1. Introducere, noţiuni şi termeni din domeniul resurselor informaţionale. Toate structurile informaţionale sunt utilizate cu scopul transmiterii, recepţionării şi memorizării a diferitor tipuri de date într-o anumită celulă de memorie. Datele informaţionale reprezintă o informaţie utilă care poate fi expediată de la prestatorul de servicii spre un abonat al reţelei informaţionale sub diferit aspect sau formă. Mesajul- consecutivitate de datecare are scopul de a avertiza un terminal informaţional/ abonat al reţelei. Datele informaţionale sunt transmise electronic prin intermediul unui semnal. Semnalul poate avea structură şi parametric diferiţi.

2. Definirea informaţiei, mesajului şi analiza părţilor componente unei sisteme

informaţionale.

Informaţia reprezintă un ansamblu de date destinat pentru determinarea tipului unui set de

probleme sau a unui eveniment destinat transmisiunii. Se ştie că 80-90% din informaţie e

percepută cu organul văzului, 10-20% cu organul auzului şi doar 1-2% cu alte organe. Din aceste

considerente, informaţia se divizează în: textuală; vizuală; auditivă.

Informaţia textuală reprezintă metodele de informare şi păstrare a informaţiei. Informaţia vizuală

permite utilizatorului studierea tipului de informaţie necunoscînd esenţa acesteia. Informaţia

auditivă reprezintă informaţia transmisă utilizatorului prin unde sonore. Mesajul reprezintă o

porţiune a informaţiei care poate avea sau nu sens. Atît informaţia, cît şi mesajul sunt transmise

prin diferite metode de la un abonat de reţele de telecomunicaţii la altul. Transmiterea

informaţiei se realizează prin 3 elemente:

SURS LINIE DE TRANSMISIUNE DESTINAŢIE

Un calculator constă dintr-un ansamblu de componente funcţionale, fizice şi logice care

cooperează pentru a satisface cerinţele utilizatorilor în ceea ce priveşte introducerea, stocarea,

prelucrarea, transmisia şi căutarea de informaţie. Aceste componente sunt structurate pe nivele

care interacţionează între ele prin interfeţe bine definite. Un calculator se caracterizează prin

hardware şi software. Hardware-ul reprezintă totalitatea componentelor fizice ale unui calculator.

Aceste componente sunt inutile fără existenţa software-ului. Ele reprezintă totalitatea

programelor care facilitează accesul utilizatorilor şi efectuează operaţiile de prelucrare a datelor.

Pentru a introduce date în calculator cu scopul prelucrării, calculatorul se conectează la diferite

echipamente de intrare (tastatura, mouse-ul, scanerul) şi respectiv, la echipamente de ieşire

(monitor, imprimanta etc.).

3 Structura unui calculator tipic, structura BIOS şi componentele de bază.Un calculator este format din:

-Unitatea centrală- este creerul care coordonează întrega activitate a unui calculator. În unitatea

centrală are loc executarea tuturor programelor şi prelucrarea datelor.

-Monitor- dispozitivul cu ajutorul căruia un PC poate prezenta utilizatorului informaţia în formă

de text, grafică şi e bazat pe un tub catodic sau LCD.

-Tastatura – dispozitivul utilizat pt introducerea informaţiilor în calculator, fiind mijlocul

principal de dialog al omului cu calculatorul.

-Mousul – ca funcţionalitate e asemănător cu tastatura, deoarece prin intermediul lui sunt

communicate informaţii către calculator.

-Imprimantă, scaner, difuzoare, microfun.

Bios- o componentă software de bază a calculatorului care face legătura între componentele

fizice sistemul de operare utilizat de maşina respectivă.Bios-ul are 3 funcţii fundamentale:

1. Verificarea componentelor la pornirea calculatorului;

2. Încărcarea sistemului de operare de pe discul dur în memoria de lucru;

3. Face legătura între sistemele de operare şi unele dispositive fizice.

Programarea la nivelul Bios micşorează dependenţa programelor de schimbarea parametrilor

tehnici a PC şi prin acesta măreşte mobilitatea lor.

4 Conceptul de sistem informaţional, clasificarea şi structura. SI.

Sistemele informaţinale – toate serviciile care oferă diverse informaţii expediată de la un server sau bază de date spre un terminal de reţea.Ele pot fi: simple, compuse.

SI simplu- sistemele care pe parcursul prestării informaţiei nu necesită dispositive electronice (ex: fila, gazeta, cartea).

SI compus- informaţii care sunt propuse utilizatorului pt a fi prelucrate utilizînd dispozitive electronice(ex: PC, fax, bază de date, imprimantă...).

SI compus: 1)SIM- SI de memorare- au scopul de a plasa informaţia utilizatorului întro anumită celulă de memorie. Utilizează criteriul de bază de memorizare sau salvare a informaţiei după volum.

2)SIC-SI de căutare- care necesită căutarea şi alegerea unei celule de informaţii după aspectul informaţiei utilizatorului. Astfel obţinem selectarea memoriei după diferite criterii, putem avea diferite informaţii după extensii.

3)SIR-SI de rutare- au rolul de a rota informaţia în interiorul unui sistem informaţional. În dependenţa de cerere are scopul de a verifica toate sistemele informaţionale de căutare şi de a alege SI de memorare sau respectiv baza de date cu care este memorată informaţia.

5.Etapele dezvoltarii si structura unui sistem informationalUn sistem informational reprezinta niste date bine structurate localizate si destinate unui grup de utilizatori. S.I(sisteme informationale)sunt divizate in 2 grupe : SI simple si SI compuse. SI simple sunt sisteme care au ca scop pastrarea unei informatii fara ajutorul echipamentului electronic(gazeta, cartea...). SI compuse sunt sisteme destinatia carora este de a pastra si a redacta mai multe tipuri de date folosind diverse echipamente electronice(baze de date, un server, fax, etc). Spre deosebire de SI acestea permit o raspandire mai larga fiindca in timp real informatia poate fi prelucrata de catre orisice utilizator avand un prag de accesibilitate.

6 Noţiunea de tehnologie informaţională aplicată, clasificarea şi structura TI. Tehnologia informaţională- reprezintă procesul de acumulare, prelucrare şi transmisiune a informaţie de la un sistem informaţional spre utilizatorul unei reţele informaţionale. TI- reprezintă toate sistemele informaţionale care sunt administarate de un calculator.

Clasificarea: TI manuala- este considerată tehnologia care în procesul transmisiunii informaţiei nu utilizează transmisiuni electricesau electronice, avînd la bază doar utilizarea factorului uman(disc, dischetă, stic).

TI automatizată- este considerată tehnologia care în procesul transmisiunii informaţiei, va utiliza diverse semnale sau circuite electrice sau electronice care permit excluderea parţială sau completă a factorului uman.Ele se impart in:

- electrice (telegraful, maşina de tapat...)- electronice (faxul, printerul...)- cu utilizarea calculatorului personal.

TI mai sunt utilizate şi în dependenţă de aria de acoperire:

- TI globală (cea mai răspîndită este teh. IZERNET\INTERNET, această tehnologie permite transmiterea de date la distanţe sporite, de regulă cu viteză de transmisiune mai redusă)

- TI regională (este considerată un sistem de transmisiune utilizat într-o anumită arie de regulă limitată(WI-FI) )

- TI locală (este considerată tehnologia cu o viteză de transmisiune mult mai sporită utilizată doar într-o reţea locală de ordinul la cîţiva metri sau cm.)

Toate tipurile de transmisiuni întilnite in TI pot fi clasificate în transmisiuni binare transmise cu ajutorul pachetului sau cadrului informaţional.

7 Structura, etapele dezvoltării şi metodele de analiză şi utilizare a tehnologiilor moderne, actuale

TI contemporană este considerată tehnologia care va utiliza toate tipurile de echipamente electronice în cadrul sistemului de transmisiune. În acest caz la baza oricărui sistem de transmisiune stă calculatorul, care determinăp tipul de acces, serviciul prestat şi parametrii de bază într-o reţea ce utilizează diverse tehnologii informaţionale. În acest caz se determină accesul şi tipurile de date transmise. Accesul poate fi comun sau propriu. În cazul accesului comun avem legatura punct-multipunct.

Legătura punct-punct permite accesul personal sau individual. De regulă acest acces este utilizat prin intermediul unei parole şi determină paralel identificarea utilizatorului cît şi a resursului informaţional. Tot setul de programe utile, utilizate în cadrul unui sistem informaţional sunt parte componentă a TI contemporană.

8 Noţiuni şi termeni din domeniul sistemelor de operare.

Un Sistem de operare reprezintă un ansamblu de programe bine structurate care ajută la administrarea tuturor elementelor din structura unui calculator. Utilizarea acestor functii permite de a analiza în timp real structura şi principiul funcţionării şi repartizarea resurselor informaţionale în interiorul unui procesor.

Proces-> stare1/stare2->procesare

Procesele pot fi de inţiere şi de aplicaţie.

Procesul de iniţiere de regulă e utilizat la aplicarea sistemului de operare.

Procesul de aplicaţie poate fi iniţiat numai după încărcarea sau aplicarea în funcţie a SO.

Starea corespunde tuturor proceselor de intrare şi ieşire a microprocesorului. De regulă starea are o mărime de timp finită prin intermediul funcţiilor f0 , f1... fn. În interiorul stării sunt prelucrate toate datele informaţionale aplicate la intrarea procesorului. Procesorul va determina comanda necesară.

Toate SO care utilizează acest principiu sunt obligate să:

- păstreze informaţia privitoare la starea tuturor resurselor implicate întrun anumit proces;- menţină în stare activă toate elementele necesare procesării datelor pînă la determinarea

comenzii sau rezultatului final;- să ia decizii cărui resurs informaţional şi în care moment de timp să i se acorde rezolvarea

funcţiei sau operaţiei necesare;- eliberarea tuturor resurselor după finisarea activităţii.

9 Tipuri de sisteme de operare, clasificarea, obiective şi funcţii.SO au fost utilizate pt prima dată în 1965, primul sistem a fost BELL LABS(CTSS), al 2-lea sistem IBM(TSS) paralel cu aceasta OS360. Toate sistemele din această clasă funcţionau doar pt o satţie de lucru utilizînd o memorie de 8Mb. Aceste SO erau încărcate datorită unor dischete, şi premiteau lucrul doar pt calculatorul matematic în baza elementelor logice nu\sau\si. De regulă aceste SO nu aveau posibilitatea legăturii între 2 sau mai multe staţii de lucru. Posibilitatea interconectării a apărut odată cu legătura punct-punct. În baza protocoalelor X.21 şiX.25. Un protocol de transmisiune este considerat procesul prin intermediul căruia datele sunt stocate, transmise şi recepţionate de la o sursă la alta. Odată cu apariţia SO apar şi 2 tipuri de reţele de operare:

1. ARPANET2. MILLNET

După determinarea acestori tipuri de reţele au fost utilizate sisteme de operare:

- MSDOS- Windows- PCMDS – UNIX, LINUX- NOVELLDOS- NDOS

Utilizarea acestor sisteme de operare a fost posibilă în mai multe etape sub diferite aspecte:

1. Comenzile de bază utilizate;2. Timpul de repartizare în interconectarea microprocesoarelor;3. Flexibilitatea datelor;4. Protecţia datelor unui SO;5. Tarnsparenţa de erori.

De regulă toate comenzile unui SO sunt asemănatoare si sunt bazate pe versiunile precedente. Divizarea timpului procesării datelor la fiecare SO este individual avînd partajarea în timp real, în timp determinat de către funcţia SO, în timp preconizat sau în timp de necesitate(comandă).Flexibilitatea permite SO de a obţine mai multe comenzi şi funcţii utilizate de către alt SO. Aceasta permite conlucrarea a mai multor tipuri de SO.

10 Comanda unor procese, stări în diverse tipuri de sisteme, procedeul de partajare a timpului

De regulă toate comenzile SO sunt asemănatoare şi sunt bazate pe versiunile precedente.

Divizarea timpului procesării datelor la fiecare SO este individual, avînd partajare în timp real,

timp determinat de către funcţia SO timp preconizat,sau în timp de necesitate.

SO MSDOS poate utiliza 2 tipuri de comenzi:

1. Comenzi ce utilizează o singură instrucţiune(ne determina doar resursul sau adresa unui

resurs)

2. Comenzi ce utilizează 2 sau mai mult instructiuni(aceste comenzi realizează mai multe

instzructiuni pt formatare,scanare…)

În SO Windows procesul de comenzi Shell conţine mai multe instrucţiuni care permite

utilizatorului sa efectueze operaţiuni.

Destinaţia principala a partajării timpului este furnizarea serviciilor necesare unei mulţimi de

utilizatori. Fiecare dintre ei beneficiind de servicii echivalent serviciilor unui PC, partajarea

informaţiei, comunicaţii între utilizatori. Problemele care apar datorită conceptului de partajare a

timpului sunt o combinatie a problemelor existente în cazul unui PC cu cele din sistemele

traditionale şi pot fi clasificate după cum urmează:

- Definirea maşinii virtuale oferite fiecărui utilizator

- Partajarea si alocarea resurselor fizice comune

- Procesarea memoriei

- Gestionarea informaţiei partajate si a comunicaţiilor.

12 Sistemele de operare MS-DOS şi Windows. Software de aplicaţie.

Primul sistem de operare reprezintă sistemul MSDOS, sistemul respectiv permite realizarea mai

mlultor operaţiuni:

- Definirea şi execuţia unor comenzi;

- Realizarea şi lansarea progranului generic la aplicarea sistemului de operare;

- Gestionarea fişierelor şi aplicaţii la comanda utilizatorului;

- Eliberarea procesorului şi aşteptarea unei noi instrucţiuni.

Sistemul MSDOS este primul SO care se încarcă de pe o dischetă sistem şi de regulă are 3 fişiere

bază: 1. IO SXS; 2. COMMAND COM; 3. CONFIG SXS.

La etapa iniţială toate fişierele respective sunt încărcate în memoria cu încărcarea deplină a

acestor fişiere. Pe ecran apare promter. Cu apariţia promterului SO aşteaptă comanda

utilizatorului. IO SXS permite depistarea tuturor elementelor de intrare-ieşire, Input-output. La

încărcarea acestui fişier sunt depistate toate tipurile de dispozitive care vor fi utilizate în SO.

COMMOD COM cu încărcarea acestui fişier vor fi încărcate în memoria RAM toate comenzile

şi instrucţiunile utilizate în acest SO , comenzile respective sunt procesate cu ajutorul

procesorului Shell. CONFIG SXS are mai multe versiuni, el utilizează un regim tabelar de lucru.

(ex: nume-extensie). MSDOS poate utiliza 2 tipuri de comenzi:

- Comenzi cu 1 instrucţiune(ne determină adresa la resurs);

- Comenzi cu 2 sau mai multe instrucţiuni(instrucţiuni pt formatare, scanare).

WINDOWS – reprezintă primul sistem care utilizează o interfaţă aplicată GUI şi un dispozitiv

MOUSE. SO Windows reprezintă un sistem de prelucrare a datelor în timp real la care

utiliizatorul în regim de dialog poate realiza niste comenzi SO

Pt prima dată utilizatorul poate stopa sau iniţia un proces de prelucrare a datelor. SO Windows

permite iniţierea mai multor procese de controlul acesteia cu ajutorul utilizatorului. De aici apare

notiunea de prelucrare a datelor pt mai multe aplicaţii. În structura Windows procesorul de

comenzi Shell conţine mai multe instrucţiuni care îi permit utilizattorului prin interfaţa grafică de

a realiza operaţiuni şi de a stopa unele procese iniţiale.

13 Structura şi funcţiile pachetului integrat Microsoft Office.

În cadrul pachetului Microsoft Office este... de bază de programe software pt utilizatorii casnici

de computere, care permite crearea în mod simplu şi rapid a documentelor. Microsoft Office

ajută la organizarea notiţelor şi informaţiilor întrun singur loc, făcînd mai simplă terminare unor

activităţi. Pachetul de programe Microsoft Office conţine 4 programe cu facilităţi complete.-

Microsoft Office WORD un procesor de textece are facilităţi încorporate care permit crearea şi

salvarea documentelor cu uşurinţă.- Microsoft Office EXCEL program de calcul tabelar utilizat

pentru gestionarea şi trasarea de diagrame.

- Microsoft Office ACCES este un sistem de baze de date care poate stoca informaţii, şi în mod

normal permite realizarea şi şi administrarea unei baze de date relationale.

- Microsoft Office POWER POINT este un program de prezentare utilizat în scopul creării de

titluri sau prezentări pe ecran, demonstrări de produse sau sesiuni de comunicări.

14.Cooperarea sistema-utilizator, abordare functional a interfetei utilizatorului cu procesorul

   Abordare funcţională:

Destinaţia principală a unui sistem de operare pentru categoria de utilizatori obişnuiti la care noţiuni cum ar fi administrarea memoriei cu paginaţie sau driverele dispozitivelor nu semnifică prea multe,este punerea la dispoziţie a unui set de programe care ar ajuta în formularea şi rezolvarea problemelor concrete. Abordarea sistemelor de operare din acest punct de vedere (abordare funcţională) poate conduce la confundarea lor cu unele programe, utile şi foarte importante (translatoare, biblioteci, medii integrate, etc.). Pentru a evita posibilitatea apariţiei unei astfel de probleme aceste programe, de obicei, nu sunt considerate componente ale sistemului de operare.Abordare din punctul de vedere al interfeţei cu utilizatorul

Interfaţa sistemului de operare cu utilizatorul prezintă un interes aparte. Progresul în acest domeniu este spectaculos, dacă vom lua în consideraţie că în primele sisteme utilizatorul era obligat să indice în mod explicit şi manual fiecare pas cu ajutorul Job Control Language Microprocesoarele şi memoriile anilor ’70 au pus problema lansării pe piaţă a calculatoarelor personale (PC) cu toate consecinţele respective. Una din consecinţe este şi interfaţa utilizator-calculator, sistemul de operare devenind până la urmă responsabil de aceasta. Interfaţa grafica a utilizatorului (Graphical User Interface - GUI) a apărut mai întâi ca un complement al sistemului de operare (pentru MS DOS - Windows 1, Windows 2 sau chiar Windows 3, de exemplu), pentru ca mai apoi să fie integrată în cadrul sistemului .

15.Clasificarea si evolutia SO: MS-DOS, Windows, Unix si alte sisteme.

Firma principala care a jucat un rol important in evolutiaS.O.este IBM. Primul S.O. – anul 1965, acesta utilize prelucrarea secventiala a datelor, timpul de executie a programelor avea o perioada mare si fiecare programator utilize niste cartele perforate proprii.Aceste S.O permiteau lucrul individual al utilizatorului. In acelasi moment de timp de un S.O se putea utiliza de un singur utilizator. Sporirea vitezei de prelucrare a datelor aduc la formarea SO cu prelucrarea pe loturi.Aceste tipuri de SO au pus baza SO actuale.Urmatoarele SO aveau functii mai avansate utilizind notiunea de multiprogramare.Adica cu evolutia S.O avansate apare notiunea de masini virtuale, care utilizau memorii virtuale.Aceasta este aceeasi memorie luata din memoria soft.

Un S.O este caracterizat de mai multe atribute:

Tipul de raspuns a S.O

Fiabilitatea

Partajarea resurselor

Salvarea si memorarea datelor

Toate S.O sunt obligate:

-Sa pastreze informatia despre fiecarere sursa a sistemului in parte

-Sa ia decizia cine sau in care moment si carui resursa i sa se aloce un interval de timp p/t prelucrarea datelor

-Fiecare sa aloce o memorie p/t salvarea rezultatului

-Sa elibereze resursa S.O in momentul finisarii prelucrarii datelor.

In anul 1984 apare pentru prima data sistemul MS DOS ce continea 3 versiuni:

MS_DOS 1.0-(1981)-utiliza o sing.programa si era destinata unui sing.utilizator

MS_DOS2.0(1982)-permitea de a konlukra concomitant cu 2memorii:ROM si RAM

:MS_DOS2.1(1983)-permitea utiliz.mem ROM si RAM si mai puteau fi conectate diferite dispoz.periferice

MS_DOS3.0(3.1 ;3.2 ;3.3((1984)-conlukra ku familia SO WINDOWS))

si mai tirziu 4.0;5.0;6.21;6.22.

S.O Windows- p/t prima data utilizeaza o interfata noua numita interfata grafica a utilizatorului. Aceasta interfata permite ca utilizatorul sa utilizeze resursele programului printr-o comanda interpretata cu ajutorul tastaturiisau a soricelului.

Sistemul dat permite ca utilizatorul sa aloce o camanda S.O prin intermediul GUI.(interfata grafica).Etapele de evolutie a S.O din familia Microsoft Windows incep din anul 1988 si continua pina in

zilele noastre. Prima versiune aS.M.Win. a fost bazata pe versiunea M.S-DOS 3.3, care putea fi utilizata in toate retelele Microsoft . Prima versiune a fost standartizata in 1995.Atunci apare Windows 95.Acest S.O permite lucrul utilizatorului cu mai multe programe la un singur S.O.

Primul S.O din familia UNIX a fost aprobat in 1969-UNIX.Acest S.O permite utilizarea mai multor utilizatori activi in interiorul unui S.O. Spre deosebire de S.O Windows la care utilizatorii sunt pasivi S.O UNIX permite trecerea de la un utilizator la altul fara a restarta S.O. Acest S.O a devenit un SO activ, care de regula este considerat un S.O multitasking, multiuser, cu divizarea in timp partajat(real). Trecerea de la un utilizator la altul se realizeaza prin intermediul interfetei virtuale.

SO LINUX este echivalent cu MS WINDOWS,dar se utilizeaza in general pu retelele de internet.O alta versiune a MS Linux este LINX-o modernizare a SO LINUX.

16.Sisteme de operare MS DOS ,comenzi si functii .Software de aplicatii

SO MS_DOS :

Functii:

System.MS_DOS utilize 3 fisiere de baza:

I)IOSYS-permitea depistarea si config.dispozitivelor de intrare iesire

II)CONFIGS-permite intierea si configurarea SO.cu incarcarea acestui fisier sint incarcate toate

comenz.specifice ce ajuta la lansarea programelor.

III)COMAND com-permite de a utilize procesul de comenzi SHELL cu sist de comenzi.

Cu incarcarea acestor 3 fis.este lansata progr.Autoexec.BAT-permite aparitia unui cursor pulsatorik ce indica ca SO a incarcat fisierele necesare si poate fi utilizat in contin.

Comenzi:

MS_DOS poate utilize 2 tip.comenzi:interne(utiliz.functiilor imediate,prelucrarea datelor ) si externe(comenzi form.din 2sau mai multe instruct.simple carre pot utilize unproces mai indelungat)

1)com.simple:

CD-pt skimbarea directorului current:structura-CD[numedirector]

MOVE-redenumirea unui nume director in alt nume(MOVE[numedir1] [[numedir2]) deasemenea si mutarea directorului (ex:MOVE D:\AA E:\BB)

MD-crearea unui nou subdirector

2)com .compuse(SKAN disk,FORMATC,EDIT)-realiz.lukrul ku mem.ROM,permit formatarea,scanarea,gasirea partilor deteriorate etc.celule inactive-Bad-uri.

17.Evolutia Windows-ului, interfata GUI, avantaje si dezavantaje.Evolutia SO din familia Microsoft windows, incepe din anul 1988 si continua pana in prezent. Prima versiune a SO windows, a fost bazata pe MS-DOS 3.3 care putea fi utilizata in toate retelele windows.Prima versiune standartizata a aparut in 1995 (Windows 95). Acest SO permite lucrul utilizatorului cu multe programe la un singur SO.Acest sistem permite:Exectuarea aproape simultana a mai multor aplicatii.

Transmiterea mai multor date de intrare/iesire sunt reglate de utilizator

Utilizarea interfetei grafice GUI la toate nivelele de aplicatie.

Interfata grafica :

Meniul Start este utilizat pu initierea rapida a unor programe .

Unicul dezavantaj consta in faptul ca nu pot fi utilizate functiile de prelucrare a datelor in retea.

O interfata de tip GUI (graphic user interface) este un software care prezinta programele, procedurile ca si fisierele sub forma unor simboluri grafice. Avantajele constituie in simplititatea si intuivitatea gasirii unui fisier ,a modifica careva parametri, si in genere de a lucra. Dezavantajele constitue ca uneori ia destul de mult timp pentru a face clic aici, clic acolo, flexibilitatea redusa a comenzilor ce le putem efectua grafic.

18.Structura si functiile pachetului integrat Microsoft OfficeMicrosoft Office este un renumit set de aplicatii servere si servicii. Office este un program care contine o serie de aplicatii, si este folosit pentru procesare de text pâna la manevrarea numerelor în tabele, de la administrarea bazelor de date pana la grafica, de la prezentari pana la agendele electronice. Printre care cele mai renumite aplicatii se enumera Microsoft Office Word,Microsoft Excel,Microsoft Power Point si Microsoft Access.Microsoft Word este un procesor de texte si a fost considerat ca fiind principalul program in office. Este cel mai complex editor de texte. Permite lucrul cu tabele si chenare, inserarediverse imagini din aplicatia CLIP ART, desenare impartireatextului in mai multe coloaneetc. Formatul .doc este considerat satndard. Una din cele mai importante facilităţi ale programului Microsoft Word este facilitatea de a corecta textul dumneavoastră, în caz că are greşeli gramaticale. Microsoft Word conţine o mare varietate de alfabete.Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. Astazi este cel mai cunoscut Software pentru calculul tabelar.Procesorul de tabele Excel include un numar mare de functii predefinite, dar ofera si posibilitatea ca utilizatorul sa-si defineasca propriile functii, potrivit cerintelor de exploatare a aplicatiilor. Functiile permit efectuarea de calcule si prelucrari diverse, de la cele mai simple pana la cele mai complexe. Aplicatia Power point este utilizata pentru realizarea unor prezentari avand la baza folii de proiector,diapozitive electronice sau pot fi elaborate prezentari electronice,caz in care asupra textului pot fi aplicate efecte si animatie pentru captarea atentiei auditoriului.Microsoft Access este aplicaţia de management al bazelor de date. O bază de date (BD) reprezintă o colecţie de date integrată, anume structurată şi dotată cu o descriere a structurii şi a relaţiilor dintre date. Spre deosebire de Excel, access va permite să stocăm şi să administrăm volume mari de date, organizate în unităţi numite înregistrări.

19 Salvarea, copierea şi mutarea fişierilor (mapelor)în Windows.

Unul dintre meritele majore ale sistemului de operare Windows este acela că a unificat maniera de

efectuare a unor operaţii foarte des utilizate: copierea şi mutarea. Acestea intervin frecvent. Cheia

rezolvării a constat în desemnarea unei zone intermediare de memorare, numită Clipboard şi

gestionată de Windows, în care se depune temporar, în drumul de la sursă la destinaţie, ceea ce trebuie

copiat sau mutat, în plus, comenzile pentru copiere şi mutare au devenit şi ele un standard Windows,

fiind aceleaşi pentru orice aplicaţie: Cut (taie, decupează), Copy (copie՝) şi Paste (lipeşte). Ele se află

întotdeauna în acelaşi meniu: Edit (editare). În continuare, vom numi generic obiect ceea ce utilizatorul îşi

propune să copie sau să mute, în interiorul aceleiaşi aplicaţii, sau de la o aplicaţie la alta. Vom admite, de

asemenea, că obiectul respectiv (fragment de text, diagramă, imagine etc.) poate fi selectat, adică

marcat în vederea acţionării, printr-o comandă asupra sa. Această operaţie se face folosind mouse-ul sau

tastatura. Atât copierea, cât şi mutarea, se fac parcurgând următorii patra paşi. De fapt, doar pasul 2 diferă

de la o operaţie la alta, aşa cum se vede în continuare. 1. Se selectează obiectul care trebuie copiat. 2.

Pentru copiere, se introduce comanda Edit Copy. Efectul acestei comenzi este copierea obiectului

selectat în Clipboard. Pentru mutare, se introduce comanda Edit Cut. Efectul este decuparea obiectului

selectat şi trimiterea sa în Clipboard. 3. Se selectează locul de destinaţie a copierii/mutării (în cadrai

aceleiaşi aplicaţii sau într-o aplicaţie diferită). 4. Se introduce comanda Edit Paste. Efectul este lipirea

conţinutului din Clipboard la locul de destinaţie. Paşii 3 şi 4 pot fi repetaţi ori de câte ori pentru a face lipiri

şi la alte destinaţii, pentru că ceea ce este în Clipboard se păstrează până când este înlocuit prin iniţierea

unei alte operaţii de copiere sau mutare (paşii l şi 2), sau şters.

Toate aplicaţiile care pot iniţia copieri sau mutări, sau care pot primi date din exterior prin copiere şi

mutare au meniu Edit în care se găsesc, obligatoriu, comenzile Cut, Copy, Paste. Acestea apar întotdeauna şi

în meniurile flotante care se deschid în poziţia unde se află mouse-ul, acţionând butonul din dreapta. Pe

lângă Paste, există şi comanda Paste Special. Ea se foloseşte în situaţii mai deosebite, de exemplu, când

trebuie o conversie de tip a datelor transferate.

20 Sistemele de operare UNIX , OSF-1 şi alte variante UNIX. Standarde UNIX.

UNIX- uniplexed and computing service care permite permite utilizarea unui regim textual de

lucru asemănator cu SO MSDOS. UNIX utilizează acelaşi procesor de comenzi ca şi MSDOS,

avînd o diversitate de comenzi utilizate pt diferite aplicaţii şi programe. Acest sistem de operare

permite utilizarea concomitentă a tuturor resurselor hardwaredin interiorul SO. Cele mai utilizate

versiuni a SO UNIX sunt versiunile 3şi 4. În acest caz SO UNIX permite de a utiliza în regim de

repartizare în timp a proceselor initiate de un regim multiutilizator şi multiprogram.

- Regimul multiutilizator permite ca concomitent SO să coordoneze cu interfeţele grafice

a mai multor utilizatori.

- Regim multiprogram permite ca fiecare utilizator în parte să utilizeze propriul program

pt realizarea unor instrucţiuni.

OSF (open software foundation) a fost prima companie comercială care a încercat elaborarea SO

UNIX în baza micronucleului Mach. A fost creat şi OSF-1 care nu era licenziat deoarece folosea

o parte a modulelor iniţiale SVR.4.0

Standartele UNIX Unul din primele standarte a fost publicat de USL pentru versiunea SO UNIX

system VRebase 4-System V Interface Definition(SVID). Majoritatea variantelor comerciale

respectau standardul SVID care nu era un standart oficial. Cel mai popular standart adoptat de

ISO definea cerinţe minime pt componentele unui sistem de operare.

21 Sisteme de operare cu micronucleu, organizarea intrărilor şi ieşirilor unui sistem de

operare.Micronucleul este partea minimă principala a unui sistem de operare folosită pt asigurarea

modularităţii şi transportabilităţii. Noţiunea de micronucleu a fost introdusă de comăpania Next

prin SO cu micronuclee Mach. Nucleul acestui sistem de operare este de dimensiuni mici în jurul

căruia se situau subsisteme executate în regim user a permis introducerea administrării

mesajelor, în baza căreia a fost creată o interfaţă grafică elegantă a utilizatorului.

22 Multiprogramarea şi comenzile de bază ale SO UNIX, analiza sistemelor cu timp partajat.

Multiprogramarea- tehnică de exploatare a unui sistem de calcul prin care 2 sau mai multe

programe sunt rulate simultan de un PC. Utilizarea principiului multiprogramării sau partajarea

mamoriei între mai mulţi utilizatori, a permis o utilizate şi mai bună a procesorului central.

Exploatarea unui calculator conform principiului timpului partajat oferă utilizatorului posibilitaţi

analogice unui calculator individual, permiţînd beneficiul unor servicii comune la preţ redus. Un

SO cu partajarea timpului trebuie sa garanteze fiecărui utilizator un timp acceptabil de răspuns.

Acest rezultat este obţinut prin alocarea succesivă a procesorului pentru tranşe de timp foarte

mici programelor utilizatorilor. Activitatea unui utilizator conţine 2 componente: timpul de

reflecţie în care utilizatorul elaborează, propune subiecte de lucru introducînd în calcul informaţii

şi timpul de aşteptare, cînd aşteaptă executarea de către sistem a serviciului cerut.

Cele mai utilizate comenzi sunt de ordin general şi pot fi prelucrate cu ajutorul deferitor

programe de execuţie , cele mai uzuale comenzi sunt:

1. Cat – pt definirea şi analiza sistemului de operare;

2. LS – pt programele de interpretare, înscrise în diferite limbaje de programare cu utilizarea

instrucţiunilor strict determinate.

3. Roof...ş.a.

23 Sistemele de operare LINUX şi LINX, comenzile de bază, protecţia reţelei Internet

Linux este o familie de sisteme de operare Unix care folosesc nucleul Linix. Linux poate fi

instalat pe o varietate largă de hardware, începînd cu telefoane mobile,tablete, continuînd cu PC-

ul. Sistemul este unul multi-tasting şi multiutilizatori respectînd satndartele BOSIX. Suportă

toată gama de aplicaţii GNU şi posedă o interfaţa grafică Xwindows system. Systemul Linux

este alcătuit propriuzis dintrun Nucleu (Kernel)şi un nr variat de programe de utilizare. Este un

sistem de operare complet care conţine practic orice tip de aplicaţie, putînd juca o bvarietate de

roluri, cum ar fi: server- sistem Linux conţine un suport excelent pt reţea, putînd oferi reţea

internet cum ar fi Web, FTP, poştă electronică. Sistemul personal Linux poate fi utilizat pt

redactarea de texte, tipărirea electonică la imprimantă, navigarea pe internet.

Distribuţii Linux: Fedora/RedHot, Mondrake, Suse, Debian, Slackwore, Coldera.

Comenzile de bază:

Comenzile interne(builnitis care se găsesc implimentate în cadrul Shell-ului) ex: de comenzi: cd,

ecko, kill.

Comenzi externe se găsesc separat, fiecare în fişiere executabile: passwd sau mail

Comenzile pot fi fişiere executabile(programe binare rezultate în urma procesului compilării) sau

scripturi(fişiere de comenzi interpretate de un procesor de comenzi cum ar fi bash sau perl)

Protecţia reţelei internet. Din punct de vedere morfologic firewoll reprezintă o barieră pt a

împiedica pătrunderea intruşilor întro reţea conectată la internet. Fapt care ar duce la

compromiterea sistemelor si a datelor.

23.Organizarea intrarilor si iesirilor sistemelor de operare UNIX si LINUX.

O sesiune de lucru include trei etape:

• conectarea la sistem (log in);

• lucrul propriu-zis prin lansarea de comenzi pentru realizarea scopului stabilit;

• ieşirea din sistem (log off).

După iniţierea conectării la sistem pe ecran se va afişa mesajul:

login:prin care sistemul cere Introducerea numelui de utilizator. Se introduce numele de utilizator şi se apasă <Enter>. Dacă pentru validarea accesului în sistem este necesară o parolă, se afişează mesajul respectiv, după cum urmează:

login: ion <Enter>

Password:Se tastează parola. Ea nu se afişează pe ecran. După acceptarea utilizatorului, sistemul afişează o serie de mesaje de salut şi prompterul interpretorului de comenzi. Pentru a schimba sau stabili o parolă, se aplică comanda passwd.

Pentru a încheia sesiunea de lucru, se aplică comanda exit, logout sau se tastează <Ctrl>+<d>. Dacă sesiunea se încheie corect, sistemul afişează iarăşi mesajul login:

login: ion <Enter> ; Password: <Enter> ;

24.Conceptul retelei Internet si tipurile de conectare la reteaua internet.

Termenul Internet provine din împreunarea artificială și parțială a două

cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.

Sint intilnite 3 tipuri de retele:

-Retea locala(Lan)-reprezinta reteaua de calculatoare care are accesul la diferite tipuri de date

in interiorul unei retele.Distanta careia nu va depasi 500 metri.Exemplu:retea locala in interiorul

unei clasiri

-Retea metropolitana(regionala-MAN)-este utila in cazul formarii mai multor tipuri de retele

locale care impreuna vor forma o retea rationala fiind capabila de a transmite diverse tipuri de

date in interiorul unui raion,tari sau continent.

-Retea globala(WAN)-reprezinta o retea complexa care permite interconectarea mai multor

tipuri de retele intr-o retea unica care poate fi administrate cu ajutorul a mai multor noduri de

administrare.In realitate exista o retea unica internet.