Recenzie

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

Capitalismul si dusmanii sai

Ludwin von Mises

Iana Laura Elena

Grupa 306 seria B Recenzie

Chiar daca autorul cartii Capitalismul si dusmanii sai este Ludwin von Mises, cartea a fost publicata de sotia sa Margit von Mises in memoria acestuia.Cartea contine in scris conferintele rostite de Ludwin von Mises in fata studentilor argentinieni.Lectiile au fost inregistrate ,apoi transcrise de un secretar de limba spaniola,al cariu manuscris dactilografiat a fost gasit de Margit von Mises printre documentele sotului ei. Subiectul principal al acestei carti o reprezinta capitalismul impreuna cu caracteristicile pozitive si negative ale acestuia. Ludwin von Mises este de parere ca aplicand niste practici capitaliste i se poate asigura societatii un nivel de trai mai ridicat.Aplicand alte metode precum socialismul sau interventionismul consecinta ar fi agravarea problemelor existente. Cel care ar trebui sa hotarasca mersul pietei este consumatorul si nu gunernul sau altcineva; acesta este principiul capitalismului.

In primul capitol- Capitalismul ne este prezentata situatia unei persoane inainte de aparitia capitalismului.Statutul social al unei persoane era fixat de la un capat al vietii la celalalt.Acesta era mostenit de la parinti si nu se putea modifica pe parcursul vietii.Daca o persoana se nastea saraca asa ramanea,iar daca se nastea bogata isi pastra proprietatea pana la sfarsitul vietii.Industriile primitive lucra numai in beneficiul celor bogati.Maroritatea populatiei ( 90%) lucra pamantul desi nu intra in contact cu industria.Datorita cresterii populatiei rurale a aparut un surplus de persoane lipsit de averi.Acestora le era imposibil sa se angajeze in industrie deoarece erau impiedicati si nici in agricultura nu isi gaseau de munca.Datorita lipsei de munca aceste persoane au inceput sa isi faca ateliere proprii unde produceau bunuri ieftine pentru uzul tuturor. Acesta este inceputul productiei de masa,care este principiul fundamental al principiilor capitaliste.Datorita acestui principiu popualia a cunoscut o crestere si in special sa observat o crestere a nivelului de trai.In ciuda faptului ca aceste beneficii se datoreaza capitalismului,acesta a fost atacat si criticat de clasele superioare ,nobilimea britanica si cea continentala.La inceputul sec al XIX lea salariile sporite platite de catre industriasi muncitorilor fortau aristocratia sa plateasca salarii la fel de ridicate muncitorilor agricoli.In secolul al XVIII-lea diferenta dintre reprezentantul clasei de mijloc si cel al clasei inferioare era ca omu din clasa de mijloc avea incaltaminte pe cand cel din clasa inferioara nu.Dar datorita capitalismului aceasta diferenta sa redus,ambele clase bucurandu-se de hrana ,imbracaminte si adapost.Un atac la adresa capitalismului este solicitarea unui salariu mai mare care porneste de la prezumtia falsa ca salariile ar fi platite de altcineva decat de angajatii din fabrici.Fiecare consumator trebuie sa castige banii pe care ii cheltuie,iar majoritatea consumatorilor se compune tocmai din aceiasi oameni care lucreaza ca angajati la intreprinderi care produc bunurile pe care ei le consuma.In regim capitalist ,ratele salariale nu sunt stabilite de o clasa diferita de cea a persoanelor salariale ,este vorba de acceasi oameni.Ca prim exemplu ne este data situatia unei corporatii hollywoodiene care plateste salariu unei vedete de cinema.Nu corporatia ii plateste salariul si oamenii care platesc biletele de intrare la film.

Numele de capitalism a fost dat de Karl Marx.Acesta nu era un adept al capitalismului si il considera cel mai greu blestem cazut vreodata asupra omenirii.Cu toate acestea, termenul impus de Karl Marx nu poate fi respins, deoarece prezinta intocmai sursa marilor progrese sociale facute cu putinta de capitalism. Aceste progrese se datoreaza acumularii de capital; ele se bazeaza pe faptul ca oamenii nu consuma tot ceea ce produc, ci economisesc, si investesc o parte din acest produs.

Teza lui Marx privitoare la ivirea socialismului se baza pe ipoteza ca muncitorii deveneau mai saraci ,ca masele deveneau mai lipsite de mijloace de subzistenta,si ca in cele din urma intreaga avutie ai unei tari avea sa se concentreze in mainile catorva oameni sau chiar ale unui singur om. In capitolul II-Socialismul autorul ne defineste libertatea economica in felul urmator:individul este in amsura sa aleaga felul in care doreste sa se integreze in ansamblul societatii.Individul isi poate alege cariera ,el este liber sa faca ceea ce doreste sa faca. Intr-o economie de piata ,o persoana este libera sa isi aleaga orice cariera doreste , sa isi aleaga modul sau propriu de integrare in societate. Piata nu este un loc, este un process, este modul in care, prin vanzare si cumparare, prin productie si consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societatii. Cu toate acestea, libertatea trebuie inteleasa in sensul ca omul este eliberat de constrangeri naturale. Intr-un regin socialist cariera iti este hotarata prin decret guvernamental. Libertatea de care se poate bucura cineva intr-o economie de piata nu este o libertate perfectadin punct de vedere metafizic.Libertatea perfecta nu exista.Rousseau afirma ca omul s-a nascut liber dar este pretutindeni in lanturi.Datorita acestor cuvinte Mises afirma ca omul nu s-a nascut liber.Acesta inca de la nastere depinde de cineva pentru a supravietui. Libertatea in societate inseamna ca un om depinde de ceilalti in aceeasi masura in care ceilalti depind de el. In sistemul capitalist, patronii sunt, in ultima instanta, consumatorii. In concluzie, libertatea inseamna, de fapt, libertatea de a gresi.

Omul liber poate sa isi aleaga propriul mod de viatza ,pe cand scavul face numai ce ii ordona superiorul. In primul capitol al Manifestului comunist Karl Marx spunea ca exista intre clase un conflict ireconciliabil. El avea dreptate doar prin prisma faptului ca, in acele timpuri, conflictul dintre clase era ireconciliabil pentru ca cei dintr-o anumita clasa sociala nu puteau adera la o alta.In sistemul socialist totul depinde de intelepciuna, talentele celor care alcatuiesc autoritatea suprema. Cand e vorba de a opta intre socialism si capitalism ca sistem economic, problema este oarecum diferita. Aceasta problematica este evidenta in modul de dezvoltare alert al statelor capitaliste, spre deosebire de modul lent al celor socialiste. Capitolul III-Interventionismul . Interventionismul apare atunci cand gurvernul nu isi limiteaza activitatea la pastrarea ordinii si doreste sa intervina in mersul pietei.Interventionismul inseamna ca nu numai guvernul esueaza in rolul sau de protector al bunului mers al pietei ,dar si ca se amesteca in desfasurarea diferitelor fenomene economice.Se amesteca in formarea preturilor,a salariilor,a dobanzilor si a profiturilor.

Daca guvernul modifica pretul unui bun acesta va ajunge sa modifice preturile tuturor bunurilor ajungandu-se astfel la socialism. Amestecul guvernului poate duce la situatii neplacute ,adesea chiar haotice. S-a considerat c exist un al treilea sistem, ntre capitalism i socialism, care ar fi reinut doar avantajele celor dou. Astfel, Mises aduce n discuie problema protecionismului, cnd guvernul ncearc s izoleze piaa autohton de cea mondial. Rezultatele aplicrii protecionismului nu pot fi dect dezastruoase. Pentru impedicarea instalarii unor asemenea regimuri Mises sustine ca remediul consta in putearea oamenilor. Capitolul IV-Inflatia

In sec al XVIII-lea, o data cu descoperirea si exploatarea resurselor americane de aur si argint, cantitati enorme de metal pretios au luat drumul Europei. Consecinta acestei cresteri a cantitatii de bani a fost o tendinta de crestere a preturilor in Europa.Atunci cand un guvern mareste cantitatea banilor de hartie ,rezultatul este o tendinta de scadere a puterii de cumparare a unitatii monetare si o crestere a preturilor.Aceasta situatie poarte numele de inflatie. Inflaia nu este consecina modului de cheltuire a banilor de ctre guvern, ci a cii pe care i obine.Guvernul ar putea obtine banii de care are nevoie prelevand taxe de la cetateni ,fara a fi nevoie de tiparirea unor bancnote noi. Daca guvernul nu recurge la prelevari de taxe in acest scop ,utilizand in schimb banii proaspat tipariti ,inseamna ca unii oameni vor dispune de mai multi bani,in vreme ce restul populatiei va avea aceeasi suma ca si inainte.Pentru ca pe piata marfurile sunt aceleasi cei care au beneficiat de banii noi tipariti voi dori sa cumpere mai mult.Ceea ce duce la cresterea cererii si inclusiv la cresterea preturilor.

Mises da ca exemplu situatia din Statele Unite in vremea celui de-al doilea razboi mondial,cand guvernul recurge la inflatie pentru a sustine razboiul.El trebuie sa achizitioneze munitii ,asa ca industriile producatoare de armanent si muncitorii angajati in respectivele industrii vor beneficia prima data de banii cei noi.In momentul in care vor face cumparaturi acestia vor dispune de mai multi bani.Producatorii de munitii cumpara de la alte persoane ,care produc si vand bunurile de care ei au nevoie.Acestia formeaza un al doilea grup care considera ca inflatia este o binefacere pentru afacerile sale. Veniturile celor dintai beneficiari ai banilor au sporit si isi pot permite sa cumpere in continuare bunuri si servicii.Inflatia se propaga pas cu pas de la un grup de populatie la altul.Insa exista si grupuri de oameni la care banii vor ajunge mai tarziu .Ei se vor afla intr-o situatie defavorabila deoarece vor trebui sa plateasca preturi mai mari la anumite bunuri, in vreme ce venitul lor a ramas neschimbat sau nu a crescut proportional cu preturile. Inflatia afecteaza in mod diferentiat diferite segmente ale populatiei. John Maynard Keynes spunea despre inflatie ca pe termen lung,toti suntem morti.Pe termen lung efectele inflatiei sunt naucitoare la nivelul societatii. Un alt exemplu dat de Mises este ca vreme de cativa ani germanii, au crezut ca nu sunt confruntati decat cu o inflatie temporara,care nu va intarzia sa inceteze.Asa au crezut timp de vreo noua ani ,pana in vara anului 1923. Situatia din ce in ce mai inrautatita a alimentat din ce in ce mai multe indoieli,intrucat inflatia continua sa creasca dand senzatia ca este oarecum necontrolabila.Oamenii au considerat ca cel mai bine ar fi sa cumpere tot ce era disponibil decat sa pastreze banii in buzunar.De asemenea si-au dat seama ca e mai bine sa fii datornic cuiva decat sa dai bani cu imprumut.Aceasta situatie s-a prelungit pana in toamna aceluiasi an,1923.Muncitorilor din fabricile germane li se plateau salariile zilnic in avans,dimineata.Astfel muncitorul se prezenta la fabrica impreuna cu sotia careia ii incredinta pe loc salariul ,pentru ca aceasta sa se grabeasca apoi spre cel mai apropiat magazin sa cumpere ceva,indiferent ce.Toti intelesesera ca banii din puterea de cumparare peste noapte,de la o zi la altaExpresia pe care o utilizeaza Mises in aceasta parte a lucrarii sale este una extrem de sugestiva:banii se topeau in buzunarele oamenilor precum ciocolata pe o soba fierbinte. In problema aceasta a inflatiei sunt implicate si sindicatele.Ele determina salariile si au posibilitatea sa utilizeze forta in acest scop,prin producerea de greve.Impunand o rata salariala deasupra nivelului la care s-ar fi stalilit aceasta pe o piata libera,neobstructionata rezultatul este urmatorul:o parte considerabila din forta de munca nu va mai fi utilizata pentru ca vor fi disponibilizati.Firmele nu pot suporta costuri mai mari cu salariile si astfel va creste numarul somerilor . Atunci cand in Marea Britanie sindicatele au impus rate salariale ridicate rezultatul a fost cronicizarea somajului.Acesta prelungindu-se ani de-a randul milioane de muncitori au ramas fara slujbe si cifrele de productie au scazut.Utilizarea deplina a fortei de munca tine de o piata libera a mainii de lucru,o piata in care interventia sindicatelor si a statului este minima.Pe aceasta piata ratele salariilor tind spre nivelul la care oricine isi doreste o slujba si o poate obtine. Inflantia este o masura politica initiata de persoane ce regurg la ea deoarece o considera o alternativa mai putin rea decat somajul.Pe termen lung inflatia nu vindeca somajul.O masura politica se poate schimba. Capitolul V-Investitiile straine

In aces capitol Mises explica de ce in tarile in curs de dezvoltare nivelul de trai este mai scazut decat in tarile dezvoltate.Iar pentru aceeasi munca depusa in tarile dezvoltate salariul este mult mai ridicat decat in cele in curs de dezvoltare. Daca un sicilian emigreaza in Statele Unite ,el poate foarte curand sa ajunga sa castige un salariu obisnuit in Statele Unite.Iar daca acelas om se reintoarce in Sicilia ,va descoperii ca vizita sa in Statele Unite nu l-a inzestrat cu acele calitati care sa-i permita sa castige in Sicilia salarii mai mari decat concetatenii sai.

Diferenta sta in volumul de capital investit pe unitatea de populatie.Iar aceasta este mai mare in tarile dezvoltate decat in cele in curs de dezvoltare.Daca un om munceste cu unelte mai bune si mai eficiente ,atunci el poate realiza intr-o ora mai mult decat un om care munceste cu instrumente mai putin eficiente.Patronii din aceste tari in curs de dezvoltare stiu foarte bine ca utilajele mai performante ar face intreprinderile lor mai profitabile.Ei ar dori sa sa construiasca fabrici mai bune dar ii impiedica lipsa capitalului.

In opinia autorului in secolul al XIX s-a intamplat cel mai important eveniment acesta fiind dezvoltarea investiilor straine. Investitiile straine sunt facute anticipandu-se ca ele nu vor fi expropriate. Nimeni nu ar investi nimic, daca ar stii dinainte ca cineva ii va expropria investitia. In momentul in care, aceste investitii au fost facute, in sec al XIX-lea si inceputul sec al XX-lea nu se punea problema exproprierii.Inca de la inceput unele tari au aratat o anumita ostilitate fata de capitalul strain,dar cea mai mare parte a lor au realizat ca se poate obtine un enorm avantaj din aceste investitii. Dupa sfarsitul acestei perioade ,cand capitalul strain a ajutat in toate colturile lumii la dezvoltarea metodelor moderne de transport,de manufactura,minerit si agricultura a inceput o noua perioada si aceea in care buvernele si partidele politice il considerau pe investitorul strain ca fiind un exploatator,care ar trebui expulzat din tara.Situatia din lumea contemporana ,creata de sistemul de expropriere a capitalului strain,consta fie in exproprierea directa fie din exproprierea indirecta prin controlul ratelorde schimb sau prin discrimirare fiscala. O prima conditie pentru o mai mare egalitate economica in lume este industrializarea.Aceasta este posibila numai prin cresterea investitiilor de capital.O alta metoda considerata avantajoasa pentru industrializarea unei tari este protectionismul.Dar Mises este de parere ca tarifele si vamale si controlul ratelor de schimb valutare sunt exact mijloace de impiedicare a importului de capital si a industrializarii tarii.Singurul mod de a accentua industrializarea este de a dispune de mai mult capital.Protectionismul nu poate decat sa deturneze investitiile dintr-o ramura de activitate in alta. Capitolul VI-Politici si idei

In secolele al XIX-lea si al XX-lea lumea a cunoscut o imbunatatire a conditiilor economice care a facut cu putina ca o parte mult mai mare a populatiei sa se bucure de un nivel de trai mai ridicat.Cu toate acestea, multe dintre sperantele filozofilor din sec al XVIII-lea, au fost naruite. Ne referim aici la speranta ca nu vor mai fi razboaie, si ca revolutiile nu vor mai fi necesare. In aceasta privinta, filozofii s-au inselat. Desi, pe durata sec al XIX-lea a existat o perioada in care razboaiele scazusera atat in intensitate cat si ca numar, sec al XX-lea a adus cu sine o renastere a spiritului razboinic.

Sistemul constitutional dezvoltat la sfarsitul sec al XVIII-lea, si inceputul sec al XIX-lea, a dezamagit omenirea. Acest lucru s-a datorat conceptiei din acele vremuri, conform careia nu exista nici un fel de legatura intre fateta economica a problemelor, si cea politica. Oamenii tind sa analizeze declinul parlamentarismului ca si cum acest fenomen ar fi complet independent de sistemul economic si de ideile economice care determina activitatea oamenilor. Cele doua fenomene se interconditioneaza. Partidul reprezinta un mod de cooperare al unor personae care impartasesc aceleasi idei.Structura unui partid nu este permanenta.Acesta nu depinde de pozitia indivizilor in ansamblul structurii sociale.Partidul se poate modifica atunci cand oamenii considera ca pozitia lor initiala se baza pe idei gresite.Discursurile membrilor unei legislaturi nu sunt doar declaratii menite sa comunicee lumii ceea ce doreste un pardit politic ele sunt incercari de a convinge grupurile cu pareri diferite ca ideeile vorbitorului sunt mai corecte decat cele formulate de preopinenti.

Conform ideilor interventioniste, datoria guvernului este aceea de a sustine, de a subventiona si de a privilegia grupuri speciale. In acest fel au aparut grupurile de presiune, inlocuind partidele politice, in vechea acceptiune clasica. Un grup de presiune reprezinta un grup de persoane care doreste sa obtina un privilegiu special, pe seama restului populatiei, acest privilegiu asigurand grupului o pozitie speciala. In majoritatea cazurilor consecinta actiunii acestor grupuri de persoane este una negativa. In acest fel, avem in legislaturi, reprezentanti ai cultivatorilor de grau, ai crescatorilor de vite, ai mineritului de argint, ai petrolistilor si asa mai departe, dar inainte de orice, ai diverselor sindicate. Doar un singur lucru nu este reprezentat in parlament: natiunea ca intreg. Toate problemele sunt abordate din perspectiva intereselor grupurilor speciale de presiune. Toate aceste schimbari politice, consecinte ale interventionismului, au redus considerabil puterea natiunii si a reprezentilor lor de a rezista aspiratiilor dictatoriale si a manevrelor tiranice. Tot ce se intampla in zilele noastre in sfera sociala este rezultatul unor idei,al unora bune si al altora rele.E necesar ca ideile rele sa fie combatute.Trebuie sa combatem tot ceea ce ne displace in viata publica.Ideile eronate trebuie sa le substituim idei mai bune.Trebuie sa respingem cu argumente,doctrinele care promoveaza violenta sindical.Trebuie sa ne opunem confiscarii proprietatii,controlului preturilor,inflatiei si tuturor lucrurilor care ne fac sa suferim.