PROIECT

VITICULTURA ȘI PEPINIERITUL VITICOL ÎN REPUBLICA MOLDOVA:

IMPEDIMENTE ȘI PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A SITUAȚIEI CURENTE (privind soiurile tehnice de viță de vie)

Studiu elaborat de: Dr.Vladimir Corobca

Arcadie Foșnea Dr.Jose Javier Ocon Berango

Chişinău, August 2012

1

Cuprins: SUMAR EXECUTIV ..................................................................................................................... 3

IMPORTANȚA SECTORULUI VITIVINICOL PENTRU ECONOMIA NAȚIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA.................................................................................................................................. 4

PROBLEME ȘI SOLUȚII PENTRU VITICULTURA ȘI PEPINIERITUL VITICOL DIN REPUBLICA MOLDOVA.................................................................................................................................. 5

1. SITUAŢIA CURENTĂ ÎN VITICULTURĂ.................................................................................................5 2. SITUAŢIA CURENTĂ ÎN PEPINIERITUL VITICOL......................................................................................7 3. CADRUL NORMATIV SPECIFIC PENTRU VITUCULTURĂ ŞI PEPINIERITUL VITICOL AL REPUBLICII MOLDOVA ................9 4. IMPEDIMENTE ÎN VITICULTURĂ ȘI PEPINIERITUL VITICOL, EXPERIENȚA STRĂINĂ ȘI SOLUȚII PENTRU REPUBLICA MOLDOVA ................................................................................................................................. 10

4.1 În domeniul viticulturii..................................................................................................... 11

4.1.1. CU PRIVIRE LA MICROZONAREA AREALULUI VITICOL................................................ 11

4.1.2. CU PRIVIRE LA REGISTRUL PLANTAȚIILOR VITICOLE. ............................................... 16

4.1.3. CU PRIVIRE LA OMOLOGAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE........................................ 20

4.1.4. CU PRIVIRE LA ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR VITICOLE NOI. ................................... 22

4.1.5. CU PRIVIRE LA MONITORIZAREA CONTABILĂ A PLANTAŢIILOR VITICOLE................ 27

4.2. În domeniul peinieritului viticol........................................................................................ 30

4.2.1. CU PRIVIRE LA CLASIFICAREA MATERIALULUI SADITOR VITICOL. ........................... 30

4.2.2. CU PRIVIRE LA ELABORAREA, MENȚINEREA ȘI MULTIPLICAREA CLONELOR DE VIȚA DE VIE DE SOIURI AUTOHTONE, INCLUSIV EUROPENE......................................................... 31

4.2.3. CU PRIVIRE LA ASIGURAREA PEPINIERITULUI VITICOL DIN RM, CU MATERIALE SPECIALE DE PRODUCŢIE....................................................................................................... 34

4.3. Impedimente sectoriale și organizaționale în domeniul viticulturii și pepinieritului .................. 36

4.3.1. CU PRIVIRE LA COLABORAREA DINTRE PRODUCĂTORII DE STRUGURI ȘI PROCESATORI......................................................................................................................... 36

4.3.2. CU PRIVIRE LA REABILITAREA FOSTULUI INSTITUT NAŢIONAL AL VIEI ŞI VINULUI 39

4.3.3. CU PRIVIRE LA STRATEGIA NAȚIONALĂ DE DEZVOLTARE A SECTORULUI VITIVINICOL AL REPUBLICII MOLDOVA ...................................................................................................... 41

CONSIDERAȚII FINALE........................................................................................................... 46

LISTA ANEXELOR .................................................................................................................... 49

2

ABREVIERI: AGEPI – Agenția de Stat pentru Protecția Intelectuală; AȘM - Academia de Științe din Moldova; CNVV – Colegiul Național al Viei și Vinului; CS – caiet de sarcini; GȚ - Gospodărie Țărănească; DG – denumire geografică; DO – denumire de origine; DOP – denumire de origine protejată; ENTAV – Stațiunea Națională Tehnică pentru Ameliorarea viței de vie (Franța); IFPS – Inspectoratul Fiscal Principal de Stat; IG – indicație geografică; IGP – indicație geografică protejată; INAO – Institutul Național al Denumirilor de Origine și Calității (Franța); INVV - Institutul Național al Viei și Vinului; MAIA – Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare; MO al RM – Monitorul Oficial al Republicii Moldova; ONVV –Oficiul Național al Viei și Vinului (Romănia); PT – proiect tehnic pentru înființarea unei plantații viticole; SCVȘA – Stațiunea de Cercetări pentru Viticultură Țrefănești-Argeș; UASM – Universitatea Agrară de Stat din Moldova; UE – Uniunea Europeană; UTM – Universitatea Tehnică din Moldova;

3

Sumar executiv În perioada aprilie-iunie 2010, cu suportul programului Proiectul USAID Creșterea Competitivității și Dezvoltarea Întreprinderilor, a fost elaborat un studiu privind „Relansarea sectorului vitivinicol”, în baza căruia asociaţiile reprezentative ale sectorului vitivinicol şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare au semnat un Memorandum de Înţelegere, privind reformarea sectorului vitivinicol conform a zece concepte generale de dezvoltare. Urmare a acestui Memorandum al sectorului vitivinicol, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Hotărîrea Guvernului nr. 278 din 03 mai 2012 cu privire la proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care se urmărește reforma legislativă a cadrului normativ vitivinicol. În acest proiect se prevede simplificarea cadrului normativ, care deservește subsectorul vinificație, trecerea la producerea produselor vinicole cu DOP/IGP crearea Oficiului Național al Viei și Vinului etc. În prezent acest proiect de lege, înregistrat cu nr.900 din 03 mai 2012 se află în Parlament pentru adoptare. Deoarece măsurile întreprinse vizează, în special, subsectorul vinificație, veriga principală a sectorului vitivinicol, se consideră necesar de a studia situația din subsectoarele viticultură și pepinieritul viticol al Republicii Moldova. Viticultura, chiar dacă este mai puţin reglementată decît vinificaţia, este un domeniu extrem de complex, cu implicaţii majore asupra dezvoltării durabile a industriei vitivinicole. Viticultura moldovenească întîmpină dificultăţi majore, de ordin economic, organizatoric, normativ-regulatoriu, precum şi de mentalitate şi abordări învechite, lipsă de asociere şi reprezentativitate, absenţă de viziune strategică, iar cea mai gravă este lipsa unor investiţii calitative. Analiza situaţiei curente, a depistat probleme, care decurg din : diminuarea critică a patrimoniului viticol şi a potenţialului de producere; calitate necorespunzătoare a plantaţiilor viticole şi a strugurilor produşi; parcelare excesivă a arealului viticol; absenţa unor date actualizate privind suprafaţa plantaţiilor viticole, adică a Registrului plantațiilor viticole; un portofoliu naţional de soiuri, ce nu corespund provocărilor noilor pieţe de desfacere; insuficienţa şi, uneori, absenţa, unor soiuri autohtone calitative în producere; material săditor necorespunzător; proceduri administrative nejustificate şi costisitoare la înfiinţarea şi gestionarea plantaţiilor viticole; lipsa unei viziuni strategice de dezvoltare a sectorului vitivinicol, care stopează şi afectează iniţiativele în domeniul viticulturii; tehnologii învechite de întreţinere a plantaţiilor viticole şi absenţa cercetărilor ştiinţifice şi a produselor ştiinţei în viticultură; subvenţii insuficiente şi neconcordate cu obiectivele ramurale etc. Prezentul studiu îşi propune să analizeze problemele generale, prin spectrul experienţelor străine şi să degaje unele propuneri de ameliorare a situaţiei actuale în viticultura cu soiuri tehnice de struguri. Obiectivul acestei lucrări este, de asemenea, de a expune public necesitatea unor decizii strategice imediate şi a agreării unor concepte de dezvoltare a viticulturii în cadrul sectorului vitivinicol. Un alt scop intermediar este readucerea pe agenda publică a problemelor cu care se confruntă sectorul vitivinicol, şi, în speţă, viticultura, în scopul demarării unor acţiuni de redresare a situaţiei curente.

În scopul realizării acestui studiu, au fost organizate întruniri cu mediul de afaceri din sectorul vitivinicol, au fost studiate bunele practici din țările vitivinicole ale Uniunii Europene, au fost consultaţi experţi locali şi străini.

4

Importanța sectorului vitivinicol pentru economia națională a Republicii Moldova

Sectorul vitivinicol, compus din subsectoarele viticultura, pepinieritul viticol, vinificația şi activităţile de comercializare a vinurilor, este unul strategic pentru economia națională a Republicii Moldova, importanța căruia poate fi apreciată prin următoarele aspecte:

1. economice: a. în perioadele stabile de dezvoltare, acest sector asugură cca 20 -25% din

defalcările totale la bugetul de stat și cca 55 – 65% din suma totală a defalcărilor efectuate de complexul agroindustrial al țării;

b. beneficiul net, de pe 1,0 ha de vie cu soiuri tehnice, poate fi de cca 800 – 1200 Euro de la comercializarea strugurilor, iar de la comercializare produselor vinicole – cca 2000 – 2500 Euro;

c. la îngrijirea corectă a plantațiilor viticole cu soiuri tehnice, acestea pot fi eficient exploatate pe parcursul a 35 - 40 ani, iar investițiile capitale pot fi rambursate, pe parcursul primilor 12-15 ani după plantare;

2. sociale: a. acest sector asigură cca 250 mii locuri de muncă, ceea ce constituie cca 15%

din populația activă a Republicii Moldova; b. activitățile economice în acest sector se înregistrează pe întreg teritoriul țării,

cu exepția unei părți, neînsemnate, din regiunea de nord. În prezent, în sectorul vitivinicol: activează în domeniul vinificației - cca 300 persoane juridice; dețin plantații viticole - cca 50 mii GȚ și cca 2000 gospodării agricole; activează în domeniul pepinieritului viticol – cca 30 persoane fizice și juridice;

c. majoritatea populației țării este antrenată și familiarizată cu elementele tehnologice de cultivare a viței de vie și de prelucrare primară a strugurilor, în condții domestice;

3. ecologice: a. în Republica Moldova sunt cca 350 mii ha terenuri agricole în pantă, care

sunt sărace în elemente nutritive, supuse erodării, deficile pentru deplasarea tehnicii agricole etc și, care pot fi eficient exploatate, numai fiind cultivate cu vița de vie. Cea mai mare suprafață ocupată cu vița de vie, pe parcursul anilor, în Republica Moldova a fost înrgeistartă în anul 1982 - cca 260 mii ha;

b. pe pante, vița de vie poate fi cultivată de-a curmezișul pantei, pe terase, pe curbele de nivel etc, astfel încît să se reducă considerabil erodarea solului, să se păstreze amenajările pedo - și hidroameliorative etc;

c. cultivarea viței de vie pe pante duce la minimalizarea erodării solurilor și alunecării terenurilor, restabilirii fertilității solului, majorării randamentului terenurilor incluse in circuitul agricol, majorării suprafețelor de plante de cîmp cultivate pe terenuri plane etc.

5

Probleme și soluții pentru viticultura și pepinieritul viticol din Republica Moldova

1. Situaţia curentă în viticultură

Incepînd cu anul 2006, subsectorul vinificaţie din RM se afla intr-o criză profindă, ca urmare generată de mai mulți factori: interdicţia, din martie 2006, a Federaţiei Ruse, de import a vinurilor moldoveneşti; criza mondială financiară, inregistrată în anul 2008; competiţia sporita pe piaţa vinicola mondială; cadrul normativ vinicol învechit, contradictoriu, inadaptat la economia de piaţă, restrictiv, aglomerat şi, în final, ineficient; necesitatea unui dialog public-privat mai transparent , in scopul asigurării de condiţii optime, pentru activitatea eficienta a acestuia din urmă etc.

Pe parcursul anilor 2006 – 2010, din cauza crizei, în care s-au pomenit vinificatorii, aceștea au propus preţuri de achiziţie a strugurilor de soiuri tehnice, de 1 - 3 ori mai mici (faţă de anul 2005) și majoritatea din ei nu s-au achitat pentru strugurii achiziţionaţi, in termeni rezonabili. În acelaşi timp, Agenţia Agroindustrială de Stat “Moldova-Vin” a impus restricţii la exportul strugurilor de soiuri tehnice. Ca urmare a acestui comportament al vinificatorilor și a organului public central de specialitate, criza a fost inregistrată și în viticultură, care s-a exprimat, în acești ani, prin faptul, că:

- unii din viticultori nu au mai îngrijit plantaţiile viticole proprii, pentru că era ineficient;

- alţii – au realtoit, plantaţiile viticole tinere de soiuri tehnice, cu soiuri de masă; - iar alții – au vîndut strugurii de soiuri tehnice, ca soiuri de masă sau pentru

vinificarea în condiţii de casă. În perioada, 2008 – 2011, din aceleaşi motive, majoritatea viticultorilor nu au

mai înfiinţat plantaţii viticole noi, cu soiuri tehnice, preferînd soiurile de masă, iar toate plantaţiile viticole noi cu soiuri tehnice, au fost înfiinţate de vinificatori, şi care au constituit numai cca 20 - 25% , adică anual, cca 500 - 700 ha, din suprafaţa totală a plantaţiilor viticole noi înfiinţate. Printre altele, în prezent în Republica Moldova, înfiinţarea a 1,0 ha de plantaţie viticolă noua, necesită investiții capitale în sumă de cca 180 mii Lei;

În anul 2011, din aceleaşi motive, s-a înregistrat un deficit de struguri de soiuri albe , iar daca situaţia nu se va schimba, atunci in anii apropiaţi, vom înregistra aceiaşi situaţie de deficit şi la strugurii de soiuri roşii . Ca urmare a acestei situații, in total în Republica Moldova, începînd cu anul 2006, se prelucrează la fabricile de vin cca 125 - 250 mii tone/anual de struguri. Estimativ, la 01.01.2012, suprafaţa viilor cu soiuri tehnice din Republica Moldova, cu productivitatea peste 6,0 tone/ha, în gospodăriile de producţie marfă, a constituit cca 30 mii ha (din suprafaţa totala de cca 90 mii ha), iar cu productivitatea sub 6,0 tone/ha a constituit cca 60 mii ha. Majoritatea acestor din urmă plantații, sunt ineficient de exploatat și deaceea urmează a fi defrișate. Printre altele, în prezent în Republica Moldova, pentru defrişarea a 1,0 ha de plantaţie viticolă ineficientă, se cer cheltuieli în sumă de cca 8000 Lei;

6

O problemă mare pentru sectorul vitivinicol este calitatea strugurilor, ca materie primă pentru vinificație și, care este necorespunzătoare. Sunt mai multe cauze, care favorizează utilizarea strugurilor de calitate proastă în vinificație:

1. deficitul general de struguri calitativi, a soiurilor de struguri de soiuri pentru vin cu bobul alb, a soiurilor cu gustul bobului tămîios etc; 2. parcelarea excesivă a plantațiilor viticole – în sensul, că plantațiile viticole sunt exploatate de cca 52 mii persoane fizice și juridice, din care cca 50 mii sunt gospodării țărănești, care exploatează o suprafață de vii intre 0,5 – 2,0 ha/fiecare, și care din cauza, că viile au productivitatea mică, viticultorii activează în condiții permanenete de lipsă de mijloace financiare, precum și lipsă de cunoștințe profesionale etc, nu pot asigura producerea strugurilor calitativi;

3. lipsa de colaborare economică între producătorii de struguri și procesatori - nu există contracte de colaborare de lungă durată, în scopl producerii produselor vinicole calitative; producătorii de struguri sunt achitați de către procesatori, fără a ține cont de calitatea strugurilor, a produsului vinicol căpătat și prețului de comercializare a acestuia etc. Un exemplu bun, care arată că colaborarea dintre producătorii de struguri și procesatori este necesară și benefică, este starea relativ bună a celor cca 25 – 30 mii ha plantații viticole cu soiuri pentru vin, care poseda productivitatea peste 6,0 t/ha și, care sau sunt plantațiile procesatorilor sau sunt monitorizate de aceștea.

Problema cea mai mare, în calea dezvoltării de mai departe a sectorului vitivinicol

din Republica Moldova , ar fi lipsa unei Strategii naționale și a unui program de stat privind reabilitarea și dezvoltarea sectorului vitivinicol, prin care ar fi stabilite și implementate politicile publice în sectorul dat.

Programul de stat, privind restabilirea şi dezvoltatarea viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020 (aprobat prin HG 1313/2002, care încă este în vigoare) este unul învechit și necesită a fi înlocuit cu un document nou de politici publice pentru sectorul vitivinicol deoarece acesta:

1. a fost intocmit pentru o periodă prea indelungată, în condiții cu totul diferite de cele actuale, accentele fiind puse pe cantitate dar nu pe calitate și, care nu mai exprimă realitatea; 2. piața tradițională pentru producția vitivinicola din Republica Moldova, și în primul rînd, cea din Federația Rusă, a devenit instabilă, fiind necesare adaptarea la noile piețe țintă de export;

3. a fost desființat organul central de specialtate (Agenția Agroindustrială de Stat „Moldova-Vin”), care a activat pentru sectorul vitivinicol, însă experiența țărilor cu un sector vitivinicol dezvoltat ne demonstrează, că în condițiile actuale este necesara crearea unei instituții publice, care să se ocupe de implementarea politicilor și de administrarea sectorului vitivinicol;

4. subvențonarea înființării plantațiilor viticole noi cu soiuri tehnice, a fost realizată fără a ține cont de faptul, că ea trebuie să corespundă obiectivelor strategice de dezvotlare a ramurii, fiind utilizați banii publici în direcțiile, care vor contribui la dezvoltarea durabilă a sectorului.

O problemă importantă, care frînează dezvoltarea viticulturii este cadrul normativ, care în prezent este invechit, represiv, incoerent și aglomerat și, în unele cazuri, subiectiv și neargumentat. Cadrul normativ nu corespunde standardelor Uniunii

7

Europene, si necesita a fi armonizat. Printre exemplele, care fac ca cadrul normativ din viticultura Republicii Moldova să fie neconform cu cel al țărilor Uniunii Europene ar fi:

- cultivarea fără restricții, a soiurilor de viță de vie din specia Vitis Venifera si a soiurilor interspecifice;

- inființarea plantațiilor viticole noi, numai în baza unor proiecte tehnice, care sunt elaborate de firme licențiate;

- activitățile de contabilizare a plantațiilor viticole, de la plantare și pînă la defrișare, care sunt greoaie și costisitoare, și care constau în multiple actări, comisii numeroase etc;

- lipsa Registrului plantațiilor viticole, Carnetului viticultorului etc; - lipsa sau învechirea a mai multor reglementări tehnice din sector, cum ar fi

privind omologarea soiurulor de viță de vie, proiectarea plantațiilor viticole etc; - învechirea recomandările oficiale pentru viticultori. Așa dar, viticultura este puțin și ineficient reglementată, regulile existente fiind

aplicate incorect și contrar principiilor de reglementare a activității de întreprinzător. Există acte normative fără putere juridica, adică care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (Ordinul nr.42 din 08.08.1995, emis de MAIA, “Despre aprobarea Instructiunii cu privire la proiectarea plantaţiilor multianuale in Republica Moldova”, Ordinul nr.15 din 17.01.1995, emis de MAIA, “Cu privire la aprobarea metodologiei incercării soiurilor noi de viţă de vie, in scopul raionării lor” etc), dar care sunt luate ca bază în lucrul de proiectare al plantațiilor viticole noi, în elaborarea recomandărilor, privind exploatarea plantațiilor viticole etc.

Pe de o parte, lipsa mai multor acte de evidență în viticultură, nu permite organelor abilitate sa elaboreze politicile corespunzătoare, pentru a asigura o dezvoltare durabilă a sectorului vitivinicol. Iar pe de altă parte, toate documentele de evidență, controalele exercitate și numeroasele proceduri administrative nu își au rostul, deoarece în lipsa unor date precise, privind potențialul viticol nu pot fi contracarate practicile de falsificare și contrafacere.Nu mai puțin importantă este și problema lipsei unei organizatii științifice, care ar deservi eficient sectorul vitivinicol. In anul 2009, a fost reformat fostul INVV, prin comasarea acestuia cu incă trei institutții de cercetare și trecerea acestora cu finanțarea prin AȘM. Din start, majoritatea colaboratorilor INVV și a specialiștilor din sectorul vitivinicol presupuneau, că aceasta nu va fi o reformă reușită. Acum, trebuie să constatăm, ca reforma fostului INVV a eșuat, iar aportul acestuia pentru sectorul vitivinicol este foarte neînsemnat. Fostul INVV activează în baza unor principii vechi, sovietice (angajații se prefac că muncesc – iar angajatorul se preface că îi remunerează): se scriu și se raportează dări de seamă în baza cercetărilor anterioare, organizează seminare cu viticultorii prin diferite localități ale țării, elaborează diferite recomandări temporare în caz de calamități naturale, execută diferite expertize a plantațiilor viticole, execută testarea materialului săditor viticol etc. Însă sectorul vitivinicol are nevoie de o instituție de cercetare contemporană, care ar activa conform bunelor practici din țările Uniunii Europene.

2. Situaţia curentă în pepinieritul viticol

Starea de criză din vinificaţia şi viticultura Republicii Moldova, a înrăutățit, considerabil, și situaţia din pepinieritul viticol, care este următoarea:

8

1. În perioada anilor 2007 – 2011 toate pepinierele viticole din Republica Moldova, au trecut la producerea preponderentă a materialului săditor viticol de soiuri de masă, acesta constituind cca 80 - 100% din capacitatea de producţie totală pepinierelor. Din numărul total de viţe produse de pepinierele din Republica Moldova, numai 23 - 29% erau viţe de soiuri tehnice, restul fiind viţe de soiuri de masă. În această perioadă, numărul total de viţe de soiuri pentru vin , a diminuat de la 7,9 mil. buc. (in anul 2006) pînă la 0,79 mil.buc. ( în anul 2010);

2. În perioada anilor 2007 – 2012, numărul de pepiniere viticole active din

Republica Moldova, a diminuat de la 42 firme, pînă la 10 firme - restul firmelor au îngheţat activitatea în acest domeniu sau au lichidat baza de producere;

3. În perioada anilor 2006 – 2011, a diminuat, drastic, suprafaţa plantaţiilor altoi, de la 2010 ha - pînă la 114 ha, iar a celor de portaltoi - de la 930 ha, pînă la 255 ha, iar în aceasta perioada , practic, nu au fost plantate plantaţii-mama noi.

În prezent, în Republica Moldova pentru înfiinţarea a 1 ha de plantaţie-mamă nouă sunt necesare investiți capitale foarte mari: cca 290 000 Lei - pentru plantaţii altoi; cca 200 000 Lei - pentru plantaţii portaltoi;

4. În perioada anilor 2010 – 2012, din cauza neclarităţilor create de organele abilitate, pe marginea chestiunii, privind licenţierea sau nelicențierea activităţilor de producere/ comercializare a materialului săditor, au fost înregistrate mai multe tendințe negative, printre care:

- diminuarea calității materialului săditor viticol, produs de pepinierele locale, după potenţialul biologic, indicatorii morfo-anatomici, puritatea soiului etc;

- în această perioadă, producerea materialului săditor viticol de soiuri tehnice, liber de boli virotice, a diminuat de la 89%, din volumul total de viţe produse de soiuri tehnice in anul 2006, pînă la 41% - in anul 2011;

5. in ultimii 2-3 ani, Inspectoratul pentru Supravegherea Fitosanitară și

Controlul Semincer, nu a insistat față de peinierele viticole, ca acestea să respecte actele normative în vigoare și, ca urmare o parte din materialul săditor viticol nu corespunde cerințelor actelor normative în vigoare, iar o parte din procesatorii de struguri, au înființat plantații viticole noi cu material saditor viticol de import, în același timp, materialul saditor local, rămînînd nesolicitat;

6. Cadrul normativ, privind pepinieritul viticol, ca și în cazul viticulturii, are mai multe neajunsuri, inpactul fiind același: - este invechit, represiv și, în unele cazuri, prea subiectiv și neargumentat și nu corespunde cerințelor Uniunii Europene; - clasificarea materialuli săditor viticol, include și categoriile biologice Obișnuit și Standard; - activitatea licențiată a producătorilor de material săditor viticol a fost anulată, iar o altă modalitate incă nu a fost determinată; - lipsește Registrul producătorilor de material săditor viticol, Carnetul pepinieristului etc; - recomandările oficiale pentru pepinieriștii viticoli sunt invechite.

9

3. Cadrul normativ specific pentru vitucultură şi pepinieritul viticol al Republicii Moldova

Cadrul normativ, specific pentru viticultura şi pepinieritul viticol din Republica Moldova include: 3.1. Legi: 1. Legea viei şi vinului nr. 57 din 10 martie 2006 (Legea 57/2006); 2. Legea privind activitatea de reglementare tehnică nr. 420 din 22.12.2006 (Legea 420/2006); 3. Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din 30.07.2001 (Legea 451/2001); 4. Legea despre seminţe nr.659 din 29 octombrie 1999 (Legea 659/1999); 5. Legea nr. 119 din 22.06.2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi (Legea 119/2005); 6. Legea nr. 39 din 29.02.2008, privind protecţia soiurilor de plante (Legea 39/2008); 7. Legea nr. 66 din 27.03.2008, privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantat (Legea 66/2008). 3.2. Hotărîri de Guvern: 1. Hotărîrea Guvernului nr. 57 din 31.01.2012 cu privire la aprobarea modului de repartizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul 2012. (HG 57/2012); 2. Hotărîrea Guvernului nr.418 din 09 iulie 2009 Reglementare tehnică “Producerea, certificarea, controlul şi comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol” (HG 418/2009); 3. Hotărîrea Guvernului nr.356 din 11 mai 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice “Sistemul de organizare a pieţei vitivinicole şi transabilitatea produselor” (HG 356/2009); 4. Hotărîrea Guvernului nr.1366 din 01 decembrie 2006 “Cu privire la delimitarea arealului vitivincol” (HG 1366/2006);5. Hotărîrea Guvernului nr. 1313 din 24.10.2002 „ Cu privire la aprobarea Programului de stat, privind restabilirea şi dezvoltatarea viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020” (HG 1313/2002); 3.3. Acte normative, subordonate legilor şi hotărîrilor de Guvern: 1.Ordinul nr.50 din 04.04.2012, emis de MAIA, cu privire la aprobarea delimitării ariilor geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu denumire de origine protejată (Ordinul 50/2012) 2. Ordinul nr.129 din 08.07.2011, emis de MAIA, cu privire la delimitarea ariilor geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu indicaţie geografică şi cu denumire de origine (Ordinul 129/2011) 3. Ordinul nr.233 din 07.12.2010, emis de MAIA, cu privire la producerea materialului săditor viticol de categorie ”Obișnuit” (Ordinul 233/2010); 4. Hotărîrea nr.83 din 26.04.2010, emisă de MAIA, cu privire la aprobarea listei standardelor conexe la Reglementarea tehnică ”Producerea, certificarea, controlul și comercializarea materialului de înmulțire și săditor viticol” (HMAIA 83/2010) 5. Ordinul nr.54 din 29.06.2009, emis de Agenția Agroindustrială de Stat „Moldova-Vin”, cu privire la aprobarea Listei standardelor conexe la Reglementarea tehnică “Sistemul de organizare a pieţei vitivinicole şi transabilitatea produselor”(Ordinul 54/2009);

10

3.4. Documentaţie normativă1: 1.Standard moldovean: SM 206:2011 “Material de înmulţire viticol. Condiţii tehnice”. Departamentul Moldova-Standard (SM 206/2011) – standard conex la HG 418/2009; 2.Standard moldovean: SM 84:2011 “Struguri proaspeţi destinaţi prelucrătrii industriale. Condiţii tehnice”. Departamentul Moldova-Standard (SM 84/2011) – standard obligatoriu în temeiul HG 356/2009; 3.Standard moldovean: SM 207:2010 “Material săditor viticol. Condiţii tehnice”. Departamentul Moldova-Standard (SM 207/2010) – standard conex la HG 418/2009; 3.5. Documentaţie tehnologică2: 1. Îndrumări agrotehnice pentru viticultori; 1989, în limba rusă (ÎA/1989). 2. Îndrumări agrotehnice pentru viticultori; 1983, în limba moldovenească cu grafie chirilică (ÎA/1983); 3.6. Alte instrumente normative: 1. Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova, capitolul Viticultură, 2012 (RSV/2012) 3.7. Documente utilizate în sectorul vitivinicol, dar care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova: 1. Hotărîrea Guvernului nr. 705 din 20 octombrie 1995 “Privind modul de inregistrare la venituri, punere pe rod, casare şi defrişare a plantaţiilor perene” (HG 705/1995); 2. Hotărîrea Guvernului nr.242 din 19 aprilie 1995 “Despre Normele tehnice privind pepinieritul viticol, viticultura și vinificaţia” (HG 242/1995); 3. Ordinul nr. 105 din 10.06.2011, emis de MAIA, “Cu privire la harta ariilor delimitate pentru vinurile cu indicaţie geografică”(Ordinul 105/2011); 4. Ordinul nr. 29 din 19.02.1996, emis de MAIA, “Cu privire la modul de ţinere a evidenţei producătorilor de producţie-marfă din pepinieritul viticol şi viticultură şi eliberarea licenţelor pentru activitate”(Ordinul 29/1996); 3. Ordinul nr.42 din 08.08.1995, emis de MAIA, “Despre aprobarea Instrucțiunii cu privire la proiectarea plantaţiilor multianuale în Republica Moldova”(Ordinul 42/1995); 4. Ordinul nr.15 din 17.01.1995, emis de MAIA, “Cu privire la aprobarea metodologiei încercării soiurilor noi de viţă de vie, în scopul raionării lor”(Ordinul 15/1995); 5. Ordinul nr.265 din 10.10.1994, emis de MAIA, “Despre regulamentul cu privie la modul de eliberare a Certificatelor de Calitate la materialul de înmulţire şi săditor viticol”(Ordinul 265/1994);

4. Impedimente în viticultură și pepinieritul viticol, experiența străină și soluții pentru Republica Moldova În domeniul viticulturii și pepinieritului cu soiuri tehnice de viță de vie al Republicii Moldova au fost detectate o serie de probleme, avînd originea în structura sectorului 1 Standardele na ionale au caracter voluntar, cu excep ia cazului cînd acestea sunt declarate obligatorii in conformitate cu condi iile stipulate în lege. 2 Documenta ia tehnologică are caracter de recomandare i colarizare. Documenta ia tehnologica nu este publicată în Monitorul oficial.

11

vitivinicol, ordinea organizațională a lanțului valoric, documentele de politici publice și cadrul regulatoriu.

Aceste dificultăți constituie impedimente în calea dezvoltării sectorului vitivinicol și au fost prelevate în urma discuțiilor de chestionare a actorilor din acest sector, cum ar fi asociațiile profesionale, uniunile regionale vitivinicole, autoritatea publică centrală de specialitate, cercetători, companii viti-vinicole etc.3 Pe de altă parte, s-a studiat experiența străină in acest domeniu și se fac propuneri, care ar fi cel mai indicate pentru condițiile actuale și de perspectivă din Republica Moldova.

4.1 În domeniul viticulturii

4.1.1. Cu privire la microzonarea arealului viticol Situația curentă în Republica Moldova Microzonarea sunt procedurile de delimitare a arealului vitivinicol, în scopul

producerii produselor vinicole cu IGP/DOP și, cuprinde arii teritorial-geografice de cultivare a viţei de vie, caracterizate prin anumite condiţii ecologice, metode de cultivare, direcţii de utilizare a strugurilor, procedee de vinificare etc, și care, datorită condițiilor naturale, soiurilor de viță de vie cultivate și tehnologiilor de cultură aplicate, permit obținerea unor produse de înaltă calitate, caracterizate prin originalitatea însușirilor de calitate, care le permite să poarte denumirea locului, în care au fost produse.

Necesitatea microzonării este evidentă, deaoarece aceasta ar asigura obținerea produseor vinicole calitative, concomitent asigurînd o diversitate mare de nuanțe în gustul produselor vinicole, care la rîndul lor ar majora consumul acestora. Pe de altă parte, necesitatea microzonării este argumentată și de experiența majorității țărilor cu un sector vitivinicol prosper.

Pe parcursul anilor, de microzonarea viței de vie în Republica Moldova, în scopul producerii produselor vinicole cu denumire de origine, s-a ocupat fostul INVV și citeva fabrici de vin. Cadrul normativ, care s-ar referi la microzonarea arealului vitivinicol și producerii produselor vinicole cu DOP/IGP include mai multe acte normative, printre care ar fi Legea 57/2006, Legea 66/2008, HG 1366/2006, Ordinul 50/2012 etc.

Republica Moldova se află la etapa incipientă de dezvoltare a sistemului de indicații geografice și denumiri de origine pentru vinuri. Respectiv, nu există o delimitare definitivată a arealului vitivinicol.Cu toate acestea, Legea viei și vinului nr. 57/2006 a preluat practica României, privind delimitarea arealului vitivinicol în regiuni viticole, centre și plaiuri viticole.

Întru implementarea acestei norme, Guvernul a aprobat delimitarea arealului viticol prin HG 1366/2006. Această delimitare a fost efectuată în mod administrativ, în baza propunerilor INVV. Cu toate acestea, nu a fost considerat pe deplin elementul inițiativei producătorilor sau cutumele/tradițiile locale și constante. Cu această delimitare, nu au fost atinse obiectivele propuse la momenul elabării, privind producerea vinurilor cu IGP / DOP, sau pentru stimularea producerii soiurilor, recomandate pentru zonele respective.

3 A se vedea la Anexa C procesele verbale de întrevederi cu actorii sectorului vitivinicol.

12

În contextul situației anului 2011, cînd interesul pentru crearea și implementarea unui sistem de producere a vinurilor cu IGP și DOP s-a accentuat considerabil, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimenare a desemnat4 Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare5 să dezvolte propuneri de delimitare a arealului viticol pentru producerea vinurilor cu IGP și DOP, în baza cercetărilor științifice. În baza acestora, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a aprobat delimitarea ariilor geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu denumire de origine protejata.6

Astfel, conchidem că delimitarea arealului vitivinicol în sensul HG 1366/2006, vizează microzonarea în scopul organizării înființării plantațiilor viticole, a organizării, în perspectivă, a producerii produselor vinicole cu IGP/DOP. Cu toate acestea, delimitarea realizată nu a atins obiectivele stabilite de Legea viei și vinului, în special nu a fost elaborată amplasarea soiurilor de vița de vie admise, pentru regiuni și centre viticole, așa cum prescrie Legea viei și vinului la art.10 alin.(3).

În același timp, delimitarea aprobată prin Ordinul 50/2012 reia în integralitate delimitările aprobate prin HG 1366/2006, cu unele mici modificări, în special a regiunilor vitivinicole, și vizează producerea vinurilor cu DOP. Este important de a menționa ca Ordinul 50/2012 nu face referință și la producerea vinurilor cu IGP, ceea ce, probabil, constituie o omisiune ce necesită a fi exclusă.

Recent, au fost depuse trei cereri de recunoaștere și înregistrare națională a trei indicații geografice protejate – Codru, Valul lui Traian și Ștefan Vodă, care corespund arealului vitivinicol delimitat regiunilor viticole, așa cum sunt arătate în anexa 1 la Ordinul 50/2012. Caietele de sarcini ale acestora fac referință la frontierele administrative ale unităților administrativ-teritoriale, care le formează și au fost aprobate de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.7 În rezultatul studierii experienței statelor vinicole europene, atît cea curentă, cît și istoricul dezvoltării producerii vinurilor cu IGP și DOP, a par precum și a aspirațiilor strategice și a contextului actual, se impune reținerea următoarelor concluzii:

o Microzonarea arealului vitivinicol, sau delimitarea acestuia, necesită a fi focusată pe unele obiective strategice de dezvoltare a sectorului vitivinicol. Astfel, microzonarea ar putea fi realizată pentru :

Organizarea înființării plantațiilor viticole în unele condiții, care ar favoriza producerea vinurilor de calitate, indiferent daca poartă sau nu IGP sau DOP. Astfel, plantarea viței de vie într-o anumită zonă ar putea fi realizată doar cu soiurile admise pentru acea zonă.Totuși, această impunere în condițiile actuale ale sectorului vitivinicol nu este recomandabilă.

Producerea vinurilor cu IGP și DOP. Delimitarea regiunilor vitivinicole pentru producerea vinurilor cu IGP și DOP se poate efectua doar la inițiativa asociațiilor de producători interesați, în baza unor studii și cercetări științifice, care ar argumenta legătura între produs și arealul respectiv. Soiurile de viță de vie obligatorii vor fi indicate în caietul de sarcini al respectivei IGP/DOP, aprobat

4 Ordinul MAIA 129/2011 5 Succesorul Institutului Na ional de Viei i Vinului 6 Ordinul MAIA 50/2012. 7 Cererile respective au fost depuse la Agen ia de Stat pentru Proprietate Intelectuală i se află în decurs de examinare.

13

de MAIA și, ulterior, în condițiile Legii 66/2008 de AGEPI. Această a doua opțiune este cea recomandabilă pentru Republica Moldova.

o Delimitarea arealului vitivinicol, aprobată prin Ordinul 50/2012 trebuie să includă şi referinţa la producerea vinurilor cu IGP. Aceasta este pasibilă de modificare, în special, daca la inițiativa unor producători poate fi delimitată o zonă specială, care posedă calităţile pentru a fi recunoscută pentru producerea vinurilor cu IGP/DOP.

o Autoritatea centrală de specialitate trebuie să respecte definițiile juridice ale DOP și IGP la aprobarea delimitării zonelor pentru producerea cu IGP și DOP. Astfel, pentru producerea vinului cu IGP, factorii geografici ai arealulului viticol delimitat, trebuie să determine, cel puțin, niște caracteristici sau reputații specifice vinului originar din aceasta, iar vinul cu DOP trebuie să dispună de calități sau caractere, care sunt datorate exclusiv sau în mod esențial, originii sale din arealul vitivinicol, cuprinzînd atît factorii naturali, cît și factorii umani, adică acele ”cutume locale, constante și loiale”.

o Vor putea fi plantate doar soiurile de viță de vie admise și incluse în Catalogul național.

o Este necesar de a elabora o amplasare recomandabilă a soiurilor de viță de vie pentru regiuni, centre, plaiuri.

o Autoritățile publice centrale trebuie să utilizeze instrumentele de stimulare a producerii vinurilor cu IGP/DOP, și respectiv a soiurilor admise pentru aceasta, prin acordarea subvențiilor de stat exclusiv pentru astfel de plantații viticole.

o Este imperativă înregistrarea plantațiilor viticole existente într-un Registru al plantațiilor viticole și crearea unui sistem informațional actualizat constant și funcțional.

Bunele practici. Dezvoltarea istorică a sectoarelor vitivinicole în statele vinicole a Lumii Vechi și a

Lumii Noi demonstrează că microzonarea vitivinicolă a fost realizată pentru atingerea următoarelor obiective:

- Pentru delimitarea unor zone/regiuni, care se caracterizau prin anumiți factori specifici, de natură geografică și/sau umani, grație cărora vinurile obțineau calități specifice, reputație sau însușiri distincte. Acest obiectiv, inițial, a fost premiza creării ulterioare a concepului juridic al produselor cu denumire de origine și ulterior a indicațiilor geografice.

- Pentru a organiza producerea viței de vie și a vinurilor, conform potențialului calitativ al regiunii de producere.

Experiența istorică a statelor vinicole clasice – Franța Spania, Italia, și chiar Germania demosntrează, că reputația vinurilor, datorită provenienței lor geografice, a fost constituită în timp, pe parcursul secolelor. Încadrarea juridică a delimitărilor zonale a arealului viticol a fost realizată la sfîrșitul sec. 19 începutul sec.20. O primă clasificare a vinurilor, bazată pe originea geografică a fost elaborată în 18558, pentru vinurile din regiunea viticola Medoc (Bordeaux), aceasta însă fundamentîndu-se esențialmente pe prețurile de vînzare ale vinurilor.Parcursul istoric al denumirilor de origine în Franța este relevant pentru Republica Moldova. În Franța, prima reglementare a denumirilor de origine datează din 1905, care stipula că delimitarea zonelor și arealelor denumirilor de

8 ”Le Classement des crûs de Médoc de1855” a fost efectuat de curtierii i negocian ii de vinuri din Bordeaux, sub auspiciile Camerei de Comer i Industrie de la Bordeaux, la solicitarea Regelui Napoleon III, în scopul de a fi prezentate la Expozi ia Universală de la Paris din 1855.

14

origine se efectuează de autoritățile publice. Aceasta normă a fost completată în 1908, cu prevederea, că autoritățile publice decretează delimitarea zonelor cu denumire de origine, în baza avizului comisiilor locale, și cu referire la ”cutumele locale și constante”.

Astfel, sunt puse bazele trilogiei conceptuale a denumirilor de origine : tradiție (cutumele locale, loiale și constante); inițiativa producătorilor (la solicitarea și cu argumentarea lor se efectueaza delimitarea) și confirmarea prin girul public (decretul de act public de delimitare și recunoaștere). Cu toate acestea, acest prim sistem al denumirilor de origine în Franța a fost un eșec, deoarece au răbufnit mai multe răscoale ale producătorilor, din regiunea Champagne, Charente și Laguedoc. Aceștia nu erau satisfăcuți de delimitările administrative. In 1927 a fost aprobată o nouă lege, care înlocuia delimitarea administrativă cu delimitarea judiciară, păstrînd însă elementele enumerate mai sus : ”cutumele locale și constante” și inițiativa producătorilor. Aprobarea delimitărilor se efectua, în conformitate cu această nouă lege, de instanțele judecătorești, la solicitarea asociațiilor de producători interesați. Și această formulă a fost lapidară, eșuînd în scurt timp. În anul 1935 a fost aprobat un nou decret-lege privind denumirile de origine, care a pus bazele conceptului modern de reglementare a denumirilor de origine. Această reformă esențială stipulează, că delimitarea arealului vitivinicol pentru producerea vinurilor cu denumire de origine controlată se efectuează, în baza solicitării unei asociații de producători interesați din zona respectivă, de o instituție publică specializată - Comitetul național al denumirilor de origine pentru vinuri și spirituoase. Comitetul, devenit ulterior Institutul Național al Denumirilor de Origine și Calității (”INAO”) este dotat cu personalitate juridică și este subordonat Ministerului Agriculturii. Producătorii sunt reprezentați și participă la lucrările INAO, aceștia plătînd și unele taxe parafiscale la hectolitrul de vin cu DOP, care alimentează bugetul INAO. Atribuțiile de bază ale INAO sunt : delimitarea și modificarea arealului viticol cu denumire de origine protejată, și cu indicația geografică protejată; aprobarea caietele de sarcini și modificările la ele; propunerea înaintată Ministerului Agriculturii, privind recunoașterea noilor DOP și IGP; definitivarea principiilor generale de control și aprobarea planurilor de control și inspecție, privind produsele cu DOP/IGP; apărarea și promovarea DOP și IGP.

Din experiența Franței în această privință, este de reținut următoarele : - delimitarea arealului viticol se realizează în exclusivitate în scopul recunoașterii și

aprobării unei IGP și/sau DOP, cu aprobarea unui caiet de sarcini, respectiv petnru regiunea delimitată, cu condiții exprese privind soiurile, condițiile de plantare, tehnici de viticultură și conducere a viței de vie, alte cerințe privind vinificarea, etc;

- pentru zonele de producere a vinurilor cu DOP, delimitarea este efectuată pe parcele. Pentru producerea vinurilor cu IGP, delimitarea se efectuează, tradițional în limitele unor frontiere administrative;

- delimitarea se efectuează de INAO, la solicitarea asociațiilor de producători interesați din zona respectivă;

- la delimitare se ține întotdeauna cont de ”cutumele locale, loiale și constante”, adică tradițiile și uzurile formate pe parcursul timpului.

În Spania, vinurile cu DOP și IGP pot fi produse exclusiv din strugurii din arealul delimitat pentru acestea, cu respectarea caietelor de sarcini, care stipulează soiurile și practicile admise. Cu toate acestea, în Spania, ca și în Italia, aceste zone cu DOP și IGP nu sunt atît de fragmentate ca în Franța. Pentru înființarea plantațiilor de viță de vie în Spania, atît cu DOP și IGP, cît și fără acestea, pot fi utilizate exclusiv doar soiurile prevăzute de ordinul 244/2009 a ministerului agriculturii, care stipulează soiurile tehnice

15

admise și cele recomandate pentru fiecare din cele 52 provincii autonome ale Spaniei. Finanțarea lucrărilor, privind microzonarea viței de vie este asigurată de bugetele de stat.

În România arealul viticol cuprinde regiuni viticole, centre și plaiuri viticole. Delimitarea arealului viticol se efectuează în baza studiilor efectuate de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificare ”Valea Călugărească”. Delimitarea viticolă este aprobată prin ordinul Ministerul Agriculturi, cu avizul Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole. Arealul viticol românesc este împărțit în opt regiuni viticole. Pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol și direcție de producție sunt aprobate lista soiurilor de viță de vie admise pentru cultură, prin ordinul ministerului agriculturii, la propunerea Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole.9 Pentru producerea vinurilor cu DOP, în caietele de sarcini respective, se precizeaza și lista soiurilor admise. Este relevant de a menționa, că în România, în componența celor 8 regiuni viticole intră 12 regiuni cu IGP.

O situație similară se atestă și în Slovenia, unde zonarea este efectuată în special pentru producerea cu IGP și DOP, dar și în Bulgaria, unde soiurile admise sunt agreate per zonă delimitată cu IGP/DOP. De regulă, organele publice centrale de specialitate asigura efectuarea și actualizarea lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor și a altor produse vitivinicole cu denumire de origine. Un vin poate fi desemnat cu o DOP dacă ”calitatea și caracteristicile sale se datorează în mod esențial sau exclusiv mediului geografic, cu factorii săî naturali și umani”10. Prin comparație - un vin este desemnat cu o IGP, doar dacă cel puțin o caracteristică sau o reputație i se datorează mediului geografic, fără a considera și factorii umani.

Propuneri pentru Republica Moldova În rezultatul studierii experienței statelor vinicole europene, atît cea curentă, cît

și istoricul dezvoltării producerii vinurilor cu IGP și DOP, a parcursului istoric al sectorului vitivinicol al Republicii Moldova, precum și a aspirațiilor strategice și a contextului actual, se impun următoarele propuneri: 1. Microzonarea arealului viticol urmează a fi elaborată pe parcursul anilor, odată cu delimitarea regiunilor pentru producerea vinurilor cu IGP/DOP; 2. Hotărîrea de Guvern 1366/2006 trebuie abrogată odata cu itnrarea în vigoare a modificărilor prevăzute de proiectul 900/03.05.2012 la Legea viei și vinului; 3. Organul public central de specialitate va respecta definițiile juridice ale DOP și IGP la aprobarea delimitării zonelor pentru producerea produselor vitivinicole cu IGP și DOP; 4. Ordinul 50/2012 urmează a fi modificat, cu indicarea, în titlu, pct.1 și titlul anexei 1, cu înlocuirea sintagmei ”ariilor geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu denumire de origine protejată” cu sintagma ”regiunilor vitivinicole pentru producerea vinurilor cu indicație geografică protejată și denumirilor de origine protejată”. Delimitările ariilor geografice pentru producerea vinurilor cu denumire de origine protejată se vor realiza la inițiativa uniunii producătorilor din zona respectivă, cu delimitarea pe parcelă;

9 Ordinul nr.225 din 31 martie 2006 privind aprobarea zonării soiurilor nobile de vi ă de vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România. 10 Regulamentul CE nr.479/2008, art.34, alin.(1), lit.a), (i).

16

5. În baza delimitării administrative realizate prin Ordinul 50/2012, se va elabora o amplasare a soiurilor de viţă de vie, recomandate pentru regiunile vitivinicole delimitate, care va fi inclusă la anexa 3 la Ordinul 50/2012; 6. Autoritățile publice centrale, trebuie să utilizeze instrumentele de stimulare a producerii vinurilor cu IGP/DOP, și respectiv a soiurilor admise pentru aceasta, prin acordarea subvențiilor de stat, exclusiv pentru astfel de plantații viticole.

4.1.2. Cu privire la Registrul plantațiilor viticole.

Situația curentă în Republica Moldova Registrul plantațiilor viticole este un registru, care repertoriază informaţia, privind

plantaţiile viticole existente şi informaţii, privind orice schimbare cu aceste plantaţii viticole.

Necesitatea elaborării și ținerii unui registru al plantațiilor viticole este determinată de mai multe premize: - necesitatea unei evidențe statistice a potențialului viticol; - evidența plantațiilor și a strugurilor în scopuri fiscale; - evidența în scopul asigurării trasabilității produselor, în contextul asigurării securității alimentelor; - necesitatea evidenței în scopuri de producere a produselor vitivinicole cu IGP și DOP; - studiul analitic în scopul administrării sectorului vitivinicol și luării deciziilor strategice pentru filieră; - în scopul unei opoziții constructive și argumentate, în cazul unor restricții la importul vinurilor moldovenești, similare embargo-ului rus din 2006 etc, etc.

Legea 57/2006, în art. 6, incearcă să reglementeze norma utilizării cadastrului viticol, care trebuie elaborat în baza unui Regulament de intocmire și de ţinere a cadastrului viticol, aprobat de Guvern. Se incearcă reglementarea, deoarece tot in acest articol este stipulată fraza, că periodic, cel puţin o dată la 10 ani, cadastrul viticol se detalizează sub aspectul arealului vitivinicol, tipurilor de plantaţii şi sub aspectul sortimental (varietal) în baza rezultatelor recensămîntului plantaţiilor viticole. În toate țările, cea ce în Legea viei și vinului nr. 57/2006, este denumit cadastrul viticol este completat și detaliat in fiecare zi, în care se inregistrează vre-o schmbare, în orice loc al arealuli viticol din țară.

În contextul celor expuse, se impugn următoarele concluzii: - cea ce in Legea viei și vinului nr. 57/2006 este denumit cadastru viticol nu corespunde realității si trebuie sa fie denumit Registrul plantațiilor viticole; - în actele normative din Republica Moldova, implementarea Registrului plantațiilor viticole nu este descrisă corect – completarea registrului se execută permanent, dar nu o dată la 10 ani; - lipseşte Regulamentul de întocmire şi modul de ţinere al Registrului plantațiilor viticole, care trebuie să fie aprobat de Guvern; - Registrul plantațiilor viticole în Republica Moldova lipsește cu desăvîrșire și este imperativă crearea acestuia, adică inregistrarea plantațiilor viticole existente la moment și monitorizarea ulterioară a suprafețelor viticole. - Registrul plantațiilor viticole trebuie integrat într-un Registru VitiVinicol, care ar monitoriza întregul potențial vitivinicol, în baza celor mai bune practici ale Uniunii Europene.

17

Bunele practici În Comunitatea Europeană, prin regulamentul comunitar din iulie 1986 s-a

impus crearea unor ”caziere viticole”, care să țină evidența plantațiilor viticole, a suprafeței, dar și a potențialului de producere a acestor plantații. Producătorii de struguri și procesatorii au fost obligați să transmită informația necesară în formă de declarații - de recoltă, de stoc, de practici oenologice, de plantare și de defrișare. Ca urmare a acestei organizări comune a pieței vitivinicole din 1986, statele Comunității Europene au demarat dezvoltarea Registrelor vitivinicole.

Astăzi, legislația Uniunii Europene menține obligatorie deținerea unor registre vitivinicole de statele membre, acestea fiind un important instrument de evidență și gestiune a pieței. Conform Regulmentului UE 436/200911, pentru a întocmi și a ține la zi Registrul viticol, statele membre culeg, pentru fiecare exploatant care deține o suprafață plantată cu viță de vie de cel puțin 0,1 hectare, următoarele informații, care se prezintă în formă de Dosar de exploatare: identificarea exploatantului; lista și localizarea parcelelor viticole exploatate; drepturile de plantare acordate, dar încă neexercitate, și drepturile de replantare deținute; caracteristicile parcelei viticole - identificarea parcelei viticole; suprafața parcelei viticole (suprafața totală a parcelei în cauză și suprafața viticolă transformată în cultură pură); suprafața parcelei viticole sau, după caz, suprafața transformată în cultură pură, defalcată în funcție de caracteristicile viței de vie (suprafața plantată cu soiuri de struguri de vinificație, apte pentru producția de vinuri – cu denumire de origine protejată alb, roșu sau roze; cu indicație geografică protejată alb, roșu sau roze; fără DOP/IGP alb, roșu sau roze; suprafața plantată cu soiuri incluse în clasificarea soiurilor de viță de vie, stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul UE nr. 479/2008 simultan, pentru aceeași unitate administrativă, ca soiuri de struguri de vinificație și, după caz, ca soiuri de struguri de masă, soiuri de struguri de stafide sau soiuri de struguri destinate producției de rachiu de vin; suprafața plantată cu soiuri de struguri de vinificație neclasificați sau care nu pot fi clasificați de statele membre în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul UE nr. 479/2008; suprafața plantată cu soiuri de struguri de stafide; suprafața plantată destinată exclusiv producției de materiale pentru înmulțirea vegetativă - plantație-mamă altoi; suprafața plantată cu viță nealtoită, însă destinată a fi altoită; suprafața plantată abandonată; altele); soiuri de struguri de vinificație, suprafețe estimate corespunzătoare și proporția din parcela viticolă în cauză; suprafața plantată fără drept de plantare corespunzător după 31 august 1998; suprafața plantată rezultată din plantările ilegale efectuate anterior datei de 1 septembrie 1998; suprafața care face obiectul drepturilor de plantare nouă; suprafața plantată acceptată pentru prima de defrișare; suprafața care a făcut obiectul unei defrișări și beneficiază de prima corespunzătoare; suprafața plantată care face obiectul restructurării sau reconversiei în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul UE nr. 479/2008; suprafața plantată, care face obiectul recoltării înainte de coacere, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul UE nr. 479/2008; anul plantării sau, în lipsa acestuia, vârsta estimată a parcelei viticole în cauză.

Ținerea Registrului VitiVinicol, presupune prezentarea obligatorie a următoarelor declarații obligatorii: de recoltă; de producție; de stoc.

18

Cu toate acestea, anumite state membre nu trebuie să colecteze și nici să includă în Registrul viticol mai multe informații (deoarece acestea, în prezent, cu acordul tututror țărilor membre UE, promovează alte politici în sectorulu vitivinicol al țărilor lor): (a) informațiile privind dreptul de plantare acordat dar încă neexecutat, suprafața plantată fără drept de plantare corespunzător după 31 august 1998, suprafața plantată rezultată din plantările ilegale efectuate anterior datei de 1 septembrie 1998, precum și suprafața care face obiectul drepturilor de plantare nouă, atunci când statele membre nu sunt vizate de regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare în temeiul articolului 95 din Regulamentul UE nr. 479/2008; (b) informațiile privind suprafața care a făcut obiectul unei defrișări și beneficiază de prima corespunzătoare, precum și suprafața plantată care face obiectul restructurării sau reconversiei în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul UE nr. 479/2008, atunci când statele membre nu sunt vizate de sistemul de defrișare în temeiul articolului 105 din Regulamentul UE nr. 479/2008; (c) informațiile privind suprafața plantată cu soiuri incluse în clasificarea soiurilor de viță de vie, stabilită de statele membre în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul UE nr. 479/2008 simultan, pentru aceeași unitate administrativă, ca soiuri de struguri de vinificație și, după caz, ca soiuri de struguri de masă, soiuri de struguri de stafide sau soiuri de struguri destinate producției de rachiu de vin, precum și suprafața plantată cu soiuri de struguri de vinificație neclasificați sau care nu pot fi clasificați de statele membre în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul UE nr. 479/2008, atunci când statele membre sunt scutite de clasarea soiurilor de struguri de vinificație în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul UE nr. 479/2008.

Statele membre asigură păstrarea datelor care figurează în Registrul viticol pe perioada necesară monitorizării și verificării măsurilor în cauză și, în orice caz, minimum cinci ani vinicoli după anul vinicol la care se referă datele. Statele membre asigură actualizarea regulată a registrului viticol pe măsură ce informațiile colectate sunt disponibile.

Cel puțin o dată la cinci ani, statele membre procedează la o confruntare a situației structurale care reiese din dosarele "exploatanți" și "producție" cu situația reală pentru fiecare exploatant și pentru fiecare persoană fizică sau juridică sau grup de astfel de persoane care are obligația de a prezenta o declarație de producție. Dosarele sunt adaptate pe baza acestei verificări.

In Spania, primul regulament, privind intocmirea și ținerea Registrului viticol, a fost elaborat în anul 1986, iar finalizarea întocmirii registrului a avut loc în anul 1992. In Italia, Registrul plantațiilor viticole este executat în versiune electronică și poate fi accesat, din orice punct al globului pămintesc. În România, conform Legii viei și vinului, evidența plantațiilor viticole, se realizează prin Registrul plantațiilor viticole, care cuprinde datele de identificare al parcelelor viticole și suprafețelor, cu indicarea soiurilor per fiecare parcelă, pe persoană fizică sau juridică deținătoare. Este întocmit în baza cadastrului agricol și a planurilor cadastrale actualizate. Registrul plantațiilor viticole este ținut la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București. Regulamentul de completare a Registrului plantațiilor viticole s-a aprobat prin ordinul organului public central de specialitate11. La baza completării Registrului plantațiilor viticole stau doua formulare tip:

11 Regulamentul (CE) nr. 436/2009 al Comisiei din 26 mai 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce prive te registrul viticol, declara iile obligatorii i colectarea de informa ii pentru monitorizarea pie ei, documentele de înso ire a transporturilor de produse i registrele care trebuie păstrate în sectorul vitivinicol

19

a. „Declarație de sortiment viticol”, prezentat după plantare; b. "Modificarea datelor unei parcele viticole", prezentat la orice modificare, adică privind schimbarea proprietarului/cultivatorului, defrișarea și replantarea viței de vie din parcela viticolă dată, sau schimbarea categoriei de folosință a parcelei viticole etc).

Ambele formulare, se depun și se înregistrează la primăria, în a cărei rază se află parcela viticolă. Exemplarul al treilea se restituie persoanei fizice sau juridice emitente, exemplarul al doilea se reține la primărie și primul exemplar se transmite la direcția generală pentru agricultură și industrie alimentară județeană și a municipiului București. Specialiștii de la primării, direcțiile generale pentru agricultură și industrie alimentară județene și a municipiului București și Inspecția de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol efectuează controlul, prin sondaj, asupra corectitudinii completării formularelor din Registrul plantațiilor viticol și conformității cu situația din teren a parcelelor viticole, declarate și înregistrate de către persoanele fizice sau juridice. Gestionarea şi actualizarea Registrului plantațiilor viticole la nivel judeţean se realizează de către personalul specializat din cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală (DADR) judeţene şi a municipiului Bucureşti. Gestionarea şi actualizarea Registrului plantațiilor viticole la nivel central se realizează de către personalul specializat din cadrul Oficiului Național al Viei și Vinului (ONVV). Orice modificare a datelor unei parcele viticole inscrise in Registrul plantațiilor viticole va fi comunicată, in termen de 30 de zile de la producerea modificării, personalului specializat din cadrul DADR, in vederea actualizării datelor.

Nerespectarea termenilor de informare a DADR despre schimbările efectuate, poate atrage excluderea de la orice formă de sprijin financiar.

Ca regulă, în majoritatea țărilor, Registrul viticol este executat în formă electronică și poate fi accesat de publicul larg.

De obicei, lucrările de intocmire a Registrului viticol, sunt finanțate de bugetul de stat al țărilor și sunt executate de organele publice centrale de specialitate. Mai multe țări din UE au obținut subvenționare din fondurile UE în aceste scopuri.

Propuneri pentru Republica Moldova Reeșind din starea actuală din Republica Moldova și din bunele practici ale țărilor

vitivinicole se fac următoarele propuneri: 1. declararea ca prioritate strategică, elaborarea unui Registru VitiVinicol, care ar

include și Registrul plantațiilor viticole, precum și aprobarea unui plan de acțiuni în acest sens;

2. elaborarea și promovarea unei redacții noi a art. 6 din Legea viei și vinului nr. 57/2006, în scopul asigurării funcționalității registrului VitiVinicol;

3. elaborarea unui concept, privind întocmirea și funcționarea unui Registru al plantațiilor viticole, integrat într-un Registru VitiVinicol, în baza celor mai bune practici din Uniunea Europeană;

4. elaborarea Regulamentului, privind întocmirea și modul de ținere a Registrului VitiVinicol;

5. stabilirea resurselor ce pot fi atrase de la partenerii de dezvoltare (donatori) necesare pentru executarea tehnică a Registrului VitiVinicol;

6. implementarea Registrului plantațiilor viticole; 7. implementarea Registrului VitiVinicol;

20

4.1.3. Cu privire la omologarea soiurilor de viţă de vie. Situația curentă în Republica Moldova

Pentru anul 2012, in Republica Moldova au rămas înscrise în Catalogul soiurilor de plante 24 soiuri de vin cu bobul alb și 10 soiuri pentru vin cu bobul roșu. Majoritatea soiurilor au fost omologate în anii 1946 – 1990. Dupa anul 2000, au fost omologate numai 9 soiuri de viță de vie pentru vin, acestea fiind soiuri de hibrizi interspecifici cu bobul alb, cum ar fi Bianca, Floricica, Hibernal, Legenda, Luminița, Muscat de Ialoveni, Perveneț Magaracia, Riton, precum și cu bobul roșu - Codrinschi.

În Catalogul soiurilor de plante din Republica Moldova, soiurile se inregistreaza, fără a fi elaborate și clonele corespunzătoare 12. Aceasta este o problema foarte mare pentru plantațiile viticole din Republica Moldova, care anterior, erau înființate cu material saditor viticol autohton, neclone și, care se exprima prin faptul, că materialul săditor era foarte neomogen după puterea de creștere a plantelor, după gradul de fructificare a butucilor, dupa calitățile tehnologice ale strugurilor etc.

Reeșind, din necesitatea soluționării problemelor indicate, începind cu anul 2000, in Republica Moldova a fost importat material săditor de categoria biologică Certificat, cu un număr mare de clone de soiuri europene (în scopul creării de plantații-mamă, precum și a plantațiilor pentru struguri). Astfel, în anul 2012, în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova sunt incluse 113 clone, inclusiv: 15 clone – Chardonnay; 14 clone – Sauvignon; 9 clone – Riesling de Rihn; 3 clone - Aligote; 3clone – Pinot blanc; 4 clone – Pinot gris; 16 clone – Pinot noir;15 clone – Merlot; 12 clone – Cabernet Sauvignon; 5 clone – Cabernet Franc; 5 clone – Gammay Freaux; 4 clone – Malbec; 4 clone – Traminer rose.

După mai mulți ani de fructificare a clonelor importate, se pot trage următoarele concluzii generale: - majoritatea clonelor sunt foarte productive și omogene, productivitatea la anul 3 fiind de cca 3- 6 tone/ha de struguri; - viile, înființate cu material săditor, de soiuri pentriu vin, de categoria biologică Obișnuit sunt foarte slab productive; - clonele de viță de vie sunt mai slabe la temperaturile negative din timpul iernei și mai slabe la boli, precum și la cancerul bacterian; - nu toate clonele cu bobul negru, acumulează anual, suficiente cantități de substanțe colorante.

In prezent, Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante, gestionează patru sectoare de testare a viței de vie, cu suprafața de 5-8 ha/fiecare: Crihana, Cahul; Mereni, Anenii-Noi; Sadova, Cățărași; Maramonovca, Drochia. Din lipsa de mijloace financiare sectoarele nominalizate, practic nu funcționează. Se fac incercări de a testa soiurile pe sectoarele privite a viticultorilor, dar din cauza nerespectării tehnologiilor și a altor pricini, acest lucru decurge anevoios.

În art.7 al Legii 57/2006, este stipulat, că testarea soiurilor de viţă de vie şi includerea lor în Catalogul soiurilor de plante se efectuează de către Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante, conform reglementării tehnice aprobate de Guvern. Nu este indicat nimic, despre permisiunea de a include în Catalogul de plante, numai a soiurilor de viță de vie, care sunt reprezentate prin clone. La fel, este indicat, ca în

12 În final, clona la vi a de vie exprimă faptul, ca toti descenden ii au fost căpăta i de la o singură planta de vi ă de vie de soiul dat i, care anterior a fost elibeată de boli virotice i cancer bacterian.

21

producţie se utilizează numai soiurile de viţă de vie admise în Catalogul soiurilor de pante.

Lipseşte Reglementarea tehnică, privind omologarea soiurilor de viţă de vie în Republica Moldova, care ar trebui să reglementeze cerințele esențiale pentru aceasta, cum ar fi amplasarea sectoarelor de testare și mărimea acestora, mîrimea variantelor și numărul repetițiilor, enumerarea indicatorilor testați și metodele utilizate, corectitudinea datelor și prelucrarea matematică a acestora etc.

Bunele practici. In Italia, Catalogul soiurilor de viță de vie pentru vin include cca 260 clone ale

cca 85 soiuri, inclusiv cca a 60 soiuri autohtone. In catalog sunt incluse numai soiurile, pentru care sunt elaborate clone.

In Franta, Catalogul soiurilor de viță de vie pentru vin include cca 700 clone ale cca 130 soiuri, inclusiv cca a 95 autohtone. In catalog sunt incluse numai soiurile, pentru care sunt elaborate clone.

În majoritatea statelor vinicole ale UE, lista soiurilor de viță de vie admise în cultură, se aproba prin ordin al organului public central de specialitate, pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol și direcție de producție, pe baza propunerilor făcute de organizația de testare a soiurilor și a instituției științifice de profil, în colaborare cu uniunile vitivinicole regionale. Pentru obținerea vinurilor cu DOP/IGP, se stabilește o listă a soiurilor pentru fiecare dintre acestea, prin caietele de sarcini respective.

În România, soiurile şi clonele de viţă de vie nou-create sunt introduse in Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, care stă la baza elaborării listei soiurilor admise in cultură, de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor, pe baza metodologiei de examinare tehnică şi de prezentare a noilor soiuri, in vederea inregistrării in Registrul soiurilor şi a publicării in Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania, cu respectarea reglementărilor interne şi internaţionale in vigoare, pe baza unui cazier viticol, intocmit de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească şi staţiunile din subordine, pe o durată de minimum 3 ani. Soiurile de viţă de vie pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată sau indicaţie geografică se stabilesc prin caietul de sarcini pentru fiecare denumire de origine şi indicaţie geografică şi trebuie să facă parte din Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, unde soiurile de viţă de vie au destinat un capitol special, elaborat anual de Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor. Pentru producerea de vinuri sunt admise soiurile de viţă de vie cultivate pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. În România, lista soiurilor de viță de vie, admise în cultură se aproba prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol și direcție de producție, pe baza propunerilor făcute de Oficiul Național al Viei și Vinului(ONVV), și de asociațiile de producători. În România, soiurile de viţă de vie pentru producerea de vinuri cu DO/IG se stabilesc prin caietul de sarcini al fiecărei regiuni viticole, pentru fiecare DO/IG şi care trebuie să fie admise prin Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România. Pentru obținerea vinurilor cu denumire de origine controlată se stabilește o listă a soiurilor pentru fiecare dintre denumirile de origine controlată aprobate.

22

În concluzie, pot fi reținute următoarele practici: - în Catalogul soiurilor de viță de vie sunt incluse numai soiurile, care posedă clone, utile pentru a fi multiplicate și, care sunt păstarte în conservatoarele de clone specializate; - omologarea soiurilor se face pentru fiecare regiune viticolă și pentru anumite tipuri de produse vinicole; - soiurile pot fi divizate în grupe după gradul de fructificare și de acumulare a zahărului în boabe; - lista soiurilor de viță de vie omologate este aprobată de organul public central de specialitate;

Propuneri pentru Republica Moldova Reieșind din situația reală și bunele practici în domeniul omologării soiurilor de

viță de vie, se fac următoarele propuneri: 1. De operat amendamentele necesare în art. 7 al Legii 57/2006, astfel încît: - să fie stipulată divizarea soiurilor de viță de vie în grupe, după criteriul admiterii, conform bunelor practici ale Uniunii Europene; - inscrierea soiurilor în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova să se facă numai în cazul inregistrării clonelor de viță de vie; - testarea și omologarea soiurilor de viță de vie să se execute pentru fiecare din cele patru regiuni vitivinicole cu indicație geografică, cu indicarea direcției de utilizare; 2. De elaborat Reglementarea tehnică, privind testarea și omologarea soiurilor de viţă de vie în Republica Moldova; 3. De redactat Reglementarea tehnică, astfel încît în Republica Moldova să se permită omologarea clonelor (cu includerea în Catalogul soiurilor de plante) de souri autohtone prețioase din Ucraina și România, în baza omologării acestora în țările nominalizate

4.1.4. Cu privire la înfiinţarea plantaţiilor viticole noi.

Situația curentă în Republica Moldova Sortimentul. În prezent în RM, dacă ne ghidăm de art.10 al Legii 57/2006, se

poate de presupus, că în țară se utilizează fără nici o restricție, cît soiurile din specia Vitis Vinifera, atît și soiurile din Vitis labrusca și hibrizii interspecifici (soiuri de selecţie nouă).

In realitate, soiurile din specia Vitis Vinifera sunt utilizate pe larg în cultură. Iar soiurile din specia Vitis Labrusca (Isabella, Lidia și Noah), deoarece nu sunt solicitate, sunt multiplicate numai la comandă, în cantități foarte mici, destinate pentru planatarea pe sectoarele de lîngă casă (cu suprafața pină la 0,15 ha), pentru consum domestic a vinului, și mai mult, pentru cultivarea în regiunea de nord a Republicii Moldova

Din soiurile de hibrizi interspecifici, sunt omologate: cu bobul alb – 11 soiuri, și care sunt destinate pentru vinificație; iar cu boul negru – 7 soiuri și, care sunt destinate pentru produse alimentare.Dintre hibrizii interspecifici, sunt mai intrebați cei cu bobul alb - de obicei, aceste soiuri sunt utilizate pentru producerea vinurilor materie primă pentru divinuri și vinuriloe de masă. O mica parte de materialul săditor, de soiuri de hibrizi interspecifici, cu bobul negru, precum și cu boul alb, se solicită pentru a fi

23

plantate, pe sectoarele de lînga casa (cu suprafața pînă la 0,15 ha), pe intreg teritoriul Republicii Moldova.

Dacă analizăm Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova, publicat anual de Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante, constatăm, că soiurile din specia Vitis Labrusca si soiurile interspecifice cu bobul negru sunt incluse în lista Soiurilor pentru produse alimentare, iar soiurile interspecifice cu bobul alb, sunt incluse în lista Soiurilor pentru vin cu bobiul alb.

Amplasarea soiurilor în arealul vitivinicol. Înfiinţarea plantaţiilor viticole noi pentru producţie marfă se efectuează doar cu soiuri de viţă de vie înscrise în Catalogul soiurilor de plante. Amplasarea soiurilor de viţă de vie pe regiuni şi centre vitivinicole se elaborează de către instituţiile ştiinţifice de profil şi se aprobă de către organul public central de specialitate.

Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie marfă se efectuează în arealul vitivinicol delimitat, pe terenuri preponderent în pantă, favorabile pentru cultura viţei de vie.

Cu privire la proiectare. Înfiinţarea de plantaţii viticole noi pentru struguri producţie marfă pe o suprafaţă de la 0,15 pinî la 0,5 ha se efectuează în baza unui plan de organizare a teritoriului şi de plantare, elaborat de specialişti în domeniu, în conformitate cu reglementările tehnice, aprobate conform legii.

Înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru producţie marfă pe o suprafaţă de peste 0,5 ha se efectuează în bază de proiect, elaborat de persoane juridice sau persoane fizice (birouri de proiectare) licenţiate, care sînt responsabile de calitatea proiectelor elaborate.

Replantarea plantaţiilor viticole pentru struguri producţie marfă se permite după pregătirea corespunzătoare a terenului agricol, după un termen minim de exploatare a plantaţiilor viticole pentru struguri producţie-marfă de 25 de ani de la intrarea lor pe rod, în conformitate cu reglementările în domeniu. Termenul de replantare a plantaţiilor portaltoi şi altoi, a şcolilor de viţe, în funcţie de categoria lor biologică, este stabilit în reglementările tehnice privind producerea, evaluarea conformităţii, controlul şi comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol (și variază între 9 și 15 ani, de la intrarea în productivitate). În prezent, la modul practic, înființarea plantaților viticole noi, decurge în felul următor:

1. orice deținător de teren agricol, care dorește să înființeze un sector viticol nou, pe o suprafață de pînă la 0,5 ha: - iși face o schiță de proiect și își calculează, care ar fi suma investiției; - dacă are finanțe, merge la pepiniera viticolă și procură materialul saditor solicitat; - plantează vițele, conform schiței de proiect; - instalează sistemul de suport și exploataează via conform experieței de familie și ca urmare a unor dscuții private cu alți deținători de vii și agronomi, apropiați familiei;

2. orice deținător de teren agricol, care dorește să înființeze un sector viticol nou, pe o suprafață mai mare de 0,5 ha și, numai care dorește să fie subvenționat, să solicite un credit sau să vîndă via: - incheie un contract de acordare a serviciilor de proiectare cu o firmă de proiectare (suma contractului variază în fincție de mărimea terenului, de exemplu: pentru 5,0 ha = cca 5000 lei; 10 ha = caa 8000 Lei; 50 ha = cca 20000 Lei; 100 ha = cca 35000Lei), prezentînd documentele oficiale pentru terenul agricol, coordonind cu proiectantul, dacă acest teren este util pentru cultivarea viței de vie, coordonind cu proiectantul sortimentul etc;

24

- firma de proiectare, pe parcursul a 20 – 50 zile execută proiectul tehnic (PT) in două volume (cca 150 pagini, 2-3 hărți topografice, 4 – 10 desene), in care se stipulează soiul portaltoiului, calculul necesarului de materiale și mijloace financiare, tehnologia completă de înființare și exploatare a plantației viticole, eficiența investiției etc; - rămîne, ca deținătorul terenului, să execute toate lucrările indicate și descrise în PT dat; Analizind actele normative si tehnologice, care sunt utilizate de firmele de proiectare, in lucrul de intocmire a PT pentru înființarea viilor noi, pot fi reținute următoarele concluzii: - lipsesc reglementările, privind proietarea plantațiilor viticole noi și din acest motiv se utilizează Ordinul MAIA 42/1995, care conține unele poziții invechite și, care nu este publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova; - Îndrumările oficiale pentru viticultori și pepinieriștii viticoli sunt invechite (din anii 1983, 1989 etc), scrise în limba rusă sau moldovenească, cu grafie chirilică; - instrucțiunile, privind analiza solurilor, lucrărilor de ameliorare, calculului sumei investițiilor capitale etc sunt învechite (din anii 1979 - 1991), de tip sovietic și sunt publicate în limba rusă.

Reeșind din concluziile expuse, unele firme care activează in domeniul proiectării planațiilor viticole, execută PT la un nivel foarte slab, care poartă un caracter formal și sunt destinate numai pentru ca viticultorii să poată beneficia de subvenționarea viilor noi. Această situație contravine și principiilor de reglementare în domeniul de întreprinzător, deoarece, pe de o parte statul obligă elaborarea PT pentru înființarea plantațiilor viticole noi, pe de altă parte nu reglementează clar și exhaustiv, care sînt criteriile de proiectare și conținutul PT, lăsînd firmelor de proiectare dreptul la abuz și creînd incertitudine în activitățile companiilor vitivinicole. Genul de activitate „proiectarea plantațiilor perene” a fost exclus din lista activităților licențiate - și deci, urmează de a exclude referința la licențiere și din legea 57/2006.

Bunele practici Sortimentul. Legislația Uniunii Europene prevede, ca înființarea plantațiilor

viticole noi, cu suprafața mai mare de 0,1 ha la o persoană fizică sau juridică, să se permită numai cu soiuri admise în cultură și, care aparțin de specia Vitis vinifera. Sunt admiși în cultură, hibrizii interspecifici, care provin în urma încrucișării dintre soiuri, care provin din specia Vitis vinifera și una din speciile genului Vitis. Nu sunt admiși în cultură, hibrizii interspecifici, care au printre părinți, soiurile Noah, Othello, Isabella, Jacquez, Clinton și Herbemont. În România, nu se admite plantarea hibrizilor interspecifici, care sunt obtinuți prin încrucișări complexe, între soiuri de Vitis vinifera și soiuri aparținînd altor specii ale genului Vitis, pe suprafețe mai mari decit 0,1 ha la o familie și, care poate fi facută numai în intravilanul localităților situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental și pentru asigurarea consumului familial. Concomitent, lista acestor hibrizi interspecifici se aprobă prin ordinul organului public central de specialitate. Amplasarea soiurilor în arealul viticol. În majoritatea țărilor UE, plantațiile viticole noi sunt înființate cu respectarea unor condiții, privind amplasarea soiurilor, în funcție de locație și destinația acestora. Astfel, pentru viile, destinate producerii vinurilor cu IGP și DOP, la plantare se vor respecta condițiile, privind amplasarea,

25

exclusiv, in arealul delimitat pentru IGP/DOP respectivă, cu soiurile autorizate și indicate în caietul de sarcini, respectînd randamentul plantației, forma de conducere a butucilor și alte cerințe agro-tehnologice, stipulate de caietele de sarcini. Iar pentru plantațiile viticole destinate producerii vinurilor de masă, în principiu, legislația europeană nu impune cerințe suplimentare, privind obligativitatea amlasării soiurilor. Este obligatorie, doar, depunerea declarației către autoritatea agricolă regională, privind plantarea viei.

În unele state, de exemplu în România și Spania, sunt desemnate soiurile admise pentru regiunea vitivinicolă dată, în care se plantează și, care trebuie respectate. Dreptul de plantare. In țările UE înființarea plantațiilor viticole noi este interzisă pină la 1 ianuarie 2015, cu excepția cazurilor cînd compania care intenționează să planteze dispune de un drept de plantare. Procedura de calcul și gestiune a drepturilor de plantare este strict reglementată de Regulamentul 1234/2007, cu completările realizate în domeniul vitivinicol de Regulamentul 479/2008, care în Titlul V reglementează potențialul de producere. Drepturile de plantare au scopul de a corabora cererea cu oferta pe piața vitivinicolă în scopul evitării supraproducerii în sectorul vitivinicol

Cu privire la proiectare. In majoritatea țărilor UE, arealele viticole sunt delimitate în regiuni destinate producerii vinurilor cu IGP/DOP, fiind stipulate sortimentul si tehnologiile viticole. Proiectarea plantațiilor viticole noi nu este obligatorie, și respectiv, proiectarea plantațiilor viticile nu este o activitate licențiată.

În România, pentru obţinerea autorizaţiei de plantare pe suprafeţe mai mari de 3 ha este necesară prezentarea unui proiect de înfiinţare a unei plantaţii viticole, care să aibă avizul Staţiunii de Cercetări Vitivinicole din zonă. Proiectele pot fi întocmite de unităţi de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă sau de agenţi economici, persoane fizice sau juridice, autorizaţi de către direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti cu avizul unităţii de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă din zonă. Cu privire la întreținerea viilor. Deținătorii de plantații viticole au obligația să execute lucrările de întreținere a viilor, în mod deosebit, tratamentele de combatere a bolilor și dăunătorilor, în condiții agrotehnice corespunzătoare și în perioade optime. Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine protejată sunt supuse unui regim de autorizare suplimentar, în vederea respectării condițiilor de cultură, stabilite prin normele tehnice de producere și comercializare.

Cultivatorii de viţă de vie au obligaţia de a asigura conservarea mediului, amenajărilor pedologice şi hidroameliorative existente pe suprafeţele pe care le deţin. În acest scop ei asigură întreţinerea taluzurilor pe terenurile terasate, curăţarea şi repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanţi, menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de irigaţii, precum şi conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare şi a zonelor de întoarcere.

Cu privire la defrisarea viilor. In țările UE, defrișarea plantațiilor de viță de vie, cu suprafața mai mare de 0,1 ha, de persoană fizică sau juridică, se face in baza declaraţiei, persoanei interesate, de defrişare a plantaţiilor de viţă de vie şi a cererii pentru eliminarea parcelei/parcelelor din

26

Registrul viticol, pe baza autorizației de defrișare a plantațiilor viticole, eliberate de direcțiile pentru agricultura regionale. Persoanele, care primesc autorizație de defrișare, beneficiază de un drept individual de replantare, în suprafață echivalentă cu cea propusă pentru defrișare.

În România, persoanele fizice sau juridice, care efectuează defrişarea plantaţiilor în alte condiţii decît cele anunțate şi cele, care abandonează suprafeţele plantate cu viţă de vie nu beneficiază de dreptul individual de plantare/replantare. Iar persoanele fizice sau juridice, care deţin suprafeţe de viţă de vie cu hibrizi producători direcți, interzişi la plantare, beneficiază la defrişare de drepturi de replantare pe o suprafaţă echivalentă, in acelaşi areal viticol, fără a beneficia de formele de sprijin din fonduri comunitare.

Propuneri pentru Republica Moldova În condițiile actuale ale Republicii Moldova, cînd se resimte un deficit de struguri

de soiuri pentru vin, cînd microzonarea viței de vie este anunțată, mai mult, în baza unei delimitări administrative și convenționale, cind majoritatea deținătorilor de teren agricol, care au posibilități financiare de a planta vii noi au cunoștințe foarte vage în domeniul viticulturii, precum și cind Republica Moldova este la faza inițială de trecere la producerea produselor vinicole cu DOP/IGP, pot fi făcute următoarele propuneri:

1. operarea de amendamente la art. 10 al Legii 57/2006, in care să se regăsească următoarele teze:

- pentru înfiinţarea viilor de producţie marfă, mai mari de 0,15 ha, se vor utiliza numai clonele de soiuri omologate de specia Vitis vinifera, precum și clonele de soiuri interspecifice (obținute ca urmare a încrucișării între specia Vitis Vinifera și speciile genului Vitis) cu bobul alb; clonele de soiuri interspecifice cu bobul roșu, vor fi admise numai cele, care vor corespunde cerințelor dupa conținutul de diglicozide; Înființarea plantațiilor viticole noi cu soiuri de hibrizi interspecifici, de regulă, va fi indicată pentru producția vinicolă ecologică și pentru cultivarea eficientă a viței de vie în partea de nord a Republicii Moldova.

- va fi interzisă inființarea plantațiilor viticole noi cu soiurile din specia Vitis Labrusca, insă va fi permisă continuarea exploatării plantațiilor existente, numai în scopuri de consum local, consumului pentru industria alimentară și în scopul satisfacerii cerințelor piețelor externe, în producție vinicolă de aceste soiuri;

- soiurile în arealul vitivinicol cu IGP/DOP, vor fi amplasate in conformitate cu microzonarea autorizată;

- înființarea plantațiilor viticole noi, care nu sunt destinate pentru producerea produselor vinicole cu IGP/DOP, se face la decizia deținătorului de teren agricol și nu poate fi ingrădită prin careva coordonări administrative, insă se va recomanda plantarea pe pante;

- înființarea plantațiilor viticole noi, care sunt destinate pentru producerea produselor vinicole cu IGP/DOP, se face la decizia deținătorului de teren agricol și, care poate fi implementată numai în baza unui aviz pozitiv, eliberat de asociația de producători de produse cu IGP/DOP respectivă, conform caietului de sarcini;

- proiectarea plantațiilor noi de producție marfă trebuie să rămînă o activitate opțională și se va face numai la solicitarea persoanelor interesate;

27

- proiectarea plantațiilor viticole noi se va executa în baza unui Regulament, privind proiectarea plantaţiilor viticole noi în Republica Moldova, aprobat de organul public central de specialitate;

2. de elaborat Regulamentul, privind proiectarea plantaţiilor viticole noi în Republica Moldova 3. de elaborat și de publicat Îndrumările agrotehnice pentru viticultorii din Republica Moldova, care urmează a fi popularizate în mediul producătorilor de struguri;

4.1.5. Cu privire la monitorizarea contabilă a plantaţiilor viticole

Situația curentă în Republica Moldova Procedurile și actele obligatorii stabilite prin lege, în cazul contabilizării

plantațiilor viticole, constituie un impediment administrativ costisitor (atît financiar, cît și ca timp consumat) pentru agenții economici, în special, care contravine proporționalității costurilor angajate de sectorul privat versus interesul public în această prinvință. Or, interesul public decurge din necesitatea luării la evidență a plantațiilor viticole, in scopuri statistice și analitice și pentru a lua la evidență contabilă noile active ale întreprinderii respective.

Principalele norme, care vizează monitorizarea contabilă a plantațiilor viticole sunt incluse in art. 12 a Legii 57/2006 și, cuprinde următoarele teze:

1. termenul minim de exploatare a plantaţiilor viticole pentru struguri producţie marfă este de 25 de ani, de la intrarea lor pe rod;

2. termenul de exploatare a plantaţiilor portaltoi şi altoi, în funcţie de categoria lor biologică, este de 9 -15, de la intrarea lor în productivitate;

3. luarea la evidenţă a plantaţiilor tinere, trecerea dintr-o categorie de vîrstă în alta, trecerea la pierderi şi defrişarea plantaţiilor viticole cu o suprafaţă mai mare de 0,15 ha se efectuează de către deţinători în următoarele condiţii și termini, și de către următoarele comisii: - luarea la evidenţă a plantaţiilor tinere în primul an de vegetaţie, ca mijloace circulante (producţie nefinisată), se face în baza actului de plantare, de către o comisie, cu perfectarea unui act de recepţionare şi înregistrare la venituri; - trecerea plantaţiilor dintr-o categorie de vîrstă în alta se efectuează anual, după finalizarea perioadei de vegetaţie, pînă la 1 ianuarie al anului următor perioadei de vegetaţie, de către o comisie, cu perfectarea unor acte de trecere a plantaţiilor tinere în plantaţii ce intră pe rod şi ulterior - în plantaţii de rod; - în cazul afectării plantaţiilor tinere şi a celor ce intră pe rod de calamităţi naturale, starea plantaţiilor se examinează de către o comisie, cu perfectarea unor acte de trecere a plantaţiilor viticole în grupa de reconstrucţie sau de restabilire; - casarea plantaţiilor viticole se efectuează după expirarea termenului de exploatare a acestora. Se admit spre casare înainte de termen plantaţiile cu un grad înalt de goluri (peste 50%), care sunt afectate de boli criptogamice (peste 50%), de calamităţi naturale (îngheţuri, grindină, alunecări de teren, înmlăştinire etc.), a căror exploatare ulterioară a devenit iraţională din punct de vedere economic, cu uzură deplină, cu soiuri amplasate pe locuri ce nu corespund cerinţelor agrotehnice şi economice, perimate moral, în cazul expirării termenului destinaţiei speciale stabilit pentru plantaţiile

28

experimentale amplasate pe terenurile repartizate, în modul stabilit, pentru construcţie sau pentru alte necesităţi; Din componenţa comisiilor specificate, care trebuie să fie prezenți și să semneze actele nominalizate mai sus, trebuie să facă parte reprezentanţi ai direcţiilor raionale agricultură şi alimentaţie şi ai primăriilor, specialişti din domeniu şi deţinătorul plantaţiei. În cazul punerii pe rod a plantaţiilor, în componenţa comisiei se include şi cîte un reprezentant al instituţiei de proiectare, al organelor de stat de supraveghere sanitară, de folosire şi protecţie a resurselor de apă, al băncilor finanţatoare şi al altor organe, după caz;

4. aprobarea casării plantaţiilor viticole se efectuează anual, pînă la data de 1 noiembrie; Determinarea inutilizabilităţii plantaţiilor viticole se efectuează de către o comisie desemnată de administraţia publică locală de nivelul întîi, cu perfectarea unui act de casare, care se aprobă prin decizia consiliului local de nivelul întîi. Casarea plantaţiilor viticole în unităţile administrativ-teritoriale se aprobă prin decizia consiliului unităţii respective, cu informarea ulterioară a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare; 5. defrişarea plantaţiilor viticole se efectuează după aprobarea casării acestora de către consiliul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul doi în termen de pînă la 1 aprilie al anului imediat următor adoptării deciziei. În cazul nedefrişării, în termenul stabilit, a plantaţiilor viticole casate, acestea se înregistrează din nou la balanţă ca fonduri fixe;

6. după defrişarea plantaţiilor, o comisie perfectează actul de defrişare a acestora; 7. modelele de acte ce ţin de luarea la evidenţă a plantaţiilor tinere, trecerea dintr-o categorie de vîrstă în alta, trecerea la pierderi şi defrişarea plantaţiilor viticole se aprobă de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. 8. Deţinătorii de plantaţii viticole sînt obligaţi să întreţină la nivelul tehnologic respectiv patrimoniul viticol, să prezinte la timp actele necesare casării plantaţiilor viticole şi să efectueze în termen defrişarea lor.

În HG 236/2008 este stipulat, ca casarea şi defrişarea plantaţiilor viticole se efectuează în baza unui regulament aprobat de Guvern. În prezent acesta lipsește și în aceste scopuri se utilizează, regulamentul aprobat prin HG 705/1995, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, şi prin urmare nu poate fi aplicat.

O altă abatere severă este că actualmente, în scopul monitorizării contabile a plantațiilor viticole, în sectorul viticol, se utilizează formulare –tip, aprobate prin HG 705/1995, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Așa dar, concluziile, privind monitorizarea contabilă a plantațiilor viticole sunt următoarele: - această activitate include prea multe formalități administrative inutile (la plantare, trecere de la o virstă la alta în perioada tinereţei, diminuarea vîrstei în cazul calamităţilor naturale, intrarea în rod, intrarea în perioada de fructificare, casarea şi defrişarea), iar comisiile, care trebuie sa fie organizate și, care trebie să semneze actele, impun costuri exagerate; - lipsesc regulile, privind modul de înregistrare la venituri, punere pe rod şi defrişare a plantaţiilor viticole, în scopuri fiscale, care ar putea fi precizate de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat (IFPS) printr-o Instrucțiune; - formalitățile administrative existente ar trebuie excluse prin eficientizarea modului de raportare privind plantațiile viticole, prin elaborarea Registrului plantațiilor viticole și transmiterea unor declarații de plantare pe proprie răspundere.

29

Bunele practici În tările UE nu este solicitată obligatoriu niciuna din obligațiile stabilite de legea

moldovenească. Aceasta deoarece sistemul de evidență viticinicolă este eficientizat astfel încît să impună minimum de proceduri administrative agenților economici. Elementul esențial al sistemelor europeme este Registrul viticol și documentele de evidență vitivinicole : declarațiile vitivinicole și registrele vitivinicole.

În Spania, la înființarea plantațiilor viticole petnru producerea strugurilor, se solicită, ca în termenul stabilit să fie adresată direcției agricole teritoriale o declarație de plantare, care va conține amplasarea, soiurile și numărul de plante la hectar. În baza acestei declarații, direcțiile agricole, sau inspectoratul abilitat va inspecta, aleatoriu, plantația nouă pentru a confirma veridicitatea informatiilor prezentate. În decursul exploatării, nu se solicită nici un act de trecere într-o vîrstă în alta și nu se stabilește un termen minim de exploatare. La defrișarea viței de vie deținătorul trebuie să anunțe în termenii stabiliti printr-o declarație, privind defrișarea, suprafața și data defrișării. Însă, în decursul exploatării plantațiilor, deținătorii trebuie să prezinte anual o declarație de recoltă, pentru asigurarea trasabilității produselor viticole. Toate organele de control și organul, care ține Registrul plantațiilor viticole, efectuează controlul în baza unui plan de control (prin confruntarea datelor din Registrul plantațiilor viticole cu cele din natură, prin GPS etc), asupra corectitudinii completării formularelor și verificării conformității cu situația din teren. Nici într-o țară UE, nu este indcată perioada obligatorie de exploatare a plantațiilor viticole, cu excepția pentru viile, care sunt subvenționate de către stat, la plantare, care trebuie de exploatat cel puțin 10 ani de la plantare.

Propuneri pentru Republica Moldova Constatăm, că elaborarea normelor, privind regulile de înființare a plantațiilor

viticole, exploatare și casare trebuie adaptate concepției moderne de administrare a ramurii, în contextul economiei de piață, a proprietății private și necesitatea de a limita ingerința organelor statale în afacerile private. Normele legale trebuie să reglementeze clar și exhaustiv cerințele, normativele, procedurile etc. Normele actuale contravin practicilor europene și celor mai bune practici ale statelor vitivinicole. În special, este imperativă excluderea barierelor administrative inutile și costisitoare, la această etapă, care sunt suportate de gospodăriile țărănești și agenții economici.

Astfel, luînd în considerare situația curentă, practicile europene, concluziile experților și obiectivele de reformare ale sectorului vitivinicol, în domeniul monitorizării contabile a plantațiilor viticole, facem următoarele propuneri :

1. emiterea în redacție nouă a art.12 al Legii 57/2006, în care să se prevadă următoarele teze: - în scopuri fiscale, perioada medie de exploatare a pantatiilor viticole va fi de 15 ani de la plantare, iar a plantațiilor-mamă – 9 -15 ani de la intrare în productivitate, în funcție de tipul planatației viticole și categoria biologică; - la plantarea, reconstrucția/reconversia și defrișarea plantației viticole, deținătorul trebuie să adreseze, pe proprie răspundere, o declarație de plantare/defișare direcțiilor agricole raoinale, fără a forma careva comisii, etc.

30

- organele abilitate publice și de control, sunt obligate, în termeni rezonabili, fără a sustrage din activitate viticultorul, să verifice veridicitatea informațiilor declarate (prin ieșire în teren, GPS, metode indirecte etc); 2. elaborarea unei Instrucțiuni a IFPS, privind aspectele ce țin de evidența contabilă a plantațiilor viticole.

4.2. În domeniul peinieritului viticol

4.2.1. Cu privire la clasificarea materialului saditor viticol. Situația curentă Conform actelor normative în vigoare (art. 8 al Legii 57/2006, Legea 659/1999,

HG 418/2009, SM 206/2011, SM 207/2010 etc), în prezent în Republica Moldova, după valoarea biologică, materialul de înmulţire şi săditor viticol se clasifică în următoarele categorii biologice: Materialul Amelioratorului (plantele iniţiale), Prebază, Bază, Certificat, Standard şi Obişnuit. Producerea materialului de înmulţire şi săditor viticol de categoria biologică Obişnuit, se admite în perioada de tranziţie la producerea materialului devirozat la unele soiuri, a căror listă se aprobă anual de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.,

Clasificarea actuală, utiliztă în Republica Moldova, a fost aprobată în anul 2000, prin standardele SM 206:2000 și SM 207:2000, ca urmare a trecerii pepinieritului viticol la producerea materialuli săditor viticol liber de boli virotice, prin intermediul Primului proiect agricol de creditare preferențială a pepinierelor viticole autohtone. La acel moment, clasificarea a inclus și categoriile biologice Standard și Obișnuit din cauza, că nu erau posibilităţi tehnice și financiare de a produce material săditor fără aceste ultime, două categorii biologice. Din lipsă de mijloace financiare şi lipsă de ambiţie profesională a organului public de specialitate, fostul INVV nu a putut organiza conservatorul de clone şi producerea materialului Prebaza şi Bază. Materialul săditor de aceste două categorii, practic, este imposibil de importat: nu se vinde, iar dacă şi se vinde, atunci, în cantități foarte mici, clone mai puțin valoroase și este foarte scump.

In Republica Moldova, materialul săditor viticol de categoria biologică Obișnuit, de soiuri europene pentru vin nu se mai produce din anul 2005, iar în prezent, vițe de aeastă categorie bilogică se produc numai de soiuri pentru masă, iar pentru vin – numai de soiuri interspecifice. Materialul săditor de această categorie biologică se deosebește prin lipsă de omogenitate și stabilitate în dezvoltarea și fructificarea plantelor. Aceste vițe nu sunt libere de boli virotice și cancer bacterian și nu sunt evedențiate ca clone, adică nu provin de la o singură plantă inițială, dar de la mai multe și din această cauză sunt neomogene.

Vițele de categoria biologică Standard, sunt libere de boli virotice și cancer bacterian și sunt evedențiate ca clone. Însă, o parte dintre specialiști susține, că materialul săditor de această categorie biologică ar ceda în omogenitatea dezvoltării și fructificării plantelor, precum și că nu se garantează puritatea lor fitosanitară.

Bunele practici

31

În majoritatea țărilor UE, clasificarea materialului săditor viticol include următoarele categorii biologice: Materialul Amelioratorului, Prebaza, Baza și Certificat. În unele țari ale UE (Spania, Bulgaria), clasificarea materialului săditor viticol conține următoarele categorii biologice: Materialul Amelioratorului, Prebaza, Baza, Certificat și Standard. În România, la momentul actual, clasificarea materialului săditor viticol conține următoarele categorii biologice: Materialul Amelioratorului, Prebaza, Baza, Certificat și Standard. Producerea şi comercializarea materialului de inmulţire viticol din categoria biologică Standard sunt permise pană la campania viticolă 2014/2015.

Propuneri pentru Republica Moldova. Analizînd bunele practici, comportamentul plantațiilor viticole, înființate în

Republica Moldova, cu material săditor de categoriile biologice Bază, Certificat și Standard facem următoarele propuneri: - trebuie de redactat art. 8 al Legii 57/2006 (precum și alte acte normative), astfel încît, clasificarea actuală să nu conţină categoria Obişnuit, iar cea Standard să fie admisă pînă în anul 2018; - incepind cu anul 2013, prin subvenționare, în mărime de 50 -70%, de la suma investițiilor capitale necesare, trebuie de cointeresat pepinierele viticole din Republica Moldova, pentru a înființa plantații altoi și portaltoi cu clone europene, cu material săditor de import de categoria biologică Bază, care, ulterior, vor putea produce vițe de categoria biologică Certificat.

4.2.2. Cu privire la elaborarea, menținerea și multiplicarea clonelor de vița de vie de soiuri autohtone,

inclusiv europene

Starea curentă Anterior, în cadrul fostului INVV erau laboratoarele și echipamentele necesare

pentru elaborarea soiurilor și clonelor de viță de vie, acesta fiind cel mai dotat și performant centru din fosta Uniune Sovietică în acest domeniu. Desigur, că accentul era un altul – elaborarea sloiurilor interspecifice, rezistente la boli și temperatiri negative din timpul iernei.

In prezent, din cauza lipsei de mijloace financiare, la fostul INVV lipsește echipamentul necesar, insă datorită insistenței unor colaboratori, se mai lucrează în domeniul acesta , precum și la crearea clonelor de soiuri europene, de soiuri interspecifice, inclusiv și de soiuri autohtone. Insă rezultatele sunt neînsemnate, cu toate că există, conform afirmaţiilor colaboratorilor INVV, un oarecare număr de Plante inițiale al clonelor elaborate și care se păstrează în condiții precare. Este cunoscut, că anterior, fostul INVV, pentru a se ocupa de elaborarea soiurilor, menținerea și multiplicarea lor, și în scopul asigurării gospodăriilor agricole cu material săditor calitativ, instituția dată avea în exploatare Laboratorul termoterapie, Laboratorul „in vitro”, Laboratorul pentru testare a maladiilor , Sera pentru multiplicare și conservare, Frigider pentru păstrarea materialului de înmulțire și săditor, teren agricol pentru sectoarele de încercare și verificare, Laborator pentru microvinificație,

32

Laborator pentru testarea vinurilor etc. In prezent, echipamentele din laboratoarele termoterapie și in vitro nu mai funcționează, iar restul sunt în lucru.

Deci, nu ar fi o problemă de restabilit funcționalitatea acestor laboratoare, la care de mai adăugat Conservatorul de clone, Sera pentru multiplicare etc.

In concluzie, putem spune , că in prezent în Republica Moldova nu este nici o instituţie, care s-ar ocupa cu elaborarea, menținerea şi multiplicarea clonelor de viţă de vie de soiuri autohtone, inclusiv europene. Această instituție ar putea fi fostul INVV, care ar putea se reabiliteze activitatea tuturor laboratoarelor, în cazul unei finanțări adecvate.

Este foarte important să constatăm, că ar fi foarte util și eficient, dacă Republica Moldova, s-ar ocupa cu elaborarea, menținerea și multiplicarea clonelor de soiuri:

a. autohtone (Fetească neagră, Fetească regală, Fetească albă, Rară neagră etc), care ar reprezenta specificul vinurilor moldovenești pe piețele țintă;

b. de hibrizi interspecifici (Bianca, Riton, Alb de Onițcani etc), care ar fi foarte eficiente la producerea vinului materie primă pentru divinuri și vinuri de masă, și care ar putea fi utilizate, foarte eficient, la producerea produselor vitivinicole ecologice;

c. europene – însă în acest domeniu, lucrul nu trebuie de început de la „0”, dar de continuat cu clonele performante, care sunt, deja, elaborate în țările vitivinicole, rămînîd problema depistării și procurării acestora. Pînă în prezent, pepinierele viticole din Republica Moldova au înființat plantațiile-

mamă de altoi și portaltoi, cu material săditor de import de categoaria biologică Cerificat (costul unei vițe - 1,2 – 1,4 Euro), care le-a asigurat producerea de vițe de categoria Standard. Dar dacă, mergem pe calea interzicerii, către anul 2018, a producerii materialului săditor de categoria biologică Standard, atunci trebuie de văzut, cum se va rezolva problema înființării plantațiilor-mamă de categoria biologică Bază.

În prezent, în Republica Moldova, toate plantațiile-mamă de altoi și portaltoi sunt înființate cu material săditor de import, de categoria biologică Certificat (cca 90 % din suprafețe) și Bază (cca 10% din suprafețe). La acest capitol sunt două probleme: 1- materialul săditor de import , nu în toate cazurile este reprezentat prin clonele cele mai performante; 2- termenul de exploatare al acestor plantații-mamă va expira în următorii 1-3 ani.

În final tragem următoarele concluzii: - în următorii 1-3 ani în Republica Moldova, majoritatea plantațiilor-mamă al pepinierelor viticole autohtone vor fi declastae, în baza finalizării termenului lor de exploatare; - în anii 2018 – 2020, Republica Moldova ar trebui să interzică ptoducerea materialului săditor viticol de categoria biologică Standard, ca urmare a armonizării legislației cu cea a UE; - în Republica Moldova nu există nici o instituție, care ar produce material săditor viticol de categoria biologică Bază, util pepinierelor viticole autohtone, pentru înființarea plantațiile-mamă; - rămine ca pepinierele viticole din Republica Moldova, pentru clonele europene, să importe vițele de categoria Bază (costul unei vițe -3 - 4 Euro), pentru a-și înființa plantațiile-mamă, în scopul producerii vițelor de categoria Certificat; la această temă este o problemă – e foarte scump.

Bunele practici

33

In toate țările UE, în care sectorul vitivinicol este avansat, sunt cîte 1-3 instituții, specializate în domeniul elaborării, menținerii și multiplicării clonelor de vița de vie.

Astfel de instituții sunt în: Franța - ENTAV, Montpellier; Spania - MURCIA, La Alberca; Germania - Forschungsanstalt Geisenheim, Geisenheim; Romînia = SCVȘA, Ștefănești–Argeș etc. Toate aceste instituții au în componența lor Laboratorul termoterapie, Laboratorul „in vitro”, Laboratorul pentru testare a maladiilor, Conservatorul de clone, Sera pentru multiplicare, Frigider pentru păstrarea materialului de înmulțire și săditor, sector pentru tratarea termică a materialului de înmulțire și sîditor viticol, 30 -50 ha teren agricol pentru sectoarele de încercare și verificare, Laborator pentru microvinificație, Laborator pentru testarea vinurilor etc. Finanțarea activității a acestor instituții, în proporție de 50 – 100 % din necesități, este finanțare bugetară. La ENTAV, Franța – cca 30% din necesități financiare este asigurată de taxa parafiscală, care egalează cu cca 0,04 Euro/pentru vița comercializată de pepinieriștii, care au procurat materialul săditor Bază de la instituția dată, pentru a-și infința plantațiile-mamă, precum și de la acordarea altor servicii.

Propuneri pentru Republica Moldova Resind din situația creată în pepinieritul viticol al Republicii Moldova și în scopul

trecerii la producerea materialului săditor de categoria biologică Certificat, din anul 2018, pentru Republica Moldova pot fi propuse mai multe variante, care ar putea fi implementate separat, dar și parțial și concomitent (pentru a rezolva toate problemele din domeniu pe termen scurt și lung):

1. Subvenționarea pepinierelor viticole autohtone, începînd cu anul 2013, cu cca 50 - 70% din costul materialului săditor de import de categoria biologică Bază, necesar pentru înființarea plantațiilor-mamă de altoi și portaltoi. Prin această modalitate, s-ar putea rezolva problema asigurării cu material săditor de unele clone europene, și posibil, de unele clone ale soiurilor autohtone – la importarea acestora din România. Unele estimări: - cheltuielile estimative, ar trebui de calculat reeșind din faptul, că o viță de categoria Bază, de import ar costa cca: 1,8 – 2,5 Euro – pentru clonele de portaltoi; 3,0 – 4,0 Euro – pentru clonele de soiuri europene. Astfel, suma estimativă a proiectului pentru 1000 ha portaltoi si 100 ha altoi, ar fi de cca 5,0 mil Euro; - partea pozitivă: chestiunea înființării plantațiilor altoi și portaltoi la pepinierele din Republica Moldova, se rezolvă rapid (pe parcursul a 1-2 ani) și, care peste 4 - 5 ani, ar putea să producă material săditor de categoria biologică Certificat; - partea negativă: ivestiția ar fi foarte mare, deoarece numai materialul saditor ar costa cca 5,0 mil Euro; ar putea fi importate nu cele mai performante clone de soiuri europene;

2. Reabilitarea fostului INVV, care s-ar ocupa cu elaborarea, menținerea și multiplicarea clonelor de viţă de vie de soiuri autohtone, de hibrizi interspecifici, precum și de unele clone europene, în scopul asigurării pepinierelor autohtone cu material săditor de categoria biologică Bază, necesar pentru înființarea plantațiilor de altoi și portaltoi; Unele estimări:

34

- cheltuielile estimative, ar trebui de determinat în baza elaborării unui studiu de fezabilitate, avînd în vedere, că locația fostului INVV este, dar trebuie de procurat numai echipamentul necesar. Astfel, suma estimativă a proiectului, ar fi de pină la 4,0 mil Euro; - partea pozitivă: s-ar elabora și multiplica clone ale soiurilor autohtone și de hibrizi interspecifici utili; s-ar multiplica numai clonele de soiuri europene foarte performante; ar necesita mai puține mijloace financiare ca varianta 1; s-ar crea locuri noi de muncă etc; - partea negativă: partea organizatorică și de implementare tehnică a proiectului ar dura 1-2 ani, iar mai apoi, procesul de elaborare și multiplicare al clonelor ar mai dura incă 3 -5 ani;

3. Colaborarea fostului INVV cu instituții experimentate din afara Republicii Moldova, în domeniul elaborării, menținerii și multiplicării clonelor de viţă de vie de soiuri autohtone, de hibrizi interspecifici, precum și de unele clone europene. În această colaborare, fostul INVV ar putea participa la evidențierea clonelor utile, iar partenerii străini – eliberarea de boli virotice și cancer bacterian, precum și multiplicarea în cantitățile necesare, cu vînzarea ulterioară a vițelor de categoria biologică Bază, către pepinierele viticole din Republica Moldova, pentru a înființa plantațiile-mamă. Estimările preventive ne arată, ca în această variantă, cheltuielile proiectului vor fi ceva mai mici și se vor plasa intre varianta 1 și 2, precum și termenii de realizare - ar fi mai scurți.

4.2.3. Cu privire la asigurarea pepinieritului viticol din RM, cu materiale speciale de producţie

Starea curentă Conform Legii nr. 119/2005, se interzice fabricarea, importul, comercializarea,

utilizarea şi publicitatea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor pînă la înregistrarea lor în Registrul de stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor al Republicii Moldova, care se elaborează, se actualizează şi se publică de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare. Pentru a fi omologate și incluse în registrul nominalizat, toate produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii, sunt supuși cercetării-testării-experimentării de stat, pentru evaluarea eficienţei lor biologice, toxico-igienice, agropedologice, economice, ecologice şi pentru elaborarea regulamentelor de utilizare a acestora. Cercetarea-testarea-experimentarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor se efectuează în întreprinderi, instituţii şi organizaţii autorizate conform Regulamentului de atestare şi omologare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor, destinaţi utilizării în agricultură şi silvicultură , aprobat de Guvern. Organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor de cercetare-testare-experimentare sînt puse în sarcina Centrului de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor.

Agenţii economici autohtoni, instituţiile de stat, inclusiv de cercetări ştiinţifice implicate în activităţi agricole, organizaţii agricole profesionale, utilizatorii profesionişti, persoanele responsabile de prima intrare pe piaţă a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor şi firmele străine interesate în fabricarea şi/sau lansarea acestor produse pe teritoriul Republicii Moldova depun cerere pentru cercetarea-testarea-experimentarea şi omologarea lor, avînd obligaţia de a prezenta gratuit mostre de

35

produse solicitate. Plata pentru cercetare-testare-experimentare şi înregistrare, precum şi pentru reînregistrare, se stabileşte în lege, cu indicarea serviciului, a actului, a mărimii taxei pentru aceste servicii şi acte. Cercetarea-testarea-experimentarea de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor se efectuează în două etape: în condiţii de laborator şi în condiţii de cîmp (parcele experimentale şi de producţie).

Produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii se înregistrează pentru un termen de 7 ani. În cazul în care sînt necesare investigaţii suplimentare pentru constatarea gradului de pericol pentru om, animale şi mediu, se înregistrează provizoriu pentru un termen de 2 ani.

În prezent în Republica Moldova, randamentul în școala de vițe, în mediu pe țară, este foarte mic și constituie cca 28%, pe cind în țările UE randamentul mediu este de cca 65%, și unde sunt pepiniere , care au randamentul de cca 85 - 90%. Analizind această situație s-a constat, că la baza primirii unor randamente mari și stabile în școala de vițe, stă utilizarea, în procesul tehnologic de producere a vițelor altoite, a substanțelor de creștere (în scopul favorizării formării calusului și a rădăcinilor), și a unor fungicide speciale (utilizte contra putregaiul cenușiu la diferite faze a procesului agro- tehnologic).

Printre substanțele de creste, utilizate în pepinieritul viticol, pot fi nominalizate: Germon, Exuberone etc;

Printre fungicidele speciale, utilizate în pepinieritul viticol, pot fi nominalizate: Fumispore, Cryptonol, Chinozol etc.

Deoarece consumul acestor preparate de uz fitosanitar este mic în RM, ca urmare a capacităților mici a pepinierelor viticole autohtone, nici importatorii și nici producătorii nu au interes financiar de a include aceste preparate în Registrul praparatelor de uf fitosanitar al Republicii Moldova. Conform estimărilor, procedura includerii în registru a unui preparat de uz fitosanitar, pentru o singură cultură, este foarte costisitoare, constituind cca 6000 Euro, precum și îndelungată (cel puțin 2 ani agricoli). Neînregistrarea acestor preparate in Registrul preparatelor de uz fitosanitar al Republicii Moldova, nu permite pepinieriștilor să le importe și să le utilizeze în procesul tehnologic și, ca urmare randamentul în școala de vițe este mic, iar aceasta duce la majorarea prețului de comercializare al vițelor.

Bunele practici

In tările UE, fiecare țară are Registrul național al preparatelor de uz fitosanitar. Înregistrarea unui preparat necesită de la cca 500 Euro pînă la 4000 Euro. În caz, că preparatul dat este înregistrat în una din țările UE – acesta se înregistrează, automat, și în restul țărilor UE.

Propuneri pentru Republica Moldova Reesind din necesitatea de producție, precum și din faptul, că preparatele

nominalizate sunt înscrise în Registrele preparatelor de uz fitosanitar din țările UE, se fac următoarele propuneri: 1. Operarea modificărilor necesare la Legea 119/2004, în scopul permiterii includerii a unor preparate în Registrul produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților al Republicii Moldova, în baza înregistrării acestora în țările UE, fără testări locale suplimentare și cheltuieli financiare; 2. Includerea în Registrul produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților al Republicii

36

Moldova, a unor stimulatori de creștere și fungicide speciale (utilizate contra putregaiului cenușiu), destinate pepinieritului viticol, în baza înregistrării acestora în țările UE.

4.3. Impedimente sectoriale și organizaționale în domeniul viticulturii și pepinieritului

4.3.1. Cu privire la colaborarea dintre producătorii de struguri și procesatori

Starea curentă Este demonstart, ca cea mai eficienta afacere, din domeniul agroindustrial, este

aceea, care are ciclul inchis de producție, adică una și aceeași peresoană juridică, asigură producerea materiei prime, prelucrarea, ambalarea și comercializarea produsului final. În o astfel de schemă, se poate asigura monitorizarea întregului proces, precum și asigurarea cu specialiștii corespunzători.

Dacă vorbim de sectorul vitivinicol, atunci, în prezent, putem inregistra citeva scheme de colaborare intre producătorii de materie primă (viticultori) și procesatori (vinificatori):

1. Firme vitivinicole, care includ următoarele sectoare și activități: - producerea strugurilor, ca materie pimă pentru producerea produselor vinicole; - prelucrarea primară a strugurilor, în scopul căpătării vinului materie primă, în vrac; - prelucrarea vinului materie primă și imbutelierea lui; - comercializarea vinului imbuteliat. În acest caz, cheltuielile financiare sunt suportate de firma, care activează în domeniul vinificației, iar viticultorul și vinificatorul colaborează ca specialiști. Colaborarea dintre viticultor și vinificator este impusă să fie una bună, și in final se captă un produs vinicol bun, care poate fi vindut la un preț bun. Și în acest caz, eficiența plantației viticole este cea mai inaltă, deoarece ea este calculată de la comercializarea produsului vinicol. Este foarte important, ca în acest caz, mărimea firmei să fie optimă, după structura organizatorico-tehnică, precum și să fie completată cu specialiști și cu muncitori. În ultimii ani, datorită subvenţionării înfiinţării plantaţiilor viticole noi, cca 50 firme, care au ca activitate de bază vinificaţia, şi-au înfiinţat viile proprii (suprafaţa totală - cca 9 mii ha).

2. Arendarea plantațiilor viticole de către vinificatori - în acest caz, procesatorii de struguri suportă cheltuielile financiare, iar viticultorii cu anajații săi, ar putea fi izolați sau atrasi la executarea lucrărilor din plantațiile viticole date. În acest caz efectul financiar final depinde numai de procesatorul de struguri. În ultimii ani, unele din firmele, care activează în domeniul vinificaţiei şi, care au necesităţi în struguri calitativi, au luat in arendă unele plantaţii viticole, care sunt în suprafeţe mai mari de cca 30-50 ha/sector;

3. Avansarea viticultorilor de catre vinificatori - în ultimii ani, unele din firmele, care activează în domeniul vinificaţiei şi, care au necesităţi în struguri calitativi, încheie contracte de avansare a lucrărilor din vii, cum ar fi asigurarea cu pesticide, motorină etc. În acest caz efctul financiar final depinde mai mult de viticultor.

37

4. Cumpărarea strugurilor de la viticultori – procesatorii de struguri, practică această operație, în fiecare toamnă, cu struguriii recoltați de pe cea mai mare parte a plantațiilor viticole din țară – de pe cca 60 mii ha, dar de pe care se recoltează numai cîte 1-3 tone/ha de struguri. Acestea sunt plantațiile, care nu sunt monitorizate nici într-un mod de către procesatorii de struguri.

Este cunoscut, că procesatorii de struguri recepționează majoritatea strugurilor, care au fost monitorizati de ei, pe parcursul anului agricol, adică din plantațiile proprii, din viile arendate și cele avansate, care în total constituie cca 30 mii ha plantaţii viticole. Numai o mică parte din strugurii prodiși de viticultori, făfă a fi monitorizați de vinificatori, sunt duși la prelucrare la fabricile de vin. Motivul – productivitatea mică a viilor, calitatea proastă a strugurilor etc. Concluzia generală este, că în perioada 2006 – 2010, din cauza crizei, în care s-au pomenit procesatorii de struguri, au degradat considerabil și producătorii de struguri, ca urmare a unei lipse totale de colaborare între vinificatori și viticultori. Acum, în anii 2011 – 2012 se simte o ameliorare ușoară a situației vinificatorilor, și ca urmare se simte și o ameliorare ușoară a colaborării dintre aceștea, modalitățile de colaborare, fiind cele descrise mai sus. Un impediment foarte mare în calea colaborării dintre producătorii de struguri și procesatori este, ca marea majoritate a plantațiilor viticole sunt parcelate, în sensul, că viile nu sunt în sectoare compacte, dar sunt foarte răzlețite (sectoare mici la distanțe mari, un sector față de altul), cu diferit grad de dezvoltare și fructificare a butucilor, cu un grad mare de butuci lipsă și amestec de soi etc – toate acestea, fac aceste vii foarte neatractive pentru procesatorii de struguri, și ca urmare, lipsește motivația unei colaborări cu producătorii de struguri. Pentru confirmare, estimativ, la 01.01.2012, în Republica Moldova, cele cca 90,0 mii ha de vii pentru producţie marfă, cu soiuri tehnice, erau deținute de cca 50000 gospodării țărănești, care exploatau în mediu cite 1,2 ha/gospodărie, și cca 2000 gospodării agricole, care exploatau în mediu cîte 15 ha/gospodărie. Cele 2000 de gospodării agricole includ și cca 50 fabrici de vin, care exploatau în mediu cite cca 180 ha/firmă.

Bunele practici In Italia, majoritatea viticultorilor, cu suprafețele sale de vii de 1,0 -3,0 ha (dar

care nu sunt separate de drumuri interparcelare și, care sunt amplasate compact), sunt organizați în cooperative agroindustriale, care exploateaza sectoare compacte virticole (lucrările manuale – fiecare deținător parcela sa; lucrările mecanizate – toată cooperativa în comun), organizate sub egida vinurilor DO/IG. Strugurii sunt prelucrați la fabrica de vin a cooperativei. Comercializarea vinului poate fi făcută de viticultor sau de cooperativă, în vrac sau îmbuteliată, mai devreme sau mai tîrziu etc. Achitarea strugurilor, în majoritatea cazurilor se execută în rate, care este la prețuri mai bune. Toate deciziile sunt luate de consiliul de administrare, luîndu-se în considerație doleanța fiecărui membru al cooperativei. In Germania, majoritatea viticultorilor, lucrează viile, amplasate în sectoare compacte, amplasate în Landuri, după principiul producerii vinurilor DO/IG, în mod individual. Unele lucrări mecanizate se execută în comun - tratarea viilor cu helicopterul contra bolilor etc. Cu producerea vinurilor se ocupă viticultorii, și care, majoritatea, sunt și procesatori, în cadrul minifabricilor sale. Dacă analizăm datele din tabel, se observă, că în Germania activează cca 48 mii producători de struguri (majoritatea fiind

38

și procesatori) și, care exploatează cca 102 mii ha plantații viticole. Majoritatea producătorilor de struguri (cca 60%) exploatează sectoare viticole de la 3,0 ha pînă la 20,0 ha, iar cei mai mulți deținători de vii (cca 33 mii gospodării), exploatează în mediu cîte 0,3 ha.

Numărul de exploatatori ai viilor și suprafața ocupată. Germania, anul 2011 Nr. Suprafața

fermei, ha Numărul de gospodării

Suprafața medie ,

ha/fermă

Suprafața totală,ha

Suprafața totală în %

1 pînă la 1 33011 0,3 9017 8,8 2 1 - 3 6394 1,7 11172 10,9 3 3 – 5 2620 3,9 10285 10,0 4 5 – 10 3310 7,2 23687 23,1 5 10 -20 2057 13,7 28092 27,4 6 20 – 30 407 24,0 9754 9,5 7 peste 30 210 49,7 10429 10,2 TOTAL 48 009 X 102 436 100,0

În Franța, plantațiile viticole sunt amplasate compact, cite 3-10 ha/deținător, după principiul producerii vinurilor DOP/IGP. Exploaraea viilor și producerea vinurilor se face cît în mod individual, la minifabricile proprii, atît și în cadrul cooperativelor agroindustriale vitivinicole.

În Australia, 95% din vii sunt deținute de marile vinării, în timp ce micii producători de struguri sunt numeroși, dar care nu au impact sectorial. În majoritatea țărilor UE, pe parcursul anilor, odată cu trecerea la producerea producției vinicole cu DO/IG, plantațiile viticole, au fost transformate în sectoare viticole compacte, înființate în baza unor proicte tehnice comune, pentru care ca granițe exterioare a acestor plantații compacte serveau obstacolele naturale - infrastructura de drumuri capitale, localitățile, pădurile și fîșiile de protecție, bazinele acvatice etc. Problema parcelării viilor, pe parcursul anilor, s-a soluționat de la sine. Acum, în arealele viticole delimitate, plantațiile viticole sunt plantate compact, în masive mari, cît permit obstacolele naturale, iar in interiorul sectoarelor viticole sunt numai drumuri între parcele și drumurile magistrale.

Experiența țărilor europene, ne demonstrează, că exploatarea plantațiilor, în sectoare viticole compacte (înființate in baza proiectelor tehnice comune), este cea mai eficientă, deoarece: 1. infrastructura drumurilor, fișiilor de protecție, construcțiilor hidro-ameliorative etc, este minimă și cea mai eficientă, asigurînd cea mai mare suprafață utilă a plantațiilor viticole; 2. asugură cea mai înaltă eficiență la executaea lucrărilor mecanizate, de ingrijire a viilor; 3. permite executarea individuală a lucrărilor manuale, de înrgijire a viilor; 4. permite evidența separată a cantității și calității strugurilor.

Propuneri pentru Republica Moldova Asa dar, problema colaborării intre viticultori și vinificatori este una principială,

de care depinde calitatea produselor vitivinicole, consolidarea arealului vitivinicol și în final, dezvoltarea durabilă a sectorului vitivinicol,

39

In scopul fortificării colaborării dintre producătorii de struguri și procesatori se fac următoarele propuneri: 1. Implementarea în Republica Moldova, a producerii și comercializării produselor vinicole cu DOP/IGP, astfel încît sectoarele viticole să fie compacte, iar infrastructura teritorial-organizatorică (drumuri, fîșii de protecție etc) sa fie una comună (cît permite teritoriul natural dat, de exemplu - 200 -500 ha) - prin lucrul de convingere a organului public central de specialitate, asociaţiilor profesionale din sectorul vitivinicol și uniunilor regionale vitivinicole, precum și prin subvenționare stimulatorie, acordare de granturi, acordare de credite preferenţiale şi facilităţi fiscale. 2. Încheierea de contracte de lungă durată, cu penalități pentru ambele părți, în cadrul activității în comun în cadrul regiunilor vitivinicole, în scopul producerii vinurilor cu DOP/IGP; 3. Elaborarea unei concept privind crearea de cooperative viticole și vitivinicole - care ar îndruma micii proprietari de podgorii să se coopereze, pentru producerea calitativă de struguri în volume mari, pentru a fi comercializați la terțe vinării. Un alt model ar fi crearea de cooperative vitivinicole (pe loc gol sau în baza unor fabrici existente), cu scopul de a produce struguri, pe care i-ar vinifica, la fabrica cooperativei, apoi ar vînde vinul în vrac și/sau îmbuteliat, după modelul francez; 4. Crearea cooperativelor viticole și vitivinicole, în baza proprietății private - prin lucrul de convingere a organului public central de specialitate, asociaţiilor profesionale din sectorul vitivinicol și uniunilor regionale vitivinicole, precum și prin subvenționare stimulatorie, acordare de granturi, acordare de credite preferențiale etc;

În scopul creării de premize prielnice, pentru ameliorarea colaborării dintre producătorii de struguri și procesatori, se fac următoarele propuneri: a. Operarea de amendamente necesare la actele legislative în vigoare, pentru a obliga toți deținătorii de teren agricol să achite un impozit unic (de cca 2000 – 4000 lei/ha) în agricultură, indiferent de faptul dacă lucreazaă terenul sau nu , astfel încît, să devină neconvenabilă nelucrarea terenului agricol; b. Operarea de amendamente necesare la actele legislative în vigoare, astfel încît să se faciliteze şi să se ieftenească, considerabil, procedura de perfectare a documentelor la Organele Cadastrale Teritoriale, privind consolidarea terenurilor agricole.

4.3.2. Cu privire la reabilitarea fostului Institut Naţional al Viei şi Vinului

Starea curentă Fostul INVV este una din cele mai vechi și cu tradții instituții de cercetare din

domeniul vitivinicol din fosta Uniune Sovietică și unica din Republica Moldova. Instituția avea performanțe în domeniul elaborării tehnologiilor pentru sectorul vitivinicol, cercetărilor de microzonare a viței de vie, elaborării de soiuri interspecifice cu rezistență sporită la temperaturi negative și boli cu utilizarea termoterapiei și in vitro, testarea materialului săditor la bolile virotice și cancerul bacterian, testarea pesticidelor utilizate în sectorul vitivinicol, elaborarea standardelor pentru sectorul vitivinicol etc.

În anul 2009, fostul INVV a fost inclus în componenţa Institutului Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare, în care au fost incluse patru instituţii de cercetare, cu diferite profiluri: viticultură şi vinificaţie, pomicultură, legumicultură şi

40

industria alimentară şi, care se finanţează prin intermediul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova.

In prezent fostul INVV are un sediu incăpător și renovat, unele laboratoare cu tehnică performantă, unele laboratoare cu tehnică învechită, colaboratori științifici cu experiență (majoritatea fiind în vîrstă) etc.

Majoritatea angajaţilor fostului INVV şi a specialiştilor din sectorul vitivinicol, trag concluzia, că în formatul actual juridico-organizatoric, fostul INVV işi pierde imaginea şi nu poate lucra eficient pentru sectorul vitivinicol.

În prezent şi în viitorul apropiat, în sectorul vitivinicol se vor înregistra foarte multe probleme, care ar putea fi solutionate, numai de o instituție de cercetare specializată și, care ar lucrapermnent pentru acest esctor. Bunele practici În toate țările globului, unde econimia națională are un sector vitivinicol, indiferent de gradul de dezvoltare, funcționează cel puțin 1-2 instituții de cecetare, independente, în acest domeniu. O astefel de instituție, are direcții de cercetare, mai mult aplicative, care sunt solicitate de sector, și care pot fi soluționate obiectiv, numai de o organizație de cercetare independentă.

Astfel de instituții funcționează în: Franța - ENTAV, INRA; Spania - MURCIA, La Alberca; Germania - Forschungsanstalt Geisenheim; Romînia - SCVȘA, Ștefănești–Argeș etc.

In majoritatea cazurilor aceste instituții au finanțare bugetară, precum și o parte de autofinanțare, ca urmare a acordării de sevicii contra plată.

Propuneri pentru Republica Moldova RM este unica ţară vitivinicolă, care nu are o instituţie de cercetare

independentă, care ar asigura ştiinţific si tehnic sectorul vitivinicol. Reesind din bunele practici și din faptul, că sectorul vitivinicol al Republica Moldova are nevoie de o instituție de cercetare aplicativă independentă, se fac următoarele propuneri:

1. În corespundere cu practica tărilor UE, urmează de a elabora un concept de organizare şi funcţionare a fostului INVV. În acest scop se propun trei modele: a) comasarea fostului INVV cu Colegiului Național pentru Viticultură și Vinificație (CNVV) și înregistrarea, pe proprietățile CNVV, a unei persoane juridice consolidate; b) trecerea fostului INVV pe o parte din proprietățile CNVV, unde va fi înregistrat ca persoană juridică separată; c) reabilitarea fostului INVV pe proprietățile sale, ca persoană juridică independentă;

Pentru realizarea primelor două modele propuse, se va solicita, ca actualul sediu și proprietățile fostului INVV, să fie vindute și din aceste mijloace financiare sa se asigure partea tehnică a noii organizații, astfel încît, într-un timp scurt, să poată să fie pus plenar în slujba sectorului vitivinicol.

2. În baza modelelor expuse în pct.1, MAIA va propune amendamentele necesare la actele legislative şi normative în vigoare şi va solicita în cadrul Guvernului, ca fostul INVV să fie reabilitat intr-o formulă juridică autonomă și să fie trecut în jurisdicția directă a organului public central de specialitate;

3. Organul public central de specialitate, în colaborare cu asociaţiile profesionale din sectorul vitivinicol și cu asociaţiile regionale vitivinicole, urmează să elaboreze

41

Regulamentul, privind organizarea şi funcţionarea INVV. Regulamentul nominalizat, trebuie sa includa, printre altele, în mod obligatoriu, la capitolul Directii de activitate și: elaborarea soiurilor autohtone de viţă de vie, libere de boli virotice și cancer bacterian; organizarea şi menţinerea conservatorului de clone; multiplicarea și comercializarea materialului săditor viticol de categoria Prebază și Bază; testarea materialului de înmulțire și săditor viticol autohton, precum și de import; elaborarea elementelor tehnologice practice, privind pepiniera viticolă, viticultura și vinificația; testarea producției vinicole etc.

4. INVV reabilitat, trebuie să activeze în conformitate cu noul regulament, astfel încît să facă față tuturor problemelor, care trebuie rezolvate, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile a sctorului vitivinicol.

4.3.3. Cu privire la Strategia Națională de dezvoltare a sectorului vitivinicol al Republicii Moldova

Situația curentă în Republica Moldova În prezent sectorul vitivinicol din Republica Moldova este intr-o criză profundă și

de lungă durată. Organul public central de specialitate, în colaborare cu asociațiile profesionale

din sector, întreprind măsuri de redresare a situației. Însa, în mediul de afaceri al sectorului, la nivelul organizațiilor profesionale, în mediul academic și educațional, care deservește sectorul, se duc discuții în contradictoriu, propunîndu-se la una și aceiași problemă soluții diferite, unele fiind foarte subiective.

Pentru a nu admite greșeli și a merge mai ferm în diminuarea crizei din sectorul vitivinicol, se simte necesitatea stringentă de a elabora o Strategie națională de dezvoltare a sectorului vitivinicol și unui Program de Stat de revitalizare și dezvoltare a sectorului vitivinicol al Republicii Moldova, pentru anii 2013 – 2022.

Necesitatea elaborării acestei Strategii și Program este argumentată prin faptul că: a) programul aprobat în anul 2002 (HG 1313/2002), în realităţile zilelor de azi, este depăşit şi nu mai corespunde așteptărilor – acesta a inclus şi soiurile de masă, INVV era funcţionabil, sectorul vitivinicol era în dezvoltare lentă dar stabilă, pieţele vinicole erau stabile şi cu o concurenţă loială; b) programul aprobat în anul 2002 (HG 1313/2002), era orientat, în mare parte, la piața din Federația Rusă, dar aceasta în martie 2006 (a impus imbargoul) a arătat, că este o piață foarte riscantă și, deci, a apărut necesitatea de orientare spre alte piețe; c) unele fabrici de vin, care și-au înfiinţat propriile plantaţii viticole (pentru a asigura calitatea vinurilor şi a se menţine pe pieţele tradiţionale) pe suprafețe, relativ mari (200 -500 ha), au probleme, prin faptul, că sunt greu de gestionat; d) în prezent, ideia creării viilor proprii de către fabricile de vin, devine tot mai greu de realizat, deoarece: este tot mai greu de a procura şi consolida terenurile agricole pentru plantarea viilor; în localitățile rurale sunt tot mai puține brațe de muncă, care ar dori să lucreze în plantațiile viticole.

Printre altele, în anul 2007, au fost realizate primele studii pre-strategice, însă inițiativa de elaborare a unei strategii naționale nu a fost susținută de autoritățile de atunci.

42

În prezent, de către MAIA și organizațiile profesionale din sector, se întreprind mai multe măsuri cardinale în sectorul vinicol (inclusiv de ordin legislativ), care au menirea de a ameliora considerabil situația în vinificație. Insă, o bună parte din problemele din viticultură și pepinieritul viticol nu sunt acoperite de aceste inițiatve și necesită abordări strategice sectoriale. În umbră au rămas segmentele știința sectorială și pregătirea cadrelor pentru sector.

Politicile publice în sectorul vitivinicol și obiectivele strategice pot fi implementate prin utilizarea instrumentelor de stimulare, subvenționarea de stat fiind unul din cele mai esențiale stimulente pentru producători.

Deaoarece sectorul vitivinicol al Republicii Moldova este unul startegic pentru economina națională, articolul 31 al Legii 57/2006, prevede stimularea dezvoltării a acestui sector de către stat și, care se efectuează prin acordarea de subvenţii din Fondul pentru subvenţionarea producătorilor agricoli, creat anual în cadrul bugetului de stat. În Republica Moldova, subvenționarea înființării plantațiilor viticole noi, cu soiuri pentru vin, a fost acordată, pe parcursul anilor 2003 – 2012, cu excepția anului 2011. Însă, începănd cu anul 2007 (după embargoul, impus de Federația Rusă, din martie 2006), subvenționarea înființării plantațiilor viticole cu soiuri de vin, nu și-a atins scopul, deoarece majoritatea viticultorilor, din cauza crizei din vinificație, au trecut la înființarea viilor cu soiuri de struguri pentru masă.

Printre altele, subvenționarea înființării plantațiilor viticole noi cu soiuri de vin este oportună din următoarele considerente: - este necesar de renovat patrimoniul existent de plantaţii viticole cu soiuri pentru vin, prin extinderea suprafeţelor noi: în prezent, numai cca 30 mii ha din viile existente cu soiuri tehnice, pot fi exploatate eficient‚ productivitatea, anuală, a acestora fiind peste 6,0 tone/ha de struguri - această cantitate de struguri nu este suficientă, pentru ca Republica Moldova sa-și mențină statutul de țară vitivinicolă; - în majoritatea viilor existente (ca urmare a parcelării excesive a plantațiilor viticole, a ingrijirii proaste, a pieței instabile etc), nu se pot obține struguri - materie prima de calitate bună, pentru a produce produse vinicole calitative; - în prezent, pentru înfiinţarea a 1,0 ha de vie cu soiuri tehnice, se solicită cca 180 mii lei investiţii capitale - este foarte scump şi majoritatea deţinătorilor de teren nu-şi pot permite astfel de cheltuieli;

Trebuie de menționat, că prin subvenționarea înființării viilor noi, pe parcursul anilor, Departamentul Agroindustrial „Moldova – Vin” și MAIA au promovat politicile de consolidare a terenurilor agricole, de fortificare a colaborării dintre viticultori și vinificatori, de implementare cointeresată a unor soiuri deficitare, de înființare a plantațiilor-mamă etc.

Spre exemplu, în anul 2012, conform HG 57/2012, subvenționarea înființării plantațiilor viticole noi cu soiuri pentru vin, a fost făcută în următoarele condiții: 1. suprafaţa minimă eligibilă, în cadrul subvenționării înființării viilor noi a fost de 0,5 ha; 2. mărimea subvenției pentru plantarea viilor cu soiuri de struguri pentru vin – 25 mii lei/ha, iar pentru plantaţiile-mamă altoi şi portaltoi, categoria biologică „Bază” – 50 mii lei/ha; 3. producătorii agricoli au putut beneficia de subvenţii majorate, în cazul înfiinţării plantaţiilor viticole: - compacte, care sînt înfiinţate de către un grup de producători (cel puţin 2), destinate obţinerii unei producţii omogene de struguri pentru procesare, cu suprafaţa de cel puţin 25,0 ha pe terenuri plane şi 12,0 ha pe pante – cu 5,0 mii lei/ha;

43

- cu soiuri de viţă de vie solicitate pe pieţele de desfacere a producţiei de struguri, a căror listă se aprobă de către ministrul agriculturii şi industriei alimentare – cu 2,5 mii lei/ha; Nota: prin Ordinul MAIA 22/2012 afost aprobată lista de soiuri de vin , care include soiurile: Fetească neagră, Fetească regală, Muscat Ottonel, Muscat Frontignan, Viorica, Pinot gris, Riesling de Rhin, Traminer rose, Cabernet Franc, Rară neagră; - cu material săditor de categorie biologică „Certificat” – cu 2,5 mii lei/ha; - destinate obţinerii producţiei de struguri ecologici – cu 5 mii lei/ha; 4. beneficiarul de subvenţii destinate înfiinţării plantaţiilor viticole, nu este în drept să le înstrăineze, să le caseze sau să le defrişeze, precum şi nici să abandoneze activitatea în sistemul agriculturii ecologice, înainte de expirarea a cel puţin 1/3 din termenul de exploatare a acestora; În caz contrar, beneficiarul este obligat să restituie suma subvenţiei. 5. solicitantul de subvenții, trebuie să prezinte copia paşaportului proiectului tehnic şi a planului general al proiectului de înfiinţare a plantaţiilor viticole. Ca urmare a analizei cadrului normativ din Republica Moldova și a discuțiilor cu beneficiarii de subvenții, putem trage următoarele concluzii: a) în Republica Moldova este o experiență bună în domeniul promovării politicilor statului, prin intermediul subvenționării sectorului vitivinicol, rămine, numai ca să se elaboreze politici adecvate; b) suma subvenționării înființării plantațiilor viticole noi este prea mică și constituie cca 15%; c) suma disponibilă anuală totală a subvenționării înființării plantațiilor viticole noi este prea mică, înregistrăndu-se cazuri de neacordare a subvențiilor, ca urmare frănădu-se activismul viticultorilor în acest domeniu de renovare a patrimoniul viticol cu soiuri de vin; d) nu au fost făcute încercări de a subvenționa înființarea plantațiilor de viță de vie pentru producerea vinurilor cu DO/IG.

Bunele practici

Țările, care au atins succese remarcabile în sectorul vitivinicol, si-au elaborat strategii și programe concrete, care au inclus, la general, urmatoarele teze:

a) promovarea vinurilor prin brandul de țară; b) diversificarea piețelor vinicole; c) producerea produselor vinicole calitative și în cantități suficiente; d) producerea și comercializarea vinurilor cu DO/IG; e) înființarea plantațiilor viticole noi cu soiuri tehnice, în sectoare viticole compacte

(înființate în baza unor proiecte tehnice comune elaborate pe frontierele ce corespund limitărilor prin obstacole naturale – drumuri capitale, păduri, bazine acvatice, localități etc), destinate pentru producerea vinurilor cu DO/IG;

f) colaborarea durabilă economică între vinificatori și viticultori, în cadrul regiunilor cu DO/IG;

g) formarea profesională a virticultorilor și vinificatorilor, inclusiv a muncitorilor calificați, specialiștilor de calificare medie și superioară;

h) asigurarea științifică a sectorului vitivinicol, prin instituții de cercetare aplicativă, care sunt asigurate cu cadre, echipamente și finanțare;

44

i) subvenționarea principalelor activități din sectorul vitivinicol, în proporție de 70 -100% din suma necesară a investițiilor, pînă la reabilitarea sectorului și, continuarea subvenționării sectorului, după reabilitarea lui, la sume mai mici ;

În țările UE, subvenționarea se practică în scopul promovării politicilor statelor în sectorul vitivinicol, cum ar fi: promovarea vinurilor pe piețele noi; producerea anumitori produse vinicole; reutilarea fabricilor de vin; folosirea mustului de struguri concentrat pentru ridicarea tăriei alcoolice a produselor vitivinicole; asigurarea recoltei de struguri de către producătorii din sectorul vitivinicol; sortimentul în viile noi; schimbarea sortimentului în viile existente; majorarea suprafețelor de vii; defrișarea viilor; reconstrucția plantațiilor viticole; reînoirea plantațiilor-mamă; elaborarea clonelor de soiuri etc.

Suma subvenționării în țările UE (din fondurile UE) este de: pînă la 75% din suma investișiei calculate - pentru țările mai slab dexvoltate; pînă la 50% - pentru țările dezvoltate. Exemple de subvenționare în Spania: 1. pentru schimbarea soiului la 3500 vițe/ha - cca 3300 Euro/ha, inclusiv: - pentru schimbarea soiului (realtoirea pe loc) = realtoirea – 0,60 Euro/buc; - alte cheltuieli – 1202 Euro/ha; 2. pentru instalarea sistemului de suport în vie = 3500 Euro/ha; 3. pentru replantarea unei vii cu 3500 vițe/ha = cca 15525 Euro/ha, inclusiv: - defrișarea viei vechi – 421 Euro/ha; - dezinfecția solului – 2104 Euro/ha; - pregătirea solului – 962 Euro/ha; - vițele și plantarea lor – 2,07 Euro/vița; - alte cheltuieli legate de plantare – 240 Euro/ha; - ingrijirea plantației în primii doi ani – 1052 Euro/ha; - instalarea sistemului de suport în vie = 3500 Euro/ha. În Romînia, în prezent, prin Ordinul 269/2009, se prevede o modalitate destul

de simplă de accesare a fondurilor comunitare (grant), care sunt prevăzute pentru reconversia soiurilor și reamplasarea parcelelor. Toate programele de restructurare/reconversie se realizează în baza unui proiect, întocmit de o persoană fizică/juridică autorizată şi, care se vizează de către Staţiunea de cercetare viticolă din zonă.

Sumele care se pot accesa prin aceste programe din fonduri comunitare sunt semnificative, acoperind un procent de 50-90%, din suma investițiilor capitale necesare. Pentru demararea acestui program, solicitantul trebuie să depună la Direcţiia Agricolă Judeţeană un plan individual şi o cerere. Principala condiţie este ca planul individual să vizeze o suprafaţă minimă de 0,5 hectare. Conform tabelului anexat, suma subvenției pentru înființarea a 1,0 de vie cu 3500 – 4000 vițe/ha, de categoria biologică Certificat este de cca 13 250 Euro/ha, iar pentru replantarea (inclusiv, defrișarea viei vechi) a acestui 1,0 ha de vie – cca 13 680 Euro/ha.

Așa dar, toate țările UE (unde Republica Moldova dorește să comercializeze produsele vinicole și a căror rigori de calitate dorește să le respecte) au subvenționat și subvenționează foarte consistent, cu cca 50 – 90% din necesitîle sumei de investiții capitale, sectoarele sale vitivinicole – în foarte diferite scopuri, începînd cu majorarea patrimoniul vitivinicol, implementarea tehnologiilor și echipamentelor moderne și, finalizind cu favorizarea defrișării plantațiilor viticole și necomercializării produselor vinicole în anul dat, sau prelucrarea lor în alcool.

45

Și în acest caz, sursa de finanțare pentru subvenționarea sectorului vitivinicol din țările UE nu este taxarea suplimentară a activității economice a acestui sector, dar sunt mijloace financiare bugetare.

Propuneri pentru Republica Moldova 1. MAIA urmează să decidă, privind necesitatea imperativă de elaborare a

Strategiei naţionale de revitalizare și dezvoltare a sectorului vitivinicol, pentru următorii 10 -20 de ani, şi a Programului de Stat de implementare a acesteia;

2. Activitatea de elaborare a Strategiei va cuprinde : - efectuarea unei analize extensive şi exhaustive a situaţiei curente în sectorul

vitivinicol, cuprinzînd toate sferele activităţilor din domeniu, inclusiv cadrul normatv-regulatoriu;

- efectuarea unei analize a tendinţelor de dezvoltare a pieţei internaţionale, pieţelor ţintă şi a modelelor de competitivitate a produselor vitivinicole moldoveneşti;

- elaborarea liniilor strategice de dezvoltare a sectorului vitivinicol pe termen lung, mediu şi scurt;

- elaborarea unui plan de implementare a acţiunilor pentru atingerea obiectivelor strategice. 3. Identificarea unor resurse financiare adiţionale, în scopul implementării unui

plan de subvenţionare a sectorului vitivinicol, pentru următoarele direcţii de activitate: a) promovarea vinului moldovenesc; b) reutilarea fabricilor de vin, care vor produce produse vinicole cu IGP/DOP, în scopul ameliorării calității acestor vinuri; c) înfiinţarea plantaţiilor viticole noi cu soiuri tehnice, destinate producerii produselor vitivinicole cu IGP/DOP, în cadrul căreia, beneficiarii s-ar angaja să implementeze următoarele politici: - promovarea clonelor de soiuri, conform Caietelor de sarcini (CS) ale regiunilor vitivinicole; - stimularea aplicării tehnologiilor avansate în plantațiile viticole, nou create, conform CS; - stimularea consolidării plantațiilor în sectoare viticole compacte, elaborate în baza unor proiecte tenice comune, avînd ca granițe externe limitările natuarle (= localități, drumuri capitale, păduri etc ); - stimularea colaborării economice între viticultori și vinificatori, din regiunea vitivinicola dată ( contracte de colaborare de lungă durată; crearea cooperativelor vitivinicole etc); - stimularea implementării măsurilor de protejare a plantațiilor viticole, de infliența negativă a factorilor climatici limitatori (= temperaturi negative din timpul iernei, grindină, secetă etc ); d) inființarea plantațiilor altoi și portaltoi cu material săditor viticol de categoria biologică Bază; e) defrișarea plantațiilor viticole ineficiente din regiunile vitivinicole cu DOP/IGP; f) subvenţionarea INVV în scopul asigurării tehnice, necesare pentru a deservi sectorul vitivinicol;

4. Elaborarea Regulamentului de subvenţionare a sectorului vitivinicol (cu soiuri de vin), pentru anii 2013 – 2022, luînd ca bază obiectivele și direcțiile strategice de subvenționare a sectorului vitivinicol, elaborate conform descrierii din pct.3 (citește mai sus), precum și următoarele teze:

46

- sursele de completare a Fondului pentru subvenționatrea sectorului vitivinicol – mijloace bugetare, granturi externe etc (orice surse financiare, numai nu taxare suplimentară a sectorului vitivinicol); - suma subvenționîrii, trebuie sa fie cuprinsă în limitele de 40-70% din suma investiției calculate, pentru anul dat; - plantațiile viticole noi, care au fost subvenționate la înființare, trebuie să fie exploatate, cel puțin ½ din termenul de exploatare, indicat in Legea 57/2006, altfel, suma subvenționată trebuie să fie returnată; - în caz de arendare a terenurilor agricole pentru planatrea plantațiilor viticole, aceasta trebuie sa fie de cel puțin pe 25 ani; - trebuie de limitat suprafața plantației viticole minimă și maximă subvenționată la o persoană fizică/și sau la un fondator a unei persoane juridice (pentru a favoriza consolidarea terenurilor, a fortifica colaborarea intre viticultori și vinificatori și a crea locuri de muncă pentru deținătorii de terenuri agricole utile pentru cultivarea viței de vie) - pentru toată perioada implemnentării programului.

Considerații finale Sectorul vitivinicol al Repubilcii Moldova este afectat de o criză structurală, cu

repercursiuni grave asupra a celor trei subsectoare :viticultura, pepinieritul viticol și vinificația, .

Aceste trei subsectoare sunt interdependente, ceea ce creează un cerc vicios, iar lipsa sau tergiversarea unor reforme structurale masive, a unor planuri naționale de politici de relansare, conduce la adîncirea crizei și la perpetuarea acesteea. Este important sa constatăm, că pe de o parte, veriga cea mai importantă a acestui cerc vicios este vinificația, apoi urmează viticultura și apoi pepinieritul viticol. Chiar daca se încearcă redresarea pe verigi separate, începînd cu vinificația, fără abordări complexe la nivel sectorial, nu se va reuși reabilitarea industriei vitivinicole.

În viticultura și pepinieritul viticol din Republica Moldova cu soiuri tehnice de viță de vie, care au făcut obiectul prezentului studiu, sunt înregistrate mai multe probleme de ordin normativ-regulatoriu și politico-organizatoric, principalele fiind: - absenţa unor date actualizate, privind suprafaţa plantaţiilor viticole; - diminuarea patrimoniului viticol şi a potenţialului de producere; - starea necorespunzătoare a plantaţiilor viticole şi calitatea proastă a strugurilor produşi; - tehnologii învechite de întreţinere a plantaţiilor viticole şi absenţa cercetărilor ştiinţifice şi a produselor ştiinţei în viticultură și pepinieritul viticol; - lipsa modalițăților practice (recomandări coerente, sortiment adaptat, asigurare tehnică, etc) de protejare a plantațiilor viticole de factorii climatici limitatori ai viței de vie; - lipsa unor studii obiective, privind microzonarea și delimitarea arealului vitivinicol; - proceduri administrative nejustificate şi costisitoare la înfiinţarea şi gestionarea plantaţiilor viticole (actări multiple și comisii numeroase); - subvenținarea instabilă, insuficientă și incoerentă obiectivelor strategice de dezvoltare a sectorului vitivinicol, inclusiv la înființarea plantațiilor viticole noi cu soiuri pentru vin; - utilizarea, fără restricții, la multiplicare și la inființarea plantațiilor viticole noi a soiurilor din specia Vitis Labrusca și a soiurilor interspecifice;

47

- prezența unui portofoliu naţional de soiuri de viță de vie, ce nu corespunde provocărilor noilor pieţe de desfacere; - material săditor viticol necorespunzător, după puritatea soiului, puritatea fitosanitară și indicatorii morfo-anatomici ai vițelor; - neconformitatea cu cerințele UE, a clasificării materialului săditor viticol; - lipsa Regulamentului ținerii Registrului producătorilor de material săditor viticol; - pepinieritul viticol, nu poate fi asigurat cu unele preparate de uz fitosanitar (stimulatori de creștere si unele pesticide), care ar sata la baza majorării randamentului școlii de vițe; - lipsa Registrului plantațiilor viticole și a Registrului VitiVinicol, care ar fi un sistem eficient de trasabilitate a produselor vitivinicole; - lipsa Reglementării tehnice, privind omologarea soiurilor de viță de vie; - lipsa Reglementării tehnice, privind proiectarea plantațiilor viticole noi; - lipsa Îndrumărilor oficiale, reactualizate, pentru viticultori și pepinieriștii viticoli; - parcelarea excesivă a plantațiilor viticole; - lipsa colaborării economice înte vinificatori și viticultori; - lipsa cadrului normativ-regulatoriu educativ, care ar monitoriza activitatea economică în sectorul vitivinicol, astfel încît aceasta să fie atractivă, dar nu repulsivă; - fostul INVV nu activează eficient pentru sectorul vitivinicol, inclusiv în domeniul elaborării și multiplicării clonelor de viță de vie de soiuri autohtonen etc; - lipsa unei Strategii Naționale de dezvoltare a sectorului vitivinicol și unui Program de Stat, privind reabilitarea sectorului vitivinicol al RM, pentru următorii 10 -20 ani, care stopează şi afectează iniţiativele în domeniul sectorului dat.

Soluționarea majorității problemelor înregistrate, poate fi realizată prin

modificarea unor acte normative, cum ar fi: 1. în Legea viei și vinului 57/2006, în care trebuie de modificat considerabil următoarele articole: - art. 4 – cu privire la microzonarea arealului viticol; - art. 6 – cu privire la Registrul plantațiilor vitcole; - art.7 – cu privire la omologarea soiurilor de viță de vie; - art 8 – cu privire la clasificarea materialului săditor viticol; - art 9 – cu privire la activitatea de producere a materialului săditor viticol; - art 10 – cu privire la inființarea plantațiilor vitcole noi și multiplicarea hibrizilor interspecifici; - art. 12 – cu privire la monitorizarea contabilă a plantațiilor viticole și plantațiilor – mamă; - art 31 – cu privire la stimularea dezvoltării sectorului vitivinicol; - art 36 – cu privire la obiectul sancțiunilor și sancționarea în sectorul vitivinicol; 2. în Legile despre Codul funciar și despre Codul fiscal - în scopul consolidării terenurilor agricole și a plantațiilor viticole, de a impune obligativitatea de a achita un impozit unic în agricultură, de cca 2000 – 4000 lei/ha, indiferent de faptul, dacă terenul se lucrează sau nu, în scopul obligării de a lucra toate terenurile agricole din Republica Moldova; 3. în Legea nr. 119/2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi – în scopul permiterii includerii a unor preparate, în Registrul preparatelor de uz fitosanitar și fertilizanți al Republicii Moldova, în baza înregistrării acestora în țările UE;

48

Soluționarea altei serii de probleme, de ordin politico-organizatoric, economic,

cum ar fi : reabilitarea fostului INVV; elaborarea Strategiei Naționale și a Programului de Stat de reabilitare și dezvoltare a sectorului vitivinicol; elaborarea Regulamentului, cu privire la ținerea Registrului plantațiilor viticole; completarea tehnică a Registrului plantațiilor viticole; elaborarea Reglementării tehnice, privind omologarea soiurilor de viță de vie etc, etc., ține de competența organului public central de specialitate, care prin planuri de acțiuni concrete, în colaborare cu INVV, asociațiile profesionale ți cu uniunile regionale vitivinicole, ar putea instrumenta soluționarea durabilă a acestora.

Pentru a minimaliza numărul de acte normative din subsectoarele viticultură și

pepinieritul viticol, se propune ca activitățile economice în sector, să fie executate în baza a trei acte normative: 1. Legea 57/2006 a viei și vinului - care trebuie redactată, în conformitate cu pozițiile expuse mai sus și armonizată cu legislația UE (sau reeditată în redacție nouă); 2. Reglementarea tehnică, privind înființarea și exploatarea plantațiilor viticole în Republica Moldova – care trebuie elaborată și, care ar include toate reglementările, regulamentele și toate documentele conexe la acestea, necesare pentru actiivitățile economice în viticultură (printre care: Reglementarea tehnică, privind omologarea soiurilor de viță de vie; Reglemnetarea tehnică, privind proiectarea plantațiilor viticole noi; Regulamentul, privind modul de înregistrare la venituri, punere pe rod, și defrișare a plantațiilor viticole; Regulamentul, cu privire la ținerea Registrului plantațiilor viticole etc.) 3. Reglementarea tehnică “Producerea, certificarea, controlul şi comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol” (HG 418/2009) – în care trebuie de operat modificările necesare, pentru a o completa și, în care ar fi incluse toate regulamentele și toate documentele conexe la acestea, necesare pentru actiivitățile economice în pepinieritul viticol (inclusiv, Regulamentul, cu privire la ținerea Registrului producătorilor de material săditor viticol; Registrul producătorilor de material săditor viticol; Registrul pepinieristului etc).

În final, conchidem că viticultura și pepinieritul viticol cu soiuri tehnice, necesită a fi reformate prin modernizarea cadrului normativ, eficientizarea procedurilor administrative, elaborarea politicilor sectoriale coerente, optimizarea controalelor și setarea unor stimulente publice, pentru a redinamiza activitățile în acese subsectoare și a revitaliza interesul pentru aceste activități. Așa cum vinul, în proporție de 70% se face în vie, la fel și interesul autorităților publice de reformare a viticulturii, trebuie să fie concentrat asupra acestor subsectoare ale sectorului vitivinicol - care este unul stategic pentru economia națională a Republicii Moldova..

49

Lista anexelor ANEXA A Lista actelor normative de referință: Legea viei şi vinului nr. 57 din 10 martie 2006. MO al RM nr. 75-78 din 19.05.2006; Legea privind activitatea de reglementare tehnică nr. 420 din 22.12.2006. MO al RM nr. 36-38 din 16.03.2007; Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. 451 din 30.07.2001. MO al RM nr. 26-28 din 18.02.2005; Legea despre seminţe nr.659 din 29 octombrie 1999; MO al RM nr. 1-4 din 06.01.2000; Legea nr. 119 din 22.06.2004 cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi. MO al RM nr. 100-103 din 25.06.2004; Legea nr. 39 din 29.02.2008, privind protecţia soiurilor de plante. MO al RM nr. 99-101 din 06.06.2008; Legea nr. 66 din 27.03.2008, privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantat. MO al RM nr. 134-137 din 25.07.2008; 21. Legea nr. 828 din 25 decembrie 1991 Codul funciar. MO al RM nr. 107 din 04.09.2001; Hotărîrea Guvernului nr. 57 din 31.01.2012 cu privire la aprobarea modului de repartizare a mijloacelor fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anul 2012. MO al RM nr. 25-28 din 03.02.2012; Hotărîrea Guvernului nr. 418 din 09 iulie 2009 Reglementare tehnică “Producerea, certificarea, controlul şi comercializarea materialului de înmulţire şi săditor viticol”. MO al RM nr. 112-114 din 17.07.2009; Hotărîrea Guvernului nr.356 din 11 mai 2009 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice “Sistemul de organizare a pieţei vitivinicole şi transabilitatea produselor”. MO al RM nr. 92-93 din 15.05.2009; Hotărîrea Guvernului nr.1366 din 01 decembrie 2006 “Cu privire la delimitarea arealului vitivincol”. MO al RM nr.186-188/1460 din 08.12.2006; Hotărîrea Guvernului nr. 1313 din 24.10.2002 „ Cu privire la aprobarea Programului de stat, privind restabilirea şi dezvoltatarea viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020”. MO al RM nr. 142-143 din 17.10.2002; 10. Hotărîrea Guvernului nr.705 din 20 octombrie 1995 privind modul de înregistrare la venituri, punere pe rod, casare şi defrişare a plantaţiilor perene. MO al RM nr. 073 din 28.12.1995; Ordinul nr.50 din 04.04.2012, emis de MAIA, cu privire la aprobarea delimitării ariilor geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu denumire de origine protejată. MO al RM nr. 72-75 din 13.04.2012; Ordinul nr. 22 din 10.02.2012, emis de MAIA Cu privire la aprobarea unor documente – subvenționare; Standard moldovean: SM 206:2011 “Material de înmulţire viticol. Condiţii tehnice”. Departamentul Moldova-Standard, 2011; Standard moldovean: SM 84:2011 “Struguri proaspeţi destinaţi prelucrătrii industriale. Condiţii tehnice”. Departamentul Moldova-Standard, 2011; Standard moldovean: SM 207:2010 “Material săditor viticol. Condiţii tehnice”. Departamentul Moldova-Standard, 2010;

50

Îndrumări agrotehnice pentru viticultori. Cartea moldovenească, 1989, în limba rusă; Îndrumări agrotehnice pentru viticultori. Cartea moldovenească, 1983, în limba moldovenească, cu grafie chirilică; Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova. Ediție oficială, Lumina, 2012; Romînia, Hotărîrea Guvernul nr. 769 din 28 iulie 2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002. MO al României, nr. 595 din 23.08.2010; 23. Regulamentul UE nr. 436/2009 din 26 mai 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului UE nr. 479/2008 al Consiliului în ceea ce privește registrul viticol, declarațiile obligatorii și colectarea de informații pentru monitorizarea pieței, documentele de însoțire a transporturilor de produse și registrele care trebuie păstrate în sectorul vitivinicol. REGULAMENTUL UE nr. 479/2008 din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, de modificare a Regulamentului UE nr. 1493/1999, a Regulamentului UE nr. 1782/2003, a Regulamentului UE nr. 1290/2005 și a Regulamentului nr. 3/2008 și de abrogare a Regulamentului UE nr. 2392/86 și a Regulamentului UE nr. 1493/1999 REGULAMENTUL UE nr. 555/2008 din 27 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului UE nr. 479/2008 al Consiliului, privind organizarea comună a pieței vitivinicole în ceea ce privește programele de sprijin, comerțul cu țările terțe, potențialul de producție și privind controalele în sectorul vitivinicol. România, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor – Ordinul nr. 64 din 31 ianuarie 2003 pentru aprobarea modelului Registrului plantatiilor viticole si implementarea acestuia în teritoriu. Documente utilizate în sectorul vitivinicol, dar care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova: Ordinul nr. 105 din 10.06.2011, emis de MAIA, “Cu privire la harta ariilor delimitate pentru vinurile cu indicaţie geografică”; Ordinul nr.42 din 08.08.1995, emis de MAIA, “Despre aprobarea Instrucțiunii cu privire la proiectarea plantaţiilor multianuale în Republica Moldova”; Ordinul nr.15 din 17.01.1995, emis de MAIA, “Cu privire la aprobarea metodologiei încercării soiurilor noi de viţă de vie, în scopul raionării lor”; Ordinul nr.107 din 26.05.2008, emis de MAIA, Cu privire la aprobarea Regulilor privind înregistrarea agenților economici în producția agroalimentară ecologică; Ordinul nr.129 din 08.07.2011, emis de MAIA, cu privire la delimitarea ariilor geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu indicaţie geografică şi cu denumire de origine; Hotărîrea nr.83 din 26.04.2010, emisă de MAIA, cu privire la aprobarea listei standardelor conexe la Reglementarea tehnică ”Producerea, certificarea, controlul și comercializarea materialului de înmulțire și săditor viticol”; Ordinul nr.54 din 29.06.2009, emis de Agenția Agroindustrială de Stat „Moldova-Vin”, cu privire la aprobarea Listei standardelor conexe la Reglementarea tehnică “Sistemul de organizare a pieţei vitivinicole şi transabilitatea produselor”;

51

52

ANEXA B. Lista documentelor de politici și strategii de referință:

1. Anexa 1-plan acțiuni RM; 2. Chile=strategie vitivin; 3. Infiintarea plantatiei viticole Ro=subvenționare; 4. Raport CEED-2 = relansarea vinificatiei; 5. Spania=strategie vitivin; 6. Strategia înființării vii moderne Australia - startegia dezvoltării sectorului vitivinicol pînă în anul 2025. Franța – cooperativele vitivinicole; Franța – Le casier viticole informatise (CVI) ajourd , hui et demain. Directipon generale des douanes et droiat indirects.

53

ANEXA C. Lista proceselor verbale ale întrunirilor cu actorii sectorului vitivinicol:

1. Proces-verbal=dl Arpentin-uniun.oenologilor; 2. Proces-verbal=dl Borș-patronat; 3. Proces-verbal=dl Bostan - Ghilda vinificatorilor; 4. Proces-verbal=dl Cazac-INVV; 5. Proces-verbal=dl Cebotari –MAIA; 6. Proces-verbal=dl Chilianu-VitAs; 7. Proces-verbal=dl Niculaescu-UASM;

54

ANEXA D.

Date statistice și indicatori de dezvoltare a industriei vitivinicole 1. Situația actuală = 2011 +plan 2012= indicatori 2006-2011; 2. Situația actuală = Moldova - vin in 2005 – 2007; 3. Situația actuală = pepinierit 2006-2011; 4. Situația actuală = raport conferință 24-26.11.2011; 5. Situația actuală = raport MAIA 2010-2011 și plan 2012; 6. Sortimentul viilor noi 2004-2008 7. Sortimentul viilor la 01.01.95 8. Dinamica pepinerit și viticultură 2001-2011 9. Plantarea vii in 2011=diferite gospodării 10. Pronostic struguri 2012