Henry Chadwick

nAsAnrrur, gr APUSUL:

O ISTORIE A SCINPANTT CRESTINATATTT

Din epoca apostolici pini la Sinodul de la Florenfa

Traducere de Irina-Monica Bazon

Edilie ingrijiti de Dragog Mirqanu

Carte tipiriti cu binecuvAntarea

inaltpreasfinfituluiTEOFAN

Mitropolitul Moldovei qi Bucovinei

EdituTaDOXOLOGIAIagi,2016

CUPRINS

Abrevieri ..............11

l.Introducere .............. ............13

2. Primele divergenle din cadrul creqtinismului:lncerciri de refacere a unit5lii ..............15

3. Cauzele divergen(elor.............. ..............21

4. Diferenlele teologice .................. ............29

5. impiratul Teodosie:Sinodul de la Constantinopol (eSt) ......................39

6. Augustin: FilioqueT ............49

7. Ascensiunea Constantinopolului:istoricul Socrate ..................59

8. Unitatea lui HristosCinstirea Sfintei Fecioare Maria .........67

9. Henotikonul l:ui Zenon, indignarea Romeigi Schisma acachiani: Dionisie Exiguul .................81

10. Cele Trei Capitole:AIV-lea Sinod (SSa) .......87

11. O energie, o voinfi ..........93

12. AIVl-lea Sinod (0ao-0st).Sinodul Trullan (6gz) ...................... 100

13. Disputa cu privire la icoane ............ 109

14. Papalitatea ;i francii ................. ......... 118

15. Aachen ca a treia Rom6:Cirlile caroline, Filioque,Eriugena ....................127

16. Papa Nicolae I ................. ................... 14317. Hincmar de Reims ....... 154

l8.Jurisdiclia: Illyricumul, bulgarii. Paulicienii ......................... 159

19. Sfaturile papei Nicolae citre hanul bulgar.Postul linut de Biserica Romei in zilele de sAmbiti ........... 168

20. Probleme la Constantinopol:patriarhul Ignatie ..........776

21. Fotie ............ 183

22.PapaNicolae I il susline pe Ignatie .................... L97

23. Rejudecarea lui Ignatie:papa Nicolae il excomunic[ pe Fotie ................204

Z4.Deteriorarea relaliilor ............. ..........216

25. Pledoaria impotriva latinilor:Mistagogialui Fotie ......223

26. Sciziunea dintre Fotie gi Nicolae.Nicolae cere ajutorullui Hincmar.Vasile Macedoneanul. Depunerea lui Fotie ....229

27.Yasile I: Ignatie reabilitat.Sinodul din 869: papa Hadrian al lllea ...........237

28. Reinstalarea lui Fotie in scaunul patriarhal.Papa Ioan al VIII-lea. Sinodul din 879 ..............249

29 . impiratul Leon al Vl-lea inleleptul:Fotie depus .................. ...262

30. Contestatarii greci ai lui Fotie:Fotie cinstegte memoria lui Ignatie ...................266

31. Liudprand de Cremona la Constantinopol .....276

32. Normanzii din Sud. Cardinalul Humbert.Sinodul de la Roma (tOSf)r pAinea nedospiti ....................285

33. Legalia trimisl de Papa Leon al IX-leala Constantinopol (tOS+). Humbert gi Cerularie ..............294

34. Petru Damian. Grigorie aIVII-lea.Teofilact al Ohridei ......313

35. Papa Urban al Il-lea.Anselm de Canterburyla Bari ........... ..................317

36. Anselm de Havelberg ............... ........325

37. Cruciadele. Ciderea Constantinopolului (tZO+) .

Inocenliu al III-lea. Balsamon ........332

38. Dezbaterile dintre Rlsirit giApusde la Niceea gi Nymphaion ........... ....................... 339

39. Purgatoriul ............ .........348

40. Eforturile reluate de Mihail Paleologulin sensul realizirii unirii. Papa Grigorieal X-lea. Sinodul de la Lyon. Bekkos ..................351

41. Sinoadele de la Basel gi de la Ferrara-Florenfa.Papa Eugen al IV-lea ....368

Epilog .................391

Bibliografie .......393

Index ..................401

IIntroducere

Religia, atunci cAnd este implrtigiti de membrii societifii, reprezin-

ti unul dintre cei mai puternici factori de coeziune socialS. Atunci cAnd

apar diferenle cu privire la ritual, calendar, practici sociale, liturghiesau, mai ales, doctrinS, aceasti for!5 de coagulare slibegte ;i lasi loc de-

clan;Irii rapide a unor diviziuni profunde. Probabil ci, in cazul reli-giilor monoteiste, intensitatea acestor clivaje este neobignuitl. in iu-daism, deosebirile dintre practicanfi si sinagogile reformate pot conduce

la o separalie resimliti acut, astfel incAt unui credincios practicant eweu

ii poate fi mai usor si vorbeasci liber cu un cregtin neevreu decAt cu unrabin liberal reformat. in islam, diferenqele intre sunili gi giili pot da

nagtere unor sentimente de furie gi alienare gi chiar persecufiei. Isto-ria cregtinismului este marcatl de schisme: intre calcedonieni gi mono-fizili (sau precalcedonieni), intre romano-catolici gi protestantii evan-

ghelici (existi catolici evanghelici), intre luterani gi calvinigti sau intrehipercalvinigti qi arminieni.

Dar cea mai mare sciziune dintre cele care s-au produs in sAnul

cregtinismului este intre Risirit gi Apus, intre romano-catolicism si creg-

tinismul ortodox risiritean. Mileniul medieval a fost marcat de con-troverse acute, dar gi de diferite incerciri din partea unor personali-tili cu autoritate morali de a le solutiona. Diferenfele inci existl. incadrul Bisericii Romano-catolice, au apirut divergenfe profunde, care

sunt inci vii, intre (a) cei care consideri cI este posibili realizarea uneiunitlli trainice universale, formarea unei comuniuni intre tofi oa-menii, fapt care, in opinia lor, este realmente cu putinli numai dacl epis-

copul Bisericii Romei, inzestrat de Dumnezeu cu vocatia intemeietoare

14 Henry Chadwick- Risdritul Si Apusul: O istorie a scinddrii cre;tindtd[ii

pe care au avut-o Apostolii Petru gi Pavel in capitala lumii pigAnedin vremea lor, poate intruchipa ceea ce constituie singurul izvorautentic al doctrinei gi al modului de viefuire cregtin, gi (b) cei pentru

care judecata inevitabil mnrginitn a unui om, oricAt de infelept gi sfrnt ar

fi acesta (aga cum nu to{i papii au fost), impiedice infeptuirea aces-

tei unitili 9i pentru care spiritul obqtesc al unei Biserici universale

trebuie si se manifeste mai mult prin sinodalitate qi colegialitate.

2Primele divergenfe

din cadrul crestinismului:,incerc[ri de refacere a unitilii

Apostolul Pavel scria (I Cor. 11:18) comunitilii cregtine dinCorint, in cadrul cireia diversitatea pirea mai pronunlati decAt uni-tatea: ,.,Aud cI intre voi sunt dezbinlri". Cititorul epistolei descopericl diviziunile erau mult mai intense. Formau crestinii, cu adevirat, unsingur trup? FIrI indoiala, Apostolul ii consideri astfel. Nu existl niciunindiciu ci, de exemplu, capitolul 6, adresat unui grup de crestini care

credeau cI harul coborAt asupra lor ii scutea de necesitatea de a respecta

regulile impotriva desfrAului, nu este scris pentru a corija comporta-mentul membrilor aceluiagi grup ciruia Apostolul i se adreseazi in ca-

pitolul 7, unde este vorba despre crestini cu viali ascetici care suslineau

cI experierea harului interzicea sexualitatea chiar in cadrul clsitoriei.SfAntul Pavel se raporteazl la cele doui grupuri opuse ca la o singuricomunitate uniti cu Hristos, comunitate care avea insi nevoie de dis-

ciplini qi indreptare. Totugi, mai incolo in epistolS (t Cor. 1l:19), SfantulApostol lntelege dezbinirile din cadrul comunititii gi ca un prilej de

a face diferenfa dintre virtuogi gi picitogi; nu incape discufie ci nu poatefi acceptati orice opinie doar pentru motivul ci este promovati de un grupdin comunitatea cregtini. Divergenlele conduc la clarificarea ortodoxiei*.

Sensul comun al cuvAntului grecesc haeresis este acela de gcoali de

gAndire, de curent filosofic, dar nu implici, neapirat, un sens peiora-tiv. in cregtinism, a ajuns si dobAndeasci o conotalie negativi, desem-nAnd un grup separat, care fie s-a retras, fie a fost exclus din comunitatea

* ortodoxie - dreapta credinli [n. tr.]

16 Henry Chadwick- Risdritul;i Apusul: O istorie a scinddrii cre;tindtd{ii

principah, saq derivAnd cu ugurinli din acest sens, doctrinele specifice

promovate de grupul dizident. Sensul etimologic original al termenul

haeresis,cel de,,alegere", s-a menfinut, termenul aiungAnd si fie intre-

buinlat cu referire la faptul ci dizidenlii refiizaa, in mod deliberat, chiar

cu obstinafie, indreptarea concepliilor lor, preferAnd propriile lor spe-

culalii in locul convingerilor acceptate de comunitatea in ansamblu,

a cirei unitate pireau sI o ameninfe.

Bisericile cregtine din primul secol s-au dezvoltat in mod diferit qi

au aplrut patru relatiri distincte despre viala gi invilitura lui Hristos,

una dintre acestea (Evanghelia dupi Ioan) deosebindu-se atAt de mult

de celelalte trei, incAt, in secolul al Il-lea, s-au iscat dispute serioase cu

privire la acceptarea acesteia. Tradiqia secolului al Il-lea, care ii era cu-

noscuti lui Papias de Hieropolis, atribuia Apostolului Matei o colec-

lie de ziceri ale lui Hristos in aramaici. O colecfie similari a fost fo-

lositl, in diferite moduri, in Evangheliile care, in urma unor dezacor-

duri cu privire la ordinea lor, au ajuns sI fie prima gi a treia din lista celor

patru. Dintre cele patru Evanghelii, prima care a apIrut era cunoscuti,

in general, probabil in mod intemeiat, sub numele de,,Ioan Marcu"'

Prima Evanghelie presupune existenla unei biserici alcituite, cel pulinin marea maioritate, din iudei cregtini gi subliniazi continuitatea luiIisus cu profeliiVechiului Testament gi cu iudaismul; in acelagi timp,

Iisus este prezentat ca Noul Moise, propoviduind adevirata cale citreDumnezeu.

La celllalt pol faln de Matei se afli Pavel, cu revendicarea sa fier-

binte de a fi investit de citre Hristos Cel inviat sI fie Apostolul neamu-

rilor qi, pe buni dreptate, inlelegAnd recunoa;terea calitilii sale de

apostol ca fiind strAns legati de recunoagterea legitimitllii misiunii sale

intre neamuri. Din epistolele sale, reiese ci, in afari de el, mai existau

gi alli misionari in lumea neamurilor, iar in Corint existau grupuri inbiserica locali care pretindeau ci ascultau de autoritatea a diferili lideri:

Petru, Apollo sau Pavel insugi. Fragmentul polemic de la I Corinteni

3:11, in care contesti ideea cl Biserica poate avea o altl temelie decAt

Hristos, poate sugera ci, foarte probabil, grupul lui Petru apelase la o

spusi a lui Iisus (Mt. 16: 18) in care Petru este asociat cu o piatri de temelie.

Iudeii urmau reguli menite sl-i fereasc[ de intinare, iar mesele cu

neiudeii creau tulburiri. Agapele la care luau parte credinciogii iudei

Primele divergen[e din cadrul cre;tinismului... 17

;i cei pigAni ridicau probleme in sensul ci se ivea intrebarea daci le-

gea Vechiului Testament mai avea autoritate pentru poporul lui Dum-nezeu care trlia dupi invl[Itura Noului LegimAnt a lui Mesia. Renun-

larea la cutumele gi slrbitorile eweiegti constituia o ameninlare laadresa identitl{ii evreiegti, iar Biserica iudeilor cregtini intruchipa uniudaism reformat, pe care practicanfii conservatori ai cultului mozaic

erau obligali s[ il priveasci cu aversiune, mai ales daci prozeli$i ne-

iudei nu mai putea fi astfel cigtigafi pentru sinagogi. in rAndul credin-

ciogilor neiudei, existau unele persoane care considerau ci Legea luiMoise era atAt de perimati, incAt nu i se mai putea da o intelpretare cre;-

tini. Pavel le-a propus galatenilor o uia media, aritAnd ci Legea luiMoise le-a fost un indreptar prelios pini la venirea lui Mesia; dar ciacum legea morali presupunea a-I urma lui Iisus, ceea ce trebuia si se

reflecte mai degrabi prin iubire decit prin respectarea unui set fix de nor-me scrise, printr-o viall huntricl in Duhul SfAnt, decAt prin acte exte-

rioare constAnd in milostenie gi fapte bune, degi asemenea acte erau,

desigur, expresii spontane ale iubirii.Cauzaunei schimblri atAt de profunde finea de taina lui Hristos,

Profetul din Nazaret Care a fost trimis de Tatil pentru a implca lu-mea cu El gi Care siliEluia acum, prin Duhul Siu, in comunitatea po-porului lui Dumnezeu.

Doui curente opuse au oferit o inteqpretare diferiti a acestui ultimaspect. Pe de o parte, Mintuitorul este vizut ca fiind pe deplin gi prinfire om, intr-o totali solidaritate cu omenirea, pe care a venit si o ti-mlduiasci gi si o izbiveasci. Origen relateazi (Omiliila Matei 12,6) citunii creqtini din secolul al Il-lea nu voiau si admit[ ci Iisus a fost maimult decAt un simplu om, gi apelau la Evanghelia Sfrntului Matei pentrua-gi argumenta punctul de vedere. Pe de alti parte, puterea Mantuitoruluide a aduce riscumpirarea presupune prezenfa Duhului Creatorului in-susi. Pentru Sfintul Iustin Martirul, adorarea de cltre magi a PrunculuiIisus este o dovadi ci Iisus a fost mai mult decAt un om la nastere; El nua devenit un erou divin prin infiere sau ca recompensi pentru meritele Sale.

Atunci cAnd, in anii '70 ai secolului al IIJea, Celsus, criticul pigAnal cregtinismului, a pus in opozifie,,marea Biserici" gi sectele schisma-

tice, in principal cele gnostice, despre care avea un bagaj considerabilde cunogtinle dobandite in mod direc! comunitatea cregtini majoritari

18 Henry Chadwick - Rns dritul Si Apusul: O istorie a scind,drii cre;tindtdlii

era ea insigi rezultatul confluenlei mai multor curente recognoscibile

in istoria creqtinismului primului secol;i de la inceputul secolului al

Il-lea. Celsus considera diversitatea drept una dintre principalele carac-

teristici ale cregtinismului, fiind insi impresionat de tendinga creqtinilorde a rdmAne unili prin participarea la ceea ce numeau ,agape". in eta-

pa timpurie a dezvoltlrii Bisericii, exista o diversitate de opinii, asa cumreiese din epistolele pauline. Biserica Romani din a doua jumltate a

secolului al Il-lea era mindr[ s[ cinsteasci memoria gi moagtele Apos-tolilor martirizali Petru gi Pavel, dar, cu un secol gi ceva in urmI, cei doiApostoli susfinuseri puncte de vedere diferite, iar Epistola cltre Ga-

lateni (2:11 gi urm.) aratl cI divergenfele erau insolite de anumite tul-buriri gi tensiuni. Bisericile din secolul al Il-lea aveau certitudinea cIformau un organism universal, care, potrivit lui Iustin, se intindea deja

pAnI la cele mai indepirtate hotare ale Imperiului. Apologegilor le pl5-cea si puni disensiunile dintre filosofi in contrast cu unitatea Bisericii,ai clrei membri erau beneficiarii revelaliei divine prin CuvAntul luiDumnezeu. De fapt, la mijlocul secolului al IIJea, au continuat sI exis-

te controverse aprinse referitoare, de pilda, la faptul daci EvangheliaSfdntul Ioan gi Apocalipsa lui Ioan erau texte apostolice autentice qi la mo-dul cum imaginea destul de diferitn a lui Iisus din Evanghelia SfAntuluiIoan se putea impica cu cea din Evangheliile sinoptice - eviden! acestea dinurmi iqi cAgtigaserl mai deweme statutul canonic. Existag de aseme-

nea, o mullime de dispute cu privire la problemele care se dezbiteauin Corint in wemea SfAntului Pavel, printre care cea mai spinoasi era

cerinla trlirii in celibat gi statutul inferior, degi acceptat, al cregtinilorclsitorifi. Textele ascetice apocrife, precamFaptelelui Pavel;i ale Te-

clei erau, lecturi populare.

Primii cregtini au urmat, probabil, exemplul Sfintului Pavel (Filip 1),

fiind deosebit de toleranli cu privire la diferenle, calitate care le-a consoli-

dat unitatea gi,,catolicitatea". Chiar si Origen, in secolul al I[-lea, asociazisectele eretice cu diferite gcoli de filozofie, medicini sau iudaism (Contralui Cels.3,l2-l3). Ciprian al Cartaginei, contemporan cu Origen, afirmichiar dreptul fiecirui episcop de a decide singur, dupi cum ii spune con-qtiinfa inaintea lui Dumnezeu, cu privire la chestiunile controversatelegate de sivirgirea botezului. Totugi, diferenEele doctrinare au iegit maipregnant in evidenfi in cregtinism decAt in iudaism qi au intrat in centrul