raport national aidwatch

RAPORT NAŢIONAL

AIDWATCH Performanţele României ca Stat Donator de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare, 2007-2012

Acest raport este realizat de:• Adela Rusu FOND• Oana Perju FOND• Adriana Zaharia – FOND• Codrat Alin Teclu – Research Fellow F.R.S. FNRS Belgium

Studiul de caz este realizat de Viorica Antonov – consultant, Republica Moldova

Toate drepturile asupra acestei publicaţii aparţin Federaţiei ONG pentru Dezvoltare – FOND.Orice reproducere integrală sau parţială, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, fără consimţământul scris al FOND, este interzisă.

Acest material a fost realizat cu sprijinul financiar CONCORD. Opiniile exprimate în acest raport aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorului.

––

- –

Raport Naţional AidWatch 3

Cuprins

Introducere

I Analiza României ca donator în perioada 2007 - 2012

Context: angajamentele internaţionale şi rolul României

Cadrul legislativ și strategic naţional privind politica de cooperare pentru dezvoltare

Actori şi instituţii în cooperarea internaţională pentru dezvoltare

Actori guvernamentali

Actori neguvernamentali

Analiza cantitativ ă şi calitativă a AOD în România

II Studiu de caz: Republica Moldova - Raport cu privire la implicarea României ca donator de

asistenţă pentru dezvoltare în Republica Moldova

Contextul actual în Republica Moldova din perspectiva statutului de ţară receptoare de

asistenţă pentru dezvoltare

Planul de implementare a Principiilor de Parteneriat (PIPP)

România ca partener de dezvoltare al Republicii Moldova

Caracterul general al implicării României ca donator în Republica Moldova

Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova 2020”

Societatea civilă din Republica Moldova în procesul de cooperare cu AOD România

Recomandări şi aşteptări faţă de Programul de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare al României

III Recomandări și Concluzii

7

9

9

20

32

12

23

35

15

29

27

15

23

17

30

28

29

• AOD – Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare

• CONCORD – Confederaţia europeană a organizaţiilor neguvernamentale pentru ajutor umanitar i dezvoltare

• DCI – Development Cooperation Instrument

• FED – Fondul European de Dezvoltare

• FOND – Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare

• MAE – Ministerul Afacerilor Externe

• ODM – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

• OECD-DAC - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

• PNUD – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare

• SNIECODA - Strenghtening the national institutional and educational capacity to carry out ODA programmes/projects”

• UE – Uniunea Europeană

• VNB – Venitul Naţional Brut

ş

Acronime


Introducere

Raportul European AidWatch reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente de advocacy la nivel european, ce monitorizează asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) furnizată de Uniunea Europeană și statele membre, prin care se analizează progresul statelor membre în termeni de cantitate şi calitate a ajutorului, ce cuprinde totodată şi recomandări pentru îmbunătăţirea alocării asistenţei pentru dezvoltare. Toate statele membre s-au angajat să respecte atingerea obiectivelor colective şi individuale de 0,51% din VNB (Venitul Naţional Brut) în 2010, respectiv 0,7% în 2015, iar pentru statele care au aderat în 2004 şi 2007, 0,17% din VNB pentru AOD în 2010, respectiv 0,33% în 2015. În acest sens, deciziile europene sunt luate în funcţie de voturile tuturor statelor membre şi pentru ca acestea să respecte angajamentele internaţionale, platformele naţionale de ONG pentru dezvoltare trebuie să îşi consolideze capacitatea de monitorizare a politicii de cooperare pentru dezvoltare atât la nivel naţional, cât şi european.

Raportul Naţional AidWatch reprezintă o descriere detaliată a celor 5 ani de asistenţă oficială pentru dezvoltare în România şi reflectă contextul şi principalele schimbări ale politicii de cooperare pentru dezvoltare – reprezentând un instrument eficient in procesul de conştientizare şi susţinere a actorilor naționali relevanți (instituționali și neguvernamentali), în agenda de cooperare pentru dezvoltare naţională şi europeană.Astfel, Raportul Naţional AidWatch acoperă performanţele României în termeni de eficienţă a asistenţei oficiale pentru dezvoltare şi cuprinde 3 părţi importante:• descriere detaliată a României, în statutul său de donator internaţional, în perioada 2007-2012;• Studiul de caz despre Republica Moldova, statul prioritar care beneficiază de bugetul cel mai ridicat de AOD. Acesta este realizat în parteneriat cu un expert local, care a elaborat studiul din perspectiva priorităţilor strategiei naţionale de dezvoltare a Republicii Moldova (Moldova 2020);• Recomandări din partea societăţii civile pe termen mediu și lung.

Raportul constituie o noutate pentru România, fiind pentru prima dată când este elaborat un astfel de instrument ce pune accent atât pe progresul AOD în România, precum şi pe provocările întâmpinate în primii 5 ani de stat donator, privind legislaţia, predictabilitatea şi mecanismele de finanţare, transparenţa şi susţinerea acordată organizaţiilor societăţii civile.

Prezentul raport este realizat de Federaţia Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare – FOND cu sprijinul financiar al Confederaţiei Europene a ONG-urilor pentru Ajutor Umanitar şi Dezvoltare - CONCORD.


I Analiza României ca donator în perioada 2007-2012

1.Context: angajamentele internaţionale şi rolul României

În 2007, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE), România s-a aliniat la politicile comunităţii europene, printre care şi politica de cooperare internaţională pentru

1dezvoltare . Totodată, acesta a fost momentul în care, din 2stat receptor de asistenţă pentru dezvoltare , România a

devenit stat donator, alăturându-se ţărilor dezvoltate în lupta împotriva sărăciei extreme.Politica de cooperare pentru dezvoltare reprezintă unul dintre instrumentele externe ale UE şi este complementară politicii naţionale. Prin intermediul acestei politici se acordă asistenţa oficială pentru statelor în curs de dezvoltare, incluse în lista Comitetului Asistenţă pentru Dezvoltare din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare

3Economică, OECD-DAC .

Fundamentul cooperării pentru dezvoltare este stabilit în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Maastricht, 1993 (Titlul III – Cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul

4umanitar ) şi reglementează, prin articolele 177-181, relaţiile UE cu ţările în curs de dezvoltare. Politica comunitară în materie de dezvoltare a evoluat treptat: a vizat iniţial doar ţările şi teritoriile de peste mări asociate Uniunii, iar în prezent este extinsă la toate ţările în curs de dezvoltare. Această politică reprezintă unul dintre pilonii relaţiilor externe ale Uniunii, oferind un răspuns adaptat nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare. Pentru a favoriza complementaritatea şi eficacitatea acţiunilor, Uniunea şi statele membre îşi coordonează politicile în domeniul cooperării pentru dezvoltare cu privire la programele de asistenţă, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale şi al conferinţelor internaţionale.

Politica română de cooperare internaţională are la bază obiectivele, valorile şi principiile care au fost prezentate în

5cadrul Consensului European pentru Dezvoltare , semnat la 20 decembrie 2005 de către Preşedinţii Comisiei, Parlamentului şi ai Consiliului şi adoptat de reprezentanţii statelor membre. Prin intermediul acestuia, UE şi statele membre, îşi pot pune fiecare în aplicare propriile politici de dezvoltare, bazându-se pe o viziune comună şi complementară.

Principalul obiectiv al Consensului European pentru Dezvoltare îl reprezintă susţinerea eforturilor de reducere a sărăciei în statele beneficiare de asistenţă, prin susţinerea dezvoltării economice şi sociale a ţărilor în curs de dezvoltare,

integrarea graduală a acestora în circuitul economic şi comercial mondial, dezvoltarea şi consolidarea democraţiei, contribuţia la îmbunătăţirea calităţii mediului, dezvoltarea durabilă, consolidarea relaţiilor între Comunitatea Europeană şi ţările partenere etc.

Totodată, România sprijină îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, definite de comunitatea internaţională pentru asigurarea unei dezvoltări durabile la nivel global, exprimate prin Declaraţia Mileniului, adoptată la 18 Septembrie 2000 şi care se regăsesc în Consensul European.

6Consensul European privind ajutorul umanitar - semnat tot la 20 decembrie 2005, defineşte cadrul de implementare a politicilor de cooperare de către UE şi statele membre. Principiul său director este expus încă din primele rânduri atunci când se specifică faptul că ajutorul umanitar este o marcă a solidarităţii între popoare şi nu în ultimă instanţă

7este şi un imperativ moral . Este recunoscut faptul că dezastrele, crizele umanitare se conjugă cu dezastrele naturale, dar şi cu alţi factori cum ar fi schimbările de mediu, sărăcia, tipurile de guvernare, concurenţa tot mai accentuată privind accesul la resursele naturale, consecinţa tuturor acestor elemente fiind exprimată într-o populaţie din ce în ce mai săracă.

Principiile Consensului European privind ajutorul umanitar se bazează pe principiile fundamentale ale umanităţii, neutralității, imparțialității și al independenței, prin care se subliniază faptul că ajutorarea nu trebuie să favorizeze anumite părţi ale populaţiei chiar şi când este vorba de un conflict armat, iar de aici putem deduce un alt principiu-cel al non-discriminării.

Tratatul de la Lisabona, ce a fost semnat în 2007 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009, stabilește ca obiectiv principal pentru politica de cooperare, reducerea, și pe termen lung,

8eradicarea sărăciei . Eforturile Comisiei Europene împreună cu cele ale statelor membre trebuie să fie complementare și să îndeplinească obiectivul menționat mai sus. Un aspect interesant și inovator în Tratatul de la Lisabona este importanța acordată ajutorului umanitar, menționat pentru prima oară în acest tratat, în Articolul 214. La nivel de structuri europene, în cadrul Comisiei sunt doi comisari ce împart între ei cooperarea pentru dezvoltare și ajutorul

9umanitar , iar Serviciul Extern al Uniunii Europene introdus 1 Portalul Uniunii Europene, Cooperarea pentru Dezvoltare, disponibil la http://europa.eu/pol/dev/index_en.htm2 Portalul OECD, Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare, disponibil la http://www.oecd.org/dac/aidstatistics/officialdevelopmentassistancedefinitionandcoverage.htm3 Ministerul Afacerilor Externe, disponibil la http://www.mae.ro/node/13814 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, disponibil la http://www.europeana.ro/comunitar/tratate/tratatul%20privind%20functionarea%20ue%20versiune%20consolidata%20text%2032%20cooperarea%20tari%20terte.htm5 Portalul Uniunii Europene, http://europa.eu/legislation_summaries/development/general_development_framework/r12544_ro.htm6 Portalul Uniunii Europene, Consensul European privind Ajutorul Umanitar, disponibil la http://europa.eu/legislation_summaries/humanitarian_aid/ah0009_ro.htm7 Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene (2008/C 25/01), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, apud http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:025:0001:0012:RO:PDF, p. 1, 8 Articolul 208, Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/cg00014.ro07.pdf , consultat la 15.04.2010.9 Portofoliul cooperării pentru dezvoltare este deținut în prezent de către comisarul european de origine letonă Andris Piebagls, în timp ce de ajutorul umanitar se ocupă comisarul european de origine bulgară, Kristalina Georgieva.


condiţionat de utilizarea furnizorilor de materiale/servicii din ţara donatoare) este încă ridicat. Per ansamblu, indicatorii care au depins mai mult de ţările partenere decât de cele donatoare, au înregistrat un progres mai important, îndeosebi în calitatea instrumentelor şi sistemelor de planificare. Însă mare parte din provocări, precum diferite constrângeri impuse de către donator, depind de voinţa politică a celor ce oferă asistenţă pentru dezvoltare.

Progresele înregistrate în implementarea Declaraţiei de la Paris şi viitoarele măsuri de acţiune au fost discutate cu prilejul Forumul la nivel înalt pe tema eficienţei asistenţei pentru dezvoltare (Accra, Ghana, 2-4 septembrie 2008).

Progresele înregistrate în implementarea Declaraţiei de la Paris şi viitoarele măsuri de acţiune au fost discutate cu prilejul Forumul la nivel înalt pe tema eficienţei asistenţei pentru dezvoltare (Accra, Ghana, 2-4 septembrie 2008).

Principalul rezultat al Forumului a fost adoptarea Declaraţiei ministeriale – Agenda de Acţiune Accra (Accra Agenda for Action), prin care s-au stabilit liniile directoare pentru comunitatea internaţională în vederea implementării Declaraţiei de la Paris. Totodată, aceasta subliniază concluziile evaluării stadiului îndeplinirii acestora, precum şi angajamente ferme în domeniile prioritare în care este necesar progresul (însuşirea responsabilităţii de către statele partenere, construirea de parteneriate şi obţinerea de

13rezultate în domeniul dezvoltării) .

Forumul la Nivel Înalt privind Eficacitatea Asistenţei pentru Dezvoltare de la Busan, Coreea de Sud, din noiembrie-decembrie 2011 a urmărit reînnoirea angajamentelor asumate la Paris (2005) şi Accra (2008), dar şi includerea noilor donatori emergenţi în măsurile luate privind creşterea eficacităţii asistenţei pentru dezvoltare, prin semnarea „Parteneriatul de la Busan privind Eficacitatea Cooperării pentru Dezvoltare” (Busan Partnership for Effective

14Development Co-operation) . Acest document a fost rezultatul unui proces de negociere intens în cadrul Grupului de Lucru pentru Eficacitatea Asistenţei pentru Dezvoltare a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

15(OECD-DAC Working Party on Aid Effectiveness) , unde sunt reprezentanţi din peste 80 de ţări şi organizaţii internaţionale. Pentru prima dată, societatea civilă a participat ca partener egal la masa negocierilor, prin coaliţia

16globală Better Aid ,ce reprezintă interesele a peste 700 de organizaţii neguvernamentale. Printre membri acestei coaliţii se numără şi Confederaţia Europeană a ONG-urilor pentru Ajutor Umanitar şi Dezvoltare (CONCORD), care susţine interesele platformelor naţionale europene.

Poziţia Better Aid cuprinde patru recomandări principale pentru donatori: -evaluarea şi reafirmarea angajamentelor asumate la Paris şi Accra prin reforme bazate pe „ownership” democratic;

prin acest tratat contribuie la descentralizarea politicii europene de cooperare în statele beneficiare prin Delegațiile Uniunii Europene.

În calitate de membru UE, România poate acorda asistență pentru dezvoltare și umanitară statelor din lista OECD–DAC, atât printr-o politică proprie, cât şi prin alinierea la politica comunitară, respectând angajamentele asumate de UE în domeniul finanţării pentru dezvoltare (angajamentele

10Monterrey ) şi al creşterii eficacităţii asistenţei pentru 11dezvoltare (ca semnatară a Declaraţiei de la París ).

Declaraţia de la Paris din 2005 a stabilit o serie de indicatori şi ţinte măsurabile pentru 2010, corelate cu cele 5 principii de bază pentru creşterea eficacităţii asistenţei pentru dezvoltare: - Ownership: pentru statele partenere în stabilirea propriilor priorităţi de dezvoltare prin strategii naţionale;- Alignment: alinierea donatorilor la politicile de dezvoltare şi utilizarea sistemele financiare naţionale ale statelor partenere;- Harmonisation: armonizarea între donatori pentru o mai bună complementaritate a eforturilor de dezvoltare; - Managing for Results: strategii de dezvoltare/ programe bazate pe obţinerea de rezultate concrete;- Mutual accountability: asumarea unei răspunderi reciproce între donator şi parteneri.

De asemenea, această Declaraţie prevede consolidarea dialogului între toţi actorii implicaţi în cooperarea pentru dezvoltare, cu accent pe rolul statelor partenere, al societăţii civile şi al donatorilor şi identificarea unor acţiuni viitoare pentru îmbunătăţirea eficacităţii asistenţei pentru dezvoltare şi promovarea procesului de implementare a Declaraţiei de la Paris.

Documentul privind implementarea Declaraţiei de la Paris, “Aid Effectiveness 2005-10: Progress in implementing the

12Paris Declaration” arată în ce măsură angajamentele şi ţintele asumate de către cei 100 de donatori şi ţări partenere, semnatari ai documentului din 2005, au fost îndeplinite. Acest document a fost realizat pe baza rezultatelor Raportului de Monitorizare 2011 a Declaraţiei de la Paris, prin care s-a analizat implementarea măsurilor propuse de indicatorii şi ţintele stabilite în 2005 în 78 de ţări.

Rezultatele acestui studiu au fost dezamăgitoare, arătând că doar unul din cei 13 indicatori stabiliţi în urma ultimelor două forumuri privind eficacitatea asistenţei pentru dezvoltare (Paris – 2005 și Accra - 2008), au fost atinşi. Este vorba despre cooperarea tehnică (technical co-operation), prin care donatorii îşi coordonează eforturile pentru a susţine obiectivele de dezvoltare ale ţărilor partenere. Totuşi, acest indicator a fost atins la limită, iar mare parte din intervenţii s-au bazat pe priorităţile donatorilor, nu pe nevoile ţărilor partenere, şi procentul de “tied aid” (ajutor 10

Portalul Uniunii Europene, Consensul de la Monterrey, disponibil la http://europa.eu/legislation_summaries/development/general_development_framework/r12527_ro.htm11 Declaraţia de la Paris privind Eficacitatea Ajutorului, disponibil la http://www.oecd.org/dataoecd/15/3/46874580.pdf12 Aid Effectiveness 2005-10/Progress in implementing the Paris Declaration Executive Summary, disponibil la http://www.aideffectiveness.org/busanhlf4/images/stories/hlf4/Executive_Summary-Progress_since_Paris.pdf13 http://www.aod.ro/eficacitatea-ODA.html14 Busan Final Outcome Document, disponibil la http://www.aideffectiveness.org/busanhlf4/images/stories/hlf4/OUTCOME_DOCUMENT_-_FINAL_EN.pdf15 OECD-DAC Working Party on Aid Effectiveness Overview, disponibil la http://www.oecd.org/document/35/0,3746,en_2649_3236398_43382307_1_1_1_1,00.html16 Portalul Better Aid, disponibil la http://betteraid.org/

Raport Naţional AidWatch10

-întărirea eficacităţii dezvoltării prin promovarea unor standarde bazate pe drepturile omului şi cu focus pe eradicarea cauzelor ce duc la sărăcie şi inegalităţi;-asigurarea participării organizaţiilor societăţii civile ca actori independenţi;-promovarea unei „arhitecturi” juste şi echitabile a cooperării pentru dezvoltare.

Poziţia Better Aid a fost complementată de poziţia CONCORD, care solicită creşterea eforturilor la nivel global în vederea reducerii sărăciei şi a atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Printre recomandări se numără şi aderarea de către statele membre UE, în calitate de donatori, la Iniţiativa Internaţională privind Transparenţa Ajutorului

17(IATI) , ce promovează un standard global de înaltă calitate privind raportarea asistenţei acordate ţărilor partenere.

18Poziţia CONCORD a fost susţinută ferm şi de către FOND - Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare în România.

Comisia Europeană, împreună cu statele membre ale UE, este considerată cel mai mare donator din lume, iar Uniunea

19Europeană alocă 56% din toate fondurile de dezvoltare internaţională. Bugetul UE reprezintă principalul instrument financiar în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare, prin intermediul căruia sunt finanţate proiectele şi programele de asistenţă externă folosind Instrumentul de

20Cooperare pentru Dezvoltare (DCI) . Acestui buget i se 21alătură atât Fondul European de Dezvoltare (FED) (la care

România contribuie din anul 2011) destinat ţărilor din Africa, regiunea Caraibelor şi Pacific (ACP), cât şi împrumuturile cu dobânzi preferenţiale, acordate de Banca Europeană pentru

22investiţii (BEI) .

În România, activităţile destinate cooperării pentru dezvoltare sunt finanţate din bugetul naţional, iar Ministerul Afacerilor Externe este responsabil cu coordonarea şi gestionarea acestei politici. O parte din întreaga asistenţă pentru dezvoltare, care include şi asistenţa umanitară este finanţată din bugetul Ministerului Afacerilor Externe, printr-o linie bugetară separată, în concordanţă cu prevederile legale.

România, în calitate de nou stat membru, avea prevăzută alocarea a 0,17% din VNB ca AOD până în 2010, respectiv 0,33% până în 2015. Deşi în timpul primei vizite în România, din luna iunie 2010, a Comisarului European de Dezvoltare, d-l Andris Piebalgs a adresat un mesaj puternic Guvernului român de a continua angajamentele politice în ceea ce priveşte Asistenţa Oficială pentru Dezvoltare, România nu a făcut nici un fel de progres şi există semnale slabe în atingerea celor 0,33 % din VNB până în 2015.

În anul 2011, procentul din VNB raportat ca ODA conform principiilor OECD/DAC a fost de 0,093% şi provenea în mare parte din contribuţia României la bugetul ODA al Comisiei şi

23la Fondul European pentru Dezvoltare (FED) .

17 International Aid Transparency International, disponibil la http://www.aidtransparency.net/18 Portalul FOND, www.fondromania.org19 Portalul Uniunii Europene, Publication of preliminary data on Official Development Assistance 2010, disponibil la http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/11/221&format=HTML&aged=1&language=EN&guiLanguage=fr20Instrumentul de finanţare a cooperării pentru dezvoltare, disponibil la http://europa.eu/legislation_summaries/development/general_development_framework/l14173_ro.htm21 Fondul European de Dezvoltare, disponibil la http://europa.eu/legislation_summaries/development/general_development_framework/r12102_ro.htm22 Banca Europeană de Investiţii, disponibil la http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/eib/index_ro.htm23Procentul se datorează în mare parte contribuţiei României la bugetul AOD al COM şi la Fondul European pentru Dezvoltare (cca.79,7 mil. €.). Al doilea contribuitor important de AOD este Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care contribuie prin bursele acordate studenţilor străini (14,9 mil. €), MAE fiind cel de-al treilea, prin linia bugetară specifică şi contribuţiile la organizaţiile internaţionale'', http://www.mae.ro/node/13255, comunicat de presa MAE din 24/04/2012)


Această secțiune prezintă principalele documente strategice si legislative care stau la baza implementării politicii naționale privind cooperarea pentru dezvoltare

Strategia Naţională privind politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi Planul de acţiune pentru aplicarea Strategiei naţionale privind Politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare (adoptate prin Hotărârea de Guvern nr. 703 din 31 mai 2006); • Legea nr. 404/2006 privind finanţarea asistenţei pentru dezvoltare din cadrul politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare adoptată la 17 octombrie 2006 de Parlamentul României, ce stabileşte cadrul juridic privind finanţarea de la bugetul de stat a asistenţei pentru dezvoltare, prin bugetul Ministerului Afacerilor Externe; • Strategia multianuală pentru acordarea asistenței pentru dezvoltare în plan multilateral (2011);• Hotărârea de Guvern nr. 1052 din 19 octombrie 2011 privind reglementarea acţiunilor specifice aferente finanţării asistenţei din cadrul politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare.

"Strategia Naţională privind politica de cooperare 24internaţională pentru dezvoltare" a fost elaborată de

Ministerul Afacerilor Externe în 2006 și trasează obiectivele României privind alocarea asistenței oficiale pentru dezvoltare. Acest document strategic de șase pagini c u p r i n d e u r m ă t o a re l e a s p e c te c o n tex t u l ( c u responsabilitățile României ca membru al Uniunii Europene în calitate de stat donator), principiile de bază ale politicii naționale de cooperare pentru dezvoltare, obiectivul general, prioritățile geografice și sectoriale, tipurile de asistență și cadrul instituțional, resurse financiare, rolul organizațiilor neguvernamentale și conștientizarea publică și educația pentru dezvoltare.

Documentul este rezultatul proiectului Twinning Light implementat în colaborare cu Ministerul Federal German pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Proiectul de strategie a fost elaborat în perioada februarie–martie 2006 când a avut loc a doua misiune din cadrul proiectului

25Twinning Light . Două luni mai târziu, Guvernul României a aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 703, din 31 mai 2006 proiectul „Strategiei Naţionale privind Politica Naţională de

26Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare” , însoțită de un Plan de acțiune pentru aplicarea acestui document strategic.

Prima secțiune a strategiei prezintă pe scurt contextul politicii europene de cooperare pentru dezvoltare, cu

•

caracterul său complementar, descrisă ca fiind “punctul central al relațiilor Uniunii Europene cu statele în curs de dezvoltare” și marchează implicațiile pentru România în urma procesului de aderare la Uniunea Europeană cu referire la obligațiile de stat donator. Principiile prezentate în această Strategie reprezintă principiile de bază ale Consensului

27European, semnat în 2005 şi reflectă obiectivele, valorile şi principiile politicii europene de cooperare pentru dezvoltare. De altfel, obiectivul politicii naționale de cooperare pentru dezvoltare este același cu cel menționat în Consensul European pentru politica europeană de a elimina sărăcia în contextul unei dezvoltări durabile, incluzând şi îndeplinirea celor opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului stabilite de Naţiunile Unite. Astfel România prin politica națională de cooperare pentru dezvoltare „se conformează cu setul de standarde universal acceptate și care au fost dezvoltate de

28către donatorii din Vest pe parcursul ultimelor decenii” .

Regiunile identificate ca fiind prioritare pentru această politică sunt reprezentate de zonele învecinate precum Europa de Est, Balcanii de Vest și Caucazul de Sud. Țările prioritare pentru asistența oficială pentru dezvoltare a României, menționate în strategie, sunt Republica Moldova,

29Georgia și Serbia, iar pe lângă acestea mai sunt alte două țări în atenție Afganistan și Irak.

Strategia nu mai reflectă actualele priorități georgrafice: începând cu anul 2012 Serbia nu mai este stat prioritar, fiind înlocuit de Egipt, iar lista statelor partenere beneficiare de AOD fiind extinsă la Armenia, Azerbaijan, Belarus, Ucraina,

30Tunisia, Libia, Irak, Palestina și Afganistan . Extinderea priorităților geografice înspre Africa de Nord urmează noile tendințe ale Uniunii Europene privind asistența pentru

31dezvoltare alocată în promovarea democratizării , în care rolul principal îl are experiența de tranziție spre democrație al țărilor din Grupul UE 12, adică statele membre ce au aderat la Uniunea Europeană în 2004 și 2007.

În ceea ce privește prioritățile sectoriale, reprezentate de domenii în care România poate să contribuie cu asistență oficială pentru dezvoltare, acestea sunt buna guvernare, consolidarea democrației, statului de drept și supremația legii, dezvoltarea economică (și aici se face referire la “susținerea procesului de tranziție spre o economie de piață”), educație și formare profesională/ocuparea forței de muncă, sănătate (sănătatea reproducerii, prevenirea și controlul bolilor transmisibile, etc…), dezvoltarea infrastructurii și protecția mediului înconjurător.

24 Strategia Naţională privind politica de cooperare internaţională pentru dezvoltare, disponibil la http://www.aod.ro/resurse/Strategia_nationala_privind_politica_de_cooperare_int_pentru_dezvoltare_forma_finala__ro.pdf .25 Demersuri în politica oficială pentru dezvoltare, disponibil la http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=35297&idlnk=1&cat=3.26 Hotărârea pentru aprobarea Strategiei naționale privind politica de cooperare internațională pentru dezvoltare și a Planului de Acțiune privind politica de cooperare internațională pentru dezvoltare, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 12 iunie 2006.27 Consensul European privind Dezvoltarea, disponibil la http://ec.europa.eu/development/icenter/repository/european_consensus_2005_en.pdf 28 Mirela OPREA, Rodica NOVAC, E rândul nostru să ajutăm – România și Cooperarea pentru Dezvoltare Internațională, FOND România, București, 2009, pg. 34. 29 Republica Moldova este stat prioritar pentru alocarea asistenței oficiale pentru dezvoltare pentru încă 9 alte noi state membre ale Uniunii Europene Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia. Georgia este stat prioritar receptor pentru alte șase state membre UE (Estonia, Letonia, Lituania, Poland, Slovacia, Slovenia) pe lângă România din rândul noilor membri ai Uniunii Europene, http://www.trialog.or.at/start.asp?ID=63 .30 Lista statelor partenere beneficiare de AOD alocat de România pentru 2012-2015, disponibilă la http://www.aod.ro/stire.html?id=37 31 Anne WETZEL, Jan ORBIE, The EU's Promotion of External Democracy, No. 281, 13 September 2012, disponibil la www.ceps.eu


2. Cadrul legislativ și strategic naţional privind politica de cooperare pentru dezvoltare

La o analiză mai detaliată, enumerarea acestor priorități sectoriale ce acoperă o ofertă variată pentru un stat nou donator, denotă caracterul destul de general și prea ambițios al acestei strategii. De asemenea, se menționează și alinierea la obiectivele stabilite la nivel european de către Uniunea Europeană și respectarea acestor angajamente asumate o dată cu aderarea României la comunitatea europeană. Printre acestea, foarte important este atingerea" nivelului de 0.17% din venitul naţional brut (VNB) alocat asistenţei oficiale pentru dezvoltare (AOD) în 2010, respectiv 0.33% din VNB până în 2015". Ținta pentru 2010 de 0.17% din VNB alocat asistenței oficiale pentru dezvoltare nu a fost atinsă. În 2010, România a alocat doar 0.07% din VNB. (înregistrând o scădere față de anul 2009 când AOD a fost 0.09% din VNB), nerespectând astfel angajamentele europene menționate în Strategia națională (Raportul european AidWatch 2011).

După cum se menționează în strategie, cooperarea cu ONG-urile este văzută ca o “modalitate standard folosită de către donatorii membri ai UE”, și ca o soluție la probleme resurselor umane limitate ce lucrează în cadrul administrației locale. Experiența organizațiilor neguvernamentale acumulată în perioada tranziției este considerată un potențial ce poate fi valorificat și transmis mai departe către țările în curs de dezvoltare.

Legea nr. 404/2006 privind finanţarea asistenţei pentru dezvoltare din cadrul politicii naţionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare, adoptată la 17 octombrie 2006 de Parlamentul României este un document scurt ce stabilește “cadrul juridic privind finanțarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Externe, a asistenței naționale pentru dezvoltare”, care este obiectul acestei noi politici și atribuie ministerului prerogativele de elaborare, implementare și coordonare a politicii naționale de

32cooperare pentru dezvoltare .

Strategia multianuală pentru acordarea asistenței pentru dezvoltare în plan multilateral pentru perioada 2011 –

332015 , face referire la stabilirea priorităților și a activităților ce vor fi finanțate prin intermediul acestui tip de asistență. De asemenea, este menționat volumul asistenței prin canale multilaterale, fiind stabilit ca țintă procentul de 75% pentru bilateral și 25% pentru multilateral, o țintă greu de atins având în vedere ca asistența oficială pentru dezvoltare bilaterală este alocată pe cale multilaterală prin intermediul unor agenții internaționale. Această strategie reprezintă un document de bază amintit în Hotărârea de Guvern nr. 1052 din 19 octombrie 2011 și în Normele interne de implementare privind acordarea finanţării asistenţei pentru

dezvoltare (folosite pentru lansarea primului apel public de 34proiecte pe cooperare pentru dezvoltare – iulie 2012) .

35Hotărârea de Guvern nr. 1052 din 19 octombrie 2011 privind acțiunile specifice aferente finanțării asistenței din cadrul politicii naționale de cooperare internațională pentru dezvoltare reglementează cadrul instituțional și procedurile de programare și acordare ale asistenței pentru dezvoltare. Acest document înlocuiește Hotărârea de Guvern nr. 747 din 11 iulie 2007, simplificând pe alocuri procedurile de finanțare. Una dintre principalele critici aduse HG-ului abrogat 747/2007 era lipsa clarității privind stabilirea unui mecanism direct de alocare a asistenței bilaterale, îndeosebi către organizații neguvernamentale românești pentru implementarea proiectelor de cooperare pentru dezvoltare (conform Raportului European AidWatch 2009).

Actualul HG 1052/ 2011 stabilește prerogativele Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de instituție responsabiă cu gestionarea politicii de cooperare pentru dezvoltare: cordonarea acestei politici, reprezentarea României la nivel internațional în calitate de donator AOD, îndeplinirea angajamentelor internaționale asumate în acest sens, gestionarea financiară (programarea bugetului AOD, angajarea, lichidarea și ordonanțarea fondurilor), precum și monitorizarea și evaluarea proiectelor finanțate din bugetul de asistență pentru dezvoltare. Hotărârea de Guvern face referire la tipurile de asistență pentru dezvoltare (bilaterală, trilaterală și multilaterală), dar și la procedurile de acordare a ajutorului umanitar și finanțarea proiectelor de conștientizare și educație pentru dezvoltare.

În ceea ce privește colaborarea cu organizațiile n e g u v e r n a m e n t a l e , F e d e r a ț i a O r g a n i z a ț i i l o r Neguvernamentale pentru Dezvoltare (FOND) își păstrează statutul de partener de consultare și implementare a politicii

36de cooperare pentru dezvoltare , fiind menționat în Art. 5, alături de ministerele de linie relevante. Finanțarea proiectelor implementate de organizații neguvernamentale se va face conform HG-ului 1052/2011, prin Legea 350/2005 (privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice pentru activități non-profit de interes general).

Deși actuala strategia națională pentru cooperare pentru dezvoltare a reprezentat o referință importantă pentru schimbarea statutului de stat receptor al României în stat donator de asistență pentru dezvoltare, se resimte lipsa armonizării cu cadrul legislativ pentru operaționalizarea

37acesteia . Totodată, acest document strategic a primit numeroase critici, în primul rând pentru că „nu mai reflectă contextul post-aderare, actualul cadru instituțional și potențialul actorilor [naționali] relevanți de a dezvolta

38statutul României de donator internațional” , fiind nevoie 32 Legea 404/2006, Articolul 1, http://www.legestart.ro/Legea-404-2006-finantarea-asistentei-dezvoltare-cadrul-politicii-nationale-cooperare-internationala-dezvoltare-(MjE3MTEw).htm .33 La momentul redactării acestui raport Strategia multianuală pentru acordarea asistenței pentru dezvoltare în plan multilateral nu a fost disponibilă online pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (www.mae.ro) sau portalul oficial pe dezvoltare www.aod.ro. Informațiile privind această strategie aparțin FOND prin implicarea federației în procesul de consultare al acestui document strategic.34 Portalul AOD, http://www.aod.ro/stire.html?id=75&stire=Solicitare%20de%20note%20conceptuale%20pentru%20programe%20%C5%9Fi&pageNum_rsStire=1&totalRows_rsStire=41 35Hotărârea Guvernamentală 1052/2011, http://legestart.ro/Hotararea-1052-2011-reglementarea-actiunilor-specifice-aferente-finantarii-asistentei-cadrul-politicii-nationale-cooperare-internationala-dezvoltare-(NTk0NTc3).htm 36 În HG-ul abrogat 747/2007, FOND era recunoscut ca “partener al Guvernului României în eforturile de dezvoltare a politicii naționale de cooperare pentru dezvoltare”, menționat în Capitolul V Cadrul Instituțional, Articolul 30 , alineatul 6.37

Recomandări privind Revizuirea Strategiei Naționale a Politicii de Cooperare Internațională, Document elaborat în urma organizării celei de-a V-a ediții a Școlii Române de Dezvoltare, Predeal, 11-13 iulie 2012, www.fondromania.org.38

Ibidem pag.15.


3 9de revizuirea acestui document strategic . Iar angajamentele internaționale menționate în strategia națională nu sunt actualizate: Declarația de la Paris din 2005, ale cărei principii sunt incluse in strategie, a fost reactualizată și completată deja de două ori prin „Agenda pentru Acțiune”

de la Accra 2008 și „Parteneriatul de la Busan privind Eficacitatea Cooperarii pentru Dezvoltare” de la Busan 2011. Aceste documente impun noi angajamente și priorități internaționale în modul de formulare și implementare al politicii de cooperare pentru dezvoltare.

39 European AidWatch Report 2012, CONCORD, disponibil la http://aidwatch.concordeurope.org/static/files/assets/3f200cc4/report.pdf.


Capitolul prezintă şi analizează principalii actori naţionali implicaţi în politica de cooperare pentru dezvoltare. Se remarcă faptul că deşi această tematică este abordată încă dinainte de aderarea României la UE, în prezent există o slabă coordonare instituţională la acest nivel. România nu iși va putea îndeplini angajamentele asumate, nu va beneficia de avantajele ce revin din apartenența la Uniunea Europenă şi nici de avantaje conexe referitoare la dezvoltarea de relaţii economice, culturale şi educaţionale, daca nu iși orientează eforturile pentru consolidarea instituțională la nivel național.

Pentru ca România să îşi menţină angajamentele asumate internaţional, este necesar să existe o coordonare eficientă la nivel naţional asupra activităţilor desfăşurate în acest domeniu de toţi actorii: guvernamentali (Ministerul Afacerilor Externe şi ministerele de linie, Parlament, autorităţile locale) şi neguvernamentali (organizaţiile societăţii civile reunite în Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România – FOND, mediul academic, mass-media, etc).

Actori guvernamentali

este la nivel naţional instituţia responsabilă pentru elaborarea, implementarea şi coordonarea politicii de cooperare pentru dezvoltare internaţională. Din bugetul MAE, asistenţa pentru dezvoltare, alături de asistenţa umanitară este finanţată printr-o linie bugetară separată, conform prevederilor Legii

40nr. 404/2006 . Aceeaşi lege menţionează că MAE colaborează cu instituţiile publice ce au atribuţii în acest domeniu, dar răspunde pentru “utilizarea fondurilor aferente politicii nationale de cooperare internaţională pentru dezvoltare, potrivit prevederilor legale in materie

41fiscala” . În cadrul Ministerului, activităţile în domeniul cooperare pentru dezvoltare sunt gestionate de Unitatea Asistenţă pentru Dezvoltare (UAsD). Aceasta funcţionează în cadrul Direcţiei Generale Diplomaţie Economică (DGDE), aflată în subordinea Secretarului de stat pentru afaceri globale. Despre UasD se aminteşte încă din anul 2006, într-unul din rapoartele de monitorizare ale progreselor realizate

42în perioada de pre-aderare (2004) , menţionându-se că deşi România nu deţine încă o politică de cooperare pentru dezvoltare, Oficiul Asistenţa pentru Dezvoltare stabilit în

43cadrul MAE este operaţional din decembrie 2003. Tot în cuprinsul acestui document, la capitolul Relaţii Externe se menţionează crearea unui grup de lucru inter-ministerial, cu scopul de a trasa obiectivele viitoarelor strategii. În practică însă, grupul de lucru nu este funcţional nici la momentul actual, existând puţine informaţii despre activitatea sa.

Ministerul Afacerilor Externe (MAE)

44Potrivit HG 1052/2011 , printre atribuţiile MAE în calitate de instituţie responsabilă pentru gestionarea politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare, se află:

• coordonarea politicii naţ ionale de cooperare internaţională pentru dezvoltare la nivel naţional; • reprezentarea României la nivel internaţional din perspectiva de donator de asistenţă pentru dezvoltare; • îndeplinirea la nivel global a angajamentelor asumate privind realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, privind eficacitatea asistenţei pentru dezvoltare, privind coerenţa politicilor pentru dezvoltare şi privind alte angajamente în cadrul politicii de cooperare internaţională pentru dezvoltare asumate în calitate de stat membru al UE şi ONU, precum Angajamentele Monterrey, Declaraţia de la Paris privind eficacitatea asistenţei pentru dezvoltare, Agenda de acţiune Accra; • programarea bugetului de asistenţă pentru dezvoltare, angajarea, lichidarea şi ordonanţarea fondurilor, conform legislatiei în vigoare; • monitorizarea, evaluarea şi auditul contribuţiilor/ proiectelor/programelor finanţate din bugetul de asistenţă pentru dezvoltare, conform prevederilor legale în vigoare.

În prezent, statul român nu are o agenţie sau o unitate de implementare care să se ocupe de atât de planificarea, cât şi de implementarea politicii de cooperare pentru dezvoltare, practică existentă deja în ţări precum Slovacia, Cehia, Austria. În cadrul MAE a fost înfiinţată o mică structură dedicată asistenţei pentru dezvoltare. Aceasta însă, a suferit o serie de schimbări generate pe de o parte din cauza lipsei de interes acordate încă de la bun început acestui nou domeniu de intervenţie, iar pe de altă parte şi de rotaţia cadrelor, fapt ce a blocat consolidarea memoriei instituţionale, cu atât mai mult cu cât lipseşte o "cultură a dezvoltării", aşa cum există în alte ţări membre UE. Astfel, în anul 2011, toţi membrii UAsD, inclusiv şeful unităţii, au fost înlocuiţi (conform Raportului European AidWatch 2012). În această situaţie, procesul de internalizare a cooperării pentru dezvoltare în cadrul MAE este încetinit şi de fiecare dată reluat.

Deşi procesul de consultare este amintit în majoritatea documentelor strategice privitoare la politica de cooperare

45pentru dezvoltare , relaţiile instituţionale între MAE şi ministerele ce au atribuţii în domeniu, sunt încă încoerente, un argument în acest sens fiind şi lipsa informaţiilor referitoare la activitatea grupului de lucru inter-ministerial. În cadrul celei de-a cincea ediţii a Şcolii Române de Dezvoltare, eveniment organizat de Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Federaţia ONG pentru Dezvoltare –

40 Ministerul Afacerilor Externe, Politica de Cooperare pentru Dezvoltare, http://www.mae.ro/node/1381 41 Legea 404/2006 privind finanţarea asistenţei pentru dezvoltare, disponibil la http://legestart.ro/Legea-404-2006-finantarea-asistentei-dezvoltare-cadrul-politicii-nationale-cooperare-internationala-dezvoltare-%28MjE3MTEw%29.htm 42 Regular Report on Romania's progress towards accession, COM 2004, Brussels, 6.10.2004, http://ec.europa.eu/enlargement/archives/pdf/key_documents/2004/rr_ro_2004_en.pdf 43 Regular Report on Romanias progress towards accession, COM 2004, Brussels, 6.10.200444 http://legestart.ro/Hotararea-1052-2011-reglementarea-actiunilor-specifice-aferente-finantarii-asistentei-cadrul-politicii-nationale-cooperare-internationala-dezvoltare-%28NTk0NTc3%29.htm 45 HG 1052/2011, Strategia Naţională privind Politica de Cooperare pentru Dezvoltare


3. Actori şi instituţii în cooperarea internaţională pentru dezvoltare

FOND, reprezentanţii ministerelor de linie, alături de MAE au reafirmat nevoia unei mai bune coordonări între acestea, în ceea ce priveşte programarea activităţilor în domeniu, dar şi raportarea. Pe scurt, evenimentul anual, lansat în 2008, oferă un spaţiu de consultare şi dezbatere cu toţi stakeholderii naţionali relevanţi pentru cooperarea pentru dezvoltare, alături de experţi internaţionali, membrii ai instituţiilor europene, etc.

Se constată o îmbunătăţire în comunicarea instituţională pe această direcţie, fiind pentru prima dată când se face public un raport naţional privind asistenţa oficială pentru dezvoltare acordată de România în anul 2011, ce cuprinde

46activitatea fiecărui minister în materie de AOD .

este unul din organismele importante în contextul instituţional al politicii naţionale în domeniul cooperare pentru dezvoltare, fiind responsabil de acordarea burselor pentru străini - una din activităţile raportate drept AOD. Atribuţiile sale în acest context vizează pe o parte dimensiunea afacerilor europene, iar pe de alta cea a relaţiilor internaţionale, care cuprinde şi componenta Direcţiei Studenţi Internaţionali.

Cu privire la cooperarea pentru dezvoltare, există câteva atribuţii explicite care se referă la: coordonarea dosarelor referitoare la cooperarea între Uniunea Europeană și state terțe în domeniul educației și formării profesionale în cadrul dialogului bioregional (aici fiind incluse şi ţări din America Latină, Caraibe, Asia), monitorizarea contribuției MECTS la ajutorul pentru dezvoltare acordat de România în cadrul politicii europene de dezvoltare, reprezentarea în relaţia cu Ministerul Afacerilor Externe şi Departamentul pentru Afaceri Europene în ceea ce priveşte activitatea de

47coordonare a afacerilor europene .

În acelaşi timp, Ministerul este şi coordonatorul Săptămânii 48Educaţiei Globale , prin departamentul de activităţi

educative şcolare şi extraşcolare.

Rolul MECTS este unul foarte important, facilitând schimbul de studenţi (provenind din ţările partenere), dar şi în menţinerea legăturii cu aceştia. Ministerul şi-a asumat astfel “sprijinirea creării unei forme instituţionalizate a „Clubului foştilor studenţi străini în România", ce va purta numele de „PRIETENII ROMÂNIEI”, cu scopul de a facilita schimbul de experienţă.

are o secţiune intitulată “Cooperare pentru Dezvoltare”, însă nu cuprinde în

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS)

Ministerul Administraţiei şi Internelor

mod explicit informaţii despre activitatea ministerială în acest context. Există însă un Consiliu pentru afaceri europene (aflat în subordinea Primului Ministru) şi un Comitet de coordonare sub coordonarea Direcţiei Afaceri Europene - DAE, aceasta din urmă având responsabilitatea de coordonare interministerială pe tematica afacerilor europene. Principala legătură cu AOD este dată însă de rolul autorităţilor locale, recunoscut ca fiind unul important în cooperarea pentru dezvoltarea, prin legăturile de înfrăţire create cu alte state (în cazul de faţă cu statele partenere). După cum regăsim într-unul din documentele MAI, acesta „urmăreşte stimularea şi sprijinirea autorităţilor publice locale pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu structuri

49similare din alte state” . Există de asemenea o serie de parteneriate semnate cu Guvernele Indiei, R. Moldova, Armeniei, Liban, Azerbaijan, Georgiei în domeniul combaterii criminalităţii, fiind amintită aici şi dezvoltarea componentei de cooperare la Marea Neagră.

este un actor relevant pentru discuţia despre implicarea ministerelor în această polică, existând o menţiune clară referitoare la statele în curs de dezvoltare – „urgentarea adoptării poziţiilor UE în privinţa modului şi a surselor de finanţare a activităţilor în domeniul

50schimbărilor climatie în statele în curs de dezvoltare” .

menţionează acordarea de asistenţă către R. Moldova pentru realizarea unei biblioteci virtuale (pe baza unui tratat semnat între cele două Guverne în anul 2011), fără a se specifica dacă suma este considerată

51asistenţă oficială pentru dezvoltare . Interesant este că nu există nicio remarcă despre politica de cooperare pentru dezvoltare şi implicarea Ministerului pe această componentă.

cuprinde dimensiunea de cooperare transfrontalieră, însă cel mai important aspect este dat de acordarea celor 100 de milioane euro pentru dezvoltarea cooperării România-R.

52Moldova , sumă ce depăşeşte cu mult bugetul de asistenţă pentru dezvoltare gestionat de MAE. Cu toate acestea, se cunosc puţine informaţii despre alocarea acestei sume care oricum nu este raportată drept AOD.

În cadrul există un departament numit Cooperare pentru Dezvoltare şi o serie de activităţi referitoare la combaterea criminalităţii organizate în statele

53din Balcanii de Vest .Despre amintim că responsabilitatea sa urmăreşte aplicarea strategiei şi a

54Programului de guvernare în domeniul finanţelor publice ,

Ministerul Afacerilor Europene

Ministerul Comunicaţiilor

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului

Ministerului Justiţiei

Ministerul Finanţelor Publice

46 Portalul AOD, http://www.aod.ro/resurse/2012.10.02_raport_national_2011.pdf47 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, http://www.edu.ro/index.php/articles/c26 48 Centrul Nord - Sud al Consiliului Europei este iniţiatorul progra mului european Educaţia Globală pentru a dezvolta, întări şi susţine strategiile de implementare a educaţiei globale şi de formare a capacităţii de dezvoltare a acesteia, prin intermediul instituţiilor şi practicienilor din domeniul educaţiei atât din zona formală, cât şi non- formală. Mo mentul de referinţă al programului este reprezentat de Săptămâna Educaţiei Globale, organizată anual în a treia săptămână din luna noiembrie şi implementat în România de către MEC şi sprijinit la nivel regional de inspectoratele şcolare judeţene (ISJ-uri) http://www.coe.int/t/dg4/nscentre/About_NSC/Presentation_en.asp)49 Hotărâre 115/2008 privind instituirea sistemului national de coordonare a afacerilor europene in vederea participarii Romaniei la procesul decizional al institutiilor Uniunii Europene, disponibil la http://www.mai.gov.ro/Documente/Integrare%20UE/HOTARARE%20nr%20115%20din%202008.pdf 50 Raport privind Activitatea Departamentului pentru Afaceri Europene 2010, disponibil la http://www.dae.gov.ro/admin/files/Raport%20de%20activitate%20DAE%20-%202010.pdf51 Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, http://www.mcsi.ro/Minister/MCSI-in-presa/Moldova-to-get-assistance-from-Romania-to-set-up-v 52 Acordul a fost semnat la Bucureşti, la 27 aprilie 2010, şi vizează dezvoltarea cooperării dintre cele două state în domeniile infrastructură de transport, unităţi de învăţământ, asistenţă umanitară acordată în cazul unor situaţii de urgenţă şi sectorul energetic la care se adaugă, conform Declaraţiei comune semnate, domeniul protecţia mediului şi schimbări climatice, http://www.gov.ro/romania-intentioneaza-sa-sprijine-financiar-republica-moldova-cu-15-milioane-de-euro-pentru-proiecte-in-domeniul-protectiei-mediului-si-schimbarilor__l1a116242.html53 Ministerul Justiţiei, Programe Internaţionale, http://www.just.ro/MeniuStanga/OrganisationDetails/ProgrameInterna%C5%A3ionale/tabid/201/Default.aspx


aşadar el este cel care trasează priorităţile bugetare şi sumele primite de către MAE pentru implementarea politicii de cooperare pentru dezvoltare. În anul 2011 acesta a avut cea mai mare pondere a contribuţiei AOD la nivel naţional (80% din valoarea totală AOD), aceasta reieşind din plata către bugetul Comisiei Europene şi Fondul European pentru

55Dezvoltare .

au prin intermediul înfrăţirilor, potenţialul de a se implica în activităţi de cooperare pentru dezvoltare cu statele partenere ale României. Recunoscute la nivel european pentru expertiza pe care o au în lucrul cu comunităţile locale în afara graniţelor, acestea contribuie la apropierea culturală cu ţările în curs de dezvoltare (cele mai multe ţări europene desfăşoară proiecte twinning cu oraşe din state în curs de dezvoltare). În România, deşi există numeroase memorandumuri încheiate, la nivel practic lipsesc proiectele de cooperare. Oportunităţile sunt oferite şi prin intermediul liniei de finanţare a Comisiei Europene „Non State Actors and Local Authorities”. Asociaţia Municipiilor din România (AMR) este unul din actorii implicaţi atât la nivel local, cât şi regional, derulând proiecte cu R. Moldova,

56Ucraina, Albania . AMR este constituită ca o entitate neguvernamentală cu 109 membrii, având drept misiune reprezentarea intereselor membrilor la nivel naţional şi internaţional, sprijinirea iniţiativelor acestora. AMR are o reprezentare activă la Bruxelles, asigurând astfel legătura cu Uniunea Europeană şi cu tematica cooperare pentru dezvoltare. Asociaţia a fost de asemenea implicată în proiectul PLATFORMA, ce a avut ca scop promovarea importanţei autorităţilor locale şi regionale în acest domeniu. În anul 2010, în cadrul proiectului, a fost organizat seminarul intitulat „Cooperarea pentru dezvoltare în statele membre ale Uniunii Europeme care au aderat după anul

572004 – rolul autorităţilor locale şi regionale ”.

este un alt actor relevant pentru analiza instituţională, dată fiind implicarea sa în procesul de consolidare a capacităţii naţionale în politica de cooperare pentru dezvoltare. Activitatea PNUD a fost orientată astfel pe trei dimensiuni: îmbunătăţirea capacităţii naţionale şi educaţionale pentru desfăşurarea programelor şi proiectelor ODA, dezvoltarea capacităţii ONG pentru implementarea de proiecte ODA, acordarea de sprijin către MAE pentru a-şi dezvolta acţiunile

58în sfera prevenirii şi reconstrucţiei post-criză . În lipsa unei unităţi de implementare la nivelul MAE, PNUD reprezintă organismul ce facilitează alocarea resurselor financiare către organizaţiile societăţii civile.

59Prin proiectul SNIECODA derulat în perioada 2007-2010 , PNUD şi-a asumat două direcţii strategice: consolidarea capacităţii româneşti în materie de ODA şi conştientizarea la nivel naţional faţă de cooperarea pentru dezvoltare. Activităţile au inclus realizarea unui manual de proceduri

Autorităţile locale

Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)

(Manual of Technical and Financial Management of Romanian ODA), crearea website-ului aod.ro, organizarea primei Şcoli de Dezvoltare, realizarea unui sondaj naţional referitor la implicarea României în activităţi ODA, crearea a 5 programe de master în domeniu, sprijinirea implicării societăţii civile (MAE a acordat prin intermediul PNUD finanţare pentru organizarea Forumului ONG România – R. Moldova, Şcoala Română pentru Dezvoltare, Forumul ONG de la Marea Neagră – eveniment co-finanţat de Reprezentanţa Comisiei Europene în România). Pentru perioada 2011-2012, UNDP sprijină dezvoltarea capacităţii MAE în vederea implementării de programe AOD.

Aşadar, cea mai mare parte a bugetului bilateral de asistenţă pentru dezvoltare gestionat de MAE este externalizat către PNUD. În acest sens, încă din anul 2008, FOND şi-a arătat nemulţumirea pentru acest demers, susţinând necesitatea sprijinirii proiectelor derulate de societatea civilă în acest domeniu, pentru a dezvolta astfel potenţialul naţional şi a dezvolta proiecte competitive la nivel internaţional care să

60producă cu adevărat schimbare în statele partenere . Urmând exemplul altor ţări europene precum Polonia, Cehia, Slovacia, Austria – care au ales să investească în potenţialul autohton prin co-finanţarea proiectelor societăţii civile câştigate la Comisia Europeană, România ar putea beneficia de experienţa organizaţiilor neguvernamentale care derulează deja proiecte în ţările partenere, potenţialul lor fiind recunoscut la nivel internaţional.

Actori neguvernamentali

este cel mai important actor din partea societăţii civile, implicat în cooperarea pentru dezvoltare, fiind recunoscut ca principalul partener de consultare şi colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe în eforturile de dezvoltare şi implementare ale politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare (precum este menționat în Hotărârea de Guvern 1052/2011, Art. 5).

Prin misiunea pe care şi-a asumat-o, FOND contribuie la dezvoltarea şi implementarea unei politici coerente şi eficiente a României în domeniul cooperării pentru dezvoltare internaţională şi ajutorului umanitar, la creşterea capacităţii organizaţiilor membre de a educa publicul larg cu privire la domeniu, prin implementarea de proiecte şi programe specifice, networking, instruire, cercetare, dezvoltare de politici publice şi activităţi de advocacy. La momentul scrierii acestui raport, FOND cuprinde 46 de organizaţii membre – www.fondromania.org.

Proiectele şi acţiunile membrilor au la bază expertiza acumulată în perioada de tranziţie, astfel că acum cei mai mulţi membrii se orientează către acordarea de asistenţă

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România - FOND

54 Ministerul Finanţelor Publice, http://www.mfinante.ro/rol.html?pagina=acasa 55 Raportul national privind asistenta oficiala pentru dezvoltare acordata de România în anul 2011, disponibil la http://www.aod.ro/resurse/2012.10.02_raport_national_2011.pdf, p. 756 Asociaţia Municipiilor din România, http://www.amr.ro/membri.infratiri.amr57 Seminar internaţional Cooperare pentru dezvoltare în statele membre UE http://www.ps2.ro/Pagini/Stirea_zilei/04_Evenimente/2010/03/12/12.html 58 Developing Romania's International Cooperation and Aid Effectiveness, http://undp.ro/practiceareas/developing_Romania_s_international_cooperation_and_aid_effectiveness59 Strengthening the national institutional and educational capacity to carry out ODA programmes/projects (SNIECODA), http://undp.ro/projects.php?project_id=7060 De ce are nevoie România de o politică coerentă de cooperare pentru dezvoltare?, adoptat în cadrul Adunării Generale FOND din 2009, http://www.fondromania.org/library/de%20ce%20are%20nevoie%20romania%20de%20o%20politica%20coerenta.pdf


statelor care au un parcurs asemănător României. FOND este în acelaşi timp interesat în consolidarea parteneriatelor internaţionale atât cu statele membre UE, dar şi cu cele din regiunea Mării Negre, Balcani, Estul Europei, Orientul Mijlociu, Africa, Asia, America Latină. Cei mai mulţi membri lucrează în următoarele domenii: Educaţie pentru Dezvoltare, Educaţie şi formare profesională, Dezvoltare Locală, Democraţie şi Buna Guvernare, Drepturile Omului, Drepturile Copilului, Sănătate.

Pe plan internaţional, FOND este membru activ în CONCORD – Confederaţia Europeană a ONG pentru Dezvoltare şi Ajutor Umanitar, ce are drept scop principal influenţarea politicilor europene în domeniu. FOND participă astfel la grupurile de lucru CONCORD şi este permanent conectat cu dinamica internaţională.

În cei 5 ani de activitate, FOND a iniţiat numeroase activităţi pentru consolidarea capacităţii naţionale în domeniul cooperare pentru dezvoltare. Cele trei grupuri de lucru Educaţie pentru Dezvoltare, Policy/Advocacy şi Asistenţă Umanitară constituie direcţiile de acţiune FOND. În calitate de partener de consultare al MAE, Federaţia s-a implicat în formularea de poziţii şi recomandări, furnizând astfel informaţii bazate pe experienţa acumulată în cei 23 de ani de organizaţiile membre.

FOND a contribuit şi contribuie în continuare la îmbunătăţirea relaţiilor cu statele partenere României, facilitând astfel cunoaşterea, interacţiunea atât cu societatea civilă, dar mai ales cu autorităţile guvernamentale. Forumul România-Republica Moldova, Şcoala Română de Dezvoltare şi Forumul ONG de la Marea Neagră sunt trei exemple pozitive şi recunoscute internaţional pentru facilitatea parteneriatelor şi crearea de spaţii de dezbatere tematice.

Sub egida grupurilor de lucru FOND au fost derulate numeroase activităţi de creştere a capacităţii membrilor de a se implica în acţiuni de informare, conştientizare cu privire la educaţia pentru dezvoltare (o componentă de bază a cooperării pentru dezvoltare), informarea publicului din România despre necesitatea şi importanţa acestei politici. În anul 2011, FOND a iniţiat un proces multi-actor pentru elaborarea unei strategii naţionale de educaţie pentru dezvoltare, la care au parte reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Educaţiei, experţi internaţionali, mediul academic, membrii FOND.

a devenit un actor din ce în ce mai important îndeosebi prin implementarea programelor de master în studii de dezvoltare. Această iniţiativă a făcut parte din proiectul SNIECODA - Întărirea capacităţii naţionale instituţionale şi educaţionale de a implementa asistenţa oficială pentru dezvoltare. 4 dintre universităţile partenere au implementat deja acest program de master din 2010: Facultatea de Filosofie (Univ. Alexandru Ioan Cuza – Iaşi), Facultatea de Ştiinţe Politice (Univ. Babes-Bolyai – Cluj),

Mediul academic


61 Sondajul a fost realizat de PNUD cu sprijinul MAE pe tema politicii de cooperare pentru dezvoltare. Cercetarea s-a derulat în perioada 7-16 februarie 2009 şi a analizat care este gradul de informare al cetăţenilor români cu privire la politica de cooperare pentru dezvoltare, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, noul statut al României ca stat donator.62 Un astfel de exemplu este proiectul MEDIP Media Engagement in Development Issues and Promotion, derulat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) în parteneriat cu organizaţii neguvernamentale din Malta, Ungaria, Cipru, Slovenia şi Estonia în perioada ianuarie 2009 – iunie 2010.63 Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, http://www.jurnalistiromani.ro/obiective.php

Facultatea de Filosofie (Univ. Bucureşti), Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării (Universitatea de Vest din Timişoara). Începând cu anul 2011, un nou master în studii de dezvoltare bilingv român-francez a fost lansat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice al SNSPA, în parteneriat cu Universitatea din Liege, Belgia.

Programele de master îşi propun crearea de specialişti în domeniu, dar şi atragerea studenţilor străini care doresc să studieze în România. În practică, cele mai multe programe cuprind prea puţine informaţii relevante pentru domeniu, curriculum fiind bazat mai mult pe materii deja studiate în facultate. Cel mai grav este faptul că după finalizarea studiilor, absolvenţii masterelor de dezvoltare nu se pot insera pe piaţa muncii din România pentru că nu ea nu există, şi astfel, potenţialii experţi naţionali în domeniu sunt asimilaţi în structuri internaţionale sau în alte ţări unde sunt cu adevărat valorizaţi.

este unul din actorii de bază în promovarea implicării României în eforturile internaţionale în domeniul cooperare pentru dezvoltare, dar şi în transmiterea de mesaje către publicul larg.

61Un sondaj realizat în anul 2009 arată că 56% dintre români cred că România ar trebui să acorde ajutor ţărilor mai sărace sau mai slab dezvoltate. Cu toate acestea, mesajele care ajung în publicaţiile media pe tematica asistenţei pentru dezvoltare sunt în număr redus, la fel ca şi numărul jurnaliştilor “conectaţi” cu această tematică.

Subiectele de presă ating doar tangenţial situaţia statelor partenere, cum se implică România şi societatea civilă, de ce este nevoie de o astfel de politică, etc, cele mai multe fiind deviate spre situaţiile locale şi sărăcia la nivel naţional, fără a surprinde legătura cu contextul global.

Există totuşi şi jurnalişti interesaţi să scrie despre acest domeniu, mare parte din aceştia au participat la traininguri, întâlniri, şcoli de vară, etc unde au primit mai multe informaţii despre potenţialul acestui domeniu şi în ţara noastră. În cadrul evenimentelor organizate de FOND – spre ex. Forumul ONG România-Republica Moldova, Şcoala Română de Dezvoltare, a existat de fiecare dată un workshop dedicat implicării mass-media în cooperarea pentru

62dezvoltare. O serie de proiecte europene au fost derulate cu scopul de a încuraja jurnaliştii să scrie şi să meargă pe teren în ţări aflate în curs de dezvoltare. Există o carenţă în ceea ce priveşte formarea tinerilor jurnalişti în facultăţile de specialitate, care să abordeze teme de relaţii internaţionale, implicit teme referitoare la cooperarea pentru dezvoltare. Trebuie create şi încurajate iniţiativele care vizează formarea jurnaliştilor în acest domeniu, dar şi promovarea rolului acestora. În anul 2008 a fost creat Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români. Unul din obiectivele acestuia vizează organizarea de cursuri de pregătire, seminarii, schimburi de experienţă, instituiriea şi acordarea de burse pentru

63jurnaliştii de limbă română din afara graniţelor ţării , fiind

Mass-media

pentru prima oară când jurnaliştii români din România şi din afara graniţelor ţării se organizează într-o asociaţie profesională neguvernamentală.

Un alt program, de data aceasta al celor de la DEUTSCHE WELLE - AKADEMIE - East 4 South (E4S) oferă tinerilor jurnalişti şi studenţi din statele EU 12 oportunitatea de a lucra cu colegi de breaslă, dar din Africa, dându-le astfel posibilitatea de a desfăşura anchete de teren în această regiune şi de a face schimb de experienţă cu alţi colegi. Pe parcursul celor 4 cicluri de proiect, 4 români au luat parte la

64acest schimb de experienţă .

Astfel de iniţiative sunt binevenite în a sprijini apropierea culturală între ţări diferite, dar şi pentru promovarea cooperării internaţionale. În România încă este nevoie de o profesionalizare a jurnalismului, care merge dincolo de abordarea relaţiilor dintre România şi ţările în curs de dezvoltare drept subiecte exotice.------------------------------------------------------------------------------Ca o concluzie, remarcăm faptul că deşi există prevederi referitoare la implicarea în cooperarea pentru dezvoltare a

64 http://www.east4south.eu/index.php/participants/overview/


actorilor naţionali menţionaţi în rândurile de mai sus, este nevoie de o mai bună coordonare şi promovare a rolului fiecăruia în acest domeniu. Cele mai multe activităţi ale ministerelor în materie de cooperare pentru dezvoltare sunt limitate la câteva acţiuni punctuale, fără a urma o direcţie strategică comună. În lipsa unui cadru coerent de acţiune, Ministerele derulează programe, activităţi cu statele partenere României, fără însă a le considera AOD. În sens invers, trebuie evidenţiat faptul că nu toate activităţile care implică ţări precum R. Moldova, Georgia, Egipt, etc sunt AOD. În cadrul Şcolii Române de Dezvoltare, una din recomandările venite de la reprezentanţii ministerelor a fost aceea de îmbunătăţire a comunicării şi coordonării cu MAE şi a a avea un capitol referitor la asistenţa pentru dezvoltare în structura fiecărui minister. Trebuie în acelaşi timp explorat şi potenţialul actorilor mai puţin implicaţi – autorităţile locale, mediu academic, mass-media.

Un astfel de consens la nivel de angajamente nu poate fi decât unul benefic în eforturile României de consolidare a capacităţii, astfel încât să devină cu adevărat un donator eficient.

După mai mult de 5 ani de la aderarea la UE, România consideră în continuare cooperarea pentru dezvoltare un domeniu marginal. În 2010, România a eşuat în a onora anganjamentele potrivit cărora 0,17% din venitul naţional brut (VNB) trebuie să fie alocate asistenţei oficiale pentru dezvoltare (AOD) şi cu siguranţă nu va respecta nici procentul de 0,33% prevăzut pentru 2015. Această lipsă de responsabilitate şi investire este rezultatul atât al problemelor economice la care Romănia trebuie să facă faţă o dată cu criza financiară internaţională, dar cu precădere al lipsei de voinţă polítică cuplată cu instabilitatea instituţională. Această lipsă de continuitate a fost resimţită în primul rând în cadrul Ministerului de Afaceri Externe, instituţia responsabilâ cu coordonarea şi gestionarea AOD.

4. Analiza cantitativă şi calitativă a AOD în România

Sursa Raportul European AidWatch 2012/ OECD. Graficul indică procentul de AOD din venitul național brut alocat de către statele membre UE.

65După cum se poate observa din graficul de mai jos, bugetul anual AOD a crescut de la 79mil. € în 2007 la 118 mil. € în 2011 . În valoare absolută, suma alocată de România reprezintă a treia contribuţie din ţările UE 12, după Polonia şi Republica Cehă. În valoare relativă însă, contribuţia României – care variază în fiecare an între doar 0,07% şi 0,09% din VNB- se află în realitate la „coada plutonului”, printre ultimele 3-5 ţări

În plus, având una din contribuţiile cele mai slabe dintre toate ţările UE în raport cu VNB-ul şi departe de a fi în măsură să-şi respecte angajamentul de 0,33% până în 2015, România este un donator pasiv. O parte destul de redusă din fonduri sunt destinate proiectelor specifice selecţionate de statul român, aşa după cum se arată în graficul următor.

0

50

100

150

2007 2008 2009 2010 2011

Mili

oan

e d

e e

uro

Buget anual AOD în milioane euro

Series1

0

20

40

60

80

100

120

2007 2008 2009 2010 2011

Mili

oan

e d

e e

uro

Repartizarea anuală a AOD pe diferite canale

Alte contribuţii

Ministerul Afacerilor Externe

Ajutor Umanitar

Burse de studiu

al-10-lea Fond European pentruDezvoltare

65 Cifrele cu privire la AOD română prezentate mai sus provin din trei surse: broşura de prezentare AOD elaborată de MAE http://www.aod.ro/resurse/BROSURA%20(4).pdf, site-ul internet MAE unde este detaliată operaţionalizarea bugetului AOD din 2007-2010 (http://mae.ro/node/1419), prezentarea realizată de reprezentanţii MAE în cadrul Şcolii Române de Dezvoltare din iulie 2012 şi cifrele lansate de OECD-DAC pentru România.


Observând diferitele canale de alocare a asistenţei, constatăm că în jur de 70% din AOD este distribuit în fiecare an bugetului UE, iar în medie doar 3% revine MAE. În plus, în medie aproximativ 18% din bugetul global AOD este folosit pentru bursele de studiu care, împreună cu reducerea datoriilor si costurile cu refugiaţii contabilizate în categoria ''alte contribuţii'', reprezintă ''ajutorul umflat''.

Sursa: AOD, http://www.aod.ro/resurse/2012.10.02_raport_national_2011.pdf

Pentru anul 2011, bursele oferite de MECTS către studenţi provenind din state în curs de dezvoltare au constituit 15% din 66fondurile raportate ca AOD . Raportul European AidWatch atrage atenţia în fiecare an asupra faptului că guvernele europene

continuă să distorsioneze statisticile AOD cu cheltuieli care nu pot constitui noi transferuri de resurse către ţările aflate în dezvoltare. Ceea ce este de remarcat este faptul că din 2010, ''ajutorul umflat'' a fost constituit doar din bursele de studiu, România renunţând la contabilizarea datoriilor şi costurilor cu refugiaţii drept AOD. Dacă urmărim bugetul MAE, nu putem decât să fim frapaţi de reducerea brutală (înjumătăţirea) a sumei care a fost alocată după 2007, sumă care a crescut din nou doar în 2010, fără însă a mai atinge din nou nivelul din 2007.

Grafic 1: Defalcarea contribuţiilor ministeriale româneşti la totalul AOD 2011

Ministerul Afacerilor Externe

Ministerul Finanţelor Publice

Ministerul Educaţie, Cercetării,Tineretului şi Sportului

Autoritatea Naţională pentruCercetare Ştiinţifică

Ministerul Culturii şi PatrimoniuluiNaţional

Ministerul Mediului şi Pădurilor

Ministerul Agriculturii şi DezvoltăriiRurale

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Ministerul Comunicaţiilor şi SocietăţiiInformaţionale

Ministerul Sănătăţii

ANCS: 1.017.826; 0.3%

MS: 1.959.564; 0,4%MMP: 782.131; 0.1%

MJ: 11.166; 0,002%

MAE: 20.038.969; 4%

MFP: 398.478.909;79,7%

MCPN: 1.722.078; 0,3%

MAI: 620.368; 0,08%

MADR: 740.305; 0,1%

MCSI: 165.531; 0.02%

Defalcarea contribuţiilor ministerelor de linie la totalul AODpentru 2011 (RON)

MECTS: 74.608.206; 14,9%

0

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

2007 2008 2009 2010

Euro

Bugetul MAE în detaliu

Programe/agenţii

internaţionale

Educaţie/sensibilizare

Alte ţări/regiuni

Tări/ regiuni în atenţie

Tări/ regiuni prioritare

66 Raportul national privind asistenta oficiala pentru dezvoltare acordata de România în anul 2011, disponibil la http://www.aod.ro/resurse/2012.10.02_raport_national_2011.pdf, p.5.

Constatăm că educaţia pentru dezvoltare a reprezentat doar 4% din suma totală alocată între 2007 şi 2010. În timp ce UE a recunoscut, de mai mult timp, necesitatea sensibilizării populaţiei cu privire la solidaritatea internaţională, România continuă să neglijeze această dimensiune capitală. În plus, deşi s-a insistat asupra nevoii de creştere a ratei de absorbţie a fondurilor europene, guvernul român manifestă lipsă de

încredere faţă de ONG-urile care au câştigat proiecte ale Comisiei Europene. Spre deosebire de organizaţii din alte state membre UE, care sunt co-finanţate de propriile guverne, lipsa de susţinere a ONG-urilor române, active în domeniu reprezintă un impediment, care riscă să le descurajeze, atât timp cât ele se află în concurenţă pentru fonduri UE cu alti actori europeni cu o mai mare experienţă.


De asemenea, observăm că partea alocată ţărilor/regiunilor prioritare pentru România - aşa cum sunt specificate în Strategia Naţională de cooperare pentru dezvoltare- a crescut de la 36% în 2007 la 63% în 2010, ceea ar putea însemna o mai mare internalizare a Strategiei în cadrul MAE la prima vedere. Însă, această internalizare este superficială, deoarece sumele sunt alocate prin intermediul Organizaţiilor Naţiunilor Unite (vezi PNUD). Într-un sens, statul român a externalizat gestiunea AOD printr-o modalitate care este în opoziţie cu scopul principal declarat din 2007 de a consolida actori naţionali în domeniu.

România încă se află departe de a înfiinţa o Agenţie de dezvoltare. În plus, dacă poate să se bazeze pe diplomaţi competenţi, nu dispune de o echipă de profesionişti în dezvoltare implicaţi special în lansarea de proiecte, în evaluare, selcţionare etc. Cu atât mai mult, cadrul legislativ a fost adaptat doar în 2011, prin intermediul căruia MAE poate finanţa direct ONG-urile, iar acum când legal este realizabil, lipsa resurselor umane din cadrul ministerului blochează punerea în aplicaţie a noii legislaţii. Astfel, implicarea ONG-urilor naţionale şi din ţările partenere în implementarea politicii române de cooperare pentru dezvoltare rămâne extrem de redusă, în ciuda bunelor practici recunoscute de către comunitatea internaţională, care a pus în lumină deja


rolul primordial al societăţii civile pentru internalizarea şi sustenabilitatea proiectelor de dezvoltare.

Totodată, nu trebuie să uităm ţările mai puţin dezvoltate - cu precădere cele din regiunea Africa Sub-sahariana - care rămân total marginale pentru România, unde acestea au un rol doar în termeni de securitate, datorită integrării în NATO (vezi cazul Irak sau Afghanistan).

Cu timpul, cooperarea dintre MAE şi FOND a crescut şi s-a stabilit un parteneriat de încredere între cei doi actori. Totuşi, instrumentele structurale necesare pentru a asigura o finanţare transparentă şi previzibilă pentru ONG-urile româneşti şi a celor din ţările partenere, lipsesc din acţiunile întreprinse. Privind retrospectiv, este evident că sectorul ar fi putut fi mult mai solid decât este astăzi, dacă cei 475 de milioane euro alocaţi politicii de cooperare pentru dezvoltare, încă din 2007, ar fi fost folosiţi într-o manieră mult mai eficace şi transparentă, având ca obiectiv principal, pe plan internaţional, impactul asupra ţărilor partenere şi, la nivel naţional, asupra consolidării capacităţii actorilor români cu scopul construirii unui sector sustenabil. Rămâne de văzut modul în care vor evolua aceste cifre şi cum va contribui România mai departe.

II Studiu de caz: Republica Moldova

RAPORT CU PRIVIRE LA IMPLICAREA ROMÂNIEI CA DONATOR DE ASISTENŢĂ PENTRU DEZVOLTARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Cercetarea de teren este un rezultat al contribuţiilor consultative, analizând materialele publice ale principalilor decidenţi - Direcţia de Asistenţă Externă a Cancelariei de Stat a Republicii Moldova şi ministerele de resort şi ale bunelor practici în domeniul asistenţei internaţionale realizate de către reprezentanţii societăţii civile din Republica Moldova. Metologia utilizată a vizat metoda empirică, analiza de conţinut şi metoda observaţiei. Acest studiu abordează contextul general al asistenţei internaţionale în Republica Moldova pentru perioada 2007-2012, având ca punct de plecare Principiile Parteneriatului de dezvoltare pentru coordonarea şi armonizarea practicilor Guvernului Republicii Moldova şi ale donatorilor pentru eficacitatea asistenţei externe oferite Republicii şi face obiectul principal evaluarea asistenţei oficiale pentru dezvoltare a României în Republica Moldova pentru primii cinci ani de activitate, în special în colaborare cu societatea civilă (2007-2012).

În contextul acestui capitol, asistenţa pentru dezvoltare internaţională este analizată ca un proces care a demarat pentru acordarea suportului tehnic şi consultativ reformelor iniţiate de Guvernul Republicii Moldova privind adoptarea schimbărilor legislative şi instituţionale necesare pentru ca ţara să poata urma calea integrării europene, ajustarea cadrului legislativ a Republicii Moldova la acquis-ul comunitar, implementarea propriei politici de cooperare pentru dezvoltare cu partenerii internaţionali.

Un loc aparte în acest capitol se acordă analizei asistenţei oferite Republicii Moldova de către Guvernul României prin prisma AOD, ca partener de dezvoltare şi unul dintre principalii actori în domeniul cooperării regionale şi transfrontaliere. Romania s-a calificat în contextul asistenţei externe în R.Moldova drept un partener începător şi de încredere, fiind, în acelaşi timp, un exportator de bune practici în mai multe domenii de relevanţă economică şi socială pentru R.Moldova.

O atenţie deosebită a fost acordată Strategiei Moldova 2020, pentru a evidenţia care sunt tendinţele R. Moldova în anii următori şi cum România s-ar putea implica pe această dimeniune.

Ca metodologie de ordin secundar, este remarcată analiza suportului financiar oferit R.Molodva de către AOD România în vederea promovării dezvoltării şi cooperării regionale şi antrenării societăţii civile în acest context. Programele regionale de cooperare, inclusiv cele de tip transfrontalier, sunt axate pe participarea cât mai eficientă a societăţii civile în diverse iniţiative în scopul valorificării instrumentelor corespunzătoare de colaborare.

1. Contextul actual în Republica Moldova din perspectiva statutului de ţară receptoare de asistenţă pentru dezvoltare

Reflecţii generale pe marginea situaţiei social-economice a ţării 2007-2011

Astăzi Republica Moldova se apropie de statutul de ţară cu venit mediu, iar doar cu câţiva ani în urmă economia ţării era afectată de seceta şi embargoul rusesc asupra importului de vinuri din Moldova (2007) şi de criza economică globală (2008-2009), ce a lovit bugetul de stat, şi care a determinat o reducere substanţială a remitenţelor şi creşterea şomajului. Astfel, în luna martie 2009, veniturile fiscale zilnice în bugetul de stat au scăzut cu 32 la sută faţă de perioada similară a anului trecut. Spre deosebire de micşorarea volumului de remitenţe din 2009, venitul din remitenţe în 2011 a permis majorarea consumului real al gospodăriilor casnice cu 10,5% comparativ cu anul 2010. În acelaşi timp, formarea capitalului fix brut s-a majorat cu 13,2 la sută în 2011, parțial, datorită unei majorări a ISD, se arată în raportul Băncii Mondiale. Fluxul masiv de remitenţe are un rol foarte important în economia Moldovei, remitenţele constituind 38% din PIB-ul total, remitenţele fiind aproape unica disponibilă sursă de venit al gospodăriilor casnice, care menţine ridicată cererea de consum. De aceea, în 2009, în tandem cu reducerea remitenţelor, s-a redus şi creşterea economică. Economia Republicii Moldova și-a revenit repede în urma crizei globale, înregistrând o creștere de 7,1% în 2010 şi de 6,4 la sută în 2011. În mare parte, această creştere se datorează accesului sporit la piețele UE şi al preţurilor competitive la exportul de produse agricole.

• Capacitatea de absorbţie a asistenţei externe: situaţia per ansamblu şi constrângerile generale

Situaţia per ansamblu privind capacitatea de absorbţie a fondurilor externe poate fi caracterizată prin indicatori care arată o creştere substanţială a creditelor şi granturilor din anul 2009 şi până în prezent, astfel ca se constată o valoare de 1,3 miliarde de euro. De asemenea, există angajamente în valoare de o jumătate de miliard de euro din partea donatorilor externi. Gradul de absorbţie al fondurilor externe este determinat de numărul proiectelor viabile implementate şi de calitatea acoperirii sectoarelor. Dacă transpunem situaţia în cifre, atunci observăm că domeniile cu o pondere mai mare de absorbţie de fonduri pentru anii 2009-2012 sunt guvernul şi societatea civilă 283 362 984 Euro per 102 proiecte), agricultura (308 779 888 Euro – Bugetul total per 19 proiecte), sănătate (62 599 450 Euro – per 25 proiecte), apă şi salubritate (100 660 702 Euro – per 12 proiecte), transport şi depozitare (216 286 830 Euro – per 8 proiecte), ş.a. (tab. 1).


20

8

400 ‐ SECTORUL MULTIPLU/TRANSVERSAL

152 ‐ PREVENIREA ŞI SOLUŢIONAREA CONFLICTULUI,

PACE ŞI SECURITATE

Comunitatea donatorilor este foarte activă în R. Moldova pentru a realiza priorităţile de dezvoltare (Tab.1 şi Tab.2). Astfel, conform ultimului raport din 2011 cu privire la asistenţa externă acordată R. Moldova, 225 proiecte de asistenţă externă erau în proces de implementare în diverse sectoare, inclusiv 62 proiecte în domeniul guvernării şi societăţii civile, 33 proiecte în infrastructură şi servicii sociale, 23 proiecte pentru educaţie, 21 proiecte multisectoriale, 17 proiecte în agricultură, 11 proiecte în domeniul mediului, 10 proiecte referitoare la generarea şi livrarea energiei şi 8 proiecte în dezvoltarea sectorului privat. În timp ce pentu primele şase luni ale lui 2012, proiecte noi cu angajamente noi constituiau în total 110 în diferite sectoare, în sumă de 197,6 milioane euro .

Tabel 1. Proiecte lansate pe donatori în perioada 2009 - 2011

DONATORI BUGETUL (EURO)

Nr de proiecte BUGETUL

TOTAL (EURO)

Nr total

de

proiecte

2009 2010 2011 2009 2010 2011

UE 116 465 384 211 510 637 94 564 493 30 37 59 422 540 514 126

SUA 6 613 063 225 802 230 17 239 299 6 14 11 249 654 592 31

BERD 240 752 800 1 065 022 7 2 241 817 822 9

BM 53 627 073 45 522 807 48 704 473 10 4 4 147 854 353 18

ROMANIA 101 993 052 898 000 9 10 102 891 052 19

BEI 75 000 000 1 75 000 000 1

ONU 22 979 186 24 577 621 2 293 464 16 9 9 49 850 271 34

SUEDIA 11 190 364 6 928 148 105 750 7 9 1 18 224 262 17

POLONIA 15 477 169 10 15 477 169 10

GERMANIA 650 000 10 852 756 50 779 1 5 1 11 553 535 7

CHINA 2 308 001 7 198 800 2 1 9 506 801 3

MB 1 485 480 6 771 150 1 2 8 256 630 3

AUSTRIA 1 524 116 3 603 520 4 2 5 127 636 6

JAPONIA 4 505 381 161 654 2 3 4 667 035 5

NORVEGIA 860 000 1 535 179 1 1 2 395 179 2

ELVEŢIA 175 000 139 220 819 187 1 1 3 1 133 407 5

TURCIA 180 691 846 036 5 9 1 026 727 14

OLANDA 1 015 000 1 1 015 000 1

SLOVACIA 403 002 4 403 002 4

LIECHTENSTEIN 279 248 1 279 248 1

DANEMARCA 197 625 1 197 625 1

AGENŢIA ATOMICĂ 137 359 1 137 359 1

SSM 35 553 1 1

GRAND TOTAL 219 345 854 971 585 399 178 113 519 83 131 105 1 369 044 772 319

Sursa: Cancelaria de Stat. Direcţia Asistenţă Externă

Tabel 2. Proiecte pe sectoare în derulare (situaţia la 15.03.2012)

Sectors Budget (EURO) No. of proejcts

338 284 823

267 397 846

217 027 874

215 371 500

106 275 256

94 058 518

77 273 413

311 ‐ AGRICULTURĂ

150 ‐ GUVERNUL ŞI SOCIETATEA CIVILĂ

160 ‐ ALTE INFRASTRUCTURI SOCIALE ŞI SERVICII

210 ‐ TRANSPORT ŞI DEPOZITARE

140 ‐ ApĂ ŞI SALUBRITATE

230 ‐ GENERAREA ŞI FURNIZAREA ENERGIEI

250 ‐ AFACERI ŞI ALTE SERVICII

120 ‐ SĂNĂTATE 36 755 511

17

62

32

6

11

10

7

13

24 269 162

24 242 690


18 642 690

18 391 552

13 224 497

12 120 000

1 541 501

1 188 059

859 618

482 480

1 467 407 260

Sursa: Cancelaria de Stat. Direcţia Asistenţă Externă

Sursa: Cancelaria de Stat,Direcţia Asistenţă Externă

2

23

1

2

6

2

3

2

227

240 ‐ SERVICII BANCARE SI FINANCIARE

110 ‐ EDUCAŢIE

321 ‐ INDUSTRIE

220 ‐ COMMUNICAŢII

130 ‐ POLITICI ÎN DOMENIUL POPULAȚIEI/PROGRAME ŞI

SĂNĂTATEA REPRODUCTIVĂ

331 ‐ POLITICA ÎN DOMENIU COMERTULUI ŞI

REGLEMENTARI ŞI AJUSTAREA LOR ÎN RAPORT CU

COMERȚUL

998 ‐ NEALOCAT/NESPECIFICAT

332 ‐ TURISM

GRAND TOTAL

Asistenţa externă este sistematizată în două părţi – pentru susţinerea bugetului naţional şi pentru realizarea angajamentelor din cadrul politicilor naţionale prin intermediul proiectelor şi programelor elaborate în comun cu partenerii de dezvoltare. Suportul financiar pentru bugetul naţional parvine sub formă de credite rambursabile şi granturi. Rata dobânzii pentru credite variază între 0,75 şi 3,5%. În cazul unor proiecte mai mari investiţionale, procentele sunt mai mari. Asistenţa externă există şi în formă de subvenţii nerambursabile şi asistenţă tehnică ca sprijin consultativ şi schimb de experienţă cu bune practici în domenii relevante.

Tabel 3. Comparație între angajamente așteptate și fondurile alocate în funcție de domeniile de cooperare ($ m).

Sector 2010 2011 2012 2013 angajamente

așteptate 2010-2013

Fonduri alocate

Nu au fost încă alocate67

97,76 112,8

8

184,2

6

195,3

5

590,24

Bugetul general și suport macro -

financiar

230,5

7

198,7

4

143,9

6

0,00 573,28 249,06

Infrastructura –

Reabilitarea

Drumurilor

44,10 45,99 64,22 36,18 190,50 324,90

Alte sectoare *: 31,20 21,65 20,25 17,80 90,90 73,30 Agricultura de valoare înaltă 6,63 28,48 21,66 27,46 84,22 188,95

Infrastructura – Apă şi canalizare 36,54 31,80 2,00 2,00 72,34 46,70

Sănătate 18,68 11,55 10,58 6,67 47,47 24,50

Infrastructură - Energie 25,18 15,71 0,15 0,00 41,04 107,80

Serviciul public eficient 9,41 11,21 6,46 0,61 27,69 66,10

Dezvoltarea Regională 6,35 6,20 7,50 5,20 25,25 19,85

Protecţia Socială 17,83 4,62 2,63 0,16 25,23 35,60

Educaţie 7,47 3,98 3,81 2,70 17,96 57,90

Decentralizarea Fiscală şi

Administrativă

8,07 5,65 2,67 0,00 16,40 8,90

Suportul pentru dezvoltarea afacerilor 2,37 4,79 3,22 3,00 13,39 45,00

E-Guvernare 11,32 0,12 0,00 0,00 11,43 15,00

Îmbunătățirea mediului de afaceri 2,40 2,80 0,67 0,00 5,87 15,10

Funding Of Judiciary 1,60 1,62 0,31 0,05 3,58 71,20

Anti-Corruption 1,03 1,02 0,00 0,00 2,05 8,20

Infrastructure - ICT 0,25 0,00 0,00 0,00 0,25

Industrial Parks 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

TOTAL 558,7

7 508,8

1 474,3

4 297,1

7 1839,08 1358,06

67 Nu au fost încă alocate fondurile, reprezintă asistența care a fost promisă în Moldova pentru un termen de patru ani, care nu au o destinație clară. Acest clasament a fost realizat recent în anumite domenii și este inclus ca parte a fondurilor alocate. Acesta este motivul pentru care sunt diferențe importante între angajamentele preconizate și fondurile alocate într-adevăr.


Tabel 4. Angajamente asumate la Şedinţa grupului consultativ: Forumul de parteneriat cu Moldova 2010 (milioane dolari SUA*)

Partenerul de dezvoltare 2010 2011 2012 2013 Total 2010 -

2013

Republica Cehă 3,00 3,06 3,11 3,17 12,35

Danemarca

0,88

0,95

0,53

0,38

2,75

Finlanda

0,89

0,45

0,53

0,61

2,48

Franţa

0,59

0,52

0,52

0,52

2,15

Ungaria

0,32

0,00

0,00

0,00

0,32

Luxemburg

0,28

0,28

0,00

0,00

0,57

Olanda

11,13

5,01

3,61

0,00

19,75

Polonia

15,12

0,00

0,00

0,00

15,12

România

36,80

34,07

34,07

34,07

139,02

Slovacia

0,20

0,20

0,20

0,00

0,61

Suedia

12,58

15,79

15,79

0,00

44,16

Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de

Nord

12,30

0,00

0,00

0,00

12,30

TOTAL Statele -membre ale UE

94,08

60,34

58,37

38,76

251,56

Comisia Europeană

204,7

1

200,62

169,55

174,86

749,75

TOTAL Comisia Europeană şi statele -

membre ale UE

298,7

9

260,97

227,92

213,62

1001,30

Elveţia

6,54

5,45

5,45

5,45

22,90

Statele Unite ale Americii **

12,28

30,03

55,57

79,79

177,68

TOTAL alte ţări donatoare

18,83

35,48

61,03

85,24

200,57

BERD

54,52

47,70

27,26

0,00

129,48

BEI

54,52

47,70

27,26

0,00

129,48

Sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite

38,38

38,34

33,49

19,27

129,49

Banca Mondială

94,72

60,46

66,51

80,62

302,31

FMI

192,9

4

192,93

192,93

0,00

578,81

TGF

8,86

9,88

10,09

6,27

35,10

TOTAL instituţii şi organizaţii financiare

internaţionale 443,9

4 397,02

357,54

106,16

1304,66

TOTAL

761,5

6 693,47

646,49

405,02

2506,54

DINTRE CARE:

Granturi

341,6

7 335,29

323,11

314,94

1315,00

Credite / împrumuturi 419,8

9 358,18 323,38 90,08 1191,54

* La rata de schimb din 24 martie 2010. ** Cifra pentru SUA nu reflectă resursele adiţionale promise (131 milioane de dolari SUA) dar nealocate pe ani.

Sursa: Planul de implementare a principiilor de parteneriat în Republica Moldova, 30 Noimebrie, 2010

Deşi nevoile statului sunt foarte mari, capacitatea sa de utilizare eficientă a fondurilor externe este problematică din diferite motive cum ar fi lipsa cadrelor calificate, capacitatea administrativă limitată, în unele cazuri lipsa co-finanţării. Prin urmare, există sectoare, ca de exemplu cel mediatic şi garantarea libertăţii de exprimare cu un punct de pornire ca armonizarea cadrului juridic al Republicii Moldova ce

reglementează activitatea mass-media la normele şi standardele europene, sau mediul de afaceri, cu eliminarea constrîngerilor de ordin administrativ, sau politica fiscală şi gestionarea finanţelor publice cu asigurarea eficienţei, transparenţei şi responsabilităţii în utilizarea resurselor financiare publice, inclusiv în domeniul achiziţiilor publice - toate aceste sectoare nu sunt acoperite de fondurile


naţionale şi nu reprezintă un interes vădit pentru donatorii 68externi .

Există constrângeri instituţionale, care reduc substanţial din capacitatea de absorbţie a fondurilor externe de către actorii naţionali, aceştia fie autorităţie publice centrale sau locale, fie ONG-uri naţionale sau locale, etc. O constrângere constituie cadrul normativ care reglementează mecanismul de coordonare a asistenţei externe acordate R. Moldova de organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare. În acest

69cadrul normativ se face referire la noţiunea de contracte de stat, dar nu şi la cea de contracte de stat sectoriale. În acest sens, este important să ne referim la constatările făcute de către un grup de experţi, ca rezultate ale unui studiu, în care se expune faptul că textul aceasta este o dihotomie, care induce o anumită incoerenţă care diminuează importanţa principiului de apartenenţă a autorităţilor de profil, implicit autonomia acestora în dirijarea activităţilor din sector, existând riscul de imixtiune în luarea unor decizii din partea autorităţii naţionale de coordonare a asistenţei externe, care prin aceasta se transformă din coordonator în

70implementator şi factor de decizie la nivel sectorial . Un mare lapsus este faptul că nu se practică evaluarea per ansamblu a proiectelor şi programelor de asistenţă externă prin raportarea la politicile naţionale exprimate prin strategii de dezvoltare şi planuri naţionale, la obiectivele trasate de ţară pe termen scurt şi pe termen lung, cum ar fi racordarea la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. În acelaşi context, putem evidenţia un factor relevant care diminuează posibilităţile de a explora fondurile externe. Acesta constituie lipsa descentralizării fiscale la nivel local, care acţionează direct proporţional asupra capacităţilor la nivel local de gestionare a fondurilor locale, asupra utilizării fondurilor externe pentru dezvoltare şi asupra experienţei în domeniul a personalului nemjlocit implicat.

2. Planul de implementare a Principiilor de Parteneriat (PIPP)

Obstacolele pe care R. Moldova încearcă să le depăşească sunt de o natură complexă şi reprezintă rezultatele unor rigide transformări de ordin politic şi economic de-a lungul celor două decenii de independenţă, dar care nu au făcut decât să întărească rezistenţa statului la adresa lor, acesta căutând remedii şi soluţii pentru cele mai grave dintre ele, cum ar fi conflictul îngheţat din regiunea Transnistriană, diminuarea mişcării comunismului post-socialist, migraţia forţei de muncă, şomajul, corupţia, injustiţia, discriminarea etc.

Dincolo însă de tradiţionalele remedii de politici publice, noul guvern de coaliţie pro-european a accelerat reformele iniţiate de predecesorul guvern comunist şi a optat pentru ceva sustenabil şi de durabilitate – un parteneriat cu actorii internaţionali de dezvoltare, care s-a constatat a fi unul

dintre cele mai intense şi globale colaborări, combinate cu schimburi de experienţă, bune practici şi antrenare a resurselor umane. Fără exagerări, noul guvern a dat start unui aflux de generaţii tinere şi competente de politicieni şi funcţionari publici care au toţi în continuare misiunea de a lucra în direcţia integrării europene a statului şi aderarea eventuală la UE. În acest sens, rolul tinerilor se poate evidenţia printr-o înaltă participare prin intermediul ONG-urilor la procesul de elaborare de politici. Guvernul şi partenerii de dezvoltare recunosc faptul că societatea civilă este unul dintre parteneri importanţi în realizarea obiectivelor Republicii Moldova. Cu toate acestea, asistenţa pentru societatea civilă, oferită direct unor astfel de organizaţii de către partenerii de dezvoltare, nu face parte din CCTM şi nu este inclusă în buget. Cu toate acestea, informaţia privind acest tip de susţinere trebuie să fie inclusă în baza de date IDEA privind asistenţa externă. Societatea civilă este implicată în procesul de coordonare şi monitorizare, în special, la nivel de sector şi în procesele naţionale de planificare strategică şi elaborare a politicilor.

Parteneriatul cu principalele instituţii de dezvoltare a devenit instrumentul de bază în sporirea gradului de eficienţă a asistenţei internaţionale în R. Moldova şi mobilizarea resurselor umane specializate la nivel naţional.

În 2010 Guvernul Republicii Moldova şi partenerii de dezvoltare au semnat Principiile Parteneriatului de dezvoltare pentru coordonarea şi armonizarea practicilor Guvernului şi ale donatorilor pentru eficacitatea asistenţei externe oferite Republicii Moldova. Documentul are drept scop asigurarea unei eficiente şi constructive cooperări dintre Guvernul Reepublicii Moldova şi partenerii de dezvoltare pentru a atinge cât mai eficient obiectivele trasate de către Guvernul Republicii Moldova privind domeniile de dezvoltare a ţării. Acest parteneriat are fundamentul tehnic în corespundere cu principiile Declaraţiei de la Paris cu privire la eficacitatea asistenţei pentru dezvoltare şi Agendei de acţiune de la Accra, care constituie baza Planului de implementare a principiilor de parteneriat (PIPP).

Acţiunile prevăzute în PIPP au drept scop îmbunătăţirea eficienţei utilizării resurselor pentru a realiza priorităţile Guvernului şi scopurile de dezvoltare pe care ţara şi le-a stabilit în cadrul planurilor, strategiilor şi politicilor naţionale cât şi a celor regionale. Astfel, în prim plan se consideră importantă Strategia Naţională de Dezvoltare (SND) pentru anii 2008-2011 şi Programul de stabilizare şi relansare economică (PSRE) pentru anii 2009-2011, documente care au format obiectul de colaborare pentru anii 2008-2011. De acum încoace, o relevanţă capătă Strategia Naţională de Dezvoltare Moldova 2013-2020, care se află momentan în dezbatere parlamentară, dar care va constitui obiectul acţiunilor prioritare pentru Guvernul Republicii Moldova şi partenerii de dezvoltare.

68 Un sondaj de opinie realizat în perioada mai-iunie 2011de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” a relevat faptul că din totalul problemelor cu care se confruntă autorităţile publice locale – 2/3 reprezintă lipsa cadrelor calificate şi a resurselor materiale, urmate fiind de accesul limitat la informaţie, pasivitatea ONG-urilor locale şi lipsa de experienţă atât în rândul ONG-urilor locale cât şi în rândul autorităţilor publice locale. Un mare impediment în implementarea proiectelor de asistenţă externă constituie lipsa cadrelor instruite şi a iniţiativei la nivel local, dar şi un nivel foarte mic de colaborare inter - şi intra- instituţională. Autorităţile publice locale se confruntă de asemenea cu o deficienţă în asigurarea acoperirii financiare şi un nivel ridicat al birocraţiei. 69 Notă: Se face referinţă la Hotărârea Guvernului Nr. 12 din 19.01.2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cadrul institutional şi mecanismul de coordonare a asistenţei externe acordate Republicii Moldova de organizaţiile international ţi ţările donatoare. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=333522 70 Corina Gaibu, Leonid Litra, Valentin Lozovanu, Viorel Gîrbu, Evaluarea capacităţii de absorbţie a asistenţei externe acordate Republicii Moldova, IDIS „Viitorul”, Chişinău, 2011, p. 44.


PIPP se axează pe asistenţa oferită Guvernului de partenerii de dezvoltare, dar nu exclude asistenţa oferită societăţii civile, inclusiv sectorului privat. Documentul nu substituie acordurile bilaterale şi nu înlocuieşte respectivele strategii naţionale sau alte documente pentru dezvoltare de importanţă naţională, ci tinde spre o sesizare a politicilor naţionale în centrul suportului oferit de partenerii de dezvoltare.

În ultimii ani au fost depuse mari eforturi pentru a creşte eficienţa asistenţei din partea partenerilor de dezvoltare. Însă mai sunt necesare eforturi pentru a creşte gradul de transparenţă sau al previzibilităţii asistenţei. Acest lucru devine important ca răspuns la accesul limitat a Guvernului la informaţie privind asistenţa planificată pentru pregătirea Cadrului de Cheltuieli pe Termen Mediu (CCTM). În mod specific acest lucru se întâmplă deoarece unele fonduri sunt administrate de către donatori sau UIP-urile fondate, care nu raportează autorităţilor publice centrale şi doar asistenţa tehnică, împrumuturile şi unele granturi sunt reflectate în bugetul naţional.

În ceea ce priveşte evaluarea României ca donator, se desting angajamente foarte clare alături de alte noi-state membre ale UE, cum ar fi Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia. Aceste state au programe de asistenţă relativ mici de suport, însă în cazul României, angajamentele asumate în valoare de 139 milioane dolari SUA au transformat-o în unul dintre cei mai mari donatori bilaterali pentru Republica Moldova.

PRINCIPALII PARTENERI DE DEZVOLTARE AI REPUBLICII MOLDOVA SUNT:

• Uniunea Europeană; • Banca Mondială;• Suedia;• ONU;• BERD;• Guvernul SUA (Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID şi Millennium Challenge Corporation (MCC));• Agenţia Austriacă pentru Dezvoltare (Austrian Development Cooperation, ADC).

3. România ca partener de dezvoltare al Republicii Moldova

Analizând contextul social-economic pe ţară, se poate face referinţă la relaţiile Republicii Moldova cu partenerii de dezvoltare, inclusiv cu România în atingerea obiectivelor majore ale dezvoltării. Republica Moldova este una din ţările prioritare de Asistenţă Externă a României. Pentru perioada 2007-2011, proiecte au fost desfăşurate în mai multe sectoare de importanţă majoră pentru R.Moldova. În rândurile de mai jos sunt prezentate contribuţiile AOD Romania în dezvoltarea proiectelor în perioada respectivă. Prin urmare, se evidenţiază următoarea cartografiere a proiectelor în R.Moldova cu participarea AOD Romania:

• 2007Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei (Suportul Ministerului Român al Afacerilor Externe 592,000 USD)Programul de Dezvoltare Locală Integrată (236,000 USD)

Sisteme de furnizare a apei în regiunile rurale (100,000 EUR)Dezvoltarea Societăţii Civile în Republica Moldova” 2006 – 2008 (140,000 EUR)„Dezvoltarea unui sistem integrat de informaţii referitor la violenţa în familie ca parte a unei abordări integrate de management a violenţei în familie în Republica Moldova” 118,300 USDPromovarea drepturilor omului în colaborare cu societatea civilă 115,000 EUR

• 2008„Promovarea accesului la servicii de bază, securitate umană şi incluziune socială în rîndul grupelor vulnerabile în Republica Moldova ” - 40,000 EURContribuţia alocată la Fondul ONU pentru Asistenţă Electorală pentru întărirea capacităţii Comisiei Electorale Centrale, în vederea pregătirii alegerilor naţionale din 2009 - 100,000 EURConsolidarea capacităţii instituţiilor în şi combaterea traficului de fiinţe umane 50,000 USD

• 2009Consolidarea capacităţilor de coordonare a schemelor de securitate socială a lucrătorilor migranţi” 100,000 EUR

Formare de formatori „Migraţia,securitatea frontierelor, riscurile asimetrice şi drepturile omului” 53,000 USD

• 2010Asistenţă tehnică privind reabilitarea drumurilor 100,000.000 EUR„Continuarea principiului trasabilităţii animalelor vii prin implementarea legislaţiei sanitare veterinare în domeniul igienei şi produselor de origine animală” 300,000 EUR-(Proiect în derulare)“Sprijin pentru consolidarea Centrului Informaţional de Marketing (CIM) al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare din Republica Moldova” 150,000 EUR (Proiect în derulare)Reabilitarea sediului Centrului de transfuzie Cahul 140,000 EUR (Proiect în derulare)Program de pregătire profesională pentru 10 funcţionari guvernamentali moldoveni 70,000 EURProiectul privind componentele educației, mass-media și societatea civilă 134,000 EUR(Proiect în derulare)Dezvoltarea municipiului ChişinăuAprovizionarea cu apă potabilă a locuitorilor s. Roşu, Raionul Cahul: 500,000 EUR

• 2011Sprijin în vederea reproliferării IMSP Spitalul Clinic Municipal Nr.4 din mun. Chişinău 120,000 EURSprijin pentru administraţia publică din R.Moldova 100,000 EURRealizarea unei strategii privind cercetarea şi inovarea în R.Moldova 95,000 EUR


Modernizarea practicilor trupelor de Carabineri din R.Moldova în domeniul gestionării ordinii şi siguranţei publice 58,000 EURModernizarea practicilor trupelor de Carabineri din R.Moldova în domeniul gestionării ordinii şi siguranţei publiceDezvoltarea unui registru de arme mici şi armament pentru MAI din R.Moldova în cooperare cu UNODA 85,000 EURProgram care vizează măsuri de consolidare a încrederii între Chişinău şi Tiraspol în domeniile educaţie şi societatea civilă 80,000 EURModernizarea serviciilor publice locale şi dezvoltarea regională 200,000 EURSursa: Cancelaria de Stat, Direcţia Asistenţă Externă, http://www.ncu.moldova.md/ şi monitorizarea datelor din surse Internet

4. Caracterul general al implicării României ca donator în Republica Moldova

În martie 2012, la Iaşi au fost semnate mai multe acorduri bilaterale de colaborare între Guvernul României şi Republicii Moldova, care reprezintă, în fond, cadrul juridic general care acoperă un spectru larg de priorități strategice pentru ambele state. Cu toate acestea, nu există deocamdată un acord general de cooperare pentru dezvoltare, semnat între AOD România şi Guvernul R.Moldova, sau chiar un plan de acţiuni al AOD România direcţionat către R.Moldova, care să se apropie de obiectivele generale de dezvoltare ale ţării. Aidoma bunelor practici cu alţi donatori în R.Moldova, au fost semnate un şir de acorduri de cooperare pentru dezvoltare, ca de exemplu, Acordul cu privire la Cooperarea de dezvoltare semnat la Viena la 21 octombrie 2008 între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Austria, care îşi propune să contribuie la asigurarea unei dezvoltări durabile şi echitabile în Republica Moldova sub aspect social, ecologic şi economic, stabilind condiţiile pentru cooperarea de dezvoltare între cele două state, finanţată nerambursabil. În conformitate cu rigorile acrodului semnat, proiectele comune de dezvoltare vor fi coordonate de Ministerului Economiei şi Comerţului al Republicii Moldova şi de Agenţia Austriacă de Dezvoltare (ADA). În mod evident, este necesar a fi semnat un astfel de acord care să reglementeze cooperarea de dezvoltare dintre R.Moldova şi Guvernul României, reprezentat de AOD România.

Acordurile semnate dintre Guvernul R.Moldova şi România sunt specifice domeniilor şi nu dezvoltării per ansamblu a ţării, făcând abstracţie de cadrul general al cooperării pentru dezvoltare. Trebuie menţionat faptul că acordurile semnate reprezintă pentru R.Moldova şi România un interes strategic de ordin naţional şi îmbină în sine o platformă reală de acţiuni de menţinere a dezvoltării pentru actorii guvernamentali nemijlocit implicaţi în acţiuni concrete. Cu toate acestea, la acest capitol rămâne o restanţă serioasă cum ar fi lipsa unui cadru general legal între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la cooperarea de dezvoltare. La formarea acestui cadru, ar putea servi în final Declaraţia comună privind instituirea unui

Parteneriat strategic pentru integrarea europeană. Dacă este să ne exprimăm în termeni generali, prin acordurile semnate la 3 martie 2012 s-au creat instrumente juridice ce regelementează activitatea administrativă şi legală a actorilor guvernamentali şi definesc acţiunile comune propriu-zise pentru ambele părţi semnatare în direcţia cooperării, însă acordurile nu definesc cadrul tehnic privind mecanismele de acordare a granturilor, procedurile ce trebuie aplicate pentru finanaţarea proiectelor, cum se desfăşoară cooperarea cu alţi donatori pentru aceleaşi sectoare în atingerea obiectivelor concrete, inclusiv suma granturilor sau a contribuţiilor financiare generate de partea românească, sectoarele care vor fi acoperite de AOD România, obiectivele trasate de AOD România în R.Moldova ş.a.

5. Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova 2020”

Politicile naţionale în Republica Moldova sunt determinate în Strategia Naţională de Dezvoltare (SND), care a înlocuit Strategia de Reducere a Sărăciei şi Creşterii Economice. Facând o sinteză asupra SND (2008-2011), conchidem că aceasta nu se limitează doar la strategiile naţionale sectoriale specifice pe termen mediu sau lung, dar şi la politici intersectoriale. Cu toate acestea, în Republica Moldova nu toate documentele, care stabilesc politica naţională pe termen mediu sau lung, sunt corelate în mod consecvent cu Strategia Naţională de Dezvoltare.

Noua SND (2012-2020) urmează să continue linia de reforme substanţiale în sectorul justiţiei, să susţină un model de dezvoltare, care să poată face faţă transformărilor democratice şi economice ale ţării. Strategia Naţională de Dezvoltare (2012-2020) a fost deja aprobată de Parlament în prima lectură. Strategia urmează să intensifice cadrul instituțional de elaborare a politicilor sectoriale și atingerea obiectivelor conform planului de acțiuni și racordarea la atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

În ceea ce priveşte cadrul de monitorizare şi evaluare, instrumentele principale de implementare a Strategiei sunt planul consolidat de acţiuni al Guvernului şi Cadrul Bugetar pe Termen Mediu. În funcţie de priorităţile identificate, de ajustarea obiectivelor la realităţile momentului, se vor produce anual rectificări şi actualizări a celor două instrumente de planificare strategică. Pentru anul 2015 este planificată o evaluare intermediară, care va fi urmată de o evaluare finală abia în 2020, care se va sconda cu prezentarea raportului final de evaluare a Parlamentului.

Prin urmare, se pot destinge 7 obiective majore care determină viziunea R. Moldova cu privire la dezvoltare în anii următori:

1. Racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei forţei de muncă în scopul sporirii productivităţii forţei de muncă şi majorării ratei de ocupare în economie.

2. Investiţii publice în infrastructura de drumuri naţionale şi


locale în scopul diminuării cheltuielilor de transport şi sporirii vitezei de acces.

3. Diminuarea costurilor finanţării prin intensificarea concurenţei în sectorul financiar şi dezvoltarea instrumentelor de management al riscurilor.

4. Ameliorarea climatului de afaceri prin optimizarea cadrului de reglementare şi prin aplicarea tehnologiilor informaţionale în serviciile publice destinate mediului de afaceri şi cetăţenilor.

5. Diminuarea consumului de energie prin sporirea eficienţei energetice şi utilizarea surselor regenerabile de energie.

6. Sustenabilitatea financiară a sistemului de pensii întru asigurarea unei rate adecvate de înlocuire a salariilor.

7. Sporirea calităţii şi eficienţei actului de justiţie şi combaterea corupţiei întru asigurarea echităţii pentru toţi cetăţenii.

Remarcabil este faptul ca aceste obiective trasate reprezintă în sine nişte realităţi social-economice pe care le are R.Moldova la etapa actuală. În termeni tehnici, obiectivele vor fi greu atinse, deoarece pentru fiecare obiectiv aparte nu sunt trasate liniile directorii de activităţi şi implicare a parţilor care se fac responsabile şi a altor entităţi interesate.

Procesul de implementare a strategiei a devenit un cadru important pentru coordonare cu partenerii de dezvoltare privind reducerea sărăciei, incluziunea socială, statul de drept, politici sectoriale etc. În comparaţie cu strategia veche, în termeni de asistenţă pentru dezvoltare, Republica Moldova are şanse în 2012 să schimbe paradigma de dezvoltare a economiei naţionale şi domeniile cum ar fi sănătatea, protecţia socială, protecţia mediului să devină cruciale pentru dezvoltarea durabilă a ţării.

În procesul de consultări cu fracţiunile politice şi societatea civilă, acest document a iscat mai multe contraziceri şi dispute în randul deputaţilor, în special al fracţiunii comuniste şi a grupului Dodon, dar si în rândul liberalilor. În acelaşi timp, textul strategiei a iscat o reacţie adversă în rândul societăţii civile, astfel ca unele ONG-uri să ceară revizuirea ei în totalmente, deoarece aceasta se axează doar pe unele aspecte ale creşterii economice a ţării, în timp ce pe altele le neglijeaza. În fond, după părerea unor analişti, modelul propus de realizare a creşterii economice nu reflectă viziunea de dezvoltare durabilă a ţării”. Este cert faptul că acest document de politici urma să fie votat într-o singură lectură, dar din cauza unor incertitudini ce au iscat numeroare dezbateri in adresa strategiei, aceasta a putut fi votata doar în a doua lectură, fiind aprobată de Legislativ la 11 iulie 2012. Chiar şi după a doua lectură, strategia nu a fost susţinută de către deputaţii fracţiunii comuniste şi de către grupul Dodon, fiind votată doar de 56 deputati.

Pe de altă parte, aprobarea strategiei 2020 a fost privită cu

deosebit interes de către donatorii străini. Astfel, în procesul de consultări cu societatea civilă, şi în special la sedinţa ordinară a donatorilor din 28 iulie 2011, strategia Moldova 2020 a fost un subiect de mare importanţă, fiind inclus în agenda de lucru pe primul loc. În procesul de consultări au apărut mai multe sugestii din partea partenerilor de dezvoltare a R.Moldova. Prin urmare, reprezentantul BERD, Libor Kroska, a menţionat despre importanţa acoperirii financiare pentru priorităţile propuse. Ca amendament la cele propuse în cadrul strategiei, ca de exemplu dezvoltarea infrastructurii, un moment a fost adus în vigoare ca peste 3000 milioane de dolari constituie bugetul de reabilitare a drumurilor in Moldova pe care BERD il coordonează în momentul de faţă. Acesta şi multe alte momente au fost aduse în vogă de către comunitatea partenerilor de dezvoltare, ca în final mai multi donatori să fie invitaţi de către Cancelaria de Stat să se implice în grupurile de lucru pentru a crea o viziune cât mai clară despre necesităţile de dezvoltare ale R. Molodva.

6. Societatea civilă din Republica Moldova în procesul de cooperare cu AOD România

Experienţa României ca partener de dezvoltare a R.Moldova este resimţită în mai multe sfere de activitate ca educaţia, agricultura, dezvoltarea locală, serviciile publice, şi societatea civilă. Aceasta din urmă joacă rolul de catalizator al reformelor aproape în toate sferele de activitate. Din activitatea AOD România în R.Moldova, cea mai eficace cooperare este cu societatea civilă prin intermediul celor trei instrumente regionale de cooperare, deşi aceste instrumente nu reprezintă asistenţa externă directă a României în R.Moldova:

– Programul România-Ucraina-Republica Moldova 2007-2013– Programul Marea Neagră 2007-2013 – Program Transnaţional de Cooperare în Sud-Estul Europei

Trebuie de asemenea spus că aceste programe au la bază aplicarea principiului cooperării regionale, luând în considerare diferenţele existente în dezvoltarea economică, precum şi diversitatea problemelor specifice fiecărei ţări participante.

În acest sens, societatea civilă din ţările participante la programe poate fi văzută şi ca promotor al valorilor social-culturale şi economice, care formează o platformă civică de anvergură, capabilă să contribuie la modernizarea şi dezvoltarea celor două ţări. Ca drept exemplu, Forumul

71organizaţiilor neguvernamentale din Regiunea Mării Negre, pune în dezbatere unele dintre cele mai importante teme de interes regional pentru societatea civilă, pentru a găsi soluţii locale la probleme regionale. Începând cu anul 2008, evenimentul a oferit un forum unic regional pentru dezbatere centrată pe ONG-urilor ca o forță motrice pentru o schimbare pozitivă în regiunea extinsă a Mării Negre. Peste 500 de participanți din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România,

71 Iniţiat de FOND în anul 2008 şi organizat împreună cu Ministerul român al Afacerilor Externe, Reprezentanţa Comisiei Europene în România şi Black Sea Trust for Regional Cooperation – www.blackseango.org


Russia, Turcia, Ucraina, alte state membre ale Uniunii Europene și actori importanți în regiunea extinsă a Mării Negre, cu medii diferite (societatea civilă, guvernele și organizațiile internaționale) au fost implicate în discuțiile forumului. Aplicarea principiului „gândeşte global şi acţionează local” este o mare valoare pentru dezvoltarea regională şi transfrontalieră. Calitatea guvernării, mediul înconjurător, drepturile omului, educaţia şi drepturile femeii, incluziunea socială şi antreprenoriatul social, politici de tineret, combaterea corupţiei sunt doar unele dintr-un spectru mai larg de probleme dezbătute de experţi, lideri ai sectorului neguvernamental din regiune.

Bunele practici de cooperare ale societăţii civile din R.Moldova cu AOD Romania ar putea avea o mare extindere sectorială, aşa încât să poată acoperi în egală măsură şi regiunea transnistreană. La momentul de faţă, cooperarea cu ONG-urile din Transnistria este mai puţin flexibilă şi mai puţin expusă unui dialog constructiv cu partenerii străini de dezvoltare, deşi eforturi au fost făcute nu atât de puţine din partea societăţii civile din Moldova. Această colaborare s-ar putea axa pe viitor pe valorificarea potenţialului ambelor maluri sub egida unei platforme comune per ansamblu, cu participarea ONG-urilor din străinătate, în special celor din România.

Făcând o paranteză la cele menţionate mai sus, trebuie spus că implicarea AOD România în proiecte ce ţin de sau cu participarea societăţii civile în R.Moldova sunt foarte puţine la număr. Cauza numărului mic de iniţiative la nivel de ţară pentru R.Moldova sau regionale, care să cuprindă regiunea Bazinului Mării Negre sau regiunea Parteneriatului Estic, explică lipsa unui document-cadru ce ar reglementa activitatea AOD România în R.Moldova, despre care se menţionează la începutul studiului. Ba chiar mai mult, să fie elaborată o Strategie AOD România pentru R.Moldova cu o perioadă determinată şi cu actori implicaţi în elaborare de politici şi realizare de activităţi, cu obiective majore şi secundare bine trasate, astfel încât să corespundă cu cele ale ţării beneficiare.

O atenţie ar fi pentru colaborarea cu sectorul antreprenorial şi societatea civilă. In acest sens, AOD România ar putea canaliza atenţia spre granturi acoperind activităţi atât în sectorarele urbane cât şi în cele rurale din R.Moldova, evidenţiind astfel cele mai stringente probleme din sectorul antreprenorial, implicarea ONG-urilor locale în mobilizarea şi antrenarea tinerilor în sectorul de afaceri, în special din mediul rural. Un argument în acest sens ar fi bunele practici ale Agenţiei Suedeze pentru Dezvoltare si Cooperare Internationala (SIDA), obiectivele căreia sunt de a îmbunătăți integrarea piețelor naționale și pentru a stimula toate afacerile și industria în zonele rurale, nu doar agricultura. SIDA oferă sprijin pentru proiecte de consultanță, construcții de rețea în rândul companiilor, și facilități mai mari de creditare şi face, de asemenea, contribuții importante pentru societatea civilă din Republica Moldova, inclusiv sprijină proiecte de îmbunătățire a participării femeilor la procesele politice. În anii precedenţi Suedia a alocat republicii anual câte 11 mln de euro. Mijloacele au fost

destinate pentru îmbunătăţirea guvernării în ţară, creşterea competitivităţii în mediul rural şi reducerea vulnerabilităţii în sectorul energetic. În următorii patru ani, Suedia va oferi R. Moldova asistenţă financiară nerambursabilă în valoare de 13 mln de euro.

O formulă reuşită privind colaborarea AOD Romania cu ONG-uri poate fi considerată organizarea Forumului cu societatea

72civila din R.Moldova dar şi în calitate de promotor al cooperării cu ONG-urile române în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, precum şi de consolidare a capacităţii ONG române de a implementa proiecte AOD și programe în R.Moldova. Această colaborare a devenit în mod special importantă după aderarea României la Uniunea Europeană în ianuarie 2007, atunci cand România și-a schimbat starea de la de Asistență pentru Dezvoltare (DA) destinatarul DA, la furnizor. Prin urmare, consolidarea capacităţilor ONG-urilor româneşti de a coopera cu AOD devine prioritară. Iar pentru a ajunge la o implicare activă şi eficientă a ONG-urilor româneşti, este necesară instruirea şi pregătirea sectorului neguvernamental pentru dezvoltare.

Remarcabil este faptul că societatea civilă, în special ONG-urile din R.Moldova, sunt activ antrenate în acele puţine cu regret manifestaţii şi evenimente de anvergură la nivel regional cu participarea reprezentanţilor societăţii civile din România, ca de exemplu Şcoala Romana de Dezvoltare. Această iniţiativă îşi propune să reunească actori relevanti in domeniul cooperării pentru dezvoltare: reprezentanţi ai ministerelor de linie din România, ai noilor state membre ale Uniunii Europene, guvernelor statelor partenere, ai organizaţiilor neguvernamentale, atât din ţară, cât şi din statele prioritare pentru politica de cooperare pentru dezvoltare a României, precum şi reprezentanţi ai mediului academic şi mass-media naţionale. Printre cele mai remarcabile imputuri ale societăţii civile în cadrul acestui eveniment anual, se vor considera ideile cu privire la modul de a dezvolta proiecte viitoare relevante în cadrul AOD definind priorităţile pe termen lung, precum şi accesul la informații relevante, platforme și resurse sociale și elaborarea programelor și proceselor de monitorizare ale proiectelor în desfăşurare.

În continuare trebuie menţionat faptul că cooperarea cu ONG-urile din R.Moldova trebuie să fie îmbunătăţită în termeni tehnici şi din punct de vedere al resurselor umane. În acest sens, ar fi oportună înființarea unei Agenţiei de Dezvoltare şi Cooperare a României, care va gestiona şi monitoriza finantările acordate grupurilor ţintă. Această părere o au mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile din R.Moldova. Prin urmare, deschiderea unei astfel de agenţii va contribui la fortificarea relaţiilor dintre state în mai multe domenii. De asemenea, în cadrul Agenţiei este bine sa existe un departament pentru cooperarea cu organizatiile societatii civile.

„Avantajul deschiderii unei Agenţii de Cooperare în ţara recipientă de fonduri este că priorităţile de finanţare pot fi stabilite mai corect în urma unui dialog extins cu actorii interesaţi: Guvern, APL, ONG, media, etc. De asemenea, monitorizarea implementării proiectelor finanţate şi

72 Iniţiat în anul 2010 de FOND şi organizat cu sprijinul Ministerului român al Afacerilor Externe.


Fig. 1. Sectoarele cu cea mai mică acoperire financiară din partea partenerilor de dezvoltare

Sursa: datele sunt preluate de pe pagina web a Cancelariei de Stat, Direcţia Asistenţă Externă http://www.ncu.moldova.md/

Este important de menționat faptul că procesul de planificare al asistenței internaționale este supus fluctuațiilor excesive, care pot deriva atât din partea partenerilor de dezvoltare, cât şi din partea guvernului propriu-zis, care este capabil să schimbe priorităţile în funcţie de apariţia unor factori favorabili sau nevaforabili. De exemplu, în 2010, documentul de bază care a instituit prioritățile a fost programul Relansăm Moldova. Astazi, guvernul este în proces de schimbare a viziunii sale asupra nevoilor financiare, fiind ghidat de Strategia 2020. În mod evident, o nouă listă de priorități va necesita o abordare diferită, cu cerințe financiare diferite.

Republica Moldova îşi asumă îndeplinirea angajamentelor globale. Acest moment este întocmit prin semnarea Declarației Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro în iunie 1992 şi ulterior printr-o serie de programe și activități Republica Moldova s-a angajat să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) până în 2015. În acest context, România ar putea extinde terenul de asistenţă tehnică şi bune practici, consolidănd o cooperare comună alături de alţi parteneri de dezvoltare a Moldovei. Mai cu seamă că atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) sunt incluse în Programul de Guvernare, Strategia Națională de Dezvoltare 2012-2020 și a strategiilor sectoriale relevante ale R.Moldova.

17%

21%

0%

0%0%4% 2%

13%

17%

25%

evaluarea impactului pot fi realizate de către personalul Agenţiei, ceea ce va conduce la eficientizarea finanţărilor şi va avea rezultate multiple pozitive. Totodată, evaluarea şi selectarea proiectelor pentru finantare va fi efectuată în comun acord cu reprezentantii Agenţiei, urmărind interesele şi ale României şi ale Republicii Moldova.

Experienţa anterioară a finanţărilor acordate în Republica Moldova, arată cî cele mai eficiente proiecte sunt cele finanţate direct de la donator către beneficiar, şi nu prin intermediul unor organizaţii-resurse locale, create anterior pentru dezvoltarea sectorului civil, gen Soros Moldova, REC Moldova. Aceste organizaţii, pe langă cheltuielile administrative exagerate, solicitate pentru gestionarea unor programe de granturi şi de susţinere a organizaţiilor societăţii civile, s-au dovedit a fi pătrunse de flagelul corupţiei, acordând finanţări organizaţiilor favorite şi nu pe criteriul de eficientă.

O altă optiune ar fi crearea Departamentului de Relaţii cu Organizatiile Societăţii Civile în cadrul Ambasadei României în Republica Moldova. Acest Departament ar putea avea aceleaşi funcţii de gestionare a programului de finanţări pentru ONG-urile din Republica Moldova.”

7. Recomandări şi aşteptări din partea Republicii Moldova faţă de Programul de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare al României

Republica Moldova şi-a propus atingerea obiectivelor naționale de dezvoltare, exercitând dreptul în crearea și punerea în aplicare a strategiei naționale de dezvoltare prin intermediul proceselor consultative extinse cu partenerii de dezvoltare. Aşteptările R. Moldova se incadrează în aspect de programare a dezvoltării, care vor avea o legătură directă de asemenea cu creșterea economică durabilă a ţării, împreună cu relevanța și eficacitatea asistenţei din partea partenerilor de dezvoltare.

Analizând domeniile prioritare ale dezvoltării Republicii Moldova şi pe cele acoperite de partenerii de dezvoltare, se evidenţiază câteva domenii neacoperite sau mai puţin acoperite financiar, cum ar fi:

- modernizarea infrastructurii strategice, inclusiv a instalatiilor energetice;- dezvoltarea rurală, cu accent pe parcurile industriale;- dezvoltarea tehnologiei informaționale și infrastructurii de comunicații;- dezvoltarea turismului rural;- dezvoltarea proiectelor culturale şi de sport, etc.

Toate aceste domenii importante nu au primit asistență internațională suficientă sau deloc (a se vedea Fig.1). cum ar fi în cazul parcurilor industriale şi tehnologiilor informaţionale, în ciuda unui potențial substanțial pentru favorizarea dezvoltării și a competitivității economice.

Iuliana Cantaragiu, Expert Proiecte, Centrul Naţional de Mediu

Apa si canalizare

Guvernarea electronica

protectie sociala

Sectorul Judiciar

Energie

Imbunatatirea mediului de afaceri

educatie

combaterea coruptiei

Descentralizarea Fiscala si AdministrativaDezvoltarea afacerilor


“Priorităţile României în R. Moldova pentru următorii ani ar trebui în primul rând să reiasă din Strategia Moldova 2020, iar în ceea ce priveşte societatea civilă - Strategia de Dezvoltare a Societăţii Civile pentru anii 2012-2015. Mai mult decât atât, asistenţa României ar trebui să se concentreze către grupurile defavorizate, acţiuni şi servicii care ar duce pe termen lung la creşterea bunăstării sociale. Altă prioritate ar trebui să fie economia socială, precum şi parteneriatele între autorităţile publice locale dintre ambele ţări. Finanţarea trebuie să fie acordată atât către stat, cât şi ONG, pentru a utiliza ambele căi de suport pentru cetăţeni.”

În afară de angajamentele globale de dezvoltare, Republica Moldova şi-a asumat ca prioritate internă și externă integrarea europeană, un demers care conține, în sine, punerea în aplicare a unui model distinct de dezvoltare, legat de prioritățile și standardele europene. În acest context, R.Molodva ar putea beneficia de experienţa României în procesul de aderare, atât în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor comunitare, cât şi în armonizarea legislaţiei cu cea a Uniunii Europene. Din perspectiva de asimiliare a bunelor practici, România deţine experienţă de cooperare si negociere cu Uniunea Europeana în ceea ce priveşte armonizarea legislativă, gestionarea fondurilor comunitare şi structurale, liberalizarea regimului de vize.

În acest context, Planul de acțiune privind liberalizarea regimului de vize (adoptat la 16 decembrie 2010), care prevede punerea în aplicare a unui pachet de reforme și activități ce trebuie să fie realizate în perioada 2011-2013, ar putea fi o platformă de colaborare între R.Moldova şi România.

În acest sens, în primă atenţie s-ar afla elemente ale planului de acţiuni cum ar fi:– Securitatea documentelor, inclusiv implementarea paşapoartelor biometrice;– Imigraţia ilegală, inclusiv readmisia, ce include managementul frontierelor, gestionarea migraţiei şi politica de azil;– Ordinea publică şi securitatea, ce include prevenirea şi combaterea crimei organizate, a terorismului şi corupţiei, cooperarea judiciară în materie penală, cooperarea în executarea legii, Protecţia datelor;– Relaţii externe şi drepturile fundamentale, ce include libertatea de circulaţie în Republica Moldova, condiţiile şi procedurile pentru eliberarea actelor de identitate, drepturile cetăţenilor, inclusiv protecţia minorităţilor.

Proximitatea geografică facilitează de asemenea intensificarea colaborării în dimenisunea asistenţei tehnice şi pe segmentul economic, astfel încât necesitatea să se evidenţieze în susţinerea dezvoltării antreprenoriatului în R. Moldova. Din această perspectivă, ar putea demara proiecte comune prin intermediul programelor deja existente de cooperare cum ar fi cele trasfrontaliere, trasnaţionale şi ale euroregiunilor. Toate iniţiativele de cooperare au un impact măsurabil asupra dezvoltării economice ale R.Molodva. În acest context o atenţie specială ar putea avea susţinerea

proiectelor ce vizează creşterea eficienţei şi capacităţii de furnizare de servicii publice, stabilirea structurilor de cooperare transfrontalieră ce ar asigura crearea unui mediu favorabil de afaceri şi relaţii culturale, gestionarea crizelor în cazuri excepţionale de mediu sau dezastre naturale ş.a.

Dezvoltarea potenţialului economic al euroregiunilor este la fel o prioritate pentru asistenţa tehnică şi asimilarea bunelor practici. În această direcţie sunt aşteptate proiecte ce vizează dezvoltarea capacităţii administraţiilor publice, a mediului de afaceri şi a sectorului neguvernamental, precum şi o atenţie deosebită iniţiativelor ce vizează îmbunătăţirea şi protejarea mediului natural al euroregiunilor.

În aceeaşi dimensiune strategică pentru dezvoltare, se evidenţiază cooperarea cu societatea civilă a R.Moldova. Analizând situaţia societăţii civile în termeni cantitativi, se evidenţiază care ar fi direcţiile potenţiale de intervenţie pentru AOD România în acest sens. Astfel, aproape jumătate dintre organizaţii lucrează fie în domeniul social, fie în cel al educaţiei. Fiecare a zecea organizaţie neguvernamentală lucrează în domeniul drepturilor omului, iar alte 7,4% – în sectorul de tineret. Preocupările faţă de mediul ambiant reprezintă domeniul de activitate pentru 6,5% din organizaţii, iar 4,3% sunt interesate de dezvoltarea economică. Mass-media constituie o preocupare pentru 3,4% din organizaţii. O evoluţie spectaculoasă, în termeni cantitativi, au înregistrat organizaţiile din domeniul

73dezvoltării comunitare . Respectiv, domeniile ca drepturile omului, tineret, dezvoltarea economică sunt cele mai evidente. În acest sens, o atenţie sporită ar putea fi acordată colaborării cu sectorul antreprenorial şi societatea civilă. AOD Romania ar putea canaliza atenţia spre granturi acoperind activităţi atât în sectorarele urbane cât şi în cele rurale din R.Moldova, punând accentul pe implicarea ONG-urilor locale în mobilizarea şi antrenarea tinerilor în sectorul de afaceri, în special din mediul rural.

Protectia mediului este la fel un doemniu prioritar pentru a fi luat in consideratie pentru finanţare. Starea mediului în Republica Moldova este una care necesită o atenţie mult mai mare, decât se acordă astăzi. Acest domeniu necesită investiţii urgente pentru stoparea degradarii si redresare. Situaţia precară în domeniul managementului apelor, pădurilor, solului, deşeurilor, duce la o degradare continuă cu un impact major social şi economic.

Aşa cum susţin experţii în domeniu, poluarea apelor constituie o problemă gravă în R. Moldova, care este rezultatul absenţei staţiilor de epurare a apelor uzate în marea majoritate a localităţilor, utilizării pesticidelor în agricultura pe terenurile din apropierea râurilor, iresponsabilitatea agenţilor economici, slaba funcţonalitate a organelor competente (Inspectoratele Ecologice).

În ceea ce priveşte monitorizarea proiectelor şi finanţărilor cu investiţii mari, aceasta poate fi realizată cu implicarea organizaţiilor societăţii civile. Contractarea a câtorva ONGuri cu scopul monitorizării proiectelor mari, în domeniile de finanţare a Guvernului României şi a UE în general, ar oferi şi o viziune critică a lucrurilor, ceea ce ar permite eficientizarea finanţării şi a proiectelor realizate.

Eduard Mihalaş, Preşedintele Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova

73 Studiu privind Dezvoltarea Organizaţiilor Neguvernamentale din Republica Moldova, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, pp. 7-13


III. Recomandări și Concluzii

Recomandările de mai jos se bazează pe inițiative și evenimente ce și-au propus sprijinirea dialogului și a cooperării între actorii instituționali și neguvernamentali din România și din țările partenere. Dintre acestea amintim evenimente precum Forumul ONG de la Marea Neagră (2008 - 2011), Forumul ONG România – Republica Moldova (2010 - 2011) și Școala Română de Dezvoltare (2010 - 2012), dar și rapoarte relevante la nivel european AidWatch – CONCORD (2008 - 2012) – singurul raport european ce are dedicată o pagină de țară pentru analiza AOD a României și alte inițiative precum Carta Albă a Sectorului ONG 2012 (Capitolul Relații Externe).

1. REVIZUIREA CADRULUI STRATEGIC AL POLITICII DE COOPERARE PENTRU DEZVOLTARE

2. RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR ASUMATE LA NIVEL EUROPEAN ȘI INTERNAȚIONAL

3. CREȘTEREA CAPACITĂȚII INSTITUȚIONALE A MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE ÎN CALITATE DE COORDONATOR NAȚIONAL AL POLITICII DE COOPERARE PENTRU DEZVOLTARE

Actualul cadru strategic, elaborat în 2006, nu mai este în concordanță cu contextul post-aderare al României la Uniunea Europeană, cadrul instituțional și potențialul actorilor relevanți de a se implica în procesul de elaborare și implementare al politicii de cooperare pentru dezvoltare.

Este nevoie ca revizuirea strategiei de cooperare pentru dezvoltare să includă

• noile angajamente europene și internaționale asumate de România;

valoarea adăugată a avantajelor comparative ale României din perioada de tranziție;

principii clare, realiste, măsurabile și strategice;

armonizarea cadrului legal pentru operaționalizarea strategiei naționale;

criterii transparente pentru stabilirea priorităților geografice și sectoriale bazate în principal pe experiențele României în perioada tranziției recunoscute ca succese;

cooperarea cu sectorul neguvernamental drept prioritate strategică pentru întărirea rolului României în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

sprijinirea educației pentru dezvoltare și a conștientizării publice.

Ca membru al Uniunii Europene, România a aderat la o serie de angajamente ce decurg din acest statut – alocarea unui procent de 0,33% din Venitul Național Brut (VNB) până în 2015 ca Asistență Oficială pentru Dezvoltare. Pentru ca acest demers să fie îndeplinit este nevoie o creștere sustenabilă a bugetului de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) în următorii ani. De asemenea, pentru a avea o predictibilitate și o eficacitate mai mare în alocarea AOD trebuie introdusă programarea multi-anuală și coerentă a apelurilor de proiecte pentru ONG-uri și alți actori.

Este nevoie de schimbarea statutului Unității Asistență pentru Dezvoltare la rangul de Direcție Generală (în cadrul Ministerului Afacerilor Externe – în calitate de coordonator național al politicii de cooperare internațională pentru dezvoltare) și asigurarea continuităţii personalului. De asemenea, pentru creșterea capacității de gestionare AOD trebuie creată o unitate de implementare, monitorizare și evaluare pentru proiectele de asistență pentru dezvoltare finanțate din bugetul de asistență pentru dezvoltare.

•

•

•

•

•

•



4. SPRIJINIREA UNUI PROCES DE IMPLICARE MULTI-ACTOR PENTRU MAI MULTĂ COORDONARE A POLITICII DE COOPERARE PENTRU DEZVOLTARE

5. SUSȚINEREA COOPERĂRII CU ORGANIZAȚIILE NEGUVERNAMENTALE PENTRU DEZVOLTARE

În capitolul dedicat actorilor și instituțiilor în politica de cooperare pentru dezvoltare (pp. 15-21) se remarcă o diversitate de actori activi sau cu potențial de implicare ridicat. Pentru o mai bună coordonare și colaborare între aceștia trebuie

• o sistematizare a relațiilor între Ministerul Afacerilor Externe și ministerele de linie (definirea clară a prerogativelor și obligațiilor) conform legislației actuale;

crearea unei rețele ce va include totalitatea actorilor relevanți implicați în activități de cooperare pentru dezvoltare;

asigurarea funcționării Consiliului Consultativ care să aibă în componenţa sa toți actorii relevanți în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

susținerea grupului național multi-actor în domeniul educației pentru dezvoltare.

Întrucât organizațiile neguvernamentale ce acționează în domeniul cooperării pentru dezvoltare sunt printre cei mai activi actori, în calitate de implementatori de proiecte AOD, este nevoie de asigurarea finanțării directe, având ca prioritate intărirea capacității ONG de a concura pe piața internațională a cooperării pentru dezvoltare. În această direcție este deosebit de important

• elaborarea unui singur document legislativ pentru finanțarea directă a ONG-urilor în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

împlicarea organizațiilor neguvernamentale din România și statele partenere în procesul de elaborare a politicii de cooperare pentru dezvoltare și sprijinirea proiectelor și a inițiativelor comune între acestea;

alocarea co-finanțării proiectelor pe cooperare pentru dezvoltare și educație pentru dezvoltare, finanțate de Comisia Europeană (pornind de la exemple similare de bune practici în statele membre).

Lansarea primului Raport Național AidWatch oferă un prilej de reflecție cu privire la primii cinci ani de donator de asistență oficială pentru dezvoltare ai României, cu ce am pornit la drum și ce s-a făcut. Lecțiile învățate până acum din provocări, dar și reușite, trebuie să ne ajute să ne îmbunătățim și să ne coordonăm mai bine eforturile depuse pentru o politică națională de cooperare pentru dezvoltare cu adevărat coerentă și responsabilă.

•

•

•

•

•

Bibliografie utilizată în elaborarea studiului de caz despre Republica Moldova

1. Acordul Cadru de Parteneriat Naţiunile Unite – Republica Moldova "Spre Unitate în Acţiune", 2013-2017

2. Al Doilea Raport Naţional privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova – 2010 , UNDP Molodva, Chişinău, 2010.

3. Cadrul Naţiunilor Unite de Asistenţă pentru Dezvoltare 2007-2011, Republica Moldova, Chișinău, decembrie, 2005.

4. Carta Verde a diplomaţiei multilaterale, Ministerul Afacerilor Externe al României, Bucureşti 2010

5. Corina Gaibu, Leonid Litra, Valentin Lozovanu, Viorel Gîrbu, Evaluarea capacităţii de absorbţie a asistenţei externe acordate Republicii Moldova, IDIS „Viitorul”, Chişinău, 2011, p. 44.

6. , Romania va sprijini financiar Republica Moldova în domeniul protecţiei mediului, Agro România, 5 martie 2012.

7. Guvernul Republicii Moldova, Strategia consolidată de dezvoltare a învăţământului pentru anii 2011 2015, Aprobat prin ordinul ministrului educaţiei nr. 849 din 29. 11. 2010

8. Guvernul României, Documente bilaterale în domeniul muncii şi securităţii sociale, – Biroul de presa. Data: 03.03.2012

9. Guvernul României, Şedință comună a Guvernelor României și Republicii Moldova, – Biroul de presă, Data: 03.03.2012

10. Hotărârea Guvernului Nr. 12 din 19.01.2010 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cadrul instituţional şi mecanismul de coordonare a asistenţei externe acordate Republicii Moldova de organizaţiile internationale şi ţările donatoare. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=333522

11. Moldova 2020. Strategia Naţională de Dezvoltare: 7 soluţii pentru Republica Moldova, http://particip.gov.md/public/files/strategia/Str_Moldova-2020_RO.pdf

12. Raport anual cu privire la asistenţa externă acordată Moldovei 2011. Cancelaria de Stat al Republicii Moldova, Chisinau 2012

13. Strategia de cooperare cu Republica Moldova 2011-2014, Ianuarie 2011 – Decembrie 2014. http://www.regeringen.se/content/1/c6/16/75/90/c579e895.pdf

14. Studiu Educaţia de bază în Republica Moldova din perspectiva şcolii prietenoase copilului, UNICEF, Chisinau 2009.

15. Studiu privind Dezvoltarea Organizaţiilor Neguvernamentale din Republica Moldova, PNUD, Chişinău 2007

16. Viorica Antonov, Valeriu Frunzaru, Olga Poalelungi, Spre un sistem sustenabil de pensii în R.Moldova, Fundația Friedrich Ebert, Chisinau 2012.

Cornel Oprea


Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare - FOND

Calea 13 Septembrie, Nr. 85, Bl.77C, ap.74, Bucureşti, RomâniaTelefon: 0734325662E-mail: office@fondromania.orgwww.fondromania.orgwww.blackseango.orgwww.fiicetateanglobal.wordpress.com

raport national aidwatch

Documents