atunci când se execută exerciţiul fizic trebuiesc avute în vedere

numeroase aspecte pentru a evita suprasolicitarea organismului sau pentru a evita accidentările.

În urma oricărui exerciţiu, organismul trebuie să îşi revină după efort. În cazul în care

organismul a susţinut un efort fizic repetat şi nu a avut timp de refacere, pot interveni accidentări

care duc ulterior la reducerea capacităţii individului de a susţine un efort o perioadă de timp, sau

la incapacitatea individului de a susţine efort la o intensitate mai ridicată, ceea ce favorizează

apariţia traumatismelor.

Refacerea şi recuperarea sunt două lucruri distincte care au însă un lucru în comun, şi anume

exerciţiul fizic, amandouă realizându-se cu ajutorul exerciţiului fizic.

4

Universitatea din Oradea

1. Importanţa exerciţiului fizic în viaţa individului

Exerciţiul fizic este un act motric repetat efectuat cu scopul de a creşte potenţialul biologic al

omului, de a dezvolta şi de a mări capacităţile motrice, dar şi de a corecta deficienţele fizice şi de

a recupera calităţile motorii ale unui individ. Este principalul mijloc al educaţiei fizice, al

antrenamentului sportiv şi al kinetoterapiei.

Exerciţiul fizic este o activitate pe care omul o susţine zilnic în diferite circumsanţe, cum ar fi

activităţile pe care le prestează în gospodărie sau evenimentele sportive. Totul se realizează cu

consum de energie, care este necesară contracţiilor musculare care sunt controlate de sistemul

nervos şi are ca efect principal stimularea funcţiilor organismului.

Atunci când un individ efectuează un exrciţiu fizic, acumulările cantitative şi calitative duc la

o funcţionare mai bună a întregului organism şi ajută la adaptarea mai uşoară a organismului la

diferitele condiţii la care este supus, fiind influenţate toate funcţiile organismului.

Totuşi, exerciţiul fizic trebuie practicat cu măsură şi trebuie luate în considerare

caracteristicile fiecărui individ înainte de a începe practicarea lui, existând anumite exerciţii care

sunt contraindicate unora şi indicate altora. Există şi un dicton latin care ulterior a devenit

principiu al tratamentului medical „Primum non nocere”.

2. Importanţa dozării efortului

În urma exerciţiului fizic, din cauza consumului de energie şi a efortului fizic susţinut la o

capacitate puţin peste medie, intervine oboseala care dacă este ignorată poate avea efecte nocive

asupra organismului, oboseala fizică datorându-se „reducerii rezervelor energetice din muşchi

sau din întregul organism, scăderii ritmului de aprovizionare a muşchilor cu energie chimică,

scăderii ritmului de furnizare a oxigenului transportat de sânge, precum şi acumulării de

metaboliţi în muschi sau în altă zonă a organismului.”1 De aceea trebuie avut în vedere

alternarea exerciţiului fizic cu pauzele de odihnă, însă fără a abuza de acestea.

1 Medicină Sportivă – Ioan Drăgan, Ed. Medicală, Bucureşti, 2002

5

Universitatea din Oradea

Oboseala scade capacităţile individului şi îl împiedică pe acesta să dea randament maxim. In

plus, în urma instalării oboselii, pot apărea accidente neprevăzute, ce îl vor împiedica pe individ

să susţină efort fizic o perioadă de timp, în funcţie de gravitatea accidentului.

Există mai multe tipuri de oboseală, oboseala musculară care în urma unor pauze şi a dozării

efortului cu atenţie poate fi înlăturată, şi suprasolicitarea sau supraantrenamentul.

2.1. Oboseala musculară

Oboseala musculară este cea cauzată de contracţii musculare repetate care consumă rezervele

de energie, modificând echilibrul fizio-chimic al organismului. Aceasta se acumulează treptat

datorită duratei şi intensităţii mult prea mari a exerciţiului fizic, iar la un moment dat individul

nu va mai fi capabil să continue, fapt ce va determina încetarea execuţiei. Totuşi, oboseala

musculară este o stare fiziologică reversibilă care se instalează doar atunci când limitele

capacităţii de funcţionare a sistemului neuro-muscular a individului sunt depăşite, efortul fizic

fiin unul considerabil.

Deşi oboseala musculară nu îi dă individului un comfort fizic, aceasta este un factor

favorizant al adaptării, care duce inclusiv la obţinerea formei sportive.

2.2. Supraantrenamentul

Această formă de oboseală este o stare patologică ce afectează întregul organism, instalându-

se în urma unor suprasolicitări repetate în timpul efortului fizic şi este specific sportivilor de

performanţă. „Supraantrenamentul poate fi considerat o boală”2, care dacă este observată la

timp şi dacă un medic intervine în timp util, totul se poate corecta rapid şi eficient.

Pentru a preveni această stare de oboseală este indicată aplicarea corectă a stimulilor de

antrenament dar în special utilizarea mijloacelor de refacere în timpul susţinerii efortului dar şi

după efort.

2 Mijloace de refacere şi recuperare în activitatea sportivă – Monica Delia Bîcă, Ed. Academica Brancuşi, 2009, Târgu - Jiu

6

Universitatea din Oradea

Supra antrenamentul şi oboseala musculară favorizează apariţia accidentărilor, în special a

traumatismelor musculotendinoase, care vor necesita ulterior recuperare. Pentru a evita

recedivarea acestor traumatisme, recuperarea trebuie facută integral.

3. Refacerea şi recuperarea

Refacerea şi recuperarea sunt două cuvinte care din punct de vedere al înţelesului sunt total

diferite, refacerea referindu-se la aducerea la starea anterioară sau la restabilirea sănătăţii,

recuperarea referindu-se la redobândire, la recâştigare, în cazul nostru recâştigarea funcţională a

segmentului lezat.

3.1. Refacerea

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române a reface înseamnă „a face din nou ceva

rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl.

(Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai

înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se)

însănătoși.”3 În sport, refacerea se referă la revenirea organismului după efort, fiind un proces

complex prezent în orice lecţie de antrenament, unde sunt necesare pauzele între eforturi, cât şi

în refacerea săptămânală, constituind într-o „formă indirectă a pregătirii energetice (bateriile

energetice) ale organismului, sărăcit de combustibil, fie prin consumuri energetice exagerate,

induse de efor, fie prin pierderi crescute de agenţi biologici.”4. Evoluţia activităţii şi metodicii

sportive a studierea aprofundată a teoriei refacerii şi a inclus-o pe aceasta în pregatirea sportivă.

Conform Monicăi Bîcă au fost elaborate 7 principii ale refacerii:

a) Refacerea capacităţii de efort este parte intergantă, componentă esenţială a procesului de

antrenament.

b) Refacerea este un proces care se adresează sportivilor sănătoşi, care au prestat un efort

psihofizic solicitant, ce a afectat unii parametrii funcţionali sau biochimici.

c) Refacerea este un proces natural, care se declanşează spontan, imediat după încetarea sau

reducerea parametrilor efortului.

3 http://dex-online.ro/refacere/cauta/4 Medicină Sportivă – Ioan Drăgan, Ed. Medicală, Bucureşti, 2002

7

Universitatea din Oradea

d) Refacerea sistemelor şi aparatelor solicitate în efortul sportiv se realizează într-o anume

succesiune, luându-se în considerare parametrii neuro vedetativi şi cei metabolici.

e) Refacerea are un caracter individualizat conform particularităţilor sportivului, fiind

determinată de starea de sănătate şi de antrenament a sportivului, de specificul ramurii

sportive, de vârsta acestuia, de perioada de antrenament, de momentul desfăşurării

refacerii şi de organul sau sistemul cel mai afectat.

Există numeroase mijloace folosite în refacerea organismului, cel mai important mijloc este

odihna pasivă, adică repausul şi somnul, masajul reflexogen, care ajută individul să se relaxeze.

Paradoxal, sunt indicate şi exerciţiile fizice dar doar cele de intensitate uşoară cum ar fi

plimbările sau cele cu caracter recreativ care nu solicită organismul. Există 3 faze ale refacerii,

prima fază presupune refacerea rapidă, care „poate fi accelerată prin activitate fizică respectiv

practicarea unor xerciţii fizice dinamice, uşoare.”5 Faza a doua presupune refacere ntermediară

caare poate continua până la 2 ore după încetarea efortului, iar ultima fază presupunând refacerea

lungă care poate dura până la 20 de ore după încetarea eforului.

Chiar dacă organismul a fost solicitat în timpul efortului fizic, individul nu rămâne cu

probleme funcţionale, cu un program de refacere corespunzător poate ajunge la forma maximă în

cel mai scurt timp.

3.2. Recuperarea

Spre deosebire de refacere care se aplică la organismele sănătoase, recuperarea se aplică

celor cu probleme şi afecţiuni funcţionale şi morfologice. Chiar şi în Dicţionarul Explicativ al

Limbii Române găsim explicat cuvântul „a recupera” ca fiind un cuvânt care provine din

fr. récupérer şi din lat. recuperare, care înseamnă „a dobândi din nou, a redobândi, a

recâștiga. 2. A utiliza, total sau parțial, ceva (deșeuri de materiale sau o energie) care altfel s-ar

pierde. ”6 Sarcina de a recupera în domeniul sportului îi revine kinetoterapeutului, care încearcă

să își ajute pacienții care au suferit traumatisme, să își recâștige funcționalitatea segmentului

lezat aproape de 100%. Sunt cazuri în care pacienţii nu pot să ajunga la forma de funcţionalitate

5Mijloace de refacere şi recuperare în activitatea sportivă – Monica Delia Bîcă, Ed. Academica Brancuşi, 2009, Târgu - Jiu

6 http://dex-online.ro/recuperare/cauta/

8

Universitatea din Oradea

maximă fie datorită programului de recuperare incorect, fie din cauza traumatismului suferit care

a fost prea sever.

Există diverse traumatism, diversitatea fiind datorată caracteristicilor sportive cum ar fi

timpul de efort, echipamentul, condiţiile ambientale şi tipul de efort susţinut în timpul

antrenamentelor sau competiţiilor. Există diferite tipuri de traumatisme, în funcţie de parţile

lezate, de exemplu există traumatisme ale părţilor moi, ale articulaţiilor, ale oaselor. Desigur,

există factori favorizanţi ai traumatismelor sportive care pot fi intrinseci sau extrinseci, cei

intrinseci sunt legaţi de caracterele anatomice şi biomecanice ale sportivului, iar cei extrinseci nu

au legătură cu sportivul.

„

”7

Pe lângă aceşti factori, intrinseci respectiv extrinseci, un rol important îl joacă şi oboseala

în viaţa sportivului, după parerea mea fiind cea care provoacă majoritatea traumatismelor uşoare.

Desigur, există şi alţi factori ce pot influenţa integritatea sportivului.

7 Medicină Sportivă – Ioan Drăgan, Ed. Medicală, Bucureşti, 2002

9

Factori extrinseci:

Erori de antrenament –

condiţionare şi pregătire;

Climat, lichide şi hidrtare;

Kineziologia sportului;

Factori de risc ai anumitor

sporturi;

Echipament;

Terenul de antrenament sau

competiţie.

Factori intrinseci:

Malalliniament/variaţii anatomice;

Discrepanţe în lungimea

picioarelor;

Muşchi cu forţă redusă (asimetriile

de forţă);

Flexibilitate redusă;

Dezechilibre musculare;

Deprinderi neuro-musculare

reduse;

Disfuncţii ale lanţului kinetic.

Universitatea din Oradea

Obiectivele recuperării sunt:

„controlul procesului inflamator şi al durerii;

Refacerea mobilităţii articulare şi a flexibilităţii ţesuturilor periarticulare;

Îmbunătăţirea forţei şi a rezistenţei musculare;

Dezvoltarea rezistenţei cardio-vasculare (ameliorarea capacităţii generale de efort);

Refacerea coordonării musculare specifice;

Stabilirea programului de întreţinere.”8

Recuperarea segmentelor traumatizate se face în special cu ajutorul kinetoterapiei,

aceasta „se defineşte ca terapie prin mişcare efectuată prin programe de recuperare medicală

care urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse

suferinţe”9. Chiar dacă efortul fizic a fost cel care a produs traumatismul, recuperarea se face

prin mişcare, prin exerciţiu fizic. De exemplu în cazul unor entorse sau aunor luxaţii, care sunt

cel mai întâlnite în zilele noastre, fie ele cu sau fără leziune a părţilor moi, trebuie întărită

musculatura în zonă pentru a compensa, şi pentru a evita recidiva. Desigur, nu este suficientă

doar recuperarea cu ajutorul mişcării ci e nevoie şi de tratament medicamentos, dar în cazul în

care recuperarea nu este făcută corespunzător sau nu este făcută deloc, individul va rămâne mai

mult ca sigur cu sechele care vor fi resimţite în timp.

8 Mijloace de refacere şi recuperare în activitatea sportivă – Monica Delia Bîcă, Ed. Academica Brancuşi, 2009, Târgu - Jiu

9 http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/balneoterapia/kinetoterapie/kinetoterapie.htm

10

Universitatea din Oradea

Concluzii

Indiferent de situaţie exerciţiul fizic este cel care ajută individul la întreţinerea sănătăţii, şi

care îl ajută în refacere şi în recuperare. Punctul comun al refacerii şi al recuperării este exerciţiul

fizic, însă refacerea se aplică celor care sunt sănătoşi din punct de vedere morfologic şi

funcţional, pe când recuperarea se aplică celor cu probleme din aceste puncte de vedere.

Ambele, atât refacerea cât şi recuperarea, sunt foarte importante în viaţa unui sportiv.

Inevitabil, în urma efortului depus în timpul antrenamentelor va aduce după sine oboseala, care

favorizează accidentarea, de aceea sportivul este supus în timpul antrenamentelor tuturor acestor

factori.

După parerea mea, cel mai des întâlnit factor al accidentărilor şi traumatismelor este oboseala

deoarece aceasta atrage după sine lipsa de concentrare, şi scăderea rezistenţei musculare şi

ligamentare. De aceea am pus accentul pe oboseală în lucrarea mea.

11

Universitatea din Oradea

Bibliografie

Mijloace de refacere şi recuperare în activitatea sportivă – Monica Delia Bîcă, Ed.

Academica Brancuşi, 2009, Târgu – Jiu;

Medicină Sportivă – Ioan Drăgan, Ed. Medicală, Bucureşti, 2002;

Control Medical şi Autocontrol în Educaţie Fizică şi Sport – Bârzu Mariana Valentina, Ed.

Mirton, Timişoara, 2002;

Recuperarea Sportivilor Traumatizaţi – Iulian Radovici şi Elena San-Marina, Ed. Stadion,

Bucureşti, 1973;

Probleme Medicale ale Antrenamentului Sportiv – Miron Georgescu, Ion Drăgan şi Ion

Stănescu, Ed. Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, Bucureşti, 1964.

Bibliografie electronică:

http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/balneoterapia/kinetoterapie/kinetoterapie.html

http://dex-online.ro/recuperare/cauta/

http://dex-online.ro/refacere/cauta/

12