raport privind incluziunea socială în românia în anul 2013

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Direcţia Servicii Sociale şi Incluziune Socială

Compartiment indicatori sociali și programe incluziune socială

Raport privind incluziunea

socială în România în anul 2013

București

2014

CUPRINS

Pag.

I. Romănia în contextul european……………………….…………………….... 3

I.1. Strategia Europa 2020…………………………………………………… 3

I.2. Indicatori privind incluziunea socială la nivel european …..…………… 4

I.3. Situarea României comparativ cu celelalte state din Uniunea Europeană. 5

II. Situaţia socială din România reflectată de indicatorii de incluziune socială

din anul 2013………….……………………………………………………… 20

II.1. Consideraţii privind metodologia de calcul a indicatorilor de

incluziune……………………………………………………………….. 20

II.2. Analiza datelor statistice privind indicatorii de incluziune socială din

anul 2013……………………………………………………………….. 24

III. Programe sociale derulate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei

Sociale şi Persoanelor Vârstnice în anul 2013 în scopul creşterii

incluziunii sociale şi combaterii sărăciei ………………………………….. 30

III.1 Beneficii de asistență socială………………………………………… 30

III.2 Servicii sociale……………………………………………………….... 52

Anexa 1. Setul naţional de indicatori de incluziune socială corespunzător anului 2013

Anexa 2. Indicatori privind sărăcia şi inegalitatea, în funcţie de caracteristici ale

persoanelor şi gospodăriilor, 2005-2013

Anexa 3. Indicatori statistici privind sistemul de protecţie socială în România

corespunzători anului 2013

Direcția Servicii Sociale și Incluziune Socială 3

CAPITOLUL I. ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL EUROPEAN

Solidaritatea este una din liniile directoare ale Uniunii Europene, în sensul că toți cetățenii

ar trebui să beneficieze de avantajele unor perioade prospere și, de asemenea, să fie solidari în

perioade dificile.

Conform datelor calculate de Eurostat (Oficiul European de Statistică), aproape 123

milioane de persoane, reprezentând aproape un sfert din populația Uniunii Europene, s-au

confruntat în anul 2013 cu riscul sărăciei și excluziunii sociale. Dintre aceștia, aproximativ 84 de

milioane de europeni, reprezentând 16,7% din populația Uniunii Europene au avut în anul 2013

venituri mai mici decât pragurile naționale ale sărăciei, iar multe persoane s-au confruntat cu

dificultăți în ceea ce privește accesul la un loc de muncă, educație, locuință și servicii financiare.

I.1. Strategia Europa 2020

Strategia „Europa 2020”1 reprezintă strategia Uniunii Europene de creștere economică

până în anul 2020. Strategia UE 2020 este concepută ca un succesor al Strategiei de la Lisabona.

și are la bază realizările acesteia, de exemplu parteneriatul pentru creștere și crearea de noi locuri

de muncă, dar aduce și elemente noi pentru a face față noilor provocări. Strategia va sprijini ca

economia U.E. să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste trei

priorități se sprijină reciproc și sunt în măsură să ajute U.E. și statele membre să obțină un nivel

ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială.

Prin Strategia „Europa 2020” Uniunea Europeană a stabilit cinci obiective majore – privind

ocuparea forței de muncă, inovarea, educația, incluziunea socială și mediul/energia, care

urmează să fie îndeplinite până în 2020. Pentru a îndeplini aceste obiective, statele membre au

stabilit obiective naționale, în conformitate cu obiectivele U.E.

Angajamentul asumat la nivelul U.E. în domeniul incluziunii sociale a fost de a diminua

până în anul 2020 numărul de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială cu cel

puțin 20 de milioane persoane, comparativ cu anul 2008. Aceasta va garanta că lupta împotriva

sărăciei este o parte importantă care face parte din strategia globală de redresare.

În consecință persoanele care trăiesc acum în sărăcie, în special cele mai vulnerabile

(femei, imigranți, populația rromă și alte minorități etnice, persoanele cu handicap) ar trebui să

beneficieze de îmbunătățirea condițiilor de viață, iar toți cetățenii europeni vor trăi în societăți

mai coezive, cu o creștere economică inteligentă, durabilă și bazată pe incluziune.

1 http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm


I.2. Indicatori privind incluziunea socială la nivel european

În scopul de a cuantifica indicatorii privind sărăcia și excluziunea socială în statele

membre și la nivelul U.E. este utilizată în principal ancheta privind veniturile și condițiile de trai

in Uniunea Europeană (EU-SILC), realizată de fiecare stat membru.

Monitorizarea progresului în vederea atingerii obiectivului Europa 2020 în domeniul

incluziunii sociale se bazează pe evoluția numărului de persoane expuse riscului sărăciei sau

al excluziunii sociale (AROPE - at risk of poverty and social exclusion), și anume persoane

aflate într-o situație de risc cuantificată de cel puțin unul din cei trei indicatori prezentați mai jos:

o persoană este considerată în risc de sărăcie sau excluziune socială dacă se află în cel puțin

una din următoarele trei situații:

1. este expusă riscului sărăciei relative (AROP – at risk of poverty), conform definiției

sărăciei relative și anume dacă veniturile gospodăriei din care face parte sunt mai mici decât

pragul de sărăcie, stabilit la 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent;

2. se confruntă cu privațiuni materiale severe (engl. severe material deprivation).

Faptul că o gospodărie se confruntă cu privațiuni materiale severe înseamnă că, din cauza

lipsei resurselor financiare, membrii gospodăriei nu își pot permite cel puțin patru din cele nouă

elemente componente considerate esențiale pentru un trai decent:

1. achitarea fără întârziere a chiriei, utilităților, ratelor la împrumuturi;

2. plata unei vacanțe de o săptămână pe an, departe de casă;

3. consumul de carne, pui, pește sau proteine echivalente cel puțin o dată la două zile;

4. posibilitatea de face față cu resursele proprii, cheltuielilor neprevăzute (echivalente cu

1/12 din valoarea pragului anual național de sărăcie);

5. deținerea unui telefon fix sau mobil;

6. deținerea unui televizor color;

7. deținerea unei mașini de spălat;

8. deținerea unui automobil personal;

9. asigurarea plății unei încălziri adecvate a locuinței.

3. locuiește într-o gospodărie pentru care intensitatea muncii este extrem de redusă

(engl. very low work intensity) în care persoanele nu muncesc decât foarte puțin din capacitatea

lor de a munci.

Acești trei indicatori abordează caracteristicile variate ale sărăciei și ale excluziunii în

Europa, precum și situațiile și prioritățile diferite în rândul statelor membre.


Împreună, cei trei indicatori reflectă obiectivul strategiei Europa 2020 de garantare a

faptului că beneficiile creșterii economice sunt larg distribuite și că persoanele aflate în prezent la

marginea societății pot juca un rol activ în cadrul acesteia.

Cel mai cunoscut dintre aceștia este cel referitor la rata sărăciei relative (după

transferurile sociale, ceea ce înseamnă că venitul gospodăriilor include sumele provenite din

pensii, indemnizații de șomaj și beneficii de asistență socială), calculată pe baza unui prag de

60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent (venituri din care se scade valoarea

contribuțiilor de asigurări sociale, a impozitelor și taxelor). Definiția relativă presupune că

oamenii sunt săraci atunci când veniturile sau resursele lor sunt inadecvate astfel încât nu pot

avea standardul de viață considerat acceptabil de societatea în care trăiesc.

Rata sărăciei relative a avut în anul 2013 valoarea de 16,7%, ceea ce înseamnă că

aproximativ 83.462 mii persoane din Uniunea Europeană se aflau în risc de sărăcie2.

Începând cu anul 2009 din această listă comună face parte și indicatorul privind

privațiunile materiale (deprivarea materială - SMD). Acest indicator descrie situația

persoanelor care nu își pot permite bunuri considerate esențiale pentru un trai decent în Europa și

reflectă diferențele în ceea ce privește standardele de viață. În medie, în anul 2013, circa 9,6%

dintre europeni – 48.245 mii persoane - se confruntau cu privațiuni materiale severe.

Un indicator recent se referă la persoanele care locuiesc în gospodării cu intensitate a

muncii foarte scăzută. Acest indicator descrie situația persoanelor care locuiesc în gospodării în

care nicio persoană nu lucrează sau în care membrii din gospodărie lucrează foarte puțin, însă

care nu trăiesc neapărat dintr-un venit foarte scăzut. Gospodăriile în care locuiesc numai copii

sau studenți mai mici de 25 de ani și / sau persoane cu vârsta mai mare de 60 de ani sunt excluși

la calculul acestui indicator.

În anul 2013, 10,7% dintre persoanele luate în considerare, respectiv 40.189 mii persoane,

se aflau în această situație.

I.3 Situarea României comparativ cu celelalte state din U.E.

În cele ce urmează sunt prezentate o serie de tabele și grafice (realizate pe baza datelor

Eurostat, precum și metodologiei naționale, prezentată în capitolul următor) care arată poziția

României comparativ cu celelalte state din U.E., în anul 2013, precum și disparitățile între

regiunile de dezvoltare ale României.

2 Conform paginii de web a Eurostat


Tabel nr. 1. Evoluția indicatorilor privind sărăcia și excluziunea socială

pentru România și Uniunea Europeană, în perioada 2008-2013

Indicator UM 2008 2009 2010 2011 2012 2013

2013

față de

2012

2013

față de

2008

EU-28

2012

EU-28

2013

Numărul persoanelor în risc de

sărăcie și excluziune socială

% din populație 44,2 43,1 41,4 40,3 41,7 40,4 -1,3 -3,8 24,8 24,5

1000 persoane 9.418 9.112 8.890 8.630 8.907 8.601 -306 -817 124.523 122.647

Numărul persoanelor în risc de

sărăcie relativă

% din populație 23,4 22,4 21,1 22,2 22,6 22,4 -0,2 -1,0 16,9 16,7

1000 persoane 4.988 4.745 4.522 4.748 4.824 4.777 -47 -211 84.877 83.462

Numărul persoanelor care locuiesc

într-o gospodărie pentru care

intensitatea muncii este foarte redusă

% din populație 8,3 7,7 6,9 6,7 7,4 6,4 -1,0 -1,9 10,5 10,7

1000 persoane 1.413 1.299 1.176 1.135 1.215 1.079 -136 -334 39.644 40.189

Numărul persoanelor afectate de

privațiuni materiale severe

% din populație 32,9 32,2 31,0 29,4 29,9 28,5 -1,4 -4,4 9,9 9,6

1000 persoane 7.023 6.817 6.643 6.286 6.391 6.070 -321 -953 49.673 48.245

Sursa: Eurostat


Grafic nr. 9. Indicatori utilizați la monitorizarea Strategiei Europa 2020,

referitori la România, în anul 2013

- mii persoane -

- pondere în totalul populației -

Sursa: Eurostat


CAPITOLUL II. SITUAȚIA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA REFLECTATĂ

DE INDICATORII DE INCLUZIUNE SOCIALĂ DIN ANUL 2013

Un rol foarte important în combaterea sărăciei îl are statul, prin politicile economice și sociale

pe care le dezvoltă, de stimulare a ocupării, garantare a unui salariu minim pe economie, de asigurare

a resurselor necesare plății drepturilor ce decurg din asigurările sociale, de acordare a beneficiilor ce

fac parte din sistemul de asistență socială, precum și de asigurare a unor servicii sociale de calitate. În

îndeplinirea acestui deziderat, Guvernul României urmărește să acopere o arie cât mai largă de

probleme strâns legate de caracterul multidimensional al excluziunii sociale: aspecte socio-

culturale, de locuire, sănătate, ocupare, educație, creșterea natalității și diminuarea abandonului,

promovarea și protejarea drepturilor tuturor copiilor, pentru o rezolvare cât mai bună a problemelor cu

care se confruntă indivizii și familiile, din punct de vedere social și economic.

În acest scop au fost stabiliți o serie de indicatori de incluziune socială, indicatori care au fost

prevăzuți de Hotărârea de Guvern nr.488/2005 privind aprobarea sistemului național de indicatori de

incluziune socială. Aceștia se referă la veniturile populației, consumul gospodăriilor, sărăcie, condiții

de locuit, accesul la servicii de sănătate, la ocupare, la educație.

II.1. Considerații privind metodologia de calcul a indicatorilor de incluziune

Indicatorii sunt grupați în indicatori primari (calculați în conformitate cu metodologii stabilite la

nivel european), secundari și terțiari - care reflectă situația socială specifică României.

Dintre indicatorii primari menționăm:

rata sărăciei relative la pragul de 60% din mediana veniturilor,

raportul dintre chintila superioară și cea inferioară,

deficitul median relativ,

coeficientul de variație a ratei ocupării,

rata șomajului BIM de lungă durată,

ponderea populației din gospodăriile fără persoane ocupate,

ponderea tinerilor de 18-24 ani care au părăsit de timpuriu sistemul educațional:

ponderea tinerilor de 18-24 ani care au absolvit cel mult învățământul gimnazial și nu

urmează nici o forma de instruire, în total persoane de 18-24 ani,

speranța de viață la naștere.


Dimensiuni ale incluziunii sociale

Măsurile de prevenire și combatere a sărăciei și riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul

general de acțiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură

oportunitățile și resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod deplin la viața

economică, socială și culturală a societății, precum și la procesul de luare a deciziilor care privesc

viața și accesul lor la drepturile fundamentale.

Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din

domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-

comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și

asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice

ale societății. (Legea asistenței sociale, nr. 292/2011).


Dintre indicatorii secundari menționăm:

rata sărăciei relative la pragurile de 40%, 50% și 70% din mediana veniturilor,

rata sărăciei în raport cu un prag ancorat în timp,

rata sărăciei înainte de transferurile sociale,

ponderea șomerilor BIM de lungă durată,

rata șomajului BIM de foarte lungă durată,

ponderea persoanelor din grupele de vârstă 25-34 ani, 35-49 ani si 50-64 ani, care au cel

mult un nivel de instruire gimnazial (nivel scăzut), în totalul persoanelor din aceleași

grupe de vârstă.

Domeniile în care au fost grupați indicatorii terțiari sunt referitoare la: resurse, piața muncii,

condiții de locuit, educație, sănătate, ordine publică.

Indicatorii sunt detaliați în funcție de o serie de caracteristici ale persoanelor sau

gospodăriilor, din care amintim mediul de rezidență, regiunea de dezvoltare, nivelul de educație,

statutul ocupațional, genul, naționalitatea, numărul de membri din gospodărie.

Indicatorii de incluziune se calculează în principal pe baza Anchetei bugetelor de familie,

realizată de Institutul Național de Statistică (INS), dar și pe baza datelor administrative.

O primă parte din acești indicatori se referă la sărăcie și inegalitate, și anume:

- sărăcia relativă, ca parte a setului comun european de indicatori de incluziune socială, calculați

de INS conform obligației ce decurge din calitatea de stat membru,

- sărăcia absolută, calculată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice, pe baza unei metodologii naționale, elaborată de Guvern/INS/Banca Mondială.

Pentru a măsura nivelul sărăciei și a analiza dinamica acesteia, se utilizează indicatori privind

venitul și consumul la nivel de individ/gospodărie. Venitul se ia în calcul pentru măsurarea sărăciei

relative, iar consumul (incluzând și autoconsumul), pentru măsurarea sărăciei absolute.

În România, cheltuielile de consum estimează mai bine decât veniturile situația reală a

gospodăriilor, din cauza tendinței de sub raportare a veniturilor, a dificultății de măsurare a veniturilor

informale și a existenței creditelor populației. În plus, într-o economie cu o componentă puternică

agricolă, cheltuielile de consum reflectă mai bine situația economică reală a gospodăriilor datorită

unei stabilități mai mari în timp în comparație cu veniturile afectate de sezonalitate.

Cei doi indicatori de măsurare a sărăciei (absolută și relativă) sunt complementari.

Profilul sărăciei realizat utilizând pragul relativ al sărăciei oferă informații utile referitoare la

poziția relativă a diferitelor grupuri comparativ cu standardul național al nivelului de trai din societate

la un moment dat.


Sărăcia absolută măsoară numărul persoanelor care nu-și pot permite un coș minim de

consum.

Profilurile sărăciei construite utilizându-se fiecare dintre cele două metode nu se contrazic unul

pe celălalt: grupurile vulnerabile identificate de indicatorul sărăciei absolute sunt comparabile cu cele

identificate prin metoda relativă.

În ceea ce privește modificarea în timp a indicatorului de măsurare a sărăciei relative, aceasta

exprimă influența modificării distribuției veniturilor asupra proporției săracilor, dar nu și evoluția

nivelului de bunăstare.

Pragul sărăciei relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult echivalent.

Mediana este definită ca acea valoare care prin poziția sa, se află în mijlocul seriei de date. Cu alte

cuvinte, jumătate dintre valorile veniturilor disponibile pe adult echivalent ale gospodăriilor sunt mai

mici sau egale cu mediana, jumătate sunt mai mari decât mediana.

În scopul analizei sărăciei absolute se calculează praguri de sărăcie, care reprezintă valoarea

monetară a unui coș de produse și servicii considerate să acopere nevoile de bază ale unui individ sau

gospodării.

Pentru comparabilitatea în timp a indicatorilor, pragurile de sărăcie absolută prezentate în acest

raport au fost calculate având la bază consumul din anul 2002, fiind actualizate cu indicele prețurilor

de consum.

Pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coș minim alimentar cu un

minim de consum de bunuri nealimentare și de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al

căror consum alimentar este egal cu costul coșului alimentar.

Costul coșului alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic în

funcție de consumul populației din decilele 2 și 3 ale distribuției populației după cheltuielile de

consum.

Pragul sărăciei severe (extreme) este calculat prin însumarea costului unui coș minim

alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare și de servicii egal cu cheltuielile efectuate

de persoanele al căror consum total este egal cu costul coșului alimentar.

Tabel nr. 2. Praguri de sărăcie relativă și absolută în perioada 2002 – 2013

(lei/lună pentru o gospodărie compusă din un adult)

Indicator 2002 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Pragul sărăciei relative1) 138,7 263,2 299,7 358,5 459,3 512,5 503,5 530,4 546,0 574,4

Pragul sărăciei absolute2) 153,6 208,1 218,3 232,6 247,2 258,9 279,6 288,4 302,6 307,3

Pragul sărăciei severe2) 106,1 143,8 150,8 160,7 170,8 178,9 193,1 199,2 209,0 212,2

Pragul sărăciei alimentare2) 87,5 118,6 124,3 132,5 140,8 147,5 159,3 164,3 172,4 175,1

1) Pragurile sunt exprimate în prețuri ale lunii ianuarie din anul respectiv 2) Pragurile sunt exprimate în prețuri ale lunii decembrie din anul respectiv


Pentru calculul indicatorilor este utilizat consumul/venitul pe adult echivalent.

Calculul numărului de adulți echivalenți se face pe baza unei formule care ține cont de

numărul de adulți și de copii din gospodărie (un copil este o persoană cu vârsta mai mică de 15 ani).

Măsurarea relativă a sărăciei utilizează scala de echivalență OECD modificată: primul adult

din gospodărie=1, alt adult 0,5, fiecare copil 0,3.

Pentru calculul consumului pe adult echivalent necesar estimării sărăciei absolute se folosește

o metodologie națională: fiecare adult=1, fiecare copil=0,5, parametrul economiei la scară=0,93.

În tabelul următor sunt prezentate pragurile de sărăcie pentru câteva tipuri de structuri familiale:

Tabel nr. 3. Praguri de sărăcie relativă și absolută, în funcție

de componența familiei, în anul 2013 (lei)

Componența

familiei

Prag

sărăcie

relativă

Prag

sărăcie

absolută

Prag

sărăcie

severă

Prag

sărăcie

alimentară

- un adult 574,4 307,3 212,2 175,1

- un adult cu un copil 746,7 442,6 305,7 252,2

- un adult și doi copii 919,0 573,4 396,0 326,7

- 2 adulți 861,6 573,4 396,0 326,7

- 2 adulți cu un copil 1.033,9 701,0 484,1 399,4

- 2 adulți cu doi copii 1206,2 826,0 570,4 470,6

Prin comparație cu indicatorii privind veniturile/consumul gospodăriilor se determină dacă o

gospodărie este săracă sau nu.

În cazul în care venitul/consumul acesteia se situează sub pragul sărăciei, gospodăria este

considerată săracă și astfel toți membrii ei sunt săraci.

Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile cu un venit disponibil

pe adult echivalent mai mic decât pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult

echivalent în populația totală. Veniturile sunt calculate inclusiv sau exclusiv autoconsumul.

Rata sărăciei absolute/severe/alimentare reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile ale

căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie

absolută/severă/alimentară în populația totală.

II.2. Analiza datelor statistice privind indicatorii de incluziune socială din anul 2013

În cele ce urmează sunt prezentați o serie de indicatori rezultați în urma aplicării metodologiei

de calcul prezentate, grupați astfel: indicatori privind condițiile de viață, educația, sănătatea, ordinea

publică.

3 Numărul de adulți echivalenți = (număr adulți + 0,5*număr copii)0,9


1. Indicatori privind condițiile de viață

Unul din indicatorii utilizați adesea în comparațiile internaționale este speranța de viață la

naștere. În anul 2013 față de anul 2012 aceasta a crescut de la 74,26 ani la 74,74 ani. Persoanele de

gen feminin au avut o speranță de viață mai mare decât cele de gen masculin (78,28 ani comparativ cu

71,24 ani). Acest indicator a avut o valoare mai mare în mediul urban decât în cel rural (75,47 ani față

de 73,76 ani).

Dintre cei mai importanți indicatori în domeniul condițiilor de viață fac parte indicatorii

referitori la sărăcia absolută și relativă, calculați conform metodologiei naționale.

Tabel nr. 4. Evoluția ratei sărăciei absolute și relative, în perioada 2000 - 2013 (%)

Indicator 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

Sărăcie relativă 17,1 18,2 18,6 18,5 18,2 17,5 17,2 17,9 16,6 17,8

Sărăcie absolută 35,9 15,1 13,8 9,8 5,7 4,4 5,2 5,0 4,2 4,3

Sărăcie severă 13,8 4,6 4,1 2,4 1,0 0,9 0,9 0,6 0,8 0,7

Sărăcie alimentară 7,3 2,1 1,8 0,9 0,4 0,2 0,3 0,3 0,3 0,3

Sursa: Calcule pe baza Anchetei privind bugetele de familie realizată de INS

În ceea ce privește sărăcia absolută, se poate observa că în perioada 2000-2012 a existat o

tendință de reducere a valorilor indicatorilor privind sărăcia. În 2013 rata sărăciei absolute a cunoscut

o creștere cu 0,1 puncte procentuale (de la 4,2% în 2012 la 4,3%)

Rata sărăciei severe a scăzut de la 0,8% în anul 2012 la 0,7% în anul 2013.

Rata sărăciei alimentare a rămas relativ constantă în jurul valorii de 0,3% din totalul populației.

Dacă în anul 2012 sărăcia absolută afecta circa 896 mii persoane, în anul 2013 circa 907 mii

persoane au înregistrat un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie absolută, ceea ce

înseamnă o creștere cu 1,2 pp.

În aceeași perioadă a avut loc o reducere a numărului de persoane sărace sever. Dacă numărul

acestor persoane a fost de aproximativ 169 mii persoane în anul 2012, în 2013 aproximativ 144 mii

persoane au avut un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie severă, ceea ce înseamnă o

scădere cu 14,9 pp.

Numărul de persoane aflate în sărăcie alimentară a cunoscut o scădere de la 73 mii persoane în

anul 2012 la aproximativ 60 mii persoane în anul 2013, ceea ce înseamnă o reducere cu 17,6 pp a

numărului de persoane situate sub pragul de sărăcie alimentară.

O analiză succintă a indicatorilor referitori la sărăcia absolută din anul 2013 duce la

următoarele concluzii, corespunzătoare fiecăreia din caracteristicile analizate:

- mediul de rezidență:

Rata sărăciei absolute a fost de aproximativ 3 ori mai mare în mediul rural comparativ cu cel

urban (de 6,8%, respectiv 2,2%).


Comparativ cu anul anterior, rata sărăciei a scăzut în rural și a crescut în urban (valorile din 2011

au fost de 6,4% în rural și de 2,4% în urban).

- regiunea de dezvoltare:

Regiunile din zonele de est și sud ale țării înregistrează rate de sărăcie mai mari decât cele la nivel

național. Valoarea maximă (de 6,8%) din 2013 a fost înregistrată în regiunea Nord-Est, valoare

care a crescut cu 1,1 pp față de valoarea din 2012 (de 5,7%).

- statutul ocupațional:

Lucrătorii pe cont propriu în agricultură au avut cea mai mare rată a sărăciei absolute (9,8%).

Dintre șomeri 9,6% se aflau în gospodării care aveau consumul mai mic decât pragul sărăciei.

Pensionarii aveau o rată de sărăcie absolută de 1,5%, iar elevii și studenții de 5,9% (cu 0,8% mai

mult decât în 2012).

- grupa de vârstă: tinerii între 15-24 de ani înregistrează cea mai mare rată (7,2%).

- nivelul de educație:

Rata sărăciei absolute are valorile cele mai ridicate în cazul persoanelor fără studii (8,5%), sau cu

studii primare (8,1%) și scade pe măsură ce crește nivelul de educație (respectiv până la 0,2%

pentru studii universitare)..

- naționalitate:

Rata sărăciei absolute pentru persoanele de naționalitate română era de 3,4%, mai mică decât

media națională și decât valoarea din anul 2012 (3,6%).

Dintre persoanele de naționalitate Roma 33,1% erau sărace în anul 2013. Rata sărăciei în

cazul acestora a fost de 7,7 ori mai mare decât media națională.

- numărul de copii preșcolari din gospodărie:

Rata sărăciei pentru gospodăriile fără copii preșcolari a fost de 3,5%, cu 0,2 pp mai mică

decât în 2012.

Pe măsură ce crește numărul de copii crește și rata sărăciei. Familiile cu un copil au avut o

rată a de 5,3%, cele cu doi copii de 9,1% iar cele cu trei sau mai mulți copii de 27,0%.

Față de 2012 rata sărăciei la familiile cu 3 sau mai mulți copii a crescut cu 3,1 pp.

- numărul de membri din gospodărie:

Rata sărăciei pentru persoanele singure a fost în 2013 de 1,0%, față de 1,5% în 2012.

Persoanele care trăiesc în gospodării mari, cu cinci membri sau mai mulți, sunt expuse unui risc

de sărăcie de aproximativ 6 ori mai mare comparativ cu cel corespunzător persoanelor din

gospodăriile cu un singur membru. În 2013 acestea au înregistrat o rată a sărăciei de 6,0%.

- genul capului de gospodărie:

Persoanele care trăiau în gospodăriile al căror cap de gospodărie era de gen feminin aveau o rată

de sărăcie absolută mai mare decât cele care aveau capul de gospodărie de gen masculin (4,7%

comparativ cu 4,2%).


Programele sociale aplicate în anul 2013 de către Guvernul României au avut ca efect o

reducere a sărăciei absolute.

Astfel, dacă nu s-ar fi acordat transferuri sociale sub forma pensiilor, indemnizațiilor de șomaj și

a beneficiilor de asistență socială, ar fi fost sărace circa 6.705 mii persoane, însemnând 31,5% din

totalul populației, deci aceste transferuri sociale au condus la prevenirea riscului de sărăcie absolută a

5.798 mii persoane.

Dacă populația ar fi beneficiat numai de pensii, dar nu și de alte transferuri sociale, s-ar fi aflat

în sărăcie absolută 1.724 mii persoane, și anume 8,1% din total populație, ceea ce înseamnă că în lipsa

acestor tipuri de transferuri s-ar fi adăugat la numărul de persoane aflate în sărăcie absolută încă 817

mii persoane.

Ponderea transferurilor sociale bănești (inclusiv pensiile) în veniturile totale ale populației a fost

în anul 2013 de 28,8% ca medie la nivel național, de 38,2% în veniturile persoanelor sărace conform

definiției sărăciei absolute și de 46,3% în veniturile celor sărace sever.

Dacă în sumele primite din transferurile sociale nu se includ pensiile, această pondere în

veniturile totale ar fi de 3,8% la nivelul întregii populații, de 19,1% în cazul persoanelor sărace

absolut și de 21,3% în cazul persoanelor sărace sever.

În cele ce urmează sunt prezentați succint o serie de indicatori privind sărăcia relativă, calculați

de I.N.S. pe baza anchetei bugetelor de familie, conform pragului de 574,4 lei/adult echivalent. Se

observă o creștere în anul 2013 comparativ cu anul 2012, de la 16,6% la 17,8%.

Indicatorii pentru anul 2013 sunt prezentați succint în funcție de următoarele caracteristici:

- mediul de rezidență: Rata sărăciei relative a persoanelor din mediul rural a fost de trei ori mai

mare decât cea din mediul urban: 28,7% comparativ cu 8,7%.

- regiunea de dezvoltare:

Ratele de sărăcie relativă cele mai mari se găseau în regiunea Nord–Est (26,8%) și în regiunea

Sud – Est (25,4%). Rata cea mai mică a fost în regiunea București – Ilfov (7,3%).

- statutul ocupațional: cei mai afectați de sărăcie sunt lucrătorii pe cont propriu.

Tabel nr. 5. Rata sărăciei relative în funcție de statutul ocupațional, 2011-2013 (%)

Indicator 2011 2012 2013

Persoane de 16 ani și peste cu statut ocupațional de:

- salariați 3,8 3,4 3,9

- lucrători pe cont propriu (exclusiv agricultori) 34,0 29,3 32,1

- lucrători pe cont propriu (inclusiv agricultori) 38,4 35,6 37,7

- șomeri 31,2 32,2 32,3

- pensionari 9,3 9,5 9,5

Sursa: Institutul Național de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie

- genul persoanei: Persoanele de gen masculin au avut o rată a sărăciei relative mai mare decât a

persoanelor de gen feminin: 18,1% comparativ cu 17,4%.


- componența gospodăriei: Gospodăriile cu copii dependenți au o rată a sărăciei aproape mult

mai mare decât cele cu copii dependenți (tabel nr. 6).

Tabel nr. 6. Rata sărăciei relative în funcție de tipul gospodăriei, 2011- 2013 (%)

Indicator 2011 2012 2013

Gospodării fără copii dependenți 12,0 11,2 11,7

1 persoană 16,8 16,9 16,1

1 persoană în vârstă de 65 ani și peste 18,2 19,4 18,3

2 adulți, ambii în vârstă de sub 65 ani 11,6 9,5 10,4

2 adulți, din care cel puțin 1 este în vârstă

de 65 ani și peste

6,9 7,0 7,9

Gospodării cu copii dependenți 21,8 20,4 22,1

părinte singur cu cel puțin 1 copil 24,7 26 25,3

2 adulți cu 1 copil 11,2 11,3 13,0

2 adulți cu 2 copii 19,5 18,7 20,1

2 adulți cu 3 și mai mulți copii 48,2 48,3 49,5

alte gospodării cu copii 22,4 20,7 21,8

Sursa: Institutul Național de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie

În lipsa protecției sociale (dacă nu s-ar fi acordat pensii, indemnizații de șomaj, beneficii de

asistemță socială) rata sărăciei relative ar crește puternic, de la 17,8% la 44,2%.

Din totalul cheltuielilor bănești de consum efectuate în anul 2013, 36,2% au fost destinate

consumului alimentar și 29,4% consumului de servicii.

În anul 2013, indicele câștigului salarial real față de anul anterior a fost de 100,8%.

Raportul dintre pensia medie de asigurări sociale de stat (exclusiv pensia de agricultor) și

câștigul salarial mediu a fost de 0,5 în anul 2013.

2. Indicatori referitori la calitatea locuinței și la dotarea acesteia cu o serie de bunuri

Conform indicatorilor calculați pe baza Anchetei bugetelor de familie, aproape un sfert din

totalul populației (23,7%) trăia în anul 2013 în locuințe construite din materiale inadecvate (lemn,

paiantă sau alt material decât beton, piatră, cărămidă, BCA). Pentru populația din mediul urban

această pondere era de 8,3% iar pentru populația din mediul rural de 38,7%. În situația menționată se

regăseau mai mult de 40% dintre persoanele aflate în sărăcie absolută (respectiv 43,9%).

Persoanele care trăiesc în locuințe încălzite neadecvat (nu au sistem de încălzire ori s-au

debranșat de la rețeaua publică) au reprezentat 0,9% din totalul populației. Acest indicator a avut o

valoare mai ridicată în urban decât în rural (1,7% comparativ cu 0,1%).

În anul 2013, persoanele care locuiau în gospodării fără acces la apă caldă (fără sistem propriu

de încălzire a apei sau nebranșate la rețeaua publică) au avut următoarele ponderi: 38,4% din totalul

populației, 11,0% din populația ce locuia în mediul urban și 64,1% din populația din mediul rural.

În locuințe fără baie sau duș se aflau 37,8% din totalul populației, 9,8% din populația ce locuia

în mediul urban și 65,0% din populația ce locuia în mediul rural.


Circa 14,6% din gospodării aveau întârzieri la plata întreținerii și 6,6% la plata energiei

electrice.

Aproximativ 2,8% din populația României nu deținea un frigider. În mediul rural, procentul

celor fără frigider a fost de 4,4%, iar în cel urban de 1,5%.

De asemenea, 6,8% din totalul populației era lipsită de telefon (11,9% în rural și 2,6% în urban).

Comparativ cu anul 2013, cea mai mare parte a indicatorilor au arătat o evoluție pozitivă.

3. Indicatori referitori la ocupare

Populația ocupată a avut în anul 2013 următoarea distribuție: salariați 67,8%, patroni 1,3%,

lucrători pe cont propriu 18,7%, lucrători familiali neremunerați 12,2%.

Ponderea șomerilor BIM de lungă durată (numărul de șomeri calculat conform Biroului

Internațional al Muncii, aflați în șomaj de cel puțin 12 luni, raportat la totalul șomerilor BIM) a

crescut de la 45,3% în 2012 la 46,4% în anul 2013.

Rata șomajului BIM de lungă durată (ponderea în populația activă a persoanelor de 15 ani

și peste aflate în șomaj de cel puțin 12 luni), șomerii fiind definiți conform Biroului Internațional al

Muncii, a fost în anul 2013 de 3,4%, în creștere față de anul anterior, când a avut valoarea de 3,2%.

Rata șomajului BIM de foarte lungă durată, respectiv ponderea în populația activă a

persoanelor cu vârsta mai mare de 15 ani aflate în șomaj de cel puțin 24 luni, a crescut în anul 2013

comparativ cu anul precedent, de la 1,4% la 1,6%.

4. Indicatori referitori la educație

Indicatorii de incluziune utilizați în acest domeniu sunt:

- rata netă de cuprindere în învățământ (v. Anexa 1),

- rata de tranziție în învățământul post-secundar non-terțiar/terțiar.

5. Indicatori referitori la sănătate

Ca evoluții pozitive ce au avut loc în ultimul timp în domeniul sănătății, reflectate de indicatorii

de incluziune socială, amintim creșterea speranței de viață, reducerea incidenței tuberculozei, a ratei

mortalității infantile, a ponderii copiilor născuți de mame adolescente (mame cu vârsta mai mică de 18

ani) în numărul total al copiilor născuți într-un an, precum și reducerea ponderii nașterilor asistate de

personal calificat în numărul total al nașterilor din anul respectiv.

6. Indicatori referitori la ordinea publică

Indicatorii referitori la ordinea publică, și anume rata infracționalității (numărul de infracțiuni

cercetate și soluționate la 100.000 locuitori), rata criminalității, precum și rata criminalității

juvenile sunt prezentați în Anexa 1.


CAPITOLUL III. PROGRAME DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ DERULATE

ÎN ANUL 2013 DE MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI

SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, CARE AU URMĂRIT

CREȘTEREA INCLUZIUNII SOCIALE ȘI COMBATEREA SĂRĂCIEI

Asistența socială, componentă a sistemului național de protecție socială, cuprinde serviciile

sociale și beneficiile sociale acordate în vederea dezvoltării capacităților individuale sau colective

pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și

incluziune socială.

Legea asistenței sociale (nr.292/2011) asigură cadrul legal și instituțional unitar și coordonat

prin care sunt stabilite principiile și regulile generale de acordare a măsurilor de asistență socială,

precum și criteriile de organizare și funcționare a sistemului, în vederea asigurării condițiilor adecvate

pentru elaborarea și implementarea politicilor publice sectoriale din domeniul asistenței sociale.

Beneficiile de asistență socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a

veniturilor individuale/familiale obținute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal,

precum și o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții

anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege. În funcție de

condițiile de eligibilitate, beneficiile de asistență socială se clasifică astfel:

beneficii de asistență socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei

singure sau familiei;

beneficii de asistență socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale

persoanei singure sau familiei;

beneficii de asistență socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu

sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.

Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a răspunde

nevoilor sociale, precum și celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii

situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii

sociale și creșterii calității vieții.

III.1 Beneficii de asistență socială

În scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor

situații care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori

comunităților, în anul 2013 s-au acordat atât beneficii universale cât și adresate în mod specific unor

categorii de persoane, sub formă de alocații, indemnizații și ajutoare:


pentru familiile cu copii:

o alocația de stat pentru copii,

o indemnizația pentru creșterea copilului,

o stimulentul acordat în cazul în care mama sau tatăl care ar avea dreptul la concediu de

creștere a copilului realizează venituri profesionale,

o alocația pentru susținerea familiei,

o alocația lunară de plasament.

pentru persoanele și familiile cu venituri mici:

o ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat, ajutoare de urgență, ajutoare

de înmormântare,

o ajutoare de încălzire.

pentru persoanele cu dizabilități - o serie de beneficii destinate adulților și copiilor cu dizabilități.

Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistență socială sunt stabilite în raport cu

indicatorul social de referință, prin aplicarea unui indice social de inserție.

Indicatorul social de referință (ISR) reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se

raportează beneficiile de asistență socială, suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea

asigurării protecției persoanelor în cadrul sistemului de asistență socială, cât și în vederea stimulării

persoanelor beneficiare ale sistemului de asistență socială, pentru a se încadra în muncă.

În anul 2013 indicatorul social de referință a avut valoarea de 500 lei, în conformitate cu Legea

nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu

modificările și completările ulterioare.

Alocația de stat pentru copii4

Alocația are caracter universal și este acordată copiilor în vârstă de până la 18 ani, precum

și tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învățământului liceal sau

profesional, până la terminarea acestora.

Pentru copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului care este încadrat

într-un grad de handicap, alocația de stat se acordă în cuantum de 200 lei/lună/copil.

Pentru copiii care nu au un handicap și sunt în vârstă de peste 2 ani cuantumul alocației de stat

este de 42 lei/lună/copil, iar pentru copiii mai mari de 3 ani care au un handicap cuantumul este

dublu (de 84 lei).

4 Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii , cu modificările și completările ulterioare


În anul 2013, alocația de stat pentru copii s-a acordat pentru un număr mediu lunar de

3.779.894 copii, din care:

337.712 copii care au vârsta mai mică de 2 ani și nu au un handicap (8,9%din total);

5.405 copii care au vârsta mai mică de 3 ani și au un handicap (0,1% din total);

3.382.147 copii care au vârsta mai mare de 2 ani și nu au un handicap (89,5% din total);

54.630 copii care au vârsta mai mare de 3 ani și au un handicap (1,5% din total).

Cei mai mulți copii beneficiari se găseau în județele Timiș (114.250), Dolj (117.684),

Constanța (131.116), Prahova (136.087), Bacău (136.907), Suceava (147.549) și Iași (170.894).

Valoarea maximă s-a înregistrat în Municipiul București, unde se aflau 287.666 copii beneficiari

(7,6% din totalul național).

În cazul în care numărul de copii beneficiari de alocație de stat se raportează la totalul

populației5, valoarea medie la nivel național este de 17,7%. Cele mai mici valori s-au înregistrat în

Municipiul București (15,0%) și în județele Cluj (15,7%), Caraș-Severin (15,8%), Hunedoara

(15,9%), Brăila (16,0%) și Teleorman (16,1%). Cele mai mari valori au fost în județele Bistrița-

Năsăud (19,8%), Iași (20,3%), Botoșani (20,4%), Suceava (20,8%) și Vaslui (acesta cu valoarea

maximă de 20,9%).

Din totalul copiilor beneficiari de alocație, 51,0% au avut domiciliul în mediul urban și 49,1%

în rural.

Sumele plătite ca alocații de stat pentru copii au fost de 2.718.491.547 lei în anul 2013, fiind

mai mici cu 44.307.227 lei (1,6%) față de cele plătite în anul 2012, scăderea fiind determinată de

reducerea numărului de copii beneficiari: media lunară calculată pentru anul 2013 a fost mai mică cu

45.186 copii (1,2%) decât cea calculată pentru anul 2012.

Reducerea numărului de copii este dată de scăderea natalității: conform datelor Institutului

Național de Statistică, în anul 2013, numărul născuților-vii a fost de 198,2 mii, mai mic cu 2,9 mii față

de anul 2012, înregistrând o tendință descendentă a natalității care s-a manifestat și în perioada 2009-

2011.

Reducerea numărului de beneficiari de alocație s-a realizat în aproape toate județele, cu

excepția județului Giurgiu, care a înregistrat o creștere de 418 copii, județului Ilfov, care a înregistrat

o creștere de 1.392 copii și a Municipiului București, care a cunoscut o creștere de 6.052 copii

beneficiari.

Alocația lunară de plasament6

Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație, în cuantum

de 97 lei/lună/copil. Pentru copiii cu handicap cuantumul este de 145,5 lei (este majorat cu 50%).

5 Populația înregistrată la data de 1 ianuarie 2013, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică 6 Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare


Numărul mediu lunar de beneficiari ai acestei alocații a fost în anul 2013 de 40.352 copii. Din

total, domiciliau în mediul rural 53,0%, iar în urban 47,0%. Copii beneficiari de alocație de plasament

reprezentau 1,1% din numărul de copii care au primit alocație de stat pentru copii, cele mai mari

valori ale acestui indicator fiind în județele Vâlcea (1,5%), Hunedoara (1,7%), Timiș (1,7%), Caraș-

Severin (2,0%) și Vaslui (2,5%).

Suma plătită pentru acest beneficiu a fost în anul 2013 de 51.833.331 lei. Comparativ cu anul

2012 a avut loc o scădere de 458 beneficiari, respectiv de 1,1% (în condițiile reducerii numărului de

copii beneficiari de alocație de stat cu 31.963 copii, reprezentând o scădere de 0,8%). De asemenea a

avut loc și o reducere a sumelor cheltuite cu 1.169.562 lei (2,2%).

Cele mai multe alocații s-au acordat în județele Prahova (1.308), Constanța (1.408), Bihor

(1.496), Timiș (1.993), Iași (2.159) și Vaslui (cel din urmă cu un maxim de 2.318 beneficiari). În

Municipiul București au fost acordate alocații de plasament pentru 1.770 copii.

Indemnizația pentru creșterea copilului și stimulentul

Actul normativ care a instituit aceste beneficii de asistență socială este Ordonanța de urgență a

Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.

La sfârșitul anului 2010 a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, care a adus o serie de modificări și

completări, începând cu 1 ianuarie 2011, și anume:

A. Persoanele cu copii născuți înainte de 31 decembrie 2010 inclusiv beneficiază de drepturile

reglementate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005, în continuare până la împlinirea de

către copil a vârstei de 2 ani (3 ani pentru copilul cu handicap).

Cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea copilului a fost în anul 2013 de 85% din

media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare nașterii, dar nu mai puțin de 600

lei și nu mai mult de 3.400 lei, iar stimulentul lunar a fost de 100 lei.

B. Persoanele cu copii născuți după data de 1 ianuarie 2011 care, în ultimul an anterior datei

nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au beneficiat

opțional în anul 2013 de următoarele drepturi:

1. concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și de o indemnizație

lunară, în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni.

Aceasta nu putea fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei. Persoanele îndreptățite la

acest beneficiu care au obținut venituri din salarii, din activități independente sau venituri din

activități agricole supuse impozitului pe venit, înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un

an, au avut dreptul la un stimulent de inserție în cuantum lunar de 500 lei pentru perioada rămasă


până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani. În cazul persoanelor care beneficiază de

indemnizația lunară și solicită dreptul la stimulent de inserție, plata acestei indemnizații este

suspendată.

2. concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație

lunară, în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni. Aceasta nu

putea fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 1.200 lei.

3. pentru copilul cu handicap indemnizația se acordă până la împlinirea de către acesta a vârstei de

3 ani, în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, și nu poate fi mai

mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei. De asemenea beneficiarii acestei indemnizații au

dreptul la stimulent de inserție.

Așa cum se poate observa în tabelul de mai jos, în anul 2013, în medie 172.950 persoane au

beneficiat lunar de indemnizație pentru creșterea copilului sau stimulent.

De indemnizația pentru creșterea copilului în anul 2013 au beneficiat 142.170 persoane, un

număr mai mic cu 17.858 persoane (11,2%) decât în anul 2012. Scăderea s-a datorat în principal

evoluției natalității și creșterii numărului de beneficiari de stimulent, cu 11.895 persoane.

Tabel nr. 7. Numărul mediu lunar de beneficiari de indemnizație de creștere a copilului sau

stimulent, în anul 2013, comparativ cu anul 2012

Beneficiul

Număr mediu lunar de beneficiari Sume plătite (lei)

2012 2013

Modificare

2012 2013

Modificare

absolută

+/-

relativă

%

absolută

+/-

relativă

%

Indemnizație 160.028 142.170 -17.858 -11,2 1.760.287.099 1.534.501.939 -225.785.160 -12,8

Stimulent, din care: 18.885 30.780 11.895 63,0 98.023.210 189.548.710 91.525.500 93,4

- stimulent lunar 5.131 274 -4.857 -94,7 6.101.330 149.676 -5.951.654 -97,5

- stimulent de inserție 13.754 30.506 16.752 121,8 91.921.880 189.399.034 97.477.154 106,0

Total 178.913 172.950 -5.963 -3,3 1.858.310.309 1.724.050.649 -134.259.660 -7,2

Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

Din totalul beneficiarilor de indemnizație, 4.068 (2,9%) au fost beneficiari pentru care

drepturile au fost stabilite înainte de 1 ianuarie 2011, în conformitate cu O.U.G. nr.148/2005. Pentru

51,2% din aceștia (2.081 persoane), cuantumul indemnizației a fost de 600 lei/lună.

În anul 2013, numărul mediu lunar de beneficiari pentru care drepturile au fost stabilite ulterior

datei de 1 ianuarie 2011, în conformitate cu O.U.G. nr.111/2010, a fost de 138.102 persoane și a avut

următoarea distribuție:

- 9.781 persoane care au optat pentru concediu și indemnizație pentru creșterea copilului în

vârstă de până la un an – opțiunea I (I7,1% din total), din care 1.102 (11,3%) au primit

indemnizația în cuantum de 600 lei lunar;


- 126.614 persoane care au optat pentru concediu și indemnizație pentru creșterea copilului în

vârstă de până la 2 ani – opțiunea II (91,7% din total), din care 71.615 (56,6%) au primit

indemnizația în cuantum de 600 lei lunar;

- 1.707 persoane care au în îngrijire copii cu handicap (1,2% din total), din care 674 persoane

(39,5 %) au primit indemnizația de 600 lei lunar.

Din total, 856 persoane au primit un supliment corespunzător copiilor proveniți din sarcini

gemelare, de tripleți sau multipleți.

De asemenea, conform raportărilor agențiilor județene de plăți și inspecție socială, un număr

de 157 persoane au primit indemnizația acordată celuilalt părinte. Aceasta se acordă în baza O.U.G.

nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu modificările și

completările ulterioare, care prevede ca, din perioada totală a concediului pentru creșterea copilului, să

fie alocată cel puțin o lună, pe bază netransferabilă, celuilalt părinte, în cazul în care acesta

îndeplinește condițiile de acordare, pentru copii născuți după 1 martie 2012. Solicitarea acestui drept

se poate face până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul

copilului cu handicap, în funcție de varianta de concediu pentru creșterea copilului pentru care s-a

optat. Dacă acest drept nu se solicită, concediul și indemnizația pentru creșterea copilului se reduc cu

o lună. Pe perioada concediului de cel puțin o lună al celuilalt părinte, părintele care a solicitat inițial

dreptul poate opta pentru concediu fără plată sau pentru realizarea de venituri supuse impozitului.

Din totalul beneficiarilor de indemnizație pentru creșterea copilului, aproximativ jumătate

(53,1%, respectiv 75.509 persoane) au primit cuantumul minim, de 600 lei lunar.

Cei mai mulți beneficiari de indemnizație s-au aflat în Municipiul București (17.389). Peste

4.000 beneficiari locuiau în județele Mureș (4.040), Argeș (4.465), Constanța (4.496), Brașov (4.635),

Suceava (4.650), Iași (5.177), Bihor (5.341), Prahova (5.380), Timiș (6.114) și Cluj (6.662).

Suma cheltuită în anul 2013 pentru acordarea acestui beneficiu a fost de 1.534.501.939 lei,

fiind mai mică cu 225.785.160 lei (12,8%) decât în anul 2012, în principal datorită reducerii

numărului de beneficiari cu 17.858 persoane (11,2%). Suma medie lunară plătită corespunzătoare unei

persoane beneficiară de indemnizație a scăzut de la 917 lei în anul 2012 la 899 lei în anul 2013.

La nivel de regiune, suma medie plătită a oscilat între 797 lei/lună/beneficiar în Sud-Vest

Oltenia și 1.226 lei/lună/beneficiar în regiunea București – Ilfov.

Cele mai mici valori la nivel de județ (sub 750 lei) au fost cele din județele Ialomița (748 lei),

Mehedinți (746 lei), Călărași (745 lei), Caraș - Severin (742 lei), Gorj (732 lei) și Vaslui (728 lei).

Județele Prahova (cu 860 lei), Arad (870 lei), Constanța (905 lei), Brașov (930 lei), Iași (940 lei),

Sibiu (967 lei), Timiș (986 lei), Ilfov (1.041 lei), Cluj (1.076 lei) și Municipiul București (1.261 lei) au

consemnat cele mai mari valori.

Pentru beneficiarii de indemnizație pentru creșterea copilului se plătesc contribuții de

asigurări sociale de sănătate. Suma cheltuită în acest scop în anul 2013 a fost de 85.489.061 lei.


2. Stimulentul pentru creșterea copilului

În anul 2013, un număr de 30.780 persoane îndreptățite să beneficieze de indemnizație pentru

creșterea copilului, care au realizat venituri de natură profesională, au primit un stimulent.

Dintre aceștia, 274 persoane ale căror drepturi la indemnizația de creștere a copilului sau

stimulent au fost deschise anterior datei de 1 ianuarie 2011 (în conformitate cu O.U.G. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului) au beneficiat de un stimulent lunar în

cuantum de 100 lei/lună, perioadă în care dreptul acestora la indemnizația pentru creșterea copilului a

fost suspendat. Aceștia au reprezentat 0,9% din totalul beneficiarilor de stimulent. Suma cheltuită

corespunzătoare acestor beneficiari a fost de 149.676 lei.

Persoanele ale căror drepturi au fost deschise ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în conformitate

cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010, au beneficiat de un stimulent de inserție în

cuantum de 500 lei/lună, și anume 29.486 persoane; aceștia au reprezentat 99,1% din totalul

beneficiarilor de stimulent.

Suma cheltuită în anul 2013 a fost de 189.399.034 lei (99,9% din totalul sumelor cheltuite cu

stimulentele).

Cei mai mulți beneficiari de stimulent s-au aflat în Municipiul București (6.363). Peste 1.000

beneficiari locuiau în județele Cluj (1.010), Timiș (1.085), Brașov (1.094), Prahova (1.152), Constanța

(1.202), Iași (1.250) și Argeș (1.422).

În anul 2013 față de anul 2012, numărul total de beneficiari de stimulent a crescut cu 11.895

persoane (63,0%), iar suma totală plătită a crescut de la 98.023.210 lei la 189.548.710 lei, respectiv cu

91.525.500 lei (de aproape 2 ori). În consecință, ponderea beneficiarilor de stimulent în totalul

beneficiarilor care au putut opta între indemnizația pentru creșterea copilului sau stimulent a crescut

de la 10,6% în anul 2012 la 17,8% în anul 2013.

3. Total beneficiari de indemnizație pentru creșterea copilului sau stimulent

Cea mai mare parte a beneficiarilor de indemnizație sau stimulent locuiesc în mediul urban

(65,9%), ponderea celor din mediul urban în totalul beneficiarilor din anul 2013 fiind de 64,6% în

cazul indemnizației pentru creșterea copilului și de 71,2% în cazul stimulentului.

Din totalul familiilor îndreptățite să obțină indemnizația pentru creșterea copilului sau

stimulentul, 15,9% au avut ca reprezentant legal persoane de gen masculin (27.431 familii).

Această pondere s-a redus comparativ cu anul 2012, perioadă în care valoarea înregistrată a

fost de 16,6%. În mediul urban locuiau 48,8% dintre acestea (13.392 familii), iar în mediul rural

51,2%, și anume 14.039 familii.

Suma plătită în anul 2013 pentru indemnizațiile de creștere a copilului și stimulentele lunare a

fost de 1.724.050.649 lei, mai mică cu 134.259.660 lei (7,2%) decât în anul 2012, datorită scăderii

substanțiale a numărului de beneficiari de indemnizație de creștere a copilului, așa cum s-a arătat

anterior.


Prin articolul 12 din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor

cu handicap a fost instituită acordarea unor beneficii destinate persoanelor cu handicap care au în

îngrijire, supraveghere și întreținere un copil, precum și în vederea creșterii copiilor cu handicap.

Conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația

lunară pentru creșterea copiilor, acestea s-au legiferat sub forma unui sprijin lunar. În anul 2013

beneficiile s-au acordat pentru un număr mediu lunar de 7.873 beneficiari, suma plătită fiind de

34.900.103 lei.

Comparativ cu anul 2012 a avut loc o creștere de 878 beneficiari (12,6%) și 3.139.672 lei

(9,9%).

Beneficii de asistență socială selective

Principalele beneficii de asistență socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale

persoanei singure sau familiei, sunt alocația pentru susținerea familiei, ajutorul social pentru

asigurarea venitului minim garantat și ajutoarele pentru încălzirea locuinței. Testarea mijloacelor de

existență a potențialilor beneficiari de servicii sociale reprezintă procedura de evaluare a veniturilor

realizate și a bunurilor mobile și imobile deținute de persoană sau familie, necesare acoperirii nevoilor

de consum ale acestora.

În luna octombrie 2013, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.778/2013, s-a modificat

legislația privind cele trei beneficii enumerate mai sus, în sensul stabilirii unui model unic de cerere și

de anchetă socială; de asemenea s-a introdus termenul de “valoare netă de producție anuală”. În timp

ce anterior adoptării acestui act normativ era reglementată doar o listă a bunurilor a căror posesie

ducea la excluderea acordării ajutorului social, în prezent excluderea se realizează și dacă valoarea

netă de producție anuală a bunurilor prevăzute de actul normativ (clădiri și alte bunuri mobile,

suprafețe de teren, animale si păsări) depășește cumulat suma de 1.000 euro pentru persoana singură,

respectiv suma de 2.500 euro pentru familie.

1. Alocația pentru susținerea familiei7

Beneficiul a fost instituit de Legea nr.277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei și

se adresează familiilor ce au în îngrijire copii și realizează venituri mai mici decât valoarea unui prag

stabilit de lege.

În luna mai 2013 a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.42/2013 pentru

modificarea Legii nr.416/2001 și a Legii nr.277/2010.

Aceasta a prevăzut majorarea limitei de venituri până la care se acordă alocația pentru

susținerea familiei de la 370 lei/membru de familie la 530 lei/membru de familie, cu modificarea

7 Legea nr.277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, cu modificările și completările ulterioare


celor două intervale de venituri la 0 – 200 lei/persoană și 201 lei/persoană – 530 lei/persoană,

precum și majorarea cuantumului alocației cu 30%, începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013.

Tabel nr. 8. Cuantumurile alocației pentru susținerea familiei, în anul 2013

Componența

familiei

Venitul net mediu lunar

pe membru de familie

Cuantum lunar (lei)

în funcție de numărul de copii

1 copil 2 copii 3 copii 4 sau mai mulți

A. În perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2013

Familie cu ambii părinți mai mic de 200 lei 30 60 90 120

între 201 și 370 lei 25 50 75 100

Familie monoparentală

mai mic de 200 lei 50 100 150 200

între 201 și 370 lei 45 90 135 180

B. în perioada 1 iulie 2013 – 31 decembrie 2013

Familie cu ambii părinți mai mic de 200 lei 40 80 120 160

între 201 și 530 lei 33 66 99 132

Familie monoparentală

mai mic de 200 lei 65 130 195 260

între 201 și 530 lei 60 120 180 240


În anul 2013, în medie, 260.416 familii au primit lunar acest tip de alocație, suma totală plătită

fiind de 215.061.950 lei. Comparativ cu anul 2012 a avut loc o diminuare a numărului de familii

beneficiare (cu 41.170 familii, respectiv 13,7%) și o reducere a sumelor cheltuite, cu 1.799.449 lei

(0,8%).

Dintre cauzele care au condus la această evoluție menționăm reducerea natalității, scoaterea

din plată sau suspendarea alocației datorată absențelor școlare sau neachitării obligațiilor față de

bugetele locale.

Regiunea Nord-Est a prezentat cel mai mare număr de familii beneficiare: 71.831 (27,6% din

numărul total de familii beneficiare la nivel național), datorită faptului că în județele componente

locuiau un număr mare de beneficiari: Botoșani (7.950), Neamț (10.211), Iași (12.449), Suceava

(13.098), Vaslui (13.902) și Bacău (14.221). Ultimele patru județe au înregistrat cele mai mari valori

de familii beneficiare la nivel național.

Din familiile beneficiare au făcut parte 492.074 copii; valorile cele mai mari au fost de 18.125

copii în Mureș, 19.407 copii în Neamț, 20.067 copii în Dolj, 26.777 copii în Iași, 26.994 copii în

Suceava, 27.492 copii în Bacău și 27.566 copii în Vaslui.

În consecință, dimensiunea medie a familiei beneficiare de alocație de susținere (numărul

mediu de copii dintr-o familie beneficiară) a fost de 1,89 copii/familie, valorile cele mai mari (peste

2,0) fiind întâlnite în județele: Botoșani (2,03), Sibiu (2,04), Suceava (2,06), Brașov (2,12), Iași (2,15),

Bihor (2,16), Arad (2,16) și Timiș (2,24).

În cazul în care se raportează numărul de copii beneficiari de alocație de susținere la cel de

copii beneficiari ai alocației de stat pentru copii, se obține o pondere la nivel național de 13,0%.


Cele mai mari ponderi (de peste 20%) s-au înregistrat în județele Neamț (19,7%), Bacău

(20,1%), Teleorman (20,2%), Buzău (20,2%), Mehedinți (20,4%), Giurgiu (21,6%) și Vaslui (29,6%).

Cele mai multe familii beneficiare de alocație de susținere au fost formate din ambii părinți și

copiii acestora: 80,0%. Dintre acestea, 77,8% aveau venituri nete mai mici de 200 lei venituri

nete/lună/membru de familie și 22,2% venituri nete între 201 lei și valoarea maximă prevăzută de lege

(370 lei în perioada ianuarie-iunie și 540 lei în perioada 1 iulie 2013 – 31 decembrie 2013).

Familiile beneficiare compuse din doi părinți și copiii acestora, au avut următoarea distribuție:

34,0% familii care aveau în întreținere un copil,

44,5% familii care aveau în întreținere doi copii,

14,0% familii care aveau în întreținere trei copii,

7,4% familii care aveau în întreținere patru sau mai mulți copii.

În mediul rural au domiciliat circa trei sferturi din familiile cu ambii părinți având unul sau mai

mulți copii, beneficiare de alocație 79,3%.

Circa o cincime (20,1%) din totalul familiilor beneficiare de alocație de susținere au fost

monoparentale.

Cele mai multe familii monoparentale beneficiare au fost înregistrate în regiunea Nord-Est

(12.102, reprezentând 23,4% din totalul familiilor monoparentale beneficiare la nivel național),

acestea fiind de 16,7 ori mai multe decât cele din regiunea București-Ilfov, regiune în care s-au

înregistrat 725 familii beneficiare.

Cele mai mari ponderi ale familiilor monoparentale (mai mult de un sfert) au fost în județele

Alba (25,4%), Arad (26,0%), Caraș-Severin (26,7%), Bihor (28,5%), Cluj (29,5%), Ilfov (30,7%),

Timiș (31,2%) și Hunedoara (39,7%), iar Municipiul București a avut o pondere de 63,7%.

Distribuția numărului de familii monoparentale beneficiare în funcție de numărul de copii a

fost următoarea: familiile cu un copil au reprezentat 61,5% din totalul beneficiarilor, familiile cu doi

copii 26,9%, cele cu trei copii 7,9%, iar cele cu patru sau mai mulți copii 3,7%.

Familiile monoparentale beneficiare cu tatăl ca unic părinte (7.461) au reprezentat 14,4% din

totalul familiilor monoparentale îndreptățite să primească alocația pentru susținerea familiei. Dintre

acestea, locuiau în mediul rural 5.940 familii (79,6% din total) și în mediul urban 1.521 familii

(20,4%). Majoritatea bărbaților beneficiari aveau unul sau doi copii (68,2%, respectiv 24,1% din

total), ceea ce arată că familiile cu venituri mici care au ca unic părinte tatăl sunt mai puțin numeroase.

2. Venitul minim garantat

Venitul minim garantat (VMG), este unul din cele mai importante programe de promovare a

incluziunii sociale și de combatere a sărăciei. Actul normativ care reglementează acest program este

Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu completările și modificările ulterioare.


Potrivit acestei legi, venitul minim garantat se asigură prin acordarea unui ajutor social lunar,

pe bază de cerere și declarație pe propria răspundere, însoțite de actele doveditoare privind

componența familiei și veniturile membrilor acesteia, cerere care se înregistrează la primarul

localității sau, după caz, al sectorului municipiului București. Legea nr.416/2001 a fost modificată în

luna mai 2013 de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.42/2013, în sensul majorării nivelului

venitului minim garantat cu 8,5% începând cu drepturile aferente lunii iulie 2013 și cu 4,5% începând

cu drepturile aferente lunii ianuarie 2014 (a se vedea tabelul de mai jos). Pentru persoanele/familiile

cu drepturi de ajutor social stabilite anterior lunii iulie 2013, respectiv lunii decembrie 2013 au fost

prevăzute măsuri tranzitorii constând în acordarea și a diferenței de sume dintre noul nivel al venitului

minim garantat și nivelul prevăzut anterior.

Potrivit acestei legi, valoarea ajutorului social lunar se calculează ca diferență între nivelul

venitului minim garantat prevăzut de lege și venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.

Valoarea medie lunară calculată la nivel național a ajutorului social transmis spre plată în anul 2013 a

fost de 205 lei/familie beneficiară, respectiv 82 lei/persoană dintr-o familie beneficiară.

Tabel nr. 9. Comparație între sumele medii acordate ca ajutor social și

nivelul venitului minim garantat în anul 2013

Numărul de

persoane

din familie

Nivelul venitului

Numărul de

familii

beneficiare2

Valoarea medie lunară calculată

minim garantat1)

-lei/lună/familie- lei/lună/familie

lei/lună/persoană

din familie Ian.-iunie

Iulie-

decembrie

- persoană singură 125 136 83.622 126 126

- 2 persoane 225 244 43.433 207 104

- 3 persoane 315 342 31.557 250 83

- 4 persoane 390 423 30.201 285 71

- 5 persoane 465 505 15.343 308 62

- 6 sau mai multe

persoane 3) 496 540 12.726 282

47

Total - - 216.882 205 82 1) Valoarea maximă prevăzută de lege 2) Ajutoare transmise spre plată 3) Valori calculate pentru o familie de 6 persoane, deoarece pentru fiecare altă persoană din familiile cu mai mult de 5

persoane se adaugă 35 lei (înainte de 1 iulie se adăugau 31 lei)

În anul 2013 au fost plătite lunar în medie 217.109 ajutoare.

Județele cu cel mai mare număr de familii beneficiare de venit minim garantat (peste 7.000) au

fost Iași (7.035), Argeș (7.334), Dâmbovița (7.975), Bacău (8.489), Teleorman (9.298), Vaslui

(9.488), Buzău (9.719), Galați (9.724) și Dolj (14.025 familii).

Dimensiunea medie estimată a familiei beneficiare în anul 2013 a fost de 2,48

persoane/familie, fiind mai mare decât cea din anul 2012 (în care valoarea a fost de 2,45

persoane/familie).

În anul 2013, din totalul familiilor pentru care s-a stabilit dreptul la ajutor social, 38,5% au fost

persoane singure.


Ponderea familiilor formate din patru sau mai multe persoane în total familii beneficiare a fost

de 26,9%.

Județele cu cel mai mare număr de persoane care făceau parte din familiile beneficiare de

ajutor social au fost: Iași (20.162), Bacău (21.012), Buzău (22.365), Teleorman (22.800), Galați

(24.548), Vaslui (25.755) și Dolj (35.738). Aproximativ jumătate din persoanele din familiile

beneficiare se aflau în familii compuse din patru sau mai multe persoane.

Majorarea nivelului venitului minim garantat cu 8,5% a determinat creșterea, comparativ cu

anul anterior, atât a numărului de beneficiari cât și a sumelor plătite.

Numărul mediu lunar de familii beneficiare a crescut de la 192.713 în anul 2012 la 217.109 în

anul 2013, cu 24.396 beneficiari (12,7%). Suma plătită în anul 2013, de 533.372.724 lei, a fost mai

mare cu 119.080.462 lei (28,7%) decât în anul 2012. A avut loc astfel o creștere a sumelor medii

lunare plătite/familie beneficiară, de la 179 lei/lună/familie beneficiară la 205 lei/lună/familie

beneficiară (cu 14,3%).

Creșterea sumei medii lunare s-a datorat atât majorării cu 8,5%, cât și adoptării Legii

nr.166/2012, conform căreia, începând cu luna noiembrie 2012, la stabilirea venitului net lunar al

familiei sau, după caz, al persoanei singure în funcție de care se stabilește dreptul la ajutor social, nu a

mai fost luată în considerare valoarea alocației pentru susținerea familiei, a bugetului personal

complementar, a ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, a burselor de studiu, burselor

sociale, precum și a sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de

protecție socială „Bani de liceu”.

Suma plătită corespunzătoare contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele

beneficiare de venit minim garantat în anul 2013 a fost de 31.201.084 lei, cu 8.266.178 lei mai mare

decât în anul anterior.

Plata asigurării obligatorii a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren,

inundațiilor în anul 2013 a însemnat cheltuirea sumei de 2.639.461 lei, corespunzătoare unui număr de

45.541 familii beneficiare de venit minim garantat.

Astfel, sumele plătite din bugetul M.M.F.P.S.P.V. pentru întreg programul de acordare a

venitului minim garantat (ajutorul social, contribuții pentru asigurările de sănătate și asigurarea

obligatorie a locuințelor) în anul 2013 au fost de 567.213.269 lei, mai mari cu 126.486.877 lei (28,7%)

decât în anul 2012.

Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu completările și modificările ulterioare

prevede și posibilitatea de acordare a unor ajutoare de urgență, pentru sprijinirea familiilor aflate în

situații de necesitate datorate calamităților naturale, incendiilor și accidentelor, precum și pentru alte

situații deosebite datorate stării de sănătate ori altor cauze care pot conduce la excluziune socială.

În anul 2013 au fost plătite de la bugetele locale 77.909 ajutoare de urgență, în valoare de

24.295.522 lei, mai puțin cu 49.303 ajutoare (38,8%) și 20.642.778 lei (45,9%) față de anul 2012.


De la bugetul de stat, prin bugetul M.M.F.P.S.P.V., s-a prevăzut acordarea de ajutoare de

urgență conform următoarelor acte normative:

- Hotărârea de Guvern nr.112/2013 - sprijinirea unui număr de 56 familii/persoane aflate în

situații de necesitate (incendii, inundații, stare de sănătate precară, risc de excluziune socială) - suma

aprobată 114.800 lei;

- Hotărârea de Guvern nr.247/2013 - sprijinirea unui număr de 6 familii/persoane aflate în

situații de necesitate - suma aprobată 30.000 lei;

- Hotărârea de Guvern nr.349/2013, din iunie 2013 - sprijinirea unui număr de 184

familii/persoane aflate în situații de necesitate - suma aprobată 447.050 lei;

- Hotărârea de Guvern nr.667/2013, din septembrie 2013 - sprijinirea unui număr de 184


- Hotărârea de Guvern nr.700/2013, din septembrie 2013 - sprijinirea unui număr de 9


- Hotărârea de Guvern nr.981/2013, din decembrie 2013 - sprijinirea unui număr de 333


- Hotărârea de Guvern nr.1106/2013, din decembrie 2013 - sprijinirea unui număr de 32

familii/persoane aflate în situații de necesitate - suma aprobată 236.000 lei.

Suma cheltuită din bugetul M.M.F.P.S.P.V. în anul 2013 pentru ajutoarele de urgență a fost de

2.046.350 lei, iar numărul de beneficiari a fost de 732 familii sau persoane singure.

Comparativ cu anul anterior a avut loc o creștere de 1.863.550 lei, respectiv 669 beneficiari.

În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 100/2011 privind acordarea unor măsuri de sprijin

pentru familiile persoanelor decedate în accidentul de la Exploatarea Minieră Uricani, județul

Hunedoara, în anul 2013 s-au acordat din bugetul M.M.F.P.S.P.V. 3.000 lei ca ajutor financiar pentru

soția unei persoane decedate ca urmare a accidentului, soție care era însărcinată la data decesului

acestuia. Hotărârea de Guvern prevede că aceasta beneficiază de un ajutor financiar lunar în cuantum

de 250 de lei pe toată perioada de la nașterea copilului până la începerea de către acesta a cursurilor de

învățământ preuniversitar.

De asemenea din bugetul M.M.F.P.S.P.V. s-au acordat 1.472.610 lei organizațiilor

persoanelor vârstnice cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice (1 octombrie).

Familiile beneficiare de venit minim garantat pot primi ajutoare pentru acoperirea unei

părți din cheltuielile de înmormântare, acordat de către autoritățile publice locale. În anul 2013 s-au

acordat 2.596 ajutoare de înmormântare, suma plătită fiind de 1.518.931 lei.

3. Ajutoare pentru încălzirea locuinței

Familiile și persoanele singure care au venituri mici pot beneficia de ajutoare pentru încălzirea

locuinței.


În anul 2013 au fost acordate aceste beneficii sociale corespunzător sezonului rece 1 noiembrie

2012 - 31 martie 2013, precum și sezonului rece 1 noiembrie 2013 - 31 martie 2014, conform

Ordonanței de urgență nr. 70/2011 privind măsurile de protecție socială în perioada sezonului rece, cu

modificările și completările ulterioare.

În sezonul rece 1 noiembrie 2012 - 31 martie 2013 ajutoarele s-au acordat conform Ordonanței

de urgență nr. 70/2011 privind măsurile de protecție socială în perioada sezonului rece, așa cum a fost

în vigoare până la data de 1 septembrie 2013.

În sezonul rece 1 noiembrie 2013 - 31 martie 2014 ajutoarele s-au acordat de asemenea

conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2011 privind măsurile de protecție socială în

perioada sezonului rece, așa cum a fost modificată de Ordonanța nr. 27/2013 pentru modificarea și

completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2011, în vigoare începând cu 1 septembrie

2013. Aceasta a prevăzut majorarea cuantumului ajutoarelor pentru gaze naturale cu circa 6%, precum

și introducerea unui nou tip de ajutor pentru încălzirea cu energie electrică.

A. Sistemul centralizat de încălzire

Utilizatorii sistemului centralizat de încălzire au primit de la bugetul de stat, prin bugetul

M.M.F.P.S.P.V., în funcție de venitul mediu net lunar pe membru de familie (împărțit pe 11 tranșe de

venituri) un ajutor lunar prin compensarea procentuală a valorii efective a facturii la energia termică,

compensare care a variat între 10% și 100% (tabel nr.10).

Plafonul de venituri până la care s-au acordat aceste ajutoare a fost de 1.082 lei venit mediu net

lunar pe membru de familie. Pragul maxim al ajutorului a fost dat de un consum maxim lunar stabilit

de legislație în funcție de tipul apartamentului și de zona de temperatură.

Persoanele singure au beneficiat de o compensare mai mare cu 10% față de proporțiile

stabilite pentru familie. Pentru beneficiarii de ajutor social, compensarea s-a acordat în proporție de

100%.

De asemenea legislația prevede acordarea de astfel de ajutoare din bugetul local.

Tabel nr. 10. Acordarea ajutorului de încălzire pentru utilizatorii sistemului centralizat de

încălzire în sezonul rece noiembrie 2012 - martie 2013, respectiv noiembrie 2013 - martie 2014:

compensare – procent din valoarea facturii (%)

Sezon rece

(nov.-

martie)

Limita de venituri medii nete (lei/lună/membru de familie)

până

la 155

155,1

- 210

210,1

- 260

260,1

- 310

310,1

- 355

355,1

- 425

425,1

- 480

480,1

- 540

540,1

- 615

615,1

- 786

786,1 –

1.082

Buget de stat

- persoane

singure 100 90 80 70 60 50 40 30 20 15 10

- familii 90 80 70 60 50 40 30 20 10 5 0

Buget local1) 7 14 20 27 33 40 46 53 59 61 63 1) Compensare suplimentară celei de la bugetul de stat - limita maximă



B. Încălzirea locuinței cu gaze naturale

Pentru încălzirea locuinței cu gaze naturale se acordă ajutoare de la bugetul de stat, în

cuantum diferit în funcție de venitul net lunar pe membru de familie, împărțit pe nouă tranșe de

venituri.

În sezonul rece 1 noiembrie 2012 - 31 martie 2013 cuantumul minim a fost de 19 lei, iar cel

maxim de 262 lei.

Pentru sezonul rece 1 noiembrie 2013 - 31 martie 2014 legislația a prevăzut majorarea

cuantumului ajutoarelor pentru gaze naturale cu circa 6% (tabel nr. 11).

Plafonul de venituri până la care s-au primit aceste ajutoare a fost de 615 lei venit mediu net pe

membru de familie.

Tabel nr. 11. Acordarea ajutorului de încălzire pentru utilizatorii de gaze naturale, în sezonul rece

noiembrie 2012 - martie 2013, respectiv noiembrie 2013 - martie 2014

Cuantum


până la

155

155,1 -

210

210,1 -

260

260,1 -

310

310,1 -

355

355,1 -

425

425,1 -

480

480,1 -

540

540,1

- 615

Sezonul rece noiembrie

2012 - martie 2013 262 162 137 112 87 62 44 31 19

Sezonul rece noiembrie

2013 - martie 2014 262 190 150 120 90 70 45 35 20


C. Încălzirea locuinței cu energie electrică

În sezonul rece 1 noiembrie 2013 - 31 martie 2014 legislația a prevăzut introducerea

ajutoarelor pentru persoanele care utilizează exclusiv energia electrică pentru încălzire (tabel nr. 12).

Plafonul de venituri până la care s-au primit aceste ajutoare a fost de asemenea 615 lei venit

mediu net pe membru de familie.

Tabel nr. 12. Acordarea ajutorului de încălzire pentru utilizatorii de energie electrică pentru

încălzire, în sezonul rece noiembrie 2013 - martie 2014

Indicator


până la

155

155,1 -

210

210,1 -

260

260,1 -

310

310,1 -

355

355,1 -

425

425,1 -

480

480,1 -

540

540,1

- 615

Cuantum 240 216 192 168 144 120 96 72 48



D. Încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri

Ajutorul pentru încălzirea locuinței cu lemne, cărbuni și combustibili petrolieri s-a acordat

de asemenea de la bugetul de stat, în funcție de nivelul de venituri, în cuantumuri între 16 și 54 lei.

Plafonul de venituri până la care s-au primit aceste ajutoare a fost tot de 615 lei venit mediu

net lunar pe membru de familie. Pentru beneficiarii de ajutor social suma acordată a fost de 58 lei.

Tabel nr. 13. Acordarea ajutorului de încălzire pentru utilizatorii de lemne, cărbuni

sau combustibili petrolieri, în sezonul rece noiembrie 2012 - martie 2013,

respectiv noiembrie 2013 - martie 2014

Indicator


până la

155

155,1 -

210

210,1 -

260

260,1 -

310

310,1 -

355

355,1 -

425

425,1 -

480

480,1 -

540

540,1 -

615

Cuantum (lei/lună) 54 48 44 39 34 30 26 20 16


Legislația prevede că, în funcție de resursele proprii, autoritățile administrației publice locale

pot aproba ajutoare ce depășesc tranșele și cuantumurile prevăzute anterior.

E. Acordarea ajutoarelor în sezonul rece 1 noiembrie 2012 – 31 martie 2013

În sezonul rece 1 noiembrie 2012 – 31 martie 2013 au beneficiat de ajutoare de încălzire

1.044.456 familii și persoane singure (număr total), suma cheltuită fiind de 314.304.248 lei:

85.342.290 lei (27,2%) pentru încălzire cu energie termică furnizată în sistem centralizat,

106.211.959 lei (33,8%) pentru utilizatorii de gaze naturale,

122.749.998 lei (39,1%) pentru cei ce folosesc pentru încălzire lemne, cărbuni sau

combustibili petrolieri.

F. Acordarea ajutoarelor în anul 2013

Corespunzător sezonului rece 1 noiembrie 2012 - 31 martie 2013 și perioadei 1 noiembrie

2013 – 31 decembrie 2014, au fost acordate cumulat în anul 2013 ajutoare pentru încălzirea locuinței

în sumă de 368.459.714 lei, din care:

23,0% pentru încălzire cu energie termică furnizată în sistem centralizat (84.721.327 lei),

28,1% pentru utilizatorii de gaze naturale (103.716.908 lei),

48,9 % pentru cei ce folosesc lemne, cărbuni sau combustibili petrolieri (179.992.583 lei).

0,01% pentru utilizatorii de energie electrică (28.896 lei).


Beneficii acordate persoanelor cu handicap8

Pentru adulții cu handicap grav și accentuat s-a acordat o indemnizație lunară, indiferent de

venituri:

pentru adultul cu handicap grav: 202 lei,

pentru adultul cu handicap accentuat: 166 lei.

Persoanele cu handicap grav, accentuat sau mediu au beneficiat de un buget personal

complementar indiferent de venituri, astfel:

adultul cu handicap grav: 91 lei,

adultul cu handicap accentuat: 68 lei,

adultul cu handicap mediu: 33,5 lei.

Adulții cu handicap vizual grav au primit, corespunzător plății însoțitorului, o indemnizație în

cuantum lunar de 610 lei.

Pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA se acordă o indemnizație lunară

de hrană. În anul 2013 au beneficiat de indemnizație 8.284 persoane, din care 8.002 adulți, în

cuantum de 13 lei/zi, și 282 copii, în cuantum de 11 lei/zi, pentru care au fost cheltuiți cumulat

38.827.386 lei. Numărul de beneficiari din municipiul București a fost de 1.412 adulți și 33 copii.

Pentru copii cu handicap HIV / SIDA se acordă o alocație de hrană în cuantum de 11 lei/zi.

Tabel nr. 14. Numărul de beneficiari ai principalelor beneficii sociale acordate persoanelor cu

handicap, în anul 2013, comparativ cu anul 2012

Indicator

Indemnizația

pentru însoțitorii

persoanelor cu

handicap vizual grav

Indemnizația pentru

persoanele cu handicap

grav sau accentuat

Bugetul personal complementar

pentru persoanele cu handicap

grav accentuat grav accentuat mediu

Numărul de beneficiari

- anul 2012 43.818 193.146 349.010 222.215 360.781 75.681

- anul 2013 43.836 197.229 355.115 226.992 367.868 76.283

Modificare 2013

față de 2012

- absolută (+/-) 18 4.083 6.105 4.777 7.087 602

- relativă (%) 0,0 2,1 1,7 2,1 2,0 0,8


Suma plătită în anul 2013 pentru cele cinci beneficii de mai sus (indemnizația lunară pentru

adulții cu handicap grav și accentuat, bugetul personal complementar lunar pentru persoanele cu

handicap grav, accentuat sau mediu, indemnizația lunară pentru însoțitorii adulților cu handicap,

indemnizația lunară de hrană pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA și alocația de

hrană pentru copii cu handicap HIV / SIDA) a fost de 2.112.978.312 lei.

8 Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările

ulterioare


Comparativ cu anul anterior, suma plătită pentru aceste beneficii a cunoscut o creștere de

61.198.341 lei (3,0%), datorită în principal creșterii cuantumului indemnizației pentru însoțitori de la

530 lei în perioada ianuarie-mai 2012, la 570 lei începând cu 1 iunie 2012 și la 610 lei începând cu

luna ianuarie 2013, însă fiecare din aceste beneficii a cunoscut o creștere a sumelor plătite și a

numărului de beneficiari în această perioadă.

Ajutoare pentru persoanele refugiate

În anul 2013 din bugetul M.M.F.P.S.P.V. s-au acordat ajutoare pentru persoanele care au

dobândit statutul de refugiat sau au dobândit protecție subsidiară acordată de statul român, în

cuantum de 540 lei/lună.

Ajutorul se acordă în conformitate cu Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu

modificările și completările ulterioare, pe o perioadă de maximum 9 luni, cu posibilitatea prelungirii

pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni. Ajutorul s-a acordat în primele trei luni ale anului sub formă

rambursabilă.

Prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr.16/20 martie 2013, ajutorul a fost prevăzut ca sprijin lunar,

fără obligativitatea rambursării.

Sumele plătite, în valoare de 795.960 lei, au fost mai mari cu 551.880 lei decât în anul 2012,

iar numărul total de beneficiari a crescut de la 111 la 426 persoane.

Situația pe țări de proveniență a fost următoarea:

- câte un beneficiar a provenit din: Arabia Saudită, Bangladesh, Cuba, Guineea, India, Liban,

Nigeria, Turcia, Yemen,

- câte doi beneficiari din: Camerun, Gambia, Iordania,

- patru beneficiari din Rwanda,

- câte cinci beneficiari din: Congo, Egipt, Myanmar, Sudan,

- șase beneficiari din Eritreea,

- zece beneficiari din Autoritatea Națională Palestiniană,

- zece beneficiari din Somalia,

- 11 beneficiari din Pakistan,

- 17 beneficiari din Iran,

- 18 beneficiari din Irak,

- 21 beneficiari din Afganistan,

- 294 beneficiari din Siria.


Totalul beneficiilor de asistență socială

Așa cum se poate observa în tabelul de mai jos, în anul 2013, M.M.F.P.S.P.V., prin agențiile

județene de plăți și inspecție socială, a efectuat plăți pentru beneficiile de asistență socială menționate

de 7.882.785.890 lei, ceea ce reprezintă aproximativ 1,78 miliarde de euro. Comparativ cu sumele

cheltuite în anul 2012, a avut loc o creștere de 1.138.202 lei, respectiv de 0,01%.

În cazul în care se raportează aceste plăți la produsul intern brut estimat pentru anul 20139, se

obține o pondere a beneficiilor sociale de 1,25% din PIB, mai mică decât în anul 2012, când ponderea

a fost de 1,34%.

Tabel nr. 15. Sume plătite din bugetul M.M.F.P.S.P.V. pentru principalele

beneficii de asistență socială în anul 2013

Beneficiu

Sume

plătite,

2013 (lei)

Pondere în

total sume

plătite,

2013 (%)

Modificare

2013 față de 2012

absolută

(+/-)

relativă

(%)

Beneficii sociale - Total 7.882.785.890 100,0 1.138.202 0,0

Alocația de stat pentru copii 2.718.491.547 34,5 -44.307.227 -1,6

Indemnizație pentru creșterea copilului 1.534.501.939 19,5 -225.785.160 -12,8

Indemnizația lunară pentru adulții cu handicap grav

și accentuat 1.181.430.869 15,0 20.294.491 1,7

Bugetul personal complementar lunar pentru

persoanele cu handicap grav, accentuat și mediu 576.027.107 7,3 10.070.413 1,8

Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim

garantat 533.372.724 6,8 119.080.462 28,7

Ajutoare de încălzire - total 368.459.714 4,7 1.860.866 0,5

Indemnizația lunară pentru însoțitorii adulților cu

handicap vizual grav 316.016.199 4,0 28.269.740 9,8

Alocația de susținere a familiei 215.061.950 2,7 -1.799.449 -0,8

Stimulent - total 189.548.710 2,4 91.525.500 93,4

Stimulent de inserție 189.399.034 2,4 97.477.154 106,0

Ajutoare de încălzire cu lemne, cărbuni sau

combustibili petrolieri 179.992.583 2,3 34.760.313 23,9

Ajutoare de încălzire cu gaze naturale 103.716.908 1,3 -17.425.917 -14,4

Contribuții pentru asigurările de sănătate aferente

beneficiarilor de indemnizație pentru creșterea

copilului 85.489.061 1,1 -12.461.504 -12,7

Ajutoare de încălzire cu energie termică furnizată în

sistem centralizat 84.721.327 1,1 -15.502.426 -15,5

Alocația lunară de plasament 51.833.331 0,7 -1.169.562 -2,2

Indemnizația lunară de hrană cuvenită persoanelor

infectate cu HIV sau bolnave de SIDA 38.827.386 0,5 2.557.491 7,1

Sprijin lunar în vederea creșterii copilului acordat

pentru persoanele cu handicap 34.900.103 0,4 3.139.672 9,9

Contribuții pentru asigurările sociale de sănătate

aferente ajutorului social pentru asigurarea venitului

minim garantat 31.201.084 0,4 8.266.178 36,0

Contribuții pentru asigurarea obligatorie a

locuințelor pentru familiile beneficiare de venit

minim garantat 2.639.461 0,0 -859.763 -24,6

9 Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, date provizorii


Beneficiu

Sume

plătite,

2013 (lei)

Pondere în

total sume

plătite,

2013 (%)

Modificare

2013 față de 2012

absolută

(+/-)

relativă

(%)

Ajutoare de urgență 2.046.350 0,0 1.863.550 1.019,4

Ajutoare financiare 1.475.610 0,0 42.551 3,0

Ajutorul rambursabil acordat persoanelor refugiate 795.960 0,0 551.880 226,1

Alocația de hrană pentru copii cu handicap HIV /

SIDA 676.751 0,0 6.206 0,9

Stimulent lunar 149.676 0,0 -5.951.654 -97,5

Ajutoare de încălzire cu energie electrică 28.896 0,0 28.896 x

Alte plăți -9.966 0,0 -8.133 443,7


Cea mai mare parte a resurselor gestionate de M.M.F.P.S.P.V. pentru aceste beneficii de

asistență socială a fost direcționată în anul 2013 către alocația de stat pentru copii: 34,5%,

reprezentând 2.718.491.547 lei, alocație de care beneficiază circa 3,8 milioane copii.

Așa cum se poate observa în graficul următor, beneficiile de asistență socială destinate

persoanelor cu handicap, în sumă de 2.112.978.312 lei, au avut o pondere de 26,8% în totalul

beneficiilor de asistență socială, numărul de beneficiari fiind de circa 671 mii persoane cu handicap

grav, accentuat sau mediu.

O pondere mare în cheltuielile pentru beneficiile sociale (19,5%) au avut-o și sumele cheltuite

pentru acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului, în valoare de 1.534.501.939 lei. Dacă

se includ contribuțiile de asigurări sociale de sănătate aferente persoanelor beneficiare de această

prestație, precum și indemnizațiile și sprijinul pentru creșterea copilului acordate persoanelor cu

handicap, se obține un total pentru întreg programul de acordare a indemnizațiilor pentru creșterea

copilului de 1.654.891.103 lei, în acest caz ponderea în cheltuielile totale fiind de 21,0%. De acest

program au beneficiat circa 150 mii familii.

Grafic nr. 10 Distribuția sumelor plătite pentru beneficiile de asistență socială finanțate din

bugetul M.M.F.P.S.P.V. alocat asistenței sociale, în anul 2013 (%)



Programul de garantare a unui venit minim, ce cuprinde plata ajutoarelor sociale pentru

asigurarea venitului minim garantat, contribuțiilor pentru asigurarea obligatorie a locuințelor pentru

familiile beneficiare de venit minim garantat și contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate aferente

ajutorului social pentru asigurarea venitului minim garantat, program cu circa 217 mii familii

beneficiare, din care au făcut parte aproximativ 539 mii persoane, s-au cheltuit 567.213.269 lei, ceea

ce reprezintă 7,2% din suma cheltuită în anul 2013 pentru beneficiile de asistență socială.

Sumele cheltuite pentru ajutoarele de încălzire a locuinței, în valoare de 368.459.714 lei, au

reprezentat 4,7% din totalul sumelor cheltuite cu beneficiile sociale în anul 2013; de acestea au

beneficiat circa un milion de familii sau persoane singure.

În ceea ce privește alocația de susținere a familiei, pentru circa 260 mii familii beneficiare s-au

plătit 215.061.950 lei (2,7% din totalul cheltuielilor cu beneficiile de asistență socială din anul 2013).

Sumele cheltuite pentru plata stimulentelor acordate persoanelor care ar fi avut dreptul la

indemnizația de creștere a copilului și care desfășoară o activitate profesională au fost în anul 2013 de

189.548.710 lei, respectiv 2,4% din totalul beneficiilor de asistență socială.

În total, beneficiile de asistență socială bazate pe testarea veniturilor (ajutorul social pentru

asigurarea venitului minim garantat, ajutoarele pentru încălzirea locuinței și alocația de susținere a

familiei), respectiv adresate categoriilor de populație cu riscul cel mai mare de sărăcie, au reprezentat

1.150.734.933 lei, respectiv 14,6% din sumele cheltuite cu beneficiile sociale.

Tabelul următor prezintă evoluția numărului de beneficiari și a sumelor cheltuite în 2013,

comparativ cu anul 2012. Se poate observa că s-a cheltuit pentru beneficiile de asistență socială mai

mult cu 1.138.202 lei, ceea ce înseamnă o creștere de 0,01%.

Beneficiul social care a avut cea mai mare creștere a sumelor cheltuite a fost ajutorul social

pentru asigurarea venitului minim garantat, de 119.080.462 lei. Creșterea se datorează în principal

măririi nivelului venitului minim garantat începând cu luna iulie 2013, ce a condus la un supliment de

24 mii familii beneficiare. În consecință a avut loc și o creștere a sumelor cheltuite pentru contribuțiile

pentru asigurările sociale de sănătate aferente persoanelor din familiile beneficiare, cu 8.266.178 lei.

Stimulentul de inserție, program ce vizează incluziunea socială activă, a cunoscut aproape o

dublare a sumelor cheltuite.

Creșterea cheltuielilor a fost de 97.477.154 lei, corespunzătoare unei creșteri de aproape 17 mii

beneficiari (de circa 2,2 ori).

Toate beneficiile acordate persoanelor cu handicap au cunoscut o creștere a sumelor cheltuite,

datorată unei creșteri a numărului de persoane cu handicap. Cumulat, sumele plătite au fost mai mari

cu circa 61 milioane lei.


Tabel nr. 16. Modificarea absolută a numărului de beneficiari și a sumelor cheltuite pentru

principalele beneficii de asistență socială, în anul 2013, comparativ cu anul 2012 (+/-)

Beneficiu

Diferență

nr. de

beneficiari

2013 față de

2012, +/-

Diferență

sume

cheltuite,

2013 față de

2012, lei, +/-

Beneficiu

Diferență

nr. de

beneficiari

2013 față de

2012, +/-

Diferență

sume

cheltuite,

2013 față de

2012, lei, +/-

Beneficii sociale - Total x 1.138.202 Ajutoare financiare -7 42.551

Indemnizații pentru

creșterea copilului

-17.858 -225.785.160 Ajutorul rambursabil

acordat persoanelor

refugiate

315 551.880

Alocații de stat pentru

copii

-45.186 -44.307.227 Ajutoare de urgență 669 1.863.550

Ajutoare de încălzire cu

gaze naturale

-36.850 -17.425.917 Indemnizația lunară de

hrană cuvenită

persoanelor infectate cu

HIV sau bolnave de

SIDA

660 2.557.491


energie termică furnizată

în sistem centralizat

-39.610 -15.502.426 Sprijin lunar în vederea

creșterii copilului acordat

pentru persoanele cu

handicap

878 3.139.672

Contribuții pentru

asigurările de sănătate

aferente beneficiarilor de

indemnizație pentru

creșterea copilului

-17.934 -12.461.504 Contribuții pentru

asigurările sociale de

sănătate aferente

ajutorului social pentru

asigurarea venitului

minim garantat

26.894 8.266.178

Stimulent lunar -4.857 -5.951.654 Bugetul personal

complementar lunar

pentru persoanele cu

handicap grav, accentuat

și mediu

12.466 10.070.413

Alocația de susținere a

familiei

-41.170 -1.799.449 Indemnizația lunară

pentru adulții cu

handicap grav și

accentuat

10.188 20.294.491

Alocația lunară de

plasament

-458 -1.169.562 Indemnizația lunară

pentru însoțitorii

adulților cu handicap

vizual grav

18 28.269.740

Contribuții pentru

asigurarea obligatorie a

locuințelor pentru

familiile beneficiare de

venit minim garantat

-11.318 -859.763 Ajutoare de încălzire cu

lemne, cărbuni sau

combustibili petrolieri

-96.200 34.760.313

Alocația de hrană pentru

copii cu handicap HIV /

SIDA

-11 6.206 Stimulent de inserție 16.752 97.477.154


energie electrică

290 28.896 Ajutorul social pentru

asigurarea venitului

minim garantat

24.396 119.080.462

Nota: Ajutoare de încălzire: număr beneficiari corespunzător sezonului rece



Dintre beneficiile care au cunoscut o reducere a cheltuielilor în perioada analizată,

indemnizația pentru creșterea copilului a înregistrat cea mai mare reducere, de aproape 18 mii

beneficiari și 225.785.160 lei.

Această evoluție s-a datorat în principal reducerii natalității, precum și creșterii numărului de

beneficiari de stimulent de inserție, cu aproape 17 mii beneficiari.

În consecință a avut loc o reducere a ponderii sumelor plătite pentru această indemnizație în

totalul sumelor plătite pentru beneficiile de asistență socială, de la 22,3% în anul 2012 la 19,5% în

anul 2013. De asemenea s-au redus și cheltuielile pentru contribuțiile pentru asigurările de sănătate

aferente beneficiarilor de indemnizație pentru creșterea copilului, cu 12.461.504 lei.

Reducerea natalității a determinat de asemenea și o scădere a numărului de beneficiari de

alocație de stat pentru copii, de 45 mii copii și a plăților pentru acest beneficiu, de 44.307.227 lei.

Sumele plătite pentru ajutoarele de încălzire cu gaze naturale au scăzut cu 17.425.917 lei, iar

ajutoarele de încălzire cu energie termică furnizată în sistem centralizat cu 15.502.426 lei, în condițiile

reducerii importante a numărului de beneficiari ai acestor programe.

Pentru alocațiile de susținere a familiei a fost cheltuită în anul 2013 o sumă mai mică decât în

anul anterior cu 1.799.449 lei, corespunzătoare unei reduceri de 41 mii familii.

Sumele plătite pentru alocația lunară de plasament s-au diminuat cu 1.169.562 lei, în condițiile

reducerii cu aproape 500 beneficiari ai acestei alocații.

III.2 Servicii sociale

Asistența socială cuprinde, în afară de plata beneficiilor sociale, acordarea de servicii sociale.

În anul 2013 suma cheltuită din bugetul M.M.F.P.S.P.V. pentru finanțarea serviciilor sociale

(finanțarea unităților de asistență socială pentru investiții, în cadrul programelor de interes național sau

prin acordarea de subvenții asociațiilor și fundațiilor care înființează și administrează unități de

asistență socială) a fost de 61.476.851 lei, cu 18.854.862 lei (44,2%) mai mare decât în anul 2012.

Astfel, ponderea sumelor cheltuite pentru serviciile sociale în totalul cheltuielilor M.M.F.P.S.P.V. cu

asistența socială a crescut de la 0,53% la 0,77%.

Investiții

Finanțarea serviciilor de asistență socială a devenit unul din obiectivele importante asumate în

domeniul asistenței sociale, fiind urmărită atât crearea unei rețele de unități de asistență socială

adaptate nevoilor comunităților, precum și îmbunătățirea condițiilor de viață si de acces ale

beneficiarilor la servicii sociale de calitate.


În conformitate cu Legea asistenței sociale nr. 292/2011, Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice poate contribui la realizarea unor lucrări de investiții în

centrele de zi și rezidențiale, prin finanțarea unor lucrări de construcții, reparații, amenajări,

modernizări și dotări. În aplicarea acestei legi, în anul 2013 au fost aprobate prin Ordinul

M.M.F.S.P.V. nr.496/2013 finanțări pentru 98 de furnizori de servicii de asistență socială, din care 45

sunt furnizori publici și 53 sunt furnizori privați, pentru perioada 2013-2016.

Tabel nr. 17. Fonduri aprobate conform Ordinului nr.496/2013 pentru furnizorii

publici și privați de servicii de asistență socială (lei)

Destinația

fondurilor

Furnizori privați Furnizori publici

Suma aprobată

pentru perioada

2013-2016

Suma

plătită în

anul 2013

Suma aprobată

pentru perioada

2013-2016

Suma

plătită în

anul 2013

Construcții noi și extinderi 17.897.831 6.600.547 18.818.367 1.811.369

Amenajări, reparații,

modernizări 10.995.745 491.958 33.750.612 3.257.399

Dotări 5.285.338 1.025.913 7.560.094 1.502.455

Total 34.178.914 8.118.419 60.129.073 6.571.223

Anterior anului 2013, în aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 118/1999 privind

înființarea și utilizarea Fondului național de solidaritate, au fost adoptate mai multe Hotărâri de

Guvern în scopul finanțării furnizorilor de servicii de asistență socială. Prevederile în acest domeniu

ale ordonanței de urgență au fost abrogate prin adoptarea Legii nr.292/2011, Legea asistenței sociale,

însă finanțările aprobate prin aceste hotărâri de Guvern au continuat până la sfârșitul anului 2013.

Astfel, pentru finanțarea lucrărilor de investiții în anul 2013 au fost cheltuiți 19.400.022 lei,

din care:

- 11.281.606 lei pentru 24 furnizori publici, din care:

o 6.571.223 lei, aprobați în anul 2013 conform Ordinului M.M.F.S.P.V. nr.496/2013,

pentru 20 furnizori,

o 4.710.383 lei aprobați în anii anteriori, pentru consiliile județene din Călărași, Iași ,

Ilfov, Prahova.

- 8.118.416 lei pentru 41 furnizori privați.

Tabel nr. 18. Furnizori privați de servicii de asistență socială care au primit

finanțare în anul 2013 ( obiective finalizate )

Județul Denumirea asociației/fundației Denumirea centrului

Brașov Fundația pentru copii abandonați - Ghimbav Casa Prichindel și Casa Livezii

Asociația Centrul de bătrâni - Casa Daniel Cămin pentru persoane vârstnice

Cluj Asociația „Pulsul Vieții” Centru rezidențial - Cămin pentru

persoane vârstnice

Galați Fundația Familia Centrul de recuperare pentru victimele

violenței domestice

Iași Fundația Solidaritate și Speranță Centrul de zi pentru copii Sf. Marina

Vrancea Asociația comunitară Maria Francisca

Vârteșcoiu

Centrul de servicii de recuperare

neuromotorie de tip ambalator


În anul 2013, comparativ cu 2012, sumele cheltuite au crescut cu 14.669.910 lei (de 4,1 ori).

Programe de interes național

În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr.212/2011 pentru aprobarea Programului de interes

național "Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice", 19 cămine (câte unul

în județele Alba, Argeș, Bihor, Botoșani, Buzău, Giurgiu, Mureș, Neamț, Sălaj, Suceava, Vaslui,

Vâlcea, Vrancea, Ilfov și municipiul București și câte două în județele Caraș-Severin și Teleorman),

au primit în anul 2013 din bugetul M.M.F.P.S.P.V. suma de 13.787.977 lei, cu 2.238.644 lei (19,4%)

mai mult decât în anul 2012.

Subvenții acordate de la bugetul de stat

Pentru anul 2013, au fost acordate subvenții de la bugetul de stat, în baza Legii nr.34/1998

privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică care

înființează și administrează unități de asistență socială, în sumă de 28.288.852 lei pentru 193 asociații

și fundații care au acordat servicii pentru 17.100 persoane.

Comparativ cu anul 2012, s-a înregistrat o creștere de 319 persoane asistate (2,1%), iar sumele

acordate au fost mai mari cu 1.946.308 lei (7,4%).

III. Totalul sumelor cheltuite pentru asistența socială

Suma cheltuită în anul 2013 din bugetul M.M.F.P.S.P.V. alocat asistenței sociale a fost de

7.992.944.148 lei. Comparativ cu valoarea din anul 2012, de 7.976.198.039 lei, a avut loc o creștere a

sumelor cheltuite de 16.746.109 lei (0,2%).

Creșterea se datorează aproape exclusiv creșterii sumelor cheltuite pentru serviciile sociale, cu

44,2%, datorată triplării sumelor cheltuite pentru finanțarea unor instituții de asistență socială.

*

Se poate concluziona astfel că activitatea în domeniul asistenței sociale în perioada analizată

a fost complexă și a avut în vedere asigurarea oportunităților și resurselor necesare cetățenilor

pentru a participa la viața economică și socială, precum și susținerea persoanelor aflate în situație de

dificultate până la depășirea acesteia și reintegrarea socială.

raport privind incluziunea socială în românia în anul 2013

Documents