I L U S T R A T AS U P L I M E N T

(Ir. 878 — AmI XVI 1-7 Deoamb. 1343

ION GHICA' "fi... II

— nr ~~nMarele scriitor şi om po­litic româ,n care a guver­

n a t insula Samos ( V e z i p a g . 3)

i i I T

D E S P R E E D I T O R I ŞI T R A D U C E R I (Vezi pag. 13)

31SÄ PAIJ..ŞWTEIS’A NĂSCUT INTR U» LAGMR DE PRIZONIERI

Ü O J. Ær%. I 4 JL JL'i IJj u||l!IIIIIII!lllilllllllllllllIIIIIIIIIIIIIIIIIHI!IIIHIIIIMIIIIIHIIIIIIfllffl!lllilIlimiJ

C U R I E R U L A M A T O RI O 1NPRESIONANTA NUVELA HUMORISTICA (V.ti p .9 8) |

REALITATEA

T H E O D O RR Ă Ş C A N U

I.

UN CONDEI TEMEINIC

In tro ittullele condeie care «ni- p lu foil© ziarelor, die m ulte ori fă ră să -ţi lase vreo u rm ă u»ai sim ţită , treibac să pom enim cu j tlratj condeiul G eneralu lu i Achil j Diculescu, care se iveşte din când în când, cu u n scris p lin de bun siimi, în z ia ru l Timpul. De câte ori Û ceteşti, găseşti g ân d u ri s ă ­nătoase, judecăţi drepte, zu g ră ­v iri alese.

Face cinste sc riito ru lu i şi z ia ­ru lu i.

II

POEEIREA HOŢIEI DE CAI

M ultă m aestrie are om ul de a fa«e d in alb negrii ş i d in negru alb! O poate în to rtochea d in vor­be astfel, în c â t să scoată cu o- b raz cu ra t pc cine n u m ai cu ra t on e şl, d im potrivă, să înegrea- scă pe cine e de lă u d a t. A şa se cuvine să spunem , cetind z ia ru l T im pul despre o cuv ân ta re la Dalles, p riv ito a re la „Sufletu l o- m u lu i de pe B ărăg an ” .

In tre altele, găsim ac i o ase ­m ăn are în tre ha id u c ia de a ltă d a tă şi h o ţia de cai de azi. Ce e ra u h a iducii? se în treab ă vor­b ito ru l. E i n u e ra u a tâ t tâ lh a ri, cât n işte ră z v ră tiţ i sociali.

Bine, aşa cunoaştem şi noi pe haiduci d in felurite le povestiri despre e i pe care fiecare d in noi le-a ce tit în tin e re ţă . D ar hoţii de cai de aad s ă fie ceva asem ă­nă to r?

Da, aşa spune conferen ţiaru l dela Dalles... „C lasicul hoţ de cai este u n ha id u c evoluat, este m ai xnult u n sportiv decât u n profe­sion ist. E ste u n ro m an tic al în ­drăznelii, n u este un m eşteşugar al in fra c ţiu n ii” .

„P red ilec ţia pen tru hoţia de cai se explică p r in norul de a- v en tu ră ş i p r in necesita tea de a s trăb a te u n sp a ţiu întins.™”

Oare aşa să fie? Oare ho ţu l de cai săvârşeşte n u m ai o hoţie cu poezie şi n u este un tâ lh a r de rân d ?

A ceasta în să n i se pare o ciu­d a tă poleire a hoţiei. Cum, ho ţu l de cai fu ră din setea de aven tu ­ră , n u d in lăcom ie, ca orice ho}?

Dax ce face el cu ca ii de fu­ra t? Ii duce să -i vândă. Deci, la u rm ai urm ei, to tu l se m ărg ine ­ş te lia gologani.

A tunci de ce să în frum useţăm ceea ce este o ticăloşie ca o rica ­re a lta? De aceea socotim că nu a re no im ă să facem din aîâ) ne­g ru şi din neg ru alb. S ă num im lu c ru rile pe num ele lo r şi să nu m ai legăm lum ea la ochi ca să vadă altfel ceea ce trebuie nu m it deadreptul, cu num ele care i se cuvine,

ARH 131. SCRIBAAT

S trä g ä tu ü

Soldaţi; îşi au p.‘opr ii, ş! istoria ex p res ii o stăşeşiî te resan tă . In toa te

w

„Alarmă'3 se oitreoaşie «fie 4€*$ii aniv o ca b u la ru l lo r cuvân tu l , ,c a ze m a |â” p rov ine dela

ev o lu ţie i m u lto r „casa” .es te foarte in - In d o m e n iu l aprov iz ionării sol -

icica«!!.«. ,U iwctv lim bile se cu- d a ţilo r s’au fo rm a t deasem enea o noaste, de p ildă , n o ţiu n e a m ilita ră serie de expres i speciale . A rm a ta „ a la rm ă ” . N oţiunea ex istă de acu m m o d e rn ă nu cunoaşte „v ivand ie ri “, 400 de an i, ţi prov ine d in lim ba î- deoarece este aprov iz ionată cu toa- ta lienă . La s trigă tu l „all a r m e ” (la te cele necesare de că tre stat. a rm e ) t ru p e le d in sectorul al 16- D in secolul al t6 -Iea p â n ă in se- lea t r e b u ia u să se p regă tească Une- colul al 10-lea era în să u n lu c iu diat p en tru m a rş şi lup tă, adică să o b ’şnu it ca negusto ri , îndeoseb i fe­se p rez in te pe locurile , d e a la rm ă " mei, să în so ţească tru p e le la lup- fixate d ina in te . tă, v ân z ân d u -le a l im e n te şi alte

N oţiunea de „ a la rm ă fa lsă” era ob iec te . V ivandieri; au a p ă ru t p en - c u n o scu tă ch ia r în cu rsu l războiu- t r a p r im a oară în Malia n n m m d u - lui de 30 an i. Si cuvân tu l „cazar- sc aci .m e r c a ta n te ” . N o ţiu n ea de m ă ” datează ci n* seco lu l al 17-lea „c o m p a n ie ” p rov ine — d u p ă u n u şî p ro v in e d n lim a la tină , fiind de- litologi — dela c u v â n tu l p â in e , rivat dela „c asa” . V auban, te h n '- fo rm ându-se d in u a i in e sc u l „cum c ian u l m ilita r al lui Ludovic al p a n îs” , ceea ce în se a m n ă o „com u- X lV -lea a c re ia t c ă tre s fâ r ş i tu l se- n i la te de p â in e ” . O com pan ie , în co lu lu i al 17-lea p r im a caza rm ă în t im p de pace 100— 250 de oam eni, fo rm a dc astăz’, în a in te soldaţîj 11- d isp u n e au de un ofic iu de aprovi- în d în c a r t i ru i ţ i la particu la ri . Şi zlonare de u n d e p rim eau pâinea .

Orîgîsia câânelf&*5P ărer ile a s u p ra orig in i; câ in e lu i n ic i lupul n o rd ic , deoaiece aceştia

s u n t şi astăzi în că foarte diver- au fost m u l t p rea m ori p e n t ru pro- gente. Se p re su p u n e că to a te ra- po rţii le des tu l de reduse ale câine- sele de c â in e p ro v in dela lup. ca- lu i p re is to ric . D in ţii c â i n i o r su n t rac te r is t ice le lor f iind cauzate de m u lt ma'; p r im itiv i decât aceia aî s c h im b ă ri sub ite , în c ru c işă ri pro- lup ilor.vocate de crescă to ri. Alţii su n t de De aceea t re b u c tă c u tă d ife ren ţa p ă re re că câ in ii n ’au o o r ig in ă în t re p ă r in te le cu in ilo r de casă, c o m u n ă . D easem enea se p re su p u - lup şl şacal. D ar căi n i d in epoca n e că p ro v in dela d iferite rase de de p ia tră se aseam ănă oarecum cu lup i, c u m s u n t coîoţii şi şacalii, dingo d in A ustra lia . D easem enea S u n t p resu p u se a fî origina câ in i- s ’a găsit acest dingo la Shou-K ou- lo r ch ia r a d e v ă ra te rase de ogari; T ien , unde s ’a descoperit şl o m u l astăzi se m a i găseşte u n ogar săi- dela P ek in g . D ar cam e le dc casă batic n u m a i ' în Australia, d ingo, poate p ro v en i şi dela m ic i specii Câini; sălbateci su n t în să ’anim ale de lup*. A ceştia au tră i t n u m a i în mici, aşa în c â t Ia evo lu ţia câ in e lu i Sud-estul E uropei, O rien t, Ind ii şi de astăzi t re b u ie să fi c o n tr ib u it o Asia ră să ri tea n ă , d ar n u în Scandl- în c ru c işa re în t r e câ ine le să lbatic nav la. Este foarte p robab il ca ra- şţ iUp, ' sele m o d e rn e de câ 'n i s? se tragă

A lţi savanţi a f i rm ă că părin te le d in t r ’o rasă specia lă de câ ine câinelui este u n fel de lu p d in Sud.D r. D ahr u n sav an t suedez, a cer-

săl-N o rd

ceaa t de c u râ n d res tu r ile de sche­lete de câ in e d in epoca de p ia tră , găsite in S cand inav ia . D u p ă s tru c ­tu ra c ran iu lu i ac es tu i câine, pâri ri­

ba tic care a t r ă i t cân d v a în şl a d ispăru t de m ult.

D acă se vor ma', face alte desco­p eriri de dingo d in epoca da ghia­ia, f i i ia ţiu n ea câ in ilo r de casă din aceasta n u va m ai p u te a fi conte-

te le iul n u poate fi n ic i şaca lu l si s ta tă .

O f o s ă prinsă cis vmàiwûle

U n noroc deosebit a a v u t u n în- tâ n ă ru l apăru pe s tran d cu o focăno tă to r de o fo rţă hercu lană , care în braţe. In apa pu ţin ad â n că ase scălda în M area B altică în fata coastei, an im alu l nu se mai puteainsulei daneze Fanoe. M are a fost m işca ca do obiceiu şi a căzut pra-Burprinderea celor de pe p la jă când dă v igurosu lu i înotător.

D O A M N A

Un copac care nu aerele

In regiunile fluviului Amazon şî Orinico s’a descoperit un copac al cărui lemn nu poate fi ars. Mai multe ramuri ale acestui arbore au fost prezentate Academiei., de ştiinţe din Hio de Janeiro. Expe­rienţele au dovedit că într’adevăr •cest lemn nu arde. Se presupune că el conţ'ne în suc-urlle s»le o can­titate extraordinară de minerale, care li îmbibă complect celulele. Deocamdată nu s’au încheiat com- flect *m«l!zele.

C ere ţi la fie ­care 1 şi 15 ale fiecăru i luni la to ţ i chioşcarii şi depozitarii

de ziare

MARI ASMAiE S T E R E V I S T A CARE ÎM P L IN E Ş T E TO A T E D O R I N Ţ E L E D-VOASTRÄ DE

f r u m u s e ţ e , m o d ă .

G Q S P G D Ă R i E SÜ L I T E R A T U R Ă

MARIANA2 8 P A S I N I 60 L E I

Pe umile îşi are wi'sisMi arenia ?

Doi ehimişti germani, Hennîg şl Wolforth, au găsit procedeu pen. Iru a extrage pe cale rece din via substanţele aromate, caie-i dau a< rorna nob lă specială. Pentru a. ceasta s’a folosit pan lanul care fierbe la 34 grade, adăogându-se vi, nulul înainte 10 la sută de alcool, După acest tratament, vinul mal are nici un „buchet“ , culoa. rea şi conţinului de acid rămân in, să aceleaşi. Aroma vinului diferă după provenienţa şi pământul viţel Şi vremea are o influenţă mare asupra calităţii vinului. Nu se cu­noaşte încă exact componenţa a- cestei arome, dar se ştie că conţine substanţe ca van lină şi zimţai, dehyd.

O Isafe in piisitifirăln m arile şcoli de p ic tu ră olan­

deze şi italiene elevii nu învăţau nu. mai a r ta desenului şi pictatului, ei şi p rep a ra rea culorilor. Profesorul Max Doorner dela Academia tie Arte r din Muenchen a re lu a t acest princi­piu si astfel s’au n ăscu t în 1933 ii A cadem ia fie Arte din Berlin, dato- r iă t in iţia tive i profesorului Kurt Vehlte, „Atelierele pen tru tehnica p ic ta tu lu i“. Aci nu ee predă chimii culorilor, cu toate că aceasta este un capitol foarte im portan t, ci tehni­ca p ic to ru lu i în form ă practică, li­n a din m ate rii le p rincipale predale este p ic tu ra fresco, sgraffito şi sili- cat, o a r tă care od in ioară era mult răspând ită . In aceste ateliere se să- sesc piese ale operelor de artă din , toate secolele Şi din toate statele, 1 p en tru cercetarea m aterialului folo- I sit. Şi în dom eniul p ic tu rii obişnuitei dela desen p ân ă la varietăţile teh-1 nicelor tem pera , elevii învaţă totul,:« să m ânu ie condeiul do argint şif m ulte alte m ijloace u itate . Desigur! cu m ulţi nu ştiu că oul de găinii conţine a tâ t în gălbenuş cât şi inj albuş (am estecat cu o cu loarei ua J| m ijloc ideal p en tru a picta, cari® este cunoscut din an tich ita le şi z in tă avan tag iu i că nu-şi schimMW n ic iodată culoarea. Toti sudenji* Academiei a r te lo r din Berlin tr? || buie să frecveneze cursurile din i- | j ceste ateliere.

Cân<& degeră ochiri’ ©■menesc

Ochiul pe cât de sensibil oete to- . tuşi foarte rez is ten t la frig. Aceasta | se explică p r in fap tu l că este pre- | văzut dela n a tu ră cu o „încălzire pe rm a n en tă“ , şi anum e numéros- i sele v in işoare caro s trăba t globul ochiului servesc ca izvoare de căi- | dură, fiind deschise prin lichidul î cald al lacrim ilor. Deoarece lichidul | lacrim ilo r are aceeaş temperatul» ca. şi corpul, deci+36-37 grade, el este un încălz ito r excelent, cu atât j mai m u lt cu cât la ger mare, glan- î rlole lacrim ilor îşi intensifică acti- : v itatea. Dacă tem pera tu ra insă sca­de sub 35 grade, degeră şi ochiul(f trebuie păz it con tra frigului cu '*• jiutorul u n o r ochelari ocrotitori.

Exisiă 3C3&0 de ämtbu

O tânără suedeză s’a ocupat în lu­crarea ei de dodo-rat filologic cu statistica limbilor ce se vorbesc pe pământ. D ificultatea lucrări! consta în a preciza dacă o limbă este în­t r ’adevăr o limbă autonomă sau un dialect. După această lucrare, ar exi­sta pe pământ 3000 de limbi. In Eu­ropa se vorbesc până la Ural 53 de limbî. Opera tipărită în cele MÎ multe Hmbi este Biblia, care A W tradusă în 1000 de limbî.

2

adevăratăS

ulla im vânt puternic, un vânt de toam nă, vijelios şi neastâm părat, unul din

acele vânturi cari smulg ulti­mele frunze, târîndu-le în nori.

Vânătorii îşi term inau masa, încălţaţi încă in eisme roşii. în ­sufleţiţi, aprinşi. E rau din acei semi-seniori normanzi, jum ătate boernaşi, ju m ăta te ţărani, bogaţi şi voinici, gata să doboare orice piedică li s’a r ivi în cale.

Vânaseră ziua în treagă pe pă­mânturile dom nului Blondei, primarul satului Eparville, şi mâncau acum strânşi în ju ru l mesei, în acea ferm ă-castel al

[ cărei p rop rie ta r era gazda.Când vorbeau, parcă urlau,

I râdeau cum răgesc fiarele, şi I beau ca nişte puţuri, cu picioa- ! rele întinse, coatele pe masă, o- ! chii lucind la flacăra lăm pilor, I încălziţi de o sobă colosală, care I arunca în tavan luciri sângerii; I vorbeau de vânat si de câini. i Dur erau. la ora când alte gân. I duri vin oamenilor, pe jum ătate I beţi, si cu toţii u rm ăreau din I ochi o fată sdravănă, cil obuajii I dolofani, care ducea în mâinile lei roşii farfuriile m ari încărcate ’ cu mâncări.

Deodată, un lungan care cieve-Inise veterinar după ce năzuise sase facă preot, şi care îngrijea de toate vitele plăşii. d. Séjour, exclan vă :

K — Pe cinstea mea, meştere j Blondei, ai o văcuţă boboc.

Şi izbucni în hohote de râs. A.I tunci un bătrân nobil scăpătat, [dedat la beţie. <1. de Vametot,I luă cu . nàtul.I — ...Mi s’a în tâm plat pe vre­muri o nostim ă aventură cu o fetişcană ca asta. Staţi să v’o p a ­

ji vestesc, lie câte ori m ă gândesc I la ea. îmi am intesc de Mirza, I căţeaua m ea, pe care am vân- I dut-o contelui d’Haussonel şi Icare. în fiece zi, de cum îi dădea I drumul, se întorcea la mine. atât I de greu ii venea să mă părăsea- iscii. I. i urm a urm elor, m 'am su. I părat şi l-am rugat pe conte s’o ■ ţie în lanţ. A m urit de supărare I căţeaua.I Dar să revin la povestea mea. [ Aveam pe atunci douăzeci şi

castel şi eu îmi condusei la Cau. ville iapa, pe care o lăsai pe trei sute de scude.

La început, merse ca pe roa­te. Nimeni nu bănu ia nimic, vezi. însă. că Roza mă iubea mai m ult decât mi-era pe plan. Bă­gaţi de seamă, copila asta nu era o lepădătu ră oarecare. T re ­bue să li avut ceva deosebit prin vinele ei. Desigur că era rodul vreunei fete care păcătuise cu stăpânul.

In scurt, m ă adora. Giulgiuleli, pupături, tot soiul de desmier- dări, de m ă puneau pe gânduri.

Îmi ziceam: „Nu trebue să du­reze m ult asta, că altfel mă prind în căpcană!” D ar nu m ă las eu prins aşa lesne. Nu Mint d’ăia pe cari îi Încânţi cu două săru tări. In sfârşit, eram cu o- chii în patru, când m ă vesteşte că e gravidă.

Ei drace! pa r’că m i-ar fi tras cineva două palme. Şi mă îm ­brăţişa, mă săruta, râdea, juca, era. ştii n e b u n ă !1 N’am spus ni­mic ziua întâia, dar noaptea mă chibzui. Mă gândi: „Acu’ e acu; trebue să scape de bucluc şi e tocmai timpul ca s’o rup cu dân­sa” .

înţelegeţi bine: ta ta şi m am a erau la Barneville, şi soră-mea m ărita tă cu m archizul d’Yspare, ia Vi

Rollebec, la două poşte de Urban. Nu era de glumit.D ar cum să ies din încurcă­

tură? Dacă părăsea casa, lu­mea a r bănui ceva ş*i ar trăn ­căni. Dac’aşi ţine-o, s’ar vedea în curând daravera; şi, apoi, nu puteam nici să-i dau drum ul aşa, cu una cu două.

Mă destăinuit unchiului, baro­nul de Creteuil, un ghiuj bă ­trân,, care trecuse p rin multe, şi-i c e ru i un sfat. îm i răspunse liniştit:

— Trebue s’o m ăriţi, băiete.Sării în sus.— S’o m ărit, d a r cu cine?Unchiul dădu uşor din umeri.

Cu cine pofteşti, asta-i trea­ba ta, nu a mea. Când omul nu-i prost, găseşte întotdeauna.

Cugetai opt zile la vorbele as­tea şd, la u rm ă, îm i zisei: „Are dreptate unchiu l’

Era şireată baba, dar nici eu r.u eram prost ; îmi preparasem terenul.

Aveam tocmai trei petice de păm ânt pierdute pe lângă Sas- seville, cari ţineau de cele trei ferm e ale mele din Villebon. Fermierii se plângeau totdeauna că le e departe; în scurt, luasem înapoi cele trei ogoare, şase acri cu totul, şi, cum ţăranii m ei fă ­ceau gură, le-am dat, până la Îm plinirea contractului, câştigu­rile lor în păsări.

In chipul acesta lucrurile se îm pâcară. Cum cum părasem un capăt de deluleţ dela vecinu. meu, d. d’Amount, pusei să se construiască pe el o cocioaba, totul pentru o mie cinci sute de franci. Astfel, form asem o mică proprietate, care nu m ă costa m are treabă şi o dădeam zestre fetei.

B ătrâna făcu gălăgie că nu-i destul; dar eu m ă ţinui dârz şi ne despărţirăm fără a a junge la nieiun rezultat.

A doua zi, în revărsat de zori, flăcăul veni la m ine. Nu-mi a- m inteam să-l fi în tâln it vreodată.

Cum îl văzui, îmi veni inim a ia loc; ca ţăran, nu era de lepă­dat, dar în toată înfăţişarea-i ghiceai că e o puşlam a.

El o luă pe departe, ca şi cum ar fi venit să cum pere o vacă. După ce n e înţeleserăm, voi să vadă proprietatea; şi iată-ne pie. caţi pe câmp. Pungaşul m ă ţinu trei ore afară ; umbla în sus şi’n jos, m ăsura terenul, luă bulgări de păm ân t pe cari îi sdrobea în mâini, ca şi cum s’ar fi tem ut să nu se înşele asupra m ărfii. Co­cioaba nefiind încă acoperită, pretinse olane în loc de stuf, fi­indcă sunt m ai trainice.

Apoi îm i zise:— Dar mobilierul îl dai dum ­

neata?Protestai:

— Nu; e destul că-ţi da« o ferm ă .

El rân ji:— Păi. nici vorbă: o ferm ă şi

un copil.Roşii fără să vreau. El reluă:— Să-mi dai şi un pat, o masă,

dulap, trei scaune şi vase, sau nu facem târgul.

Consimţii.Şi iată-ne pornind înapoi. El

nu spusese încă n id o vorbă des. pre fată. D ar deodată întrebă, cu un aer viclean, dar stingherit:

— D ar dac’o m uri, cui răm ân toate astea? *

Răspunsei:— Dumitale, fireşte.Asta-i totul ce voia să ştie de

dimineaţă. Îmi întinse imediat m âna, cu o m işcare satisfăcută. Eram înţeleşi.

D ar câtă trudă pân’ s’o hotă­răsc pe Roza! Se târî la picioa­rele mele, plânse, repeta: „D-ta îmi propui asta... dumneata... dum neata!” . T im p de o săptă­m ână rezistă, cu toate argum en­tele şi rugăm inţile mele. Proaste m ai sunt fem eile astea; când le abate de dragoste, nu mai vor să ştie de cum inţenie; dragosta în- nain te de orice, totul pentru dragoste.

La u rm a urmelor, m ă uipărai şi o ameninţai că o arunc afară.

(Continuare in pag. Ii)

Si începui atunci să-mi fra­tina de ani şi trăiam ca flăcău m ân t capul şi să .caut, când, în. in castelul meu din Villebon. tr’o seară, judecătorul de pace, Ştii. când eşti tâ n ă r şi ai serile cu care tocmai luasem mama, după masă, îţi arunci ochii prin zise:toate părţile. — Băiatul babei Paumelle iar

In curând dădui de o fetiş- a făcui o poznă, o s’o isprăvea* cană. care era în serviciu la Dé- scă rău băiatul ăsta. Curat yor- boultot dela Caii ville. Tu l’ai cu- ba aia: m ărul nu cade ’departe* nos eut, l>ine pe Déboullot, Blon- de pom. r ^del. in scurt, lioţomanca m ’a în- Baba asta Paumelle gr,a o ţaţa cântat în aşa măsură că m’am bătrână, a cărei tinereţe lăsase dus, într’o zi, la stăpânu-său, şi de dorit. Pentru parale şi-ar i i Ì4 XR propus o afacere: El .să.mi vându t şi sufletul §i> p_e_deaSlU dedeze servitoarea şi eu îi .voiu pra, şi pe odorul ei de băiat« tìnde iapa mea aia neagră. Bo- Mă dusei la dânsa şî, pe nde- îota, pe care o dorea de peste lele, o făcui să înţeleagă lucrul. Joi ani. Inii întinse m âna: „Bate Cum mă afundai în expiicafi- yia. ’domnule Varnelot ’. Se în- uni. ea m i rntrebă deodată:

igul ; mititica veni la — Ce-i dat mit «tichii? /

P AS TI LE LE

CHINOMINTA N T I S E P T I C E Şl R A C Ò R I T O ARE

Vă apără de răceală itiflamaţie de gât şi gripa !CHlî'fîSOtFARKiK, A. G.

H U M O R

— E l i E i b in e , f i in d c ă a z i e z iu a ta , î ţ i d a u v o e să s p u i ş i t u c e v a ...

—- E a ^ C u t r o m b o n u l ă s ta v r e i s ă -m i f a c i o s e r e n a d ă ?

— E I 3 P ă i m a n d o l in a am d ă r u i t - o lo g o d n ic e i m e le .

— • E a j C i te s c a c u m o c a r te c a r e v a a v e a o m a re i n ­f l u e n ţ ă a s u p r a c ă s n ic ie i n o a s t r e !

— K l j O c a r t e d e b u c a te ?

ID E E A P A R A Ş U T E Im m

S’A NĂSCUT INTR’ UN LAGĂR DE PRIZONIERIAcum 150 de an i nu

se p u tea vorbi de n a ­v igaţie aeriană . Se cu­noştea desigur balonul, «Iar el e ra doar un punct senzaţional de a- trac ţie la b â lc iu ri ş i la m arile cherm ese, Din această cauză nu se născuse încă ideea ne­cesită ţii p a ra şu te i ca m ijloc de sa lv are în caz de acciden t ae rian ; tre ­bu iau să se producă îm p re ju ră ri speciale p en tru ca această idee să apară *n m in tea cuiva.

Un prizonier de răz ­boiu a fost acela care s ’a gândit să încerce a fugi din cap tiv ita te cn un astfel de ap a ra t. Se num ea A ndré Jaques G arnorin, ofiţer în a r ­m ata franceză de Nord, lu a t p rizonier de aus­tr ia c i la M archiennes. G arnorin fusese elev al cunoscutu lu i fizician francez Charles. După eliberarea din prizo­n ie ra t, a ju n s în F r a n ­ţa, a re lu a t ideea p a ra ­şutei. In tim pul câ t fu­sese cap tiv nu-i folosise la n im ic fiindcă în la­gă r îi lipseau m ijloa ­cele m ateria le necesare în fă p tu irii ei.

G arnorin a constru it la începu t o um brelă m are legată de o nacelă in ca re treb u ia să se u rce el. A p ara tu l l-a f ix a t de u n balon, un aşa n u m it aerostat, cu care s’a în ă lţa t p en tru p rim a o a ră în anu l 1799 din p a rcu l Mon­ceau d in P aris , i a 1.003 m e tr i înă lţim e Garno- r in a tă ia t frâ n g h ia ca­re ţin ea legată um brela de balon ş i şi-a dat d rum ul. D upă spusele contem poranilor, a tre­c u t u n tim ji d es tu l de lung până ce um brela să se deschidă, ş i desi­g u r că G arnorin a tre ­cu t p r in clipe em oţio­nan te . In s fâ rş it s ’a des­chis. U m brela nu p lu ­tea în să l in iş ti tă ci eu zgud u itu ri ş i c lă tin a ­tu r i fo arte neplăcute, fiindcă n u avea, ca p a ­raşu te le m odem e, o desch izătu ră în mijloc p rin ca re să p o a tă ieşi aerul. P re sa t ş i con­densa t de cădere, aerul n u p u tea scăp a decât pe la m arg inea um bre­lei. ceea ce făcea ca in ­d ife se v ia ţa p araşu tis- tu lu i p r in in stab ilita ­te a lu i. G arnorin ?i-a da t seam a de greşeală

tregu l a p a ra t să peri- încă de la p rim a la n ­sare, şi la construc ţia u rm ăto are a făcu t în mijlocul um brelei o gau ră ro tu n d ă cu su­papă ac ţiona tă prin- tr 'u n ventil.

Acum p ia n a rea era m ai lin iş tită şi succe­su l lu i G arnorin a fost a tâ t de m are încât fra ­tele său, Jean Baptiste, a începu t să se ocupe de problem a paraşu te i. El a reu ş it să perfecţio­neze invenţia . N epoata

lu i, Elise, s ’a la n sa t de n en u m ăra te o ri cu pa­raşu ta , un cu ra j neo­b işnu it p en tru o tâ n ă ră fa tă pe vrem ea aceea. Nu era des igu r nevoe de p a ra şu tă , fiindcă nu ex ista o nav iga ţie ae­r ia n ă ad e v ăra tă ; d a r încercările fra ţilo r Gar- norin şi a nepoate i lor au pus o p ia tră de te­m elie av ia ţie i m oderne. A stăzi p a ra şu ta nu ser­veşte n u m ai la sa lv are ci şi la tran sp o rtu ri,

necesare de pildă uni' tâ ţilo r izolate în locuri unde nici avionul un poate aterisa .

S un t nenum ăraţi cel cari îşi datoresc viaţa inven ţie i Iui Garnorin De aceea este o datorie a p rezen tu lu i să smol­ită d in u ita re numele lu i A ndré Jaques Gar- norin , p ioner al para­şutei, om ul a cărui ge­n ia lă idee reprezintă a- desea v ia ţa pentru a- viatori.

Paraşuta este mai veche decât avionul

Acum 150 de ani oamenii călăto­riseră deja cu balonul, dar aceste călătorii nu depăşiseră faza spec­taculoasă si erau realizate mai ales ca piese de senzaţie cu prilejul ser­bărilor populare. Nu apăiruse deci nevoia paraşutei ca mijloc de sal­vare în cazul unei prăbuşiri şi ni­meni nu avusese încă ideea să cau­te măcar o asemenea unealtă.

Dealtfel călătoriile se mărgineau la salturi de câteva sute de metri sau cel mult câţiva kilometri, ba­loanele ridicându-se cu aer cald şi nu cu hidrogen sau helium ca în vremea noastră. Cel căruia i-a ve­nit ideea fabricării unui aparat a- semănător paraşutei şi crae este astfel strămoşul paraşutismului actual a fost ofiţerul francez An­drée Jacques Qarnoriin. Acesta fă­cuse parte din armata franceză de Nord şi ajunsese prizonier într’o cetate austriacă.

Căutând mijloacele de evadare din turnul în care se afla, Garnorin a avut ideea paraşutei. N’a putut să-şi realizeze planurile cu mijloa­cele de care dispunea în captivita­te, aşa că a trebuit să renunţ© pentru un moment la proiectul de evadare. Dar odată întors în Fran­ţa el şi-a reluat experienţele. O- fiterul francez nu era un diletant în ştiinţă, şi era un elev al cunoscu­tului fizician Charles, aşa încât ex­perienţele lui au fost conduse me­todic si ştiinţific.

Garnorin şi-a construit o umbre­lă uriaşă de care era atârnată o mică gondolă. El a legat umbrela de un balon — de un aerostat, cum i se spume pe vremea aceea, în termeni ştiinţifici, — cu care s’a înălţat în 1799, pornind din Parc Monceau dela Paris. Când balonul a atins o înălţime de 1000 de metri, Garnorin a tăiat frânghia care-1 lega de balon şi s’a lăsat să cadă spre pământ. Descrierile vremii

spun că la început umbrela nu s’a deschis, groaza spectatorilor, dar mai ales spre disperarea lui Gar­norin.

După ce s’a deschis însfârşit, u- riaşa umbrelă n’a coborît liniştiţii uniform, ci în salturi şi balansau- du-se îngrozitor. Lucrul era expli­cabil. deoarece această primă pa­raşută nu avea în partea superioa­ră o gaură prin care să se poată scurge aerul presat sub ea.

Din această pricină, aerul tre- buia să se scurgă pe marginea legă­nând astfel puternic aparatul lui Garnorin.

Gratie acestei noui perfecţionări, lipsa de sensibilitate a aparatului era înlăturată. Fratele mai mare al inventatorului, Jean Baptiste, a adus şi el o serie de perfecţionări paraşutei şi a făcut numeroase co­borâri cu ajutorul ei.

Experienţele şi demonstraţiile familiei Garnorin nu aveau decâto valoare sportivă şi spectaculară, pentru că nimeni nu avea nevoie să sară din balon pe vremea aceea cu paraşuta. Ele nu înseamnă mai puţin prima piatră pusă la clădirea paraşutismului modern, care ocupă un loc atât de însemnat, în desvol- tarea aviaţiei contemporane.

In războiu, paraşuta nu mai joa- rolul de aparat de salvare, ci mai ales acel de mijloc de transport Fără ea nu ar exista vânători pa- raşutişti, fără ea nu ar fi cu putinţă aprovizionarea cu arme, muniţii si alimente a unităţilor încercuite sau izolate.

Mulţi aviatori, cărora invenţia lui Garnorin le-a salvat viaţa in cele mai grave primejdii, se gân­desc cu recunoştinţă la paraşuta modestă, pe care' sunt aşezaţi ia timpul sborului, dar care îşi des­chide aripile ei albe protectoare, atunci când sunt nevoiţi să pără­sească avionul.

I u b i tu le , v in o m a i a p r o a p e , s ă n u u i ţ i s ă s c a lz i c ă ţ e lu l — Cum să nu plâng? Daca nu-mi în f ie c a r e z i ş i m a i a le s s ă a i g r i j e s ’o v iz i te z i p e m a m a ... dai 50.000 lei p en tru 2 palanoare

4IIs

DRUMUL SPRE BAGDADCum s'a c o n s tru it ca fea f e r a t ă — S cop urile u rm ă r i te

de tu rc i — P lanuri şi s p e ra n ţe s p u lb e ra te

PENTRU

ORICE RUFĂRIE'

Fie p e n t r u rufărie m a r e

său rufărie fină d e corp,

rufărie albă sau co lorată ,

produsul P e r s i l va f a c e

s e r v i c i i e x c e p ţ i o n a l e .

C i t i ţ i m o d u l d e î n t r e ­

b u i n ţ a r e p e c u t i e .

PRODUCĂTOR EXCLUSIV P E N T R U R O M Â N I A !

CHIMIGRAS S.A.Telefon: 1.03.43

P r in tre m a r i le căi fera le ale g lo­bu lu i.^ aceea a B a g d a d u lu i o* c u p ă u n loc ap a r te . M erita

să ne a m in t im de îm p re ju ră r i le speciale ale în f i in ţă r i i ei, cu ocazia îm plin irii a 39 de an i de câ n d s’a term inât p r im a e i parte , (la 25 No- embrie 1904). Celelalte m ari căi ferate ale g lo b u lu i , ca _ cea s ib e ­riana sa u cea ca re le ag ă oceanele A mericii de N ord , a u p u tu t fi p ro- ectate şi co ns tru ite fără ca în f i in ­ţarea lo r să fie în to v ărăş ită de lupte politice p e rm a n en te : căci toate se a f lă în state, a că ro r p u ­tere si a că ro r co n s id era ţie a p e r ­mis o so lu ţ io n a re in d e p e n d e n tă a construcţiilor.

îm p re ju ră r i le în ca re a fost con­struită ca lea fe ra tă d in B a g d ad prezintă cu to tu l a l t aspect. Nici proectul c o n s tru ir i i ei, n ic i ex ecu ­ţia ei n ’a fost tu rcească . A cest fap t a fost m o tiv a t de îm p e ju ră r i le ex ­cepţionale în ca re se af la T u rc ia la s fâ rş itu l seco lu lu i trecu t. „B ol­navul d in B osfo r“ p ie rd u se în tr 'a - devăr co n tro lu l m e m b re lo r sale. D esprinderea trep ta tă a E g ip tu lu i, a S ta te lor B alcan ice şi a A rabie i, vip să în tă rea scă această a f irm a ţie . Câteva p u te r i m a r i— m ai ales R u ­sia ta ris tă . A n g lia şi F ra n ta — se şi vedeau m o şten ito ri i ce lor m a i esenţiale re g iu n i ale T urc ie i. D in ­tre m arile p u te r i europene, n u m a i Germania^, d a tă fiind şi s i tu a ţia ei geografică, n u avea nici cea m ai mică in ten ţie să posede v reoda tă pământ tu rcesc . E ra s in g u ra care avea m a i m u l t in terese ca T u rc ia să se m entie . căci u n lu c ru era clar şi a tu n c i lo v i tu ra m o r ta lă va putea fi da tă R e ic h u lu i m u r ib u n d numai p r in t r ’u n răz b o iu ; d a r G er­mania n u avea in te rese să se a n ­greneze în com plica ţi i răz b o i­nice

A şa a p ă r u în ce rcu r ile g u v e r n a ­m e n ta le g e rm a n e id e e a de a su s ­ţine c o n s tru c ţia p lă n u ită de b ă n ­cile ge rm an e . Aceste bănc i şi m a i a les D eu tsche B an k , su b d irec ţia lu i G eorg von S iem ens, fu sese ră inv ita te de că tre S u lta n s ă p re ia co n s tru ire a căii ferate , deoarece T u rc ia în cep u se să se ’n e l in iş tea s ­că d in cau za co n s tru c ţii lo r în stil m a re de căi fe ra te a ce lo rla lte p u ­teri m a ri . In z iu a de 2 S e p te m b rie 1888, B ism a rk a n u n ţă D eutsche B a n k că se b u c u ră d e sp r i j in u l g u v e rn u lu i . A ci începe is to ria con­s tru c ţie i căii fera te d in B agdad.

L a în t re b a re a de ce S u lta n u l a o ferit to c m a i g e rm a n ilo r co n s tru c ­ţia acestei căi ferate , se poate r ă s ­p u n d e : C o ns truc ţii le p ro p u se şi execu ta te de F ra n ta , A n g lia şi R u ­s ia d u ce au d in d o m in io n u l sa u d in r e g iu n e a de in terese a co n s tru c to ­r u lu i în T u rc ia , p e n tru a ex p lo a ta poziţii econom ice şi politice, care se p u te a u în toarce în u lt im a c lipă îm p o tr iv a T u rc ie i. P e n tr u G e rm a ­n ia , ca re n ’avea o p o a r tă de in v a ­zie sp re T u rc ia , n u p u te a fi v o rb a decât de o p ar tic ip a re la avan ta - g ii le econom ice ale T urc ie i.

C o n s tru in d această cale ferată, T u rc ia a u r m ă r i t m a i dep a rte sco­puri. In p r im u l r â n d t re b u ia u fă­cute accesib ile d in p u n c t de vedere econom ic şi lega te în tre ele re g iu n i im p o rta n te ale T urc ie i. S u ltanu l d o rea d easem en ea să lege m ai p u ­te rn ic cu T u rc ia cele d ouă p ro ­v inc ii a tâ t de în d e p ă r ta te (M esopoj tam ia , Syria). Şi în s fâ rş it această c ons truc ţie m a i avea scop să s p r i ­j in e ideia S u l ta n u lu i a stăpânito- ru lu i tu tu ro r c red inc io şilo r . G er­m a n ia pe de a ltă p a r te e ra te n ta tă să exploateze posib ili tă ţile econo­m ice ale A sie i de Vest.

P o s ib ili tă ţ i le pe ca re le ved eau

cercurile economice germane în construcţia acestei căi ferate, Ie putem cunoaşte cel mai bine dacă cercetăm scrierile cele mai impor­tante din acest timp. PrimuJ lucru pe care»l prevedeau economiştii pe atunci, era o sporire foarte impor­tantă a producţiei agricole. In Anatolia, în Syria, Mesopotamia şi Irak, se spera în obţinerea unei recolte de cereale, datorită căii fe* rate care să egaleze exportul da

atunci al Rusiei. S’a plecat m a t ales dela presupunerea că prin construirea unei căi ferate se mă­resc în apropierea ei aşezămintele. In ceea ce priveşte Mesopotamia, au apărut şi alte considerente. In 1900 condiţiile de acolo îi per mH teau ţăranului să cultive numai ţi­nuturile din imediata apropiere a satului său, deoarece voia să pro* fit© el însuşi de recoltă. In cazul când ara pământul cane ara ceva mai departe de sat, putea să a® aştepte oricând să fie prădat de arabi sau de ţăranii din storm kurdică. Prin construirea căilor fe­rate se spera să se asigure militar o regiune mare şi să se garanteze oarecum producătorului colectări» surplusului său.

Din aceleaşi considerente se spe* ra şi într’.o desvoltare a culturilor de bumbac în Mesopotamia de Nord şi în Syrie, unde fusese îa antichitate unul din cele mai inr< portante centre.

Deasemenea se conta foarte mult pe productivitatea zăcămintelor de petrol din Kirkuk şi Mossul, des* pre care nu se ştia pe atunci încă nimic precis. Cercetătorii şi econo­miştii credeau că săpăturii« _vor, scoate la iveală cantităţi asemănă-1 toare celor din Caucaz. Se cunoş­tea şi Pe atunci utilitatea lor atâî ca mijloace de luminat cât şi cel mult pot folosi la căile ferate, la! vapoare şi în întreprinderile in-1 dustriale ca carburanţi. Căile rate din această regiune erau în stare să se aprovizioneze cu cai“ buranţi proprii, în loc de an aduce din locuri îndepărtate.

Cel mai rapid mijloc pentru în-1 fiorirea regiunii din jurul Bagda­dului. deci al punctului terminus al căii ferate era socotit o cât mai rapidă refacere a canalizărilor, bina înţeles cu îmbunătăţiri moderne,

(Continuare in pag. 6)

p e n t r u d u r e r i d e c a p * g r i p ă , r e u m a t i s m . Sa l ip y r in previne, v in d ecă ş i î m p i e d i c ă r ă c e l i l e «

J a d u re ri cù>m p, ftke a P d , t'e im a /ù w ,

SALIPYR INE F I C A C E . EFTIN

5

Cine a descoperit laliarina.'

Acum 65 de aut Konstantin Eah*- berg a descoperit substanţa artificială de îndulcire zaharfna, Fahiberg s’a născut în Rusia, a studiat la Lipsea şî a murit în 1910 la Natssau- In tre iimp Fahiberg a plecat în America şi a devenit docent la Universitatea din Baltimore. Aci el a dat cu ocazia unor lucrări ştiinţifice, de Substanţa dulce din catran, care a fost numită zaharină. In 1886 Fahiberg, reîntors în Germania- a fondat la Magdeburg prima fabrică germană de zaharină-

Multe invenţii au fost făcute de amatori

S’ar putea crede că invenţiile în genere se fac de către specialişti. T o ­tuşi există multe Invenţii care au fost făcute de amatori. F iul unui fierar, Faraday, ucenic la un medic, a in ­ventat în 1815 lampa de siguranţă pentru mine. Ceasornicarul M ergen- thaler a inventat maşina de cules li­tere, Linotype. P ictorul Samuel M or­se a Inventat în 1832 telegraful. P ro ­fesorul de surdo-muţi Philipp Reis a Inventat în 1860 telefonul Dentistul J. B Dunlop a inventat în ,1888 an­velopa pentru ro ţî d-n cauciuc, um­plută cu aer. Tipograful, Scriitorul, funcţionarul de poştă- bărbatul de stat Benjamin Franklin a inventat paratrăznetul. Tâm plarul Peter Mit- telhofer a inventat prim a maşină de scris, din lemn. Pădurarul Franz Roessel a inventat prima elice de va­por. P ictorul Robert Fulton a con­struit primul vas cu vapori. Sticlarul Frauenhoer a îm părţit razele solare în 500 de linii şl a pus astfel bazele pentru cercetările de mai târziu Iu- ristul Reaumur, un pasionat cercetă­tor de Insecle, a construit primul termometru.

Cea mai mică sondă din Europa

Socâetatea petro life ră germană ..Deutsche Erdöl AG“ a făcut un son­daj de petrol la care s’a atins adân­cimea de 3818m etri. Această sondă este cea mal adâncă din Europa După m ăsurările făcute, tem peratura celei mai adânci părţi a sondei este de 100 grade.

Formatul sprâncenelor

La cei m ai m u lţi oam eni sp râ n ­cenele ee desvoltă_ ina i m u lt sau mai pu ţin neregu la t; în tim p ce la b ă r ­baţi sprâncenele sunt. în d rep ta te m al m ult în sus, la femei în t r ’o propor­ţie mult, m ai m are, şi am i me ia TO «/o, sprâncenele sun t în d rep ta te în jos Sprâncene „fem éniae” sun t denum it acelea ale căror fo rm at se p rezin tă ceva m ai gros în p artea m ijlocie şi ee sub ţiază spre capete. In tre form a

şi cu loarea sprâncenelor nu există nici un rap o rt; foram sprâncenelor to tuşi poate fi m oştenită. In teresan t este fapul că după cum se p rez in tă sprâncenele se poate deduce vârsta unui individ. Astfel cu tim pul sp râ n ­cenele se lasă peste m arg inea supe ­r io a ră a orbitei, în tim p ce la oa­m enii tineri eie se m enţin deasup ra acestei linii. : ' .

antigii-iiiiii*iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii':' :^ ... * ^

Desvoltarea instrumentelor chirurgicale

C hiar la craniile preistorice s au co n s ta ta t sem ne ale uiîor operaţii, ch irurgicale . Uneltele folosite^ erau d in p ia tră . Din e<poca de p ia tră s’au găsit outite de opera ţie clin crem e­ne, obsidian şi alte m ateria le dure. N um eroase descoperiri de vechi in ­s trum en te egiptene, folosite la am ­p u ta ţi i - ş i la operaţii pen tru înde­p ă r ta re a calcu lilo r b iliari, dove­desc că in terven ţiile chirurg icale erau cunoscute ch ia r în an tich i­tate. In oraşele Pom pei şi Mereula- num s’au găsit in s tru m en te dentare şi pen tru fac ilitarea naşterilo r, son­de de to t felul etc. Odată cu progre­sul tehniccei s’a perfec ţionat-şi exe­cu ta rea in s tru m en te lo r chirurgicale. Dela începutul secolului trecu t Ger­m an ia s tă în frun tea ţă rilo r p rodu ­cătoare de in strum en te medicale, prin care se oferă ch iru rg ilo r posi­bilită ţile cele mai variate , pen tru

.operaţiuni plastice, acoperirea r ă ­n ilor care se v indecă greu cu piele sănătoasă , etc., au fost lucra te ou- tite cu tă işu ri speciale; galvano- caustica, a ceru t noui instrum ente , precum şi perfecţionarea chirurgiei creerului şi a ginecologiei. Toate instrum ente le ch irurgicale , indeieebj toate cele pen tru tă ia t, trebuiesc sa fie foarte rezistente în conra in flu ­entelor chim ice şi term ice, date prin sterilizare. P en tru darea celei mai bune forme in stru m en te lo r g a ran ­tează colaborarea d in tre p roducă­torii de in strum ente şi clinicele u-niversitare . Realizări ex trao rd inare se creiază în colaborare cu in d u s tiia optică germ ană-, sonde prevăzute cu lum ină, oglinzi sau ap a ra te fo­tografice, care perm it fotografierea în culori a in te rio ru lu i corpului, de. m are im p o rtan ţă a tâ t pen tru d iag ­noze cât şi pen tru in terven ţiile chi­rurgicale.

DRUMUL SPRE BAGDAD(Urmare d 'n v«<i- 5)

La în c ep u t se conta n u m a i cu re - giunea d'in im ed ia ta . ap rop ie re a B a g d ad u lu i, deorece aci mai e x ' s' tau încă u rm e le une i co lon iză ri şi a le unei ag r ic u ltu r i . S ’a ca lcu la t că. cu o m ie de ani în u rm ă. au tră i t aci şase m ilioane de oam eni, fa tă de u n m ilion şi ju m ăta te d in 1900.

T oate aceste p la n u r i şi sp e ra n ţe n ’au fost -realiza te cel p u ţin in fo rm a lor iniţia lă, deoarece p r im u l răz b o iu m ondial a d is t ru s 1 u rc ia în a in te ca linia ferată să fie te r m r nàta. Calea fe ra tă fusese cons tru ită n u m a i p artia l. Cele mai g re le părţi —ca m un ţii T a u r u s şi A n ian u s — a u fost te rm in a te a b ia în t im p i! r ă z b o iu lu i, d a to ri tă adm in is tra ţie i m ilita re germ ano. L u n g im e a totala

a căii ferate, astăzi te rm in a ta , este de 400 km ., de la H a y d a rp a sc h a p â n ă la G olful Persic , ad ică ap ro ap e ju ­m ătate din calea fera tă s ibe riana de la M oscova la V la d iv o s to k (8700 km La aceasta se a d a u g ă ram iiV caliile spre Rst şi Vest. Dar ca lea fera tă nu mai ap a r ţ in e astăzi un e i s in g u re societăţi şi de aceea tm p o r tan ta ei se re z u m ă n u m a i la a n u m ite părţi. A re o im p o rtan ta m o n d ia lă num ai p en tru trafictil poştal şi express d in tre E u o rp a Şi India.

Abia d u p ă acesi războ iu se va putea vedea. înt-r o epocă de re ­construcţii- dacă spe ran ţe le şi p la ­n u r i le pe care le-au n u tr it fonda’ torii acestei căi ferate vor pu tea fi rea liza te ne deplin.

A A P Ă R U T

p l ă c u t ă r e v i s t ă p e n t r u t i n e r e l , c a r e p u b l i c ă

n a i p o v e s t i r i d i s t r a c t i v e , i u n i o r , d e s e n e şi v e r s u r i a l e c i t i t o r i l o r

a ţ i e n e î n t r e c u t ă in a c e s t t â r n e ş t e a d m i r a ţ i a

a c e l o r a c a r o o c i t e s c

2 . 0 UF

m a m

lifiiSiT:;:. i piiiiiii':niiiiiiiiiiiBsi!n .aimniâiiiiiiiiiaiiMiiitiiitiuiiiUiiiumiiiti»fttHiit»ffim<hiitmiiii

Curiozităţi ale scorpionilor

Scorpiuniii au nevoie de . oare şi sa deosebit de numeroşi in regiunile i race în ploî a.le pustiurilor şi stepei Jn emisfera nordică există fCOijM până la latitudinea. 40 iar pe amisH sudică ei lipsesc numai în Noua Z*.} landă, in Patagonia sudică, şî pe ta lele antarctice. Până in pieaent se a nosc circa 400 de «pecii de scorpioni! in mod paleontologie s’au găsit » pioni până in perioada Silurică. pU la măriri de 40.50 om. In timpul iii scorpionii trăiesc sub pietre jau In al» ascunzişuri in locurile ce-le ma' căli roase, părăsindu-le abia spre seară. D> cauza traiului lor ochii sunt foarte aj ţin desvoltaţi, în timp ce organele I pipăit sunt foarte fine. Animalele M turtne, care servesc scorpionului du hrană, păianjenii şi insecte mìei, » prinse cu ajutorul foarfecelor, iar Jii matele mai mari sunt om* lite Prinjj ţepătura ortăvitoare. Experienţele ■ treprinse au arătat că scorpionii & trăi până la 15 lu-ni fără hrană. Nai şrie exact dacă aceasta se dato« unor rezerve interne sau unei act™ prin căldura solară. 0,1 miligrame I, otrava scorpionului omoară un cil in timp de 10 ore. La oameni se p duce după specia scorpionului şi « tituţia individului umflarea rănii,! mitări, paralizie, inagrirei rănii, ti turi, strănut şi sete. După im,pered* scorpionii masculi sunt mâni-aţi de! mele. dacă nu se retrag din vremeI siguranţă. Aproap - toate speciile iî ■ scorpioni trăiesc circa 5 ani

S’a descoperit un „Tarzan” in America de Sud

După cum anunţă ziarele po( gheze s’ar fi găsit în pădurile vli| ne ale regiunii de frontieră dll Argentina şi Brazilia utt larzan carne şi oase. Este un om dc cil re albă cu o muşchiulaiură extrl d'nară- El pronunţă numaî sunciei articulate, ca şi maimuţele, şi noi nimic despre civilizaţia de astăzi! multe dificultăţi acest tsrzan a ll ?dus intr'un oraş apropiat de la in

Maşini construite din porţelan dur

In ‘ u rm a desvoltârii neobid a teh.nieej ş lefu itu lu i in Gerì))« porţelanul du r este întrebuinţai« constru irea m a ş in ilo r 'd e mare mR ci zie Sunt puse in valoare iiwiii| | rate invenţii practice de combinai* a porţe lanu lu i d u r cu anumite pifi de m etal. P rin aceasta porţclmil fltir foloseşte nu num ai în eWr tehnică , ei şi la construi ren din telor aparate .

\s(fel porţelanul du r a fp-tina buinţiU eu deosebit sticees ia * stru irea ventilelor, armăturilori. în trebu in ţându -ee pentru itomi de apă fierbin te porţelanul durii locul m etalelor pot. fi economia» m ari can tită ţi de cupru şi aititi ceste noui construcţii sunt caraf rizate p r in tr ’o m uH mai ntaic in- lab ilita te . Industria germană iitilf1 bu in ţează porţelanul ciur inaiatati în locuitor «le valoare al brom* fosforic, al s iliciu lu i, al cromului5 a fieru lu i tu rn a t, prevăzute cu1™ lisuri p rotectoare din c o n ■

lEiIEiiaiiililiilililiiltiili .' li..: a- fHţllLi - i

INSULA UNDE A GUVERNATI O N G H I C A

joacă un rol important în toată istoria Greciei antice. Ln impe­riul bizantin Samosul a jucat un rol important, fiind capitala în­tregului roi de insule din Marea Egee.

ION GHICA

amos este una din insulele cele mai importante din

Marea Egee. Ea este a- proape lipită de coasta turceas­că, de care nu o desparte decât ip strâmtoare a cărei lărgime abia idepăşeşte 1 km. Dacă luptele de­la Le ros au putut fi urmărite dan [Turcia nutnai după bubuitul tu- nurilor, dc pc coasta turccască şi în special de pe muntele Sam­sun, aşezat chiar în fata Samosu- lui şi care at nge o înălţime de 1.229 de m. Turcii vor putea ur­mări ca la teatru, cu ochiul liber sau cu binoclul, luptele cari au început în Samos. Şi de data aceasta, importanta politică a luptei pentru Samos va depăşi, ca §i în cazul Lerosului, importanta militară. De aceea e de aşteptat ca Englezii să facă toate efortu­rile să reziste cât mai mult.

Insula are o lungime de peste 40 de km., şi o lăţime de vreo 25 km. Este foarte muntoasă, vârful cel mai înalt, Ampelor atingând 1431 m. Capitala insulei este mi­cul orăşel Vathi, aşezat într’un golf larg pe coasta nordică.

Ţigani pe coasta sudică, este un orăşel şi un port vechi, fost pe vremuri şi el capitală. Al trei­lea port, Carecvasi, situat pe coasta nord-vestică, serveşte re­giunea înconjurătoare. Insula este deosebit de fertilă şi o mare par­te din dealurile şi munţii săi sunt acoperite cu vii. Vinul dulce de Samos este renumit pretutindeni. Nu toate viile produc vin şi multe rdin ele produc varietăti de stru­guri de masă, sau de struguri pentru stafide, aşa încât multi 'din strugurii „de Cerint” vin din Samos. Afară de aceasta, se mai cultivă bumbacul şi tutunul, iar la Ţigani există străvechi şan­tiere pentru corăbiile cu pânză Cari folosesc lemnul scos din pă­durile insulei. Populaţia este de yreo 90.000 de locuitori, aproape toti greci ortodoxi. La Vathi este şi reşedinţa unui mitropolit grec icare păstoreşte un grup mai mare 3e insule.

In antichitate insula este pome­nită încă din secolul X a. Chr. şi

şi reuşeşte să stârpească defi­nitiv pirateria.

In scrisorile lui către A- lexandri, în cele ale lui Alexan­dri către el, povesteşte minunate episoade din epoca aceasta. Ghi-

1 *. I „„„a.,-;..;; Hf» ca poate în sfârşit face adininis-!» timpul cuoenru “1Sulei Z tratte. Numeşte judecător, face

jandarmi veritabili, creiază şcoli şi mai ales construeşte cu ajuto­rul inginerului, român şi el, Zane, o minunată retea de drumuri, ră­masă şi până azi cu numele de drumurile Bey-ului Ghica.

Rămâne aici cinci ani până când în 1859 se întoarce în Ro­

că tre turci, o mare parte populaţie a fost distrusă şi Tur­cii au adus aici noui colonişti, în­tre cari şi albanezi şi macedo­neni. In timpul luptelor greceşti de independentă, Sam osul'a ju­cat un rol important. Paşa care comanda insula nu mai stăpânea decât cu numele populaţia gre­cească, întreaga insulă ajungând mânia, chemat de Cuza Vodă. un cuib periculos de pirati şi de Recunoştinţa locuitorilor dim Sa- banditi. în Februarie 1834, când mos pentru loan Ghica a fost isbucuise războiul Crimeii, flota reală, aşa încât mult mai târziu anglo-franceăz adunată la Galii- când el era plecat de ani de zile poli îşi vedea legăturile cu spa- de aici i se ridică un bust în fata tele tulburate de piraţii greci pen- primăriei din Vathi. tru care Samosul era un impor- Trupele germane cari se înca- tant punct de sprijin. In noaptea cr£ azj cu Englezii în stâncile, în când tratatul de alianţă anglo- viile şi în livezile de pe Samos,

nu ştiu că drumurile pc cari le folosesc sunt drumurile constru­ite acum 100 de ani de un român ai cărui urmaşi luptă azi alătur! de ei în câmpiile Rusiei.

După cura se ştie, nici un ou nu se aseamănă cu

ruso-turc a fost semnat a fost numit Bey de Samos, Principele de Samos, cum traduceau Fran­cezii, românii! I Hliica, care încă dela 1848, ca refugiatpolitic în Turcia, i-, era bun prie­ten cu Reşid Paşa, de a cărei mo-

se ocupase împreună cu Ion Ionesou dela Brad. Când loan Ghica ajunge în Samos, Caima­camii turc de acolo se pregătea să fugă şi odată ajuns pe corabia lui Ghica, nici nu mai are cura- aiiul. Se presupune că jul să coboare ca să-i dea în pri- ma‘ mî * deosebiri mire administraţia insulei. Ä t Ä

Stăpână pe insulă era jandar- de păsări. Si totuşi păsă- meria, dar o jandarmerie foarte rile clocesc şî ouă st răi- originală compusă din banditi, ne- D.upa cerce“»rile fa- îmbătrâniti, cari scăpau astfel de cute in acest domeniu, pedeapsă retrăgându-se la pensie în posturi de jandarmi. Bineînţe­les că aveau toată simpatia şi tot ajutorul pentru urmaşii lor mai tineri din nobila meserie de ban­dit sau de pirat.

Ghica reuşeşte să facă ordine.Când cu vorbă bună, când cu mâna pe pistol automat. Dă do­vadă de un extraordinar curaj, ducându-se odată singur, să în­tâmpine o flotă grecească care venea mai mult să prade insula decât s’o libereze. Ghica reu­şeşte cu un discurs şi mai sforăi­tor decât al grecului şi poate şi cu ajutorul a ceva pungi de bani, să convingă pe căpitanul Salta- fero să renunţe la debarcare. Mai târziu Ghica capătă în sfârşit a- jutorul unui vas de război francez

In Germania există mai multe muzee decât tn orice altă tară d>n lume. P rin tre aceste mu­zee sunit urnele foarte originale şi unice pe pă­mânt. Astfel există la Kassel un muzeu de ta­pete, la H anovra un mu­zeu francmasonic, la Laucha un muzeu de clopote. O mică locali­tate din Friesland pose­dă un muzeu al piraţilor de mare. La Lipsea se găseşte un muzeu crim i­nologie şi un muzeu al orbilor, cu o minunată bibliotecă pentru ochi. Celebru este şî muzeul K arl May din Dresda. „Muzieul ţigărilo r” din Buende (V estfalia) pre­zintă evoluţia industriei tutunului şl ţigărilo r şi posedă printre altele o ţigară de foi uriaşă, lungă de 1,50 m. care pentru a fi fum ată . ar necesita 245 de zile. In Silezia există un muzeu de bani de inflaţie, la S tuttgart unul al obiec­telor lipsite de gust. la A ltenburg un muzeu de cărţi de joc, în parcul antural Neandietital un muzeu preistoric, la Bernau un muzeu al m o ­rilor, la P ilsen un mu­zeu al berei. la Muen- chen un muzeu farma­ceutic, la Ham burg un muzeu al deţinuţilor, la Friedrischshafen un mu­zeu al ziepelinurilor, la Offenbach un muzeu al pielăriei, la V iena şi la T rie r muzee de vinuri, la V erden un muzeu al cailor, ia r la Tuebingen un muzeu... al muzeelor.

DE

1,50MTR.

ÎŞI R E C U N O A Ş T E P A S Ă R E A OUĂLE

s’a constatat că păsările clocesc şi ouă colorate sau artificiale, deducân-

du-se de aci că păsările nu pot deosebi culorile şî formele. Deducţie greşită, deorece păsările în tr’adevăr îau în cuib şl clocesc ouăle străine, dar se comportă foarte ciudat cu acestea: o pa­săre văzând la marginea cuibului ei un ou porto­caliu s ’a năpustit asupra lui ataeându-1. dar până la urm ă tot l-a luat în cuib. Ouă pe jum ătate

de form a şî coloritul ouălor proprii, şi pe ju ­mătate diferit*, au fost întâiu tratat« ca ou2 proprîî; imedia* însă ce apăru partea diferită, pasărea se speria, dar până în cele din urmă to t le luă în cuib. Se constată deci că păsările îşi cunosc ouăle şi pot distinge culorile şi {or­imele.

1.

DÖAMlNA MIOAPĂ: — Baga de seama cum treci drumul!

S e apropie timpul să plecăm dela Aix-les-Bains la Ge­neva. De acolo trebuia să

mergem cu întreruperi şi pe un itinerar complicat până la Bay­reuth, în Bavaria. Ca să poti pune pe drum o ceată de oameni cum erau tovarăşii mei de călă­torie, — bine înţeles, că aveam nevoe de un curier, care să aler­ge de colo până colo, să ia bilete, să expedieze bagajele şi alte mul­te, câte sunt de făcut in asemeni «căzii.

Cu toate astea eu pierdeam vremea de geaba. Zilele treceau, şi într’o bună dimineaţă, mă pomeni că trebuia să plecăm şi eu încă n’aveam curier. Luai a- tunci o hotărîre care mi se păru cam îndrăzneaţă, — nu e vorbă— dar dela care acum nu-mi ve­nea să mai dau îndărăt. Decla­rai că voi face eu însu-mi toate pregătirile pentru prima parte a călătoriei şi le şi făcui.

Da, eu singur, am pornit dela Aix-les-Bains toată ceata aceea,— patru persoane. Era chestie de vre-o două ceasuri de drum şi de schimbapt odată traiul, l'oate astea se făcură fără cel mai mic accident. Afară doar de faptul că am uitat pe peronul gării un geamantan şi încă vreo câteva obiecte mici, — dar asta nu puteam zice că era un acci­dent. Aşa dar, încântat de mine însu-mi, ce-mi trăzni prin cap? sa iau asupră-mi conducerea ca­ravanei până Ia capătul călăto­riei. la Bayreuth.

Am făcut prin aceasta o gugu­m ane cât capul meu de mare, cu toate că, la prima vedere, sar­cina părea uşoară. Chestia se dovedi însă mai încâlcită decât îmi închipuiam e a Mai întâ »>, trebuia să mai iau încă două persoane pe care, cu câteva săp­tămâni înainte, le lăsasem într'o gazdă la Geneva, şi să le duc la hoteluli nostru. Al doilea, trebuia să explic hamalilor dela gară că aveau să ducă şapte cufere 5a hotel şi să ia de acolo alte şapte, date în grija portarului. Al trei­lea, trebuia să descopăr în ce parte a Kuropei era Bayreuth, şi să scot şapte bilete de drum de fer pentru acea localitate. Al pa­trulea aveam de trimis o tele­gramă la un amic, din Olanda. Al cincilea, cum erau ceasurile două după amiazi, trebuia să grăbesc toate ca să fim gata la primul tren de seară si să păs­trez locuri în vagoanele cu pa­turi. Al şaselea aveam — în

Pentru asta te plătesc eu, domnişoară ? Nu, asta o fac pentru plăcerea mea 1

O NUVELĂsfârşit — de scos Bancă.

După ideea mea, cipal lucru erau 11 ,J vagoanele de dormit; pentru mai multă dusei, eu însumi la în nădejdea dela hotel nu te nişte zăpăciţi !...

Afară era cald al ar fi trebuit să iau nt’am gândit să cursă şi am pornii-o eşit economia pe nas rătăcit şi am făcut ori. La ghişeu, mă itinerar doream să cam încurca zăpăcit. Imp mulţime de oameni n’aveam de nici un măcar nu ştiam Aşa, mă gândii că lucru, — da, cel — e să mă întorc

consult harta şi pe uri : iar la gară.

De data asta luai # 1 pe când su am scării ■ îmi adusei aminte cijl ţigări şi mă dădui iati cumpăr. Tutungeria iii tul străzii. Să mă ait birje, pentru atâta lucia?' sei birjarului să măaslîpti

Pe drum, veninèS grama in minte, mă pise compui în gând şi miaid gări şi de trăsura dela boti început aveam deM met telegrama dela Mi cum socotind că postatreh fie pe aproape, mă ÜMK bine s’o duc tot eu, M era mai departe insăteâ dearn. Insfârşit elùdi di scrisei telegrama şi o iad ghişeu. Amploiatul, i ä sac. chit buşar şi tipica puse în franţuzeşte o ito întrebări — aşa de inc că începui să mă scarpit

[KI MARE UMORIST» ijceafă şi iar îmi pierdui rostul.* ÎNoroc, că un englez care trecea [ rtp’acolo, mă lămuri că amploia- teletul dorea să ştie unde să trimea-

|tă telegrama. Vezi, aia era !... iraEu habar n’aveam! Căci nu era arăvorba de o telegramă „a mea” ri Ied de o telegramă pe care o dam lăjtu pentru unul din prietenii,

|care mergeau cu noi. Mă încer- Iralcai eu, să-l fac să priceapă acest biilucru, pe blegul ăla de amplo-

Ioffrit, dar lui nu-i intra în cap! O s ktos;t §i necăjit, îi declarai şi eu cŞ;ă fiindcă e atât de caraghios, uiffosă mă întorc mai pe urmă şi o trfilsă-i bag în ochi adresa.; a Când să es, mi-adusei anvnte şi de ceilalţi doi tovarăşi şi zic: tot

ie|simt pe drum, hai să mă duc epsă-i iau dela gazda lor, unde

lerîm’or fi aşteptând pe ghimpi şi sun să-i duc la hotel. Nu e vorbă, ar 1 nii fost mai bine să-mi urmez eu butprogramul pe care mi-1 făcusemi y să fac fiecare lucru pe rând

i^ină d e h a z{binevoitor,leurcă tare»

é l i s | H f »

n a si la vremea Iui; şi cum mă gân- ilieam aşa, mi-adusei aminte de birprja pe care o lăsasem la hotel h®isă m’aştepte şi plata căreia tfar^ea mereu. Soluţia era uşo^

jos. iii: imediat chemai altă birje şi ra Iporuncii birjarului să se ducă nai să spue ăluilalt să vie la poştă ru?;isă m’aştepte până voi veni: iteplar eu plecai în treburile mele. -mf Avui de întors o bucată bună pusiJo drum şi pe un zăduf nesufe- tai «rit până să ajung la ceilalţi doi hetovarăşi; odată ajuns ce sa

nd rei? nici ăia nu puteau să [el, meargă aşa cu toate boarfele în trelspinare. Le trebuia şi lor o tră- otăisură. Eşii prin urmare să caut ’oşt.de seamă că eram aproape de ga- deciră, cel puţin aşa-mi închipuiam, i\ cşi crezui de cuviinţă să mă re­dă'ped să reguleze barem chestia

in îbagajelor. Dă-i eu în sus, dă-i în pic;jos. — unde dracu e gara? — în drdoc de gară, după ce mă învârtii încaproape doi kilometri de geaba, rpiidădui peste o tutungerie: tot era

bine — intrai să cumpăr ţigă­rile. Aici din vorbă în vorbă, ti spusei negustorului că mă du­ceam la Bayreuth şi că-mi tre­buia o provizie de ţigări pentru călătorie. Tutungiul mă întrebă ce itinerar luam şi eu îi răspun­sei că idee n’am. El mă sfătui s’o iau prin Zürich şi prin alte multe staţii pe care mi lc turuia aşa de pe rost şi se oferi să-mi vândă bilete de clasa II, direct pentru Bayreuth, cu câte 22 de dolari unul, cu rabat de care se bucură el dela Direcţia drumului de fier. Eu care mă săturasem să tot călătoresc în clasa II cu bilete luate pentru clasa l-a, îi cumpărai biletele.

Es, hotărât, să iau o trăsură să mă duc îa gară, dar când să cotesc un colţ de stradă, am no­rocul să-mi cadă ochii pe o iir- mă mare: Birou de messagerii, Natural Comp. Intru, t»s vorba să ia 7 din ctiferile noastre, să le ducă la hotel şi să Ie lase în grija portarului. De uitat, sim­ţeam că uitasem ceva' cu baga­jele alea, dar acolo pe loc. de­geaba m’am trudit că n’am pu­tut să-mi amuţesc.

Plecai şi de aci şi, pentru că tot începusem să mă ocup de mărunţişuri, nemeri la Bancă şi intrai, să-mi ridic batiM; când caut plicul cu cekul ia-1 de unde nu-e. Ei drăcia dracului!...

Ce-am făcut cu plicul? Unde l-am lăsat?... De odată îmi veni in cap, că nu putusem să uit pli­cul decât pe masa unde scrise­sem telegrama; iau iute o birjă, nifi întorc la poştă, urc scara şi fceolo mi se spune că s’a găsit n adevăr un pi c pe masa de set is, dar că a fost trimis la Po­liţie şi că trebuia să mă duc să-l fcu d'acolo, după ce voi fi dove­di că era al meu. Ini; dădură un băiat să mă conducă: eşirăm ani'mdoi şi merserăm meă vre-o patru kilometri până să ajun­gem la poliţie: acolo mi-adusei aminte de celelalte două trăsuri şi rugai pe băiat să mi le tri- tneată când vor veni să mă ia dela poştă. Incennse să se înop- teze. Comisarul nu mai venea dela masă. Un moment mă gân­di să mă duc şi eu să mănânc, dar agentul de servicii mă în­credinţa că acu-acu trebue să pice şi rămăsei să-l aştept. Pela zece şi jumătate, iacă-te şi co­misarul! dar îmi spuse fireşte că era prea târziu, şi îmi z se să viu a doua zi de dimineaţa

(Continuare în pag. 10)

1 T W A I N

COPILUL: — M im ico, mămico, numai peste prăjtturf să nu cazi, abia acum ie-am căpătat...

IN C U I B A R

CO CO ŞUL; Nu mai merită să te chinueşti cu ouatţlt preţul ouălelor a scăzut simţitor.

D e o a r e c e red actoru l nostru humoristic nu e inspirat, cititorii sunt rugaţi să n ă s c o c e a s c ă ei textul p o tr iv it

acestu i d e se n .

IN EXCURSIE

i .4 .___

pe la nouă şi cova. Caraghioslâ­cul cel piare, era că arcuai! era de idee ca n’ar ti râu sa ina ţ c acolo toata noaptea, pe motiv că mutra mea ii cam da de gân­dit; că cekul. de sigur, nu pu­team avea habar de ce e un cek; că văzusem numai de bună sea­mă pe cineva uitându-1 pe masă şi că venisem să-! cer aşa într’o doară, curii fac, dealtfel toti in­divizii cari au mania să apuce orice găsesc, fie că ar avea sau nu vre-o valoare pentru ci. Din fericire, comisarul declară că nu găsea la mine nimic care să-i dea de bănuit, si că n’aveatn de­loc aerul unui pişicher, ci mai de grabă a unui prostănac. Eu

mulţumi din suflet; el îmi Iqădu drumul şi mă întorsei la liotei, împreună cu celelalte trei |răsuri care veniseră între t mp Supă mine.

Nu mai puteam! Ca să mă Şue acum să le mai spui şj ălor âela hotel că păţisem mi-era in* posibil. Să mă mai descoasă'şi ei cu un interogator în regulă? JViă hotărâi, dar să mă duc să ină culc în altă odae şi să nu mai scol toată caravana noas- Itră, la o oră aşa dc târzie, mai ales că ştiam că era cameră li­ftieră, în capătul sălii noastre.

Credeţi că mi-a mers s’o şterg englezeşte? Aşi! Mă aşteptau cu ätötii în sală. Toată ceata înce­puse să se îngrijească de dispa­riţia mea.! De frumoasă primire avui parte!; Cu mutre bosumflate şi dârze, »membrii caravanei şedeau ali­niaţi pe patru scaune, în mijlo­cul unor grămezi de şaluri, de fcoşulete şi câte alte lucruri de »rum si cu gentile şi ghidurile pe genunchi. De mai bine de pa- !tru ceasuri stau aşa, şi aşteptau, a-ştep-tau!...I Am înţeles numaidecât, că numai uir strălucit tur de forţă ouragios executat şi care să le ia piuitul, putea să mai rupă ghiaţa — ca să zic aşa —■ şi să-i dispu ie în favoarea mea; deci îmi aruncai pălăria în mijlocul lor şi cu un acrobatic salt după ea peste obstacole, strigai, plin de veselie:

■— Ali! ha!... iată-ne pe toti în păr, domnule Merryman!...

Cea mai adâncă tăcere înlocui toate aplauzele la cari nădăj­duiam.

N’a vu i încotro şi trebui să mă explic, cu toate că „sângele meu rece” destul de încălzit până a- tunci, acum se înfierbântase de-a binelea. Cu inima pierită, căutai să fac pe glumeţul; în­cercai sa înduioşez acele inimi de piatră şi să descreţesc acele frunţi^ încruntate prin tot felul de născoc ri hazlii şi de ;;ium- buşlicuri uşuratice; nădăjdu­iam să schimb sinistra real'fate printr’o anecdotă veselă: dar nu-mi socoteam bine rezultatul. Nu eram în tonul situaţiei, oh! nu se potrivea de loc! Nu putui să provoc nici un surâs; nici un mu.şchiulet de pe fetele acelea supărate nu se destinse: nici un sloi d u privirile acelea încăr­cate cu. ghieţuri nu se topi. Dă­dui să mai încerc o ultimă sfor­

(Urmare d<n par/. 9)

ţare, dar şeful caravenei mi-o tăie scurt cu aceste vorbe:

— Unde mi-a: fost pân’acum domnule?

După tonul iui, văzui că nu era chip s’o mai scald de loc. în­cepui dar să înşir ce jăcusem, dar curând el mă întrerupse:

—; Unde sunt ceilalţi doi? Ne-am temut grozav că li s’a în­tâmplat ceva.

— Oh! sunt foarte bine, vă a- sigur, răspunsei eu. Toată vina e afurista aia de birje, pe care am plect s’o caut pentru ei... Dar, stati, să vă spui eum a fost dela început...

-— Stai jos! Ai idee d-ta că sunt ceasurile unsprezece?.. Un­de i-ai lăsat?

— La gazdă.De ce nu i-ai adus aici?— Pentru că nu puteam căra

toate geamantanele lor. Atunci m’am gândit...

— Te-ai gândit? Dar ce, era vreme de gândit, omule? De aci şi până acolo sunt mai bine de patru kilometri. Nu te vei fi dus pe jos, cred?

— Eu?... Aş! nici nu mi-a tre­cut prin cap aşa oeva, dar — staţi să vedeţi că tocmai asta s’a întâmplat!...

— Uite aşa. Eram la Poştă, şi mi-am adus aminte că lăsasemo birje să mă aştepte aci. Atunci ca să nu se încarce socoteala, am trimes altă birje !a... ăsta... adică la ăla...

— La?... unde la? la care ăsta ăla?...

— La ăsta, de! — dacă mă în­curcaţi?... iac’ aşa am uitat a- cum! Adică, ce mai îticoa şi în­coace, am trimes bi:rja a doua ca să achite şi să dea drumul ăleilalte şi să...

— Ei, ce era nevoe?— Cum, nu mai era nevoie?

Ba era şi prea era! Ca să econo­misim cheltuiala, nu-ţi spusei...

— Ce spui? de-aia ai luat altă birjă, ca să mai dai şi alte pa­rale, nu e aşa?

Aici nu mai avui ce să răs­pund. Dar, altul dintre ei:

— De ce n’ai spus trăsureî ălei noi să vie să te găsească?

— Păi, tocmai aşa am făcut!

Vezi, acum mi-aduc aminte, aşa am şi făcut. Da. da, când am luat-o...

— Bine, dar atunci, cum n’a venit birja să te caute?

— La poştă?... Păi a venit...— Ei? şi atunci cum s’a fă­

cut de te-ai dus până la gazdă pe jos?

— Dar, dracu ştie cum s’a fă­cut? Nu ştiu ca pământul!... ah, ba da! mi-aduc aminte. După ce-am scris depeşa pentru Olan­da, am...

— In sfârşit, Slavă Domnu­lui! tot ai făcut ceva. Bine că ai dat telegrama. Ţineam mult să... Dar ce te uiţi aşa la mine? Ori n’ai dat nici depeşa?

— N’am zis că n’am dat-o.— Va să zică ai dat-o?... Bine

că te-ai gândit cel puţin la ce era mai important.

— Dar vezi că... eu am dat-o... dar nu s’a dus...

— Nu s’a dus!... Vai de mine! pentru nimic în lume n’aşi fi vrut să întârz:c depeşa aia!! Dar bine, omule! de ce nu s’a dus?

— Oh! dac’ai şti, aveam atâ­tea pc capul meu, de făcut şi de ţinut minte... Şi pe urmă la Poş­tă, sunt aşa dc gugumani ăia, în cât după cc-i scriu bine telegra­ma, dumnealui de colo...

— Bine, lasă acum, c de pri­sos orice explicaţie. Ce-o să zică adresantul d’acolo de noi?

— Adresantul? Ah, da, cum îi zice? Adică ce-mi mai pasă? vream să zic că nu face nimic, te asigur. O să crează că am în­trebuinţat telegrama zăpăciţilor ăstora dela hotel şi că ei, ştii, cum sunt ei, n’au...

— Chiar aşa ! De ce n’ai dat-o la hotel? Asta era tot ce aveai mai bun de făcut...

— Stili, dar vezi că, mi-am zis că era mai sigur s’o trimet eu însu-mi şi pe urmă... m’am dus la bancă să scot paralele...

— Te-ai dus? Ei, bine că te-ai gândit măcar la asta... In sfârşit! Nu vreau să fiu prea aspru cu d-ta, cu toate că recunoşti, tnt e aşa? că ne-ai făcut destule nea­junsuri care se puteau evita... Cât ai scos dela bancă?

DIN N IC I O CASĂ nu trebue să lip ­sească excelenta revistă de popularizare a problemelor medicale în Rom ânia:

care cuprinde in fiecare număr artico le scrise special de cei mai repu ta ţi medici .omâni ş, străin i, sfaturi m edicale spre folosul o ricui şi îndrum ări în v iaţa sexuală. P rac tica educaţiei fizice. S fa tu ri igienice gospodăreşti şi de frum useţe.

33UĂ PAGIBI SE COuS. MEDICALE GRATUITEA PA R E LA 1 şi 15 A LE F IE C Ă R E I L U N I

25 L E ) — 25 L E !

1

— Doamne iartă-mă! , - mi separe că..:

— Că oe?— Că, — asta e! cred că în

asemeni împrejurări, — oricare dintre noi, înţelegi... în sfârşit...

— Ce tot îndrugi, omule, a- colo?... Ah! mă tem — ia uită-te incoa în ochii mei... N’ai scos nici banii, nu-i aşa?

— Vezi că... bancherul a zis că...

— Puţin îmi pasă mie cç-a zis bancherul. Banii! D-ta, d-ta tre­buia să fi avut un motiv oare­care, o cauză, sau aşa ceva, pen­tru ca să nu...

— Păi, tocmai asta! nu i-am scos pentrucă n’aveam cekul la mine.

— Nu mai îngâna tot oe spui eu! Unde era cekul, atunci?

— La Poştă.— Si ce cătita la Poştă?— Stiu eu ce dracu, căuta a-

colo? Oof! mi-am zăpăcit capul cu atâtea istorii!...

— Pe cinstea mea, am .văzut destui curieri, in viată, dar ni- căeri, nicăeri, mă ’ntelegi? din toti curierii pe cari i-am7..

— Eu unul, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă...

— Adevărat? ei, asta-mi place! Va să zică, mai fac păcat că te cert. uitând că d-ta te-ai spe­tit umblând, pe când noi stăm aci. să ne facem sânge rău, în loc să-ii votăm o „moţiune de încredere” şi mii de mulţumiri pentru ostenelile cc-ti dai pen­tru noi. In sfârşit, acum, s’a fă­cut — s'a făcut; — adică tot ni­mic nu s’a făcut. Dar o să aran­jăm mâine totul. Putem să luăm şi trenul de 7 şi 30 , mâine de di­mineaţă. Ai la d-ta biletele?

— Da, şi incă ce ocazie fru­moasă. Bilete de clasa a Il-a.

— Bun. foarte bine. Toată lu­mea călătoreşte cu a ll-a şi astao să ne facă o bunicică econo­mie de cheltueli. Cât ai plătit biletele?

— 110 franci fiecare, — di­recte pentru Bayreuth.

— Cum directe? Ştiam că nu se poate lua bilete directe decât la Londra şi Paris.

— Sunt oameni cari nu şi le pot procura decât acolo, şi sunt alţii cari pot să şi le procure oriunde. Bunăoară, cu.

— Ei, bravo! ştii că nu sunt scumpe de loc!

— Ce scumpe? negustorul mi-a lăsat până şi comisionul lui...

— Negustorul?— Da, le-am cumpărat dela

o tutugerie.— Ali! iti sfârşit, deocam­

dată, pentrucă mâine o să ne sculăm de dimineaţă de tot, să nu mai stăm atunci să pierdem vremea cu împachetatul. Ia haide! adu încoa... umbrela, mantaua de ploaie, ţigările... Ei, ce stai? far ai păţit ceva?

Dracei am uitat ţigările la Bancă.

— Poftim! şi umbrela?— Lasă c’o găsesc eu... nu e

aşa zor... momentan nu plouă.— Cum nu e zor? Ce vrei să

zici?— Nimic. Iasă că am eu grije

de ea.j (Continuare tn pag. ii)

10

E F E C T E L E

il

Puternica ' lov itu ra pe c a re a v io a . sticlite au ac ceştii a t asuip^a 'cuiw- amie torpiloare germane au d a t -o pIMei d ez am ăg ir i s tâ rn i tă m opi- ■jjfmi convoi inamic, |a es t de Gibr-aJ- «ia publica e « * lez a ce si-a tăcu t ter a sttârnit un d eoseb it ecou in ap a riţia tocm ai acum , in u rm a a - ftnireaga lum e, dând prilej p rese i » » m ă ri i a c e s to r m a r | v ic torii, cuce- ber lin eze sa ia a titud ine p rin lungi r ire a Tunisiei şi d e b a r c a re a renşi- costside.ratiuni şi expune ri in lega- là in Sicilia,im a cu situaţia războiului iraval, E xpertu l p en tru p rob lem ele ma- U ltim a isp rav ă a av ia ţie i ge rm an e , ritinte, am ira lu l G adow , a sc ris un a d o v ed it că G erm ania a re la dis- in te resan t si concluden t articol, f i , / i | i e o ricând m ijloace de luptă t ra tâ n d d esp re efecte le războiului e lec tiv e de cele mai v a r ia te ca te - naval. Astfel, vechiul ch ip a j con ­dorii pricinuind p ie rderi considera- sît iera tiun ilo r m ilita re vo ia să inà­b ile tonajului nava l inamic. De v re- s o a re succese le conducerii făzbo iu - me ce prin ac es te a tacu ri au lost [ui n a v ;[ iu p rim ă linie d upă g ra- ob liH ite lovituri dn plin a 32 de u- d u | d is tru g e ri i flotei de războ i ina ­ia ta t i n av a le inam ice, an u n tân d u -se mice. D octrina c lasică spunea că in to ta l n im icirea a cei puţin 170 drum ul Ia su p rem a ţia m aritim ă se d e mii tone. in mod ev iden t rezitj- rea liz ea ză prin nim icirea e s c a d re lo r ta u rm ă to a re le concluzii: n av a le inam ice. S u p re m a ţia m ari-

!) A c tiv ita tea p u te rn ică din ce in timă trebue prin. u rm are să acorde c-îî mai p ro g re s iv ă a av ia ţie i ger- înv ingăto ru lu i l ib e r ta tea ru te lo r na- m ane în M ed ite rană n ’a fost in tru vale, ia r învinsului d im potrivă , t>e- wjmîc m icşo ra tă , nici de ac ţiun ile bue să-i iie închise ac e s te ru te . m a s iv e efec tua te în m arile bătălii R ea lita tea nu e s te in în treg im e a tâ t de pc frontul ră să ri tea n , in ce pri- de dogm atică , d eo a rec e v rem ea de v e ş te ca p ac ita te a sa com bativ ii pe când p rov ine ac ea s tă d oc trină nu fron tu l sud ic al fo rta re ţe i eu ropene , ştie i-:ic i de subm arin şi nici de a- şi nici de ac c e n tu a re a te ro a re i ae- vion, a rm e le cai.e <ţ.u războiulu i irsene în ves tu l Reichului- A v ioanele nava l de azi, p reg n an ţa îm po triva H rp i lo a re germ an e , ca ri au o b ţinu t unei pu teri ce d ispune de o flotă s u ­

mm succes a tâ t de ră su n ă to r , de as - perioa ră . Asta/.i se recu n o aşte de «ădată in M ed ite rană V estica, au c ă tre o ricine faptul că com b'aterea Kelieiat din plin, în re p e ta te r â n . p e rm a n en tă r tran sp o r tu r i lo r na ­sturi, fo rţa lor o fensivă îm p o tr iv a va le poate fi niai m a re însem nă- „* , <OIM, » , raavigatiei inam ice. A cest fapt nu ta te decâ ac e e a a flotei inam ice. | t . ş şa n tie re au p rec iza t 111 lum e iile « e i iene sun t n e c e s a i ţ . J t l t l 4? se în tâm p lă nu numai în M edite- A ctua lm en .e , flota de războ i inam i- 1943 ca nu pot fi g a ta d ec â t 9 im- av itw ne de » a n s p o r t . ca r , c iriwa şi în upele din iu m | Angliei, că a re m isiunea sa p ro teg u ia sc ă a - Iioane tone. P eriod icu l „T im e a 296.000 f. f • r L

' ■ - - - confirm at ia răşi ac e a s tă c o n s ta ta re , nevo ie de 2 »00 de oam eni. S a u i ţ »45.00« <>»e m

e nevoien a re a eng leză ca re a d ev e n it pr.e- un s ingu r v as pe tro lie r şi d e dp

dase de război germane

»•turi nav a le . cuini“ n ia i d tc«5 id tu n s ia u urăzooiului a e ro -n a v a l E fectul m ilitar im ediat al d ispari- t iu tran sp o r tu r i a 45.1 avigr-tiel inamice sunt (iei tonajului es te e v id e n t; ap rov iz io - benzina m A ustralia e

ci «nai a les in O ceanul în g h e ţa t de ceste tra n sp o r tu r i n ava le .Nord, unde av ioane le to rp ilo a re Efectele ri g e rm a n e au co n trib u it In mod ap re - îm p o triv a rciabil, anul trecu t, la su ccesce le îndeobşte cunoscu te . îm p o tr iv a tun împotriva con v o a ie lo r aliate ce na- tu ro r m a n ev re lo r şi d a te lo r pu- ca ra in urm a r c u a ^ i . a r " ’ " Tvigau sp re M urm ansk . N avigaţia b ,ica te de o lic ia lita tea an g lo -am e- l ' f n e de vase pen tru ac ţiunea d.n ne p lus fd ln ticè n r e î i c u n a i e c o J co n v o a ie lo r ang lo -am ericane c ă tre ricana se c o n s ta tă c ă în USA s ’a A m ca de Nord a fost i te \o i ta sa ■ ioane de v se n tt t-» .m i r i l e s m ie l i c e din Oceam il In . „ n s l n . i l in 1 * « mimai M _mllli>»- s' a b r'e a Im n e r in sd a de dnpä nv/M-l **•

f f / Ä ' Ä Ä Ä Ä X i T Ä Ä ™ ± . ~ * ...........'a»», ei « e e , M „e x tra o rd in a r de ridicate, su ferite te rv a j, C anada a cons tru it 1,5 mi- St* capete toi nie primejdios«.^ in«ile inam ic din c a /a bom belor $i to r- jîoane tone, astfel încâ t rezu ltă 6,5 a fa ra de ac es t e fect direct, se ivescpilelor av io an e lo r şi su bm arine lo r m ilioane tone fie vase inam ice con- Şi m ulte a ltele , g e rm a n e . De aceea, ang lo -am eri- s tru ite . faţă de 12 m ilioane tone După ce in A ustralia , din cauzacânii au re c u rs la efec tua rea ap ro - de tonaj inam ic scufundat, dupa în- jipsei de v ap o a re , s ’a ivit o raţio-v iz ionarii sov ie tic ilo r pe ru te de seşi confirm ările com isie i am eri- na liza re a tran sp o r tu r i lo r de lână ŞiI*i Kg a d u ra tă , prin portu rile ira- c a r e T urm an . P en tru 1943 se scon- ca rne , se an u n ţă acum e i d in cauzaniene. ta pe construc ţia a 12 m ilioane tone consum ului m are a | a rm a te i şi d a - nevQ. de ap rov iz iona re . AsrieJ a

fo rm area im edia tă a bomi i r d ie fÄ lor în av ioane de t ra n sp o r t . £

Şi o a ltă se rie de efecte , în meniul tran sp o r tu r i lo r n av a le s t â n ­jenite, dev ine vizibilă în USA. tificarea insulei A laska si transfffig. m area ei în t r ’un bastion mi:«tar cesită so lu ţionarea unor enoritt^

1 III lì I 11 E H i a i e a i a i m a i c i w -

j ) P re m a tu re le s u s ţ i n e r i ale p re- insa şeful p roducţiei D onald Nel- to r ita p roducţie i m icşorate , condu- t m area au to s trad ă dî-:o v e s f® j [

s e i an g lo -a m e ric an e că aliaţii, dupa son a com unica t ca e | nu poate a- ce rea en g leza e nevo ita s a recu rg ă ‘j j , j |> r [ „ C anada, p e c r e tr«S*

trebu it sa com unice că e n ec esa ră Bev0je im edia te rep a ra ţii . P e t r f lim itarea instru irii piloţilor, din |ipsa | Mj pen tru A laska trebue ad u s prift- de benzină. Su New \o r k , Vene- j r »0 conductă pen tru a e c o n o m i

zueja şi C olum bia, din cauza lipsei v a sele n ecesa re pentru tra n sp o r t de tonaj, a fost lim ita t consum ul de |Ui a scapa şi de riscuri. Acel®*! benzină, şi tran sp o rtu l în p ar te motiv a d e te rm in a t pe USA în 19fl chiar sistat. In toa te t irile sudice cons tru iască o conduc*;: d i n T C ^

am ericane , dolarii] îşi p ierde valoa- xas că tre s ta te le răsărite t:e. Am? rea, ne m ai e x is tâ n d « c o u tra -v a - bele instaja ţii înghit u r ia şa ca»Öp loare pen tru liv ră ri. M odificările tä ti de o ţe l. In sfârş it cai ful p la i făcute de H enry Kaiser, ôi fav o a rea «uit p«'in peninsula F lorid i a fö&f tran sp o r tu r i lo r ae riene , au găsit pus din nou în lucru p en tru a putir, ecou la specia lişti. Ei d e c la ră : econom isi o ru tă de 500 de mile n d ç „T raficu l ae rian neces ită ap ro ap e rine, pân ă ia po rtu rile me rîcaae ţ i 1/2 d in g re u ta te a p rop rie de ca rbu - de a scăpa in acelaşi timp de riscS^ ran ţi pe o mie de mile. P en tru a rile s trâm to r ii F lorida. T o a te aC €# tra n sp o r ta 10(1^000 de tos'e cin USA te e lem en te sunt o m ă rtu ris ire yjt. in Anglia, e rau n ec esa re 34 de a- zibilă a în g rijo rărilo r c re scâ n d e e m

\ ioane de tipuj .0-1, un consum de p reocupă s ta te le v es tic e în u f t tŞ 7930 de c a rb u ra n ţi şi un echipaj de p ie rd e ri lo r s. ferite de tonajul i S ă d u i i s s - < ■ " 1 : ■ n •

i

— Bine, dar unde e?( •— Lasă, frate, c’o găsesc eu... n’am decât să...

Unde e?— Mi se pare că am lăsat-o

la tutungerie, dar...— Ia piciorul după lucrurile

alea! Nu-ţi spui eu?... Dar mantaua?

-— Haiti!... aşa e... unde-i!— Mantaua întreb, unde-ţi e?

' -— Lasă, omule! nu vezi cesenin e azi? Toată lumea spune că nici gând n’are să...

Bine, dar unde ţi-e mantaua de cauciuc?

■— Ia! ia, stai niţel. Mi-a spus agentul...

— Care agent?■— Agentul dela Pol:tie... când

a venit comisarul, a zis, că...— Comisarul? Ce-o mai fi şi

aista?...1 — Comisarul din Geneva... Sar eu, i-am spus imediat...;> *— Destul! n’auzi? Ce te-a' îttai găsit acum?j — Pe mine, nimic! ce să mă

'găsească?... Aia amândoi dă- îăeau zor ca să stau acolo...

— Unde să stai?N *— Ei asta e. Unde să stau!

— Păi, unde zici c’ai fost? Ce, ai făcut de te-a ţinut până Ia zece jumătate seara?

’—Păi, stai să vezi. După ce am pierdut cekul... Aşa e... nu y’am spus...) — Lasă palavrele! Răspunde 'colea, ce te întreb eu: Unde ţi-e mantaua de ploaie?

— Cauciucul?... La închisoa­rea municipală.

Aci mă încercai eu, chipurile, să surâd, dar rămăsei cu gura Strâmbă. Atmosfera din jurul meu. nu prea era dispusă la aşa 'Ceva. Si amicii mei nu găs:ră de loc ciudat faptul că am stat trei- patru ceasuri la „răcoare”. La adică — nu e vorbă — nici eu MU prea m’aşi fi mirat!

A trebuit-să mă explic pe de­tain să le ' spui tot, de-a fir a păr, şi să le arăt că era imposi­bil să plecăm în zori cu primul tron, daca nu vo'am să lăsăm baltă, şi cek şi tot.' Credeam că o să ne despăr­ţim, de culcare, aşa supăraţi şi Bosumflaţi unii pc alţii, dar din fericire n’a fost nimic, căci când amicii mei aduseră vorba de ba­gaje, putui în sfârşit să le afirm că nu uitasem această gravă a- facere.

Această încredinţare îmi a- trase câteva cuvinte mai măgu­litoare:

— Eşti cât se poate de bun, de cu grije şi de devotat. Aide! să lăsăm orice mustrări la o parte. Uite, retragem tot. Las’ că’i bine, foarte bine aranjat. Nu-e nimic.

Cuvintele astea împăciuitoa­re mă mişcară mai adânc decât toate fleacurile pe cari le îndu­rasem mai înainte; mă simţeam chiar cam jenat, căci nu prea îmi ştiam conştienta aşa de li­niştită nici în afacerea asta a bagajelor. Mă bătea chiar un gând că nu stătea bine de loc, dar nu ştiam dece; şi m:-ar fi nărut mai bine să nu ne mai întindem la vorbă şi asupra ei, 'entru moment, găsind că erarrpul să mergem să ne cul­

căm.

C U R I E R U L A M A T O R(Urmare dm pag. 10)

Bine înţeles, a doua zi, cara­vana mai făcu niţică „muzică” văzând că nu putem pleca cu primul tren.

Dar eu n’aveam timp de pier­dut, şi după ce ascultai prime­le măsuri ale „uverturei”, o ştersei să caut cekul.

Până una alta mi se păru mai nemerit însă să lămuresc întâiu istoria cu bagajele şi să-i dau de căpătâiu, dacă era nevoie; dar fu prea târziu. Hotelierul îmi spuse că a expediat încă din ajun cufejele noastre pentru Zürich. Când îl întrebai cum a putut face expediţia fără bilete de persoane, el răspunse:

— In Elveţia, n’ai nevoe. Plă­teşti pentru bagaje şi le trimiti când îti place. Gratis nu merg decât gentile de mână.

— Si cât ai plătit pentru tot?— 140 franci.— 140 de franci! Nu se poa­

te! Trebue să fii făcut vreo în­curcătură...

Până să plec, iaca şi portarul; îmi zice.

—-N’ati prea dormit bine, nu e aşa? Păreţi cam obosit. Dacă aveţi nevoe de un curier des­toinic, a sosit azi noapte unul care e liber pentru vreo cinci zil>e. II chiamă Ludi. Vi-1 re­comandăm noi, adică mai bine zis, hotelul vi-1 recomandă.

Am refuzat. Nu pierdusem încă tot curajul şi mi-era necaz să vie altul şi să-mi tae, aşa, iarba de sub picioare.

La nouă plecai spre politie, sperând că d. comisar o să fie acolo; aşi! de unde dracu? Mic nu prea îmi ardea să-l aştept, dar n’aveam ce face. In ăst timp

ori-ce voiam să ating, să privesc sau să fac, venea agentul şi-mi spunea „Nu e permis, domnule”, încercai, eu, de hatârul lui să-mi aduc aminte tot ce ştiam din franţuzească, aşi! ăla fă­cea pc chinezul. Ai fi zis că-i era cu deosebire neplăcut să-i vor­bească cineva în limba lui.

In sfârşit apăru comisarul şi mă scăpă de grijă. Cum întruni curtea supremă — lucru pe ca- re-1 obicmrau pentru orice chestiune turbure — după ce aşeză toate pe la locul lor şi mai răsfoi câteva hârtii, se aduse şi plicul meu desfăcut. II des­chise şi găsi înăuntru... câteva fotografii. Asta le întrece pe toate.

Atunci abia îmi adusei amin­te că... chiar eu scosesem cekul şi pusesem fotografile acelea şi că cekul îl pusesem într’unul din buzunarele hainei.

De altfel asta o dovedi pe loc chiar, spre mulţumirea tuturor, când, scotocind prin jachetă, scosci, cu un aer plin de bucu­rie, pret osul bilet.

Membrii tribunalului poliţiei se priviră unii pe alti:, nu fără oarecare uimire, apoi se uitară şi la mine, şi iar se priviră între ei; în cele d;n urmă mă congé­dia ră, cu toate că în gândul lor, ar fi găsit că nu prea era pru­dent să mă lase în libertate. Mă întrebară deasemeni de mese­ria mea. Le-am răspuns că sunt curier. Atunc: ci ridicară och i la cer şi ziseră în cor: „Du lber Gott!”. Eu după ce le-am mul- tumit în puţine cuvinte, şi foar­te politicos, de admiraţ;unea

a«R««s! ssssB aaas« ? : am

P O V E S T E A D E V Ă R A T Ă(U rmare d in vag. 3)

Atunci ea cedă puţin câte pu­ţin, cu condiţia ca să i permit să vie să mă vadă din când în când.

O condusei eu însumi la altar, plătii ceremonia, oferii de mân­care la întreaga nuntă. De, mă purtai inimos. Apoi: „Bună Sea­ra, copii!”. Mă dusei să petrec şase luni la frate-meu în. Tou­raine.

Când mă întorsei, aflai că ve­nise în fiecare săptămână la castel să întrebe de mine. Şi, nu era nici un ceas de când sosi­sem, când o văzui intrând, cu un broscoi în braţe. Mă credeţi dacă voiţi, dar am simţit ceva tresărind în mine, la vederea plodului ăluia. Imi pare chiar că l-am sărutat.

Cât despre mamă: o ruină, un schelet, o umbră. Slabă, îm­bătrânită. Ei, drace, nu-i pria măritişul ! O întrebai aşa, în tr’o d o a r ă :

— Eşti fericită?începu să plângă ca un izvor,

cu susnine. sughiţuri, şi strigă:— Nu pot, nu pot să trăiesc

fără dumneata! Mai bine să mor; nu pot!

Făcea 0 gălăgie de să ridice casa... O mângâiai cum putui şio petreoui înapoi.

Aflai, în l i ’adevăr, că bărba tu­şă u o bătea şi că soacră-sa îi fă­cea zile amare, bufniţa dracu­lui.

Peste două zile a venit iar. M’a luat în braţe, s’a târît pe jos:

— Omoară-mă, dar nu mă mai întorc acolo.

întocmai cum ar fi zis şi Mir­za dac’ar fi putut vorbi.

începea să mă plictisească bu­clucul ăsta, sii spalai putina pen­tru încă şase luni. Când mă îiia. poiai, aflai că murise de trei săptămâni şi că, până atunci, venise în fiecare Duminică la castel... întocmai ca şi Mirza. Copilul murise şi el opt zile după aceea.

Cât despre bărbat, puşlamaua moştenea. Se pare că a învârtit-o bine de atunci: e acum consilier comunal” .

Apoi d. de Varnetot isbucni într’iui râs inconştient.

ce-mi dovedeau, o ştersei la Bancă.

Oricum, calitatea mea de curier mă obliga să procedez în ordine, să iau lucrurile siste­matic: fiecare la timpul lui; iă- sai dară Banca baltă şi mă în­dreptai spre ceilalţi doi membri ai caravanei, pe care-i lăsasem aşa, încurcaţi, în ajun. Văzui o birje învârtindu-se p’acolo şi o luai.

Ne găseam în cea mai fru­moasă zi a marei săptămâni de bucurie în onoarea celei de a şasea-sută aniversare a inde­pendentei elveţiene şi dela sem­narea Conventiunei. Toate stră­zile erau împodobite cu drapele ce fluturau în vânt.

Calul, ca şi vizitiul, erau pe picioare de trei zile şi trei nopţi, şi în tot acest timp, nici calul nu văzuse grajdul, nici vizitiul pa­tul lui. Dar la urma urmei tot ajunserăm. Intrai, urcai, sunai şi rugai pe o fată dc serviciu să spue tovarăşilor mei să coboa­re repede. Ea mormăi ceva din care cu nu înţelesei ninrc; a- tunci coborîi iar în stradă şi mă urcai în trăsură ca să-i aştept în ea. Poate că fata mi-o fi spus că persoanele mele nu şed la etajul acesta; eu, dreptul vor­

bind. ca om cu cap. aş fi trebuit să mă urc mai sus şi să spun din etai în etaj, până când îi gă­seam; în adevăr, pe la gazdele astea din Elveţia, când vrei să dai de cineva, trebue să asuzi luând scările ’n şir.

Eu însă îmi făcui socoteala să aştept, aşa ca vreun sfert de oră în trăsură, până vor veni; acest sfert de oră reprezintă tim­pul ce le era moralmente ne­cesar pentru următoarele trei operatimi, inevitabile în ase­meni cazuri: întâi, punerea pă­lăriilor şi coborârea: al doilea, urcarea repede înapoi a pri­mei persoane, pentrucă ş ;-a ui­tat ..mănuşa ailaltă”; al treilea, întoarcerea celeilalte persoane la etaiul respectiv pentru a căuta cărţulia: „Ştii franţuzeş­te”. uitată în odae. Prin urmare puteam să stau I niştit un bun sfert de oră şi să nu îmi mai fac sârtre rău degeaba

De aci încolo, se tace un gol în amintirile mele: o pace a- dâncă, o toropeală, o linişte ab­solută... apoi senzat a unei mâi­ni care. punându-se pe umărul meu, mă făcu să tresar de spai­mă. Proprietarul mâinei era gardistul. Dintr’o singură arun­cătură de ochi măsura schim­barea decorului. Jur-împreju- rul meu se grămăd'se o mulţime respectabilă de oameni, cu acea fiz:onomie surâzătoare si mul- tunftă pe care o au mulţimile când contemplă o fiinţă umană, care se găseşte victirr.a vr’unei întâmplări supărătoare. Ce se întâmplase? Pe când ''aiul şi vi- zit;ul meu dormeau, nişte ştren­gari de copii îi gătise, (ca şi pe mine de altfel) cu fel de fel de ornamenta set ase de pe !a oră- îinile cu steagur de pe străzi. Era ur tablou scandalos.

Gardistul îmi zice: :— îmi oare rău grozav dar

(U rmare din pag. 14}

12

P rob lem a eoiESùiar, a fc d tic e - rllter f i sc rii to riio i au toh ton i este ziln ic d e s ta ta la de p ie să şi com- pêten ji. Socotim cä vom aduce m ulte lă m u riri , lă sâad n -i pe tei în esisză să g lăsu iască . S criito rii |

şi ed ito rii noştri vor defila ia 2 fa ţa citito rilo r, pe aceste jsagiai. Şi ßin ceeace gândesc u n ii despre ceilalţi, se va p u te s trag e con­cluzia dorită.

începem , p rin a da cuvân tu l sc riito rilo r şi d in tre ei, în tâ i m i­n u n a tu lu i şi valo rosu lu i m oldo­vean d. TK. RĂŞCANU.

Ia tă ce spune d-sa:

— Câţi editori a ti avut şi cum s ’au comportai în rapor'urile cu d-voastră?

' — P rim u l m eu editor, acum .30->0 de ani, când nici nu iprea e rau m u l­te ed itu ri, am fost eu. Pe socoteala m ea am t ip ă r i t o p lache tă de ver ­su ri (1905), SPRE SOFIA CU Rg-tul 8 DE A RTILERIE (1913), PROBLE­MA PĂMÂNTULUI (1922) şi u n r^- m a n (1926). Idea lu l m eu e ra ea să fiu şi sä răm â n p ropriu l meu edi­tor, to a tă v ia ţa , ca Upton Sinclair. Să fii propriu l tă u editor, când eşti n u m a i u n d ile tan t al sc risu lu i şi om cu para le , m ai merge. D*ar când de­vii scriito r „profesionist” — ca sa zic aşa — şi nu eşti nici am erican nici a rh im ilia rd a r , nu m ai merge. Scriitorul, concentra t m ereu a su p ra operelor lui de creaţie, nu-şi poate com ercializa, valorifica, s in g u r ope­ra. E d ita re a nu înseam nă n u m a i ti­părire . Ceea ce este „m an ag er”-ui sau „ im pressa rio” , pen tru boxeur şi actor, este EDITORUL p en tru sc rii­tor. M ijlocitorul d in tre el şi public. Să fii sc riito r şi editor — ch ia r n u ­m ai propriu] tău editor — nu se poate. Ori eşti u n a ori eşti a lta . A- vem la noi două cazuri... un editor care v rea să fie scriitor, şi un scrii­to r care v rea să fie editor; dar, nici­odată d. D elafras nu va fi sc riito r cum nici d. D rum eş nu va fi editor... a fa ră dacă se va lă sa de li te ra tu ră , ceea ce a r fi regretabil.

P r im a m ea carte a p ă ru tă „în edi­tu r ă ” a fost rom anu l ILEANA LU­PULUI pe care-1 oferisem m ai în tâ i d-lui D elafras, s ingu ru l editor ce cunoşteam person 1, pe-a tunci (a- cum 10 ani) în B ucureşti. Dar, cu d. D elafras greu te în ţelegi p rim a dată. Deşi de 30 de ani num ele cir­cula în toate ziarele şi revistele, deşi nu eram un debu tan t, deşi oh iar luasem u n p rem iu de 10.000 lei p en tru un rom an, dela z iaru l DREPTATEA u n d e .a a p ă ru t în foi­leton, d. D elafras m i-a făcut... „teo­r ia ch ib ri tu lu i” şi to t felul de m a ­ra fe tu ri . Voia să ia rom anu l, dar... cam pe veresie. L -am lă sa t în pace pe D elafras şi, m a i tâ rz iu , în v a ra anu lu i 1933, dupăce am scris to t ro ­m an u l d in nou, m a i bine, m a i des- voltăt, căci nu m ă m u lţu m ea , l-am trim is cu poşta, dela moşie, p r in ­t r ’o in sp ira ţie de m om en t unei edi­tu r i ce m i-a ven it în m in te odată cu p r im a l i te ră a alfabetu lu i, AL- CALAY. Vechea e d i tu ră de altăda tă . Nu cunoşteam acolo pe nim eni. Au trecu t lun i fă ră s ă m a i ş tiu ceva

D E S P R E E D I T O R I Ş I T R A D U [ 2 1

despre m an u scr isu l meu. Pe toam nă ducându-m ă în Bucureşti, am trecu t la Alcalay. Astfel am făcu t cuno­ş t in ţă cu d. Em. Omca.Hu, d irectorul ed itu rii şi cu reg re ta tu l scriito r V. D em etrius, consilierul literar. Le p lăcuse rom anul şi... s ’a făcut. In două vorbe, illico Am sem n at un contract, to t în două vorbe, şi ch iar am încasa t u n acont. Aşa dai', d. Em. O cneanu m i-a fost na-şul. Om afabil, am abil, m an iera t, bine cre­scut, cuviincios, agreabil şi foarte sim patic, respectuos cu «scriitorii — ori cari — aşa cum trebuie să fie un editor, nu d istan t, încuiat, posomo­rit, repulsiv , în fum ura t, îngânfat, încrezut, ocupat, g răb it şi speria t c’a cucerit v ia ţa .

N ’am av u t cu d. O cneanu niciun dezagram ent. 7.LEANA LUPULUI a fost adm irab il la n sa tă şi a avu t succes. ILEANA LUPULUI este de m u lt epuizată. Am a v u t şi alţi edi­tori. RUGINOASA a a p ă ru t la „Vre­m ea” , o ed itu ră de care am răm as m ulţum it, şi p rie ten cu d. VI. Do- nescu. Totuşi d. D elafras a in t ra t in ca tastifu l editorilor mei. Deşi i-am spus a l tă d a tă luc ru ri dezagreabile la gazetă şi ch iar în scrisori perso­nale, m i-a ed ita t acum doi ani ro-

datorită^ d-lui Roger, ed i tu ra m ea ori (cum am fost şi eu de a tâ te a otri) prefera tă . D upă rom anu l DRAGO- să-şi rec itească opera, s’o m ai scrie STEA IN FURTUNĂ ed ita t ta exce- odată şi înc’odată... Şi să m a i in ­tente condiţiuni . şi cu o ediţie de ceree... Dacă e ceva de capul lo r vor lux, su p lim en ta ră — va apa re cu- găsi to tuşi editor. Să nu fie grăbiţi, râ n d la CONTEMPORANA u n a l t g ă n u u ite s fa tu l p ă r in te lu i Boi leanrn m n r » .ol r o a n T ^ T ? . Â T O I Î I i i . ^ ,„Cent fois su r le m e tie r rem ettez

derom an a l m eu FERMECĂTORULHRIiSOVERGHI. E p r im a o a ră când votre ouvrage...” Tolstoi a seri îm i apare o a doua carte la aceeaşi NOUĂ ori „Afina K arenfn” ed itură . Sper că vor u rm a şi altele, căci idealul pen tru m ine — cred că pen tru toţi sc riito rii — este de a avea u n s in g u r editor. Ca ’n stră i-

. Cum, vedeţi o soluţionare (i ;problemei editorilor? Credeţi într”Cf editură de Stat sau num ai în ne?f V tif VA UI Vf 1 kJ V* 1 #

năta te . La noi n ’avem decât vreo cesi'-tttea celor particulare?două trei asem enea cazuri: M. Sa- doveanu, I. Teodoreanu şi O. D esila

E ditorii sun t a şa cum sunt. Lai noi şi ai u rea. E d itu ra , cum foarte

CARTEA ROMÂNEASCĂ i-a mono- bjne, a SP U„S d - ,îo " e r ’ e s te . în p r im u l polizat. N em ulţum iri n ’am av u t cu n ic iunu l d in editorii mei. Nu le cer aconturi, nu-i sâcâ i cu socotelile,

rân d o afacere com erciala. D acă n ’a r fi aşa, scriito rii a r trebu i să lingă picioarele unu i Meacena. Nu

nu-i plictisesc cu vorbă lungă, nu ca ° e d i tu ră de S ta t este^ idea-m ă tâ rgu iesc la d rep tu rile de au to r, A r J1. u?a ei 0 ta g ră m ă d ea lăaccept condiţiile lor, su n t p u n c tu a l cf la pâine şi a r fi ed ita ţi n u m a işi conştiincios şi asup ra m anuscri- clasicii şi consacraţii. Criteriu) axselor m ele nu m ai revin. E u scriu . : sprinceana», cu loarea ochiloro carte de zece ori, d a r acasă, ina- şi cu loarea politică, nepotism ul, re-inte de a o p reda unei edituri. Nu club, de cenaclu, de alcto m a i sc riu d upă ce am dat-o ed itu ­rii.

Talentele rea le a r răm â n e în coada im postorilo r şi n u li tă ţ ilo r cu sfin ii

Deci rap o rtu r ile m ele cu editorii E ru sa lim u l editorial. P re fe r să mei au fost to tdeauna prie teneşti şi cr®d eă e m ai b ine cu liberul-schibune, eh iar c’u n om an tip a tic ca

m a n u l BANUL... OCHIUL DRACU­LUI. Nu-i eji om ră u acest Delafras, dar ce să-i fac dacă nu mi-e s im p a ­tic? Nu-i v ina tui că n ’are pe vino ’n coace, ca a lţi editori, şi ca alţi oam eni, — d a r nici a mea. Nu-1 poţi ajunge nici cu p ră jina , colo sus, în tu rnu l lui din P apa N an şi d’a ia nici nu dau pe la el. Când îl văd a tâ t de grav şi de grozav, m ă ind is ­pune. Eu nu su n t omul — ch iar de n ’aş fi sc riito r — ca să fac an tica ­m eră la el, să-l v ăd că face pe g ră ­bitul, că s tă în pic ioare Şi că-mi deschide uşa... oa să ies, când m i-ar putea-o deschide ca să in tru . Ii re ­cunosc m eritele c’a cucerit v ia ţa şi că, pe când eu m ă cobor d in Vodă Cuza şi d in Vodă G hyka, el s’a r i ­d icat d in F răsine t, dar de u n m in i­m um de b u n ă cuv iin ţă nu-1 po t dis­pensa. Altfel, am fost m u lţu m it de felul cum a ed ita t rom anu l meu. R aporturile d in tre noi su n t num ai p rin corespondenţă. In scrisori d. D elafras e foarte p u n c tu a l şi am a ­bil. D ar editorul cu care su n t în- t r ’adevăr prieten , care e cel m a i a- m ahil şi cu care m ă înţeleg de m i­nune e to t d. I. Roger d irec toru l ed itu re i CONTEMPORANA. Ia tă un om civilizat, u n european. Are şi d a ru l de a fi sim patic , ca om, fire veselă, deschisă, com unicativă. Cu el te înţelegi uşor, ca doi vechi p r ie ­teni, ch iar dacă nu-1 cunoşti de m ult. CONTEMPORANA a devenit,

D elafras, care nu a le a rg ă după m ine şi nici eu după el, căci eu cred că

ed itu rile par ticu la re . Vorba rom â­nu lu i: e r ă u cu ră u d a r m a i ra ti f ă ră rău . Când su n t în p ia ţă m ai m u lţi negusto ri e m ai b ine decât când nu-i decât o s in g u ră coopera­tivă.

— C um vedeţi problema tradu­cerilor?

— Nu cred într’o „problemă“ nici aici. Traducerile sunt un r ă u necesar. Oricât de proaste, mai bine decât de loc. A sia nu în.-1 seamnă că nu trebue să ne i r ă - duim spre cât m ai bine. Că 90 face multă negustorie cu traduce» rile e adevărat. Dar în tot răul este şi un bine: se învaţă lumea cu cetitul şi tot se prinde ceva de capul ei. Nu cred că traducerile prejudiciază ca rtea autochtonă. Dacă ar putea fi vorba de o ..pro­blemă“, eu mai de grabă aş vedea nu o problemă a editorilor şi una a traducerilor, ci o problemă a scriitorilor şi una a cetitorilor. Dintre scriitorii noştri, mulţi ehe« maţi, puţini aleşi. Vremea şi ce I r torii vor alege. Se vor lăsa de sc ris

sc riito r şi ed itor su n t doi colabora- to ţi acei cari şs-au în c h ip u it c atori, ca doi tovarăşi cu in terese co- scrisul este o meserie lu c ra tiv ă şimune. Că soarta scriito ru lu i la să de pentru care litera,tura e un m ijloc,dorit, la noi, că m u n ca n o as tră nu-i Deci să n u ne mai facem inimără sp lă ti tă cum s’a r cuveni, că scrii- r e a deg eab a şi s ă n u m ai in v e n tă mtoru l a r trebu i să tră ia sc num ai p ro b le m e “. Laissez faire, laissezdin scrisul său, e foarte adevăra t, Să se s c rie‘ câ t de m u lt , sfi

stră , a scriitorilor. S u n t m u lte ded a r poate că v in a e m ai m u lt a noa- ^ ^ de ^ gă ge trft.

.:pus în această privinţă ... Să n u d u c ă cât de m u lt. Bine că av emm ai facem şi din a s ta o „problem ă” , h â r tie şi ed itu ri . Din_ toată m acu sP re a avem m ulte „probleme” , la tu ra actuală, v a r ă m â n e poateDac’am fi cu toţii, scriito ri „cu cir- ceva.cu la ţie”, dac’am cuceri cu to ţii deo- — Dece su n t ocoliţi scriitoriipo trivă m asele cetitoare şi dacă ele români?ne-ar devora scrisul, nu ne^um m ai _ Ia în tre bare . O coliţi? D ar,răboi cu editorii. Dece nu se p lâng T W nnnlin avpm n c iunercă -de editori un Ionel Teodoreanu, un s !ava; D om nu lu i, av em o c i u p e r e ^M. Sadoveanu, u n Cezar P etrescu r ie de scriitori. A vem m a i m u l ţsau un Rebreanu?... In ţrebaţi-i pe sc ri i to r i 0a F ra n ţa , G e rm an ia ,ei ce cred despre „problem a” edito- A ng lia , Italia, A m erica ... V orbarilor. Nu, zău, Sntrebaţi-i. lu i P . P . C a rp v a tre b u i modifi-

T inerilo r scriitori, grăibiţi (căci ei ca tă astfel:au inv en ta t această „problem ă”) un „R o m â n u l se n aş te poet, tră ieştes fa t p rietenesc: când găsesc u n edi- fu n c ţio n a r ş i m o a re scriito r" .to r să zică bodaproste; ia r când nu „găsesc ori su n t refuza ţi de un ii edi- r i c p »

13

pU-e imposibil sa vă las vi dor­miti ac: toată ziua.i rai mă simţi atins şi îftspuu- Sei cu un aer jignit:! Hr— Mă ikrtă, domnule, eu nu Şnrmeam. mă gândeam...4 In cazul ăsta trebuia să în- ceţpeţi prin a vă gândi la scan­datul ce pricinuiaţi, aci în stra­dai,. Nu vedeţi că a.ţi stârnit toa- t&şîuahalaua cu sforăitul d-v?I £iluma asta era de prost gust, şşr4<nu e vorbă, — dar ea făcu tòaéta mulţimea să râdă. Ştiam m. că am obiceiu să cam sforăi Câtiid dorm noaptea, dar nu pu­team să cred că am făcut-o şi ziua şi încă în mijlocul drumu­lu if Gardistul ne descurcă din

filtri an de le alea, ba, avu çh'ar ierni, de a-i fi milă de poziţiu-

jpesi noastră şi se sili să ne ia cu Tănişorul ; dar ne spuse că nu putem sta mai mult acolo: că ■faŞxiia să circulăm: si că dacă nu. .se va vedea obligat să ne a- mendeze. Legea e lege, zicea el: şi adaogă, nu fără oarecare ba- tae de joc, că aveam mutra cam îhatuiită şi că ar fi curios să ştie cam câte...1 Eu îl opri scurt, spunându-i Înţepat că mi se părea destul de permis de a sărbători niţel aşa Ö aniversare, mai ales când mă privea întru câtva personal., — Personal? întrebă el... Cum asta personal?‘I — Pentru că, îi răspunsei eu, aciîm 600 de ani unul din stră­moşii mei semnase Convenţiu- nea...! El se gândi puţin, mă privi de sus-.până jos, apoi îmi zise:! .— Unul din strămoşii d-tale?... Eşli sigur că nu ch a r d-ta? Căci aşa rablă, zău, că n’am mai... p a r să lăsăm vorba asta! Spune 'mai bine: ce aşteptaţi de atât amar de vreme aici?I — Mai întâi că n’aştept d'atât

amar de vreme, — răspund eu. Ätn aşteptat 15 minute până să-şi caute ’domnii aceia o mă- nttşe şi o carte pe cari le uitase.; i Şi pe urmă îl desluşii pe cine venisem să caut.:} Omul se arătă foarte amabil gj începu să întrebe rândurile de umeri ş: de capete ce se întin­geai! deasupra noastră din fe­restrele hotelului să ne vază.

Atunci dela al 5-lea etaj, o fe- mee începu ţipând:

— Ehei, de domnii ăia întrebi... păi,* decând le-am adus eu trăsu­ră şi-au plecat!... Poate să îi fost 8 jam!...

Asta era cam supărător pen­tru mine. Mă uitai la ceas şi tăcui chitic. Gardistul îmi zise:- — Acum sunt douăsprezece fără un sfert, ştii d-ta? Pierduşi yreme de geaba. Ai dormit aici în soare trei ceasuri! Trebue să fii uscat ca un ţâr... Haha,. bună păţanie !... Şi acum . desigur o să. pierzi şi trenul. Prietene, sa ştii că-m placi. Si cu ce te ocupi d-ta. mă rog, ce meserie ai?...

Ii spusei şi lui că sunt curirer. Când a auzit, a dat pe spate de râs, dar... până să-şi vie ei în fire, viz'tiul meu, calul şi cu mi­ne, o şi tuliserăm.i Ajungând la hotel, urcai în- tr’un suflet cele trei , etaje, pen­tru ca eu acolo... să tut mai gă-

ERUL(Urmare d1n p<iq. ii)

sesc pe nimeni în odăile noastre. Asta era mai bună ca toate. E ceva grozav, frate! E destui ca un curier să piardă un minut din vedere pe clienţii lui, pentrucă aceştia să şi plece să-şi pieardă bunătate de vreme prin prăvălii. Şi asta, de cbiceiu, exact când e să plece trenul. Tocmai mă a- şezasem şi mă gândeam de unde să-i iau, când veni un băiat al hotelului să-mi spue că domnii ceilalţi au plecat la gară de mai bine de o jumătate de ceas.

Era. zău, prima oară când fă­ceau şi oamenii ăştia un lucru cum se cade. dar afacerea de­venea tot mai încurcată pentru mine. Orice s a r zice viaţa cu­rierului e amară: plină de greu­tăţi şi de surprize de felul ăsta; şi de obiceiu, tocmai când pare că. merg toate pe rotiţe, atunci îşi permit d-nii clienti să inter­vie, într’un acces de luciditate, şi să-i strice toate combinaţiile.

Trenul trebuia să plece la douăsprezece fix. Mă uit la ceas: douăsprezece fără zece. Până la gară îmi trebuiau ::ece minute. Negreşit când zic .,zC.pe ' minute” nu înţeleg să căşti gura pe drum, mai ales că era voi ba de un tren rapid, şi că, pe continent, rapide­le au prostul gust de a pleca,' u- neori. precis la ora anunţată. Dintre toţi călătorii, singuri cli­enţii mei iacătă-, şedeau în sala de aşteptare; toată lumea se sui- se în vagoane. Câfe-şi şase. — căci acum erau şase, — se gă­seau în culmea nervosităţii si a nerăbdării. Dar apariţia mea le mai puse niţil balsam pe in:mi şi ne grăbirăm să trecem pe peron.

Acolo alt cârlig. Controlorul găsi cusur biletelor noastre. Se uită la ele, le întoarse şi p'o fata şi p’alalta, cu o mutră cam bă­nuitoare, pe urmă se mai uită şi Ia mine şi chemă şi pe altul şi pe. altul, şi împreună se puseră la sfat, gesticulau şi se mirau gro­zav. Eu le atrăsei atenţia că nu prea era timp d'aşa ceva: să ne lase să trecem. Atunçi ei îmi spu­seră, cu frumosul, că le miroase lor că nu prea era lucru curat cu biletele alea si mă întrebară de unde le-am luat.

Ab a atunci mă dumirii eu, ce le stătea lor în gât. Ştiţi că bile­

tele le cumpărasem de ■ ia un tutungiu; sigur ca le mirosea a tutun. Aşa, că nici vorbă, ei se întrebau dacă nu era cazul să le semnaleze biroului vatmei ca să le taxeze pentru mirosul lor. Dacă văzui aşa, zic eu; hai! ce să mai umblăm cu şoalda şi le spusei:

— Domnilor, eu nu caut să vă trag pe sfoară nici de cum. Bi­letele astea de drum de fer le-am cu rnp...

— Mă iartă, domnule, tnă iartă, — zice unul — vezi că as ­tea nu sunt bilete de drum defe r!

— Cum se poate? D’aia faceţi d-voastră atâta tărăboi?

— Păi? de sigur, domnule. Astea sunt. nici mai mult. nici mai puţin, decât nişte bilete de loterie, şi încă o loterie, care s’a tras. de acum doi ani...

Imi detei aerul că-mi venea şi m:e să râd: (nu e vorbă, altceva mai bun nici n'aveam de făcut); dar, chestia e că nu era momen­tul tocmai potrivit pentru aşa ceva. Puteam eu să fac haz, că nimeni nu era d spus la aşa ceva; toţi se uitau Ja mine când cu ne­caz, când cu milă de halul în care mă vedea decăzut.

Nu-mi închjpuesc pe lume o poziţune mai penibilă ca aceea în care mă găseam eu: cu inima cât un purice, sub privirile bat­jocoritoare ale funcţionarilor ălora, mă încercam să fac pe ve­selul, pe când tovarăşii mei. — aceşti amici atât de scumpi m:e. la stima şi respectul cărora ţi­neam atât de mult, — se înroşi­seră până în albul ochilor de ru- ş'ne, văzându-mă ajuns ţinta bat­jocurii şi compătimirii acestor străini.

Da. da! Eram inferat cu pe­cetta ruşinii : n'aveţi idee ce va să zică să pierzi cons deraţiunea semenilor tăi!...

îmi luai atunci inima în dinţi şi-i încredinţai că nu e nim e: ia acolo un mic accident care se putea întâmpla la toată lumea: In două minute scoatem alte b - lete bune şi haite! in vagon’ A- bia mai aveam de ce face haz tot drumul.

Mă- reped dar la ghişeu, să scot alte b'lete. timbrate îrr rc-

Obţinet» un sfat m e d i c a pentru boa la d e

c a re suferiţi , descr i ind s i m p t o m e i e a c e s t e ,

boii şi t r im i ţâ n d scr i so are a r ed a cţ i e i rev is te

i D ! C U L N O S T R U "

gută. şi le şi capăt, la timp! Când. ce să vezi? Nu le pot plaţi! Căci mă pomenesc d’odată că din toată încurcătura aceea cu căutatul celorlalţi doi de la gaz­dă şi cu daraverile dela poliţie, uitasem să dau pe la Bancă şi n’aveam bani ! Până să mă dez­meticesc eu bine, iacă şi treuil că pleacă, fluerând.

Nu mai rămânea decât... să ne întoarcem la hotel, ceeace şi fă­curăm, cu oarecare melancolie— nu e vorbă — şi ■ fără să schimbăm prea multe cuvin ie în­tre noi. Mai încercai eu, să prind teren; căutai să ating câteva su­biecte generale de conversaţie întinzându-mă asupra frumuse­ţilor peisagiului. misterele spir- tismului şi altele de feiul acesta,— de geaba, sforţările ce făcui nu reuşiră câtuşi de puţin să ri­sipească furtuna ce atu: miţa să islnicnească.

La hotel nu mai găsirăm goale camerele cele bune pe care le avusesem; ne-au dat, însă altele, cari deşi mai la dos şi cam ri­sipite. totuşi ne puteau, de bine de rău. adăposti. Tocmai c- deam că se apropie ceasuri mai senine, când. ce-i vine şefului caravanei, şi-mi zice: ,,Du-te te rog şi spune să ne urca bagajele st”» ! Asta mi-a dat o gliiată prin inimă spun drept. Presim-mn eu vre-o încurcătură şi cu afuri­sitele alea de bagaje.

— Da, da! Numai decât ! — făcui eu Nu mai suna. Lasă că mă dau cu jos să aranjez şi cu bagajele.

Luai o birjă 'epede şi g- ană! ia d. Natmal. In întreb-ce ordineii ia: ;sem. Ei uni zice:

— Mi-aţi comandat să trimit şapte cufere la hotel.

— Şi nu ţi-am zis, să iei altele d'acolo?

— Nici de cum.— Eşti sigur că nu ţi-am spu»

să iei alte şapte cufere care erau date în grija portarului?

- Absolut sigur că nu mi-aţi spus nimic.

— Care va să zică, toate pais­prezece. s’au dus dracului., ia Zurich, la Ierusalim... sau cine mai ştie unde... Să mai vezi a- cum la hotel. când...

Nu isprăvi bine: şi deodată toate ideile mele începură sa mi se învârtească val-vârtej prii cap: ----- Aşa se întâmplă ele obi­cei. Când te găseşti într'o astfel de încurcătură, ţi se pare că ai isprăvit eh spus ce aveai de spus. laşi vorba neisprăvită, si o apuci aşa pe unde vezi cu ochii şi cre- zându-te în lună; — atunci, pri­mul lucru care te face să revii la realitate e. ori vreo' vacă, ori, în sfârşit, altceva de care te is- beşti. de nu mai vezi decât stele verzi.

Cum zic. lăsai acolo trăsura, adică să nu mint, am u tat-o

d'a binelea, - şi mă întorsei la hotel meditând pe drum la ama­ra şi buclucaşa mea meserie. În­cheierea fu. că trebuia neapărat să-mi înaintez denrsiunea. dacă nu voiam să mă mai aleg peste, puţin, cu cine ştie ce noui neca­zuri. Dar ce-mi zisei eu: nu-face- să mă duc să mi-o dau eu însumi— demisia adică, şi mă decisei s'o

Î'C In viii#«»*-#

fiecărei peniţe

4LI Ì1LLU 'Jß

O eaceea p e n i ţa K a w e c c

alunecă pe hârtie uşo r

'a pana"- In orice m agazin

Je sp ec ia l i ta te vi se prezintă

cu o iacere orodusele Kaweco

m RUT

1944

t i f a l e IN FELUL SAU PRIN PREZENTARE SI C O N T IN U T

S U M A R B O G A T = O F O R M U L Ă N O U Ă = C o l a b o r ă r i STRĂLUCITE

I A T A C A T E V A D I N T I T L U R I L E

B e p o r l a g i i y i s t u d i i i lu s t r a t« » :

24 de ore cu o provincială în BucureţtiFemei române în trecutCum am lucrat pentru Regina MariaFemei române în literaturăCostumul românescFemei celebreO pictoriţă despre pictoriFemei care muncescEroismul şl fem eeaArta de a face daruriC ând aveţi musafiri.«

M I N U N A T U L U I

M o d a

S A U C U P R I N S ;

Moda anului 1944Tendinţele modeiTransformări-TipareCurs >de croitorie în 10 lecţiiP ă l ă r i iL i n g e r i eTricota je-BroderiiModa ciclistaAccesorii, ob iecte de lux... Filozofia modei ţi vârsta Bărbatul în fa ţa modei

5 0 P A G I N I D E M O D A B O G A T ' B L U S T R Ä T E

U L T I M E L E C R E A T I U N I A L C A S E L O R D E M O D A D I N P A R I S , V I E N A , B E R L I N » M I L A N O , N U M E R O A S E P L A N Ş E C U C E L E MA I N O ! M O D E L E I N E D I T E

ţ i * • :

3 re ţe te pentru a cuceri bărbaţii 3 re ţe te pentru a cuceri femeile Adolescenţi ţi adolescente Pseudo-iubirea ţi iubirea adevărat«Vreji să vă măritaţi ?C e1 i b a t a r iDe vorba cu fe te le de 14 ani—Rânduri scrise d# o fem ee, pentru femei fi bărbaţi Femei care strică bărbaţii Radioscopie feminină

CKminul - GospodăriaCalendar culinar pe to t anul Numeroase menu-uri ţi re ţe te Femeea in cămin Casa. —- A rta mobilatului Mic manual de reparaţii Cum întreţinem lingeria Sfaturi practice

Frummcfc >i Sanatale

Până la 30 de ani o fem ee ar* frumuseţea pe care i-a dăruit’o Dumnezeu, mai târziu pe aceea pe care o merită

îngrijirea tenului d« Dr. AUREL VOiNEA Chirurgie estetică <j. Dr. V. STEPLEaNU-HORBATSKY! Urâţenia p oa te fi corectată ?Fardul femeilorG raţie — Sănătate — Frumuseţe Sfaturi — R eţete — îndrumări

!Vun"l»', schiţe, poezia, semnate de :Eufrosina Pala-Arion, Hortensia Papadat Bengescu, Liliana Delescu, Coca Farago, Lia Fudulu, Alice Sabrielescu, Olga Greceanu, Lucreţia Petrescu.

Desene >i ilustrafâuni execuţiile de :

I. Drugă, Gion, Tantzy Pfennings, A. Sirin, Marga Ştefănescu.

j Graiul scrisului.-Grafologie A m v i s a t azi n o a p t e . . .EXPLICAREA VISURILOR

Şlagărul muzical „Mariana"

m f m

I Ş t i ţ i să g h i c i ţ i în b o b i ? = \ H U M

; . , , P LE B i S C I T IIL •’ M A R I 0“t o a t e C i t i t o a r e l e a l m a n a h u l u i m a r i a n a v o r p a r t i c i p a l a t r a g e r e a P R Ş MŞILOg O FERITE DE R EV ISTA „M A R I A N A ‘r% 2 5 ÎNTREBĂRI Şl 2 5 R Ă SPU N SU R I

3 0 0 P A G I N I M A R I , 3 0 0 I L U S T R A T I U N IMpirit# ie Heliogravure, in culori. C e p e r t a l e g a t ă c u p a n g l i c ă d e m ă t a s e . Preţul unui exemplar Lei 460.-«

ALMANAHUL M AIWA NA t«Mt ’ ■' ’ Â * %\

| j git»|t«j 3 « vantar# ta toate Ctiîaçouriie şl Debitele din fori

u